Planificarea, Organizarea Si Desfasurarea Activitatilor de Perfectionare Prin Intermediul Comisiei Metodice Si Catedrelor de Specialitate

Studiu privind formele de planificare, organizare și desfășurare a activităților de perfecționare prin intermediul comisiei metodice și catedrelor de specialitate

Argument

Planurile de dezvoltare a unităților de învățământ sunt susținute de cadre didactice bine pregatite, implicate în dezvoltarea profesională și personală prin modalitățile specifice formării continue.
Am ales să studiez această temă pentru că formarea continuă asigură actualizarea și dezvoltarea competențelor personalului didactic, inclusiv dobândirea de noi competențe, în funcție de evoluția nevoilor de educație, a curriculum-ului, precum și în funcție de exigențele privind adaptarea competențelor personalului didactic la schimbările din structurile/procesele de educație.

Profesia didactică are o dimensiune umană extreme de puternică, fapt care implică nu doar cunoștințe și competențe (descriptibile în termini de standard profesionale), ci și atitudini, valori, într-un cuvânt o conștiință profesională. Cadrul didactic nu este doar un agent, care se supune unui sistem de norme, ci și un actor, care se investește în ceea ce face, conferă semnificații, trăiește activitatea cu elevii, cu un indice de intervenție personală importantă.

În contextul actual, al creșterii rolului și importanței învățământului în societate, se impune perfecționarea cadrelor didactice. Din ce în ce mai mult se folosește noțiunea de formare a formatorilor, care reprezintă procesul de ridicare a nivelului de cunoștințe profesionale și pedagogice, atât prin îmbunățățirea formării inițiale, cât și prin formele de educație permanentă.

Lucrarea este structurată astfel încât să cuprindă aspectele necesare pentru a putea concluziona referitor la formele de planificare, organizare și desfășurare a activităților de perfecționare prin intermediul comisiei metodice și catedrelor de specialitate. Structura cuprinde următoarele capitole:

I- Capitolul 1. Activitățile de pefecționare în învățământ prin intermediul comisiei metodice și catedrelor de specialitate

II- Capitolul 2. Cadrul legal de organizare și funcționare a Comisiei metodice

III– Capitolul 3. Studiu privind formele de planificare, organizare și desfășurare a activităților de perfecționare prin intermediul comisiei metodice și catedrelor de specialitate

Prin această lucrare am dorit să descoperim dacă imaginea învățătorului se identifică cu imaginea școlii și, deci, cu imaginea comisiei metodice a învățătorilor.

Fiecare intervenție ca învățători, prin comisia metodică a învățătorilor constituie o carte de vizită pentru școală și un punct de reper pentru actualii sau viitorii părinți ai copiilor ce vor urma cursurile.

Prin ceea ce gândim și înfăptuim individual sau în echipă cu colegii, împreună cu comunitatea, ne prezentăm ca modelatori ai sufletelor celor mici, ca făuritori ai schimbului de generații care vor construi viitorul nostru și al lor.

De aceea responsabilitățile învățătorului sunt o ,,dulce povară” ce trebuie dusă cu bună dispoziție, cu artă și tact pedagogic până la capăt.

Comisia metodica a învățătorilor și cercul pedagogic al învățătorilor sunt punctul de plecare pentru învățătorul cu reale calități didactice, metodice, morale și religioase, spre satisfacția lui și în avantajul elevilor săi.

CAPITOLUL 1

Activitățile de pefecționare în învățământ prin intermediul comisiei metodice și catedrelor de specialitate

Formarea continuă– delimitări conceptuale

F. Imbernon consideră formarea continuă a profesorilor ca „un sistem specific, orientat spre perfecționarea personalului didactic în sfera activitate proprie, astfel încât să se asigure o îmbunătățire profesională și umană. Formarea permanentă a profesorilor la orice nivel educațional presupune în același timp actualizarea științifică, psihopedagogică și culturală.” Același autor prezintă următoarele obiective ale formării profesorilor:

– dobândirea unui set de competențe și abilități generice;

– stimularea profesorului de a acționa ca un cercetător în cadrul orei de curs;

– dobândirea de aptitudini pentru adoptarea și implementarea unor decizii referitoare la corpul profesional, la comportamentul acestuia în procesul de instruire.

Perfecționarea activității personalului didactic trebuie să se realizeze prin intermediul unor programe specifice bine articulate, cu obiective precise și modalități de aplicare bine conturate. Pentru a realiza un program de formare a profesorilor trebuie respectate câteva principii, dintre care putem enumera:

Principiul inovării- care se referă la crearea unui mediu de inovare prin creșterea calității instruirii studenților atât la nivelul instituției în ansamblul ei cât și la nivelul facultății, catedrei și profesorului individual;

Principiul multidimensionalității programului de perfecționare – orice program de formare a formatorilor trebuie să vizeze numeroase aspecte (profesional, psihologic, pedagogic), respectând caracterul multidimensional al conceptului de „bun profesor”,

Principiul concentrării pe profesor – programul de perfecționare trebuie să țină cont în primul rând de necesitățile profesorilor care participă la procesul de instruire al studenților, și mai puțin pe necesitățile instituției în ansamblul ei;

Principiul multi-nivel – se referă la faptul că orice program de pefecționare trebuie să acționeze la mai multe nivele;

Principiul satisfacției – programul de perfecționare trebuie să țină cont de toți factorii care generează satisfacției profesională și materială, atât pentru profesori cât și pentru elevi;

Principiul participării motivate – presupune stimularea tuturor activităților pe care le desfășoară un cadru didactic;

Principiul credibilității – programul de perfecționare trebuie să se realizeze pe baza unei planificări sigure, raționale și realiste, având în vedere acele aspecte deficitare ale pregătirii personalului didactic;

Principiul cuantificării – programul de perfecționare trebuie astfel conceput încât să aibă obiective cuantificabile, care să permită compararea rezultatelor cu obiectivele propuse.

Planul de perfecționare a capacității de instruire a personalului didactic se fundamentează pe pefecționarea capacității de instruire a profesorului. Conținutul tematic al planului de îmbunătățire a activității cadrelor didactice se referă la următoarele aspecte:

Disciplina și modul de predare: claritate, prezentare interesantă, ritm de predare adecvat;

Relația cu elevii: climatul în timpul orei de curs, participarea elevilor;

Modul de evaluare a rezultatelor;

Resurse utilizate: material didactic

Planul de perfecționare a capacității de instruire a cadrelor didactice se realizează la două nivele: individual și de grup.

Planul de perfecționare individuală

Are în vedere diagnosticarea activității și îmbunătățirea capacității de instruire pentru fiecare cadru didactic în parte. Presupune parcurgerea mai multor etape:

Ședința inițială: reprezintă primul contact între corpul de evaluatori și profesor. Ea servește pentru a explica acestuia obiectivele evaluării, timpul alocat, modalitățile de evaluare.

Colectarea informațiilor: în cadrul acestei etape, pe baza informațiilor culese, se realizează un diagnostic concret, exact și complet al profesorului analizat. Sistemul de colectare a datelor trebuie să aibă în vedere mai multe aspecte:

– elevii, prin intermediul chestionarelor;

– profesorii, prin intermediul chestionarelor de autoevaluare, al probelor de verificare a cunoștințelor elevilor

– înregistrarea video a unei ore de curs, fără anunțarea prealabilă, în vederea analizei de către colectivul de evaluare;

– diagnosticarea

– ședința

– îmbunătățirea domeniilor deficitare

Formarea continuă, prin diferite forme și programe, constituie un drept al personalului didactic auxiliar, precizat în Legea învățământului nr.84/1995 și Legea nr. 128/ 1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare.

Această importantă activitate este coordonată de MECT și se realizează în unități de învățământ, în centre de examen pentru acordarea definitivarii în învățământ sau a gradelor didactice și prin furnizorii de formare (inspectorate școlare, case ale corpului didactic, instituții de învățământ superior și alte instituții abilitate pentru pregătirea și perfecționarea personalului didactic).

Activitatea de formare continuă trebuie să fie centrată pe obiective specifice dezvoltării competențelor psihopedagogice și metodice în specialitate și psihorelaționale, teoretico-metodologice, constructiv- creatoare.

Formele de realizare a formării continue, în conformitate cu Legea 128/ 1997, sunt următoarele:

Perfecționarea curentă prin activități metodico-științifice și psihopedagogice realizate la nivelul unității de învățământ sau pe grupe de unități, în catedre și/sau comisii metodice și în activități ale cercului pedagogic.

Perfecționare curentă prin participare la: simpozioane, sesiuni de comunicări, stagii periodice de informare științifică de specialitate și în domeniul științelor educației, forme de perfecționare prin corespondență, cursuri fără frecvență organizate de instituții de învățământ superior sau cursuri organizate de societăți științifice și de alte organizații profesionale ale personalului didatic.

Perfecționarea prin definitivare în învățământ și acordarea gradelor didactice.

Perfecționarea periodică (organizată o dată la cinci ani).

Perfecționarea prin burse și stagii în țară și/sau străinătate, prin cursuri postuniversitare și doctorate.

Programe de conversie profesională.

Perfecționarea la nivelul unităților de învățământ trebuie să îndeplinească funcția de reglare – autoreglare a activității instructiv – educative, didactice și extradidactice, de dezvoltare profesională personalizată, de inovare a practicii școlare într-un anumit spațiu de instruire și situații educative, de stimulare a creativității cadrelor didactice și a elevilor, de investigare a activității școlare.

În cadrul aceleiași unități de învățământ, catedrele/comisiile metodice se constituie din minimum patru membri, pe discipline de studiu, pe discipline înrudite sau pe arii curriculare.

Perfecționarea pregătirii personalului didactic se realizează prin forme și programe, în raport cu exigențele învățământului, cu evoluția diferitelor discipline de studiu, cicluri de învățământ și profiluri, precum și în funcție de necesitățile și de interesele de perfecționare a diferitelor categorii de cadre didactice. Activitatea de perfecționare a personalului didactic este coordonată de MECT și se realizează în :
    a) instituții de învățământ superior, prin facultăți, departamente și catedre, pentru perfecționarea pregătirii de specialitate a profesorilor;
    b) instituții de învățământ superior, prin departamentele sau catedrele de pregătire a personalului didactic, pentru perfecționarea pregătirii metodice și psihopedagogice a profesorilor;
    c) case ale corpului didactic, pentru formarea continuă a personalului didactic și a personalului didactic auxiliar ;
    d) centre, institute și alte forme instituționalizate, pentru pregătireași perfecționarea personalului de conducere, de îndrumare și de control;
Principalele forme de organizare a perfecționării personalului didactic din învățământul preuniversitar sunt:
  a) activități metodico-științifice și psihopedagogice, realizate la nivelul unității de învățământ sau pe grupe de unități (comisii metodice, catedre și cercuri pedagogice);
   b) sesiuni metodico-științifice de comunicări, simpozioane și schimburi de experiență pe probleme de specialitate și psihopedagogice;
   c) stagii periodice de informare științifică de specialitate și în domeniul științelor educației;
   d)forme de perfecționare prin corespondență (învățământ la distanță);
   e) cursuri fără frecvență, organizate de instituții de învățământ superior, combinate cu consultații periodice, potrivit opțiunilor participanților;

f) cursuri organizate de societăți științifice și de alte organizații profesionale ale personalului didactic;
g) cursuri de perfecționare a pregătirii de specialitate, metodice și psihopedagogice sau pentru obținerea definitivării în învățământ ori a gradelor didactice, în conformitate cu prevederile legii;
h) cursuri de pregatire și de perfecționare pentru personalul de conducere, de îndrumare și de control, potrivit unor programe specifice;

i) burse de perfecționare și stagii de studiu și de documentare, realizate în țară și în străinătate;
 j)cursuri postuniversitare;
  k) doctorat.
Programele de perfecționare cuprind:
   a) informare științifică de specialitate;
   b) informare pedagogică, psihologică și sociologică;
   c) informare metodică;
   d) informare în domeniul legislației generale și școlare;
   e) activități practice în domeniul specialității.

Formarea continuă a personalului didactic vizează:

a) actualizarea și dezvoltarea, prin programe de formare/perfecționare periodică, a competențelor în domeniul/domeniile de specializare corespunzător funcțiilor didactice obținute prin formarea inițială

b) dezvoltarea competențelor pentru evoluția în cariera didactică, prin sistemul de pregătire și obținere a gradelor didactice;

c) dobândirea sau dezvoltarea competențelor de conducere, îndrumare, control, evaluare în structurile si organizațiile din sistemul de educație;

d) dobândirea de noi competențe, prin programe de reconversie/readaptare a calificării pentru noi specializări sau/și noi funcții didactice, altele decât cele obținute prin formarea inițială;

e) dobândirea unor competențe complementare sau de extensie care lărgesc gama activităților și funcțiilor ce pot fi prestate de personalul didactic, respectiv predarea în sistemul E-learnig, predarea în limbi străine, consiliere educațională și orientare în carieră, educația adulților;

f) dezvoltarea și extinderea competențelor transversale privind rolurile sociale și dezvoltarea personală și profesională, interacțiunea și comunicarea cu mediul social și cu mediul pedagogic, asumarea de responsabilități privind organizarea, conducerea și îmbunătățirea performanței strategice a grupurilor profesionale, autocontrolul și analiza reflexivă a propriei activități.

Atribuțiile catedrelor/comisiilor metodice sunt următoarele:

Elaborează propunerile pentru oferta educațională a unității de învățământ și strategia acesteia, cuprinzând obietive, finalități, resurse materiale și umane, curriculum la decizia școlii;

Elaborează programe de activități semestriale și anuale;

Consiliază cadrele didactice în procesul de elaborare a proiectării didactice și a planificării semestriale;

Elaborează instrumentele de evaluare și notare;

Analizează periodic performanțele școlare ale elevilor;

Monitorizează parcurgerea programei la fiecare clasă și modul în care se realizează evaluarea elevilor;

Organizează și răspunde de desfășurarea recapitulărilor finale;

Organizează activități de pregătire specială a elevilor pentru examene și concursuri școlare;

Șeful de catedră/ comisie metodică stabilește atribuțiile fiecărui membru al catedrei/ comisiei metodice

Șeful de catedră/ comisie metodică evaluează activitatea fiecărui membru al catedrei/comisiei metodice și propune consilliului de administrație calificativele anuale ale acestora, în baza unui raport bine documentat;

Organizează activități de formare continuă și de cercetare- acțiune specifice unității de învățământ, lecții demonstrative, schimburi de experiență;

Șeful de catedră sau un membru desemnat de acesta efectuează asistențe la lecțiile personalului didactic de predare și de instruire practică din cadrul catedrei, cu precădere la stagiari și la cadrele didactice nou venite în unitatea de învățământ;

Elaborează informări semestriale și la cererea directorului, asupra activității catedrei/comisiei metodice, pe care le prezintă în consiliul profesoral;

Implementează și ameliorează standardele de calitate specifice.

Activitatea responsabilului cu formarea continuă va avea următoarele coordonate:

a) Informare

b) Organizare / coordonare

c) Consiliere – consultanta

d) Formare

e) Monitorizare

f) Evaluare

Activitățile desfășurate pentru informare sunt:

1. Se documentează privind legislația în vigoare privind perfecționarea și formarea continuă a cadrelor didactice;

2. Accesibilizează și facilitează accesul la informație pentru toate cadrele didactice din unitatea de învățământ;

3. Diseminează toate informațiile din domeniu privitoare la perfecționare și formare continuă;

4. Organizează la nivelul unității de învățământ un punct de informare unde se va găsi toată legislația în vigoare privind perfecționarea și formarea continuă a cadrelor didactice, calendarul activităților de perfecționare conform MEdC, precum și toate documentele transmise de către ISJ cu privire la acest domeniu.

5. Intocmește rapoarte referitoare la domeniul de responsabilitate către inspectorul școlar responsabil cu dezvoltarea profesională și către echipa managerială a instituției de învățământ;

Activitățile desfășurate pentru Organizare / coordonare sunt:

1. Alcătuiește baza de date privind situația perfecționării prin grade didactice, perfecționarea o dată la cinci ani și formarea continuă a cadrelor didactice din unitatea de învățământ;

2. Asigură participarea personalului didactic din unitatea de învățământ la activitățile de formare continuă organizate la diferite niveluri (ISJ, CCD, universități, colegii) în conformitate cu prevederile Legii nr.128/1997 (Statutul personalului didactic) cu modificările ulterioare, ale Metodologiei formării continue OM nr.3770/1998 și ale calendarului perfecționării prin grade didactice realizat de MEdC și actualizat anual;

3. Întocmește, pentru fiecare cadru didactic, o fișă de evidență a formării continue, pe care o va păstra în DOSARUL FORMARII CONTINUE din unitatea de învățământ;

4. Organizează și conduce reuniuni, ateliere, lecții / activități demonstrative pe teme profesionale, pe catedre, comisii metodice etc;

5. Organizează activitațile de diseminare a cunoștințelor, metodelor și practicilor pedagogice achiziționate de profesori prin participarea la stagii de formare continuă, raportând inspectorului școlar responsabil cu dezvoltarea profesională și echipei manageriale a instituției;

6. Desfasoară acțiuni de analiză și estimare a nevoii de formare a personalului didactic din unitatea de învățământ și programează activități în consecință;

Activitățile desfășurate pentru consiliere / consultanta sunt:

1. Îndrumă cadrele didactice și colaborează cu echipa managerială a școlii pe domeniul perfecționării;

2. Acordă consultanșă și consiliere cadrelor didactice în domeniul perfecționării și formării continue; facilitează comunicarea intercolegiala din școală și sprijină relaționarea școlii cu alte instituții sau organizații, cu scopul de a asigura o buna integrare a școlii în mediul comunitar;

3. Facilitează vizite intra si inter-școlare;

4. Deprinde și folosește tehnica observării lecțiilor / activităților susținute de cadrele didactice, cu scopul îmbunătățirii procesului de predare-învățare, prin consiliere colegială;

Activitățile desfășurate pentru formare sunt:

1. Participă la activitățile de formare continuă organizate la diferite niveluri – ISJ, CCD, universități, colegii, asociații sau ONG-uri ce au ca obiect de activitate formarea continuă.

2. Realizează, în colaborare cu echipa managerială, activități de diseminare a informațiilor primite la cursuri de formare, instruiri, întâlniri organizate de inspectorul responsabil cu dezvoltarea profesională sau directorul CCD.

Activitățile desfășurate pentru monitorizare sunt:

1. Realizează monitorizarea participării cadrelor didactice la programele de formare ce se desfășoară la nivelul unității școlare;

2. Monitorizează activitățile desfășurate la nivel de școală în scopul promovării bunelor practici;

3. Monitorizează parcursul în vederea perfecționării prin grade didactice pentru tot personalul didactic din unitatea de învățământ și, împreună cu echipa managerială informează în scris inspectorul responsabil cu dezvoltarea profesională în cazul în care nu se mai îndeplinesc condițiile legale obținerii gradelor didactice;

Activitățile desfășurate pentru evaluare sunt:

1. Realizează evaluarea:

– de proces, pentru programele de formare aflate în derulare la nivelul unității de învățământ;

– de produs, pentru produsele finale ale formării continue;

– de valorizare a bunelor practici;

Elaborarea strategiei de formare implică, așadar, din start: solicitarea din partea unui beneficar, elaborarea de către beneficiar a caietului de sarcini, analiza nevoilor de formare la publicul vizat, elaborarea unui referențial de formare, în concordanță cu profilul de competență cerut de tipul de activitate concret.

În raport cu toate acestea se stabilesc obiectivele generale ale formării și, derivate din ele, cele specific. Elaborarea lor ține de ingineria formării și se constituie ca punct de plecare pentru ingineria pedagogică. Obiectivele generale sunt precizate în caietul de sarcini; ele stau la baza conturării conținuturilor și sunt, împreună cu acestea, punct de plecare în formularea obiectivelor specific și apoi a celor concrete.

Formula organizatorică reprezintă modul general în care urmează să se realizeze activitatea. Sunt enumerate și descrierea câtorva formule de organizare:

Curs, în formulă clasică, adesea utilizată în formarea inițială, caracterizat prin: raportare disciplinară (conținutul aparținând, de obicei, unui domeniu disciplinar); derularea de secvențe tematice și în timp limitat la o oră sau două ore; metoda de bază este cea expozitivă cu accent pe cunoștințele ce urmează să fie transmise, cu riscul de a se pierde din vedere calitatea însușirii acestora;

Stagiu de formare, cu denumire provenind din latinescul “stagium”, cu sensul de sejur temporal: derulare în afara serviciului, cu gruparea într-un anume loc a unui număr de personae; perioadă de timp limitată; implicare reală a cursanților în activitatea desfășurată; respectarea cerințelor ce combină activitățile de învățare cu cele de relaxare; utilizarea unor metode active: demostrații, dezbateri, jocuri de rol; în scopul de a dezvolta un fond de cunoștințe, capacități, deprinderi și abilități, deci competențe, imediat utilizabile în activitatea profesională;

Individualizarea, concept de dată recentă, este înțeleasă ca o formulă posibilă în condițiile existenței unor instituții cu destinație special legată de facilitarea formării continue cum ar fi “centrele de resurse”, “ atelierele pedagogice personalizate”, centrele de perfecționare, din diferite ramuri economice, de asemenea casele corpului didactic, cabinetele metodice din învățământ, casele de știință. Această formulă a apărut, pe de o parte, din rațiuni economice, iar pe de alta, din nevoia de a apropia cât mai mult formarea continuă de cerințele concrete ale fiecărui individ. Există câteva modalități de aplicare:

formarea la distanță, care presupune: distanța dintre formator și format, lipsa unei relații socio-afective directe; cel ce se formează ia contact cu o instituție ce îi pune la dispoziție suportul necesar propriei formări; Mijloacele media sunt utilizate într-o viziune integrată, în sensul că aceiași factori se sprijină unul pe celălalt în scopul realizării obiectivelor formării continue, la nivelul beneficiarului; Distanța nu implică neapărat izolare, cel ce se formează având posibilitatea să beneficieze de consilierea, de acompaniamentul unui tutore; în anumite cazuri este implicată și o evaluare formală, cuantificată și certificată; În acest context de formare există și întâlniri “față-în-față” ale celor formați cu formatorii lor în formule apropiate de sensul stagiului; ele sunt periodice.

Formarea individualizată în cadrul unui centru de resurse mai presupune: se lucrează individual într-un spațiu comun cu alți beneficiari, utilizându-se mijloace de informare și de formare, conform propriilor nevoi;

Formatorul distribuie sarcini de lucru, consiliază, aduce informații suplimentare sau complementare, acompaniază efortul de rezolvare a sarcinilor; el are sarcini gravitând în jurul a patru mari funcții:

Prima funcție ține de ingineria formării: elaborarea unui parcurs individual pornind de la un diagnostic dat pe baza unei investigații prealabile;

A doua funcție ține de concepție: producerea de instrumente pedagogice necesare autoformării (cu destinație individualizată);

A treia funcție este de acompaniament: consiliere metodică, negociere, punerea în practică a unor tactici de recuperare, remediere a unor traiectorii ineficiente, susținere metodică și motivațională;

A patra funcție este de natură organizatorică: gestionarea folosirii timpului, a resurselor de formare, a materialelor.

Aceste funcții îi confer formatorului un statut managerial de formator, chiar dacă managementul este unul implicit.

Alternanța, este o formulă combinatorică des utilizată în practica fracenză, americană; această formulă este de dată foarte recent, chiar dacă își are rădăcini în formarea unor meseriași încă de la inceputul secolului XX. Ea presupune pregătirea teoretică în alternanță cu cea practică, direct la locul de muncă al celui ce se formează/ perfecționează.

Aceasta presupune existența a doi poli: centrul de formare și locul de muncă, dar nuca două „locuri”, în sensul spațial al termenului, ci două „medii” cu valențe formative specifice. Fiecărui mediu îi corespunde o formulă de formare particulară.

În cadrul instituției de formare învățarea presupune achiziție de cunoștințe și deprinderi. Evaluarea se realizează pe baza unor criterii de factură „școlară”.

În cadrul contextului concret de activitate (întreprindere, școală, instituție de învățământ superior), la locul de muncă, obiectivul este de a „rezolva sarcini”, de a „produce” acel ceva specific fiecărui loc de muncă. Evaluarea se face în raport cu calitatea produsului activității specifice.

Alternanța presupune articularea funcțională a acestor doi poli, a acestor două medii formative, cu scopul precis de a crește calitatea prestației celui format în contextul propriei sale activități. În aceste condiții cele două „medii” formative au roluri distincte și bine precizate. Este posibil ca articularea să nu se realizeze deloc, șansele de eficiență, în acest caz, fiind extrem de reduse.

În consecință, cei doi poli pot să articuleze din perspectiva raportului teorie-aplicație; în centrul de formare se achiziționează cunoștințe teoretice, evaluarea realizându-se în raport cu gradul și calitatea acestei achiziții; în instituție se produce aplicarea cunoștințelor achiziționate, evaluarea realizându-se în raport cu calitatea răspunsului la sarcini profesionale.

Tutoratul sau sistemul tutorial este cunoscut la noi ca fiind ceva apropiat de formula uceniciei la locul de muncă sub supravegherea unui „tutore”, care este ales ca supraveghetor și consilier al procesului de formare a unui începător. Adesea acest sistem apare ca o componentă a alternanței, intervenind atât în instituția de formare, cât, mai ales, la locul de muncă unde, un specialist cu experiență este ales să joace acest rol, activ și eficient.

Totodată, capacități extraacademice precum toleranța la eșec, potențarea succesului deja obținut, evitarea sau negocierea conflictelor, adaptarea prin modalități comportamentale superioare etc. ar trebui incluse în lista criteriilor de evaluare a performanței. Iată cum poate fi adaptat curriculum-ul pentru predarea diferențiată și personalizată:

Pentru realizarea acestor deziderate

Adaptarea conținuturilor la o anumită categorie de elevi trebuie să aibă în vedere atât aspectul cantitativ (volumul de cunoștințe) cât și calitativ (interesarea nivelurilor funcționale ale proceselor cognitive, adecvarea la viteza și stilul de învățare și conexiunile interdisciplinare).

Procesele psihice vizate, de exemplu, pentru elevii cu aptitudini intelectuale înalte sunt: gândirea critică, învățarea independentă, procesele comunicării inter-și intrapersonale (particularitățile și riscurile integrării în grupuri mici), procesele afective (emoții superioare, sentimente, pasiuni).

Un mediu favorabil învățării presupune: condiții destinse, permisive de susținere și securizare, stimularea prin promovarea transferurilor de opinii, aprecieri, observații, sugestii, valorificarea experiențelor personale, încurajarea exprimării originale, a gândirii divergente, a asumării riscului, acceptarea și respectarea diferențelor între indivizi, comunicarea empatică, echilibrul între conduita competițională și cea cooperantă.

Evaluarea diferențiată se referă atât la instrumentele utilizate (scrise, orale, tradiționale sau alternative) cât și la aptitudinile și deprinderile formate, precum și la conținutul informațional (interdisciplinar, intradisciplinar sau transdisciplinar). Pentru a fi eficace și efectivă, rezultatele evaluării trebuie interpretate și analizate pentru că numai astfel se pot proiecta și realiza activități de reglare și remediere – individuale sau pe grupe de nivel- care să permită fiecărui elev să progreseze în mod real.

Programa de opțional poate avea o structură diferită în funcție de ciclurile curriculare, finalitățile învățământului, particularitățile unității școlare. Modul de proiectare a disciplinelor opționale este un aspect extrem de dinamic, fiind operate foarte frecvente schimbări și optimizări – drept pentru care, pentru realizarea concretă a acestora și pentru o monitorizare eficientă a acestui proces de proiectare, nu putem decât să recomandăm o informare preactivă și „ținerea la zi” a bazei documentare.

În ceea ce privește modul concret de dezvoltare curriculară – atât la nivel național cât și la decizia școlii- menționăm doar câteva tendințe- nu atât noi, cât importante în acest proces, așa cum apar în evoluția diferitelor reforme curriculare. Aceste tendințe, care se pot regăsi în diferite materiale de specialitate, sunt:

Interdisciplinaritatea este o tendință relativ nouă de organizare a conținuturilor. Acest concept, definit pe de o parte ca o posibilitate de integrare între diferite domenii ale cunoașterii, în diferite grade și pe de alta ca integrare socială, permite lărgirea ariei de aplicabilitate a cunoștințelor școlare în situații diferite de viață.

Organizarea modulară permite o mare personalizare a demersului didactic permițând o adaptare la nevoile și posibilitățile elevului, interesele sale cognitive, ritmul de lucru , stilul de învățare.

Organizarea integrată se poate face pe orizontală sau verticală. „Din perspectiva educației permanente, integrarea conținuturilor este abordată atât ca o integrare verticală, ce asigură coerența diferitelor stadii ale educației unui individ, cât și ca integrare orizontală, ce determină formarea capacității de a transfera cunoștințele dobândite în context școlar la domenii de cunoaștere sau de acțiune care nu au fost abordate de școală (…) (C. Crețu).

Organizarea conținuturilor în perspectiva informatizării a cunoscut o evoluție în etape, învățarea asistată de calculator, noile tehnologii informaționale și comunicaționale sunt doar două dintre acestea.

Importanța activităților de perfecționare

Scopul perfecționării activității desfășurate de profesori estre reprezentat de îmbunătățirea calitativă a procesului educațional. Din acest punct de vedere, putem aprecia că un profesor, prin nivelul de cunoștințe pe care îl posedă, prin tehnicile de predare și evaluare folosite, prin comportamentul pe care îl adoptă în relația cu studenții, influențează într-o măsură covârșitoare procesului de învățământ. În acest sens, au fost create o serie de modele reprezentând „profesorul ideal”, spre care trebuie să tindă orice cadru didactic din învățământul superior.

Orice analiză a educației școlare începe prin a aserta poziția-cheie a profesorului, funcția sa de agent inițiator al acțiunilor de organizare a învățării sub forma predării, de realizare a unei “școli bune”, de responsabil pentru performanțele elevilor. O astfel de aserțiune poate fi interpretată în două moduri, care de fapt se asociază cu două abordări opuse în privința organizării și finalizării proceselor didactice.

Prima abordare pune într-adevăr cadrul didactic în centrul activiăților și concepe organizarea și funcționarea școlii astfel încât să servească în principal interesele acestuia de reprezentare disciplinară sau de prestigiu professional, împreună cu cele privitoare la condițiile de muncă, salarizare. Școala apare ca organizație a cadrului didactic și de aceea această denumire se numește școală a profesorului.

Cealaltă abordare este centrată pe elev, adică școala este a elevului. De data aceasta predarea este subsumată învățării, iar toate inițiativele, acțiunile, “intrările” (elevi, cunoștințte, personal didactic, spații și mijloace de învățământ facilități și utilități școlare) sunt astfel concepute încât să stimuleze învățarea.

Evidențierea acestor două abordări este congruent cu vechea dilemă pedagogic a școlii centrate pe elev (învățare) sau pe profesor (predare), dilemă care este atât de veche ca și școala. Persistența ei este generată de modul în care au fost și sunt concepute, aplicate și evaluate activitățile din școală, adică de modelul de școală care este încă prevalent în multe sisteme de învățământ contemporane, în ciuda măsurilor de contracarare deja promovate.

Referențialul activităților didactice este oferit de obiective, iar mijloacele și procesele de realizare se așteaptă a fi selecționate, proiectate și aplicate astfel încât să genereze rezultate compatibile cu standardele curriculare de performanță. Se oferă un referențial unic și se lasă profesorului libertatea de a acționa astfel încât să atingă împreună cu elevii săi rezultate compatibile cu standardele prescrise. Aceste aspect au fost integrate în cadrul noului curriculum național și și-au găsit concretizarea în programele adoptate pentru fiecare dintre disciplinele didactice. La nivel normative, așadar, reforma curriculară a propus o nouă filosofie educațională. Problema care se ivește imediat este în ce măsură aceasta se regăsește în manualele existente și care au fost instrumentele elaborate și în ce fel au fost ele implementate efectiv pentru ca răsturnarea propusă la nivel abstract să se regăsească în felul efectiv în care interacționează profesorii cu elevii lor.

Conform centrării pe rezultatele învățării, profesorul are libertatea și responsabilitatea acțiunilor de organizare a proceselor de învățare ale elevului, iar rezultatele obținute confirm sau infirm eficiența acțiunilor didactic preconizate. Obiectivul, ceea ce se controlează, întrucât într-adevăr contează, este rezultatul și nu procesul. Responsabilitatea profesorului în privința rezultatelor obținute este dependentă de proiectarea și relizarea procesului. Competențele cadrului didactic, relevate în process, se convertesc în rezultatele la învățătură ale elevului.

Dar dacă rezultatele sunt obiectivul, iar procesele prin care acestea se ating sunt numai instrumentale, atunci desigur că prin controlarea rezultatelor putem infera asupra procesului pe baza unei presupoziții clare: aceleași rezultate pot fi obținute prin procese alternative dependente de contextual pedagogic specific. Accentul este pus pe ieșiri și nu pe intrări, pe rezultate și nu pe mijloace sau procesele care pot fi pe cât de multiple, pe atât de alternative. Dacă școala este într-adevăr a elevului, atunci rezultatele la învățătură ale acestuia sunt cele care contează și care ne interesează. Calitatea “intrărilor “ este confirmată sau infirmată de calitatea rezultatelor și de aceea orice evaluare a “școlii bune” este și trebuie să fie centrată pe performanțele școlare ale elevului. Este greu, chiar imposibil de admis că performanțele bune sunt dependente de anumite “intrări” sau de anumite condiții preliminare ce trebuie extinse și generalizate într-o variant unică. De aici decurge că, pe cât de diferiți sunt elevii, pe atât de diferențiate ar urma să fie și condițiile de organizare și funcționare ale proceselor didactice din școli. Și tocmai aici intervine funcția coordonatoare a profesorului în condițiile noii logici didactice. Iar noul cadru în care acționează profesorul trebuie să fie îndeajuns de maleabil și de flexibil încât să permită realizarea nestingherită a acestei funcții, desigur sub restricțiile noului curriculum.

Dacă aceste condiții sunt îndeplinite, atunci consecința care poate infera este una fundamental: profesorul este realizator al predării sau organizator al învățării, iar elevul, adică tocmai cel care învață, se află în central procesului. Profesorul deține într-adevăr poziția-cheie, în sensul că inițiază și monitorizează învățarea, dar în central activităților se află elevul, întrucât rezultatele lui sunt cele care se măsoară și se evaluează.

CAPITOLUL 2

Cadrul legal de organizare și funcționare a Comisiei metodice

2.1 Modul de organizare

Comisia metodică este un organism colectiv cu caracter permanent, având ca sarcină efectuarea unor activități metodice, analizarea lor și propunerea unor măsuri pentru perfecționarea activității.

Conform Ordinului Ministrului Educației și Cercetării Nr. 4747 16 X/ 2001, publicat în Monitorul Oficial al României , Partea I , Nr. 131/ 19 II 2002, articolul 37, alineatele 1 și 2,catedrele /comisiile metodice se constituie din minimum patru membri , pe discipline de studiu, pe discipline înrudite sau pe arii curriculare, iar în învățământul primar, catedrele/ comisiile metodice se constituie pe ani de studiu, pe grupe de clase sau pe ciclu de învățământ.

Atribuțiile comisiilor metodice sunt următoarele :

elaborează propunerile pentru oferta educațională a unității de învățământ și strategia acesteia, cuprinzând obiective, finalități, resurse materiale și umane, curriculum- ul la decizia unității de învățământ;

elaborează programele de activități semestriale și anuale ale catedrelor /comisiilor metodice;

consiliază cadrele didactice în procesul de elaborare a proiectării didactic și a

planificărilor semestriale ale materiei de studiu ;

d. elaborează instrumentele de evaluare – notare a elevilor;

analizează periodic performanțele școlare ale elevilor;

monitorizează parcurgearea programei la fiecare clasă și modul în care se realizează evaluarea elevilor;

organizează și răspund de desfășurarea recapitulărilor finale;

organizează colectivele de cadre didactice pentru activitățile de pregătire specială a elevilor , pentru examene și concursuri școlare;

stabilesc , împreună cu șeful de catedră , atribuțiile fiecarui membru al catedrei comisiei metodice;

evaluează , împreună cu șeful de catedră , activitatea fiecarui membru al catedrei/ comisiei metodice și propun Consiliului de administratie calificativele anuale ale acestora, în baza unui raport motivat;

organizează activități de formare continuă și de cercetare pedagogică specifice unității de învățământ, lecții demonstrative, schimburi de experiemță etc.

șeful de catedră , sau un membru desemnat de acesta , efectuează asistențe la lecțiile personalului didactic de predare și de instruire practică din cadrul catedrei, cu precădere la stagiari și la cadrele didactice nou venite în unitatea de învățământ;

elaborează informări semetriale asupra propriei activități;

Art.39(1) Șeful catedrei/ comisiei metodice răspunde în fața directorului și a inspectorului de specialitate de activitatea profesională a membrilor acesteia.

(2) Șeful catedrei/ comisiei metodice are obligația de a participa la toate acțiunile inițiate de director și de a efectua asistențe la ore, în special la profesorii stagiari, la cei nou veniți, sau la cei în cazul carora se constată disfuncții în procesul de predare -învățare sau în relația profesor – elev.

(3) Ședintele comisiei metodice se țin lunar, după o tematică aprobată de directorul unității de învățământ, sau ori de câte ori directorul , sau membrii catedrei/ comisiei consideră că este necesar.

2.2 Îndatoririle responsabilului coordonator al Comisiei metodice a învățătorilor

Responsabilul coordonator al Comisiei metodice a învățătorilor face parte , obligatoriu , din Consiliul de Curriculum al școlii. El poate fi ales în Consiliul de administrație al școlii, conform Regulamentului de organizare a învățământului preuniversitar – Nr.4747 din 16. X. 200l ( Capitolul III; Secțiunea a V-a ).

Responsabilul coordonator al Comisiei metodice a învățătorilor:

elaborează propunerile pentru oferta educațională a unității de învățământ și stategia acesteia cuprinzând obiective, finalități, resurse materiale și umane, curriculum-ul la decizia școlii etc;

consiliază cadrele didactice din cadrul comisiei;

elaborează instrumentele de evaluare și notare ale elevilor;

monitorizează parcurgerea programei, evaluarea elevilor;

organizează desfășurarea recapitularilor finale;

stabilește atribuțiile fiecarui membru al comisiei metodice;

evaluează activitatea acestora și propune Consiliului de administratie calificativul anual al fiecărui membru al comisiei metodice, în baza unui raport motivat;

efectuează asistențe , mai ales , la lecțiile stagiarilor sau la cadrele didactice nou venite în școală;

elaborează informari semestriale asupra propriei activități și a comisiei metodice.

Conform aceluiași document, responsabilul coordonator al Comisiei metodice a învățătorilor :

participă la toate acțiunile inițiate de directorul școlii;

întrunește membrii comisiei metodice , cel puțin o dată pe lună , sau la propunerea directorului sau membrilor comisiei.

2.3 Modul de desfășurare a Comisiei metodice

Tipuri de ședințe și întruniri

Comisia metodică a învățătorilor se constituie în cadrul unității de învățământ pe :

ani de studiu ( exemplu : Comisia metodică pentru clasa I , Comisia

metodică pentru clasa a II-a , Comisia metodică pentru clasa a III-a și Comisia metodică pentru clasa a IV-a ) , când pentru fiecare an de studiu sunt cel puțin 4 clase;

b) grupe de clase ( exemplu : Comisia metodică pentru clasele I-II și Comisia metodică pentru clasele III–IV ), când pentru doi ani consecutive de studiu sunt 4 – 7 clase;

c) ciclul primar ( exemplu : Comisia metodică pentru clasele I-IV ) , când pentru întreg învatățămâtul primar sunt 4-7 clase;

d) nivelul școlilor întregii comune și /sau împreună cu învățământul preprimar, când în școlile de la sat pentru întreg învatățămâtul primar sunt 1-3(4) clase;

Comisia metodică a învățătorilor în cadrul unității de învățământ este compusă din :

membri – învățătorii unității de învățământ;

1 secretar;

1-5 responsabili , astfel :

a) Comisiile metodice ale învățătorilor organizate pe ani de studiu au :

4 responsabili de comisie metodică + 1 responsabil coordonator.

Comisiile metodice ale învățătorilor organizate pe grupe de clase au :

2 responsabili de comisie metodică + 1 responsabil coordonator.

c) Comisia metodică pe ciclul primar are :

doar 1 responsabil coordonator.

d) Comisia metodică mixtă ( învățământ primar + preprimar ) are :

2 responsabili de comisie metodică, pe cicluri de învățământ + 1 responsabil coordonator, ales în funcție de numărul dominant al claselor de învățământ primar sau al grupelor de învățământ preprimar.

Responsabilii comisiilor metodice se aleg în cadrul Comisiei metodice a învățătorilor , în urma propunerilor făcute de directorul unității școlare de învățământ și a membrilor comisiei metodice , prin vot secret , cu majoritate simplă ( 50% +1 dintre participanți ).

Ca să fie statutare alegerile , trebuie întrunit cvorumul de 50% +1 învățători prezenți, din totalul membrilor comisiei metodice.

Secretarul comisiei metodice a învățătorilor este ales în cadrul acesteia, la propunerea responsabilului coordonator ales sau a învățătorilor participanți, prin vot direct sau secret, cu majoritate simplă ( 50% +1 dintre participanți, dacă este întrunit cvorumul de 50% +1 învățători prezenți din totalul membrilor comisiei metodice ).

Activitățile comisiei metodice se desfășoară pe baza unui Plan managerial, realizat de responsabilul coordonator, care este parte a ofertei educaționale a școlii.

Planul managerial anual este realizat de către responsabilul coordonator, la propunerile responsabililor pe ani de studiu sau grupe de clase ( unde este cazul ) și ale învățătorilor. El este supus dezbaterii comisiei metodice și apoi aprobării acesteia, prin vot direct , cu majoritate simplă , putând suporta modificări în urma dezbaterilor. Varianta finală este vizată de directorul școlii.

Planurile manageriale semestriale sunt realizate de către responsabilul coordonator și cuprind planurile semestriale ale responsabililor pe ani de studiu sau grupe de clase ( unde este cazul ).

Planurile semestriale realizate de responsabilii pe ani de studiu sau de grupe de clase sunt dezbătute și apoi supuse aprobării prin vot direct, cu majoritate simplă, în cadrul Comisiei metodice a învățătorilor pe anii de studiu sau grupele de clase respective. Ele pot suporta modificări în urma dezbaterilor. Variantele finale vor fi cuprinse în planurile manageriale semestriale realizate de responsabilul coordonator , apoi vizate de directorul școlii.

Evidența membrilor, responsabilităților și activităților din cadrul comisiei metodice este realizată de responsabilul coordonator și cuprinde :

fișa personală a cadrului didactic;

responsabilitățile membrilor comisiei metodice;

evidența activităților propuse și evidența activităților realizate , întocmite de responsabilii Comisiei metodice a învățătorilor pe ani de studiu sau grupe de clase ( unde este cazul ) etc.

Responsabilul coordonator ține evidența participării membrilor Comisiei metodice a învățătorilor la activitățile comisiei, la discuțiile-analiză în urma activităților realizate sau asistate etc.

CAPITOLUL 3

Studiu privind formele de planificare, organizare și desfășurare a activităților de perfecționare prin intermediul comisiei metodice și catedrelor de specialitate

3.1 Fundamentare teoretică

Școala”Liviu Rebreanu” din orașul Mioveni și-a ales ca patron spiritual pe renumitul romancier Liviu Rebreanu, care și-a petrecut ultimii ani din viață la Valea Mare, localitate situată în apropiere.

Învățământul în Mioveni are tradiții îndelungate, care decurg din dorința oamenilor de pe aceste meleaguri de a cunoaște, de a învăța, de a se instrui si de a-și însuși o meserie care să le asigure existența în viață.

Școala „Liviu Rebreanu” a fost dată în folosință în toamna anului 1980 (pe 24 octombrie) și dispunea de 17 săli de clasă și 3 laboratoare, care foarte curând au devenit neîncăpătoare. Corpul didactic este alcătuit din 18 învățători și 55 profesori.

În 1992 s-a amenajat un nou spatiu al școlii “Liviu  Rebrenu” cu 30 de săli de clasă. Pe lângă sălile de clasă, școala mai dispune de o bibliotecă, o sală de lectură, un laborator de chimie, fizică, cabinet medical, cabinet logopedic, cabinet asistent social, cabinet asigurarea calității. La 1 Iunie 2004, cu ocazia Zilei Copilului, s-a dat în folosință o sală modernă de sport.

Obiectivele școlii:

parcurgerea optimă a curriculumului național;

formarea armonioasă a personalității prin dezvoltarea echilibrată a competențelor academice, sociale, fizice, spirituale și artistice ale copiilor;

încurajarea spiritului de inițiativă, a capacității de a identifica și folosi independent informații în sens creativ și responsabil;

dezvoltarea competențelor de comunicare deschisă și expresivă

Școala “George Topârceanu” ca unitate de învățământ are 15 ani de funcționare. În această perioadă școala prin corpul didactic format din 13 învățători și institutori, 29 profesori s-a impus în învățământul argeșean prin rezultatele obținute în pregătirea elevilor, prin participarea la activitățile instructiv educative ale ISJ, prin participarea la diverse concursuri și olimpiade, activități în urma cărora a obținut rezultate exprimate de diplome ce evidențiază locurile I, II, III, mențiuni la nivel județean, cât și prin participare si rezultate la olimpiade și concursuri naționale. Rezultatele sunt rodul strădaniei cadrelor didactice, învățători, institutori și profesori care urmăresc transpunerea în practica de zi cu zi a principiilor și idealurilor educaționale definite de Legea învățământului și alte acte normative care direcționează activitatea școlii. Nu este de neglijat efortul părinților, copiilor și sprijinul dat școlii de Primăria orașului Mioveni și de Consiliul Local.

Nivelul de pregătire al elevilor este realizat de cadrele didactice din școala “George Topârceanu” prin eforturi continue și concertate, iar păstrarea numărului de elevi în zona a 650 elevi este rezultatul unei oferte educaționale deosebite lansată comunității locale. Păstrarea numărului de elevi în limite rezonabile, urmare a ofertei educaționale a școlii, dovedește că politica educațională este bună atâta timp cât școala este solicitată de părinți, iar plecările din școală sunt numai cele generate de schimbarea de domiciliu în afara orașului Mioveni. Conducerea școlii și Consiliul de administrație, conștiente de scăderea drastică a numărului de elevi realizează in fiecare toamnă un real recensământ ce-i permite să prefigureze proiectul planului de încadrare pe mai mulți ani in față, astfel încât conflictele intre cadrele didactice generate de reducerea de activitate să fie eliminate îndrumând la pretransfer și transfer dacă soluțiile sunt rezonabile și în favoarea cadrelor didactice. Școala dispune de 24 săli de clasă, laboratoare de chimie, fizică, biologie, un cabinet A.E.L., un cabinet informatică. Școala dispune de un cabinet medical condus de un medic și două asistente, și un cabinet de asistență- consultanță psihopedagogică dotat conform normelor MECTS , în toamna anului 2006 în cadrul proiectelor de dotare a școlilor. Alături de aceste spații școala are cancelarie, secretariat, cabinete, director și director adjunct, o sală de sport, două terenuri de sport amenajate și îngrădite special cu dotări pentru volei, baschet, handbal și mini fotbal. Cadrele didactice care au lucrat în școală au fost calificate și au fost încadrate în specialitatea dobândită prin actele de studii. Școala este încadrată cu un nr. de 4 posturi personal didactic auxiliar, din care 2 secretariat, un bibliotecar și un laborant și 8 posturi personal nedidactic, din care 2 paznici, 1 muncitor întreținere și 5 îngrijitori.

Preocupările conducerii școlii și ale Consiliului de administrație sunt:

1. Păstrarea nivelului bun și foarte bun la învățătură în colectivele școlare.

2. Păstrarea numărului de posturi didactice prin atragerea spre școala “G. Topârceanu” a elevilor din orașul Mioveni și împrejurimi ca urmare a ofertei educaționale și a prestigiului pe care îl are școala “G. Topârceanu”.

3. Antrenarea a cât mai multor cadre didactice, mai ales tinere în procesul de afirmare specială a școlii.

4. Determinarea cadrelor didactice pentru perfecționare continuă prin antrenarea cadrelor didactice în acțiunile metodico – științifice locale și județene.

5. Păstrarea și administrarea eficientă a bunurilor din dotare cât și îmbogățirea acestora cu mijloace moderne.

6. Menținerea preocupării pentru activitățile educative și pentru starea de disciplină din unitate ca factor de progres instructiv – educativ.

7. Conducerea școlii va fi preocupată de menținerea și lărgirea relațiilor cu partenerii educaționali cât și de accederea alături de aceștia în programe europene.

8. Conducerea școlii și Consiliul de administrație se vor implica pentru o bună relație cu Consiliul Local și Primăria Mioveni, cu alți parteneri ce pot să-și aducă contribuția la dezvoltarea organizației școala “George Topârceanu”.

Cadrele didactice din cele două școli , permanent preocupate de pregătirea profesională, participă la cursuri de formare continuă județene, naționale și internaționale.

Activitatea de formare continuă trebuie să fie centrată pe obiective specifice dezvoltării competențelor psihopedagogice și metodice in specialitate și psihorelaționale, teoretico-metodologice, practic- acționale și constructiv- creatoare.

Tematica dezbătută la comisiile metodice evidențiază preocuparea pentru modernizarea actului didactic, conectarea cadrelor didactice la cerințele actuale si asigurarea calității actului didactic.

In cadrul comisiilor s-au desfășurat următoarele activități conform planurilor stabilite:

Lecții demonstrative

Referate metodico-științific

Printre obiectivelor urmărite în desfășurarea acestor activități, amintim:

-respectarea parcugerii conținuturilor conform planificarilor pe an școlar

– diseminarea cursurilor la care au participat membrii comisiei

– cresterea nivelului de pregătire de specialitate la clasă, laborator

– monitorizarea desfășurării activităților din cadrul programului de predare dar și în afara acestuia.

Asfel, activitățile prin care s-au realizat obiectivele de mai sus, au fost :

Realizarea planificărilor anuale, respectiv semestriale

modernizarea procesului de predare învățare prin utilizarea de către unii profesorii a : mijloacelor TIC, Softurilor educaționale pentru domeniul matematicii (Geometria între joc si nota 10- Intuitext, Hotpotatoes, etc), fizica, chimie , biologie, geografie, istorie, invatamant primar și lecții puse la dispoziție de sistemul informatizat AEL ;

elevii au realizat portofolii personale sub îndrumarea, supravegherea și contribuția profesorilor din catedre.

conceperea și elaborarea unor demersuri didactice interactive și formative, specifice predării disciplinelor;

nouă optică privind locul Istoriei Românilor si Geografiei României în cadrul istoriei si geografiei universale;

îmbogățirea limbajului de specialitate și înțelegerea necesității predării disciplinelor socio- umane pe viitor.

argumente pentru formarea, dezvoltarea si asumarea unui sistem de valori si atitudini;

metode si tehnici de formare si educare a valorilor si atitudinilor;

3. Participarea la olimpiade și concursuri si la tezele cu subiedt unic , in calitate de organizatori ,evaluatori si propunători de subiecte

4. Implicarea activă în activitățile cultural educative organizate la nivel de școală și de localitate(festivaluri, simpozioane, zilele școlii )

În anul școlar 2011/2012 personalul didactic al Școlii Liviu Rebrenu este format din 56 profesori, din care:

47titulari,( 18 invățători și 29 profesori );

9suplinitori calificați;

1debutant , 9 cadre didactice definitivat, 2 gradul II , 43 gradul I

În anul școlar 2011/2012 personalul didactic al Școlii George Topârceanu este format din 84 profesori, din care:

60 titulari,( 23 invățători și 37 profesori );

24 suplinitori calificați;

12 debutanți ( 12 profesori ), 13 cadre didactice definitivat, 10 gradul II și 49 gradul I

3.2 Obiectivele cercetării

Scopul cercetării: îmbunătățirea competențelor profesorilor pentru pregătirea elevilor din perspectiva perfecționării prin intermediul comisie metodice.

3.3 Ipotezele cercetării:

Presupun că:

Există diferențe între cadrele didactice în ceea ce privește opinia cu privire la motivația pentru activitățile de perfecționare prin intermediul comisiei metodice

Activitatea desfășurată de cadrele didactice este influențată de activitatea de perfecționare prin intermediul comisiei metodice

Obiectivele cercetării:

Analiza și completarea competențelor învățătorului ca urmare a schimbării rolului acestuia în societatea contemporană;

Completarea standardului ocupațional al învățătorului cu competențele necesare în lucrul cu elevii, din perspectiva învățării permanente;

Identificarea nevoilor de formare continuă ale învățătorilor;

Conceperea unui program de formare a profesorilor în „noile” competențe identificare;

Propunerea unor măsuri/ recomandări pentru: îmbunătățirea calității în activitățile de educație, formare continuă a învățătorilor

3.4 Organizarea cercetării

Locul de desfășurare a cercetării

Cercetarea s- a desfășurat la Școala Liviu Rebreanu Mioveni, unde îmi desfășor activitatea ca profesor pentru învățământul primar și preșcolar și Școala George Topârceanu din aceeași localitate.

Esantionul de subiecți

În vederea urmăririi obiectivelor și a verificării ipotezei specifice formulate, am cuprins în cercetare un număr de 30 învățători din cadrul școlilor “L. Rebreanu” și “G. Topârceanu” din Mioveni.

3.5. Descrierea etapelor cercetării

ETAPA PREEXPERIMENTALĂ

În cadrul acestei etape am stabilit cadrul cercetării, am formulat ipoteza, obiectivele și am

alcătuit eșantionul de subiecți, am ales metodele și tehnicile de cercetare, am aplicat testarea situației experimentale și a tehnicilor de cercetare, am înregistrat datele și am stabilit strategia desfățurării experimentului.

ETAPA EXPERIMENTALĂ

În cadrul etapei experimentale, am aplicat chestionarul, am făcut măsurători și determinări. Acest lucru s-a făcut cu scopul de a compara între ele rezulatele și scorurile obținute prin aplicarea și interpretarea itemilor din chestionar. Cercetarea a vizat în ce măsură are loc îmbunătățirea competențelor profesorilor pentru pregătirea elevilor din perspectiva perfecționării prin intermediul comisie metodice.

Chestionar

Stimați colegi,

Scopul prezentului chestionar este îmbunătățirea competențelor profesorilor pentru pregătirea elevilor din perspectiva perfecționării prin intermediul comisiei metodice.

În acest scop, vă solicităm opinia cu privire la domeniul investigat.

Vă mulțumim!

1.Care este importanta pe care o acordati activităților de perfecționare prin intermediul comisiei metodice pentru dezvoltarea dumneavoastră personală și profesională? (acordați o notă de la 1 la 5, unde 1 – minim și 5 – maxim ).

1 2 3 4 5

2) Enumerați cel puțin 3 argumente pentru a aprecia activitățile de perfecționare ale comisiei metodice:

………………………….………………………….…………………………….………………………….………….……………….…………………………………………………………………

3) Care este motivația dumneavoastră pentru a vă implica în activități de perfecționare?

………………………….………………………….…………………………….…………………………………………………….……………….…………………………………………………

4) Temele abordate în cadrul comisiei metodice au corespuns nevoilor de formare profesională?

a) în mare măsură b) parțial c) în mică măsură d) deloc

5) Formele de organizare a activităților de la comisia metodică au corespuns unei abordări moderne a activității?

a) în mare măsură b) parțial c) în mică măsura d) deloc

6) Numiți 2 activități în care ați fost implicat la comisia metodică

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

7) Ce elemente abordate la comisia metodică ați integrat în activitatea de la clasă?

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

8) Dacă se consideră că este necesar, aveți posibilitatea de a propune alte forme de organizare a activității în cadrul comisiei metodice.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

9. Cum apreciați activitatea desfășurată la comisia metodică?

a) foarte bună b) bună c) satisfăcătoare d) foarte slabă

10. Aveți propuneri pentru îmbunătățirea activității?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Date de identificare:

Județul: ………………… Școala: ……………………………………………..

Gen: ……. Vârsta: ………………..

Vă mulțumim!

Analiza și interpretarea rezultatelor:

Rezultatele pentru Școala “L. Rebreanu”

Care este imporțanta pe care o acordați activităților de perfecționare prin intermediul comisiei metodice pentru dezvoltarea dumneavoastră personală și profesionala? (acordați o notă de la 1 la 5, unde 1 – minim si 5 – maxim ).

Primul item al chestionarului a vizat importanța pe care subiecții o acordă activității de perfecționare atât în ceea ce privește dezvoltarea personală cât și în cea profesională. Ei erau invitați să bifeze pe o scală de la 1 la 5 (unde 1 era nota minimă, iar 5 maximă – deloc, mic, mediu, mare și foarte mare) gradul în care o consideră importantă.

Tabel 3. 1 Importanța acordată activităților de perfecționare (valori procentuale %)

Figura 1- Histograma

Se evidențiază o proporție covârșitoare de răspunsuri care indică un interes mare sau

maxim pentru învățarea permanentă indiferent de criteriul de analiză luat în considerare. Suma coloanelor 4 și 5 este în fiecare caz peste 80%. Proporțiile cele mai mici de răspunsuri de tip maxim le întâlnim la populația masculină. Explicația pentru aceste cifre cu siguranță conține o doză de dezirabilitate socială și de formalism, dar ele ne arată, totodata, că profesorii își asumă la nivel declarativ în cel mai înalt grad principiile pe care le propagă în rândul elevilor.

Mediile obținute nu pun în evidență diferențe semnificative din punct de vedere statistic între categoriile luate în considerare, ceea ce indică o populație omogenă în ceea ce privește oamenii care îndeplinesc funcții didactice.

2) Enumerați cel puțin 3 argumente pentru a aprecia activitățile de perfecționare ale comisiei metodice: ……….

Categoriile de răspunsuri identificate au fost:

dezvoltarea personală („dezvoltare personală”, „postul ocupat solicită să te dezvolți personal”)

dezvoltarea carierei ( „dorința de a evolua profesional”, „punctaj în evaluare”, „îmbogățirea nivelului de pregătire profesională”)

obținerea de cunoștințe („acumularea de cunoștințe noi”, „pentru a învăța cât mai multe”, „actualizarea informațiilor”, „cunoașterea de noi conținuturi” „dorința de a-mi completa cunoștințele”)

obținerea de abilități („perfecționarea cu noi metode de lucru”, „dobândirea unor abilități de comunicare”, „necesitatea de a cunoaște noi metode”, „învăț să folosesc calculatorul” „pentru a descoperi alte competențe”)

contacte sociale („interacțiunea cu profesioniști din diverse domenii” „socializarea”, „adaptarea la schimbările sociale”, „lărgirea sferei relațiilor interpersonale”, „spirit de echipă”)

plăcerea de a cunoaște („îmi place să fiu la curent cu noutățile”, „interes pentru cunoștințe extracurriculare”, „deschiderea spre nou”)

Tabel 3.2 Argumente pentru a aprecia activitățile de perfecționare

Figura 2-

3) Care este motivația dumneavoastră pentru a vă implica în activități de perfecționare? Mentionați cel puțin două aspecte:

Introducerea itemului 3 în chestionar a avut ca scop surprinderea motivației, în general, pentru învățarea permanentă, scoasă din contextul cursurilor de perfecționare cum era cazul la itemul 2. Categoriile de clasificare au fost aceleași ca la itemul 2.

Tabel 3.3 Motivația pentru activitățile de perfecționare

Figura 3-

Principala sursă de motivație ne apare a fi cea profesională, (26,7%) și de dezvoltarea personală (26,7,2%) , urmată de obținerea de cunoștințe și de abilități, plăcerea de a cunoaște (13,3%).

Sunt interesant de remarcat diferențele care apar între răspunsurile la itemii 3 și 8. Deși profesia rămâne pe primul loc ca motivație, diferența este una destul de mare în sens negativ, scăderi înregistrându-se și în cazul obținerii de cunoștințe, de abilități. Toate acestea sunt explicabile prin dispariția efectelor cadrului social și cele de dezirabilitate socială care erau implicite contextului de formare prin cursuri. În aceeași idee constatăm creșterea ponderii dezvoltării personale și a plăcerii de a cunoaște, ca efect a lipsei de constrângere a contextului.

4) Temele abordate în cadrul comisiei metodice au corespuns nevoilor de formare profesională?

a) în mare masură b) parțial c) în mică măsură d) deloc

La această întrebare 26,6% dintre cei chestionați au răspuns că temele abordate au corespuns in mare măsură nevoilor de formare profesională, în timp de 60% au fost parțial de acord, iar 13,4% au spus că temele abordate au corespuns in mică măsură.

Grafic 2.1

5) Formele de organizare a activităților comisiei metodice au corespuns unei abordări moderne a activității?

a) în mare măsură b) parțial c) în mică măsură d) deloc

În cadrul itemului 5 răspunsurile au fost următoarele: 40% au considerat că formele de organizare a activităților comisiei metodice au corespuns în mare măsură, iar 60% au fost parțial de acord.

Grafic 2.2

6) Numiți 2 activități în care ați fost implicat la comisia metodică.

53,7% dintre respondenți au fost implicați în realizarea lecțiilor model de înaltă ținută precum și a activităților extracuriculare, iar 46,3% au practicat un schimb informațional și metodic prin acțiunile de asistență, simpozioane și concursuri.

7) Ce elemente abordate la comisia metodica ați integrat în activitatea de la clasă?

Răspunsurile primite la acest item au ținut de dezvoltarea creativității elevilor prin intermediul proiectelor educaționale. Astfel elementele integrate s-au referit la următoarele discipline:

Tabel 2.4 Procentele elementelor integrate în discipline

Figura 4-

8. Cum apreciați activitatea desfășurată în cadrul comisiei metodice?

a) foarte bună b) bună c) satisfăcătoare d) foarte slabă

86,6 % au fost de părere că activitatea desfășurată a fost foarte bună, în timp ce 23,4% au spus că a fost bună.

9. Aveți propuneri pentru îmbunătățirea activității?

În cadrul itemului 9 propunerile care au venit din partea învățătorilor au fost legate de autoevaluarea și evaluarea activității cadrelor didactice și interasistența și susținerea unor activități prin schimb de clase.

Rezultatele pentru Școala G. Topârceanu

Care este importanța pe care o acordați activităților de perfecțioanre prin intermediul comisiei metodice pentru dezvoltarea dumneavoastră personală și profesională? (acordați o nota de la 1 la 5, unde 1 – minim si 5 – maxim ).

Tabel 2.5 Importanța acordată activităților de perfecționare (valori procentuale %)

Figura 5-

O proporție foarte mare de răspunsuri indică un interes maxim pentru activitățile de perfecționare prin intermediul comisie metodice. Suma coloanelor 4 si 5 este în fiecare caz 100%.

2) Enumerați cel puțin 3 argumente pentru a aprecia activitățile de perfecționare ale comisiei metodice: ……….

Categoriile de răspunsuri identificate au fost:

dezvoltarea personala ( „postul ocupat solicită să te dezvolți personal”)

dezvoltarea carierei ( „dorința de a evolua profesional”, „îmbogățirea nivelului de pregătire profesională”)

obținerea de cunoștințe („acumularea de cunoștinte noi”, „actualizarea informațiilor”, „cunoașterea de noi conținuturi”)

obținerea de abilități („perfecționarea cu noi metode de lucru”, „dobândirea unor abilități de comunicare”, „necesitatea de a cunoaște noi metode”, „învăț să folosesc calculatorul” „pentru a descoperi alte competențe”)

contacte sociale („adaptarea la schimbările sociale”, „lărgirea sferei relațiilor interpersonale”)

plăcerea de a cunoaște („îmi place să fiu la curent cu noutățile”, „interes pentru cunoștințe extracurriculare”, „deschiderea spre nou”)

Tabel 2.6 Argumente pentru a aprecia activitățile de perfecționare

Grafic 2.3

Care este motivația dumneavoastră pentru a vă implica în activități de perfecționare? Menționați cel puțin două aspecte:

Tabel 2.7 Motivația pentru activitățile de perfecționare

Principala sursă de motivație ne apare a fi cea a carierei, (53,3%) urmată de obținerea de cunoștințe (20%), și de abilități, plăcerea de a cunoaște (6,6%).

Sunt interesant de remarcat diferențele care apar între răspunsurile la itemii 3 si 8. Deși profesia rămâne pe primul loc ca motivație, diferența este una destul de mare în sens negativ, scăderi înregistrându-se și în cazul obținerii de cunoștinte, de abilități. Toate acestea sunt explicabile prin dispariția efectelor cadrului social și cele de dezirabilitate socială care erau implicite contextului de formare prin cursuri. În aceeași idee constatăm creșterea ponderii dezvoltării personale și a plăcerii de a cunoaște, ca efect a lipsei de constrângere a contextului.

4) Temele abordate în cadrul comisiei metodice au corespuns nevoilor de formare profesională?

a) în mare masura b) parțial c) în mică măsură d) deloc

La această întrebare 73,3% dintre cei chestionați au răspuns că temele abordate au corespuns în mare măsură nevoilor de formare profesională, în timp de 26,7% au fost parțial de accord.

Grafic 2.4

5) Formele de organizare a activitatilor comisiei metodice au corespuns unei abordari moderne a activitatii?

a) în mare masură b) parțial c) în mică măsură d) deloc

În cadrul itemului 5 răspunsurile au fost următoarele: 40% au considerat că formele de organizare a activităților comisiei metodice au corespuns în mare măsură, iar 60% au fost parțial de acord.

Grafic 2.5

6) Numiți 2 activități în care ați fost implicat la comisia metodică.

53,7% dintre respondenți au fost implicați în realizarea lecțiilor model de înaltă ținută precum și a activităților extracuriculare, iar 26,7% au practicat un schimb informațional și metodic prin acțiunile de asistență, simpozioane și concursuri, iar 19,6% au participat la întocmirea planului de măsuri pentru remedierea unor deficiențe apărute pe parcusul traseului predare- învățare.

7) Ce elemente abordate la comisia metodica ați integrat in activitatea de la clasa?

Tabel 2.8 Procentele elementelor integrate în discipline

8. Cum apreciați activitatea desfășurată în cadrul comisiei metodice?

a) foarte bună b) bună c) satisfăcătoare d) foarte slabă

73,3 % au fost de părere că activitatea desfășurată a fost foarte bună, în timp ce 26,7% au spus că a fost bună.

9. Aveți propuneri pentru îmbunătățirea activității?

Propunerile ce au venit din partea învățătorilor s-au referit la lucrul în echipe la nivel de clase și cursurile de formare continuă să fie centrată pe școală.

Evaluarea îndeplinește o funcție de informare pedagogică (de constatare) a activității și rezultatelor obținute, prin care se stabilește nivelul situării acestora în raport cu obiectivele proiectate. Ceea ce mobilizează un învățător în actul didactic îl reprezintă motivația interioară, pregatirea profesională și dragostea față de elevii săi, meseria aleasă și, numai în ultimul rând, recunoașterea și remunerația ( deloc de neglijat și aceste aspecte ). De aceea, evaluarea obiectivă, pozitivă și autoevaluarea realistă au un important rol mobilizator pentru învățătorii din școala “L. Rebreanu”.

În cadrul școlii “L. Rebreanu” învățătorii competenți creează, îmbogățesc, mențin și modifică organizarea spațiului pentru a capta și susține interesul elevilor lor și pentru a favoriza utilizarea cât mai eficientă a timpului. De asemenea, sunt adepți ai angajării elevilor și ai invitării altor adulți să asiste la activitățile de predare organizate, finalizate cu enumerarea cunoștințelor și expertizei celorlalți văzute ca informații complementare celor proprii. Învățătorii competenți utilizează un repertoriu vast de metode și tehnici de predare, știu când este importantă și utilă fiecare din ele și le pot utiliza exact atunci când este nevoie. Sunt conștienți de pericolul și urmările utilizării greșite sau incomplete a diverselor tehnici. Ei cunosc modul în care să angajeze grupele de elevi pentru a asigura un mediu de învățare disciplinat și cum să organizeze activitățile de învățare astfel încât să asigure realizarea obiectivelor de referință/competențelor specifice.

Ei sunt adepții negocierii unor reguli liber acceptate de interacțiune socială între elevi, respectiv între elevi și profesori. Ei înțeleg cum să motiveze elevii pentru a învăța și cum să le mențină interesul chiar în situații de eșec temporar. Învățătorii competenți pot evalua atât progresul individual al fiecărui elev cât și progresul clasei ca întreg; ei utilizează numeroase și diverse metode pentru a măsura creșterea și înțelegerea elevilor și pot explica în mod clar performanța elevilor părinților acestora.

În cadrul școlii “G. Topârceanu” învățătorii competenți sunt modele de persoane educate, exemplificând virtuțile pe care se străduiesc să le inspire elevilor lor – curiozitate, toleranță, onestitate, cinste, respect față de diversitate și aprecierea diferențelor culturale – și capacitățile care sunt necesare pentru dezvoltarea intelectuală: abilitatea de a raționa și de a aborda din perspective multiple, de a-și asuma riscuri și de a adopta o orientare de experimentator și de soluționare de situații probleme. Învățătorii competenți extrag din cunoașterea dezvoltării umane subiecte de instruire și educație, iar deciziile luate se bazează nu numai pe cele cunoscute din literatură ci și pe cele din propria experiență. Ei sunt angajați în învățarea continuă și își încurajează elevii să aibă o perspectivă asemănătoare. Străduindu-se să-și îmbunătățească stilul de predare, învățătorii competenți își examinează critic activitatea proprie, se străduiesc să-și dezvolte repertoriul de metode și tehnici, să-și aprofundeze cunoașterea, să-și îndrepte judecățile și să-și adapteze predarea la noile descoperiri, idei, teorii.

Învățătorii competenți contribuie la eficacitatea și eficiența școlii prin implicarea în activități de cooperare cu alți profesioniști în politici educaționale, dezvoltare curriculară și dezvoltare personală a angajaților. Ei pot evalua progresul școlii și alocarea resurselor acesteia conform înțelegerii proprii a obiectivelor educaționale naționale și locale. Ei cunosc resursele comunității și ale școlilor de specialitate care pot fi contactate pentru a acționa în beneficiul elevilor lor și au aptitudini și deprinderi de utilizare a acestui gen de resurse. Învățătorii competenți găsesc modalități de a lucra colaborativ și creativ cu părinții, angajându-i în mod productiv în activități care favorizează dezvoltarea școlii.

În lumina noilor perspective educaționale occidentale noi, membrii comisiei metodice din școala “G. Topârceanu “ consideră că responsabilul coordonator al Comisiei metodice a învățătorilor, responsabilul Cercului pedagogic al învățătorilor și inspectorul școlar de specialitate pentru învățământul primar trebuie să treacă de la un management tradițional-,,controlul calității” la o nouă atitudine de ,,asigurarea calității”, care pe lângă aprecierea calității (stilul de predare, utilizarea resurselor materiale și umane, profesionalismul, adaptibilitatea, flexibilitatea, moralitatea, aplicabilitatea etc), evaluarea activității în ansamblu să urmărească și consilierea colegilor învățători.

Evaluarea unei activități în cadrul Comisiei metodice a învățătorilor și în cadrul Cercului pedagogic al învățătorilor este coordonată de responsabilul coordonator al comisiei metodice sau al cercului pedagogic și se realizează verbal, la finele activității, urmărindu-se sincer, obiectiv, realist prezentarea punctelor tari dar și a celor slabe, pentru a putea învăța cu ușurință unii de la alții. Progresul se realizează doar dacă ne recunoaștem greșelile, pentru a le putea urmări în viitor și a ne propune să le transformăm în puncte tari.

O propunere a comisiei metodice din cadrul școlii „L. Rebreanu” este aceea de a exista o colaborare pe baza de voluntariat, cu părinții elevilor, în funcție de programul de activități al școlii. Voluntarii i-ar învăța pe elevi cum să lucreze cu cartea. Beneficiul școlii ar fi imens, iar voluntarii pot beneficia de deduceri la plata impozitelor.

Făcând o comparație între comisiile metodice din cele două școli, cea de la școala G. Topârceanu a întocmit în plus un plan de măsuri pentru remediarea unor deficiențe apărute pe parcursul traseului predare-învățare. Alături de orele alocate ședințelor de cerc și de pregătire suplimentară în vederea participării la concursurile școlare, învățătorii au întocmit și graficele consultațiilor cu elevii care înregistrează deficiențe în receptarea cunoștințelor predate. În cadrul acestor ore învățătorii au făcut apel la alte tehnici de învățare, corespunzătoare situației fiecărui elev. În urma unei astfel de monitorizări didactice s-a putut obține procentul de promovabilitate de 100% la ciclul primar, la sfârșitul anului școlar.

Modernizarea învățământului preuniversitar a devenit o cerință de actualitate și pentru învățământul preșcolar, nu numai pentru învățământul primar, care are ca scop final pregătirea copilului pentru integrarea în clasa I. De aceea, trebuie asigurată o continuitate în procesul de dezvoltare fizică și educare a copilului, între învățământul preprimar și învățământul primar.

Acestea își pot găsi finalitatea atunci când există o colaborare permanentă între educatoare și învățător, între grădiniță și școală.

De aici și necesitatea realizării în cadrul comisiilor metodice ale educatoarelor și învățătorilor a unor activități comune de cunoaștere a partenerilor educaționali, a particularităților fiecărui ciclu de învățământ, a preșcolarilor și elevilor prin studierea și aplicare reciprocă a celor două programe ( Curricula pentru învățământul preșcolar și Curricula pentru învățământul primar – cu accent pe clasa I ). Rațiunea acestor colaborări între educatoare și învățători, între grădiniță și școală, prin desfășurarea unor activități și acțiuni comune, este aceea de a asigura prin structuri și conținuturi, dezvoltarea copilului sub aspect cognitiv și al limbajului și formarea unor abilități care să-i permită trecerea cu ușurință de la activitatea de joc, desfășurată în grădiniță, la activitatea de învățare din școală. Grădinița și școala au drept scop acela de a oferi copiilor și elevilor condițiile necesare pentru o dezvoltare normală și deplină.

Aceste schimburi de experiență la nivel de unități preșcolare și școlare, prin Comisia metodică a educatoarelor și Comisia metodică a învățătorilor – acolo unde ele sunt organizate separat sau la nivelul Comisiei metodice a învățătorilor, acolo unde ele sunt organizate împreună – contribuie la perfecționarea activității și îmbunătățirea stilului de lucru ale cadrelor didactice ce lucrează cu copiii preșcolari și școlari, raportate la exigențele moderne, de tip curricular ale actului de educație și formare a copilului-elev.

Concluzii

În contextul apariției și promovării pe scară largă a noilor tehnologii informaționale și ale comunicării, îmbunătățirea calității actului educațional, ameliorarea procesului instructive-educativ, familiarizarea elevilor cu principalele modalități de prelucrare a informațiilor și crearea unor medii noi de învățare, reprezintă efecte măsurabile ale adaptării conținuturilor educaționale și ale metodelor de predare la cerințele societății bazate pe cunoaștere.

Dintre ariile curricular studiate în învățământul preuniversitar, științele exacte se adaptează foarte bine la introducerea noilor tehnologii în predare/învățare/evaluare. Acestea se bazează în mod esențial pe experiment, observații și rezultate experimentale.

În prezent, experimentul virtual reprezintă o resursă alternativă sau complementară în studiul fenomenelor și proceselor existente în natură. Fiind utilizat pe scară din ce în ce mai mare învățământul preuniversitar european, experimentul virtual este recomandat a fi utilizat în următoarele situații:

-realizarea experimentului virtual urmează realizării efective a experimentului (real) și permite elevilor controlul asupra unui număr mai mare de factori care influențează fenomenul studiat;

– resursele existente nu permit realizarea efectivă a unor experimente necesare înțelegerii fenomenelor studiate;

– prin experimentul virtual este facilitată înțelegerea fenomenului studiat de către elevii care au deficiențe motorii și nu pot realiza cu alt sprijin experimentul efectiv;

– realizarea efectivă a experimentului (real) pune în pericol sănătatea elevilor.

Majoritatea învățătorilor, ca persoane adulte, sunt interesați de învățarea unor informații utile și relevante și de exersarea unor deprinderi recunoscute ca fiindu-le necesare. Predarea care integrează formarea și dezvoltarea deprinderilor cu un context relevant este cunoscută sub numele de instruire contextualizată. Deși aceasta oferă celor care învață oportunități pentru a-și lărgi cunoștințele proprii – și să construiască scheme sau cunoștințe structurate / proceduri de structurare a cunoștințelor care lărgesc înțelegerea – deoarece îmbunătățește deprinderile de bază, există puține resurse (materiale suport) care să integreze ambele componente.

Învățătorii au nevoie să-și înțeleagă propriul mod de gândire pentru a deveni mai eficienți și pentru a facilita și amplifica dezvoltarea gândirii elevilor lor. Dacă profesorii au dobândit o înțelegere a naturii sociale și situaționale a învățării, o apreciere a importanței contextelor autentice, obișnuința de a reflecta asupra propriilor experiențe și dorința / disponbilitatea de a se interoga asupra propriilor credințe și supoziții, atunci ei vor fi mai bine pregătiți să creeze pentru elevi medii de învățare care să faciliteze elevilor să învețe lecții care contează.

Bibliografie

Bontaș, I.(2001). Pedagogie . București: Editura Bic All,

Crețu, C.(2000). Curriculum diferențiat și personalizat, Ghid metodologic pentru învățătorii, profesorii și părinții copiilor cu disponibilități înalte, București: Editura Polirom

Cristea S.(1996). Pedagogie generală. Managementul educației. București: Editura Didactică și pedagogică

Cucoș C.(2002). Pedagogie. București: Editura Polirom

D`Hainaut.(1977) Programe de învățământ și educație permanent. București: Editura Didactică și pedagogică

De Landsheere G.(1992) L`education et la formation”. Paris

Dicu A.(1973) .Probleme de psihologie a educației. București: Editura Științifică

Geissler E.E.(1977).Mijloace educaționale. București: Editura Didactică și pedagogică

Gliga, L.(2002) Standarde profesionale pentru profesia didactică. București: Ministerul Educației și Cercetării

Hameleine D.(1978).Profesori și elevi București

Imbernon, F.(1989). La formacion del profesorado. Barcelona. Laia

Martin, L., Savary, E.(1996). Formateur d’adultes. Se professionnaliser.Exerser au quotidien.Chronique Sociale. Lyon

Mihuleac E.(1999).Știința managementului București: Ed. Tempus

Nicula A.(1998). Psihologia socială a câmpului educational Iași: Editura Polirom

Niculescu, M.(2000). Formarea formatorilor. București: Editura All Educațional

Okon W.(1974). Personalitatea profesorului, în Didactică generală. București

Pavelcu V.(1967). Personalitatea profesorului, în Psihologia pedagogică. București

Pontea D.(1989). Profesorul și strategiile conducerii învățării București: Editura Academiei

Salade D.(1975). Perfecționarea personalului didactic în pas cu cerințele unui învățământ modern

Vlăsceanu, L.(2002). Școala la răscruce. Schimbare și continuitate în curriculumul învățământului obligatoriu. București: Editura Polirom

***, http://georgetoparceanu.scoli.edu.ro/Comisia_de_calitate.html

***, http://www.freewebs.com/scoalarebreanu/

***, http://www.freewebs.com/scoalarebreanu/resursemateriale.htm

***, http://www.pedagogic.ro/informatii/2011/raport%20comisii%202011-2012.pdf

***,http://fen.ro/Legislatie/Metodologia-formarii-continue-a-personalului-didactic-din-invatamantul-preuniversitar