Planificarea, Executarea Si Monitorizarea Voiajului pe Ruta de Navigatie Montreal(canada) Port Au Prince (haiti) San Francisco (statele Unite ale Americii) cu O Nava Tip

Lucrare de licență

Planificarea, executarea și monitorizarea voiajului pe ruta de navigație Montreal(Canada) – Port-au-Prince(Haiti) – San Francisco (Statele Unite ale Americii ) cu o navă tip

port-container

Introducere

La ora actuală se pune un foarte mare accent asupra modului în care este efectuată activitatea de planificare a voiajului pe care nava urmează să-l întreprindă. Multe dintre accidentele maritime care au avut loc în ultimul deceniu (și aici ne referim în special la cele care au condus la eșuarea unor nave) s-au datorat unei defectuase sau neatente planificări a rutei pe care nava trebuia să o urmeze.

Experiența practică a ultimilor ani a dovedit că bazându-se pe existența unor sisteme electronice pentru determinarea poziției navei, echipa de cart acorda o importanță mai mică etapei de pregătire a voiajului pe care nava urma să-l întreprindă, din punct de vedere al stabilirii unei rute care să asigure un parcurs cât mai lipsit de pericole pentru navă. Cu alte cuvinte, în urmă cu 15-20 de ani, Comandantul navei și Ofițerul cu navigația acordau o atenție mult mai mare modului în care stabileau drumurile pe care nava urma să le parcurgă și erau mult mai prudenți din punct de vedere al apropierii față de pericolele de navigație cunoscute sau previzibile.

O dată cu răspândirea pe scară largă a GPS-ului și dobândirea garanțiilor practice privind precizia informației de poziție oferite de acesta, navigatorii s-au simțiț mult mai în siguranță din punct de vedere al posibilității stabilirii poziție navei și au considerat că o astfel de informație este suficientă pentru a evita punerea navei într-o situație periculoasă din perspectiva pericolului de eșuare. Consecința directă a fost stabilirea unor rute care treceau mult mai aproape de pericole de navigație recunoscute (stânci submarine, recife, zone cu adâncimi mici, etc.) și pe care navigația se făcea cu viteze mult mai mari decât în trecut, în condițiile în care și traficul maritim era mai intens în multe dintre aceste zone.Această atitudine devenise atât de generală și cu consecințe atât de grave, încât Organizația Maritimă Mondială (IMO) a trebuit să intervină și să elaboreze în anul 1999 rezoluția A.893(21) referitoare la modul obligatoriu în care trebuie efectuată pregătirea, execuția și urmărirea voiajului navei, din punct de vedere al navigație.

Multe din metodele și recomandările practice care vor fi descrise în continuare este posibil să pară desuete pentru secolul XXI, mai ales dacă avem în vedere și dotarea cu echipamente electronice de navigație care poate exista la bordul navelor maritime moderne. Cu toate acestea, modul în care a fost pregătit un voiaj este verificat inclusiv de către Port State Control, iar dovada pentru calitatea acestei activități o constituie în primul rând hărțile de navigație pe care au fost trasate drumurile navei

CAPITOLUL I

PLANIFICAREA VOIAJULUI

1.1 Descrierea generală a navei

Fig 1.1 – Nava ACX MARGURITE

Nava M/V ACX MARGUERITE a fost construită în 1997 sub supravegherea Shin Kurushima Dockyard. Numele anterior al navei a fost NYK VIRGO până în martie 2002.Aceasta este un portcontainer și prezintă următoarele caracteristici:

1.2 STABILIREA RUTEI DE NAVIGAȚIE

Pentru stabilirea rute s-au folosit hărți pe suport de hârtie, ulterior ruta fiind transferată în programul de hărți vectoriale OpenCPN. Se va verifica dacă hărțile ce urmează a fi folosite sunt corectate la zi, folosind Avizele pentru Navigatori eliberate de Amiralitatea Britanică. De asemenea, se va verifica dacă există hărți cu ediție mai nouă decât cele existente la bord. Nava pornește în voiaj în data de 01.06.2014 din rada portului Montreal,ora 10:00(GTM -4),trece prin portul escală Port-au-Prince la data 10.06.2014 ora 02:27(GTM -4) iar de acolo pleacă după 10 h spre San Francisco,unde ajunge la data de 28.06 2014,ora 04:00(GTM -7). În total au fost parcurse 7034 Mm în aproximativ 27 zile și 18 h.

1.2.1 Hărți folosite la planificarea voiajului

1.2.2 Trasarea rutei

Fig. 1.2 – Ruta Montreal – Port-au-Prince – San Francisco

Fig. 1.3 – Ieșire din portul Montreal și traversarea Canadei

Fig. 1.4 – Coasta de Est a Statelor Unite ale Americii

Fig. 1.5 – Cuba și intrarea în Port-au-Prince

Fig. 1.6 – Imagine generală cu tranzitarea Canalului Panama

Fig. 1.7 – Intrarea în Canalul Panama

Fig. 1.8 – Intrarea în Canalul Panama

Fig. 1.9 – Tranzitarea Canalului Panama

Fig. 2.0 – Tranzitarea ecluzelor

Fig. 2.1 – Ieșire Canal Panama

Fig. 2.2 – Tranzit America Centrala și coasta de Vest a Americii de Nord

Fig. 2.3 – Intrare în portul San Francisco

1.3 Portul Montreal

1.3.1 Portul Montreal

Informații generale

Poziție. Portul Montreal este situat la 1600 km de Atlantic, la intrarea în canalul St. Lawrence la o latitudine de 45°30' N si o longitudine de 073°33' W. Rețeaua din interiorul portului de căi ferate este legată cu cea națională.

Funcționalitate. Un terminal multi-scop capabil de manipulare atât a mărfurilor containerizate cât și a mărfurilor generale.

Trafic. Anual, peste 2000 de nave având la bord diferite tipuri de marfă vizitează portul. De asemenea, este și un mare port turistic, unele din cele mai mari nave de croazieră internaționale ancorând aici.

Autoritățile portuare

Portul este operat de Autoritatea Portuară Montreal, deținută de Guvernul Canadei.

Informații la sosire

Un aviz de sosire se va trimite cu 96 de ore înainte de a ajunge la Căpitania Portului, fax +1(514)496 1657.

Trimiterea ETA

Navele vor trimite ETA și pescajul la Autoritatea Portuară cu cel puțin 24 de ore înainte de sosire.

1.3.3 Zone de ancoraj

Disponibile la Lanoraie, aproximativ 3 mile mai sus de limitele portuare Sorel, la Pointe-aux-Trembles de mai jos de Dana 110 si Montreal –Est. Ancorajele vor fi aprobate de catre Căpitania Montreal.

1.3.4 Serviciile de remorcaj și pilotaj

McAllister Montreal Inc, un subsidiar al McKeil Marine ltd care are o flotă de mai bine de 45 de remorchere, de la 180 de cai putere pana la 6000 de cai putere. Această companie operează și un serviciu de pilotaj între Pointes-aux-Trembles și Dana 115. Pilotajul este obligatoriu pe râul St. Lawrence. Piloții vin la bord la Les Escoumins Pilot Station. Înainte de a părăsi portul, comandantul trebuie sa anunțe cu 12 ore înainte de plecare, iar cu 4 ore înainte de plecare să confirme sau să amâne ETD-ul.

1.4 Portul Port-au-Prince

Informații generale

Portul internațional Port-au-Prince este portul capitalei Haitiului, Port-au-Prince. Acesta a suferit pagube catastrofale în 2010, în urma unui cutremur de magnitudine 7.0. Unele din docurile și magaziile sale sunt operate de către Autorité Portuaire Nationale, care aparține de guvern, iar unele sunt operate de către companii private.

Poziție. Portul Port-au-Prince se află la o latitudine de 18° 33' N și o longitudine de 072° 21' W, pe coasta de vest a insulei .

Funcționalitate. În total sunt date în folosinta 7 dane, una nouă fiind construintă de puțin timp. Facilitățile noului port sunt date în folosință, fiind situate la 183m nord și paralel de danele existente. Acestea au lungimea spațiului de acostare de 426,7 m, lațimea de 28.3 m și o adâncime de 9.75m. Acestea mai conțin și o platformă Ro-Ro.

Autoritățile portuare

Autorité Portuaire Nationale, Boulevard La Saline, BP 616, Port-au-Prince, Haiti.

1.4.2 Informații la sosire

Toate navele care intră ân apele teritoriale ale Haitiului sunt obligate să anunțe la stația radio portuară. Comandanții trebuie, imediat cum sosesc, să furnizeze următoarele informații: pescajul și tonajul navei, cantitatea de marfă care poate fi descărcată prin fiecare capac de magazie .

Trimiterea ETA

Trimiterea ETA se va face cu cel puțin 48 de ore înainte de sosire și va conține informații despre nava, ETD, cantitatea și natura mărfii care va fi manipulată.

1.4.3 Zone de ancoraj.

Navele trebuie să ancoreze la vestul balizei nr. 29 sau la baliza de carantină, situată la aproximativ 1.5 mile NNW de baliza nr.29 .Pentru a înlesni mișcarea mai rapidă a navelor, acestea ancorează în mod normal în ordinea în care au ajuns.

1.4.4 Serviciile de remorcaj și pilotaj

Pilotajul este obligatoriu pentru toate manevrele făcute în port. Pilotul se îmbarcă la vest de baliza Fairway și este însoțit de autoritățile portuare. Pentru remorcaj există 3 remorchere între 800 și 1100 cai putere. Utilizarea remorcherelor este obligatorie pentru navele având tonaj brut mai mare de 800 tone.

1.4.5 Principalele repere și lumini de navigație

Situată la 18 33.2031 N 072 24.5941 W se află farul FL (1) 3s 32 m 16 Nm .

1.5 Portul San Francisco – Statele Unite ale Americii

1.5.1 Informații generale

Portul San Francisco este o organizație semi-independentă condusă de o comisie formată din 5 membrii, desemnați de către primar și aprobați de către Consiliu. Portul este responsabil pentru gestionarea zonei care se extinde între zona de ancoraj de la podul Golden Gate până în țărmurile de nord ale orașului San Francisco. A fost numit unul dintre cele 3 mari porturi naturale ale lumii, dar le-a luat aproape 2 secole navigatorilor englezi și spanioli să găsească zona de ancorare denumită inițial Yerba Buena.

1.5.2 Poziție.

Situat la o latitudine de 37° 48' N și o longitudine de 122° 25' W, Portul este amplasat pe marginea vestiăcă a Golfului San Francisco, în apropiere de podul Golden Gate .

1.5.3 Funcționalitate.

Portul San Francisco este unul dintre cele mai mari porturi ale Statelor Unite ale Americii, fiind atât un important port turistic cât și comercial. Digul 35 este folosit momentan pentru cei 200 000 de pasageri care trec anual prin acest port, dar începând cu anul 2014 va mai fi deschis încă un dig care va îndeplini același rol. Comercial, portul este unic în capacitatea sa de a gestiona mai multe tipuri de mărfuri într-un mod eficient și cât mai economic. Mai multe facilități pentru marfă sunt situate în apropierea terminalelor, oferind acces către companii de remorchere și barje, servicii de macarale de ridicări grele, zone de depozitare la rece precum și servicii complete de reparare a navelor.

Autoritățile portuare

Port of San Francisco, Pier No. 1, San Francisco,CA 94111, U.S.A.. Tel: +1 (415) 274 0400. Fax: +1 (415) 732 0400.

1.3.2 Informații la sosire

Navele care ajung în port trebuiesc anuntate la Paza De Coastă cu cel puțin 24 de ore înainte de către agent. O navigație sigură și eficientă este menținută cu ajutorul unui sistem de localizare al navelor. US Coast Guard Vessel Traffic Service de pe insula Yerba Buena menține o veghe radar constantă pe tot traficul de la podul Golden Gate la vest, pana la Oakland la est, podul Dumbarton la sud și portul San Pablo la nord. Toate navele care tranzitează această zonă trebuie să schimbe pe canalul 13 (156.65 Mhz ,VHF FM).

Trimiterea ETA

ETA trebuie transmis cu 24 de ore în avans .

1.3.3 Zone de ancoraj

Sunt mai multe zone de ancoraj în port pentru nave cu pescaj de până la 50 m. Căpitania portului va aloca un loc de ancorare oricărei nave la cerere.

1.3.4 Serviciile de remorcaj și pilotaj

Pilotajul în zona podului Golden Gate este făcut de către San Francisco Bar Pilots, care asigură pilotajul pentru toate porturile din zonă, inclusiv Sacramento și Stockon. Navele cu piloți sunt disponibile non-stop și sunt echipate cu echipamente VHF. Undeva la 8500 de nave sunt pilotate anual la intrare și la ieșirea din port. Pilotajul pentru această zonă este obligatoriu și disponibil 24 de ore pe zi.

Remorcherele sunt disponibile în zonă și în mod normal se alătura navei când aceasta se apropie de dig. Liniile de remorcare sunt folosite întotdeauna fără costuri suplimentare.

1.3.5 Principalele repere și lumini de navigație

Situat la 37 48.9398 N 122 31.7777 W este Pt bonita, OC (1) 4s 37.8 m 18 Nm

Situat la 37 47.5745 N 122 30.6202 W este Mile Rocks, 37 47.5745 N 122 30.6202 W

Situat la 37 47.5745 N 122 30.6202 W se află, OC (1) 4s 29.0 m 14 Nm

1.6 Descrierea condițiilor meteorologice pe ruta Montreal-Port-au-Prince-San Francisco

1.6.1. Condiții meteorologice în zona golfului St. Lawrence

Condiții generale

Vremea în această zonă variază extrem de mult de la zi la zi. Ploaia, care pe timpul iernii tinde sa se transforme în zăpadă, este în cantități destul de mari pe tot parcursul anului. Climatul este rece, iar temperaturile medii sunt cu destul de mult sub normalul la această latitudine. Anotimpurile diferă destul de mult: iarna este lungă și destul de rece, dar scurta vară care durează din iunie pana în august are temperaturi destul de ridicate.

Presiunea

Deși distribuția presiunii medii arată o simplă fluctuație sezonieră cu o mică schimbare în valorile presiunii, diferențele de la zi la zi sunt foarte mari. Fluctuații mari de presiune sunt de așteptat în momentul în care minimele apar în zonă. Cea mai mare variație are loc în ianuarie și cea mai mică variație în iulie. Există și o mică variație diurnă de 1.5 mb amplitudine cu maxima în jur de 10:00 și ș20:00 la ora locală și minima în jur de 14:00 si 16:00. Cu toate aceastea, este de obicei marcat de schimbări mai mari de presiune cauzate de dezvoltarea și mișcarea sistemelor de presiune. (???)

Vânturi

Vântul Golfului St Lawrence. În apele Golfului, pe timpul toamnei, iernii și primaverii, vânturi în toate direcțiile pot fi simțite datorită deselor depresiuni care trec prin zonă, însă vântul predominant vine din cadranul NW. Vara din iunie până în august este o perioadă cu vânturi ușoare și moderate, variabile în direcție, dar predominante din cadranul de SW.

Brizele de uscat și mare sunt de o importanta minoră în această zonă. În perioade de vreme calmă pe timpul verii, o briză de pe uscat poate apărea în mijlocul zilei.

Vijelii pot apărea pe tot parcursul anului. Pe timpul verii, fronturi reci pot produce puțină ploaie și nori, iar o vijelie bruscă poate apărea fără avertisment. În ape închise sau în apropiere de țărm înalt, efecte topografice pot provoca condiții de vijelie când vânturile sunt puternice.

Furtunile sunt destul de dese în această zonă datorită numărului mare de depresiuni care trec prin regiune. Sunt destul de frecvente în Nord și vânturi cu intensitate de furtună nu sunt neobișnuite. Furtunile se pot întinde pe mai multe zile atunci când sunt asociate cu minime care se deplasează încet. În zonă mai acționează și furtuni tropicale sau uragane care vin din zona Caraibelor, deși la această latitudine ele obțin caracteristicile unor depresiuni de latitudine medie.

Precipitații

Aceasta este o regiune umedă și precipitații considerabile sunt de așteptat pe tot parcursul anului. Pe timpul verii, precipitațiile cad sub formă de ploaie, dar pe timpul iernii precipitațiile sub formă de ninsoare sunt mai des întâlnite. Este o varietate mare în tipul precipitațiilor, pornind de la ploi ușoare până la ploi torențiale în depresiuni sau furtuni și până la viscolele iernii.

Anual, cantitatea de precipitații diferă considerabil pe întreaga regiune și sunt de la 900 mm la intrarea în estuarul St.Lawrence până la 1400 mm în Nova Scoția.

Cel mai umed anotimp în această zonă este iarna, din noiembrie până în ianuarie. Cel mai secetos anotimp în Golf este primăvara târzie și începutul verii, dar mai sus pe râu cel mai secetos anotimp al anului apare la începutul primăverii, între februarie și mai.

Ceață și vizibilitate

Ceața ( cu vizibilitate sub 1000 m ) este un pericol major în regiune. Este des întâlnită pe parcursul anului, deși apare mai des primăvara și la începutul verii când curenți de aer umezi bat peste apele reci ale Golfului. Ceața de advecție este cel mai întâlnit tip de ceață din zonă și este cauzată de răcirea aerului cald și umed care bate peste o suprafață oceanică rece. În partea de Est a Golfului este cel mai des întâlnită între februarie și sfârșitul lui iulie. Ceața dispare de obicei odată cu apariția aerului mai rece și uscat. Ceața de gheață este un alt tip de ceață care este observată pe timpul iernii. Aceasta apare când curenții de aer foarte reci bat pe deasupra apei și arată ca și aburul ridicându-se de pe suprafața apei.

Vizibilitatea poate fi afectată în timpul ploilor abundente sau a căderilor moderate de zăpadă, putând fi redusă aproape de 0 de căderi mai intense de zăpadă.

Temperatura aerului

Temperaturile din zonă sunt considerabil mai mici decât normalul pentru această latitudine. Zona este caracterizată prin ierni lungi și veri scurte. Deoarece regiunea este afectată des de depresiuni, temperaturile variază des de la zi la zi. Schimbări mari de temperatură pot apărea și pe parcursul unei singure zi, din cauza trecerii unor fronturi de aer reci sau calde. Asta se întâmplă mai des pe parcursul iernii decât al verii.

Temperatura medie în zonă este sub 0 grade din decembrie până în martie. Cele mai joase temperaturi sunt în ianuarie, când minimele ajung la -15° Celsius sau chiar -20°. În condiții extreme, temperatura poate scădea și până la -30°. Temperaturile maxime sunt în iulie și în august, când temperatura ajunge la 20-25° Celsius în cele mai multe zone ale regiunii și 15° Celsius în zonele mai reci ale Golfului.

Curenții

Curentul Labradorului trece de Cape Race și este în SW pe tot parcursul anului, deși e mai constant pe timpul iernii. În strâmtoarea Cabot, cel mai predominant curent vine din SSE, spre flancul drept al Curentului Labradorului. Pe aproape toată durata anului, cea mai mare parte este concentrată pe partea Capului Breton. În estuarul St Lawrence, curenții sunt cel mai des întalniți în aval, de-a lungul axei principale a canalului. Viteza medie a acestor curenți este de 1 ½ kn, iar constanta lor este de la un nivel moderat spre ridicat.

Curentul Gaspe este principalul curent pe râul St Lawrence, după Pointe Des Montes urmărind țărmul de Sud și ieșind din estuar prin Detroit d`Honguedo. Tinde sa țină partea de SW a acestei zone, dar uneori se mai muta și în lateral. De obicei, viteza sa este între ¾ si 1 ¼ kn.

1.6.2. Condiții meteorologice în zona Port-au-Prince

Condiții generale

În partea de Sud a zonei, vânturi de Est și de Nord-Est bat pe mare pe aproape tot parcursul anului. În general este cald și umed, iar pe mare vremea este în general bună, cu câțiva nori cumulus. Furtunile sunt mai răspândite pe timpul verii și toamna, când ITCZ (Inter Tropical Convergence Zone ) se mută mai aproape de limita sudică a zonei. Ceața este rar întâlnită pe mare, iar vizibilitatea este în general bună, cu excepția momentelor când plouă abundent.

În partea de Nord a zonei, vara și începutul toamnei sunt în general calde, cu vânturi moderate. Din decembrie până în aprilie sunt așteptate perioade cu vânturi mai puternice. Sezonul de uragane durează în mod normal din iunie până în noiembrie. Uraganele pot afecta toată zona, dar apar predominant în partea de Sud.

Presiunea

Zona este dominată de o creastă de presiune ridicată, extinzându-se de la WSW de la anticiclonul Azorelor. Vara și la începutul toamnei, creasta se extinde din partea de Nord a zonei, dar se mută în partea de Sud .

Mari fluctuații de presiune, cu excepția celor descrise mai sus, sunt neobișnuite în zonă și variația presiunii de la o zi la alta și chiar de la o lună la alta este în general mică. Orice schimbare bruscă de presiune ar putea însemna apropierea unei furtuni. Presiunea în centrul unei furtuni tropicale este extrem de scăzută și, pe măsură ce se apropie o furtună, o mare și rapida scădere de presiune apare de obicei, ca mai apoi să fie urmată de o creștere la fel de bruscă.

Vânturi

Pe deasupra mării, la Sud de aproximativ 25°, vânturile de Nord Est predomină pe tot parcursul anului cu direcții ale vântului între SE și NE, cu o intensitate de nivel 4. În absența depresiunilor tropicale, este neobișnuit ca vânturile să depășească în intensitate nivelele 5-6. Cu toate acestea, în partea extremă de Sud a zonei, intensificările vânturilor de Nord Est pot provoca vânturi de nivel 7.

La Nord de 25°, vânturile sunt mai variabile, dar cu o mărire în frecvență, pe timpul iernii, a puterii vânturilor între SW și Nord. (???)

Pe timpul iernii, anticiclonul Nord American se extinde ocazional către Caraibe și poate provoca un curent de aer puternic pe deasupra zonei.

În Sud, coasta de Est a insulelor mai mari, vânturile costiere existente sunt acompaniate de briza mării pe timpul după-amiezii și sunt reduse de către briza de pe uscat pe timpul nopții. In Port-au-Prince, aceste efecte pot da naștere la schimbări semnificative atât pentru direcția vântului, cât și pentru intensitatea sa.

Furtunile pot fi întâlnite în asociere cu ploi torențiale acompaniate de fulgere și sunt mult mai des întâlnite în zonele costale decât în largul mării. Acestea tind să fie mai frecvente de-a lungul coastei insulelor.

Vânturi de puterea uraganelor apar în timpul circulației furtunilor tropicale și pot afecta toată această zonă.

Precipitații

În partea de Sud a zonei, sezonul umed durează de obicei de la sfarșitul lui mai până în decembrie, dar este mai iregulat în zona insulelor Caraibe. De exemplu, în Jamaica, sezonul ploios este din mai până în iunie și din august până în noiembrie. Ploaia cade în general torențial și variază de la căderi ușoare, în anotimpul uscat, la ploi torențiale în sezonul umed. În largul mării, ploaia cade de obicei pe timpul nopții sau dimineața devreme, în timp ce pe uscat ploile cad de obicei după-amiaza. Cantitățile variază de la 700 mm până la aproape 4000 mm.

În partea de Nord a zonei, distribuția sezonieră de ploaie este total diferită. Cea mai mare cantitate este înregistrată în timpul lunilor de iarnă și este cauzată de depresiunile care afectează zona. Ploaia și burnița sunt de obicei urmate de ploi torențiale care acompaniază un aer mai rece. Cantitățile variază de la 1000 mm până la 1500mm.

Ceață și vizibilitate

Ceața este rară în această zona, dar vizibilitatea poate uneori să scadă sub 1 km în timpul ploilor torențiale. Noaptea și dimineata devreme mai apare uneori ceață, din toamna târzie până la începutul primăverii, în jur de 10 zile pe an.

Vizibilitatea este în general bună, cu excepția momentelor când sunt precipitații. În zona de Sud, vizibilități de sub 5 mile sunt în 2% de până la 4 % din cazuri, mai ales în anotimpul umed, iar în zona de Nord, vizibilități de sub 5 mile sunt raportate în 3 % pana la 6 % din cazuri pe timpul verii și de la 6 % până la 9 % toamna.

Temperatura aerului

Temperatura este destul de ridicată pe tot parcursul anului și se schimbă destul de puțin de la un anotimp la altul. Punctele extreme de temperatură sunt modeste, fără un minim sau maxim excesiv.

În largul mării, temperatura variază de la 24° iarna până la 29° în august.Variația diurnă este mică, temperaturile rămânând cu 2° peste medie.

Deasupra uscatului, variațiile de temperatură sunt mai mari decât deasupra mării, dar punctele extreme sunt tot limitate. Maxima variază de la 27° pe timpul iernii, cu minime de 17°, desi câteodată, în asociere cu vânturi puternice, temperatura poate să scadă până la 10°.

Curenții

Principalii curenți din zonă sunt:

Curentul ecuatorial, care este format din unirea Curentului Ecuatorial de Sud și partea de Sud a Curentului Ecuatorial de Nord, care, atunci când intră în Caraibe, curge în W față de insula Hispaniola.

Curentul Antilelor, care este o continuare a Curentului Ecuatorial de Nord, curge WNW ca să treacă pe la Nord de Hispaniola și se împarte să treaca pe la Nord de Bahamas.

Curentul Florida: după ce intra în Golful Mexic prin canalul Yucatan, Curentul Ecuatorial dispare și o mare parte din el curge ENE către strâmtoarea Florida. Acest curent se unește cu altul din apropierea Deltei Missisippi. Curentul combinat, numit acum Curentul Florida, curge la Nord și apoi la Est de-a lungul coastei Florida și după ce se mai unește cu încă 2 curente, devine Curentul Antilelor.

1.6.3. Condiții meteorologice în zona San Francisco

Condiții generale

Climatul acestei regiuni variază foarte mult de la S la N, contrastând mult în temperatură între partea de Sud, tropicală și cea de Nord unde apar înghețuri și, ocazional, pe timp de iarnă, zăpadă.

Regiunea poate fi împărțită în trei:

În Sud, unde se găsește un climat tropical ploios, cu o scurtă perioadă secetoasă din luna decembrie până în martie.

În Nordul Mexicului și Sudul Californiei, un climat secetos subtropical cu vânturi NV.

În partea de Nord, regiunea este afectată de depresiuni care se deplasează înspre Est dinspre Oceanul Pacific. Vânturile sunt mai variabile, cu un maxim în timpul iernii de precipitații și vânturi foarte puternice. Ceața maritimă de pe timpul verii este mai frecventă decât în regiunile din Sud.

Anticiclonul Pacificului de Nord, în mod special când acesta este intens, adesea aduce schimbări bruște ale vremii în partea nordică a regiunii. Cum aerul care circulă în jurul flancurilor de Nord și Est este în general umed, acesta are un efect răcoritor pe timpul verii și unul de încălzire iarna, iar schimbările bruște și majore ale temperaturii sunt relativ rare.

Între lunile mai și noiembrie, regiunea aflata între 10° latitudine N și 30° latitudine N este afectată annual de furtuni tropicale.

Presiunea

Caracteristicile dominante sunt anticiclonul Pacificului de Nord în partea de Sud si anticiclonul Americii de Nord în timpul iernii .

Variațiile de presiune între 20° lat N și 40° lat N sunt de obicei o reflecție a intesității anticiclonului Pacificului de Nord și sunt, în general, mai treptate.

Între ecuator și 20° lat N sunt de obicei puține schimbări de presiune zilnice sau sezoniere, cu excepția variației diurne, sau când o furtună tropicală sau un uragan afectează regiunea între lunile mai și noiembrie.

Există o variație diurnă a regiunii, între 3 hPa în partea de Sud la mai puțin de 1,5 în partea extremă de Nord. Presiunea maximă apare la 1000 și 2200 ora locală, iar minumul la 0400 și 1600. Variația diurnă în partea de Nord a regiunii este adesea mascată, în special pe timpul iernii, de schimbări ale presiunii cauzate de depresiunile mobile către Est.

Dacă în regiunea aflată între 10° lat N și 30° lat N scade cu mai mult de 3 hPa în 24 de ore, sau are o valoare cu 5hPa sau mai mult sub media lunară, atunci existența sau posibila formare a unei depresiuni tropicale trebuie luată în considerare.

Vânturi

În general vântul este influențat de distribuția presiunii, în mod special de poziția și intensitatea anticiclonului Pacificului de Nord și poate fi împărțit în patru mari tipuri pentru această regiune

Vanturi de mica intensitate pana la puternice, în principal între S-E și N-W afectează porțiunea mării din jurul 30° lat N, pe timpul iernii.

Pe flancul de E al anticiclonului Pacificului de Nord, vânturile de N spre NV se extind de la 25° lat N până la 32° lat N asupra mării (și până la 40° lat N în zonele de coastă) pe timpul iernii și până la 50° lat N pe timpul verii.

Alizeele de N-E bat în partea de S a anticiclonului și se extind în partea de S până la 25° lat N pe timpul iernii, 30° lat N în timpul verii, până aproape de centura ecuatorială. Vânturile sunt moderate, dar unele cresc în putere în timpul iernii, în special în partea de V a regiunii. Aceste vânturi tind să ia direcția N sau NV în apropierea coastei, ceea ce rezultă într-un curent de N spre NV de-a lungul țărmului de la 15° la 40° lat N în timpul iernii și 50° lat N în timpul verii.

În apropierea centurii ecuatoriale, intensitatea vânturilor scade, acestea devenind ușoare și variabile în interiorul centurii doldrum.

Brizele de mare apar în mod normal dimineața târziu și ajung până la un maxim de intensitate între 3 și 4 până la mijlocul amiezii, ca mai apoi să dispară treptat până la apus. Brizele de uscat sunt în general mai slabe și bat de la miezul nopții până în zori de zi.

Vânturile de intensitate 8 sau mai mult apar în timpul furtunilor tropicale și ale uraganelor. Aceste furtuni se dezvoltă între 10° lat N și 30° lat N. Sezonul uraganelor durează în mod normal de la sfârșitul lunii mai până la începutul lunii noiembrie.

Furtunile sunt cele mai frecvente în partea de NV a regiunii pe timpul iernii și rare în toate anotimpurile în partea de S și SE, cu exceptia golfului Tehuantepec, pe timpul iernii, când între 5 și 10% din observații întregistrează furtuni de intensitate 7 sau mai mare.

Precipitații

În largul mării, în zona de NV extrem a regiunii, ploaia apare în aproximativ 25 de zile pe lună în ianuarie și 10 zile în iulie. În zonele de coastă, precipitațiile sunt considerabile în nordul extrem și regiunea de SE, cu un minim în vecinătatea Golfului Californiei.

Anual, cantitatea medie de precipitații este între 2100 și 2600 mm în nordul extrem și SE regiunii și între 200 si 250 mm în zona Golfului Californiei, însă cantitatea și durata pot varia semnificativ de la o zi la alta și de la o lună la alta. Ploaia și ploile cu descărcări electrice în S sunt de obicei mai intense, dar mai scurte în durată decât cele din N. În partea de S, cea mai secetoasă perioadă este de la sfârșitul lunii decembrie până la începutul lunii aprilie, iar în partea de N, din mai până în septembrie.

Precipitațiile sub formă de zăpadă apar în zona de N, până la aproximativ 40° Lat N, în aproximativ 2 sau 3 zile pe lună în mijlocul iernii și ocazional în lunile noiembrie, martie și aprilie.

Ceață și vizibilitate

Ceața provocată de mare este comun întâlnită în partea de N, până la aproximativ 25° lat N, pe timpul verii și la începutul toamnei și este formată de răcirea aerului cald și umed dinspre SV și NV de către curentul Californiei și de apa rece de lângă coastă. De altfel, ceata de radiatie afecteaza frecvent porțiuni mari ale coastei în prima parte a zilei, pe timpul toamnei și iernii. În partea de S, ceața este rară în timpul oricărui anotimp.

Ceața apare cel mai frecvent între 36° lat N și 40° lat N în afara coastei Californiei, unde este înregistrată în toate lunile cu excepția lui aprilie, mai și noiembrie. Ceața de mare este întâlnită pe scară largă între lunile iulie și octombrie, iar în septembrie se întinde adesea în partea de N, spre capul Flattery. În majoritatea anotimpurilor, ceața se diminuează cu cât distanța față de coastă crește, excepție făcând luna august.

Vizibilitatea este frecvent redusă în SE regiunii în timpul furtunilor puternice și în partea de N în preajma fronturilor calde și reci.

Temperatura aerului

În partea de N, cea mai friguroasă lună este în general ianuarie și cea mai călduroasă, august. Temperatura poate varia în N regiunii datorită schimbărilor curenților de aer care sunt asociați cu trecerea fronturilor calde și reci, în special iarna. În partea de S, până la 16° lat N, variația medie a temperaturii aerului între iarnă și vară este relativ mică.

În NV extrem al regiunii, temperatura medie a aerului în ianuarie este de aproximativ 7° Celsius și în august de 15° Celsius. În S, temperatura medie rămâne în jur de 26° Celsius de-a lungul întregului an, cu excepția unei regiuni din larg, în sudul regiunii dintre El Salvador și partea de S a Golfului California, unde poate ajunge până la 28° Celsius pe timpul verii. Temperatura medie a aerului în largul mării este în general similară cu cea a suprafeței mării și rareori variază cu mai mult de 1 sau 2° Celsius, cu excepția apelor de coastă de mică adâncime și, în anumite ocazii, în partea de N pe timpul iernii.

CAPITOLUL 2

EXECUTAREA VOIAJULUI

2.1 Checklist-uri aferente voiajului

CHECKLIST-UL PENTRU PLECAREA DIN DANĂ

CHECKLIST-UL PENTRU INSTALAȚIA DE GUVERNARE

Pozițiile de pilotare manuală

După folosirea îndelungată a pilotului automat și înainte de intrarea în apele teritoriale, se va testa instalația de guvernare în toate modurile de pe puntea de comandă.

Instalații de guvernare cu mai multe pompe

În apropierea coastei se va folosi mai mult de o pompă de guvernare.

Înainte de plecarea din port

Cu până la 12 ore înainte de debarcare se va testa instalația de guvernare și cele ce urmează:

VERIFICĂRI ȘI TESTE

Mișcarea cârmei în raport cu cerințele:

Timpul mișcării cârmei de la bandă stanga – bandă dreapta este ……………………

Verificarea vizuală a instalației de guvernare este făcută de ………………………..

CHECKLIST-UL PENTRU PREDAREA CARTULUI

Predarea cartului trebuie să fie amânată atunci când nava este implicată într-o manevră de evitare sau schimbare de curs.

CHECKLIST-UL PENTRU VIZIBILITATE REDUSĂ

CHECKLIST-UL PENTRU VREME REA

CHECKLIST-UL PENTRU SOSIREA ÎN PORT

2.2 Descrierea zonelor speciale tranzitate

2.2.1 Canalul Panama

Fig. 1.21 Canalul Panama

Este un canal important care traversează istmul Panama în America Centrală, legând oceanele Atlantic și Pacific. Construcția canalului a reprezentat unul dintre cele mai mari proiecte de inginerie întreprinse vreodată. A avut un impact enorm asupra navigației, deoarece navele nu mai trebuie să treacă pe drumul periculos prin Trecerea Drake și Capul Horn în punctul cel mai sudic al Americii de Sud. O navă care pleacă de la New York către San Francisco prin canal traversează 9 500 km, mult sub distanța de 22 500 km pe care o presupunea ruta ocolitoare pe la Capul Horn.

Deși conceptul unui canal în Panama datează de la începutul secolului al XVI-lea, prima încercare de construcție a avut loc începând cu 1880 sub conducere franceză. După ce această încercare a eșuat, lucrul a fost terminat în cele din urmă de Statele Unite, și canalul s-a deschis în 1914. Construcția canalului, de o lungime de 77 km, a fost presărată de probleme, cum ar fi bolile (în special malaria și febra galbenă), și enorme alunecări de teren. Se estimează că la construcția canalului au murit până la 27.500 de muncitori.

Fig. 1.22 Intrarea pe Canalul Panama

Canalul Panama face legătura între Golful Panama din cadrul Oceanului Pacific cu Marea Caraibelor și Oceanul Atlantic. Din cauza formei de S a istmului Panama, canalul pleacă din sud-est, din capătul dinspre Pacific, către nord-vest, la capătul dinspre Atlantic; pentru a evita orice confuzie, autoritățile au clasificat tranzitul prin canal ca spre nord (din Pacific în Atlantic) și spre sud (din Atlantic în Pacific).

Canalul e format din două lacuri artificiale, câteva canale artificiale și trei seturi de ecluze. Un alt lac artificial, Lacul Alajuela, are rol de rezervor pentru canal. Dispunerea canalului, din punctul de vedere al unei nave care îl traversează din Pacific către Atlantic, este după cum urmează:

Datorită geografiei locale, principala direcție de navigație este către nord-vest, însă direcția în general din Pacific către Atlantic este spre est.

De la începutul intrării în canal, marcată cu balize, navele navighează 13,2 km pe canal, până la ecluzele Miraflores trecând pe sub Podul Americilor ;

Fig. 1.23 Podul Americilor

Sistemul de ecluze cu două trepte de la Miraflores, incluzând peretele de apropiere, are 1,7 km lungime, cu o diferență totală de altitudine de 16,5 m la jumătatea mareei ;

Lacul artificial Miraflores este următoarea etapă, de 1,7 km lungime, și aflat la 16,5 m deasupra nivelului mării ;

Ecluza Pedro Miguel, cu o singură treaptă, are 1,4 km lungime, și ridică navele cu 9,5 m, până la nivelul principal al canalului ;

Tăietura Gaillard (Culebra taie 12,6 km prin istm, la o altitudine de 26 m ) trece pe sub Podul Centenar ;

Râul Chagres (Río Chagres), un curs de apă natural, modificat prin construcția unui baraj al lacutului Gatún, curge către vest circa 8,5 km, vărsându-se în Lacul Gatun ;

Lacul Gatun, un lac artificial format prin costruirea Barajului Gatun, duce navele pe o distanță de 24,2 km ;

Ecluzele Gatún, un set de ecluze în trei trepte, de 1,34 km lungime, coboară navele înapoi la nivelul mării ;

Un canal de 3,2 kilometri lungime reprezintă secțiunea premergătoare ecluzelor din partea atlantică ;

Golful Limón (Bahía Limón), un port natural uriaș, reprezintă un loc de ancorare pentru unele nave aflate la intrarea în canal, și se întinde pe 8,7 kilometri până la Oceanul Atlantic.

Lungimea totală de la canalul de intrare în Pacific până la ieșirea în Atlantic este de 76,9 km. Cea mai mare diferență de maree înspre Oceanul Pacific este de la +3.35 metri până la -3.20 metri; prin urmare, înălțimea câștigată la Miraflores variază între 13,1 metri la flux și 19,7 la reflux. Diferența de maree pe partea atlantică nu depășește 60 tone . Nivelul normal al mării la capătul dinspre Pacific al canalului este în medie cu 20 cm mai înalt decât cel dinspre Atlantic.

Golful Limón, pe partea atlantică, este un loc de ancorare adăpostit, protejat de un dig; totuși, spațiul din interiorul golfului nu mai este adecvat pentru numărul și dimensiunea navelor care folosesc canalul, și multe nave așteaptă la ancoră în afara golfului. Locul de ancorare în partea pacifică este deschis, deși este protejat de topografia închisă a Golfului Panama.

1.6.2 Ecluze

Fig. 1.24 Ecluza de la Miraflores

Cea mai impresionantă parte a canalului e dată de ecluzele sale. Secțiunile ecluzelor au o lățime de 33,53 metri și o lungime folosibilă de 304,8 metri). Adâncimea apei în ecluze este variabilă, însă cea mai mică adâncime este de 12,55 metri în partea sudică a ecluzelor Pedro Miguel. Aceste dimensiuni determină mărimea maximă a navelor care pot tranzita prin canal; această mărime este cunoscută sub numele de Panamax. Toate ecluzele din canal sunt perechi; există două seturi paralele de ecluze în fiecare loc, permițând în principiu trecerea a două nave în direcții opuse simultan. Navele mari, însă, nu pot traversa în siguranță pe la Tăietura Gaillard; în practică traficul naval se desfășoară alternativ, folosind fiecare "bandă" a ecluzelor într-o singură direcție la un moment dat.

Fiecare secțiune a ecluzei necesită 101 000 metri cubi de apă pentru a se umple; această apă intră cu ajutorul gravitației, printr-o rețea de conducte sub fiecare cameră a ecluzei. Navele sunt transportate prn ecluze de mici locomotive numite “mulas” (“asini”, numite astfel după animalele care înainte trăgeau barjele), mergând pe șine pe pereții ecluzelor; navele mai mici, cum ar fi iahturile private sau vaporașele nu sunt transportate tot cu locomotivele, ci de remorchere.

Fig. 1.25 Locomotivă pe Canalul Panama

De la deschidere, canalul a avut un succes enorm și este în continuare un element indispensabil al navigației internaționale. În fiecare an prin canal trec mai mult de 14 000 de nave, transportând mai mult de 20.378 milioane de tone de marfă.

CAPITOLUL III

MONITORIZAREA VOIAJULUI

3.1 Monitorizarea voiajului în zona Montreal

La data de 01.06.2014 , ora locală 10.00 se pleacă din Portul Montreal ,în drum de 50° iar prima poziție este determinată în WP2 cu un relevment și o distanță măsurate simultan la farul Radio Canada

Ra=343°

d=0.74Mm

Fig 3.1. –. Determinarea poziției navei cu relevment si distanță.Plecarea de la dană

Din acest punct nava ia drum de 27°.

Următoarea poziție este determinate în WP5 cu două relevmente simultane:

Ra1=100 º la farul de la Cylindrical ISO (1) 2s 17.2 m 15 Nm

Ra2=124 º la farul de la Cylindrical ISO (1) 2s 10 m 15 Nm

Fig 3.2. – Determinarea poziției navei cu 2 relevmente simultane in zona Ilets du Large

In punctul WP16 se fixează poziția navei cu 3 relevmente simultane măsurate astfel:

Ra1=354 º la farul de la F 19.9 m 16 Nm

Ra2=002 º la farul de la F 7.9 m 16 Nm

Ra3=073 º la farul de la F 9.4 m 14 Nm

Fig 3.3. – Determinarea poziției navei cu 3 relevmente simultane

La ora 15:32 se determină poziția navei cu 2 distanțe măsurate simultan:

D1=1.51 Mm la Pointe aux Sables

D2=0.97 Mm la Battures aux Outardes

Fig 3.4. – Determinarea poziției navei cu 2 distanțe simultane

La ora 20:44,02.06.2014,nava intră pe o nouă Zona de separare a traficului și își determină poziția cu un relevment și o distanță măsurate simultan la Cylindrical FL (1) 2s 34.1 m 12 Nm :

Ra=090 º

d=7.0 Mm

Fig 3.5. – Determinarea poziției navei cu distanță și relevment

Când nava se află la un relevment adevărat de 205 º și o distanță de 15.7 Mm față de Pointe a` la Renommee, se începe manevra de schimbare de drum de la un drum de 095 º la un drum de 117 º. Momentul în care se începe manevra de schimbare de drum este marcat pe hartă cu W/O.

După ce nava termină girația se determină poziția cu ajutorul GPS-ului, la ora 08:45, pentru a se vedea dacă nava se află pe drum.

Fig 3.6. – Determinarea wheel over-ului in zona Pointe a` la Renommee

Pe data de 03.06.2013, ora 20:52, in zona stramtorii Cabot,se determină poziția navei cu 2 relevmente măsurate simultan astfel:

Ra1=193 º la Rochers aux Oiseaux

Ra2=228 º la Ile Brion