.planificarea Familiala Si Contraceptia

Cuprins

A. Partea Generală

Cap. 1. Noțiuni referitoare la sexualitatea umană 8

Definiția sexualității 8

Sexualitatea-aspecte psiho-comportamentale……………………10

Noțiuni privind educația sexuală la tineri .14

Cap. 2. Familia și planificarea familială 19

2.1. Metodele de planificare familială tradiționale și moderne 19

2.2 Noțiuni privind planificarea familială și contracepția 22

Conceptul de planificare familială 22

Definirea conceptului de planificare familială 23

Consultația în planificarea familială. Principii de

consiliere în planificarea familială 24

Etapele consultației de planificare familială (counseling) 25

Tipuri de consiliere (counseling) 27

2.3 Noțiuni despre contraceptie și contragestie 29

Scurt istoric al contracepției 29

Clasificarea metodelor contraceptive…………………………….31

Contracepția hormonală orală 35

Contraceptive orale combinate (COC) 36

Pilula cu progestagen (POP, minipilula) 40

2.3.4 Contracepția hormonală cu acțiune întârziată. ………………………41

Contracepția injectabilă .41

Contracepția prin implante subdermale (Norplantul) .44

Contracepția prin utilizarea inelelor vaginale .47

2.3.5 Contracepția intrauterină – dispozitive intrauterine (DIU)………47

2.3.6 Contracepția de barieră …………………………………………………….51

2.3.6.1.Prezervativul .53

2.3.6.2 Cupolele cervicale ……55

2.3.6.3 Spermicidele ……55

2.3.6.4 Bureții cu spermicide ……56

2.3.6.5 Diafragmele ……56

2.3.7 Abstinența periodică ……58

Metoda coitului întrerupt ……58

Abstinența totală ……59

Alăptatul la sân ……59

Metoda calendarului (metoda ritmică, metoda

OGINO-KNAUSS) …..60

Metoda temperaturii bazale ….:…….. …..61

Metoda mucusului cervical (Billings) …..62

Metoda simpto-termală ……62

2.3.8 Contracepția chirurgicală …..63

Sterilizarea chirurgicală masculină (vasectomia) ……63

Sterilizarea chirurgicală feminină…………………………………….64

2.3.9 Contragestia (avortul) ……65

Definiția și clasificarea avortului …..65

Avortul spontan …..66

2.3.9.3 Avortul la cerere …..68

Avortul terapeutic …..68

Avortul provocat …..68

B. Contribuția personală

Cap. 1 Motivațiile lucrării……………………………………………………………….70

Cap. 2 Structura lotului studiat ……76

2.1 Structura pe grupe de vârstă a lotului studiat…………………………76

2.2 Structura lotului studiat în funcție de mediul de rezidență………78

2.3 Structura lotului studiat în funcție de apartenența religioasă……79

2.4 Reprezentarea contracepției și a planificării familiale………..80

2.4.1 Sursele de informare privind contracepția………………81

2.4.2 Metode contraceptive cunoscute………………………..82

2.4.3 Metode contraceptive aplicate………………………….84

2.4.4 Interesarea partenerului de viață privind planificarea

familială…………………..…………………………….86

2.4.5 Număr de nascuți vii ai femeii anchetate……………….87

2.4.6 Evaluarea numărului de avorturi……………………….89

Cap. 3 Opinia femeilor referitoare la dimensiunea familiei ideale……….90

Cap. 4 Opinia femeilor referitoare la dimensiunea propriei familii………92

Cap. 5 Concluzii………………………………………………………….94

Cap. 6 Propuneri……………………………………………………..…..97

Bibliografie……………………………………………………………….99

PARTEA GENERALĂ

Motto:

“Educația este cea mai mare și cea mai grea problemă care s-a putut da spre rezolvarea omului „

CAPITOLUL I

NOȚIUNI REFERITOARE LA SEXUALITATEA UMANĂ

1.1. Definiția sexualității

Sexualitatea: (lat.= sexualis, referitor la sex) reprezintă:

1.) Ansamblul manifestărilor în relație cu aparatul genital;

2.) Ansamblul comportamentelor și activităților legate de instinctul sexual.

Sexualitatea umană cuprinde aspectele somatice, emoționale, intelectuale, sociale și morale ale ființei. In plan psihic, aceasta definește un barbat și o femeie. Ea cuprinde faptul fiziologic de a fi stimulat sexual și de a experimenta orgasmul. Din punct de vedere social, ea determină tipul de relații în care se angajează un individ, bărbat sau femeie. Din punct de vedere moral, antrenează o luare de decizie asupra comportamentelor acceptabile sau inacceptabile privind actul sexual.

Sexualitatea umana este adesea considerată in termeni a două componente: cea ereditară și cea dobandită. Componenta ereditară determină anatomia și fiziologia organelor genitale. Componenta dobandită este rezultatul interacțiunilor cu mediul social. Oricum, fiecare aspect al comportamentului sexual cuprinde atât componente ereditare cât și componente dobândite. Este deci important să luăm în considerație interacțiunea acestor două componente într-o activitate sexuală dată.

In teoria psihanalitică, conform căreia dezvoltarea individului este înțeleasă și analizată prin organizarea sa psihosexuală, conceptul de sexualitate are o accepțiune mai largă, referindu-se la orice satisfacție care este obținută în relație cu zonele erogene, chiar dacă acestea nu sunt cele sexuale.

Activitatea sexuală a omului cuprinde două laturi:

– activitatea genitală (sexuală propriu-zisă)

– funcția de reproducere

Activitatea sexuală a omului este un fenomen complex, cu multiple aspecte: biologice, psihice, morale, etice. Ea constituie o parte din existența individului, cu un pronunțat aspect social: perpetuarea speciei umane.

Activitatea genitală este formată din două laturi:

– impulsul sexual

– realizarea sexuală.

Impulsul sexual (libidoul) se dezvoltă pe măsură ce ovarul și testiculul intră în funcțiune, rezultatul fiind secreția de hormoni cu o dezvoltare normală a organelor genitale. La om nașterea impulsului sexual, al libidoului, este strâns legată de maturația sexuală. Așa cum maturația sexuală este un proces progresiv, tot așa și impulsul sexual se va dezvolta treptat, fiind la început orientat difuz și nu strict spre realizarea sexuală.

Impulsul sexual este declanșat de factori hormonali, dintre care rolul cel mai important îl au hormonii sexuali. Ulterior se vor asocia la aceștia excitanți senzoriali și psihici.

După o anumită experiență sexuală vor apare impresiile senzoriale și psihice, ce produc „maturarea" impulsului orientându-1 spre realizarea sexuală. Maturarea sexuală se desăvârșește în jurul vârstei de 30 de ani.

Baza hormonală a impulsului sexual asigură activitatea sexuală a individului în general. Faptul că individul se simte atras de o anumită persoană, că are dorința să intre în relație cu ea, este determinat de excitanții senzoriali și psihici ai impulsului.

Ca importanță, după excitanții psihici și senzoriali, urmează excitanții tactili și cei auditivi. Dintre excitanții tactili se numără excitațiile pornite de la „zonele erogene" (zone care prin atingere cresc excitația sexuală) iar dintre excitanții auditivi amintim: vocea, timbrul ei, intonația cuvintelor.

Realizarea sexuală (contactul sexual) normal implică o relație dintre doi oameni maturați sexual, de diferite sexe, îndreptat spre satisfacția sexuală, care la depășirea unui anumit nivel de excitație, se termină prin ejacularea spermatozoizilor în vagin, concomitent cu declanșarea senzației de satisfacție, de plăcere, așa-numitul orgasm.

Sexualitatea nu se poate sustrage dinamicii psihologice și sociale a vieții. Sexualitatea este o părticică a ei, foarte importantă, dar care depinde de un set de caracterisitici individuale anatomice, care formează baza atracției interindividuale, dar și unele caracterisitici psihosociale ce completează sau reduc atracția (comportamentul, gestica, limbajul, inteligența, modul de a te face simpatic/antipatic).

1.2. Sexualitatea – aspecte psiho – comportamentale

Literatura de specialitate indică faptul că problematica sexualității este mai acut resimțită la vârsta adolescenței. La această vârstă ea este legată de formarea identității sexuale și de presiunea socială către rolul de sex – și la tineri, pentru care deciziile privind profesiunea/ocupația (cariera) și relațiile cu parteneri de sex opus sunt nu numai centrale în sistemul valoric dar și de o mare importanță pentru traseul lor existențial. Decizia este elementul de legătură între psihosexualitate și planificarea familială. Vârsta la care psihosexualitatea este mai puternic reprezentată rămâne adolescența. Populația adolescentină se confruntă cu două decizii majore care influențează personalitatea și dinamica ei în toate dimensiunile și care sunt determinante ale formării a două tipuri de subidentitate personală:

– cea sexuală și

– cea profesională.

După Dreher și Dreher, adolescența este definită ca o perioadă a vieții în care individul se confruntă cu o serie de întrebări personale și relaționale.

Cultura occidentală le recunoaște adolescenților o maturitate psihică, însă nu le recunoaște dreptul de a trăi o sexualitate adultă. Ei experimentează puternice impulsuri sexuale pe care trebuie să le controleze. În perioada pubertății, masturbarea și observarea organelor genitale a celor de aceeași vârstă este încă frecventă, mai ales la băieți; este pur și simplu o etapă a dezvoltării. Aceste observații au ca scop compararea credințelor și a reacțiilor lor psihice cu cele ale altora. Activitățile heterosexuale sunt foarte variabile la această vârstă, mergând de la îmbrățișare și sărut, stimularea zonelor erogene, până la contactul sexual.

Sarcinile semificative care apar și care îl determină pe adolescent să le îndeplinească sunt:

> acceptarea schimbărilor fizice corporale

> nevoia de a stabili relații de prietenie cu indivizii de ambele sexe

> învățarea de a stabili relații intime și durabile cu un partener

> confruntarea cu constituirea independenței și autonomiei față de părinți

> formarea, dezvoltarea self-ului personal și acceptarea lui

> planificarea viitorului.

Componenta psihologică a sexualității umane nu poate fi neglijată, abordarea modernă a sexualității consideră faptul că ființa umană are o sexualitate diferită de cea animală întrucât aspectul biologic capătă un conținut diferit. Se va ține cont de asemenea și de dimensiunea biologică și cea socio-relațională a comportamentului sexual.

Dimensiunea psihologică a sexualității

Componentele senzoriale, gestualitățile sexuale incluse în funcționarea sexuală sunt realizate prin integrare emoțională și afectivă. Prin sublinierea rolurilor sexuale, ale imaginației, preferințelor, motivațiilor, controlului și adaptărilor individuale, dar și prin procesarea tuturor acestor informații, capacitatea mentală poate fi considerată un „organ sexual". Acest „organ” integrează multitudinea acestor componente și creează o imagine sexuală complexă, care este componentă pe plan psihic cu idealul sexual individual, în funcție de care se dezvoltă un anumit comportament.

Dimensiunea biologică a sexualității

Procesul sexualizării ființei umane are o complexitate deosebită prin intervenția proceselor psiho – comportamentale, acestea particularizând atât procesul sexual cât și actul sexual în sine. Pe lângă organele genitale ce ierarhizeză structura funcțional – sexuală, orice organ senzorial constituie o componentă importantă a acestei funcționalități.

Astfel:

auzul poate deveni intens afrodisiac prin timbrul vocii, intensitatea sau ritmul vorbirii,

gustul are aceeași semnificație erotică

mirosul poate fi foarte excitant pentru unele persoane dar și respingător pentru altele

simțul tactil are o semnificație distinctă căruia i se pot identifica o componentă activă și una pasivă. Componenta activă s-ar găsi în vârful degetelor și al limbii, ca și la nivelul mâinilor și picioarelor, cea pasivă fiind reprezentată de toată suprafața corpului.

Sexualitatea ca proces de învățare

Fiecare individ are o personalitate proprie, realizată prin individosexualitatea este mai puternic reprezentată rămâne adolescența. Populația adolescentină se confruntă cu două decizii majore care influențează personalitatea și dinamica ei în toate dimensiunile și care sunt determinante ale formării a două tipuri de subidentitate personală:

– cea sexuală și

– cea profesională.

După Dreher și Dreher, adolescența este definită ca o perioadă a vieții în care individul se confruntă cu o serie de întrebări personale și relaționale.

Cultura occidentală le recunoaște adolescenților o maturitate psihică, însă nu le recunoaște dreptul de a trăi o sexualitate adultă. Ei experimentează puternice impulsuri sexuale pe care trebuie să le controleze. În perioada pubertății, masturbarea și observarea organelor genitale a celor de aceeași vârstă este încă frecventă, mai ales la băieți; este pur și simplu o etapă a dezvoltării. Aceste observații au ca scop compararea credințelor și a reacțiilor lor psihice cu cele ale altora. Activitățile heterosexuale sunt foarte variabile la această vârstă, mergând de la îmbrățișare și sărut, stimularea zonelor erogene, până la contactul sexual.

Sarcinile semificative care apar și care îl determină pe adolescent să le îndeplinească sunt:

> acceptarea schimbărilor fizice corporale

> nevoia de a stabili relații de prietenie cu indivizii de ambele sexe

> învățarea de a stabili relații intime și durabile cu un partener

> confruntarea cu constituirea independenței și autonomiei față de părinți

> formarea, dezvoltarea self-ului personal și acceptarea lui

> planificarea viitorului.

Componenta psihologică a sexualității umane nu poate fi neglijată, abordarea modernă a sexualității consideră faptul că ființa umană are o sexualitate diferită de cea animală întrucât aspectul biologic capătă un conținut diferit. Se va ține cont de asemenea și de dimensiunea biologică și cea socio-relațională a comportamentului sexual.

Dimensiunea psihologică a sexualității

Componentele senzoriale, gestualitățile sexuale incluse în funcționarea sexuală sunt realizate prin integrare emoțională și afectivă. Prin sublinierea rolurilor sexuale, ale imaginației, preferințelor, motivațiilor, controlului și adaptărilor individuale, dar și prin procesarea tuturor acestor informații, capacitatea mentală poate fi considerată un „organ sexual". Acest „organ” integrează multitudinea acestor componente și creează o imagine sexuală complexă, care este componentă pe plan psihic cu idealul sexual individual, în funcție de care se dezvoltă un anumit comportament.

Dimensiunea biologică a sexualității

Procesul sexualizării ființei umane are o complexitate deosebită prin intervenția proceselor psiho – comportamentale, acestea particularizând atât procesul sexual cât și actul sexual în sine. Pe lângă organele genitale ce ierarhizeză structura funcțional – sexuală, orice organ senzorial constituie o componentă importantă a acestei funcționalități.

Astfel:

auzul poate deveni intens afrodisiac prin timbrul vocii, intensitatea sau ritmul vorbirii,

gustul are aceeași semnificație erotică

mirosul poate fi foarte excitant pentru unele persoane dar și respingător pentru altele

simțul tactil are o semnificație distinctă căruia i se pot identifica o componentă activă și una pasivă. Componenta activă s-ar găsi în vârful degetelor și al limbii, ca și la nivelul mâinilor și picioarelor, cea pasivă fiind reprezentată de toată suprafața corpului.

Sexualitatea ca proces de învățare

Fiecare individ are o personalitate proprie, realizată prin individualitatea proceselor de gândire și percepție, ca și un mod personal de învățare, dezvoltând o istorie proprie experiențelor insușite. Aparentul conflict între autori pornește de la prioritatea mecanismelor biologice sau ale proceselor de învățare în ceea ce privește comportamentul sexual.

Astfel, prima teorie consideră factorul biologic ca fiind determinant pentru nivelul general al interesului sexual prin procesul de învățare determinându-se modul în care acest interes este exprimat.

Cea de a doua teorie apreciază procesul de învățare ca având cea mai mare semnificație, componenta biologică nedepășind rolul de conduită sexuală în alegerea direcției pe care îl constituie acest comportament.

Dimensiunea socio – relațională a sexualității

Deși particularitățile biologice umane, inclusiv cele sexuale, au rămas relativ neschimbate în decursul dezvoltării civilizației umane, modul în care a fost definită sexualitatea a diferit mult în timp datorită evoluției valorilor și caracteristicilor mediului social și cultural.

Apar astfel, în cadrul unui mediu socio-cultural definit temporal, diferențe de percepție a sexualității datorită diferențelor de statut, apartenență etnică, vârstă, factori etico-confesionali.

Deciziile în privința sexualității implică evaluarea comportamentului în funcție de câteva principii care, de altfel stau la baza procesului de planificare familială:

Principii personale – valori, aspirații, preferințe și atitudini care izvorăsc din concepția pe care individul o are despre viață, sensul și finalitatea ei, relațiile cu semenii.

Principii sociale – modul în care individul se raportează la valorile sociale.

Principii religioase – apartenența la un anumit tip de religie, cult care, o dată ce nu este pasivă sau formală, antrenează decizii conforme cu conținutul ideologic al religiei, cultului respectiv.

Principii psihologice – particularități psihologice ale individului care duc la găsirea unor soluții individuale bazate pe adaptarea lor la contextul în care trăiește individul.

Achiziția informațiilor despre sexualitate reprezintă pentru individ un aport cognitiv indiscutabil necesar în vederea formării identității sexuale și exprimării ei în plan comportamental prin orientări, preferințe și decizii.

Psihologic s-a constatat că înainte de a deveni sexual activ, individul are deja structurate atitudini complexe față de sexualitate. Deciziile sexuale sunt determinate numai de acest complex psihologic. Atitudinea sexuală are ca orice atitudine o componentă cognitivă, una evaluativă și una comportamentală. între aceste trei componente nu există raporturi de congruență astfel încât din exterior se percepe mai ales actul comportamental (decizia sexuală).

Decizia sexuală nu este numai decizie psihologică și socială ci și morală, religioasă. Este, de asemenea, o decizie privind sănătatea și evident, starea de bine a persoanei.

1.3. Noțiuni privind educația sexuală la tineri

Educația sexuală reprezintă un domeniu important al educației pentru sănătate integrale și, de fapt, este o problemă de educație generală.

Sănătatea sexuală este un subiect controversat, disputat, ignorat sau exagerat și foarte actual, preocupând specialiști din domenii diferite: medicină, sociologie dar și factori politici, administrativi, mass-media și nu în ultimul rând – populația în general.

Foruri internaționale o includ în agendele unor conferințe, programe locale, naționale și internaționale și încearcă să găsească cele mai bune căi de promovare a sănătății în general și în special al aspectului sexual.

Aceste preocupări răspund rezoluției 42/186 ONU din 1987. Prin această rezoluție importantul for stabilea obiectivele globale privind realizarea unui echilibru între populație și mediu (resursele acestuia). în această viziune, planificarea familială și educația pentru sănătate ar trebui să devină componente esențiale ale programelor destinate reducerii problemelor medicale referitoare la sexualitate, fie că sunt legate de reproducere, fie de anumite comportamente sexuale și incidența bolilor cu transmitere sexuală (inclusiv HIV/SIDA).

Ca fenomen biomedical, sănătatea sexuală se poate defini ca: absența bolii, a suferinței fizice sau/și psihice, a sarcinii nedorite. Unii includ aici și contactul sexual realizat prin coerciție sau violență, alții raportează sănătatea sexuală în funcție de riscurile îmbolnăvirii pe cale sexuală, inclusiv seropozitivitatea HIV/SIDA.

Educația sexuală are drept scop furnizarea de date și informații care să se regăsească în adoptarea unor atitudini și comportamente lipsite de riscurile sarcinii nedorite, ale bolilor venerice dar și a sentimentelor negative și conflictelor posibile între valori și atitudini, percepte educaționale și asumarea unor comportamente sexuale.

Reacțiile sexuale există încă de la naștere: familia, societatea, cultura vor orienta expresiile acestora, inhibându-le sau permițându-le să se dezvolte, învățarea limbajului afectiv și relațional, a științei de a trăi în armonie cu șinele și cu ceilalți durează toată viața pentru că oamenii descoperă aproape permanent structuri relaționale. Oamenii sunt obligați să se adapteze „provocărilor" interpersonale, personale sau profesionale.

Informația referitoare la sexualitate și reproducere este bine venită la orice vârstă, iar pentru categoriile de populație expuse riscurilor, înainte de a fi interesantă sau utilă, este în primul rând necesară.

Dintre categoriile sociale, cea mai expusă riscurilor este cea reprezentată de adolescenți. Este vârsta modificărilor corporale vizibile dar și a dorinței de a fi luați în serios de adulți, de a se impune în fața celorlalți, de a-și stabili și căuta propria identitate. Adolescența este și o perioadă a instabilităților emoționale, a conflictelor latente sau manifeste, între nevoia de afirmare a identității și a valorilor tradiționale ale familiei.

Educația sexuală urmărește să transmită mesaje clare pentru construirea unor concepții pozitive despre sexualitate. Informațiile se referă atât la creștere și dezvoltare, la orientarea sexuală și răspunsuri sexuale, sarcină, contracepție, avort, HIV/SIDA cât și la abuz și agresiune sexuală. Informațiile și metodele utilizate ajută adolescenții să își dezvolte propriile valori, să iși câștige încrederea în ei înșiși, dezvoltându-le abilități pentru a-și lua singuri deciziile, eliberați de diferite presiuni (anturaj, mass-media,vizionare de filme, consum de alcool).

Demersul educațional urmărește și dezvoltarea unor abilități interpersonale, mai ales în comunicare și în respectul diferenței. Educația sexuală este utilă dacă răspunde nevoilor tinerilor, îi ajută în clarificarea propriilor aspirații dar mai ales, dacă nu reprezintă expresia dorințelor inconșiente reprimate ale adulților (părinților sau educatorilor).

Educația sexuală încurajează dialogul, exprimarea îndoielilor și a dorințelor, creând astfel contextul în care tinerii vor reuși să iși găsească răspunsurile proprii.

Informarea se poate face fie individual sau la nivel de grup. Formele de educație sexuală și contraceptivă la nivel de grup sunt:

♦ dialogul și discuția în grup

♦ conferința, însoțită de diapozitive sau alte mijloace intuitive, cu

atenție la conținut

♦ film didactic

♦ literatura de informare.

Educația sexuală ar trebui inclusă în programa școlară de liceu – după H.Grassel, principiile acțiunilor sexual-educative ar trebui să fie următoarele:

♦ încredere reciprocă între educator și adolescent,

♦ adecvarea informației în stadiul de dezvoltare psiho-fizică și intelectuală a adolescentului,

♦ pregătirea temeinică a discuțiilor,

♦ sinceritate,

♦ claritate,

♦ crearea momentelor în care receptivitatea personală a adolescentului este maximă,

♦ trezirea responsabilității care trebuie să existe față de celălalt,

♦ formarea atitudinii față de sexualitate, care este ceva firesc.

Educația sexuală este limitată de faptul că nu poate fi însoțită de o inițiere practică – așa cum se întâ.plă în celelalte domenii ale educației – ci doar de o acțiune pregătitoare.

Existența și rolul cabinetelor de planificare familială sunt încă insuficient cunoscute, mijloacele de informare în materie de sexualitate (anatomo-fiziologie, igienă, contracepție) fiind reprezentate în special de familie, prieteni, reviste, mai puțin de școală și de personalul medical.

In România, planificarea familială se află în atenția Ministerului Sănătății, alături de probleme legate de protecția mamei și copilului, cât și de medicina școlară și universitară.

In 1990 s-a creat un organism neguvernamental: Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală (S.E.C.S) ce iși propune:

> educația în domeniul contracepției

> formarea de specialiști

> educarea populației cu atenție specială pentru anumite grupe de risc (adolescenți, etc.)

Desigur ca o educație pentru contracepție și planificare familială să fie eficientă aceasta trebuie să fie precedată de o educație sexuală anterioară vârstei adolescenței, însă adecvată diferitelor categorii de vârstă.

Continuitatea și progresivitatea educației sexuale îi garantează eficiența.

Promovarea sănătății sexuale prin programe de educație individuală, în cuplu sau pentru grupuri are loc în contextul educației pentru o viață sănătoasă, înțelegerea sexualității, reproducerii în termenii biologiei, dar și a relațiilor interpersonale în cuplu permit individului, cuplului/familiei o dezvoltare și o evoluție armonioasă, în beneficiul sănătății.

Pentru a determina individul să își asume responsabilitatea în raport cu propria sexualitate și sănătate a reproducerii este deci necesar să i se ofere informații prin care el să poată, pe baza lor, să decidă ce orientare sexuală are, prin ce comportamente sexuale și-o manifestă și exprimă și consecințele comportamentului său asupra mediului relațional în care este implicat. Prin aceasta, responsabilitatea față de sine și responsabilitatea socială, cea față de alții, vor determina starea de bine și calitatea vieții sale. Orice consiliere în probleme de planificare familială devine inerent un proces de validare și schimbare de valori personale, identitatea psihosexuală fiind esența acestui poces.

CAPITOLUL 2

2.1 Metode de planificare familială tradiționale și moderne

În toate definițiile se consideră ca premisă a familiei normale (tradiționale) căsătoria încheiată juridic, însoțită de disponibilitate afectivă. Conform U.N.E.S.C.O., familia este considerată „o formă de comunicare umană, întemeiată prin căsătorie, care unește pe soți, pe descendenții acestora prin relații strânse de ordin biologic, economic, psihologic și spirituaî''. îndeplinirea acestor cerințe se realizează prin funcțiile pe care le îndeplinește familia:

funcții interne – biologice, economice, de transmitere a unor valori de cultură și educație sau de socializare a descendenților.

funcții externe – reprezentate de reglementarea și medierea unor raporturi cu mediul extrafamilial.

Reglementările referitoare la formarea și funcționarea familiei se dezvoltă în funcție de cultura căreia îi aparțin, condițiile necesare pentru realizarea legăturii materiale beneficiind de o atenție deosebită din partea societății.

Structura funcțională a familiei depinde de un complex de factori, printre care modelul societății, gradul de dezvoltare economică al societății și modelul de proprietate, distribuția funcțiilor între membrii familiei, inclusiv de rolul economic al copiilor în acest sistem relațional, modul de comunicare și modelul de exprimare a afectivității familiei.

Căsătoria (elementul fundamental al unei familii tradiționale) implică adaptarea reciprocă și potrivirea sexuală. Sentimentele de dragoste devin profunde și statornice mai ales dacă la bogăția sufletească a soților se adaugă capacitatea lor de a găsi noi modalități de câștigare și păstrare a afecțiunii celuilalt.

De mii de ani se știe că armonia în familie este determinată de calitatea sufletească a membrilor cuplului, de capacitatea lor de a susține un climat familial optim printr-o participare afectivă adecvată.

Din punct de vedere biologic, atracția sexuală formează perechea (cuplul), iar intimitatea fizică menține cuplul. Omul este o ființă cu o sexualitate permanentă și această caracteristică are consecințe în consolidarea cuplului, în întemeierea și dezvoltarea vieții de familie și a vieții sociale. Dar sexualitatea permanentă nu trebuie să însemne și maternitate permanentă, pentru că în acest caz ar fi exagerată finalitatea biologică a sexualității în dauna celorlalte aspecte ale sale.

In contextul problematicii familiale, comportamentul sexual reprezintă o condiție a realizării familiei și a dezvoltării ei. în cadrul parteneriatului marital, relația sexuală semnifică nu numai o dorință individuală, ci și o cerință adresată partenerului, accentuîndu-se în acest fel caracterul de „mod de comunicare" pe care îl luăm în considerație acestui comportament.

Dezvoltarea comportamentului sexual este o funcție și o relație multimodală în care familia de origine oferă un model și valori, iar individul, în relația sa complexă cu viața, le folosește în grade diverse în crearea propriului său model de abordare a sexualității. Ca factori participanți la individualizarea acestui model putem aminti: particularitățile biologice, temperamentul, gradul de educație, nivelul de cultură, capacitățile de comunicare.

Sexualitatea implică un context relațional, ale cărui coordonate sunt bine reprezentate în cadrul microsistemului marital, comportamentul sexual având rolul unei modalități de funcționare și exprimare a afectivității reciproce. Astfel, satisfacția sexuală este corelată cu celelalte împliniri din cadrul unei relații maritale, nici una dintre acestea neexprimându-se pe deplin în absența celorlalte. Mai mult, coordonatele procesului dinamicii sexualității intrafamiliale se regăsesc în cadrul întregii funcționalități familiale.

Sexualitatea cuplului marital evoluează în timp, modiflcându-se o dată cu nașterea copiilor, cu gradul de ocupare profesională și înaintarea în vârstă a partenerilor. Variațiile de intensitate în viața sexuală, chiar dacă pot provoca tulburări, nu pot amenința un cuplu bine închegat, doarece liantul de bază al unui cuplu este dragostea, iar sexul este numai una din formele de manifestare a afecțiunii ce îi leagă pe cei doi. Mai puțină activitate sexuală nu înseamnă mai puțină afecțiune sau intimitate. Există multiple forme de intensitate emoțională care pot fi transmise partenerului (ei) chiar și în afara relațiilor sexuale; însă relația sexuală rămâne un important mijloc de comunicare în cadrul cuplului.

D. Reed prezintă căsătoria ca fiind rezultatul a trei componente:

1.) structura sociologică a societății

2.) starea psihologică a ambilor soți

3.) factorii adaptaționali care determină comportamentul marital de-a lungul vieții.

In timp, căsătoria poate avea două înfățișări: tradițională și contemporană, cea contemporană fiind supusă influenței factorilor sociali, care se schimbă și se amplifică în funcție de evoluția sau de involuția societății.

Statutul moral, cinstea și fidelitatea cuplului sunt erodate din ce în ce mai mult de avalanșa noilor alternative, cum ar fi domiciliile separate, sexul extraconjugal, concubinajul, inversarea structurilor tradiționale (femeia câștigă venituri mai mari, iar soțul crește copii). Faptul că principiile căsătoriei tradiționale au devenit desuete reprezintă un motiv de căutare a unor ieșiri.

In prezent sunt două tabere distincte: una care apără căsătoria tradițională, pe care o consideră plasată în „parametri normali" și alta care dorește o schimbare, pornind de la considerentul că forma tradițională „nu este flexibilă, nu oferă condiții de egalitate și limitează potențialul individual al femeii, de cele mai multe ori".

Există și cercetători care ar prefera ca valențele căsniciei să nu mai fie stabilite pe baza criteriului sexual, ci după „valoarea, abilitatea și capacitatea fiecăruia ca individ".

2.2 Noțiuni privind planificarea familială și contracepția

2.2.1. Conceptul de planificare familială

Sănătatea publică definește comportamentul demografic prin atitudinea unei perechi față de propria-i reproducere, față de dimensiunea familiei sale, față de numărul de urmași. Comportamentul demografic natural este caracteristic unei perechi care nu aplică metode de limitare a nașterilor.

„Comportamentul demografic conștient este asociat unei perechi care aplică metode contraceptive sau abortive de planificare familială în vederea determinării numărului final de urmași și eșalonării acestora." (V. Rugină)

Până în 1989 în România nu au existat metode de control a fertilității. Neexistând oficial mijloace contraceptive eficiente, singura alternativă rămasă femeilor a fost cea de avort provocat, camuflat deseori ca avort spontan. Deseori femeile apelau șă la avort provocat empiric, metodă ce a dus deseori la decesul femeilor.

In România după liberalizarea avorturilor în 1990, au pătruns pe piață numeroase contraceptive hormonale, dispozitive intrauterine, prezervative. O parte din paciente au beneficiat de gratuitate la prescrierea anticoncepționalelor însă datorită costului scăzut al avortului multe femei preferau întreruperea sarcinii.

Din acest motiv s-a înțeles că nu este necesar numai utilizarea unor mijloace contraceptive adecvate fiecărei paciente ci și de servicii de specialitate, servicii care să influențeze și să educe femeia de responsabilitatea ce o are în privința reproducerii.

Astfel, au apărut centre zonale și județene de planificare familială și sănătatea reproducerii care realizează o gamă de servicii dar și perfecționarea personalului medical.

2.2.2. Definirea conceptului de planificare familială

Planificarea familială poate fi definită în mai multe moduri.

Astfel I. Munteanu consideră că planificarea familială e un termen sare include „multiple forme ale comportamentului uman, raportat la asigurarea conștientă și planificată a succesiunilor. El cuprinde un dublu aspect: biologic și social. Pe plan biologic sunt incluse acțiunile cuplului vis – a – vis de contraceptie și naștere, iar pe plan social acțiuni precum căsătoria, sisigurarea locuinței, adopția, raportate la interesul succesorilor".

Aplicarea planificării familiale înseamnă în primul rând un număr optim de copii pe care partenerii și-i doresc, iar în al doilea rând, acești copii să se nască în momentul dorit de părinți. Alegerea momentului optim pentru naștere reprezintă aspectul fundamental al planificării familiale.

Alți autori (Lyn Thomas), director pentru regionala Europa la International Planned Brenhood Federation consideră că „Planning-ul familial este o cale de rezolvare, pentru ca femeile să poată stabili ele însele numărul de copii și intervalul dintre nașteri".

Planificarea familială este un model cultural, determinat de numeroși factori. Exercitarea planificării familiale presupune trei condiții: cunoaștere, atitudine și practicare, în sensul că trebuie să existe o informație corectă, urmată de o motivație pentru adaptarea deciziei de a avea un anumit număr de copii.

Planificarea familială se referă la următoarele aspecte:

a. modalitatea de evitare a unei sarcini nedorite;

b. modul de a avea o sarcină la un moment dorit;

c. reglarea intervalului dintre nașteri;

d. prezervarea fertilității;

e. evitarea sarcinilor cu risc pentru mamă și copil;

f. creșterea stării de bine individual și social;

g. armonia în cuplu;

h. depistarea și tratarea bolilor cu transmitere sexuală.

Astăzi activitatea de planificare familială tinde să-și extindă aria, îndeplinind și alte obiective:

– diagnosticul infertilității cuplului;

– depistarea neoplasmelor genito-mamare;

– sfat conjugal și genetic;

– consultanță în tulburările sociale;

– tratamentul menopauzei.

2.2.3. Consultația în planificarea familială. Principii de consiliere în

planificarea familială

Consultația de planificare familială diferă de o consultație de medicină generală.

In primul rând diferă pentru că medicul discută cu persoane, în general, aparent sănătoase. In al doilea rând pentru că persoana care poate fi numită clientă își alege singură metoda contraceptivă dorită, bineînțeles după ce medicul i-a prezentat metodele de contracepție care îi sunt eficiente.

Cine se adresează cabinetelor de planificare familială?

1. Adesea pacienta se prezintă pentru o consultație privind alegerea unei metode contraceptive sau dacă au apărut probleme / efecte secundare pe parcursul tratamentului respectiv;

2. Pacienta care și-a autoadministrat medicație dar care a eșuat și suspectează o eventuală sarcină;

3. Persoane care solicită o medicație de urgență;

4. Persoane cu boli cu transmitere sexuală

5. Cupluri cu probleme de dinamică sexuală.

Pentru că în aceste cazuri, comunicarea este bidirecțională, atât medic – pacient cât și pacient – medic se preferă în locul termenului de consultație pe cel de „counseling".

Scopurile counseling-ului sunt:

a). pacienții (clienții) sunt încurajați să se gândească atent asupra problemelor lor;

b). după ce s-a înțeles problema, se scontează trecerea la acțiune în vederea rezolvării problemei. Acțiunea este dirijată de consilier dar decizia aparține pacientului. Counseling-ul înseamnă alegere. Pentru ca decizia să fie adecvată, trebuie să aparțină clientului.

2.2.4. Etapele consultației de planificare familială (counseling)

Etapele counseling-ului în planificarea familială după metodologia recomandată în revista „Population Report" a Universității John Hopkins din SUA sunt prezentate după o formulă de memorare SINAIA:

S – Salutul de întâmpinare a clientului

I – Informații despre client

N – Noțiuni despre toate metodele de planificare (contraceptive)

A – Alegerea metodei

I – Informații despre metoda aleasă

A – Adresabilitatea la reîntoarcere (vizita de urmărire)

Conținutul acestor 6 etape este următorul:

1. (S) întâmpinarea clientului

– medicul trebuie să i se adreseze clientului politicos;

– medicul trebuie să facă o scurtă prezentare a serviciilor medicale ce le oferă acel cabinet.

2. (I) Informații despre client

– se întreabă clientul cu ce poate fi ajutat;

– se stabilește dacă problema clientului intră în sfera serviciilor medicale;

– se notează datele referitoare la pacient, care este asigurat de întreaga confidențialitate a datelor. Datele referitoare la pacient cuprind:

a). Antecedente heredo-colaterale;

b). Antecedente fiziologice;

c). Date despre numărul de nașteri;

d). Numărul de avorturi;

e). Dacă a mai fost în evidența altor cabinete de planificare familială.

3. (N) Noțiuni despre metodele de planning familial

– medicul prezintă cele mai frecvente metode de planificare familială ( de obicei cele mai uzuale);

– pacientul este întrebat ce metodă îl interesează și dacă deține informații referitoare la acea metodă, iar dacă aceste informații sunt corecte.

4. (A) Alegerea metodei

– medicul trebuie să ajute pacientul în alegerea metodei potrivite în funcție de personalitatea sa, sexualitate și stilul de viață al acestuia.

De asemenea se ține cont de categoria socială, de situația familială, nivelul de instruire și nu în ultimul rând de dorința partenerului.

5. (I) Informații privind alegerea metodei

– după ce pacientul a ales metoda i se oferă date suplimentare referitoare la acea metodă.

– i se prezintă efectele secundare și primele semne de urgență medicală.

6. (A) Vizita de urmărire La o nouă vizită e întrebat:

– dacă e mulțumit sau dacă au apărut probleme

– dacă dorește o altă metodă

– dacă dorește să aibă un copil i se va explica când și în ce mod trebuie să întrerupă metoda contraceptivă aleasă.

2.2.5. Tipuri de consiliere (counseling)

1.) Counseling general

2.) Counseling contraceptiv – se prezintă toate metodele caracteristice

lor

3.) Counseling specific pentru o metodă

Se discută:

Caracteristicile metodei

Mecanismul de acțiune

Avantajele metodei

Dezavantajele acesteia

Eficiența metodei aplicate

Siguranța

Eventualele efecte secundare

Semne de alarmă

Instrucțiuni de folosire a metodei

Și cazul efectelor secundare – tratamentul acestora

4). Counseling special în situații particulare (pre-, postabortum, counseling premarital, counseling psiho-sexual, counseling post agresiune sexuală, counseling în sterilizarea chirurgicală).

a) Counseling pre /postabortum

Când pacienta se adresează unui cabinet de planificare familială înaintea efectuării avortului, recomandabil este a i se prezenta noțiuni privitoare la contracepție și modalități de evitare a unui eventual avort în viitor. Dacă pacienta se adresează unui cabinet de planning din cadrul unei maternități i se prezintă modalitatea avortului, a anesteziei. Decizia de a recurge la întreruperea sarcinii sau nu, aparține în totalitate pacientei.

Când pacienta se adresează unui cabinet în perioada post-abortum, i se prezintă metodele contraceptive și eventual sprijinul unui psiholog pentru acele femei afectate psihic de acest eveniment.

b) Counseling psihosexual

Acest tip de counseling se adresează în special acelor persoane cu probleme de dinamică sexuală, acelor care au probleme de percepție a normalității și a anormalității în sexualitate, persoanelor cu probleme psihice în sfera sexualității.

c) Counseling post-agresiune sexuală

Trebuie identificat de medic dacă pacienta are nevoie și de un consult medical și tratament de specialitate :

chirurgical

psihiatric

medicină legală

Trebuie menționat dacă este nevoie să se recurgă la contracepție de urgență.

d) Consiliere (counseling) în sfatul premarital in această situație:

De preferat a se discuta cu ambii parteneri;

In sfera sexualității se discută despre aspectul de

normalitate / anormalitate;

se prezintă metodele contraceptive și se alege una în

situația în care partenerii își doresc într-o perioadă scurtă un

copil.

e) Counseling în sterilizarea chirurgicală

pentru că acest tip de contracepție este definită, counseling-

ul necesită a fi efectuat cu mare atenție;

i se acordă pacientei un timp de gândire dacă aceasta nu

este decisă în totalitate, știind că fertilitatea nu va mai fi

redată printr-o altă operație;

se discută despre numărul copiilor, dacă își poate schimba pe viitor statutul marital.

2.3 Noțiuni despre contracepție și contragestie

2.3.1 Scurt istoric al contracepției

Prin contracepție se înțelege o metodă de planificare familială integrată în medicina cu caracter profilactic constând în prevenirea apariției sarcinii prin utilizarea de mijloace contraceptive.

Impiedicarea apariției unei sarcini nedorite a existat încă din antichitate. Documente chinezești ce datează din 2700 î.e.n. conțineau rețete contraceptive și prescripții cu efect abortiv. în Egipt, în urmă cu 4000 î.e.n., apăruseră rețete contraceptive de tipul: „adăugați puțină miere unei măsuri de drojdie, amestecați bine și o introduceți".

Papirusuri egiptene datate din 1850 î.e.n., consemnau diferite creme vaginale: acacia planta ce conținea guma arabică, a fost recunoscută pentru efectul său spermicid.

In Grecia antică, metoda de a controla nașterile a reprezentat un subiect intens discutat mai ales în lucrările lui Hipocrat. El vorbește în jurământul său de „atokia" (contraceptive) și „phtoria" (abortive).

In Roma antică s-au folosit prima dată prezervativele. Romanii îl realizau din vezică de capră sau intestin gros. A fost uitat secole și pus în practică intens de către doctorul Condome, doctorul regelui Charles, de unde i s-a atribuit și numele lui, prezervativului masculin.

Hindușii își expuneau testiculele la soare pentru a-și diminua fecunditatea.

Medicul grec Soranus din Ephes, sec II e.n., descoperise că femeia poate rămâne însărcinată în anumite perioade ale ciclului menstrual. De aici derivă două din metodele naturale de contracepție:

a lui Ogino-Knauss

curba termică

Alături de prezervativul masculin, istoria contracepției menționează și modalități de contracepție feminine: de la dușurile vaginale ale Cleopatrei, prezervativul feminin descoperit de evrei până la bureții lui Mary Stopes care conțineau o capsulă pentru introducerea unei tablete chimice.

Gregory Pincus, în 1956, a descoperit și dezvoltat pilula hormonală. Steriletul derivă dintr-un procedeu pus în aplicare de nomazii arabi la

cămilele lor.

Cercetarile medicale ale sfarsitului de mileniu au avut in vedere rerfectionarea mijloacelor hormonale, fabricarea vaccinurilor ca si a rreparatelor contragestive de tip RU486.

2.3.2 Clasificarea metodelor contraceptive

Metodele contraceptive se pot clasifica dupa mai multe criterii:

in functie de utilizator:

♦ feminine

♦ masculine

in functie de durata:

♦ temporare

♦ permanente

in functie de metoda contraceptiva:

♦ hormonale

♦ mecanice

♦ clinice

♦ chirurgicale

♦ naturale

♦ mixte

Diferitele metode contraceptive aplicate in practica au o eficacitate diferita.

Aprecierea si eficacitatea unei metode contraceptive se realizeaza folosind indicele PEARL (R), avand urmatoarea formula:

Pentru un cuplu sanatos care nu foloseste nici o metoda contraceptiva, R variaza intre 60-100. Metodele contraceptive ideale are trebui sa aiba R=0. Cu cat valoarea lui R este mai mica cu atat acea metoda este mai eficienta.

Rezultatul se exprima prin rata de esecuri la 100 femei / an.

Calitatile ideale ale unui contraceptiv sunt:

siguranta completa

eficacitate 100%

absenta efectelor secundare

reversibilitatea rapida si usoara

pretul scazut (chiar gratuitate)

disparitia necesitatii controlului medical

independenta fata de momentul contactului sexual

buna acceptabilitate

Pentru ca nici una din metodele contraceptive cunoscute si utilizate nu intruneste toate calitatile prezentate mai sus, avand atat avantaje cat si dezavantaje, aplicarea unei metode contraceptive se face cu ajutorul counseling-ului prezentat in cabinetele de planificare familiala.

Clasificarea recomandata de catre Federatia Internationala a Ginecologilor si Obstetricienilor (FIGO) si Centrul pentru Populatie si Sanatate a Familiei al Universitatii Columbia (SUA):

1.Contraceptia orală hormonală

♦ pilula combinata

♦ minipilula (pilula cu progestogeni)

2. Contraceptia hormonală cu acțiune întârziată

♦ contraceptive injectabile

♦ implanturi

♦ inele vaginale

3. Contraceptia intrauterină

♦ DIU mecanice (tip Lipps loop)

♦ DIU cu medicatie (tip Cooper T si Cooper 7, DIU cu prostagen)

♦ DIU chinezesti

4. Contraceptia de barieră

♦ prezervativ

♦ capul cervical

♦ spermicidele

♦ bureti cu spermicid

5. Abstinența periodică

♦ metoda calendarului

♦ metoda mucusului cervical (Billings)

♦ metoda simptotermala

♦ metoda coitului intrerupt

6. Contraceptia chirurgicală

tehnici pentru femeie:

♦ chirurgicala

♦ electrica

♦ mecanica

♦ chimica

♦ histerectomia

tehnici pentru barbat:

♦ vasectomia chirurgicala

♦ vasectomia chimica

7. Avortul:

♦ vacuum aspiratia

♦ dilatare si chiuretaj

♦ prostaglandine

♦ antiprogestive

Clasificarea a doua utilizeaza terminologia de contraceptie-contragestie, descrie metode moderne aflate in cercetare in unele tari din Europa (dupa E. Zbranca):

1. Metode contraceptive

a). Naturale

Metoda calendarului

Metoda temperaturii bazale

Metoda calendarului + temperatura bazala

Metoda testelor colorimetrice

Metoda Billings

Metoda simptotermala

Alaptatul la san

Coit intrerupt

Coit rezervat

Abstinenta totala

b). Artificiale

A. Contraceptia masculina

Prezervativul masculin

Vasectomia

Obstructia nechirurgicala a deferentelor

Contraceptia hormonala masculina

Contraceptia prin mijloace fixe

Contraceptia imunologica

B. Contracepția feminină

Contracepția mecanică

diafragmul

capul cervical

vimula

pesarul

obstructia tubara nechirurgicala

ligatura de trompe

dispozitivele intrauterine

inele vaginale

buretele de colagen

Spermicidele

Contraceptia hormonala:

♦ estroprogestative

♦ progestative

♦ analogi de LH-RH

Contracepția imunologică (vaccinare contraceptivă)

Contracepția prin prostaglandine

2. Metode contragestive

Avortul chirurgical

Avortul prostaglandinic

RU486

2.3.3 Contracepția hormonală orală

Definiție: Reprezintă utilizarea în scop contraceptiv a hormonilor steroidieni sexuali și a fost introdusă de Gregory Pincus.

Primele contraceptive orale conțineau doze mari de estrogeni și progestogeni, care au fost gradat și semnificativ diminuate, ducând la reducerea efectelor secundare.

Forme:

Contracepția orală prin:

1. pilula combinată estroprogestativă (COC)

2. pilula cu progestagen (minipilula POP)

2.3.3.1 Contraceptive orale combinate (COC)

Definiție:

COC sunt preparate de estrogeni și progesteron sintetic cu o eficacitate crescută în evitarea sarcinii. În prezent, substanța estrogenică e reprezentată de etinilestradiol, iar progestagenul de progestativele de sinteză, care sunt derivați de 19-nortestosteron și derivați de progesteron.

Clasificare:

Monofazice: cu o concentrație fixă de hormoni estrogeni și progestageni pe tot parcursul ciclului.

Multifazice:

– două (bifazice)

– trei (trifazice)

cu concentrații diferite de estrogeni și/sau progestageni pe parcursul unui ciclu.

In prezent, în România pilule contraceptive combinate sunt disponibile sub forma de folie cu 21 sau 28 de pilule.

Mecanism de acțiune:

a.) Inhibarea ovulației prin acțiunea asupra axului hipotalamo-hipofizar, blocând astfel eliberarea hormonilor gonadotropi hipofizari.

b.) Endometrul suferă o transformare specifică devenind inpropriu nidației,hipotrofie glandulară progresivă, pseudodecidualizare stromală cu infiltrat mastocitar fără deferențierea arterelor spiralate.

c.) Epiteliul vaginal și mucoasa cervicală suferă modificări ce influențează negativ mobilitatea spermatozoizilor (diminuează cantitatea de mucus crescând vâscozitatea acestuia), d.) Efect claudogenic (efect post-ovulație): previne procesul de reproducere.

Administrare:

– Folie de 21 – zilnic 21 de zile, 7 zile pauză

– Folie de 28 – zilnic 21 de zile, apoi zilnic 7 zile pilule placebo Indicații:

Este recomandată femeilor care:

1. necesită o metodă contraceptivă cu eficacitatea crescută, însă

reversibilă;

2. nu doresc ca metoda să interfere cu actul sexual și nu doresc să

depindă de partener;

3. au în antecedente cazuri de sarcină ectopică;

4. care au dismenoree;

5. care au chisturi ov ariene benigne;

6. au în antecedente sau au risc înalt de afecțiuni inflamatorii

pelvine.

Contraindicații:

a). Absolute

A. Circulatorii:

tromboze arteriale și venoase

boli cardiace ischemice

factori de risc severi pentru boli arteriale și anomalii de coagulare sau fibrinoliză

atacuri ischemice tranzitorii

boli valvulare

hipertensiune pulmonară

B. Afecțiuni hepatice:

boli active, icter recurent, sindromul Dubin-Johnson și Rothor

adenom hepatic

litiază biliară

porfirii

C. Istoric al unor boli influențate de hormoni steroizi:

herpes gestațional

sindrom hemolitic uremie

D. Sarcina

E. Sângerări genitale nediagnosticate

F. Neoplasme estrogen-dependente

b). Relative

1). Prezența unor factori de risc pentru bolile cardiovasculare (DZ, HTA, fumat > 40 țigări / zi, vârsta înaintată, exces ponderal)

2). Migrena

3). Siclemia homozigotă

4). Oligo- sau amenoreea

5). Hiperprolactinemia

6). Depresia severă

Efecte secundare:

a). Boli cardiovasculare

tromboze venoase (inclusiv AVC)

embolia pulmonară

HTA

Infarct miocardic

b). Afecțiuni hepatice

Adenomul hepatic

Carcinom hepatocelular

Litiază biliară c). Patologie tumorală

Neoplasm cervical

Displazii cervicale

Neoplasm de sân, melanoame

d). Efecte metabolice

Reducere a toleranței la glucoza

Creștere în greutate

Efecte adverse minore și complicații:

1. Depresia – se administrează vitamina B6;

2. Modificări de libidou;

3. Tulburări de cauză vasculară retiniana sau cerebrală;

4. Infecții urinare mai frecvente;

5. Dereglări menstruale;

6. Leucoreea;

7. Cloasma;

8. Modificări ale imunității.

Eficacitatea:

– înaltă cu condiția folosirii corecte

– Eșecul: 0,2 – 1 la 100 femei / an (greșeli de administrare = pilula uitată)

2.3.3.2 Pilula cu prosgestagen (POP, minipilula)

Definiție:

POP sunt contraceptive hormonale orale ce conțin doar progestagen, intr-o doză mai mică decât pilulele combinate. POP conțin numai 0,3 – 0,5 mg de progestagen, din grupul noretisteron sau levonorgestrel.

Mecanism de acțiune:

Se bazează pe transformările mucusului cervical. El se îngroașă, este redus cantitativ și devine impenetrabil pentru spermatozoizi.

Administrare:

Prima pilulă trebuie luată în prima zi a menstruației, după care se continuă zilnic la aceeași oră cu câte o pilulă, fără pauză.

Indicații:

Persoane ce prezintă contraindicații sau efecte adverse la administrarea COC;

Vârsta peste 45 de ani, în absența fumatului și peste 35 de ani în prezența factorilor de risc, în special fumatul;

Diabetul, obezitatea;

Hipertensiunea în tratament;

Migrene;

Femeile în perioada alăptării.

Contraindicații:

A. Absolute:

Nu se recomandă POP femeilor care au:

Afecțiuni maligne ale sânului;

Afecțiuni maligne cervicale, uterine sau ovariene;

Boli arteriale cerebrovasculare și coronariene

B. Temporare:

Sarcină sau suspiciunea de sarcină (până când se infirmă);

Boli hepatice acute;

Sângerări anormale nediagnosticate;

Suspiciuni de leziuni maligne ale sânului.

Efecte secundare:

1). Tulburări menstruale:

– sângerări neregulate cu cicluri de 25 – 35 de zile;

– amenoreea, determinată de anovulație

2). Mastodinia

3). Creșterea relativă a incidenței sarcinilor ectopice.

Eficacitate:

– Mai scăzută ca cea a COC;

– Rata de eșecuri 0,3 – 5 /l 00 femei/an;

– Intervalul permis pentru „pilula uitată" este de 3 ore, eficacitatea fiind scăzută după aceste interval.

2.3.4 Contracepția hormonală cu acțiune întârziată

2.3.4.1 Contracepția injectabilă

Primul preparat injectabil cu progesteron a fost realizat în 1950 și a fost utilizat în tratamentul andometriozei și a cancerului endometrial.

In prezent cele mai utilizate preparate sunt:

a. Medroxiprogesteron acetat depozit (DMPA, depo-provera) –

fiecare doză are 150 mg, se administrează intramuscular la fiecare 3 luni;

b. Nortisteron enantat (NET-EN, Noristerat, Novigest) – fiecare doză are 200 mg, se administrează intramuscular la 2 – 3 luni.

Mod de acțiune:

Supresia ovulației;

Îngroșarea vâscozității mucusului cervical, nepermițând penetrarea spermatozoizilor prin cervix;

Crearea unui endometru subțire, atrofie

Modificări asupra trompelor.

Eficacitate:

– Este foarte înaltă.

– Rata eșecurilor: 0,5 – 1,5 la 100 femei/an.

Administrare:

Perioada optimă de începere a contracepției injectabile este cea a primelor 7 zile ale ciclului menstrual, dar administrările ulterioare pot fi mai puțin riguroase ca moment, avându-se în vedere marea eficacitatea a preparatelor.

Pentru femeile în post-partum, dacă alăptează , injecția inițială se va face în a 6-a săptămână post-partum, nu mai devreme. Dacă nu alăptează, se va face injecția pe intervalul de 2 luni post-partum, nu mai devreme de 6 săptămâni datorită hemoragiilor importante ce pot apare.

Indicații:

Femeile care alăptează;

Femeile care sunt în ultimii ani ai vieții reproductive;

Femeile care preconizeză recurgerea la sterilizare chirurgicală în următoarele 3-12 luni;

Cele ce au în antecedente anemia falcipară;

Femei care folosesc în mod curent medicamente inductoare enzimatice hepatice;

Femei care au nevoie de contraceptive pentru câteva luni;

Femei care preferă medicația injectabilă, care doresc să păstreze secretul folosirii unei metode contraceptive față de parteneri;

Femei care fumează.

Contraindicații:

Sarcină diagnosticată sau suspicioasă;

Sângerări anormale genitale inexplicabile în ultimele 3 luni;

Sarcină dorită în viitorul apropiat;

Preocupare cu privire la creșterea ponderală.

Efecte benefice:

Scad incidența și gravitatea inflamațiilor pelvine, endometriozei, candidozei vaginale, neoplasmului ovarian și endometrial.

Avantaje:

Acceptabilitate bună;

Nu există posibilitatea „pilulei uitate";

Eficacitate crescută în comparație cu COC;

Perioadă îndelungată de acțiune;

Permite supravegherea periodică medicală.

Dezavantaje:

în cazul apariției de efecte adverse, acțiunea sa nu poate fi întreruptă brusc;

Necesită personal calificat.

Efecte secundare:

Tulburările menstruale sunt foarte frecvente, variind de la amenoree și oligomenoree până la sângerări neregulate frecvente, prelungite și rareori foarte abundente.

Reluarea ovulației și fertilității necesită, în medie 5-7 luni și se poate prelungi la 2 ani.

Creșterea în greutate, cefalee, edeme, amețeli, oboseală, iritabilitate, mastodinie pot apare la unele utilizatoare.

Efecte adverse:

Modificari lipidice – nivelul HDL crescut;

Metabolism glucidic: pot apare scaderi ale tolerantei la glucoza si hiperinsulinism;

Cancer mamar – folosirea indelungata de catre femei mai tinere de 25 de ani ar reprezenta un rise mai crescut de cancer de san.

Metabolismul osos – DMPA poate fi folosit la orice varsta mai mica de 16 ani;

Reactiile alergice pot apare imediat dupa injectarea DMPA.

2.3.4.2 Contraceptia prin implante subdermale (Norplantul)

Implantul subdermal Norplant consta din 6 mici capsule moi din silastic (cauciuc siliconic). Fiecare capsula are 2,4 mm diametru si contine 36 mg levonorgestrel. Capsulele sunt inserate subdermal in bratul femeii sau in zona inghinala printr-o procedura chirurgicala minora efectuata sub anestezie locala. Norplantul are la baza numai progesteronul. Dupa inserție capsulele Norplant sunt palpabile, dar nu sunt vizibile. Efectul contraceptiv este dobandit printr-o eliberare lenta si constanta a levonorgestrelului prin difuziune de membrana silastica in curentul sanguin.

Mecanism de actiune:

Se crede ca are la baza urmatoarele modalitati de actiune:

Supresia ovulatiei;

Ingrosarea mucusului cervical, ceea ce impiedica penetrarea spermatozoizilor prin cervix;

Crearea unei mucoase endometriale subtiri si atrofice.

Indicatii:

Reprezinta o metoda potrivita pentru majoritatea femeilor aflate la -varsta reproductivă, insă este recomandată in mod special acelor femei care:

– doresc o contraceptie continua;

– doresc o metoda de spatiere a sarcinilor pe termen lung;

doresc o metoda contraceptive care sa nu interfere cu actul sexual sau sa depinda s. i de partener;

prefera o metoda care sa nu necesite aprovizionarea frecventa si,
mai important, sa nu fie aplicata zilnic;

are numarul de copii pe care §i-i doreste dar nu vrea sa opteze pentru strerilizare;

nu pot folosi contraceptive care au in compozitie

estrogen.

Contraindicatii absolute:

Malignitati ale sanului;

Malignitati ale cervixului, uterului sau ovarelor;

Boala cerebro-vasculara sau coronariana.
Contraindicatii absolute temporare:

Sarcina sau suspiciunea de sarcina;

Boala hepatica acuta (hepatita virala);

Sangerari genitale de cauza neelucidata;

Suspiciunea de cancer de san, pana cand se infirma diagnosticul.

Contraindicatii relative:

Anemii severe;

Tulburari de coagulare sau terapie anticoagulants in curs

Efecte secundare:

Modificari menstruale: sangerari abundente sau simplu spotting, menstruatii neregulate sau chiar amenoree, tulburari de tip hipermenoree sau hipomenoree.

Cefaleea;

Stare de irascibilitate;

Ameteala;

Greata, eruptii tegumentare de tipul rash-ului;

Acneea, modificari ale apetitului;

Caderea parului, cresterea pilozitatii faciale si corporale, congestie mamara;

Aparitia de chisturi ovariene.

Incidente:

La femeile care folosesc ca metoda contraceptiva Norplantul, rata -arcinii ectopice este de 1,3% pe an.

S-a observat ca rata sarcinii ectopice la femeile sub Norplant este mai mare la persoanele cu obezitate si creste pe masura ce durata de utilizare a Norplantului este mai mare. Se apreciaza ca obligatorie extragerea implantelor a sfarsitul celor 5 ani de utilizare.

Eficacitate:

Rata esecurilor este de aproximativ 3 sarcini la 100 femei / an.

2.3.4.3 Contracepția prin utilizarea inelelor vaginale

Reprezinta singura metoda de lunga durata aflata sub controlul utilizatorului. Femeia isi poate introduce sau scoate inelul dupa dorinta fara ajutor medical.

Sunt 2 tipuri de inele vaginale:

Unele care contin 2 hormoni (estrogen si progesteron), asemanatoare pilulei combinate; actionand prin inhibarea ovulatiei. Metoda este activa timp de 3 saptamani, dupa care inelul se scoate pentru o saptamana atunci cand apare sangerarea de privare (menstruatia).

Celalalt tip de inele elibereaza un singur tip de hormon, progestagen, si este purtat timp de 3 luni de zile. Rata de eliberare a progestagenului (levonorgestrel) este de 20 micrograme / zi.

Ca efecte secundare ale metodei se mentioneaza:

menstruatii neregulate;

riscuri de expulzie la femeile in varsta sau multipare.

2.3.5 Contraceptia intrauterina – dispozitive intrauterine (DIU)

Istoric:

In 1909, Richard Richter mentiona rezultatele cu efect contraceptiv otinute in urma introducerii in cavitatea intrauterina a unui fir de ata ;nirurgicala de 27 mm diametru.

Dupa 1960, sperantele legate de folosirea dispozitivelor intrauterine au :rescut, s-a apelat la plasticul biologic inert care se putea mula dupa diferite forme, facilitand astfel insertia.

Tot in anii '60 in SUA s-a prezentat spirala Marquiles din poilietilena, dispozitiv ,,deschis" care evita riscul ocluziilor intestinale asociate insertiei unui nel si care se insera cu ajutorul unui tub de plastic.

In anii '62 este prezentata bucla Lippes, care avea un fir de reper la nivelul colului si care permitea verificarea bunei pozitionari.

Apar de asemenea, tot in aceasta perioada, primele dispozitive din cupru, sub forma unui dispozitiv in T.

Deflnitie:

Dispozitivele intrauterine sunt obiecte produse dintr-un material solid, care se introduc in cavitatea uterina in scop contraceptiv. Sunt cunoscute si sub numele de sterilete.

Clasificare:

Sunt doua varietati:

a). Inerte

– Sunt fabricate din plastic (polietilena impregnata cu bariu) sau din otel. Constituie prima generatie de DIU si sunt denumite inerte pentru ca nu
contin nici un element (metal) activ si nici substante chimice care sa se elibereze
in cavitatea uterina.

b). Biologic active

Eliberatoare de cupru, argint, aur sau substantahormonale;

cele mai cunoscute DIU moderne sunt in forma de:

Copper 7

Copper T (T cu 3 80 A, T cu 3 80 Ag)

Multiload (Multiload Cu 375)

DIU care poseda 375-280 mm2 suprafata acoperita cu cupru, au o durata de utilizare de minim 6 ani.

Eficacitatea intrauterina a unui DIU cu fir de cupru de 0,4 mm (T cu ;S0A) sau a unui fir de argint acoperit cu cupru (model T cu 380 Ag) poate depasi 10 ani.

Steriletele eliberatoare de hormoni se bazeaza pe calitatile suportului de metilpolisiloxan capabil de a difuza steroizii la un nivel constant. Primul dispozitiv eliberator de hormoni elibereaza progesteron direct in uter la un nivel mediu de 65 mcg/zi, timp de un an. Acesta este cunoscut sub numele de Progestasert.

S-a observat ca progesteronul modifica ciclul menstrual la femeile ce utilizeaza Progestasert-ul, volumul sangerarii este considerabil redus in raport cu cantitatea existenta inaintea insertiei. Ultimul tip de dispozitiv Levonova, elibereaza levonorgestrel la un nivel mediu de 20 mcg/zi timp de 5 ani.

Mecanism de actiune:

Impiedica fecundatia prin alterarea capacitatii de fertilizarea spermatozoidului si ovulului precum si prin inhibarea transportului tubar al ovulului si a migrarii spermatzoizilor prin mucusul cervical si prin secretiile din cavitatea uterina.

Impiedica implantarea, fie prin distrugerea oului, fie prin eliminarea sa datorita activitatii uterine crescute, motilitatii tubare perturbate si inducerii luteolizei.

Modificari traumatice endometriale (ireversibile);

Modificari imunologice si modificari hormonale.

Indicatii:

Steriletul poate fi recomandat mai ales femeilor care:

-au realizat deja un numar de copii, si solicita o metoda eficienta

dar si reversibila;

prefera o metoda care nu necesita aplicare libera si care sa nu interfere cu actul sexual si sa nu depinda de partener;

au contraindicatii la metodele de contraceptie hormonala (patologie, fumat);

au dificultati in procurarea dar si utilizarea pilulei sau a mijloacelor de bariera.

Contraindicatii:

a). Absolute

Sarcina;

Sangerari genitale anormale;

Inflamatii pelvine active;

Patologie cu transmitere sexuala;

Sarcina ectopica in antecedente;

Anomalii ale uterului (malformatii congenitale, fibromioame, hiperplazie uterina).

b). Relative

Varsta sub 20 ani;

Nuliparitatea;

Anemiile;

Menoragiile, dismenoreea severa;

Parteneri sexuali multipli;

Boli cu rise crescut de bacteriemie;

Uterul cicatricial si stenozele cervicale;

– Sarcina ectopica in antecedente.
Insertia:

Momentul optim este in timpul menstruatiei sau imediat dupa aceasta (zilele 3-6 ale ciclului menstrual). Insertia tardiva creste frecventa aparitiei unor complicatii ca durerea, sangerarea, sarcini accidentale.

Insertia post-abortum nu presupune o crestere a reactiilor adverse, dar ebuie luate precautii speciale pentru a asigura pozitionarea corecta a DIU si evită perforatia. Riscul expulziilor spontane este mai mare in aceasta situatie si – femeile care alapteaza.

Complicatii:

a). Precoce

Atacul vaso-vagal – determinat de manevrele asupra colului uterin, urmat foarte rar de crize de tip convulsiv;

Alcaloze prin polipnee, urmata de tetanie;

Perforatia.

b). Tardive

Sarcina intrauterina;

Sarcina ectopica (3-4% din sarcinile aparute pe DIU);

Durerea;

Sangerarea;

Expulziespontana;

Disparitia firelor;

Infectiile pelvine.

Eficacitatea:

Rata de esec pentru DIU modeme este de 1,5 – 2%.

2.3.6 Contraceptia de bariera

Cuprinde:

Prezervativul

Capul cervical

Spermicide

Bureti cu spermicide

Diafragma

Metodele de contraceptie prin bariera ofera protectie impotriva sarcinilor prin blocarea patrunderii spermatozoizilor in cavitatea uterina.

Mod de actiune:

Contraceptivele de bariera au 2 componente:

Mecanică

Chimică

Componenta mecanicd (diafragme, cupolele cervicale, prezervativul) piedica penetrarea spermatozoizilor in canalul cervical.

Componenta chimicd (spermicidul) distruge sau inactiveaza -ermatozoizii.

Avantaje:

Absenta efectelor sistemice si adverse însemnate;

Absenta influentarii ciclurilor menstruale si lactatiei;

Reversibilitate buna;

Asigurarea unui grad de protectie impotriva bolilor cu
transmitere sexuala.

Dezavantaje:

Rata crescuta a esecurilor;

Pretul relativ mare;

Interferenta cu activitatea sexuala.

Indicatii generate defolosire a metodelor de bariera

Pentru persoane care prezinta contraindicatii medicale pentru alte metode reversibile;

Pentru persoane care au contacte sexuale neregulate;

Ca o forma interimara de contraceptie:

In timpul amenoreei de lactatie

Dupa o vasectomie

Cand se folosesc medicamente care interfereaza cu contraceptivele orale, scazandu-le eficacitatea.

In perioada de investigare a unor simptome ginecologice;

In combinatie cu o metoda de calcul a fertilitatii, pe o perioada
fertila a ciclului menstrual;

Pentru protectie impotriva bolilor cu transmitere sexuala,
inclusiv SIDA.

2.3.6.1 Prezervativul

Denumite si condoame, sunt fabricate din latex sau plastic subtire, prelucrate prin adaugare de silicon si ambalate ermetic.

Prezervativul acopera penisul in erectie. El colecteaza lichidul spermatic si actioneaza ca o bariera ce impiedica intrarea spermatozoizilor in vagin.

Indicatii:

Contraceptiv sau protector impotriva bolilor cu transmitere
sexuala;

Ejacularea precoce;

Leziuni cervicale.

Contraindicatii:

Absolute – nici una,

Relative – alergia la spermicidul lubreflant, la latex
(tumefiere, prurit, tumefiere).

Avantaje:

Pot fi folosite imediat dupa nastere;

Nu au influenta asupra laptelui matern;

Sunt lipsite de nocivitate. Nu au efecte secundare asociate unei componente hormonale.

Folosirea lor poate fi facuta de barbati de orice varsta;

Nu necesita o consultatie medicala prealabila.
Dezavantaje:

Pot scadea intensitatea senzatiilor din timpul actului sexual, scazand placerea ambilor parteneri; Cuplurile trebuie sa intrerupa actul sexual pentru a pune prezervativul;

Are o reputatie rea (sunt asociate cu imoralitatea);

Exista riscuri mici ca prezervativul sa alunece / sa se rupa in
timpul actului sexual.

Eflcadtate:

In cazul utilizarii obisnuite 12-14 sarcini / 100 femei in primul an de utilizare. Utilizate in mod corect, sunt eficiente: 3 sarcini la 100 femei in primul an de utilizare.

Prezervativele pentru femei

O foita in forma de sac, confectionata din plastic subtire, transparent si moale. Inainte de actul sexual se introduce aceasta foita in interiorul vaginului.

Avantaje:

Poate fi controlat de utilizator;

Destinata atat prevenirii bolilor cu transmitere sexuala cat si a sarcinilor;

Nu s-au identificat efecte secundare si reactii alergice.

Dezavantaje:

Sunt scumpe;

Este nevoie de cooperarea partenerului;

Trebuie sa fie la indemana in cazul actelor sexuale neprevazute.
Eficienta:

In cadrul utilizarii obisnuite este de 21 la 100 femei in primul an de utilizare.

In cadrul utilizarii corecte si regulate este de 5 sarcini la 100 femei.

2.3.6.2 Cupolele cervicale

Sunt confectionate din cauciuc, plastic sau metal, avand, in general, forme de degetar. Fixarea lor se face pe exocol printr-un efect de ventuza.

Se utilizeaza in asociere cu un spermicid.

Pozitionarea si extragerea se efectueaza la fel ca pentru diafragma.

Eflcacitate:

– 10-15 sarcini la 100 femei / an.

2.3.6.3 Spermicidele

Sunt substante chimice care inactiveaza si distrug spermatozoizii. Principals agenti care actioneaza ca surfactanti sunt: monoximol, octoxymol si menfegol.

Suportul spermicidelor poate fi reprezentat de creme, geluri, ovule, rablete efervescente, spray-uri.

Indicatii:

In asociatie cu diafragmele / cupolele cervicale;

Metoda suplimentara prezervativului.

Contraindicatii:

a). Absolute — nu exista;

b). Relative — reactii alergice;

– in capacitatea clientului de a folosi metoda; Eficacitatea:

– Rata esecurilor este mare, pe loturi neselectionate fiind de peste 15% femei / an.

2.3.6.4 Buretii cu spermicide

Sunt bureti din poliuretan moale, de forma rotunda, cu diametrul de 5,5 cm, impregnati cu spermicid, pe care il elibereaza prim umezirea cu apa inainte de aplicare. Datorita formei, ei acopera exocolul. Pot fi introdusi in vagin imediat, inainte de contactul sexual sau pana la 24 de ore inainte. Se extrag dupa 6 ore de la contactul sexual.

Buretele contraceptiv este o alternativa foarte convenabila pentru femeia aflata in perioada premenopauzala, care nu necesita un grad inalt de protectie.

Eficacitate:

– rata esecurilor este de 7-12 sarcini la 100 femei / an.

2.3.6.5 Diafragmele

Sunt calote concave confectionate dintr-un cauciuc special (latex) subtire avand o margine metalica flexibila.

Inaintea insertiei, in interiorul diafragmei se pune crema sau gel spermicid. Cand este inserata in vagin, diafragma acopera colul uterin, concavitatea urmarind conturul vaginal.

Efectul contraceptiv al diafragmei depinde pe de o parte de actiunea ca o bariera intre lichidul spermatic si colul uterin, iar pe de alta parte de functia diafragmei ca recipient pentru spermicide.

Contraindicatii:

a). Absolute -nici una;

b). Relative

antecedente de sindrom de soc toxico-septic;

infectii repetate ale tractului urinar;

anomalii vaginale care interfera cu localizarea corecta a diafragmei, cum ar fi prolaps uterin, tonus vaginal scazut, obstructii vaginale;

nasterea unui copil la termen in urma cu 6-12 saptamani.

Momentul insertiei:

Diafragma poate fi inserata chiar inainte de contactul sexual sau cu pana la 6 ore inainte. Inaintea montarii se aplica o doza de spermicid pe diafragma. Diafragma se lasa pe loc cel putin 6 ore dupa contactul sexual, insa nu mai mult de 24 de ore dupa insertie. Diafragma se va spala cu un sapun moale, apa moale si se va usca.

Efecte adverse:

Infectii ale tractului urinar;

Iritatii locale cauzate de hipersensibilitate sau alergie;

Disconfort fie al utilizatorului, al partenerului (durere), presiune pe vezica urinara sau rect;

Leziuni vaginale cauzate de marginea diafragmei.

Eflcacitate:

In conditiile utilizarii corecte, rata esecurilor este de 3 sarcini la 100 femei / an.

2.3.7 Abstinența periodică

Prin abstinența periodică (planificare familiala naturala) se intelege metoda aleasa de femeie / barbat, care prin semnalele propriului corp reuseste sa identifice perioade in care fecundatia e maxima si pe care le poate evita.

Dintre metodele naturale de contraceptie amintim:

Coitul intrerupt

Abstinenta totala

Alaptatul la san

Metoda calendarului

Metoda temperaturii bazale

Metoda mucusului cervical (Billings)

Metoda simpto-termala

2.3.7.1 Metoda coitului intrerupt

Este considerata de multi autori cea mai raspandita si cea mai ,,populara" metoda naturala. Barbatul recurge la retragerea rapida a penisului si depunerea spermei in afara vaginului in momentul iminentei ejacularii din timpul raportului sexual.

Aceasta metoda nu asigura o securitate deplina pentru ca se stie ca nainte de ejaculare se elimina mici cantitati de fluid care pot contine un numar . ariabil de spermatozoizi.

Dezavantaje:

Implica o motivatie puternica;

Implica un autocontrol deosebit din partea barbatului;

Apar tulburari de dinamica sexuala;

Scaderea libidoului;

Impotenta.

Eficacitate:

– Se inregistreaza esecuri de 15-25 sarcini la 100 femei/an.

2.3.7.2 Abstinenta totala

Este metoda cu siguranta 100%.

2.3.7.3 Alaptatul la san

Dupa ce femeia a nascut, alaptatul la san din 4 in 4 ore impiedica ovulatia timp de cel putin 10 saptamani, ferind femeia de o noua sarcina. Pare sa fie singura modalitate cu adevarat naturala de planificare familiala.

Avantaje:

Nu necesita nici o interventie in timpul actului sexual;

Nu se asociaza cu nici un fel de cheltuieli pentru contraceptie sau pentru alimentatia sugarului;

Nu are efecte secundare hormonale.

Dezavantaje:

Pentru unele femei, in special cele care si-au reluat lucrul,
alaptatul frecvent poate fi dificil;

Nu asigura protectia impotriva bolilor cu transmitere sexuala si HIV (SIDA).

Eficacitate:

– Este foarte eficienta in cazul utilizarii corecte: 0,5 sarcini la 100 femei in primele 6 luni dupa nastere.

2.3.7.4 Metoda calendarului (metoda ritmica, metoda OGINO-KNAUSS)

Este una cele mai utilizate metode de abstinenta periodica, indicata in special femeilor care au ciclu regulat, cu o rata de esec la femeile cu ciclu neregulat, deoarece nu se poate stabili cu exactitate durata fazei fertile. Indicele PEARL este de R = 14 – 38 sarcini la 100 femei.

Metoda se bazeaza pe inregistrarea numarului de zile ale ciclurilor menstruale cele mai lungi si cele mai scurte din care se scade 11 respectiv 20 rezultatul fiind perioada fertila.

Calcularea perioadei fertile se bazeaza pe urmatoarele argumente:

ovulatia (in medie) se produce cu 14 zile inaintea menstrei urmatoare;

sperma isi mentine capacitatea de fertilizare 2-3 zile;

ovulul poate fi fertilizat 12-24 ore dupa ovulatie;

perioada de fecundabilitate a femeii dureaza 3-4 zile, in cursul ciclului menstrual.

Ogino a propus urmatoarea formula:

– 10 + n-28 = x

– 17 + N-28=y

unde:

n – numarul de zile ale ciclului menstrual eel mai scurt;

N – numarul de zile ale ciclului menstrual eel mai lung;

Intre zilele x si y fecunditatea este maxima.

Aceasta metoda este mai sigura pentru femeile cu menstre regulate.

Eficacitate:

-Rată mare a eșecurilor 14-38 sarcini la 100 femei / an (apreciată prin indice PEARL).

– Este recomandabilă combinarea cu alte metode naturale.

2.3.7.5 Metoda temperaturii bazale

Se bazează pe creșterea temperaturii bazale a corpului, care apare după ovulație și care poate fi utilizată pentru a identifica zilele sigure (nefertile) din faza postovulatorie a ciclului menstrual. Această creștere a temperaturii se datorează secreției de progesteron care este termogenetic.

Temperatura se ia zilnic, dimineața la trezire, în același mod, 3 minute și este înregistrată pe un grafic, astfel încât creșterea să se poată observa. Ea crește cu 0,2 – 0,4 ° C imediat după ovulație și rămâne astfel, în platou, până la începutul menstruației. După 3 zile în care temperatura s-a menținut crescută se consideră că ovulul nu mai poate fi fertilizat și activitatea sexuală poate fi reluată, cu riscuri mici de apariție a sarcinii. Se recomandă abstinența între prima și a treia zi în care temperatura se menține ridicată.

Trebuie excluse eventualele cauze ce pot determina creșterea temperaturii (febră, infecții, etc).

Avantaje:

Indicată la femei cu ciclu neregulat, precum și la cuplurile cu perioade mai mari de abstinență;

Ieftină, nu se asociază cu efecte secundare de ordin fizic;

Sunt reversibile imediat;

Nu necesită ajutor din partea personalului medical după ce metoda a fost învățată.

Dezavantaje:

Limitează activitatea sexuală la faza postovulatorie a ciclului.

Eficacitate:

Este condiționată de gradul de educație și motivație a cuplului, duce la o rată de eșec sub 6 sarcini la 100 femei pe an.

2.3.7.6 Metoda mucusului cervical (Billings)

Femeia este învățată să-și evalueze modificările hormonale ce apar în cursul ciclului menstrual asupra mucusului cervical din punct de vedere al cantității, consistenței, filanței. Prin acestea femeia poate recunoaște semnele apropierii ovulației. Pacienta trebuie învățată timp de câteva luni să-și identifice momentul ovulator prin semnele mai sus menționate.

Eficacitate:

– Rata eșecurilor e mai mare: 25-35 sarcini la 100 femei/an.

2.3.7.7 Metoda simpto-termală

Această metodă se bazează pe combinarea mucusului cu temperatura. Astăzi este cea mai răspândită dintre metodele de planificare familială naturală. Este aprobată chiar și de Biserica Catolică.

Pentru determinarea fazei infertile preovulatorii se utilizează metoda mucusului cervical iar pentru cea postovulatorie ambele metode.

Avantaje:

Scurtarea perioadei de abstinență.

Dezavantaje:

Necesitatea motivației foarte puternice care să determine femeia să-și înregistreze și să interpreteze multitudinea de semne ovulatorii.

Eficacitatea:

Rata de eșec este de 20 sarcini la 100 femei / an.

2.3.8 Contracepția chirurgicală

Contracepția chirurgicală sau permanentă poate fi:

masculină

feminină

Avantaje:

Reprezintă cea mai eficace metodă contraceptivă:

Nu necesită utilizarea constantă a unei metode, controale
regulate, cumpărarea de contraceptive.

Dezavantaje:

Necesită o echipă antrenată și materiale corespunzătoare.

Indicații:

A. Obstetricale:

Femei cu mai multe nașteri în antecedente;

Femei peste 35 de ani;

Femei cu complicații obstetricale în antecedente;

Femei cu mai multe cezariene în antecedente.

B. Neobstetricale:

La cerere, după o consiliere adecvată.

2.3.8.1 Sterilizarea chirurgicală masculină (vasectomia)

Metoda constă într-o incizie unică sau dublă de 0,5 – 1 cm în porțiunea superioară a scrotului. Aici se evidențiază canalele deferente din cordonul spermatic drept și stâng care se ligaturează sau se diatermocoagulează, împiedicând astfel eliminarea spermatozoizilor.

Contraindicații:

Infecții locale ale pielii sau infecțiile tractului genital;

Varicocel;

Hidrocel;

Hernia hiatală;

Criptorhidia;

Intervenții chirurgicale anterioare pe scrot, tumori intrascrotale.

Efecte secundare:

Reacții alergice la antiseptice sau la anestezicul local;

Edeme și dureri scrotale.

Complicații:

Hipotensiune și bradicardie reflexă intraoperatorie;

Orhita granulomului spermatic;

Reanastomozarea spontană a vasului.

2.3.8.2 Sterilizarea chirurgicală feminină

Se realizează prin ocluzia trompelor uterine. Modalitățile de obstrucție tubară sunt:

♦ Ligatura tubară cu sau fără excizia unei porțiuni de trompă;

♦ Aplicarea de benzi de ocluzie, inele sau clipsuri;

♦ Electrocoagularea trompelor.

Complicații:

Infecția

Hematoame sau hemoragie intraperitoneală

Leziuni ale viscerelor abdominale

Contraindicații:

Sarcina

Infecții pelvine acute

Cardiopatii, pneumopatii

Hipertensiunea arterială, diabet

Sindroame hemoragipare

Tumori pelvine

Obezitatea

Sindrom aderențial pelvin sau abdominal

Eficacitate:

– Rata eșecurilor este de 0,005 – 0,04 sarcini la 100 femei sterilizate /an.

2.3.9 Contragestia (avortul)

Metodele de contragestie sunt modalități de control a fertilității prin erferarea stabilirii sau continuării menținerii sarcinii.

2.3.9.1 Definiția și clasificarea avortului

Avortul este definit ca absența semnelor de viață pentru un produs de ncepție ce provine dintr-o sarcină a cărei vârstă de gestațională este mai mică :; 28 săptămâni și are o greutate mai mică de 1000 grame (ONU).

Clasificare:

Criteriu etiologic:

Avort spontan

Avort la cerere

Avort terapeutic

Avort eugenie

Avort delictual

B. După vârsta sarcinii

Avort de trimestrul I (13 săptămâni)

Avort de trimestrul II (peste 14 săptămâni)

C. După evoluția clinică

Avort iminent

Avort în evoluție

Avort incomplet

2.3.9.2 Avortul spontan

Avortul spontan se produce fără o intervenție externă sau internă, putând fi unic (accidental) sau cu repetiție (maladie abortivă).

Frecvența:

Este de 10% și crește după 40 ani la 20%.

Etiologia:

A. Factori ce acționează asupra gameților

Infecții cronice

Intoxicații

Iradieri

B. Factori ce acționează după concepție

a). Factori de mediu extern

Aport insuficient de vitamine (I2)

Consum exagerat de alcool

Tabagism

Traumatisme

b). Factori de mediu intern

Ovulari:

– gametopatii determinate de afecțiuni virale, patologia anexelor

Materni:

– infecții acute sau cronice, anemii grave, toxoplasmoză, diabet, malformații uterine, tumori uterine, cicatrici uterine, beanța colului.

c). psihosomatici

– stări conflictuale

d). cauze economice sau sociale

Avortul în evoluție

In primele 2 luni, avortul spontan se produce într-un singur timp, eliminarea oului fiind completă.

Incepând din luna a 3-a avortul se realizează în 2 timpi, se elimină întâi fătul apoi anexele sale.

Avort incomplet

Este o entitate dificil de diagnostic

Conduita curativă

Se rezolvă printr-o metodă chirurgicală de tip:

Chiuretaj evacuator

Histerotomie

Histerectomie

Complicații postabortum

Infecția

Hemoragia

Leziuni cervicale sau uterine traumatice

Complicații toxice sau tromboembolice

2.3.9.3 Avortul la cerere

Este avortul legal ce se efectuează în primele 12-13 săptămâni de sarcină la cererea femeii.

Liberalizarea avortului a constituit o măsură de o importanță civică deosebită. Reversul acestei liberalizări a fost un declin demografic major în țara noastră.

In acest context, rolul cabinetelor de planificare familială este determinant alături de ajutorul școlii, educației familiei, presa, biserica, etc.

2.3.9.4 Avortul terapeutic

Avortul terapeutic se efectuează în primele 12- 13 săptămâni de sarcină având ca indicații afecțiuni generale sau locale care contraindică evoluția sarcinii.

In trimestrul I, avortul se face prin aceleași metode ca la avortul la cerere iar în trimestrul II se încearcă metode medicale, chirurgicale sau mixte:

administrarea vaginală de prostaglandine

amnioinfuzia: introducerea de soluții în cavitatea amniotică

introducerea prin col, intrauterin de Cytotec (analog de prostaglandine)

2.3.9.5 Avortul provocat

Avortul provocat (delictual) se realizează prin mijloace empirice la diferite vârste de sarcină, reprezentând o urgență majoră datorită complicațiilor hemoragice, infecțioase sau toxice.

Evoluția este întotdeauna gravă, datorită complicațiilor care pot pune sub semn de întrebare prognosticul vital.

B. CONTRIBUȚIA PERSONALA

Motto:

„In timp ce noi continuăm să avem teama irațională ca prin educație sexuală și servicii de contracepție încurajăm promiscuitatea tinerilor, lipsa acestora va contribui la faptul că există milioane de sarcini nedorite în întreaga lume" (H.Shapiro)

CAPITOLUL 1

MOTIVAȚIILE LUCRĂRII

Rata înaltă a avorturilor cât și numărul mare de copii nedoriți, aflați în îngrijirea societății, sunt motivele care au adus pe prim plan, ca o urgență în sănătatea publică, necesitatea abordării problemelor contracepției și planificării familiale.

În condițiile unei politici pronataliste, plin aplicarea Decretului 770/1966, politică impusă populației prin mijloace legislative și metode represive din cele mai dure, ce aveau drept obiect nu numai interzicerea avortului dar și interzicerea difuzării noțiunilor privind metodele de planificare familială.

Impactul direct al acestei politici a avut drept consecință o creștere a ratei mortalității materno-infantile și fiind una din cele mai crescute din Europa.

Liberalizarea avorturilor în decembrie 1989 a determinat o creștere masivă a numărului întreruperilor de sarcină, utilizate cel mai frecvent drept singura metodă de planificare familială, deși guvernul a implementat un program național de planificare familială.

Acțiunile inițiate în ultimii ani (crearea S.E.C.S., seminariile și grupurile de lucru, ajutorul internațional în probleme de contracepție și planificare familială, formarea specialiștilor, educația pentru sănătate sexologică și contraceptivă) sunt încă neconvingătoare, neconcretizându-se prin rezultate semnificative.

Subiect „tabu", marginalizat până în decembrie 1989 din rațiuni independente ale corpului medical, contracepția s-a înscris totuși pe o traiectorie ascendentă, atât în viziunea medicilor din diferite specialități, cât și a publicului larg.

În prezent educația sexuală în probleme de planificare familială se desfășoară în două perioade ale vieții copilului:

♦ Premarital (la vârsta adolescenței);

♦ Intraconjugal (la cuplurile formate și legalizate prin căsătorie).

Educația sexuală se face – se știe – la orice vârstă, bineînțeles cu grijă adecvării ei la nivelul de înțelegere al copilului și la nivelul de educație al tinerilor și al adulților.

În particular, educația în probleme de contracepție și planificare familială trebuie făcută la vârsta adolescenței, așa încât în jurul vârstei de 16 ani să se atingă un nivel satisfăcător de informare în domeniul relațiilor sexuale și al – problemelor teoretice și practice ale contracepției.

Evitarea instalării unei sarcini în perioada adolescenței este justificată de lipsa maturizării depline somatice și psihologice a „părinților", a mamei în special – cât și de faptul că maturitatea prea timpurie afectează dezvoltarea individuală și personală a tinerei mame.

Pericolul instalării sarcinii la vârsta adolescenței a crescut foarte mult prin coborârea vârstei primului act sexual, dar și datorită carențelor educaționale și a lipsei de informare și experiență.

Factorii de informare implicați în desfășurarea activității de educație sexuală și contraceptivă sunt: familia, școala, cadrul medical, literatura în domeniu, mass-media.

Se dorește ca într-un viitor din ce în ce mai apropiat, femeile să poată să aibă propriile opinii referitoare la fertilitatea proprie, sănătatea reproductivă și rolul lor în societate.

Pentru a reduce rata avorturilor dar și a nașterilor nedorite este indicat ca noțiuni referitoare la contracepție, metode ce reprezintă un mijloc de protecție împotriva bolilor cu transmitere sexuală să fie cunoscute încă din adolescență, atât de tinere cât și de tineri.

Aceste informații vor ajuta viitorul cuplu, viitoarea familie la crearea unui mediu familial lipsit de grijile apariției unei sarcini surpriză și de asemenea la realizarea de către viitorii părinți a numărului ideal de copii doriți.

Contribuția personală a constat în efectuarea unei anchete de opinie cu caracter medico – social privind modul de reflectare a acestei problematici în conștiința și comportamentul femeilor.

Studiul a fost realizat prin metoda interviului, pe baza unui chestionar cu autodeterminare, lotul fiind alcătuit din 102 femei internate in secția de obstetrica-ginecologie a Spitalului Județean Neamț.

ANEXĂ

Chestionarul utilizat cuprinde mai multe secțiuni:

Secțiunea 1 cuprinde date generale referitoare la o serie de

caracteristici ce țin de persoana intervievată:

– vârstă

– statut social

– ocupația

– mediul de proveniență

– apartenență religioasă

Secțiunea 2 cuprinde date referitoare la cunoașterea și aplicarea metodelor contraceptive cât și a mediului din care provine (număr de frați, surori cât și componența propriei familii, număr de avorturi) Am realizat întrebări care fac diferența între:

– metodele cunoscute de femei

– metodele utilizate de femei

Secțiunea 3 conține întrebări referitoare la structura familiei ce și-o doresc tinerele intervievate dar și a familiei în general, în condițiile actuale din România.

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE „Gr.T.POPA” IAȘI

Disciplina de Sănătate Publică și Management

Fișa Nr. ______

PLANIFICARE FAMILIALĂ

Locul înregistrării:

1. Vârsta : _______ani

2. Profesia: _________________

3. Ocupația:_________________

4. Starea civilă:_______________

5. Apartenența religioasă : a) ortodoxă; b) catolică; c) altă religie;

6. Mediul de reședință: U/R

7. Mediul de proveniență afemeii anchetate : a) țărănesc; b) intellectual; c) alte medii;

8. Numărul de născuți vii a mamei femeii anchetate:________

9. Numărul de născuți vii a femeii anchetate:__________

10. Numărul de născuți morți a femeii anchetate:____________

11. Numărul de avorturi în antecedente: a)spontane _______

b)provocate________

12. Câți copii credeți ca ar trebui să aibă o familie: a)1; b)2; c)3; d)peste 3; e) nici unul;

13. Câți copii ați dori să aibă familia dvs.: a)1; b)2; c)3; d)peste 3; e) nici unul;

14. V-a vorbit cineva despre contracepție ? DA/NU ; dacă DA cine anume : a)părinții; b) soțul/prietenul; c) cadre medicale; d) anturajul; e) alte personae;

15. Știți ce este contracepția ? DA/NU

16. Ce metode contraceptive cunoașteți? _________________________________

17. Ce metode contraceptive aplicați ?____________________________________

18. Soțul/partenerul dvs. este interesat de planificare familială ? a) deloc; b)puțin; c) mult;

19.Sunteți sterilă? DA/NU daca DA ce fel : a) primară; b) secundară

Vă mulțumesc Data _____

CAPITOLUL 2

STRUCTURA LOTULUI STUDIAT

Lotul studiat a fost alcatuit din 102 femei, de vârstă fertilă,

internate în Spitalul Județean P.Neamt, sectia de obstetrică-ginecologie, lotul având o structură relativ omogenă privind cunoștințele teoretice ce se referă la sănătatea reproducerii.

2.1 Structura pe grupe de vârstă a lotului studiat

Se remarca faptul ca studiul a fost efectuat la femei de vârstă fertilă cu vârste intre 17 și 37 de ani, ponderea cea mai mare reprezentând-o grupa de vârstă 25-29 ani.

Tabelul I. Structura pe grupe de vârste a lotului studiat

Fig. 1. Structura lotului studiat pe grupe de vârstă

2.2 Structura lotului studiat in funcție de mediul de rezidență

În funcție de mediul de rezidență majoritatea femeilor (57.85%) provin din mediul urban. (Tabel II, Fig. 2)

Tabelul II.Structura lotului studiat în funcție de mediul de rezidență

Fig. 2. Structura lotului studiat în funcție de mediul de rezidență

2.3 Structura lotului studiat în funcție de apartenența religioasă

Majoritatea lotului studiat este format din persone de religie ortodoxă (96.08%), urmată în ordine descrescătoare de religia catolică (1.96%), restul ținând de alte religii (baptistă, adventistă, etc.) ,acestea din urmă având o pondere destul de mică (1.96%). (Tabel III, Fig. 3)

Tabelul III. Structura lotului studiat în funcție de apartenența religioasă

Fig. 3. Structura lotului studiat în funcție de apartenența religioasă

2.4 Reprezentarea contracepției și a planificării familiale

Pentru a aprecia cunoștințele pe care le au femeile cuprinse în studiu referitoare la contracepție și modul în care au fost puse în practică aceste informații, a fost folosit un set de întrebări care au cuprins :

Sursele de informare

Metodele de contracepție cunoscute

Metodele de contracepție aplicate

2.4.1 Sursele de informare privind contracepția

Modul în care se reflectă noțiunea de contracepție în conștiința unor femei depinde intr-o importantă măsură de modul de educație și noțiunile cu caracter informativ de care acestea au beneficiat (părinții, soțul/prietenul, cadre medicale, anturajul, alte persoane).

Astfel din cele 102 femei intervievate, ponderea cea mai mare o reprezintă informațiile primite din partea cadrelor medicale (58.8%), urmată în ordine descrescătoare de cele oferite de anturaj (15.2%), alte persoane (10.5%), părinții (10.1%), soț/prieten (3.5%), iar un procent mic (1.9%) nu li s-a vorbit despre contracepție si nici nu au auzit de aceasta. (Fig. 4)

Fig 4. Surse informative privind contracepția

2.4.2 Metode contraceptive cunoscute

Se observă ca majoritatea femeilor cunosc mai multe metode contraceptive (cele mai cunoscute metode contraceptive fiind reprezentate de prezervativ, contraceptive orale si sterilet).

Persoanele anchetate cunosc mai mult de o metodă contraceptivă, motiv pentru care au enumerat mai mult de o metodă. Au fost femei care cunosc ca metoda de contracepție doar prezervativul însă au existat si femei care nu cunosc nici o metoda contraceptivă (1.9%) reprezentând acel procent de femei din lotul anchetat carora nu li s-a vorbit niciodata despre contracepție si nici nu au auzit ce inseamnă contracepția. (Fig. 5)

Restul femeilor, (98.1%), au enumerat ca metodă contraceptivă pilula (58.82%), urmat de:

56 femei au enumerat ca metodă de contracepție și prezervativul (54.9%);

45 femei au enumerat ca metoda contraceptivă și diafragma și steriletul (D.I.U) (44.11%);

32 femei cunosc ca metoda contraceptivă ligatura trompelor (31.37%);

16 femei au enumerat ca metode de contracepție: vasectomia, creme spermicide, metode injectabile (15.68%);

10 femei au enumerate și alte metode contraceptive (9.8%):

3 femei cunosc ca metodă de contracepție implantele subdermice (2.94);

Ponderea cea mai mare o reprezinta pilula (58.82%), urmata de :

prezervativul 54.9 %

diafragmă 35.5%

ligatura trompelor 31.37%

steriletul 30.6%

vasectomie, creme spermicide, metode injectabile 9.7%

metoda calendarului 5.0%

coitus interuptus 3.2%

alte metode 2.1%

Fig 5. Metode contraceptive cunoscute

2.4.3 Metode contraceptive aplicate

O întrebare a chestionarului s-a referit la preferința aplicării anumitor metode contraceptive dintre cele cunoscute pentru persoanele investigate.

De remarcat este faptul că din cele 102 femei anchetate, 22 de femei (21.56%) nu folosesc nici o metodă anticoncepțională deoarece acestea își doresc un copil sau nu cunosc metodele anticoncepționale ori le cunosc dar nu le folosesc.

În funcție de nivelul intelectual, unele din subiecte au utilizat una sau mai multe metode contracepționale astfel:

anticoncepționalele sunt utilizate in proporție de 47.05%;

prezervativul este utilizat in proporție de 17.64%;

steriletul este utilizat in proporție de 9.80%;

coitus intreruptus 3.95%.

Trebuie menționat ca o parte din femeile anchetate (5.8%) folosesc mai mult de o metodă anticoncepțională.

Fig. 6. Metode contraceptive aplicate

Dintre persoanele anchetate care folosesc metode de contracepție ( în număr de 80 femei reprezentând 78.43% din totalul femeilor anchetate), o parte dintre aceste metode au fost aplicate cu succes pe când o altă parte au dus la eșec.

De succes s-au bucurat urmatoarele metode:

anticoncepționale – utilizate de 45 femei (56.25%) ;

prezervativul – utilizat la 15 femei (18.75%) ;

steriletul – utilizat de 8 femei (10.0%)

o combinație de metode folosite de 6 femei (3.75%)

După cum se observă, pilula ca unică metodă de contracepție este utilizată de 56.25% din subiectele intervievate (în număr de 45), pe când prezervativul este folosit intr-o proporție mai mică de 18.75% din subiectele intervievate (în număr de 15). Celelalte metode utilizate singular sau in comun reprezintă restul procentajului. (Fig. 6)

Eșecul metodelor a fost înregistrat la 6 femei ce au folosit totuși o metodă anticoncepțională, insă metodă (prezervativ, anticoncepționale) folosită greșit (mod de administrare, utilizare).

2.4.4. Interesarea partenerului de viață privind planificarea familială

Chestionarul realizat a prezentat și o intrebare în care se urmărește și participarea la planificarea familială, a partenerului de viață prin interesarea acestuia in acest domeniu.

Astfel se observă ca o mare parte a partenerilor de viață sunt interesați de planificarea familială (60.78%), pe când o altă parte (mai mica ca procentaj -13.75%) nu sunt deloc interesați de planificarea familială. (Tabel IV, Fig. 7)

Tabelul IV. Interersarea partenerului de viață privind planificarea familială

Fig. 7. Interesarea partenerului de viață privind planificarea familială

2.4.5. Număr de născuți vii ai femeii anchetate

În urma studiului realizat, din cele 102 femei anchetate, un număr de:

6 femei au 0 copii ( această grupă de femei reprezintă o parte din cele ce au suferit avorturi fie provocate fie spontane) reprezentând 5.88% din total ;

57 femei au 1 copil reprezentând 55.88 din total;

24 femei au 2 copii reprezentând 23.52% din total;

9 femei au 3 copii reprezentând 8.82% din total;

2 femei au 4 copii reprezentând 1.96% din total;

2 femei au 5 copii reprezentând 1.96% din total;

1 femeie are 6 copii reprezentând 0.98% din total;

1 femeie are 7 copii reprezentând 0.98% din total;

Tabelul V. Număr de născuți vii ai femeii anchetate

Fig. 8. Număr de născuți vii ai femeii anchetate

2.4.6 Evaluarea numărului de avorturi

Chestionarul presupune și evaluarea numărului de avorturi atât spontane cat și provocate ale femeilor anchetate, fapt ce susține ipoteza că metodele de contracepție căt și informarea despre aceste metode este necesară. Astfel din totalul femeilor anchetate, 20 de femei (19.60%) au avut in antecedente intre unu si trei avorturi spontane de diferite cauze, însă numărul de avorturi provocate este intre 1 și 5 per femeie luând in calcul că doar 30 (29.41%) de femei au suferit avorturi provocate din totalul femeilor anchetate. Motivul de bază în luarea deciziei de avort provocat nu a fost insuficiența metodei contraceptive ci neutilizarea acesteia in perioada incriminată de avortul provocat. (Fig. 9)

Fig. 9. Evaluarea numărului de avorturi

CAPITOLUL 3

OPINIA FEMEILOR REFERITOARE LA

DIMENSIUNEA FAMILIEI IDEALE

La intrebarea referitoare la dimensiunea familiei ideale femeile anchetate au ales unul sau mai multe răspunsuri însă au existat cazuri în care subiectele considerăcă o familie ideală nu ar trebui să aibă copii. Astfel:

♦ nici un copil a ales o singură femeie (0.98%)

♦ 1 copil – 8 femei (7.84%)

♦ 2 copii – 76 femei (74.58%)

♦ 3 copii – 11 femei (10.78%)

♦ mai mult de 3 copii – 6 femei ( 5.88%)

Majoritatea consideră că o familie ideală ar trebui să aibă 2 copii, urmată de cele ce consideră ca ar trebui să aibă 3 copii. (Tabel VI, Fig. 10)

Tabelul VI. Dimensiunea unei familii ideale.

Fig. 10. Dimensiunea familiei ideale.

CAPITOLUL 4

OPINIA FEMEILOR ANCHETATE REFERITOARE

LA DIMENSIUNEA PROPRIEI FAMILII

Ca și in capitolul precedent sunt femei care nu își doresc copii. Marea majoritate consideră că numărul copiilor pe care și-i doresc este de 2, urmată de cele care își doresc 3 copii.(Tabel VII, Fig. 11)

Astfel :

♦ nici un copil – 2 femei

♦ 1 copil – 8 femei

♦ 2 copii –

♦ 3 copii – 11 femei

♦ mai mult de 3 copii – 4 femei

Tabelul VII. Dimensiunea propriei familii.

Fig. 11. Dimensiunea propriei familii.

CAPITOLUL 5

CONCLUZII

Problema contracepției și a planificării familiale, la noi în țară, este o problemă pe care s-a pus accentul în special după decembrie 1989 și care are o răspândire destul de slabă în teritoriu. Din acest motiv, scopul studiului a fost investigarea nivelului informațional privind noțiunile de educație sexuală și contraceptivă pe un lot de 102 de femei de vârstă fertilă cuprinse între 17-37 ani din secția de obstetrică-ginecologie a spitalului județean Neamț.

Studiul efectuat, motivat de particularitățile demografice si cu caracter socio-economic ale României si județului Neamț pot reprezenta suportul propunerii de obiective pentru programele naționale sau loco-regionale privind sănătatea reproducerii.

Studiul nostru și-a propus sa descrie comportamentul demografic pe un lot de persoane de vârstă fertilă, de sex feminin, deoarece problema sexualității si cea de utilizare a mijloacelor contaceptive la femei reprezintă o problemă importantă de sănătate publică. Cunoștințele acestora privind noțiuni legate de planning familial, contracepție și contragestie demonstrează nivelul educativ scăzut al populației.

Studiul a fost realizat prin intermediul unei fișe chestionar cu aplicație individuală și caracter anonim cuprinzând mai multe intrebări oferind date privind:

contracepția și planificarea familială;

metode de contracepție cunoscute, utilizate (cu succes sau care au condus la eșec);

număr de avorturi spontane, provocate, etc;

dimensiunea familiei, numărul de copii dorit, realizat,spolierea nașterii, motivații;

suport educativ oferit de organe abilitate (Ministerul Sănătății), precum și antrenarea în această activitate a instituțiilor de învățământ, mass – media, societatea civilă.

Informații despre contracepție și planificare au fost obținute în special de la cadre medicale, părinți și anturaj și într-o proporție mai mică din mass – media, partener de viață.

S-a constatat că informațiile despre contracepție ale femeilor sunt destul de bogate. Cu toate acestea, se manifestă o discordanță între numărul metodelor contraceptive cunoscute și cele aplicate în practică (probabil datorită faptului ca sunt mulțumite de metoda folosită sau poate datorită neinteresului față de alte metode).

În funcție de nivelul educativ, rezultatele confirmă existența unor deficiențe în utilizarea corectă a metodelor contraceptive, motivul fiind prezența a unui număr destul de mare de avorturi provocate acest lucru reprezentând sarcini nedorite cauzate de neutilizarea sau utilizarea incorectă a unei unei metode contraceptive. Numărul de avorturi provocate variază intre 1 și 5 avorturi per femeie ce a suferit un avort, avorturile spontane neavând legatură cu metodele contraceptive

Deși se semnalează un număr mare de avorturi, peste 30 de avorturi provocate, există metode corect utilizate (anticoncepționalele și prezervativul) (metodele au fost corect utilizate).

Aproximativ un sfert (21.56%) din persoanele intervievate ce au viața sexuală nu au utilizat nici un mijloc de protecție și nici nu utilizează, acest lucru reprezintă un motiv în plus de îngrijorare privind riscul mare de îmbolnăvire cu BTS. O parte din acestă grupă (peste 75%) reprezintă acel procent de femei casătorite cu dorința de a avea un copil sau mai mulți, din această cauză nu folosesc metode contraceptive

Referitor la metodele contraceptive cunoscute, se remarcă faptul că toate femeile cunosc măcar o metodă contraceptivă.

Putem aprecia că există deficiențe care ar putea fi corectate prin introducerea educației sexuale ca materie școlară sau a unei mai bune informări a populației existând, din păcate (1.90%), femei carora nu li s-a vorbit niciodată de contracepție. Din acest punct de vedere se observă că o mare parte a femeilor, peste jumătate, cunosc metodele contraceptive datorită contactului ce îl au cu cadre medicale (58.80%)

Lotul de femei chestionat a considerat, în marea lui majoritate că o familie ideală ar trebui să aibă 2 copii și tot 2 copii și-ar dori marea majoritate a femeilor.

CAPITOLUL 6

PROPUNERI

♦ Educația sexuală să fie introdusă ca materie școlară. Aceasta ar ajuta adolescentul să înțeleagă în mod pozitiv sănătatea sa sexuală, să-i furnizeze abilitatea de a lua decizii, să-i formeze credințe și valori despre identitate, comportament și relații interpersonale.

♦ Introducerea orelor de educație sexuală de sine stătătoare și nu în spațiul orelor de dirigenție, pe parcursul întregului an de studiu. Aceasta ar putea duce la realizarea scopului de „educație" și nu la furnizarea unor informații disparate.

♦ Este necesară formarea unor cadre specializate pentru programa de educație sexuală și de asemenea de materiale adecvate desfășurării orelor de educație sexuală.

♦ Consilierea pacienților privind metodele de planificare necesită o instruire specială și o atitudine de respect și considerație față de pacient.

♦ Organizarea de conferințe sau popularizarea contracepției prin mass – media care să asigure și informarea părinților adolescenților, primii lor educatori, astfel încât informațiile oferite să fie cât mai exacte.

♦ In cadrul educației sexuale nu trebuie neglijată prevenirea asupra posibilităților de contractare a bolilor cu transmitere sexuală în urma unor activități sexuale dezordonate.

♦ Promovarea în egală măsură a mijloacelor de contracepție feminină cât și masculină.

♦ Problema planificării familiale și contracepția trebuie încadrate în problema socială a comunității, având în vedere necesitatea unei bune reproduceri a populației, în care se asigură sporul natural necesar, precum și o structură favorabilă pe vârste a populației. Decizia asupra utilizării metodei contraceptive aparține în totalitate persoanei, medicul trebuind să explice protocolul metodei alese, avantajele și dezavantajele metodei.

♦ Implicarea organizațiilor nonguvernamentale (societăți non – profit, religioase, cu caracter privat) pot juca un rol foarte important datorită posibilităților economice mai mari și datorită forței de penetrație mai ridicată în rândul populației, deci și al adolescenților

BIBLIOGRAFIE

1. ANCAI, Urgente in pediatrie, Ed. Medicala, Bucuresti, 1996.F

2. BELFIELD, Torni – „FPA contraceptive handbook".

3. DUDA, Rene Corneliu – „Sănătate Publică și Management", Moldotip. Iași, 1996.

4. GRASSEL, Heniz – „Tineret, sexualitate, educație", , 1971.

5. GUILLEBAND, John – „The pili and other forms of hormonal contraception".

6. HATCHER R., WARD Rinehart – „Contracepția – ghid practic", 199".

7. HATCHER R., TRESSEL J. – „Tehnologia contraceptivelor", Ediția a 16a, New York, Irvington, 1994.

8. HEREZA, Carlos – „Ghid pentru servicii de planificare familială", 1996.

9. JACOBS., A.J. – „Practicai Gznecology", Appleton & Lange, 1994.

10. KLEIMMAN, Ronald – „Directory of hormonal contraceptives".

11. LONDON, Nancy – „Handbook of family planning and reproductive health care", 1999.

12. MIHĂILĂ, Valerica – „Identitate și adolescență".

13. MITROFAN, Iolanda – „Cuplu conjugal- armonie și dizarmonie", Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1989.

14. MORRIS, Desmond – „Maimuța goală", Ed. Enciclopedică, București, 1991.

15. NEUBERT, Rudolf- „Probleme de educație a sexelor", Ed. Științifică, București, 1968.

16. O.M.S. – „Contraceptive injectabile – rolul lor în planificarea familială", Geneva, O.M.S., 1990.

17. PANĂ S., DIONISIE Darău – „Sexalitatea umană", București,

1998.

18. PETEANU, Mihai – „Educația relațiilor dintre sexe", Ed. Științifică. București. 1968.

19. PRICOP, Florentina – „Planificare familială", Ed. Venus, 1997

20. PRICOP, Mihai – „Curs de obstetrică și ginecologie", Institutul European. 2001.

21. PUIA, Sorin Lucian – „Compendiu practic de planificare familială entru uzul medicului generalist", București, 1996.

22. RELGIS, Eugen – „Istoria sexuală a omenirii", Editura Didactică și Pedagogică, București, 1974.

23. RICH – COTRAIN, A. – „Armonia sexuală", Ed. Diamant, București, 1972.

24. RUGINĂ, Valeriu – „Curs de medicină socială", Litografia IMF Iași, 1986.

25. RUSU, Valeriu – „Dicționar medical", Ed. Medicală, București, 2001.

26. SĂLĂGEANU, V. – „Adolescentul, familia și reproducerea", Cluj-Napoca, 1997.

27. STOICA, T. – „Sexologie și educație", Editura „R", 1993.

28. UNGUREANU, Măria – „Sex și sexologie", Ed. Medicală, București, 1994.

29. URSOI, Constantin – „Igiena sexuală", Ed. Facla, Timișoara, 1980.

30. VLAICU, Brigitta – „Adolescenții din România sfârșitului de secol XX, trăsături de maturizare pubertară și comportament sexual".

31. ZANOSCHI, Georgeta – “Sănătate publică și management sanitar “ Edit. Dan, Iași, 2003

32. ZBRANCA, Eusebie – „Contracepția", Ed. Științifică, 1991.

33. WHEAT, W., WHEAT G. – „Viața intimă în căsnicia creștină".

34. *** – http://www.sexdex.ro

35. *** – http://www.teenwire.com

36. *** – http://www.sanatatea.com

37. *** – „Sănătatea reproducerii în concept modern", 1992.

38. *** – „Sexology for health professionals", 1987.

39. *** – „Natural family planning ".

40. *** – „Emergency – contraception"

41. *** – „Ghid de servicii de planificare familială", Anexe.

42. *** – „Program for internațional training in health", 1992.

43. *** – „Manuel de planification a l'usage de medicinis", Ed. IPPF,

44. *** – „Guide to effective counselling", New York, 1990