Planificare Teritoriala In Comuna Cosoba

=== 1e1e60fa976e21fe14891d1a4dbf83313840174b_520730_1 ===

Cuprins

Introducere

CAPITOLUL I – POZIȚIA GEOGRAFICĂ

1.1.Așezarea, poziția geografică și accesibilitate

CAPITOLUL II – CADRUL NATURAL

2.1. Geomorfologia

2.1.1. Geologia și rocile mamă

2.1.2. Tectonica

2.2. Relieful
2.2.1. Elemente morfografice și morfometrice

2.2.2. Relieful fluviatil

2.2.3. Relieful minor și antropic

2.2.4. Procese geomorfologice actuale

2.3. Clima
2.3.1. Factorii genetici ai climei

2.3.2. Temperatura aerului

2.3.3. Precipitațiile atmosferice

2.3.4. Umezeala relativă a aerului

2.3.5. Regimul eolian

2.3.6. Fenomene atmosferice deosebite

2.4. Rețeaua hidrografică
2.4.1. Apele subterane

2.4.2. Apele de suprafață
2.5. Vegetația
2.5.1. Pădurile
2.5.2. Vegetația ierboasă
2.6. Fauna
2.7. Solurile
2.7.1. Factori pedogenetici
2.7.2. Procese pedogenetice
2.7.3. Caracteristicile învelișului de sol
2.7.3.1. Argiluvisolurile
2.7.3.2. Solurile hidromorfe
2.7.3.3. Solurile neevoluate

CAPITOLUL III – SCURT ISTORIC AL AȘEZĂRII

3.1. Populația
3.1.1. Evoluția numerică a populației
3.1.2. Mișcarea naturală a populației
3.1.3. Mișcarea migratorie a populației
3.1.4. Structura populației

CAPITOLUL IV – ECONOMIA

4.1. Economia
4.2. Agricultura
4.3. Industria, comerțul, transporturile
4.4. Educatia și sănătatea
4.5. Turismul

CAPITOLUL V – MEDIU

5.1. Aspecte ale calității mediului
5.2. Evaluarea comunei ca loc unde să trăiești

CAPITOLUL VI – ORGANIZAREA SPAȚIULUI GEOGRAFIC ȘI A TERITORIULUI (DIAGNOZA ȘI PROGNOZA)

6.1. Analiza SWOT
6.2. Analiza prognoză
6.2.1. Eliminarea
6.2.2. Conservarea
6.2.3. Corectarea
6.2.4. Crearea de noi structuri
6.3. Prognoză și dezvoltare

Concluzii
Bibliografie

Introducere

În gestionarea și administrarea oricărei așezări umane, se pune problema ca la baza politicilor generale de dezvoltare să existe o planificare pe bază de obiective, axată pe elementele concrete ale realității. Planificarea strategică reprezintă un demers menit să realizeze diagnoza unui spațiu dat și care, în funcție de disfuncționalitățile constatate, să identifice soluțiile cel mai potrivite de rezolvare.

O asemenea planificare strategică pornește de la următoarele componente esențiale – buget, resurse materiale, capacitate operațională, resurse umane, servicii oferite, sisteme de evaluare și monitorizare. Orice planificare strategică presupune analiza în detaliu a tuturor sectoarelor de activitate și cuprinde participarea directă a unui mare număr de instituții publice și private, a numeroși specialiști, experți. Acesta pune în ecuație relațiile și aspectele dintre situațiile existente și perspectivele de viitor.

Planificarea teritorială se referă la metodele folosite de administrația și instituțiile publice pentru a ajusta și echilibra distribuția populației și a activităților în spațiul deținut de orice așezare umană. Această acțiune presupune realizarea unei bune valorificări a potențialului natural, uman, economic, cu completarea unei infrastructuri menite să asigure o circulație și distribuție uniformă a produselor și serviciilor. La baza acesteia se regăsește o sumă de componente esențiale ce aparțin politicilor economice, sociale, de protecție a mediului.

Aplicarea acestui tip de planificare teritorială își are începuturile dup cel de al doilea război mondial, în țările europene interesate de refacerea economiilor după distrugerile avute. Asemenea planificări au fost concepute în Franța, Germania, Olanda, Belgia, Marea Britanie, Italia, cu extindere deosebită în deceniul șase al secolului XX. Accentul este pus pe o dezvoltare economică axată pe o durată de cel puțin 15-20 de ani și unele părți din planificare sunt revizuite la fiecare 5 ani.

Orice plan teritorial trebuie revizuit periodic și completat în funcție de noile realități existente la nivelul așezărilor. Întotdeauna se face mai întâi o evaluare a situației existente (audit) și apoi se stabilesc necesarul de intervenții pentru modernizare și creșterea calității generale a habitatului. Patru dintre obiectivele fundamentale este acela de a asigura o dezvoltare echilibrată a tuturor zonelor componente și ameliorarea calității vieții, gestionarea rațională a terenurilor și exploatarea responsabilă a resurselor și formelor de energie.

În cadrul planificări teritoriale se integrează toate tipurile de amenajare și de urbanism. Aceasta se concentrează în mod deosebit pe modul de utilizare a terenurilor existente în funcție de sistemul de proprietate. În plus, procesului de dezvoltarea socio-economică a așezărilor, planificarea strategică îi conferă o dimensiune geografică, ca modalitate de valorificare a cadrului natural existent (adaptare după A. Vârdol, 2007). În fapt prin aplicarea reală a unei asemenea planificări se încearcă o armonizare a componentelor exprimate de teritoriu, economie, viață socială și culturală, starea psihologică colectivă, standard de viață, protecția mediului. O latură mai puțin pozitivă a acestei planificări este dată de influența foarte puternică a factorilor politici și economici. Planificarea teritorială deține trei componente esențiale – una instituțională, alta axată pe susținerea parteneriatului public privat, alta democratică prin luarea în considerație a cerințelor societății umane pe termen mediu și lung (A. Preuss, 2003, F. Sartorio, 2005). Un rol major îl deține factorul politic dat fiind faptul că autoritățile locale care reprezintă statul au obligația de a realiza o asemenea planificare. Din modul cum sunt concepute și realizate aceste planificări teritoriale rezultă și crearea unor rețele echilibrate de așezări umane, denumite și sisteme teritoriale.

Cele mai recente inițiative de aplicare a planificării teritoriale aparține Uniunii Europene care, în anul 1999, a redactat un document intitulat „Perspectiva europeană de dezvoltare spațială“, care ulterior a permis derularea unor programe de dezvoltare teritorială – EPSON ȘI INTERREG I-III.

Accentul este pus pe calitate și eficiență, identitate teritorială, scopul final fiind acela de a se realiza o coeziune socială, o reducere a diferențelor economice regionale și păstrarea unei identități istorice și culturale. În plus se încearcă realizarea unor centre polarizatoare de tip urban de mărime medie, care să dețină un bun potențial de dezvoltare socio-economică și să contracareze atracția marilor aglomerații urbane.

În prezent, se încearcă să se realizeze trecerea de la planificare urbană axată pe anumite spații funcționale – cu aspecte negative, la proiectarea pe ansamblu a orașului/comunei, pentru a realiza un sistem funcțional, cu același grad de dezvoltare și confort. În acest fel se reduc treptat diferențele de dezvoltare economică, de locuri de muncă, aglomerația traficului, locuire și servicii publice care asigură o calitate mai bună a vieții. Accentul este pus pe acțiuni de solidaritate și reînnoire urbană, care să ofere o perspectivă unitară pentru întreaga comunitate existentă.

CAPITOLUL I – POZIȚIA GEOGRAFICĂ

1.1.Așezarea, poziția geografică și accesibilitate

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Cosoba-Trestieni, făcea parte din plasa Snagov a județului Ilfov și era formată din satele Cosoba-Golescu, Cosoba-Hristii și Trestieni, având în total 1248 de locuitori ce trăiau în 282 de case și un bordei. În comună funcționau două mori cu apă, două biserici și o școală mixtă, iar principalii proprietari de pământ erau I. Niculescu, C. Grădișteanu și P. Millo.

Anuarul Socec din 1925 o consemnează sub numele nou de Cosoba, în plasa Bolintin a aceluiași județ, având 3044 de locuitori în satele Cosoba-Cristii, Cosoba-Golescu, Deleni și Trestieni. În 1931, satele Cosoba-Golești și Cosoba-Cristii fuseseră comasate sub numele de Cosoba.

În 1950, comuna a fost transferată raionului Răcari din regiunea București. În 1968, ea a revenit la județul Ilfov, reînființat, dar a fost imediat desființată, satele ei trecând la comunele Ulmi și Joița. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea teritoriului actual al comunei la județul Giurgiu.

Comuna a fost reînființată în 2004, de această dată numai cu satul Cosoba, prin separarea acestuia de comuna Joița.

Figura 1.1 – Poziția pe hartă a comunei Cosoba

Comuna se află la marginea de nord a județului, la limita cu județul Dâmbovița, pe malul stâng al Argeșului și pe cel drept al Dâmboviței. Este străbătută de șoseaua județeană DJ601A, care o leagă spre sud de Joița și mai departe în județul Ilfov de Ciorogârla, Domnești (unde se intersectează cu DNCB) și București, și spre nord în județul Dâmbovița de Brezoaele și Slobozia Moară (unde se termină în DN7). La marginea de nord a comunei și a județului, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ601E, care duce spre sud-vest la Ulmi și Bolintin-Vale.

CAPITOLUL II – CADRUL NATURAL
2.1. Geomorfologia

Teritoriul este situat la contactul dintre silvostepă și luncă și reprezintă unitatea geomorfologică cea mai tânără a reliefului, în mare parte rezultat al acțiunii Dunării, constituit fiind din luncă, insule, bălti și canale (brațe). Suprafața dintre fluviu și Câmpia Burnazului, cu lățimi de peste 10 km, este subdivizată în: grind, lunca internă, lunca externă și uneori terasa de luncă, dispuse longitudinal și inegal dezvoltate; lângă albia minoră se desprinde fâșia grindurilor, cu înălțimi de 1-5 m și cu lățimi de la câteva zeci până la  câteva sute de metri.

2.1.1. Geologia și rocile mamă

Prin roci mamă de hidrocarburi se definesc rocile care s-au format din sedimentul mineral depus odată ca materie organică, în bazinul de sedimentare, și din a cărei transformare au rezultat bitumene naturale libere și fixe. Rocile-mamă se caracterizează prin aceea că sunt fine, uneori șistoase, de regulă de culoare închisă, cafenie-brună, din cauza bitumenelor fixe, sunt lipsite de schelete calcaroase, care au fost dizolvate de acidul carbonic rezultat din procesul de descompunere a materiei organice. Unele roci-mamă conțin schelete de microorganisme silicioase și prezintă eflorescente de sulfați și cristale mici de pirită. În zonele de afloriment, adesea, rocile-mamă sunt însoțite de izvoare sulfuroase, feruginoase, sărate.

Aceste roci se mai caracterizează prin: conținutul în substanțe organice și bitumene, compoziția granulometrică, culoarea, volatibilitatea (V), cantitatea de substanță volatilă ce se extrage din rocă. conținutului carbon, coeficientul de reductibilitate, conținutul de CaC03, raportul între conținutul de carbon și conținutul de azot, raportul între conținutul de azot și coeficientul de reductibilitate, raportul între conținutul de carbon și coeficientul de reductibilitate, raportul între volatilitate și coeficientul de reductibilitate. Aceste caractere uneori sunt destul de greu de precizat. Rocile-mamă de hidrocarburi, uneori, sunt foarte greu de identificat și această problemă a format și formează obiectul unor cercetări.

În comuna Cosoba există roci argiloase. parte, le pot ceda, se numesc roci rezervor, magazin sau colectoare. Capacitatea de înmagazinare a acestor roci depinde de caracterele fizico-geologice ale lor, exprimate prin coeficienți de porozitate, de permeabilitate, de saturație. Gradul de saturație cu gaze, petrol sau apă, este condiționat de porozitate și de permeabilitate. Legat de porozitate, se reamintește că orice rocă sedimentară elastică prezintă pori, chiar marnele și argilele au un volum total de spații goale, chiar mai mare decât al nisipurilor și pietrișurilor, în unele cazuri. Rocile compacte, când sunt fisurate sau când prezintă cavități pot îndeplini rolul de rocă rezervor. Funcția de rocă rezervor este condiționată de posibilitatea de circulație a fluidelor în masa rocii și nu orice rocă cu un volum mare de pori poate avea această funcție; ea depinde de diametrul porilor care pot fi principali (singenetici) sau secundari (epigenetici).

Rocile protectoare sunt rocile care au rolul de a proteja zăcămintele de hidrocarburi de degradare. Ele sunt impermeabile, suficient de groase, plastice și rezistente la deformări. Aceste roci închid rezervoarele în mod diferit, funcție de tipul acestora, în cazul rezervoarelor stratiforme boltite, închiderea lor de către rocile protectoare are loc atât în acoperișul, cât și culcușul (patul) acestora, iar în cazul rezervoarelor ecranate închiderea lor are loc pe suprafețele de discontinuitate tectonică, stratigrafică sau litologică, spre deosebire de rezervoarele delimitate litologic, care sunt închise de jur împrejur.

Ca exemple tipice de roci protectoare se cunosc argilele și marnele, în special argilele hidrolizate, șisturile argiloase, silicioase, gresiile și calcarele compacte, lipsite de fisuri și întâlnite pe întinderi mari. Depozitele halogene, prin sare, anhidrit, gips, de grosimi și întinderi suficient de mari pot fi, de asemenea, roci protectoare pentru acumulările de hidrocarburi. Uneori stratele productive sunt erodate și petrolul din zona de afloriment se asfaltizează, formându-se un dop de asfalt care are rol de rocă protectoare pentru zăcământul de petrol cantonat în aceleași strate, dar situate mai jos structural.

2.1.2. Tectonica

Tectonica se referă la mișcările care afectează porțiuni din scoarța terestră, urmate de realizarea marilor structuri și reliefuri. Tectonica este știința care se ocupă cu studiul dinamicii și evoluției scoarței terestre. Conform descoperirilor acesteia, suprafața planetei noastre este alcătuită din șase plăci tectonice mari și din câteva mai mici. Aceste plăci, mai mult sau mai puțin stabile, se mișcă pe orizontală, ceea ce conduce la formarea de fisuri în scoarța terestră. Concomitent, masa fierbinte care alcătuiește miezul Pământului ajunge prin aceste fisuri aproape de suprafață și astfel lava fierbinte ajunge să se reverse în exterior.

Această teorie a fost formulată de învățatul german Alfred Lothar Wegener, meteorolog, geofizician și explorator al Groenlandei. În cercetările sale, el a susținut existența supracontinentului Pangeea, care s-a divizat în perioada triasică și ale cărui fragmente s-au îndepărtat unele de altele, formând continentele. Deși Wegener și-a susținut teoriile cu numeroase argumente și observații, comunitatea științifică le-a respins, deoarece acestea erau împotriva convingerilor vremii, potrivit cărora continentele și oceanele aveau o poziție fixă. Abia după 30 de ani de la moartea omului de știință, teoriile sale au fost confirmate de cercetările ulterioare, efectuate în timpul uneia dintre expedițiile din Groenlanda. În prezent, vulcanologii dispun de instrumente cu care pot prevedea cu aproximație pericolele de cutremure de pe pământ sau de erupții vulcanice. Locul și ziua când va avea loc cataclismul nu pot fi stabilite însă cu precizie.

România (deci și comuna Cosoba) se află pe un teritoriu aflat la întâlnirea dintre trei plăci tectonice continentale: Euroatlantica (care se întinde până în largul Islandei), Africana (din Azore până la Capul Horn) și Indo-Asiatică (până în Insulele Kurile).

2.2. Relieful
2.2.1. Elemente morfografice și morfometrice

Relieful județului Giurgiu este caracterizat de o varietate de forme, specifice poziționării de-a lungul fluviului Dunărea: luncă, zone terasate, insule, bălți, canale.

După o fâșie de tranziție, se conturează zona mai joasă a depresiunilor și cuvetelor lacustre mai spre nord, la contactul cu terasele detașându-se uneori încă o fâșie. Prima terasă, situată la doar 3-4 m deasupra luncii, este urmată de o a doua, ce se înalță cu 13-14 m deasupra luncii, culminând cu cea mai înaltă, Câmpia Burnazului, de 60-65 m, ce domină lunca fluviului. În spațiul geografic studiat lunca are altitudini de 20-27 m, fiind îndiguită și canalizată pe mari suprafețe și transformată în teren agricol. În apropiere se întâlnesc brațe și canale, adaptate pe foste gârle, a căror utilitate este legată de navigație, agricultură sau potențial turistic.

2.2.2. Relieful fluviatil

Dunărea se află pe locul doi în clasamentul celor mai lungi râuri din Europa. Dunărea izvorăște din Munții Pădurea Neagră din Germania și se varsă printr-o deltă,în Marea Neagră. Această deltă este cea mai nouă din lume, numită Delta Dunării.

Giurgiul se numără printre orașele așezate de-a lungul fluviului. Giurgiul se află la Km 493 pe Dunăre. Celelalte orașe române care sunt porturi la Dunăre sunt:Baziaș la km 1075, Moldova Nouă la km 1046, Orșova la km 955, Drobeta TurnuSeverin la km 931, Calafat la km 794, Bechet la km 679, Corabia la km 630, Giurgiu la km 493, Oltenița la km 430, Călărași la km 370, Cernavodă la km 300. Iar de la Brăila începe limita cu Dunărea maritimă.

2.2.3. Relieful minor și antropic

Sub aspect peisagistic, teritoriul analizat cuprinde un relief de câmpie, joasă, parte integrată a Câmpiei Române, de interes limitat, dar linia de contact denivelată, dintre Câmpiile Burnazului-Neajlovului și sectoarele de luncă are râurilor cu pantă ușoară sau mici denivelări, rup monotonia peisajului (localitățile Daia, Băneasa, Greaca).

Lunca joasă și largă a fluviului Dunărea cu mici golfulețe, sectoare de mal acoperite cu nisip fin, ostroave cu o bogată vegetație azonală, de importanță estetică și recreativă. Condițiile climatice favorabile pentru turism, mai ales în lunile mai-iunie și noiembriedecembrie.

Păduri de foioase (4100 ha sau 11% din suprafața județului), pe interfluviul Argeș- Neajlov, în partea de NV a județului, alcătuite din specii de stejar și plopi în amestec cu salcâmi, în spațiul luncilor Argeș și Dunăre; locuri destinate odihnei și recreerii (pădurea Funării-malul Dunării, pădurile Ostrovul Dinului, Ostrovul Mocanu, Turbatu-Bălănoaia, Malu Spart, Buturugeni, Căscioarele, Bulbucata din apropierea reședinței de județ; pădurile Oloaga-Grădinari, Padina-Tătarului din zona Comana, Manafu-Ghimpați și Teșila-comuna Schitu, care sunt rezervații naturale.

2.2.4. Procese geomorfologice actuale

Procesele geomorfologice reprezintă totalitatea proceselor generate de agenții interni sau externi și care conduc la modificarea (modelarea) reliefului terestru. Terminologia folosită în mod curent cuprinde un evantai foarte larg de termeni care diferă la un cercetător la altul. Pentru procesele geomorfologice care contribuie la modelarea versanților se folosesc o serie de termeni consacrați precum: procese de pantă, degradări de teren sau procese deluviale, relieful creat purtând numele de relief deluvial. Degradările de teren din comuna Cosoba se datorează în principal acțiunii eroziunii areolare și liniare și alunecărilor de teren (ambele cu o răspândire generalizată) și, secundar, unor și procese cu o răspândire mai redusă, punctuală, precum: deflația, tasarea (naturală și biogenă), surparea, solifluxiunea etc.

Eroziunea areolară

Condițiile speciale geologice, de relief, climă, hidrografie, vegetație dar mai ales intervenția antropică care se întâlnesc în comuna Cosoba au dus la desfășurarea pe suprafețe extrem de extinse a proceselor de eroziune. Solurile sunt cele mai afectate de acest proces, cantități foarte mari de material care provine îndeosebi din orizontul fertil fiind transportate spre baza versanților.

Eroziunea picăturilor de ploaie („splash erosion” în literatura americană) sau pluviodenudarea apare în momentul în care picăturile de ploaie, în căderea lor, lovesc (izbesc) suprafața solului, dislocând particule, pe care, însă, le transportă aerian pe distanțe mici, sub 1,5m.

Acest proces are o importanță mai ridicată prin faptul că, prin acțiunea sa de dislocare a particulelelor, pregătește material care apoi poate fi preluat de scurgerea de suprafață. Eroziunea în suprafață se dezvoltă în toate locurile în care există o pantă cât de mică care să poată permite o scurgere a apelor și este provocată de scurgerea dispersată (ablație sau eroziune laminară).

Scurgerea pe versant începe să se concentreze tinzând să formeze niște șiroaie elementare (microcurenți), răsfirate printre micile neregularități ale terenului cu adâncimea de până la 2 – 3cm. O altă formă (mai avansată) a eroziunii în suprafață este constituită din mici șănțulețe (3 – 20 cm), denumite rigole mici și se formează ca urmare a concentrării șiroaielor efemere.

Atât șiroaiele cât și rigolele mici sunt forme efemere. Din punctul de vedere al condițiilor care favorizează instalarea eroziunii în suprafață, potrivit lui M.Moțoc (1983), terenurile agricole situate pe pante mai mari de 5% sunt suprafețele cele mai expuse.

Pe lângă valoarea declivității, procesul de spălare este favorizat de condițiile climatice, torențialitatea precipitațiilor fiind caracteristică lunilor de vară, dar și de substrat. Conform lui I. Hârjoabă (1968), cantitatea de sol spălat în timpul ploilor torențiale reprezintă între 82-98% din cantitatea totală de sol îndepărtat prin acest proces.

În cazul comunei Cosoba rolul cel mai important în apariția și desfășurarea eroziunii solului este ocupat de modul de folosință al terenurilor și de tipul de vegetație care ocupă acele terenuri.

Cum cea mai mare parte a terenurilor este ocupată de terenuri agricole, rolul acestui proces crește, observându-se o diferențiere în cadrul terenurile arabile (între plantele anuale: prășitoare și păioase, și plantele perene) în funcție de stadiul de vegetație care poate intercepta sau nu picăturile de apă de ploaie.

Valorile ridicate atinse ale eroziunii sunt datorate și caracteristicilor unităților de sol prezente în această zonă. Astfel, cele mai expuse eroziunii sunt solurile de pădure, cu o desfășurare apreciabilă (Preluvosoluri si Luvosoluri), dar si Cernoziomurile cambice și Cernoziomurile argice. Ca mărturie a nivelului ridicat atins de eroziunea în suprafață stă extinderea Regosolurilor și a Erodisolurilor.

Pierderile medii anuale de sol prin eroziune la Cosoba între 1958 – 1970 (panta de 12%, sol luto-argilos), au variat de la 0.5 t/ha la lucernă sau ierburi în anul II de vegetație, la 4 t/ha la grâu de toamnă, 7 t/ha la mazăre și până la 32,5 t/ha la porumb.

Analizând datele obținute cu ajutorul parcelelor de scurgere cu lungimea de 25m și panta 12% (din cadrul comunei Cosoba) pe o perioadă de 30 de ani (1970 – 1999), I. Ioniță (2000) constată că valoarea eroziunii la parcelele din Cosoba se ridică la circa 32,5 t/ha/an la ogor și 7,7 t/ha/an la porumb.

Totodată, același autor stabilește sezonul critic de eroziune în suprafață ca fiind între 15-20 Mai și 15-20 Iulie. Din păcate, după aplicarea Legii fondului funciar nr.18/1991, revenirea la modul tradițional de cultură pe direcția deal-vale cât și fărâmițarea continuă a terenurilor, a favorizat o accelerare a eroziunii solului.

De cele mai multe ori, prin intermediul eroziunii solului, are loc o redistribuție a orizonturilor superioare fertile ale solurilor spre zonele mai joase, având consecințe grave asupra productivității agricole.

Dacă majoritatea terenurilor situate pe culmi sau pe versanți sunt afectate de eroziune în suprafață, la baza versanților s-au format o serie de depozite coluviale. De cele mai multe ori trecerea de la suprafața versanților la cea a șesurilor aluviale nu se face brusc, ci prin intermediul unei suprafețe de racord denumite glacisuri care au o răspândire aproape generalizată. În funcție de materialele care se găsesc în componența acestora, glacisurile pot fi: coluviale, cele mai răspândite, alcătuite din material fin, coluvio – proluviale, ce apar în zona de debușare a ravenelor.

În alcătuirea lor litologică apar nisipuri, fragmente de gresii, cinerite andezitice și chiar prundișuri provenite din depozitele de terasă, întâlnite pe toate văile importante. Glacisurile își datorează existența constituției litologice extrem de friabile, energiei mare de relief a versanților dar și influenței negative a activității antropice (despăduriri, mod defectuos de lucrare a terenurilor, suprapășunat etc) toate favorizând extinderea mare a proceselor de versant. De regulă, aceste forme de acumulare sunt constituite din nisipuri cu o granulometrie mai grosieră spre versant și din ce în ce mai fină spre șes iar prin evoluție și acestea intră sub acțiunea proceselor geomorfologice de versant, forma lor inițială fiind de multe ori mult fragmentată.

Eroziunea liniară

Eroziunea în adâncime și în special ravenarea reprezintă un alt proces specific comunei Cosoba. Acest ajunge aici la dimensiuni nemaiîntâlnite în alte regiuni ale țării. Acest fapt este datorat aceluiași complex de factori ce întrunește condiții „optime” pentru ravenare. Procesul de „eroziune liniară” apare în momentul în care scurgerea de suprafață (reprezentată prin șuvoaie sau șiroaie mari) se concentrează „în contextul creșterii energiei cinetice a scurgerii lichide și micșorării rezistenței substratului sau învelișului vegetal protector” (I. Ioniță, 2000).

Eroziunea în adâncime este unul dintre cele mai importante procese geomorfologice prezente, atât prin suprafața ocupată dar mai ales prin efectele avute. Acest proces contribuie în proporție variabilă (26-75%) la formarea eroziunii totale. După cum am constatat în cazul eroziunii în suprafață cea mai evoluată formă a sa este constituită din rigole mici, a căror dimensiuni ating până la 20 cm.

Între rigola mică (formă a eroziunii areolare) și rigola mare (formă de unde începe eroziunea torențială) nu se poate face o distincție foarte clară și de aceea, aceeași autori consideră că „eroziunea în rigole este o tranziție între eroziunea în suprafață și cea în adâncime”, aceasta afectând îndeosebi terenurile agricole. Acolo unde eroziunea in adâncime devine tot mai activă, unde adâncimea depășește 0,5 m, dar nu ajunge la 2-3 m apar ogașele.

De regulă ele au forma unor șanțuri cu secțiunile transversale sub forma literei „V”, și pot apărea atât pe versanți cât și pe fundul văilor. Ele se formează obișnuit pe terenuri cu pante mijlocii și mari (>5º), apariția și evoluția lor fiind favorizată de matricea nisipoasă a substratului dar mai ales de acțiunea antropică. Desțelenirile, folosirea unor agrotehnici necorespunzătoare precum și sistemul defectuos de lucrare al pământului (aratul deal – vale și fărâmițarea parcelelor) au dus la apariția ogașelor dispuse paralel, de multe ori și pe terenurile care au o pantă de numai 2 – 3º

2.3. Clima
2.3.1. Factorii genetici ai climei

Factori Radiativi

Energia radiană provenită de la soare (constanta solară) constituie principala sursă pentru geneza elementelor climatice, a climei în general și a nuanțelor sale teritoriale. Expresia cea mai clară o reprezintă radiația solară totală anuală.

Bilanțul radiativ (Q) reprezintă diferența dintre radiația primită (S, D, A) și cea cedată (R, T) la contactul cu suprafața terestră cu atmosfera.

Factori fizico-geografici

Factorii fizico-geografici, care țin de caracteristicile suprafeței terestre, nuanțează foarte mult elementele climatice și tipurile de climă.

Cei mai semnificativi sunt:

– raportul dintre uscat și apa (oceane și mări)

– relieful (prin altitudine, expunere, orientarea maselor montane)

– curenți oceanici

– lacurile și fluviile mari

– stratul de zapadă și gheața

– vegetația

– activitățile societății omenești

Temperatura aerului. Repartiția geografică

Temperatura medie anuală scade din zona intertropicală (>20grade C) spre zona temperată (20grade C – 0grade C) și mai accentuat, în zona rece (<0 grade C)

Temperatura medie anuală cea mai ridicată este >28 grade C (în Sahara, vestul Peninsulei India și în vestul Mexicului)

Diferențele de temperatură (amplitudinea) dintre limitele de vară și de iarnă sunt mari în zonele polare și foarte mici în apropierea Ecuatorului.

Temperatura aerului se modifică în cursul unezi zile (cele mai mari diferențe de la zi la noapte sunt în Sahara) și scade cu înălțimea.

  Precipitațiile atmosferice. Repartiția geografică

Formarea precipitațiilor este o censecință a schimbărilor de fază ale apei și a circuitului apei în natură. Apa se găsește simultan în natură în cele 3 forme: vapori de apă, apă în stare lichidă și gheață, de aceea, ea reprezintă factorul dominant al apei și al formării precipitațiilor.

Procesul de evaporare duce la formarea norilor, iar procesul de condensare la formarea precipitațiilor. Transferul apei sub diferite forme (între ocean, atmosferă și continente) formează circuitul apei în natură.

Precipitațiile atmosferice sunt un element important al formării tipurilor de vreme și de climă. Astfel, vremea secetoasă sau ploioasă se definește în raport cu cantitatea de precipitații scăzute în acel interval de timp, iar clima „oceanică” sau „tropical uscată”, în raport cu cantitatea lor multianuală.

  Vânturile. Repartiția geografică

În afara vânturilor polare, a celor de vest și a alizeelor (denumite permanente), există vânturi periodice (musonii, brizele marine și montane), ocazionale (ciclonii tropicali) și numeroase vânturi locale (foehnul)

2.3.2. Temperatura aerului

În comuna Cosoba clima continentală cu ierni reci și veri călduroase, se caracterizează prin contraste termice de la zi la noapte și de la vară la iarnă. Temperatura medie anuală este de 11,5oC,cu variații de la media de 23oC pe timp de vară la 1,5oC iarna. Radiația solară depășește 125Kcal/cm2, determinând peste 60 de zile tropicale în cursul unui an.

2.3.3. Precipitațiile atmosferice

Nivelul precipitațiilor, cu puternice variații în timp, este de 500 – 600 mm. Un fenomen frecvent îl constituie uscăciunea și seceta.

2.3.4. Umezeala relativă a aerului

În comuna Cosoba pe timp de vară, valoarea medie a umidității relative a aerului se menține la valori de peste 70 %. Într-o locuință, nivelul de umiditate ar trebui să se situeze între 45 – 55 %. Ca urmare a concordanței directe dintre temperatură și umiditate, la 25 ◦ Celsius și RH 75 %, senzația percepută de organismul uman este similară celei ale valorilor de 30 ◦ Celsius și RH 55 % . Așadar, senzația de căldură insuportabilă poate fi pusă în mare parte pe seama umidității relative a aerului.

Majoritatea persoanelor optează pentru un sistem de aer condiționat pentru a face față acestei senzații de căldură, reducând temperatura aerului interior. Costurile aferente montării unui asemenea sistem sunt reprezentate de cheltuielile de instalare, care nu sunt deloc neglijabile, și cheltuielile de exploatare, care se reflectă în majorarea consumului de energie electrică. De remarcat faptul că aerul umed este mult mai greu și mai costisitor de răcit decât aerul uscat. Așadar, cheltuielile cu climatizarea într-o locuință pe timp de vară sunt majorate de nivelul ridicat al umidității relative.

Modalitatea cea mai simplă, elegantă, silențioasă și puțin costisitoare de rezolvare a acestei probleme este achiziția unui dezumidificator casnic. Acest aparat extrage umiditatea excesivă din aer, oferind un confort termic optim. Folosind un dezumidificator casnic, putem reduce cheltuielile cu climatizarea aerului cu peste 50 %, datorită faptului că aparatul de aer condiționat nu va mai funcționa în continuu și nu va mai trebui să răcească și aerul umed.

2.3.5. Regimul eolian

Viteza medie anuală prezintă valori ridicate la altitudini mari, de 6-8 m/s, scăzând în regim multianual la 3-4 m/s în regiunile mai deluroase și la 2-3 m/s în cele de câmpie. Calmul atmosferic prezintă valori ridicate, fiind cuprins între 40%-30% în regiunile de câmpie.

2.3.6. Fenomene atmosferice deosebite

Este de remarcat că în anul 2000 și 2001 Comuna Cosoba a suferit impactul negativ a unor extreme climatice, după cum urmează:

Anul 2000 Anul 2001

Tmin= – 10,8 °C ( decembrie) Tmin= – 16,5 °C ( decembrie)

Tmax= + 43,5 °C (iulie) Tmax= + 38 °C (iunie)

– precipitații – precipitații

Qmax= 83,3 l/m2 ( octombrie) Qmax=48,9 l/m2 ( iunie)

Qmin= 0,4 l/m2 (septembrie) Qmin= 0,1 l/m2 (feb.,mai,iulie)

– zile cu precipitații – zile cu precipitații

– max -12 zile/lună (martie, decembrie) – max -13zile/lună (iunie)

– min -2 zile/ lună (octombrie) – min -1 zi/lună (octombrie)

– grindină în luna iunie 2000 – grindină -nu s-a înregistrat în anul 2001

Situația emisiilor de gaze cu efect de seră

Învelișul gazos al planetei noastre este implicat într-un fenomen major așa numitul ,,efect de seră “. În troposferă bogată în vapori de apă se găsesc o serie de gaze provenite din poluarea aerului cum ar fi: dioxidul de carbon(CO2), metan (CH4), dioxid de azot (NO2), hidroflurocarburi (HFC), perfluorocarburi (PFC) și hexafluorura de sulf (SF6) numite gaze de seră.

Aceste gaze permit radiației solare să străbată atmosfera să ajungă pe Pământ, dar nu mai permit reîntoarcerea energiei termice în spațiul cosmic. Cea mai mare parte din razele infraroșii ajunse în stratul de vapori și gaze de seră sunt reflectate din nou pe Pământ încălzindu-l.

Accentuarea efectului de seră se manifestă prin creșterea temperaturilor medii anuale (încălzirea globală) și prin înmulțirea fenomenelor meteorologice aberante (valuri de caniculă, geruri năprasnice, furtuni devastatoare).

În acest efect de seră se apreciază că dioxidul de carbon(CO2) este implicat în proporție de 50%, metanul (CH4) 19%, hidroflurocarburi (HFC)17% , dioxid de azot (NO2) 4% și 10% apă și alte gaze.

În județul Giurgiu, afectând direct și comuna Cosoba, principalele activiățti care produc emisii de gaze cu efect de seră sunt:

– Procesele de combustie – centralele termice funcționează cu combustibil lichid (motorină, păcură, CLU, combustibil tip M) și cu huilă care produc emisii de gaze cu efect de seră.

– Traficul rutier este intens, spațiul geografic analizat fiind în zonă de frontieră unde traficul vamal sporește aportul de emisii din trafic.

– Traficul naval constituie deasemenea o sursă de poluare.

– Arderea combustibililor în gospodăriile particulare constituie deasemenea o sursă de emisii, întrucât județul Giurgiu nu este racordat la rețeaua de gaze decât în proporție forte mică. Combustibilii utilizați în mod frecvent de populație sunt: motorina, cărbunele, lemnul și în proporție mai mică G.P.L îmbuteliat.

– Instalațiile de îmbuteliere GPL, prin emisiile de metan, datorită pierderilor (scăpărilor) în timpul îmbutelierii.

– Fermentația enterică constituie o sursă de poluare deoarece județul Giurgiu are un potențial mare de ferme agrozootehnice și crescători particulari de animale și păsări.

Cantitatea de emisii de gaze cu efect de seră la nivelul anului 2011, conform inventarului de emisii întocmit de IPM Giurgiu este: CO2-812350t, CH4-1443,7t și N2O-80,01t.

2.4. Rețeaua hidrografică
2.4.1. Apele subterane

Apele de suprafață reprezintă unul din factorii cei mai importanți care trebuie luați în considerație atunci când se studiază regimul apelor subterane date fiind relațiile de reciprocitate existente între apele de suprafață și apele subterane. În decursul unui an hidrologic sau hidrogeologic apele subterane pot fi alimentate de apele de suprafață sau apele de suprafață pot fi alimentate de cele subterane, relațiile de reciprocitate variind în timp și spațiu.

Calitatea în general mai bună a apelor subterane decât a apelor de suprafață, la care există riscul poluării și al dezvoltării vegetației eutrofe, fac ca apele subterane să fie pe primul plan al preocupărilor cercetătorilor proiectanților și beneficiarilor.

Calitatea apelor subterane în comuna Cosoba este controlată și supravegheată de SGA Giurgiu. I.P.M. Giurgiu expertizează calitatea acestora din punct de vedere fizico-chimic.

Din analizele efectuate în anul 2011 în mai multe zone din comuna Cosoba s-au înregistrat depășiri ale concentrațiilor maxime admise la indicatorii amoniu și fosfor. La ceilalți indicatori analizați valorile obținute sunt sub limitele maxime admise.

Din totalul de 30 de indicatori analizați s-au ales pentru reprezentare grafică indicatorii semnificativi pentru tipurile de poluare existente în comuna Cosoba și anume amoniu și fosfor.

Prezența indicatorilor amoniu și fosfor peste concentrațiile maxime admise de STAS 4706/1988 categoria I se datorează folosirii în aceste zone, în mod irațional și în timp a îngrășămintelor chimice pe bază de azot și fosfor și a depozitării necontrolate a deșeurilor menajere. De asemenea poluarea apelor subterane se poate face prin deversarea de ape reziduale de la agenții economici în apele de suprafață, care apoi pot duce la poluări intense ale apelor subterane. De menționat este faptul că activitatea antropică este cea responsabilă de poluarea pânzei freatice din zonele respective.

Este important de precizat că poluarea apelor subterane este cu atât mai gravă având în vedere că depoluarea acestui tip de apă este extrem de anevoioasă chiar imposibilă, cu consecințe grave asupra folosirii în scopuri potabile și chiar industriale.

APE SUBTERANE NH4

APE SUBTERANE NH4

APE SUBTERANE PT

Apele subterane iau naștere din precipitațiile care se înfiltrează în pământ, sau înfiltrațiile de apă din albia apelor curgătoare și stătătoare (râuri, fluvii, lacuri), această pătrundere a apei prin straturile permeabile (lat. Aquifer) va fi oprită de o rocă impermeabilă (Aquiklud) care joacă rolul unui canal acest sistem de canale poate să fie supraetajat.

Nivelul sau oglinda apei freatice se poate observa în fântâni fiind un indicator al cantității de apă subterană (potențialul hidrologic). Frecvent apele subterane se află sub presiune, ceea ce explică formarea fântânilor arteziene.
Apele subterane, la fel ca cele de la suprafață, curg sub acțiunea forței gravitaționale, însă viteza de scurgere a apelor subterane este mai redusă, fiind influențată de natura rocii (mărimea granulelor sau porilor) care joacă și rolul de filtru, poziția apelor fiind schițată pe hărți hidrografice.
Apele subterane ies la suprafață sub formă de izvoare, a căror apă este filtrată și are o concentrație diferită în minerale.

2.4.2. Apele de suprafață

Principala resursă de apă de suprafață a comunei Cosoba o constituie fluviul Dunărea și râul Argeș.

Fluviul Dunărea, al doilea ca mărime din Europa cu un stoc mediu la intrarea în țară de 170 miliarde mc/an ar putea fi cea mai bogată sursă de apă însă caracterul său internațional impune anumite limitări în utilizarea apelor sale, de aceea se consideră ca resursă numai jumătate din volumul mediu multianual scurs pe Dunăre (85 miliarde mc/an). Din râul Argeș în prezent se captează pentru alimentarea cu apă a Municipiului București un debit de 18,8 mc/s (apă potabilă industrială)

Teritoriul comunei Cosoba oferă posibilități medii de captare a apelor subterane. Zonele în care aceste posibilități pot fi considerate superioare mediei sunt cele situate în lunca râului Argeș în zona nord-estică a județului (alimentarea cu apă a Municipiului București ) și în lunca Dunării (alimentarea cu apă a Municipiului Giurgiu)

Prelevări de apă pe sursă și pe sector

Principalele resurse de apă de suprafață aflate în exploatare sunt:

Fluviul Dunărea

Irigații -18,65 mc/s-priză de mal km 473, amenajarea Goștinu-Greaca-Argeș și Terasa Mihai Bravu

-73,88 mc/s –priză de mal km 490 amenajare Giurgiu –Răzmirești, zona A+C

-4 mc/s –sifon km 503, amenajare Vedea-Slobozia

-2,4 mc/s-priză de tip gravitațional, km 478, amenajare Malu Roșu-Goștinu-Băneasa

Piscicultura –1,625 mc/s – stație de pompare reversibilă-amenajarea piscicolă Slobozia

Râul Argeș

Prin priza de la Crivina se realizează alimentarea cu apă a Capitalei. Datorită nivelului realizat de barajul Ogrezeni (SC APANOVA SA București ) se asigură cca.40% din necesarul de apă potabilă și cca.70% din necesarul de apă industrială pentru populație și respectiv agenții economici ai Municipiului București.

Principalele resurse subterane aflate în exploatare pentru alimentarea cu apă a comunei Cosoba sunt:

Front Ulmi – 44 000 mc/zi – 263 puțuri de mică și medie adâncime (255 în funcțiune )

Front Arcuda – 9 400 mc/zi – 130 puțuri de medie adâncime (59 în funcțiune )

Fronturile Bălănoaia, Bălanu, Slobozia I și II, Vieru

-49 puțuri de mică adâncime –31 190 mc/zi

-15 puțuri de mare adâncime –36 374 mc/zi

Principalele resurse de ape subterane aflate în exploatare pentru alimentarea cu apă a agenților economici sunt: – SNP Petrom SA –Petroserv Roata – Front Malu Spart – 957 mc/zi –9 foraje de medie adâncime (4 în functțiune )

Front I Roata –350 mc/zi –4 foraje de medie adâncime

Front II Roata –351 mc/zi – 2 foraje de medie adâncime

SC Verachim SA Giurgiu – Foraj mare adâncime 1400 mc/zi

Nivelul folosințelor de apă

Principalul consumator de apă este: SC Aquaterm SA Giurgiu SNIF sucursala Giurgiu.

Volume de apă captate în anul 2016:

Ape de suprafață:

SNIF SA- Suc. Giurgiu –15.570.970 mc

În anul 2016 s-a asigurat în totalitate necesarul de apă solicitat de consumatori.

Nivelul piezometric al pânzei freatice în bazinele hidrografice

Acviferele freatice

Sectoarele cu cele mai bune posibilități de captare sunt cele situate la est de râul Argeș în zonele de luncă și terase ale Argeșului precum și în zonele de luncă și terase ale Dunării.

Sectoarele cu posibilități relativ reduse de captare sunt cele situate în partea de vest a teritoriului corespunzător influviilor Argeș-Neajlov și Neajlov-Cilnistea și partea estică a câmpiei Burnașului.

Zonele cu ape freatice nepotabile sunt foarte reduse ca extindere, ele rezumându-se la două subzone situate în lunca Argeșului și în lunca Dunării.

Acvifere de adâncime

Cele mai mari posibilități de captare le oferă sectorul situat în extremitatea nord-estică a comunei Cosoba.

Totuși exploatarea intens a acestui acvifer impune anumite restricții cantitative.

O altă zonă în care există posibilități medii de captare, este cea situată în interfluviul Neajlov-Cilnistea, până la adâncimea de cca.100 m, zonă în care forajele singulare de captare pot produce debite cuprinse între 2-6 l/s ,datorită existenței nisipurilor și pietrișurilor pleistocen-inferioare (strate de Cândesti și strate de Frățești-nedivizate)

În sectorul corespunzător luncii și teraselor Dunării posibilitățile de captare sunt mai reduse întrucât în aceste zone formațiunile Pliocene și cuaternare care pot fi interceptate au o înmagazinare mai redusă decât a stratelor de Frațești.

2.5. Vegetația
2.5.1. Pădurile

Stratul arborescent al comunei Cosoba este alcătuit din amestecuri naturale de cer (Quercus cerris), gârniță (Quercus frainetto) și stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora) sau plantații pure de salcâm (Robimia pseudacacica). Subarboretul este reprezentat de porumbar (Prunus spinosa), păducel (Crataegus monogyna), lemn câinesc (Ligustrum vulgare)  scumpie (Cotinus coggygria). Stratul erbaceu al pădurii este alcătuit din speciile caracteristice silvostepei și anume: firuța (Poa pratensis), păiușul (Festuca valesiaca, Festuca pseudovina), violetele nemirositoare (Viola hirta), brebeneii (Corydalis solida).

În luminișuri, care sunt foarte frecvente în pădure, în lunile mai-iunie, vizitatorul este impresionat de roșul aprins al bujorului românesc (Paeonia peregrina).

În pădureadin zona comunei Cosoba, împreună cu pădurile Albele (Petru Rareș) și Ghimpețeanca (Ghimpați), au fost colonizați fazani (Phasianus sp.) și căprioarele (Capreolus capreolus), devenind astfel și un important centru cinegetic. Acest fapt însă a atras după sine mari prejudicii asociațiilor de bujor românesc.

2.5.2. Vegetația ierboasă

În luncă s-a dezvoltat o vegetație ierboasă și lemnoasă. Pe terase se poate întâlni o vegetație de trecere la silvostepă. 

2.6. Fauna

Este constituită în general din specii termofile: orbetele, șoarecele pitic, șoarecele de pădure, șobolanul de câmp, turturica, privighetoarea, ciocănitoarea, gaia roșie, gușterul și șopârla de pădure. Fauna pajiștilor de luncă, a stufărișurilor și zăvoaielor grupează specii tipice. Multe dintre păsările care trăiesc în aceste locuri  atrag dupa ele răpitoare: gaia neagră, codalbul, șoimul rândunelelor, acvila țipătoare și cucuveaua comună. Puțin variate, mamiferele se impun prin câteva specii: mistrețul, dihorul, hârciogul, popândăul, șoarecele de câmp, iepurele și vulpea.

2.7. Solurile

Solul este acea parte a scoarței terestre în care se petrec procese biologice.

Solul este supus la o gamă variată de impacturi tot mai intense care provoacă sau intensifică fenomene și procese dăunătoare calității sale.

Poluarea solului înseamnă orice acțiune care produce dereglarea funcționării normale a solului ca suport și mediu de viață în cadrul diferitelor ecosisteme naturale sau create de om (antropice), dereglarea manifestată prin degradarea fizică, chimică sau biologică a solului ori apariția în sol a unor caracteristici care reflectă deprecierea fertilității solului.

Tipuri de poluare și degradare a solului după natura și sursa poluantului întâlnite în comuna Cosoba:

– poluarea solului prin lucrări de excavare (balastiere, foraje );

– poluarea solului prin acoperirea cu deșeuri solide;

– poluarea solului cu produse petroliere;

– poluarea solului cu substanțe purtate de aer.

Solurile cele mai poluate se află în vecinătatea surselor primare. Pe măsură însă ce înălțimea coșurilor de evacuare a emisiilor crește, poluarea solului din imediata apropiere a sursei se reduce ca intensitate, în schimb se extinde suprafața supusă poluării.

Dintre sursele antropice amintim: -uzinele termoenergetice, industria chimică, industria extractivă, industria alimentară, transporturi, agricultura și silvicultura.

Principalii poluanți rezultați din sursele existente în comuna Cosoba sunt produse petroliere și săruri de la industria de extracție a petrolului, metale (în special plumb) din transporturi, aciditate dată de NOX, SOX, NH3 rezultați din arderile de combustibil din centrale termice și transporturi.

2.7.1. Factori pedogenetici

Componenții mediului natural, care participă, prin acțiunea lor, la formarea învelișului de sol, se numesc factori pedogenetici sau factori de solificare.

Sunt considerați factori pedogenetici:

– clima;

– roca;

– organismele vii;

– apa freatică și apa stagnantă;

– timpul – vârsta solurilor;

– activitatea omului – factor antropic

Acțiunea complexă a factorilor pedogenetici determină producerea unor procese fizice, chimice și biologice, cunoscute sub denumirea de procese pedogenetice. Factorul pedogenetic cu rolul cel mai important în formarea solului este fauna, care determină acumularea materiei organice și formarea humusului.

În procesul de formare a solului toți factorii pedogenetici se manifestă egal ca importanță și intensitate, lipsa unuia dintre ei excluzând posibilitatea procesului de pedogeneză.

2.7.2. Procese pedogenetice

Principalele procese pedogenetice care au loc în solurile din comuna Cosoba sunt: bioacumularea, argilizarea, eluvierea, argiloiluvierea, cheluviere-chiluviere (eluviere-iluviere humicoferiiluvială), gleizarea și stagnogleizarea, saliluviere – sodizare și procesele vertice.

a) Bioacumularea constituie esența procesului de pedogeneză și constă în acumularea în straturile superioare ale profilului de sol a materiei organice aflate în diferite stadii de descompunere. Humusul format în urma procesului de mineralizare a resturilor vegetale se integrează cu partea minerală a solului ceea ce duce la formarea unui orizont bioacumulativ (orizontul A) sau a unui orizont de acumulare a materiei organice notat cu O sau T. Procesul de bioacumulare este influențat de natura vegetației și de condițiile climatice, astfel în zona de stepă pe seama vegetației ierboase bogate în elemente bazice se formează la suprafața solului un orizont puternic humifer saturat în ioni de calciu de tip mull calcic, închis la culoare notat cu A molic – Am.

În zonele umede cu precipitații ridicate și temperaturi scăzute în urma acumulării de materiale vegetale acide (păduri de rășinoase și vegetație ierboasă acidofilă), iar materialul parental este format din roci de solificare acide, în aceste condiții din resturile organice vegetale se formează humus de tip mull forestier iar orizontul se notează cu A umbric – Au.

În cazul solurilor tinere cu activitate biologică redusă și în zona forestieră sub păduri cu litieră sărace în elemente bazice humificarea este redusă iar în urma descompunerii resturilor vegetale de natură preponderent lemnoasă la suprafața solului se formează un orizont sărac în humus, subțire, de culoare deschisă datorită humusului în care predomină acizii fulvici. Orizontul format se notează cu A ocric – Ao. Orizontul organic – O este un orizont format în urma acumulării de materie organică aflată în diferite stadii de descompunere, provenită de la vegetația lemnoasă în partea superioară a orizontului mineral în condiții în care solul nu este saturat cu apă mai mult de câteva zile pe an.

b) Orizont turbos – T – este un orizont organic hidromorf, alcătuit din material organic care este saturat cu apă mai mult de o lună pe an. b) Argilizarea constă în alterarea silicaților primari rezultând silicați secundari (minerale argiloase). În urma procesului de argilizare se formează orizontul B cambic (cambiare – schimbare) și se notează cu Bv (verwitterung – alterare). În general acest orizont este sărac în humus și se deosebește de culoarea materialului parental prin prezența oxizilor de fier eliberați în procesul de alterare a silicaților primari. Formarea orizontului Bv are loc în silvostepă și zona forestieră (păduri de foioase) unde are loc acumularea „in situ”, în urma alterării materialului parental a argilei. Acest orizont este caracteristic solurilor din clasa Cambisoluri (Eutricambosol și Districambosol).

c) Eluvierea este procesul de migrare a particulelor fine de minerale argiloase și constă în antrenarea mecanică a acestora în stare dispersată odată cu apa infiltrată care se scurge prin porii solului pe verticală sau oblic. În aceste condiții precipitațiile favorizează levigarea CaCO3 și debazificarea complexului coloidal unde are loc înlocuirea cationilor de Ca2+ și Mg2+ cu cationii de H. Procesul poate avea loc în anumite condiții de pH, fie slab moderat acid, fie puternic alcalin, care favorizează dispersia particulelor minerale. Orizonturile eluviale sărăcite în argilă au culori deschise și în funcție de cantitatea de argilă migrată din orizonturile respective se pot forma două orizonturi sărăcite în argilă și oxizi de fier și îmbogățite rezidual în silice și particule de cuarț notate cu E luvic – El când se află într-o fază incipientă de eluviere și E albic (Ea) când orizontul este puternic eluviat și are culori mult mai deschise decât orizontul El.

d) Argiloiluvierea este procesul în urma căruia argila eluviată din orizonturile superioare este depusă la suprafața agregatelor structurale sub formă de pelicule, fie prin coagularea particulelor argiloase din dispersie și depunerea lor orientată pe agregatele structurale. Orizontul format are culori gălbui roșcate datorită oxizilor de fier migrați odată cu mineralele argiloase, se numește B argic – Bt (B textural). Există situații când pentru formarea orizontului Bt nu este necesară separarea unui orizont El sau Ea deasupra, datorită faptului că intensitatea eluvierii mineralelor argiloase este foarte slabă (subtipul argic de la Cernoziom).

e) Procesul de cheluviere-chiluviere (eluviere-iluviere humicoferiiluvială) Procesele de cheluviere-chiluviere caracterizează solurile din regiunile înalte în zone cu climat umed și rece. Prin chelatizare, elementele legate sunt reținute prin legături slabe, astfel este împiedicată îndepărtarea lor din sol sau trecerea în compuși insolubili, inaccesibili plantelor. Materia organică care participă la formarea chelaților prezintă o rezistență foarte ridicată la descompunerea de către microorganisme, conducând la creșterea humusului din sol. Sub această formă de chelați, Al și Fe pot migra pe profil odată cu apa din precipitații și se pot insolubiliza în orizonturile inferioare ale solului formând orizonturi îmbogățite în materie organică și sescvioxizi (oxizi de fier și aluminiu hidratați). În urma acestui proces se formează în partea superioară un orizont eluvial albic – Ea de culoare deschisă sărăcit în materie organică și sescvioxizi. Orizontul îmbogățit în sescvoxizi de fier și aluminiu și materie organică se numește B humicoferiiluvial – Bhs sau B spodic – Bs atunci când orizontul este îmbogățit doar în sescvioxizi de fier și aluminiu.

f) Procesul de saliluviere și sodizare. Reprezintă procesul în urma căruia sărurile ușor solubile provenite din pânza de apă freatică sunt depuse pe profilul de sol. Aceste procese au loc în zonele aride cu relief ușor depresionar și apa freatică mineralizată cantonată la mică adâncime. Acest aport de apă freatică este consumat prin evapotranspirație iar sărurile transportate rămân în orizontul superior. În perioadele cu precipitații abundente apa infiltrată în sol nu poate transporta în adâncime toate sărurile solubile acumulate sub influența apei freatice. Astfel se formează un orizont îmbogățit în săruri, orizont salic sa cu un conținut mai mare de 1,00-1,50%. Dacă conținutul de săruri solubile este cuprins între 0,10-0,15 și 1,00-1,50% orizontul format se notează cu sc și se numește hiposalic.

Alternarea proceselor de acumulare – migrare de săruri pe profilul de sol determină creșterea cantității de sodiu adsorbit în complexul coloidal al solului, proces cunoscut sub denumirea de alcalizare sau sodizare, care determină formarea orizontului hiponatric (hiposodic) ac cu un conținut de sodiu cuprins între 5-15%. Dacă conținutul de Na+ este mai mare de 15% orizontul format se numește orizont natric, și se notează cu na sau în cazul în care este însoțit și de acumulare de argilă migrată, orizontul format se numește orizont B argic-natric – Btna.

g) Procesele de gleizare și stagnogleizare sunt datorate prezenței apei care influențează profilul de sol și determină fenomene de reducere sau oxidare a compușilor de fier și mangan. Procesele de reducere a compușilor de fier și mangan datorate prezenței apei freatice poartă numele de gleizare și determină formarea unui orizont gleic de reducere notat cu Gr, când există un exces de umiditate prelungit care determină apariția unor culori vineții, albăstrui, verzui datorită reducerii compușilor de fier și mangan și gleic de oxidare-reducere notat cu Go cînd alternează perioadele de reducere cu cele de oxidare a compușilor de fier și mangan și orizontul format prezintă atât culori de reducere cât și culori de oxidare (roșcate, gălbui, ruginii). Procesele de reducere a compușilor de fier și mangan datorat stagnării apei din precipitații pe profil se numesc stagnogleizare. Orizontul format se numește stagnogleic – W și prezintă culori cenușii, verzui, ruginii și neoformațiuni ferimanganice de culoare neagră. Dacă excesul de apă este temporar orizontul format se numește stagnogleizat este notat cu w și se caracterizează prin culori de oxidare gălbui, roșcate.

h) Procesele vertice au loc în solurile care conțin minerale argiloase smectitice (argile gonflante) in proporție de peste 30%, unde în perioadele secetoase are loc contracția agregatelor structurale care determină apariția unor crăpături mai mari de 1 cm. In perioadele umede datorită gonflării agregatele structurale își măresc volumul, sunt presate și alunecă unele peste altele schimbându-și unghiul de înclinare (lat. verto – a întoarce). În urma acestor procese de contracție-gonflare apar orizonturi specifice notate cu y – orizont vertic.

2.7.3. Caracteristicile învelișului de sol
2.7.3.1. Argiluvisolurile

În partea de sud a comunei Cosoba se găsesc argiluvisoluri. Solurile argiloiluviale – reprezintă un tip care se diferențiază, în clasele din care fac parte, prin natura și intensitatea procesului de transport al argilei pe profilul de sol.

Argiloiluvierea – proces de pedogeneză caracterizat prin dislocarea mecanică a argilei (și fierului) dintr-un orizont superior într-un orizont inferior, având ca urmare formarea unui orizont eluvial supraiacent și a unui orizont argilic subiacent. 

Procesul de transport al argilei are loc pe profil în cazul tuturor solurilor formate pe un material parental de rocă loessoidă sau argiloasă. Caracterizăm câteva tipuri de soluri argiloiluvale existente în comuna Cosoba, din clasa molisolurilor și a argiluvisolurilor, care prezintă caracteristicile tipice.

Cernoziomul argiloiluvial – se formeaza in urmatoarele conditii de mediu:

– temperatura medie anuală 8-10 grade C;
– precipitații medii anuale: 500-620 mm/an;
– vegetație: silvostepă cu: Quercus, Carex, Poa, Festuca;
– material parental: loess, depozite loessoide, argile, nisip, sau depozite aluviale vechi;
– se formează de obicei pe relieful de câmpie sau zone colinare joase.

Profilul de sol are următoarea succesiune a orizonturilor: Am-molic, AB-tranziție între A și B, Bt-accentuat până la puternic argiloiluvial, C sau Cca-prezent carbonatul de calciu (complet spălat din orizonturile superioare în cazul Cca).

Din clasa solurilor brune fac parte: solul brun argiloiluval și brun argiloiluvial luvic (podzolit).

Solurile brune argiloiluviale – se formează în următoarele condiții de mediu;

– temperatură medie anuală: 7,6-10,4 grade C;
– precipitații medii anuale: 580-1000 mm/an;
– vegetație: păduri de Quercus și Fagus;
– material parental: depozite loessoide, depozite nisipoase și argile;
– se formează pe relieful de coline, câmpii, terase sau platforme.

Orizonturile profilului de sol au următoarea succesiune: Ao-ocric, Am-molic, (El-eluvial), AB-tranziție între A și B, sau ElB-tranziție între E și Bt, Bt -accentuat până la puternic argiloiluvial, Cca-prezent carbonatul de calciu.

2.7.3.2. Solurile hidromorfe

În partea de nord a comunei Cosoba există și soluri hidromorfe. Clasa solurilor hidromorfe cuprinde solurile intrazonale formate în condițiile unui exces permanent sau temporar de umiditate. Au ca orizont diagnostic un orizont G (gleic)-orizont mineral format la baza profilului de sol în condiții de exces de apă freatică manifestat cel puțin o parte din an.

Se asociază cu alte orizonturi pedogenetice și se disting:

– G de reducere format în condiții predominant anaerobe, prezentând culori de reducere sau aspect marmorat în care culorile de reducere predomină în proporție de peste 50% din suprafața rezultată prin secționarea agregatelor structurale.

– G de oxidare – reducere format în condiții alternative de aerobioză și anaerobioză, prezentând culori de reducere sau aspect marmorat în care culorile de reducere predomină în proporție de 15-16% din suprafața rezultată prin secționarea agregatelor structurale.

Orizontul W pseudogleic orizont mineral format la suprafața profilului de sol în condițiile unui exces prelungit de apă pluvială, deasupra unui orizont permeabil este un alt orizont diagnostic, care prezintă un aspect marmorat în care culorile de reducere prezente pe fețele agregatelor structurale și în interiorul acestora, ocupă peste 50% din suprafața rezultată prin secționarea agregatelor structurale.

2.7.3.3. Solurile neevoluate

În partea de centru a comunei Cosoba se găsesc protisoluri. Protisolurile (solurile neevoluate) sunt soluri în stadiu incipient de formare, cu profil încă incomplet diferențiat, lipsit de orizonturi diagnostice; prezintă cel mult un orizont A sau O sub 20 cm grosime, fără alte orizonturi caracteristice.

CAPITOLUL III – SCURT ISTORIC AL AȘEZĂRII

3.1. Populația
3.1.1. Evoluția numerică a populației

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Cosoba se ridică la 2.611 locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 2.566 de locuitori.

3.1.2. Mișcarea naturală a populației

Evoluția fenomenelor demografice în anul 2016, comparativ cu anul 2015, a fost caracterizată atât de reducerea numărului de născuți vii, cât și de cea a numărului de decese. Sporul natural negativ a înregistrat o ușoară diminuare.

Mișcarea naturală a populației în comuna Cosoba, în anul 2016, comparativ cu anul 2015

Mortalitatea infantilă a continuat trendul descrescător. Numărul căsătoriilor și numărul divorțurilor au scăzut, însă, cu ponderi diferite.

3.1.3. Mișcarea migratorie a populației

Unul din factorii care influențează scăderea populației comunei Cosoba este migrația, atât cea internă, cât și cea externă. Mutațiile din structura socio-economică a României au determinat o intensă mobilitate teritorială a populației, cu consecințe directe în modificarea numărului și structurii socio-demografice a populației în profil teritorial.

În cadrul migrației interne, fluxul rural-urban merită o mențiune deosebită, fiind cel care deține cea mai mare pondere în cadrul acesteia. Referitor la segmentul de populație care este mai dispusă la modificarea domiciliului, se constată o migrare a populației tinere către oraș, mai întâi la școală, iar mai apoi prin integrarea pe piața muncii.

Migrația internă determinată de schimbarea domiciliului, pe medii, în anul 2016

Sursa: INS

Migrația internă și externă a populației nu influențează în mod semnificativ structura demografică a regiunii.

Alături de migrația internă, un factor important pentru structura populației este și migrația externă. Imediat după 1990, când oamenii au putut circula liber, s-a constatat la nivel local un flux migratoriu extern mai important. Inițial, au plecat populațiile aparținătoare grupurilor etnice minoritare și persoanele care aveau rude sau prieteni plecați. Schimbările din sistemul politico-social românesc au făcut ca populația din regiune să se poată îndrepta atât spre țările membre ale Uniunii Europene, cât și spre SUA și Canada. După anul 1995, comuna Cosoba și întreg județul Giurgiu cunoaște o emigrare a populației (în special a celei tinere, fără ocupație) către Italia, Spania și alte țări europene.

Județul Giurgiu se înscrie în rândul județelor cu sold migratoriu negativ.

3.1.4. Structura populației

Structura populației din comuna Cosoba este redată în figura de mai jos:

Majoritatea locuitorilor sunt români (96,59%). Pentru 3,37% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,51%). Pentru 3,37% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.

Structura pe sexe se caracterizează printr-o ușoară preponderență numerică a populației feminine.

Astfel, la 1 iulie 2017, 51,21%din populația comunei Cosoba era de sex feminin și 48,79% de sex masculin.

La vârste tinere, până la 40 ani, raportul pe sexe este favorabil bărbaților, după această vârstă femeile devenind majoritare.

CAPITOLUL IV – ECONOMIA
4.1. Economia

Activitatea economică a cunoscut, în această parte a țării, o puternică dezvoltare în epoca modernă a Țarii Românești, ea fiind favorizată de existența Giurgiului la intersecția marilor drumuri europene, acesta fiind cel mai important port la Dunărea fluvială românească din acele timpuri. Prin portul Giurgiu se exportau, în acea vreme, mari cantități de cereale, vite și petrol.

În perioada interbelică, activitatea economică a constituit-o cu preponderență agricultura, prelucrarea produselor agricole vegetale și animale, comerțul cu cereale, vite și petrol, reparațiile ambarcațiunilor fluviale. Procesul de restructurare început după decembrie 1989, a făcut ca în economia județului să existe în prezent: 4 regii autonome, 5.132 societăți comerciale cu capital privat, 139 societăți comerciale cu capital mixt român-străin, 208 societăți comerciale cu capital integral străin și 58 societăți cu capital mixt de stat și privat.

Numărul întreprinzătorilor particulari este de 2.067, din care 543 asociații familiale și 1.524 persoane fizice autorizate.

Industria ca activitate economică a cunoscut o dezvoltare în perioada dintre cele două războaie mondiale, constând în special în prelucrarea produselor agricole (morărit, fabricarea zahărului, uleiurilor vegetale, tăbăcitul pieilor, decorticatul orezului), tricotaje, fabricarea țiglei și a cărămizii, prelucrarea lemnului, reparatul ambarcațiunilor fluviale.

În prezent, numărul agenților economici cu activitate industrială (inclusiv micro-întreprinderi) se ridica la 1.335.

În județ există 2  parcuri  industriale

Parcul Tehnologic  și  Industrial  Giurgiu  Nord ( 10 acționari) – unde își desfășoară activitatea 6 societăți comerciale cu cca. 1.500 salariați cu posibilități de extindere de până la 3.500 salariați. Investițiile străine însumează 23 mil USD, iar în viitor se preconizează creșterea acestoră la 50 mil. USD. Se colaborează cu Centrul European Interuniversitar Româno Bulgar (BRIE), Incubatorul de Afaceri Giurgiu și Centrul de Excelență;

Parcul Industrial Bolintin Deal (proprietar SC „UNIVERSAL PROPERTY” SRL) – în suprafață de 143 ha, unde urmează a fi construite obiective economice.

În municipiul Giurgiu funcționează de asemenea S.C. Administrația Zonei Libere Giurgiu S.A, care beneficiază de lucrări de infrastructură, de suprastructură, de conectare la putere electrică, legături telefonice prin fibră optică, spații libere pentru producție și comerț.

În prezent aici își desfășoară activitatea cca. 260 societăți comerciale cu capital străin, mixt sau românesc, precum și firme străine dintre care enumerăm: „ICMUG” SA (fabricarea de mașini cu destinație specifică), „CONTRANSIMEX INDUSTRY” SA și „ISOCAS CONTRANSIMEX” SA  (producția de rezervoare, cisterne, containere metalice, radiatoare și cazane pentru încălzire centrală),  SB INDUSTRIE & INGINERIE (SB21) SRL (fabricarea produselor chimice de bază), „EUROCROSS” SRL (fabricarea cartușelor pentru imprimante), „FLAMINGO INTERNATIONAL” SRL (producția de mijloace ale tehnicii de calcul și de birou).

  Alte societăți reprezentative pentru comuna Cosoba sunt: SC „DUNAPREF” SA, SC „UZINA TERMOELECTRICA” SA, „ZIROM” RA, SC „ERA NOUA”.

4.2. Agricultura

Prin așezarea sa geografică, în zona de câmpie, Comuna Cosoba are ca ramură economică de bază agricultura.

Agricultura a constituit una din cele mai vechi îndeletniciri ale locuitorilor din această parte a țării, ramură a economiei cu potențial crescut de dezvoltare în viitor, pentru care este asigurată forța de muncă calificată.

Suprafata arabilă a comunei este de 1260 ha din care 99% în domeniul privat, patrimoniul viticol 194 ha din care 93% în sectorul privat, patrimoniul pomicol 196 ha din care 99% în sectorul privat.

În prezent pe teritoriul comunei Cosoba funcționează 172 de exploatații agricole, din care: 50 exploatații cu personalitate juridică, 30 exploatații de tip comercial fără personalitate juridică și 92 exploatații de tip familial.

Terenul neagricol reprezintă 21,4 % din suprafața totală a județului.

Sub aspectul suprafețelor cât și al producțiilor obținute predomină culturile de grâu porumb și floarea soarelui. Alte plante cultivate: orz, orzoaică, soia, rapiță.

În sectorul zootehnic, la nivelul comunei Cosoba, reprezentative sunt efectivele de bovine, porcine, ovine și păsări.

Pescuitul, ca meserie și agrement, este facilitat de existența unui fond piscicol impresionant și divers (crap, caras, somn, șalău, știucă, etc.) întins pe o suprafață de 37 ha. Aceasta permite înființarea unor unități de prelucrare a peștelui în comuna Cosoba.

Există o tradiție multiseculară în cultivarea și prelucrarea viței de vie în comuna Cosoba, zonă care beneficiază de un cadru natural favorabil acestei culturi, ceea ce a determinat cercetarea  viti-vinicolă  și specializarea în producerea strugurilor de masă, cu posibilitatea obținerii de soiuri nobile recunoscute pe plan internațional.

Din totalul unităților administrativ teritoriale 18 au alimentare cu apă în sistem centralizat, 3 în mediul urban și 15 în mediul rural, existând un program de extindere a rețelelor.

Lungimea totală a rețelei simple de distribuție a apei potabile este de 24 km.

4.3. Industria, comerțul, transporturile

În funcție de domeniul de activitate s-au evidențiat următoarele societăți comerciale:

– industria produselor textile și de tricotaje: „CONFEZIONI TESSILI ROMANIA” SA, „SUNSHINE ROMANIA” SRL, „EPAU NOVA ROM” SRL.

– industria extractivă: „AGRECOM” SRL, „Maribel” SRL, „OEL COMPANY” SRL, „TACHE SI IORDACHE” SRL,

– industria chimică: „POLL CHIM ” SA, „GALLUSPLAST” SRL, „NATUR FARM COMIMPEX” SRL, „ROMCHITEX” SRL, „ROMTOX ROMANIAN INVESTING GROUP” SRL, „LOREDANY”SRL;

– industria metalurgică și a construcțiilor metalice: „ISOCONTRUCT” SRL;  „LUCEAFARUL” SA, „ERMETIC” SRL

– industria de mașini: „B.C.B. INTERNATIONAL TEHNOLOGY” SRL

  – industria bunurilor de larg consum de folosință îndelungată: „SHIPYARD DE SCHROEF GIURGIU” SRL

– industria lemnului: „VLADOR” SRL, „CODEX TRADING AND CONSULTING” SRL, „ARCADIA” SRL, „OVIRA” SRL, „FALASCHI” SRL

– industria mobilei: „FIN MOB” SRL, „SOLIV” SRL;

– industria cărnii: SC „CARNIG” SA;

– industria pescuitului: SC „PISCICOLA” SA;

– tehnologia informației: „INFO GRUP” SRL;

– industria transporturilor navale: „CN GIURGIU NAV” SA

– fabricarea produselor lactate : SC „LACTA” SA;

– industria de construcții: „CONSIG” SA; SC „INSTALCOM 94 SA”;

Pe teritoriul comunei Cosoba sunt înregistrate diverse firme ce activează în domeniul comerțului. În ceea ce privește infrastructura de transport, comuna Cosoba este străbătută de șoseaua județeană DJ601A, care o leagă spre sud de Joița și mai departe în județul Ilfov de Ciorogârla, Domnești (unde se intersectează cu DNCB) și București, și spre nord în județul Dâmbovița de Brezoaele și Slobozia Moară (unde se termină în DN7). La marginea de nord a comunei și a județului, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ601E, care duce spre sud-vest la Ulmi și Bolintin-Vale.

Apropierea de București asigură accesul rapid la aeroporturile  Otopeni, și Băneasa.

Lungimea liniilor de cale ferată care traversează județul este de 113 km, din  care 48 km cale ferată electrificată.

Între Giurgiu și Ruse există un punct de trecere a frontierei, pe „Podul Prieteniei”, singurul pod peste Dunăre care leagă România de Bulgaria, punct de trafic de călători și marfă, poartă de ieșire, respectiv de intrare a României în și dinspre Orient. În acest punct există o vamă modernă cu dotările corespunzătoare cerințelor Uniunii Europene.

4.4. Educația și sănătatea

Comuna Cosoba dispune de o școală generală cu 8 săli de clasă cu un număr actual total de elevi de 320 de elevi. Mai departe, elevii din localitatea Cosoba aleg să îți continue studiile în municipiul Giurgiu.

   În municipiul Giurgiu funcționează o secție de învățământ superior a Academiei de Studii Economice București și un Centru Teritorial ID al Universității  Spiru  Haret  cu  durată  de  4  ani.

În municipiul Giurgiu funcționează de asemenea un Centru European Interuniversitar Româno-Bulgar (BRIE)  și un Incubator de Afaceri (situat în parcul Tehnologic și Industrial Giurgiu Nord).

Sportul  în  județul  Giurgiu  cunoaște  o  tradiție  îndelungată materializată în rezultate  remarcabile  pe  plan  național.

          Activitatea sportivă se desfășoară pe 12 ramuri de sport organizate în 70 asociații sportive, cu un număr de circa 2.100 sportivi legitimați,  de  care  se ocupă 50 profesori calificați.  Performanțe  deosebite s-au obținut la secțiile: arte marțiale (locul I la campionatele europene), atletism, baschet, judo și fotbal.

Comuna Cosoba dispune de un dispensar uman și un punct farmaceutic. Locuitorii comunei Cosoba pot apela și la celelalte unități sanitare din județ. În prezent ocrotirea sănătății este asigurată la nivelul județului de 5 spitale, 1 centru de sănătate, 4 dispensare medicale TBC, 3 cabinete medicale școlare, 107 cabinete medicale individuale de familie. De asemenea, mai funcționează 12 cabinete medicale de specialitate individuale, 40 cabinete stomatologice individuale și 2 ambulatorii de spital, toate acestea în sectorul public.

          Numărul paturilor existente este de 974, din care 849 în spitale, 55 în Centrul de Sănătate Ghimpati si 70 în Secția sanatorială TBC Florești.

          Rețeaua de distribuție a medicamentelor cuprinde 2 farmacii publice și 5 puncte farmaceutice.

În sectorul particular, la sfârșitul anului precedent funcționau: 8 cabinete medicale de familie, 12 cabinete medicale de medicină generală, 17 cabinete medicale de specialitate, 14 cabinete stomatologice, 1 laborator medical,  10 laboratoare de tehnică dentară și 41 farmacii.

          Asistența medicală de urgență este asigurată de Serviciul Județean de Ambulanță, iar activitatea de recoltare și conservare a sângelui este realizată de Centrul de Transfuzie Sanguină al județului Giurgiu.

          Serviciile în domeniul ocrotirii sănătății sunt asigurate în sectorul public de 261 medici, 43 stomatologi, 2 farmaciști, 751 personal sanitar mediu și 440 personal sanitar auxiliar.

          În sectorul privat al asistenței sanitare lucrează 20 medici, 13 stomatologi, 48 farmaciști, 81 personal sanitar mediu și 18 personal sanitar auxiliar.

4.5. Turismul

Două obiective din comuna Cosoba sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monumente de interes local, ambele clasificate ca monumente de arhitectură: conacul Nică Dorobanțu (circa 1900) aflat la ieșirea din sat către Ulmi, și biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1899).

Deși o regiune tipic de câmpie, care s-ar părea că nu este înzestrată din punct de vedere turistic, județul Giurgiu dispune totuși de un potențial turistic important și variat.

În județul Giurgiu se găsesc numeroase vestigii care atestă dezvoltarea vieții sociale și culturale pe aceste meleaguri din cele mai vechi timpuri. Săpăturile arheologice au scos la iveală urme materiale din paleolitic și neolitic.

Pe teritoriul județului sunt multe locuri istorice, popasuri necesare pentru a cunoaște trecutul de luptă al poporului nostru pentru neatârnarea țării precum și cultura acestor meleaguri. Pentru vizitarea lor se pot propune trasee turistice, toate având punct de plecare municipiul Giurgiu.

Rezervația din pădurea Comana este monument al naturii, un paradis al faunei și florei specifice Câmpiei Dunării. Unicitatea rezervației este datorată existenței bujorului românesc, în luna mai desfășurându-se „Sărbatoarea Bujorului.

          Pe teritoriul comunei Cosoba sunt în prezent 7 pensiuni rurale.

         Capacitatea de cazare a comunei Cosoba se ridica la 180 locuri.

CAPITOLUL V – MEDIU
5.1. Aspecte ale calității mediului

Factorii rurali favorizează sau împiedică autoepurarea aerului în comuna Cosoba, în funcție de modul cum influențează microclimatul rural și în special ventilația străzilor.

Străzile înguste și prost ventilate, aglomerarea mare a clădirilor înalte, absența spațiilor verzi, constituie condiții favorabile menținerii și acumulării poluanților în atmosferă.

Emisiile de poluanți din transporturile auto prezintă două particularități:

– datorită faptului că se elimină aproape de sol duce la realizarea unor concentrații ridicate la înălțimi foarte mici;

– emisiile se fac pe întreaga suprafață a localității, diferențele de concentrații depinzând de intensitatea traficului și posibilitățile de ventilație a străzilor.

Poluanții proveniți din traficul auto, feroviar și naval sunt: dioxid de sulf, oxizi de azot, oxid de carbon, hidrocarburile, pulberi în suspensie, substanțe volatile și metale grele.

Din depozitarea necontrolată a deșeurilor și fermentația acestora sunt emise gaze care poluează atmosferă cum ar fi: amoniacul, hidrogen sulfurat, metanul, dioxidul de carbon etc.

Procesele de combustie poluează aerul cu emisii de dioxid de sulf, oxizi de azot, oxid de carbon, hidrocarburile, pulberi în suspensie, substanțe volatile și metale grele.

Pentru comuna Cosoba calitatea aerului este monitorizată printr-o rețea formată din 2 puncte de prelevare. Putem concluziona:

– concentrațiile de bioxid de sulf s-au diminuat de-a lungul anilor datorită faptului că s-au folosit combustibili cu un conținut de sulf mai scăzut:

– conținutul de dioxid de azot s-a diminuat mult în ultimii ani, de la valori anuale care depășeau normele admise s-au monitorizat valori admisibile subconcentrația maximă admisă; această diminuare se datorează și faptului că traficul rutier în Cosoba a fost redirecționat și pe alte artere de circulație:

– concentrațiile de pulberi în suspensie și de metale grele (plumb și cadmiu) sunt destul de mari situându-se de multe ori peste pragul de alertă:

– concentrațiile de amoniac au scăzut în ultimi ani, dar totuși s-au înregistrat depășiri ale pragului de alertă la probe momentane, depășirile înregistrându-se în lunile de vară cu temperaturi foarte ridicate (iulie, august) determinate de emisiile provenite de la depozitarea necorespunzătoare a deșeurilor menajere;

– la hidrogen sulfurat (probe momentane), s-au înregistrat câteva depășiri ale pragului de alertă datorită emisiilor de la canalizarea comunei și din depozitarea necorespunzătoare a deșeurilor; față de anii precedenți concentrațiile anuale din acest an au fost mai scăzute.

Pentru diminuarea poluării rurale se fac eforturi în colaborare cu toate instituțiile locale și se au în vedere proiecte pentru zona urbană care să ducă la îmbunătățirea calității factorilor de mediu.

5.2. Evaluarea comunei ca loc unde să trăiești

Comuna Cosoba este evaluată de către cei mai mulți dintre localnici ca fiind un loc bun în care să trăiești.

Orice comunitate rurală modernă trebuie să asimileze și să promoveze o viziune strategică în ceea ce privește dezvoltarea sa viitoare. Lipsa unei asemenea viziuni poate duce la o activitate administrativă haotică, în cadrul căreia se pot rata oportunități și se pot consuma irațional resurse prețioase. Experiența comunei Cosoba a arătat că proiectele și programele operaționale funcționează cel mai bine atunci când fac parte dintr-un cadru coerent și când există o coordonare la nivel strategic.

CAPITOLUL VI – ORGANIZAREA SPAȚIULUI GEOGRAFIC ȘI A TERITORIULUI (DIAGNOZA ȘI PROGNOZA)

6.1. Analiza SWOT

Analiza SWOT este o metodologie de analiză a unui proiect. Numele este descriptiv: Strengths (puncte țări), Weaknesses (puncte slabe), Opportunities (oportunități), Threats (riscuri). 
   Pentru a avea certitudine că politicile și programele existente corespund necesităților de dezvoltare a comunei Cosoba, în cadrul limitărilor împunse de resursele locale disponibile și pentru accesarea fondurilor prin care Uniunea Europeană susține politică de dezvoltare regională s-a impus elaborarea strategiei de dezvoltare locală pentru perioada 2014-2020.   
   Punctele forte și cele slabe sunt legate de comună și de strategiile acesteia, și de modul cum se compară cu concurență. Oportunitățile și amenințările vin dinspre mediul de piață și din direcția concurenței; de regulă sunt factori asupra cărora zona în general nu are nici un control. Analiza SWOT ia în considerare organizarea așezării, performanțele acesteia, produsele cheie și piețele strategice. 
   Analiza SWOT permite concentrarea atenției asupra zonelor cheie și realizarea de prezumții (presupuneri) în zonele asupra cărora există cunoștințe mai puțin detaliate. În urma acestei analize se poate decide dacă zonă î-si poate îndeplini planul, și în ce condiții.

6.2. Analiza prognoză
6.2.1. Eliminarea

La nivelul comunei Cosoba se urmărește corectarea punctelor slabe identificate în analiza swot.

6.2.2. Conservarea

În cadrul localității Cosoba s-a demarat un proiect de conservare a monumentelor istorice Conacul Nică Dorobanțu și Biserica Adormirea Maicii Domnului.

6.2.3. Corectarea

La nivelul comunei Cosoba se urmărește corectarea punctelor slabe identificate în analiza swot.

Astfel, pornind de la specificul local, de la problemele identificate, vom propune acțiuni specifice și punctuale pe care administrația locală trebuie să le pună în practică. Desigur că aceste propuneri nu sunt singurele care pot aduce un beneficiu comunității locale și că acestea pot să suporte îmbunătățiri și modificări în momentul aplicării lor.

Important este asigurarea unui cadru strategic pe baza căruia administrația locală să construiască viitoarele proiecte care vor asigura dezvoltarea durabilă a comunității. De asemenea aceste acțiuni propuse în prezentul document trebuie să fie în deplină concordanță cu contextul general, economic, administrativ și legislativ.

Ele trebuie să fie realiste, sustenabile, realizabile într-o perioadă de timp bine definită și să poată fi susținute de administrația locală atât din punct de vedere financiar cât și al resurselor umane necesare.
Aceste acțiuni propuse în prezentul document și intreprinse de consiliul local trebuie să se încadreze într-un context mai larg și să corespundă strategiilor de dezvoltare de la nivel județean, regional și național. Fără a se limita la atât, se vor urmării în permanență prevederile conținute în diverse documente strategice din care amintim:
– Strategia de Dezvoltare a Județului Giurgiu;

– Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020 aprobat de Ministerul Agriculturii Programele Operațional sectoriale și regional aprobate de autoritățile de management specifice și de Comisia Europeană.
Înainte de toate însă vom trasa câteva din obiectivele generale pe termen mediu și lung ale administrației locale, în diverse domenii de activitate: economic, social, cultural, administrativ:
– crearea de condiții de viata atractivă pentru tineri, atât pentru cei din localitate cât și pentru cei din exterior (care ar dori să se stabilească în comună);
– condiții și facilități pentru familiile tinere cu copii;
– access facil la servicii medicale de calitate, prompte și suficiente;
– locuri de muncă suficiente și în domenii variate de activitate, cu venituri îndestulătoare pentru satisfacerea nevoilor de trai;
– posibilitatea de a urma cursuri de reconversie profesională în domenii căutate pe piața forței de muncă;
– acces la un sistem educațional perfomant, flexibil și adaptat condițiilor din mediul rural;
– infrastructură și bază materială suficientă și capabilă să satisfacă nevoile legate de actul educațional;
– acess facil la surse de informație tradițional sau moderne;
– dotări edilitare funcționale și capabile să deservească cetățenii localității în condiții civilizate;
– dotări edilitare extinse pentru diversificarea serviciilor publice arondate spațiului rural;
– sistem de furnizare a apei curente și de canalizare capabile să deservească toți locuitorii comunei;
– o rețea de drumuri funcțională care să deservească nevoile curente ale locuitorilor și activităților economice fără să afecteze starea mediului înconjurător;
– industrie diversificată, dinamică și capabilă să ofere posibilitatea de împlinire profesională și materială locuitorilor comunei; industrie generatoare de venit la bugetul local;
– practici de agricultură durabilă, adaptate condițiilor climaterice și solului din comună;
– activități agricole diversificate și generatoare de venit la bugetul local;
– asocierea producătorilor;
– îmbunătățirea practicilor agricole;
– diversificarea obiectului de activitate al firmelor,
– utilizarea eficientă a resurselor locale;
– promovarea unor tehnici eficiente de marketing;
– promovarea practicilor de agricultură ecologică;
– realizarea unui sistem de epurare a apelor uzate;
– realizarea unor cursuri de educație ecologică;
– curățarea cursurilor de apă și a domeniului public;
– realizarea unui sistem de colectare a deșeurilor;
– împădurirea suprafețelor degradate;
– modernizarea aparatului propriu al administrației locale și oferirea de servicii prompte și utile cetățenilor comunei.

6.2.4. Crearea de noi structuri

Deschiderea unui birou pentru consultanță în domeniul fondurilor nerambursabile
Administrația locală din Cosoba trebuie să profite de oportunitatea pe care o reprezintă fondurile nerambursabile din partea Uniunii Europene, fonduri din care o mare parte este destinată dezvoltării mediului rural. În acest sens ar fi util Primăriei Cosoba să angajeze o persoană (fie și cu timp parțial) care să fie specializată în întocmirea de proiecte pentru fonduri nerambursabile.

Acest lucru ar fi benefic atât instituției primăriei cât și persoanelor fizice și juridice din comună interesate să dezvolte astfel de proiecte.
O serie de finanțări sunt adresate cetățenilor simpli din mediul rural și se referă la acordarea de anumite subvenții/ajutoare nerambursabile pentru activități mai puțin complexe, activități cotidiene, de rutină.
Din păcate, chiar dacă nu sunt foarte complexe, primirea acestor ajutoare este condițional de întocmirea unor documentații care în cea mai mare parte a lor sperie potențialii beneficiari și crează reticențe din partea lor. Funcționarea unui astfel de birou ar putea să încurajeze cetățenii să întocmească astfel de dosare, prin sprijinul direct acordat acestora, lucru care ar fi în beneficiul întregii societati. Menționăm mai jos câteva din finanțările active destinate populației din mediul rural:

– Masura 141 "Sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistență" prin care se finanțează micii producători agricoli cu sume de 1.500 Euro/an/ferma de semi-subzistenta, pe o perioadă de maxim 5 ani.
– Masura 112 " Instalarea tinerilor fermieri" prin care se încurajează tinerii sub 40 de ani din mediul rural, pentru diverse activitati agricole, cu sume de până la 25.000 Euro / exploatație.

6.3. Prognoză și dezvoltare

Îmbunătatirea condițiilor de gestionare a de§eurilor în comuna Cosoba
Context: La această dată, la nivelul comunei Cosoba nu există un sistem organizat de colectare și depozitare a deșeurilor menajere, acestea fiind depozitate necontrolat în anumite halde de gunoi improvizate, fără niciun control asupra lor.

Acest lucru cauzează poluarea mediului înconjurător, poluarea solului și a pânzei freatice precum și scoaterea terenurilor poluate din circuitul agricol. De asemenea lipsa unui sistem de salubritate creează probleme și agenților economici existenți la nivelul comunei și îndepărtează potanțiali alți investitori.
Pentru rezolvarea acestor situații, primăria Cosoba trebuie să țină cont de contextul general (legislativ, economic, administrativ) în care este abordată problema gestionării deșeurilor de autoritatile locale, județene și naționale.

Astfel conform Planului Regional de Gestionare a Deșeurilor (PRGD) și a Planului Județean de Gestionare a Deșeurilor (PJGD), la nivelul fiecărui județ va funcționa un singur depozit ecologic iar în restul județului se vor înființa stații de transfer a deșeurilor care vor acoperii zonele orașelor mici și a comunelor învecinate.
Concret, în județul Giurgiu este prevăzută funcționarea unui singur depozit ecologic la Giurgiu iar comuna Cosoba va fi arondată la o viitoare stație de transfer din zonă.

Pentru realizarea unui sistem de gestionare a deșeurilor autoritățile trebuie să răspundă prin acțiuni concrete la următoarele două întrebări majore:
– unde vor fi depozitate deșeurile?
– cine va fi operatorul de salubritate care va colecta, transporta, prelucra și depozita deșeurile?
La prima întrebare, așa cum s-a menționat mai sus, răspunsul (prevăzut de legislație și de documentele de programare) este: deșeurile vor fi depozitate la depozitul ecologic de la Giurgiu după ce în prealabil vor fi colectate și prelucrate la stația de transfer. Având în vedere această situație este evident că Primăria Cosoba nu ar avea mari șanse în conceperea și dezvoltarea unei gropi de gunoi la nivel comunal. Indirect, PrimăriaCosoba, ca membră a Asociației de Dezvoltare ”Zona Giurgiu” va trebui să insiste în demararea unui proiect pentru realizarea acestei stații de transfer a deșeurilor, având în vedere că acest tip de asociații sunt eligibile în cadrul unor programe care finanțează acest tip de investiții.
Este evident că administrația locală va trebui să externalizeze acest serviciu unui operator autorizat și licențiat. Există două variante: fie un operator privat va concesiona exploatarea acestui serviciu comunitar, fie în cadrul asociației de localități. AZM se va realiza un serviciu public propriu pentru gestionarea deșeurilor, serviciu în care localitatile asociate să aibe fiecare o anumită contribuție și anumite părți sociale.
Din cele prezentate mai sus este evident că problema gestionării deșeurilor nu poate fi rezolvată în mod izolat de administrația unei comune, ci numai într-un mod integrat împreună cu alte comunitati și factori interesați în acest domeniu, iar acest lucru din păcate poate să dureze ani buni de acum înainte.
Atunci se pune întrebarea: ce poate să întreprindă comuna Cosoba pentru a ameliora această situație, până când se vor întreprinde acele acțiuni la nivel regional descrise mai sus?
Primăria Cosoba are posibilitatea accesării anumitor fonduri nerambursabile pentru îmbunătățirea sistemului de colectare a deșeurilor și anume:
– achiziționarea de pubele și distribuirea gratuită la populație;
– achiziționarea de containere și amplasarea acestora în zonele mai aglomerate: agenți economici, școli, stații autobus, etc
– promovarea colectării selective a deșeurilor, în principal în rândul tinerilor, prin amplasarea de containere specifice la grădinițe, școli, pentru colectarea separată a hârtiei, plasticului, metalului. În acest sens se pot întreprinde și anumite acțiuni de conștientizare.
– Promovarea practicării compostului la domiciliu. Având în vedere că o mare parte din deșeurile menajere în mediul rural sunt deșeuri vegetale, practicarea compostării deșeurilor la domiciliu poate fi o soluție avantajoasă atât pentru autorități cât și pentru populație, care va putea folosi compostul rezultat ca îngrasământ ecologic în agricultură.
Pentru finanțarea acestor dotări și activități Primăria Cosoba poate accesa finanțări nerambursabile din cadrul următoarelor programe:
– Programul de finanțare derulat de Ministerul Mediului prin Administrația Fondului pentru Mediu.
– Măsura 322 „Renovarea, dezvoltarea satelor…" finanțată prin FEADR;
În ceea ce privește operarea sistemului de salubritate, respectiv colectare, transport, depozitare propunem ca până la realizarea unui operator regional, acest serviciu să fie încredințat pe perioadă determinate către S.C. Salubram S.A. din Giurgiu, care este cel mai apropiat operator autorizat pentru acest domeniu, acționând la doar 6 km de comuna Cosoba.

Sprijinirea mediului economic din comuna Cosoba
Această măsură, chiar dacă nu se referă la realizarea unui anumit proiect anume, ar putea avea un impact major asupra dezvoltării comunei Cosoba. În esență, ea se referă la crearea unui cadru optim și propice pentru stimularea activităților economice sau atragerea de investitori în comuna Cosoba.
Fie că vorbim despre investiții în activități agricole sau non-agricole, Primăria trebuie să creeze anumite condiții pentru sprijinirea acestora, efectele fiind pozitive pe mai multe planuri:
– creșterea locurilor de muncă în comună;
– stimularea tinerilor de a nu părăsi comuna, în căutarea unui loc de muncă;
– atragerea tinerilor pentru întemeierea unei familii în comună;
– creșterea impozitelor directe și indirecte care vor intra în bugetul local al comunei;
În luarea acestor măsuri administrația locală va trebui să țină cont de alte programe și măsuri de sprijinire a dezvoltării afacerilor în mediul rural, din care amintim câteva din cele mai importante:
– Schema de ajutor de stat finantată prin FEADR Stimularea IMM-urilor care procesează produse agricole în vederea obținerii unor produse alimentare si a celor care desafașoară activități de procesare a produselor agricole în vederea obținerii și utilizării surselor de energie regenerabilă și a biocombustibililor

– Masura 312 Sprijin pentru crearea și modernizarea de micro-întreprinderi care are ca obiectiv general dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activitatilor non-agricole, în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale.
– Măsura 142 ”Înființarea grupurilor de producători”.
Acestea sunt doar câteva din programele destinate întreprinzătorilor, programe care dacă vor fi însoțite de anumite măsuri ale administrației locale, vor putea înregistra un real succes. Dintre aceste măsuri concrete amintim:
– emiterea la nivelul Consiliului Local Cosoba a unui Regulament pentru sprijinirea invetițiilor pe teritoriul comunei. Aceste document poate să cuprindă măsuri de stimulare a investițiilor în funcție de anumiți parametrii: valoarea investiției, număr de locuri de muncă create, etc.

Una dintre aceste măsuri ar fi acordarea de terenuri din domeniul prival al comunei prin concesiune sau vânzare la prețuri avantajoase, investitorilor locali, pe perioade de timp mediu și lung. În acest fel una din condițiile de eligibilitate ale proiectelor depuse în cadrul măsurilor menționate mai sus, respectiv existența în proprietate sau concesiune a terenurilor, ar fi îndeplinită de potențialii aplicanți.
– Sprijin acordat la nivelul administrației pentru întocmirea dosarelor de finanțare: emiterea autorizațiilor în regim de urgență, a certificatelor/autorizațiilor de construire, extraselor din registrele agricole, etc.
Organizarea de întâlniri publice între potențialii aplicanți, întreprinzători interesați pe de o parte și  reprezentanți ai autorităților competente în domeniu: agenții județene, organisme intermediare, consultanti. Un rol deosebit în acest segment îl are Agenția Naționals pentru Consultanță Agricolă (ANCA), care prin oficiile județene poate asigura un suport tehnic și uman pentru organizarea unor astfel de dezbateri.

Concluzii

În literatura de specialitate s-au conturat două tipuri de planning, cel al proceselor din spațiu și cel al obiectelor din spațiu. Accentul se pune pe abordarea problemelor de ordin economic, natural, social și ecologic, privite în ansamblu. În ambele cazuri se constată nevoia stabilirii unor obiective comune, benefice pentru întregul teritoriu al unei țări și a unora specifice – ce caracterizează anumite regiuni. Îndeplinirea acestora în timp și spațiu aduce în prim plan nevoia de planificare a acțiunilor și de stabilire a obiectivelor prioritare. Coordonatele unei planificări în domeniul dezvoltării așezărilor umane se referă în principal la:

– stabilirea politicilor și a obiectivelor importante pentru modernizarea și completarea cu noi dotări cerute de evoluția actuală a pieței economice actuale;

– Aplicarea graduală a cerințelor de dezvoltare durabilă în urbanizare și de utilizare a unor resurse alternative de energie;

– Integrarea dotărilor și amenajărilor de urbanism și infrastructură în modelele generale de calitate, existente la nivel mondial, cu păstrarea specificului național;

– Crearea unei baze de cooperare mai bună între sectoarele publice și private pentru dezvoltarea rețelei de așezări la nivel regional și local;

– Realizarea unei dezvoltării coordonate între toate ramurile economice, cu accentuarea sectorului terțiar pentru a oferi același standard de calitate pentru toate serviciile oferite;

– Optimizarea și echilibrarea modului de concentrare în teritoriu a structurilor de tip urban pentru a preveni saturația și degradarea mediului;

– Realizarea de proiecte viabile pentru dezvoltarea și modernizarea turismului la nivelul stațiunilor și a localităților turistice.

Aceste cerințe trebuie să fie incluse în orice strategie de dezvoltarea așezărilor și fiecărui obiectiv propus îi corespunde și un anumit nivele de amenajare generală și specifică a teritoriului. În orice activitate de amenajare a teritoriului, mai ales în planul rețelei de așezări se recurge la planificare; aceasta pornește de la obiectivele generale ale administrației publice locale sau agenților economici și care pun în relație obiectivele de dezvoltare ale acesteia cu inițiativele private din teritoriu. Prin planificare se urmărește rezolvarea mai multor probleme:

– stabilitatea populației, a forței de muncă și creșterea veniturilor;

– reducerea consumului energetic și utilizarea resurselor alternative;

– conservarea solurilor și păstrarea biodiversității;

– reducerea deșeurilor și reciclarea acestora.

Coordonatele planificării includ trei planuri de acțiune:

– economic, prin creșterea gradului de exploatare și valorificarea a resurselor, stabilirea unui circuit deschis între turism și alte sectoare economice;

– social, prin creșterea locurilor de muncă, practicarea unor meserii tradiționale, atragerea populației în practicarea turismului;

– ecologic, prin care se aplică anumite limite ale consumului și exploatării turistice a tuturor resurselor pentru a se păstra calitatea creditului și identitatea sa naturală și culturală.

În mod concret, prin planificarea acțiunilor și amenajărilor din așezările umane sunt soluționate următoarele aspecte:

– definirea identității arhitecturale și peisagistice la nivel regional, local a spațiului geografic natural, al mediului economic, social, cultural;

– definirea unui sistem coerent de obiective, cu etapizarea posibilităților în succesiunea temporală și în structura sectorială;

– definirea metodelor, mijloacelor tehnice și financiare de punere în practică a obiectivelor de interes economic, social, cultural;

– definirea condițiilor de participare a populației rezidente și de respectare a calității mediului ambiant, ca suport pentru dezvoltarea generală și specifică.

În plus, contribuția benefică a planificării se traduce prin utilizarea rațională a terenurilor, reducerea decalajelor socio-economice dintre unitățile administrative existente, ameliorarea nivelului de viață, corelarea planurilor naționale cu cele regionale și locale.

Bibliografie

Bâzâc, Gh., (1983), Influenta reliefului asupra principalelor caracteristici ale climei României, Editura Academiei, Bucuresti
Bogdan, Octavia, Niculescu, Elena, (1999), Riscurile climatice din România, Editura Academiei Române, Bucuresti
Buga, Dr., Dobre, Silvia, (1993), Mutatii în evolutia si repartitia în teritoriu a populatiei României în a doua jumatate a secolului al XX – lea, Studii si Cercetari de Geogr., XL.
Calinescu, R. si colab., (1969), Biogeografia României, Editura Stiintifica
Cândea, Melinda, Peptenatu D., (2002), Geografia agriculturii – Cultura plantelor, Editura Universitaaii din Bucuresti
Ciulache S., (1988), Meteorologie si climatologie, Editura Universitara Bucuresti
Cotet, P., (1976), Câmpia Româna – Studiu de geomorfologie integrata, Editura Ceres, Bucuresti
Cotet, P., (1973), Geomorfologia României, Editura tehnica, Bucuresti
Cucu, V., (2000), Geografia asezarilor rurale, Editura Domino, Târgoviste
Erdeli, G. (2000), Schimbari în dinamica populatiei satului românesc, Terra, Bucuresti.
Erdeli G., Cândea Melinda (1988), Tendinte actuale în geo-demografia României, Terra 3-4, Bucuresti.
Erdeli, G., Cândea Melinda (1984), Asezarea rurala, componenta principala a peisajului geografic românesc, B.S.S.G., serie noua, VII, LXXVII, Bucuresti.
Erdeli, G., Cândea Melinda (1995), Satul românesc si populatia rurala în a doua jumatate a secolului XX, Revista Calitatea Vietii, 3-4, an VI, Editura Academiei Române, Bucuresti.
Erdeli, G., Cândea, Melinda, Braghina, C., Costachie, S., Zamfir, Daniela (1999), Dictionar de geografie umana, Editura Corint, Bucuresti.
Erdeli, G., Cucu, V., (2005), România, populatie, asezari umane, economie, Editura Transversal, Bucuresti.
Erdeli, G., Dumitrache, Liliana (2001), Geografia populatiei, Editura Corint, Bucuresti.
Florea, N. si colab.,(1968), Geografia solurilor României, Editura Stintifica, Bucuresti
Ghinea, D. (1998), Enciclopedia Geografica a României, vol. I, II, III, Editura Enciclopedica, Bucuresti.
Ianos, I. (2000), Sisteme teritoriale. O abordare geografica,Edit.Tehnica, Bucuresti
Ielenicz, M., Patru, Ileana (2005), România. Geografia fizica, vol. I, Editura Universitara, Bucuresti
Ispas, S., (2001), Câmpia Titu. Studiu pedogeografic, Editura Macarie, Târgoviste
Mihailescu, V. (1923), Contributie la studiul asezarilor omenesti din Câmpia Româna între 1853-1899, BSRRG, XLI (1922)
Mihailescu, V. (1924), Asezarile omenesti din Câmpia Româna la mijlocul si la sfârsitul secolului XIX, AAR-MSI, Seria a III-a, IV, 2.
Mihailescu, V., (1966), Dealurile si câmpiile României, Editura Stiintifica, Bucuresti
Morariu T., Velcea, Valeria, (1971), Principii si metode de cercetare în geografia fizica, Editura Academiei, Bucuresti
Mutihac, V.,(1990), Structura geologica a teritoriului României, Editura Tehnica, Bucuresti
Mutihac V., Ionesi L., (1974), Geologia României, Editura Tehnica, Bucuresti
Neacsa O., Popovici C., ( 1967), Repartitia duratei de stralucire a soarelui si a radiatiei globale pe teritoriul R. S. R., Culegere de lucrari a I. M., Bucuresti, 1967.
Parichi, M., (1999), Pedogeografie cu notiuni de pedologie, Editura Fundatiei România de Mâine, Bucuresti
Posea, Gr., (1989), Câmpia Baraganului, Terra nr. 1, Bucuresti
Posea, Gr., (2002), Geomorfologia României, Editura Fundatiei „România de Mâine”, Bucuresti
Posea, Gr., Popescu, N., Ielenicz, M., (1974), Relieful României, Editura Stintifica, Bucuresti
Posea, G., Badea, L., (1984), România. Harta unita?ilor de relief (regionarea geomorfologica), Editura Stiintifica si Enciclopedica, R.S.R.
Stoenescu M., Tristea D., (1960), Clima R. P. R., vol. I, Bucuresti
Ujvari, I., (1971), Geografia Apelor României, Institutul Poligrafic Cluj
Vâlsan, G., (1915), Câmpia Româna, B. S. R. G., XXXVI
*** Monografia Geografica a României, Vol I, Editura Academiei, R. P. R., 1960
*** Atlas Climatologic al R. S. R., Bucuresti, 1966

*** Atlasul R. S. R., Institutul de Geografie, Bucuresti, 1974 – 1979
*** Enciclopedia geografica a României, Editura Enciclopedica si Stiintifica, Bucuresti, 1982
*** Geografia României, Vol. I, Editura Academiei, 1983
*** Geografia României, Vol. V, Editura Academiei, 2005
*** Recensamintele populatiei si locuintelor din anii: 1977, 1992, 2002, DJS Giurgiu
*** Raport cercetare, studiu de populatie, realizat in cadrul Strategiei de Dezvoltare Locala, Primaria Cosoba, Judetul Giurgiu 2014-2020
*** Strategia de Dezvoltare Locala Comuna Cosoba, Judetul Giurgiu 2015-2020
http://www.insse.ro
https://en.wikipedia.org