Plan Local de Actiune Pentru Dezvoltarea Invatamantului Profesional Tehnic (plai) In Judetul Tulcea
PLAN LOCAL DE ACȚIUNE
PENTRU DEZVOLTAREA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI
PROFESIONAL ȘI TEHNIC (PLAI)
JUDEȚUL TULCEA
2013 – 2020
CUPRINS
1. REZUMAT
2. DEMOGRAFIE
2.1. SITUAȚIA PREZENTA
2.1.1. POPULAȚIA TOTALĂ. DINAMICA GENERALĂ
2.1.2. DISTRIBUȚIA PE MEDII REZIDENȚIALE (URBAN/RURAL)
2.1.3. DISTRIBUȚIA PE SEXE
2.1.4. STRUCTURA PE GRUPE DE VÂRSTĂ
2.1.5. STRUCTURA PE GRUPE DE VARSTA SI MEDII REZIDENTIALE
2.1.6. STRUCTURA ETNICĂ
2.1.7. MIȘCAREA MIGRATORIE
2.2. PROIECȚII DEMOGRAFICE
2.3. PRINCIPALELE CONCLUZII DIN ANALIZA DEMOGRAFICĂ. IMPLICAȚII PENTRU IPT
2. PROFILUL ECONOMIC JUDEȚEAN
3.1. PRINCIPALII INDICATORI ECONOMICI
3.1.1. PRODUSUL INTERN BRUT (PIB) ȘI VALOAREA ADĂUGATĂ BRUTĂ(VAB)
3.1.2. PRODUCTIVITATEA MUNCII
3.1.3. FIRMELE DIN JUDET. DINAMICA, REPARTITIA SECTORIALA SI PE CLASE DE MARIME
3.1.4. INVESTIȚIILE BRUTE ALE UNITĂȚILOR LOCALE ACTIVE DIN INDUSTRIE, CONSTRUCȚII, COMERȚ ȘI ALTE SERVICII
3.1.5. DINAMICA UNITĂȚILOR LOCALE ACTIVE
3.2. INFORMAȚII PARȚIALE
3.2.1. PROCESUL DE INTEGRARE EUROPEANA SI CERINȚELE DE COMPETITIVITATE
3.2.2. CERCETAREA – DEZVOLTAREA
3.2.3. INDUSTRIA
3.2.4. INFRASTRUCTURA DE TRANSPORT, TEHNICĂ, EDILITARĂ, DE COMUNICAȚII ȘI DE MEDIU
3.2.5. AGRICULTURA
3.2.6. VITICULTURA
3.2.7. TURISMUL
3.2.8. ZONA MONTANĂ ȘI DEZVOLTAREA DURABILĂ –ASPECTE SPECIFICE RURALULUI AUTOHTON
3.3. CONCLUZII DIN ANALIZA MEDIULUI ECONOMIC. IMPLICAȚII PENTRU IPT
3. PIAȚA MUNCII
4.1. SITUAȚIA ACTUALĂ. INDICATORI STATISTICI AI PIEȚEI MUNCII
4.1.1. PARTICIPAREA LA FORȚA DE MUNCĂ – POPULAȚIA ACTIVĂ, POPULAȚIA OCUPATĂ, ȘOMAJUL
4.1.2. STRUCTURA POPULAȚIEI OCUPATE PE NIVELURI DE INSTRUIRE, LA NIVEL REGIONAL
4.1.3. STRUCTURA POPULAȚIEI OCUPATE CIVILE PE PRINCIPALELE ACTIVITĂȚI ALE ECONOMIEI
4.1.4. NUMĂRUL MEDIU AL MUNCITORILOR PE ACTIVITĂȚI ALE ECONOMIEI NAȚIONALE
4.2. INFORMAȚII PARȚIALE
4.2.1. ANALIZA COMPARATIVĂ PE OCUPAȚII A ȘOMAJULUI ȘI LOCURILOR DE MUNCĂ VACANTE ÎNREGISTRATE LA AJOFM
4.2.1.1. Principalele constatări din analiza evoluției la nivelul ocupațiilor relevante pentru învățământul profesional și tehnic liceal
4.2.1.2. Principalele constatări din analiza evoluției la nivelul ocupațiilor relevante pentru învățământul postliceal
4.2.1.3. Principalele constatări din analiza evoluției la nivelul ocupațiilor relevante pentru învățământul superior
4.2.2. EVOLUȚIA ȘOMAJULUI ȘI A LOCURILOR DE MUNCĂ VACANTE ÎNREGISTRATE LA AJOFM ÎN PERIOADA OCTOMBRIE 2008 – MARTIE 2010, ÎN CONTEXTUL CRIZEI ECONOMICE ȘI FINANCIARE
4.3. CONCLUZII DIN ANALIZA PIEȚEI MUNCII. IMPLICATII PENTRU IPT
4.3.1. PRINCIPALELE CONSTATĂRI DESPRINSE DIN INFORMAȚIILE DIN AMIGO LA NIVEL REGIONAL
4.3.2. CONCLUZII DIN ANALIZA PRINCIPALILOR INDICATORI DIN BALANȚA FORȚEI DE MUNCĂ(BFM)
4.3.3. CONCLUZII DIN ANALIZA STRUCTURII POPULAȚIEI OCUPATE CIVILE
4.3.4. CONCLUZII DIN ANALIZA COMPARATIVĂ PE OCUPAȚII A ȘOMAJULUI ȘI LOCURILOR DE MUNCĂ VACANTE ÎNREGISTRATE LA AJOFM
4.3.5. PROIECȚIA OCUPĂRII ȘI A DEFICITULUI DE CALIFICĂRI PE TERMEN SCURT (ANCHETE)
4.3.6. CONCLUZII DIN PREVIZIUNILE PRIVIND CEREREA ȘI OFERTA PE TERMEN LUNG LA NIVEL REGIONAL
4.4. IMPLICAȚIILE PENTRU IPT
5. ÎNVĂȚĂMÂNTUL PROFESIONAL ȘI TEHNIC DIN JUDEȚ
5.1. CONTEXTUL DE POLITICI PENTRU EDUCAȚIE SI FORMARE PROFESIONALĂ
5.1.1. CONTEXTUL EUROPEAN
5.1.2.CONTEXTUL NAȚIONAL
5.2.INDICATORI DE CONTEXT SPECIFICI
5.2.1. CONTEXTUL DEMOGRAFIC ȘI POPULAȚIA ȘCOLARĂ
5.3. INDICATORI DE INTRARE
5.3.1. NUMĂRUL DE ELEVI CE REVINE LA UN CADRU DIDACTIC
5.3.2. RESURSELE UMANE DIN IPT
5.3.3. RESURSE MATERIALE ȘI CONDIȚII DE ÎNVĂȚARE
5.4. INDICATORI DE PROCES
5.4.1. MECANISME DECIZIONALE ȘI DESCENTRALIZAREA FUNCȚIONALĂ ÎN IPT
5.4.2. ASIGURAREA CALITĂȚII ÎN ÎPT
5.4.3. SERVICIILE DE ORIENTARE ȘI CONSILIERE
5.5. INDICATORI DE IEȘIRE
5.5.1. RATA NETĂ DE CUPRINDERE ÎN SISTEMUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT ȘI DE FORMARE PROFESIONALĂ
5.5.2. GRADUL DE CUPRINDERE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNT (RATA SPECIFICĂ DE CUPRINDERE PE VÂRSTE)
5.5.3. RATA ABANDONULUI ȘCOLAR, PE NIVELURI DE EDUCAȚIE ISCED
5.5.4. RATA DE ABSOLVIRE, PE NIVELURI DE EDUCAȚIE ISCED
5.5.5. RATA DE SUCCES
5.5.6. RATA DE TRANZIȚIE LA URMĂTORUL NIVEL DE EDUCAȚIE
5.5.7. RATA DE PĂRĂSIRE TIMPURIE A SISTEMULUI DE EDUCAȚIE DE CĂTRE TINERII CU VÂRSTĂ CUPRINSĂ ÎN INTERVALUL 18-24 ANI, DIN CARE IN TVET
5.5.8. PROCENTUL ELEVILOR CU NIVEL SCĂZUT AL COMPETENȚELOR DE CITIRE/LECTURĂ (PISA)
5.5.9. PONDEREA POPULAȚIEI CU VÂRSTE CUPRINSE ÎNTRE 20-24 DE ANI CARE AU ABSOLVIT CEL PUȚIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SECUNDAR SUPERIOR
5.5.10. RATA DE PARTICIPARE ÎN FORMAREA CONTINUĂ A POPULAȚIEI ADULTE (25-64 ANI)
5.6. INDICATORI DE IMPACT
5.6.1. IMPACTUL SISTEMULUI DE ÎNVĂȚĂMÂNT ȘI DE FORMARE PROFESIONALĂ ASUPRA ȘOMAJULUI
5.6.2. RATA DE INSERȚIE A ABSOLVENȚILOR LA 6 LUNI DE LA ABSOLVIRE, PE NIVELURI DE EDUCAȚIE
5.6.3. GRADUL DE UTILIZARE A COMPETENȚELOR DOBÂNDITE DE ABSOLVENȚI LA LOCUL DE MUNCĂ
5.7. OFERTA ȘCOLILOR ÎPT DIN JUDEȚ
5.7.1. EVOLUȚIA PLANURILOR DE ȘCOLARIZARE
5.7.2. ANALIZA OFERTEI CURENTE PENTRU FORMAREA PROFESIONALĂ INIȚIALĂ ÎN ANUL ȘCOLAR 2010-2011
5.7.4. OFERTA ȘCOLILOR DIN ÎPT PENTRU FORMAREA ADULȚILOR
5.7.5. REȚELE ȘCOLARE
5.7.6. PARTENERIATUL CU ÎNTREPRINDERILE
5. 8. PRINCIPALELE CONCLUZII DIN ANALIZA IPT JUDEȚEAN
6. EVALUAREA PROGRESULUI ÎN IMPLEMENTAREA PLAI
7. ANALIZA SWOT A CORELĂRII OFERTEI DE FORMARE PROFESIONALĂ CU CEREREA
8. REZUMATUL PRINCIPALELOR CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI PENTRU PLANUL DE MĂSURI
9. ACȚIUNI PROPUSE PENTRU REALIZAREA OBIECTIVELOR DEZVOLTĂRII ÎPT LA ORIZONTUL ANULUI 2013
Lista abrevierilor
Cuvânt înainte
Planificarea strategică a ofertei de formare profesională prin învățământ profesional și tehnic (IPT) are caracter național și este realizată în raport cu obiectivele asumate de România ca stat membru al Uniunii Europene.
Obiectivul major al planificării strategice a IPT constă în creșterea contribuției învățământului profesional și tehnic la tranziția rapidă și eficientă către o economie competitivă bazată pe inovare și cunoaștere, participativă și inclusivă.
Învățământul profesional și tehnic, prin obiectivele sale, este subsumat dublului rol al educației: economic și social. Prin urmare IPT nu poate răspunde, în sens restrâns, cerințelor imediate ale unui loc de muncă, el trebuie să asigure pregătirea pentru o carieră de succes care presupune integrare socio – profesională. În aceste condiții învățământul profesional și tehnic trebuie văzut ca o etapă în procesul învățării pe parcursul întregii vieți, care este imediat urmată de învățarea la locul de muncă în vederea adaptării la cerințele acestuia.
Iată de ce prognoza ofertei IPT realizată în corelare cu o cerere previzionată a forței de muncă și tranziția de la școală la viața activă devin elemente strategice pentru o planificare performantă.
Modelul propus și implementat începând cu anul 2003 urmărește asigurarea unei oferte de formare profesională prin IPT relevantă în raport cu nevoile previzionate ale pieței muncii.
Relevanța ofertei de formare profesională se referă atât la aspectul cantitativ (deficitul de competențe și calificări de pe piața muncii) cât și la aspectul calitativ (teritorialitatea ofertei și calitatea rezultatelor învățării)
Modelul de planificare strategică se caracterizează prin:
descentralizarea deciziei și distribuirea acesteia pe mai multe niveluri decizionale, respectiv național, regional, județean și local
realizarea exercițiului participativ bazat pe acțiunea colectivă a partenerilor economici și sociali multipli (Consorții regionale, Comitete Locale de Dezvoltare a Parteneriatului Social, Consilii de Administrație al unităților de învățământ)
combinarea fluxului decizional de sus în jos cu cel de jos în sus
elaborarea, implementarea și monitorizarea instrumentelor de planificare strategică: Planul Regional de Acțiune pentru Învățământ (PRAI) – nivel regional; Planul Local de Acțiune pentru Învățământ (PLAI) – nivel județean; Planul de Acțiune al Școlii (PAS) – nivelul comunității din aria de acțiune a școlii
Scopul Planului Local de Acțiune pentru Învățământ (PLAI) este de a îmbunătăți corelarea dintre oferta învățământului profesional și tehnic și nevoile de dezvoltare socio-economică la nivel județean, în perspectiva anului 2013 și la orizontul anului 2020. PLAI cuprinde:
analiza contextului județean din punct de vedere al evoluțiilor și previziunilor demografice, de piață a muncii și economice;
analiza capacității sistemului învățământului profesional și tehnic de a răspunde nevoilor identificate prin analiza contextului regional;
prioritățile, țintele și acțiunile pentru dezvoltarea învățământului profesional și tehnic la nivel regional ca răspuns la nevoile identificate;
Rolul PLAI este de a furniza cadrul de referință și de a facilita documentarea pentru elaborarea PAS și de a oferi decidenților suportul pentru informarea deciziei cu privire la oferta de formare profesională inițială în concordanță cu cererea previzionată.
PLAI este elaborat și actualizat anual în cadrul Comitetului Local de Dezvoltare a Parteneriatului Social (CLDPS) – structură consultativă pentru problemele de educație și formare profesională a Inspectoratului Școlar Județean(ISJ). După adoptarea în cadrul CLDPS, PLAI este aprobat de Consiliul de administrație al ISJ.
REZUMAT
Prezentul document realizează o analiză a situației actuale și a celei previzionate pentru aspectele demografice, economice, ale pieței muncii și ale învățământului profesional și tehnic din județul Tulcea din perspectiva cererii actuale și previzionate pentru formarea profesională. PLAI a fost documentat pe baza PRAI și a informațiilor specifice de la nivel județean din surse administrative.
La sfârșitul fiecărui capitol de analiză sunt formulate concluzii și recomandări adresate factorilor de decizie pentru dezvoltarea viitoare a învățământului profesional și tehnic.
Planul de măsuri – propus pentru transpunerea în acțiune a principalelor concluzii și recomandări, este prezentat în capitolul 9 și reprezintă scopul final al demersului de analiză.
Analiza demografică indică un declin general al populației, în mod deosebit pentru grupele tinere de vârstă, însoțit de îmbătrânirea populației. Se rețin din analiza demografică, diversitatea etnică, și ponderea semnificativă a populației rurale.
Scăderile prognozate pentru totalul populației județului și mai ales scăderile înregistrate în ultimii ani la populația cu vârsta între 0-14 ani va influența structura rețelei școlare prin concentrarea activităților și creșterea competiției între școli. Apreciem că într-un mediu concurențial tot mai pronunțat, unitățile școlare vor trebui să pună accent pe calitate în formarea profesională, certificată prin inserția socio-profesională a absolvenților.
Creșterea numărului populației cu vârsta de 60 de ani și peste, apreciem că va conduce la sporirea nevoilor din domeniul asistenței sociale și medicale, învățământul fiind chemat să răspundă prin oferta de formare la această realitate, atât prin planurile de școlarizare cât și prin curriculum adaptat;
Ponderea mai mare a populației cu vârsta cuprinsă între 0-14 ani din mediul rural decât cea din mediul urban ridică problema adaptării rețelei școlare de formare profesională inițială și a adoptării unor măsuri eficiente pentru asigurarea accesului acestei categorii, cu asigurarea egalității șanselor;
Preponderența populației feminine, inclusiv la categoria de vârstă 0-14 ani, apreciem că are implicații în structura ofertei de formare inițială.
Din analiza mediului economic se constată diversitatea activităților economice, creșterea ponderii serviciilor în economia județeană, ponderea importantă a agriculturii și industriei, ponderea modestă a construcțiilor.
Economia județului se află pe un trend crescător ca urmare a creșterilor înregistrate pentru produsul intern brut, valoarea adăugată brută, cifra de afaceri, investițiile brute, investițiile străine.
Se apreciază că domeniile de formare profesională inițială prioritare sunt: comerț, turism și alimentație, construcții, lă la viața activă devin elemente strategice pentru o planificare performantă.
Modelul propus și implementat începând cu anul 2003 urmărește asigurarea unei oferte de formare profesională prin IPT relevantă în raport cu nevoile previzionate ale pieței muncii.
Relevanța ofertei de formare profesională se referă atât la aspectul cantitativ (deficitul de competențe și calificări de pe piața muncii) cât și la aspectul calitativ (teritorialitatea ofertei și calitatea rezultatelor învățării)
Modelul de planificare strategică se caracterizează prin:
descentralizarea deciziei și distribuirea acesteia pe mai multe niveluri decizionale, respectiv național, regional, județean și local
realizarea exercițiului participativ bazat pe acțiunea colectivă a partenerilor economici și sociali multipli (Consorții regionale, Comitete Locale de Dezvoltare a Parteneriatului Social, Consilii de Administrație al unităților de învățământ)
combinarea fluxului decizional de sus în jos cu cel de jos în sus
elaborarea, implementarea și monitorizarea instrumentelor de planificare strategică: Planul Regional de Acțiune pentru Învățământ (PRAI) – nivel regional; Planul Local de Acțiune pentru Învățământ (PLAI) – nivel județean; Planul de Acțiune al Școlii (PAS) – nivelul comunității din aria de acțiune a școlii
Scopul Planului Local de Acțiune pentru Învățământ (PLAI) este de a îmbunătăți corelarea dintre oferta învățământului profesional și tehnic și nevoile de dezvoltare socio-economică la nivel județean, în perspectiva anului 2013 și la orizontul anului 2020. PLAI cuprinde:
analiza contextului județean din punct de vedere al evoluțiilor și previziunilor demografice, de piață a muncii și economice;
analiza capacității sistemului învățământului profesional și tehnic de a răspunde nevoilor identificate prin analiza contextului regional;
prioritățile, țintele și acțiunile pentru dezvoltarea învățământului profesional și tehnic la nivel regional ca răspuns la nevoile identificate;
Rolul PLAI este de a furniza cadrul de referință și de a facilita documentarea pentru elaborarea PAS și de a oferi decidenților suportul pentru informarea deciziei cu privire la oferta de formare profesională inițială în concordanță cu cererea previzionată.
PLAI este elaborat și actualizat anual în cadrul Comitetului Local de Dezvoltare a Parteneriatului Social (CLDPS) – structură consultativă pentru problemele de educație și formare profesională a Inspectoratului Școlar Județean(ISJ). După adoptarea în cadrul CLDPS, PLAI este aprobat de Consiliul de administrație al ISJ.
REZUMAT
Prezentul document realizează o analiză a situației actuale și a celei previzionate pentru aspectele demografice, economice, ale pieței muncii și ale învățământului profesional și tehnic din județul Tulcea din perspectiva cererii actuale și previzionate pentru formarea profesională. PLAI a fost documentat pe baza PRAI și a informațiilor specifice de la nivel județean din surse administrative.
La sfârșitul fiecărui capitol de analiză sunt formulate concluzii și recomandări adresate factorilor de decizie pentru dezvoltarea viitoare a învățământului profesional și tehnic.
Planul de măsuri – propus pentru transpunerea în acțiune a principalelor concluzii și recomandări, este prezentat în capitolul 9 și reprezintă scopul final al demersului de analiză.
Analiza demografică indică un declin general al populației, în mod deosebit pentru grupele tinere de vârstă, însoțit de îmbătrânirea populației. Se rețin din analiza demografică, diversitatea etnică, și ponderea semnificativă a populației rurale.
Scăderile prognozate pentru totalul populației județului și mai ales scăderile înregistrate în ultimii ani la populația cu vârsta între 0-14 ani va influența structura rețelei școlare prin concentrarea activităților și creșterea competiției între școli. Apreciem că într-un mediu concurențial tot mai pronunțat, unitățile școlare vor trebui să pună accent pe calitate în formarea profesională, certificată prin inserția socio-profesională a absolvenților.
Creșterea numărului populației cu vârsta de 60 de ani și peste, apreciem că va conduce la sporirea nevoilor din domeniul asistenței sociale și medicale, învățământul fiind chemat să răspundă prin oferta de formare la această realitate, atât prin planurile de școlarizare cât și prin curriculum adaptat;
Ponderea mai mare a populației cu vârsta cuprinsă între 0-14 ani din mediul rural decât cea din mediul urban ridică problema adaptării rețelei școlare de formare profesională inițială și a adoptării unor măsuri eficiente pentru asigurarea accesului acestei categorii, cu asigurarea egalității șanselor;
Preponderența populației feminine, inclusiv la categoria de vârstă 0-14 ani, apreciem că are implicații în structura ofertei de formare inițială.
Din analiza mediului economic se constată diversitatea activităților economice, creșterea ponderii serviciilor în economia județeană, ponderea importantă a agriculturii și industriei, ponderea modestă a construcțiilor.
Economia județului se află pe un trend crescător ca urmare a creșterilor înregistrate pentru produsul intern brut, valoarea adăugată brută, cifra de afaceri, investițiile brute, investițiile străine.
Se apreciază că domeniile de formare profesională inițială prioritare sunt: comerț, turism și alimentație, construcții, mecanica prin calificări ce se adresează industriei navale, industria alimentară și agricultura.
Schimbările tehnologice și organizaționale produse la nivelul agenților economici impun dezvoltarea parteneriatului dintre unitățile școlare IPT și agenți economici pentru adaptarea curriculum-ului, asigurarea condițiilor de desfășurare a instruirii practice și dezvoltarea formării continue a cadrelor didactice prin stagii la agenți economici
Principalele constatări din analiza pieței muncii indică o scădere a populației active și mai ales a populației ocupate (în mod deosebit în mediul rural și în cazul femeilor). Se constată o rată de ocupare mai mică decât la nivel național și un decalaj semnificativ față de ținta UE pentru 2020 (care prevede o rata de ocupare de 75% în 2020).
Reținem evoluția descrescătoare a ponderii ocupării în agricultură, cu mențiunea că este o ocupare supradimensionată, precară, de subzistență, și tendința de creștere a ponderii ocupării în servicii și construcții(insuficientă însă pentru o economie modernă). Industria se menține, cu anumite fluctuații în jurul acelorași valori ale numărului și ponderii populației ocupate
Ponderea populației șomere din grupa 15-24 ani (14% din șomeri la sfârșitul anului 2008) cu diferențe însemnate între cele două sexe apreciem că trebuie să fie obiect de analiză la nivel local și la nivelul parteneriatului școală-angajatori-familie pentru identificarea cauzelor care au generat situațiile de șomaj ridicat in rândul acestei grupe de vârstă(oferta educațională neadecvată cerințelor pieței muncii, competențele scăzute ale absolvenților în raport cu cerințele angajatorilor, refuzul absolvenților pentru încadrare în anumite meserii sau pentru formare inițială în meserii cerute pe piața muncii, refuzul angajatorilor de a absorbi absolvenții de SAM și liceu datorită neîncrederii și lipsei de experiență) și adoptarea măsurilor pentru diminuarea fenomenului.
Structura populației ocupate pe grupe de vârstă și nivele de instruire arată nevoia ca atât școala cât și factorii responsabili trebuie să acționeze pentru crearea condițiilor și a motivației în deplină egalitate a șanselor pentru continuarea studiilor de către absolvenții de gimnaziu și diminuarea în acest fel a procentului de populație ocupată cu nivel de pregătire gimnazial. Astfel, rata de ocupare în anul 2010, la nivelul județului Tulcea este de 52,1% sub media pe regiune. În același sens, apreciem că școlii îi revine o importantă sarcină de a aborda forme de învățământ pentru adulți în condițiile în care cerințele care s-au manifestat pe piața muncii și în viața economică odată cu integrarea României în Uniunea Europeană a afectat și mai mult categoriile de populație ocupată cu nivel de instruire primar, gimnazial și chiar profesional.
Din analiza evoluțiilor prognozate pentru cerere-ofertă și pentru cerere în perspectiva 2013 apreciem că este necesară creșterea preocupării școlilor pentru asigurarea unei înalte calități a formării profesionale, menită să conducă la dobândirea de către absolvenți a competențelor profesionale la un nivel superior celorlalți ofertanți de forță de muncă. Șansa absolvenților și implicit a școlii, în condițiile în care oferta pe piața muncii este cu mult mai mare decât cererea, este de a răspunde în mai mare măsură cerințelor angajatorilor decât alții. Acest lucru se poate obține prin dezvoltarea resurselor umane și materiale ale școlilor și a unor parteneriate durabile școală-angajatori, și prin formarea profesională în calificări de nivel 2, solicitate în piața muncii.
Capitolul privind educația și formarea profesională analizează contextul european și național, precum și principalii indicatori care definesc contextul educațional județean, evoluția populației școlare, situația resurselor umane din învățământul profesional și tehnic, condițiile de învățare (baza materială), numărul de elevi care revin unui profesor, implicațiile descentralizării funcționale și importanța implicării partenerilor sociali, gradul de acoperire al serviciilor de orientare și consiliere, opțiunile elevilor pentru ÎPT, evoluția ratelor de cuprindere în educație și de abandon școlar, ratele de tranziție pe niveluri educaționale, etc. O analiză detaliată este dedicată ofertei curente pentru formarea profesională inițială prin ÎPT, constatându-se progresul rezultat pe baza exercițiilor de planificare strategică anterioare, dar și unele aspecte care trebuie îmbunătățite în continuare. Este analizată de asemenea implicarea școlilor în formarea adulților. Principalele constatări din analiza sistemului de educație și formare profesională din regiune sunt sintetizate la sfârșitul capitolului, din perspectiva măsurilor propuse pentru creșterea relevanței și calității în raport cu nevoile beneficiarilor.
În ceea ce privește planificarea ofertei de formare profesională inițială se pot desprinde următoarele concluzii:
– Oferta de formare profesională pentru anul școlar 2011-2012 este în concordanță cu cererea previzionată la orizontul anului 2013 (apreciere prin ponderi ale ofertei pe domenii de formare în raport cu ponderi ale cererii previzionate) pentru domeniile de formare profesională.
– Domeniile de formare profesională la care se înregistrează abateri în afara plajei ponderilor recomandate în PLAI sunt:
Electronică și automatizări – ponderea în planul de școlarizare este de 4,1% față de ponderea recomandată de 9%;
Fabricarea produselor din lemn – ponderea în planul de școlarizare este de 6% față de ponderea recomandată de 6%;
comerț – ponderea în planul de școlarizare este 10 % față de ponderea recomandată de 5 %;
mecanică – ponderea în planul de școlarizare este20,4 % față de ponderea recomandată de 27%;
Estetica si igiena corpului omenesc – ponderea în planul de școlarizare este 0% față de ponderea recomandată de 1-2%.
– Oferta de formare profesională pentru anul școlar 2012-2013 este în concordanță cu cererea previzionată la orizontul anului 2013 (apreciere prin ponderi ale ofertei pe domenii de formare în raport cu ponderi ale cererii previzionate) pentru domeniile de formare profesională.
– Domeniile de formare profesională la care se înregistrează abateri în afara plajei ponderilor recomandate în PLAI sunt:
electronică și automatizări – ponderea în planul de școlarizare este de 4,1% față de ponderea recomandată de 2%;
comerț – ponderea în planul de școlarizare este 8,2 % față de ponderea recomandată de 10 %;
mecanică – ponderea în planul de școlarizare este 24,4 % față de ponderea recomandată de 27%;
industria alimentară – ponderea în planul de școlarizare este 8,9% față de ponderea recomandată de 6%.
protecția mediului în planul de școlarizare este 4,4 % față de ponderea recomandată de 6%.
Menționăm ca ponderile prezentate ca abateri sunt obținute prin analiza ofertei la cursul de zi, prin completarea cu clasele de seral aproape toate domeniile planificate se apropie de țintele cererii propuse în PLAI
Structura ofertei de formare profesională inițială este necesar să fie analizată la nivel local (nivelul județului și al școlii) pe calificări în raport cu cererea previzionată de forță de muncă;
Distribuția teritorială a ofertei educaționale prin școlile IPT va ține cont de resursele disponibile și, în mod deosebit de asigurarea parteneriatului școală – agenți economici. În acest sens, învățământului liceal tehnologic în mediul rural a ramas la acelasi nivel cu un grup școlar mai mult în urma autorizării nivelului liceal la Grupul Școlar ,,S. Leonescu” Luncavița. Dezvoltarea în continuare a rețelei școlare din IPT Tulcea nu este oportună datorită investițiilor mari necesare, dificultăților de asigurare a cadrelor didactice calificate, a numărului relativ redus de elevi care ar avea acces la aceste școli și a agenților economici puțini și cu capacitate redusă de asigurare a condițiilor de instruire practică a elevilor. Din aceste motive, apreciem că direcțiile de acțiune pentru rezolvarea acestei probleme sunt: dezvoltarea școlilor existente din zonele rurale, creșterea gradului de mobilitate al elevilor prin asigurarea transportului școlar și prin burse de studii pentru acces la internatele grupurilor școlare, învățământul la distanță și înființarea consorțiilor școlare care să deservească comunități rurale de pe o arie mai extinsă. În capitolul 5.7.6.5 Direcții de restructurare a rețelei școlare sunt propuse măsuri ce vizează dezvoltarea unor unități școlare pe anumite domenii de formare profesională precum și diminuarea sau chiar eliminarea ofertei prin IPT la alte unități școlare. Recomandările din acest capitol sunt rezultatul analizei corelate a numărului previzionat de absolvenți de gimnaziu din bazinul de recrutare al școlilor, resursele de care dispun unitățile școlare și parteneriatul acestora cu agenți economici pentru asigurarea practicii elevilor, din capitolele: 5.7.6.2 Situația elevilor din IPT după mediul de rezidență clasa a-IX-a învățământ de zi; 5.7.6.3 Prognoza absolvenților de gimnaziu pentru perioada 2010-2013; 5.7.6.4 Distribuția teritorială a școlilor IPT.
La nivelul județului ponderea personalului didactic calificat încadrat pe disciplinele de specialitate este de 91,3%. Ponderea personalului didactic necalificat este de 4,37% fata de 8,7% în anul școlar 2009-2010. Din totalul cadrelor didactice de specialitate, 44,01% sunt titulare și 51,62 sunt suplinitori necalificați, ponderea cea mai mare fiind de suplinitori. În mediul rural se constată că ponderea personalului didactic necalificat este de 2,63 % iar personalul didactic necalificat este în procent de sub 2,23%. Titularii din mediul rural reprezintă 18% din totalul cadrelor didactice care funcționează în acest mediu de rezidență. Prin măsurile adoptate de MECTS s-a diminuat numărul de cadre didactice necalificate și a crescut numărului de cadre didactice suplinitoare in detrimentul titularilor.
Evoluțiile imprevizibile ale pieței muncii și economiei din ultimele luni, în condițiile crizei economico-financiare,arată că previziunile privind cererea pieței muncii la orizontul anului 2013 utilizate în PRAI și PLAI actualizate în anul 2010 capătă un grad foarte ridicat de relativitate. În acest context, Consorțiul regional apreciază că la acest moment PRAI furnizează direcțiile majore de acțiune pentru dezvoltarea IPT ca răspuns la cererea actuală și previzionată a pieței muncii, dar nu poate furniza recomandări suficient de detaliate pentru fundamentarea ofertei de formare profesională inițială începând cu anul școlar 2011-2012, ca răspuns la cererea pieței muncii.
În aceste condiții, Consorțiul Regional și CLDPS consideră necesară o actualizare a PRAI și PLAI anual pe baza unei monitorizări lunare a fiecărui an privind evoluția pieței muncii, astfel încât oferta IPT pentru anul 2012-2013 să fie fundamentată prin PRAI și PLAI pe baza unor informații cât mai recente în raport cu momentul deciziei privind planul de școlarizare, decizie care, în conformitate cu Metodologia de fundamentare a cifrei de școlarizare este adoptată în perioada noiembrie-decembrie. Se recomandă monitorizarea lunară a evoluțiilor de pe piața muncii, în special a șomajului și a locurilor de muncă vacante la nivel local și regional.
2. DEMOGRAFIE
2.1. SITUAȚIA PREZENTA
2.1.1. POPULAȚIA TOTALĂ. DINAMICA GENERALĂ
Populația, la 1 iulie 2011, era de 244.103 persoane, din care 121.202 persoane de sex masculin (49,60%) și 122.901 persoane de sex feminin (50.40%).
Populația urbană: 120.461 locuitori (49,35%); rurală: 123.642 locuitori (50.65%).
Județul are cea mai mica densitate (28,9 locuitori/kmp), fata de media pe țara de 91 locuitori/kmp, acest lucru datorându-se suprafeței mari acoperită de ape.
Structura etnică a populației (la recensământul din 18 martie 2002): 90% români, 6,4% ruși-lipoveni, 0,5% ucraineni, 1,3 % turci, 0,9% rromi, 0,7% greci, 0,3% alte minorități etnice (maghiari, tătari, germani, bulgari ș.a.).
Reședința administrativă a județului este municipiul Tulcea, având o populație de 89.993 de persoane (la data de 1 iulie 2011), fiind cel mai important centru comercial al județului.
Organizarea administrativ-teritorială este următoarea: orașe – 4 (Babadag, Isaccea, Măcin, Sulina), comune – 46, sate – 133.
Populatia judetului, urmand tendinta ultimilor ani, continua sa scada: comparativ cu numarul locuitorilor la 1 iulie 2010, populatia totala a scazut la 1 iulie 2011 cu 1.796 persoane și anume în mediul urban cu 731 persoane și în mediul rural cu 1.065 persoane.
Scaderea populatiei are loc atat pe cale naturala, cat si prin migratie.
Populația județului Tulcea era la data de 1 iulie 2011 de 244103 persoane (vezi Anexa 1 DEMOGRAFIE, foaia de lucru Anexa 1a). În perioada 1990-2011, populația județului a înregistrat o scădere continuă.
2.1.2. DISTRIBUȚIA PE MEDII REZIDENȚIALE (URBAN/RURAL)
Din punct de vedere al distribuției pe medii rezidențiale se constată că județul Tulcea are o distribuție echilibrată: 49,3% din totalul populației este situată în mediul urban, restul de 50,7% fiind în mediul rural. Ponderea populației din mediul rural este peste media regională (44,7%) – a se vedea Anexa 1 DEMOGRAFIE, foaia de lucru Anexa 1a.
2.1.3. DISTRIBUȚIA PE SEXE
Populatia de sex masculin, 121.202 persoane, este minoritara în mediul urban – 48,3 % și majoritară în mediul rural – 51,7 %
Populația de sex feminin -122.901 persoane este majoritară în mediul urban – 50,39 % și minoritară în mediul rural..
Structura populației pe sexe este foarte apropiată la nivel județean de structura la nivel regional. (vezi Anexa 1 DEMOGRAFIE, foaia de lucru Anexa 1a). Diferența dintre ponderea populației feminine și a celei masculine este la nivelul județului de 0,8 puncte procentuale.
2.1.4. STRUCTURA PE GRUPE DE VÂRSTĂ
Structura populatiei pe grupe mari de varsta, la 1 iulie 2010, este urmatoarea: 36691 persoane cu varste intre 0-14 ani, 175825 persoane cu varste intre 15-64 ani, 33383 persoane cu varste peste 65 de ani. Din totalul populatiei judetului, ponderea acestora este urmatoarea: persoane cu varste intre 0-14 ani reprezinta 14,9%, persoane cu varste intre 15-64 ani reprezinta 71,5%, persoane cu varste peste 65 ani reprezinta 13,6% – a se vedea Anexa 1 DEMOGRAFIE, foaia de lucru Anexa 1a.
2.1.5. STRUCTURA PE GRUPE DE VARSTA SI MEDII REZIDENTIALE
La data de 1 iulie 2010, populatia judetului, pe grupe de varsta si medii rezidentiale era dupa cum urmeaza: in mediul urban, dintr-un total de 245899, persoanele cu varste 0-14 ani erau in numar de 36691, persoanele cu varste intre 15 si 64 de ani erau 175.825, 33383 fiind persoane peste 65 de ani. La aceeasi data, in mediul rural din judetul Tulcea, dintr-un total de locuitori de 124707, 19545 erau persoane cu varste 0-14 ani, 83509 persoane cu varste intre 15 si 64 de ani si 21653 persoane cu varste peste 65 de ani – a se vedea Anexa 1 DEMOGRAFIE, foaia de lucru Anexa 1a.
2.1.6. STRUCTURA ETNICĂ
Regiunea Sud-Est se caracterizează printr-o mare diversitate etnică, lingvistică și religioasă. Datele de la recensământul populației și locuințelor din 2002 arată că 4,8% din populația Regiunii Sud – Est o reprezintă minorități etnice. În județul Tulcea structura etnică se prezintă astfel:
români (90 % );
ruși lipoveni (6,4%);
turci (1,3%);
rromi (0.9%);
greci (0,7%);
ucrainieni (0,5%)
maghiari, tătari, italieni (cu câte 0,1%).
In prezent, pe teritoriul județului conviețuiesc în armonie, de secole, circa 17 etnii ale căror obiceiuri si credințe au fost integrate în viața culturală și spirituală a regiunii. Din datele pe anul 2002, rezulta ca 90% din populație s-a declarat de etnie româna si 10% de alta etnie, cele mai numeroase grupuri etnice fiind reprezentate de ruși si lipoveni – 6,4% din populația stabila, ucraineni – 0,5%, alte etnii (rromi: 0,9 % greci: 0,7%, turci: 1,3 %, unguri: 0,1%, bulgari, germani, armeni, alte naționalități)
2.1.7. MIȘCAREA MIGRATORIE
Conform Comunicării Comisiei Comunităților Europene din 18 noiembrie 2008, cetățenii români emigranți reprezintă aproximativ 2,5% din populația activă a României. Conform aceleiași surse cetățenii bulgari și români rezidenți în UE-25 a crescut de la aproximativ 690000 la sfârșitul anului 2003 la aproximativ 1,8 milioane la sfârșitul anului 2007. Românii reprezintă aproximativ 19% din totalul persoanelor care și-au exercitat mobilitatea de curând în cadrul UE și care au rezidat într-un alt stat membru al UE pe parcursul ultimilor 4 ani. Principala țară de destinație a acestora a fost Spania, care a primit peste 50% dintre persoanele care și-au exercitat mobilitatea de curând în cadrul UE. Cea de-a doua țară în ordinea numărului de cetățeni români care și-au exercitat mobilitatea de curând a fost Italia (aproximativ 25%).
În cazul României, în ultimii ani numeroși cetățeni au imigrat deja pentru a lucra în UE, aceasta sugerând faptul că mulți dintre cei care intenționau să emigreze deja au emigrat și că potențialul pentru noi valuri de emigrare este limitat. Având în vedere condițiile economice actuale, pe fondul crize economice, s-a produs o scădere a cererii de forță de muncă în UE, avand drept consecinta reducerea migrației de forță de muncă și chiar producandu-se o revenire în țară a unui număr de emigranți.
Deși nu există date privind emigrația din ultimii ani la nivel regional și județean, o serie de companii, mai cu seamă cele din industria navală, s-au confruntat cu problema unui deficit de forță de muncă datorită emigrației unui important număr de angajați cu studii medii și superioare.
2.2. PROIECȚII DEMOGRAFICE
Prognoza demografică realizată de Institutul Național de Statistică pentru orizontul anului 2025 arată o scădere continuă pentru întreaga regiune și pentru toate județele(vezi anexa 1 DEMOGRAFIE, foaia de lucru Anexa 1b și 1c). La nivelul județului Tulcea scăderea prognozată în 2025 față de 2005 este cu 15,9%.
Fig. 2.
Pe grupe mari de vârstă, la nivelul județului scăderea prognozată pentru populația cu vârsta între 0-14 ani este mai mare decît în cazul celorlalte grupe de vârstă (scădere cu 30,8% , valoare inferioară mediei regionale de 29,3%). Populația din grupa de vârstă peste 65 de ani va crește semnificativ în perspectiva 2025, cu 12,6 % față de anul 2005, peste valoarea regională(10,8%) (vezi fig. 2.1.).
La grupa de vârstă 15-64 ani reducerea prognozată este de 17,8%, valoare inferioară mediei regionale de 13,5%.
Fig. 2. 2
Pentru populația de vârstă școlară pe grupele de vârstă 3-6 ani, 7-14 ani și 15-24 ani, previziunea pentru orizontul anului 2025 arată o scădere la nivelul județului, pentru toate grupele de vârstă (vezi fig.2.2.). (vezi anexa 1 DEMOGRAFIE, foaia de lucru Anexa 1b și 1c).
La grupa de vârstă 3-6 ani, la orizontul anului 2025 se preconizează o scădere cu 35% față de anul 2005, scădere superioară celei prognozate pentru nivelul regional de 31,2%.
La grupa de vârstă 7-14 ani, în 2025 se preconizează o scădere cu 26% față de populația școlară din această grupă de vârstă din 2005. În cazul acestei grupe de vârstă scăderea prognozată este sub cea regională (26,7%).
Cea mai mare scădere se preconizează pentru populația din grupa de vârstă 15-24 ani, această scădere fiind estimată la 42,8%, superioară mediei regionale de 40% .
2.3. PRINCIPALELE CONCLUZII DIN ANALIZA DEMOGRAFICĂ. IMPLICAȚII PENTRU IPT
Din punct de vedere al influențelor datelor prezentate asupra educației și formării profesionale, apreciem următoarele:
Scăderile prognozate pentru populația din grupele de vârstă 3-6 ani, 7-14 ani și 15-24 ani impun optimizarea ofertei de formare profesională inițială prin:
Concentrarea pregătirii în școli identificate ca viabile din punct de vedere al potențialului local și zonal de dezvoltare socio-economică;
Eliminarea paralelismului nejustificat în oferta de formare profesională inițială pentru școli apropiate;
Diversificarea ofertelor de formare profesională inițială a școlilor pentru a acoperi nevoile locale și regionale;
Colaborarea școlilor în cadrul rețelelor de școli pentru utilizarea eficientă a resurselor și acoperirea teritorială a nevoilor de educație și formare profesională inițială;
Într-un mediu concurențial tot mai pronunțat, unitățile școlare vor trebui să pună accent pe calitate în formarea profesională, certificată prin inserția socio-profesională a absolvenților. În acest context, este necesară dezvoltarea parteneriatului cu agenții economici, cu organisme neguvernamentale si cu I.M.M-uri, pentru asigurarea unei pregătiri în concordanță cu nevoile acestora.
Ponderea mai mare a populației cu vârsta cuprinsă între 0-14 ani din mediul rural față de cea din mediul urban ridică problema adaptării rețelei școlare de formare profesională inițială și a adoptării unor măsuri eficiente pentru asigurarea accesului acestei categorii de populație școlară la educație și formare profesională, cu asigurarea egalității șanselor. Oferta de formare profesională inițială a școlilor va trebui să susțină valorizarea patrimoniului cultural specific și a resurselor naturale din mediul rural.
Creșterea previzionată a populației cu vârsta de 65 de ani și peste, apreciem că va conduce la sporirea nevoilor din domeniul asistenței sociale și medicale, învățământul fiind chemat să răspundă prin oferta de formare la această realitate, atât prin planurile de școlarizare cât și prin curriculum adaptat;
Ponderea mare a populației cu vârsta între 30-64 ani va conduce la o creșterea a nevoilor de formare continuă. Acest fapt reprezintă o importantă oportunitate pentru unitățile școlar interesate în compensarea diminuării populației școlare.
Diversitatea etnică caracteristică județului impune soluții pentru asigurarea accesului la educație și formare profesională și sprijinirea grupurilor etnice defavorizate, în special pentru populația rromă.
Deschiderea pieței muncii din întreaga Uniune Europeană , în condițiile noului statut al României de stat membru al UE, are ca efecte, datorită migrației externe, un important deficit de forță de muncă. Fenomenul este deja sesizat în Regiunea Sud Est în industria construcțiilor navale.
PROFILUL ECONOMIC JUDEȚEAN
3.1. PRINCIPALII INDICATORI ECONOMICI
3.1.1. PRODUSUL INTERN BRUT (PIB) ȘI VALOAREA ADĂUGATĂ BRUTĂ(VAB)
Produsul intern brut (PIB) al județului Tulcea a scazut la valoarea de 3921.9 milioane lei în anul 2009 față de anul 2008( 4109).
Cu un PIB care reprezintă în anul 2009 – 7,44% din PIB regional (52706) județul Tulcea se situează pe ultimul loc între județele regiunii. (vezi Anexa 2a – Economie SE: PIB, VAB).
Calculat pe baza parității puterii de cumpărare (PPC), PIB/locuitor la nivel national reprezenta în 2010 45% din media europeană (UE-27=100%). Cu toate că se constată o mica scadere a acestui indicator fata de anul 2009, se menține un decalaj important între valorile naționale și media europeană. Produsul intern brut pe locuitor la nivelul județului Tulcea reprezinta în 2009 – 78.2% din valoarea indicatorului la nivel național(501139.4)
Comparând ponderea sectoarelor mari de activitate la formarea valorii adăugate brute (VAB) județene în anul 2009 constatăm că sectorul servicii deține cea mai mare pondere (52%, valoare superioara mediei regionale de 49.4%), urmat de sectorul industrie cu 25% (valoare inferioară mediei regionale de 25.4%). Agricultura deține o pondere în VAB de 13.5% (superioară mediei regionale de 11.8%) iar construcțiile de 9,5% (valoare inferioară mediei regionale de 13.4% ).
Din punct de vedere structural, în totalul valorii adăugate brute a județului, sectorul primar (agricultură, silvicultură,) are o pondere de 13.5%, industria 25%, constructii 9.5% comert,transport ,hoteluri, restaurante este de 15.1% ,intermedieri financiare +tranzactii imobiliare 14.2%, servicii publice si alte servicii 22.7%.
Numărul personalului, în județul Tulcea, pe activități ale economiei naționale, la nivel de secțiune CAEN Rev.2, în 2010:
Se remarcă în mod deosebit ponderea mare la formarea VAB județean a activităților din agricultură, silvicultură și piscicultură, de 13.5%, mult peste media regională de 11,8% și cea națională de 7,2%.
Se remarcă decalajele mari între valorile medii la nivel national și regional în servicii privind intermedieri financiare, tranzacții imobiliare. Contribuția acestor servicii la formarea VAB se situează mult sub media UE 27.
Structura VAB în anul 2009 – UE 27,RO, Reg.S-E
3.1.2. PRODUCTIVITATEA MUNCII
Productivitatea muncii pe persoană angajată la nivel național calculată ca valoarea PIB (la paritatea puterii de cumpărare, PPC), înregistrează în 2010 o descreștere fata de anul 2008-2009 , ajungând în 2010 la 45% din media UE 27.
3.1.3. FIRMELE DIN JUDET. DINAMICA, REPARTITIA SECTORIALA SI PE CLASE DE MARIME
In anul 2010 in judetul Tulcea erau inregistrate 4475 firme, din care 3946 unitati avand 0-9 salariati, 443 unitati cu 10-49 de salariați, 74 agenți economici cu 50-249 salariați și 12 operatori economici cu peste 250 salariați.
Evoluția unităților locale active pe domenii de activitate conform CAEN se prezintă în județul Tulcea, in anul 2009, dupa cum urmează:
3.1.4. INVESTIȚIILE BRUTE ALE UNITĂȚILOR LOCALE ACTIVE DIN INDUSTRIE, CONSTRUCȚII, COMERȚ ȘI ALTE SERVICII
Evoluția investițiilor brute ale unităților locale active din anul 2010 arată că la nivelul județului, investițiile se inscriu intr-un trend crescator fata de anul 2009 . (vezi Anexa 2b,c- Economie SE- Firme, Investiții, foaia 2c investitii).
3.1.5. DINAMICA UNITĂȚILOR LOCALE ACTIVE
La nivelul județului, în anul 2010, erau active 4475 firme, iar în ceea ce privește tipul activității CAEN majoritatea își desfășurau activitatea în comerț (1727 firme), pe următoarele locuri plasându-se la mare distanță industria prelucrătoare (386 firme), tranzacțiile imobiliare(87 firme), transport-depozitare (337 firme), hoteluri și restaurante (332 firme), construcții (319firme). (vezi Anexa 2b,c- Economie SE- Firme, Investiții. Analizând existența unităților active la nivelul județului în perioada 2004 – 2009 se constată că numărul acestora a crescut constant pana in anul 2009, cand acesta a resimtit o scadere , mentinandu-se si in anul 2010.
3.2. INFORMAȚII PARȚIALE
3.2.1. PROCESUL DE INTEGRARE EUROPEANA SI CERINȚELE DE COMPETITIVITATE
Perioada 2007-2013 este marcată de procesul de integrare în UE. Din această perspectivă, firmele din regiune se vor confrunta cu o presiune concurențială sporită pe piața internă și pentru a valorifica oportunitățile de participare pe piața UE. Noi firme și investiții de capital străin vor fi atrase în regiune.
Dincolo de avantajul conjunctural (care se va reduce în timp) al prețului relativ scăzut al forței de muncă, competitivitatea firmelor va fi condiționată într-o măsură din ce în ce mai mare de creșterea valorii adăugate prin eforturi susținute de inovare și segmentare pentru cucerirea și păstrarea pieței, cu accent pe tehnologie, calitate, design, marketing, tehnici de vânzare adecvate.
Nevoile de competitivitate ale firmelor vor conduce și la dezvoltarea și diversificarea pieței de servicii pentru afaceri (“business to business”): servicii de consultanță, financiare, comerciale etc., dar și alte servicii pentru întreprinderi rezultate din externalizarea unor activități auxiliare producției și contractate cu firme specializate – de ex. de întreținere și reparații (mentenanță), service pentru produsele vândute etc.
3.2.2. CERCETAREA – DEZVOLTAREA
Unul dintre factorii ce influențează în mod direct competitivitatea este dezvoltarea sectorului de cercetare-dezvoltare. Din păcate, sectorul de cercetare-dezvoltare are încă insuficient de dezvoltate legături cu mediul economic, neavând o contribuție semnificativă la dezvoltarea economică regională.
Regiunea Sud Est a cunoscut în perioada 2003 – 2008 o ușoară creștere a numărului total de salariați din activitățile de cercetare-dezvoltare (vezi Anexa 2b,c- Economie SE- Firme, Investiții, foaia 2d- cercetare.), dar și a numărului de salariați din cercetare-dezvoltare ce revin la 10000 persoane ocupate civile. In judetul Tulcea, numarul de salariati din activitatile de cercetare-dezvoltare in anul 2009 a fost de 210, cunoscând o descreștere în anul 2010 pană la 127. Numarul de salariati in judetul Tulcea la 10000 de persoane ocupate civile a fost in anul 2009 de 25,4, urmat de o scadere in 2010 la 15,8. In judetul Tulcea, totalul cheltuielilor de cercetare-dezvoltare în mii lei a fost de 9625 în anul 2009,crescând în anul 2010 la 14.998.
Analiza sectoarelor economice pe baza datelor statistice din PDR 2007-2013 și din Anuarele statistice ale României evidențiază o serie de aspecte specifice regiunii Sud – Est care sunt prezentate în continuare.
3.2.3. INDUSTRIA
Întreprinderile industriale tulcene, situate în centrele urbane (Tulcea, Babadag, Isaccea, Măcin și Sulina) și în unele așezări rurale (Niculițel, Topolog, Mihail Kogălniceanu ș.a.) produc traulere pentru pescuit, vase-dormitor, alumină și feroaliaje, cărămizi refractare, mobilă, cherestea, confecții, conserve de pește, preparate din carne și lapte, băuturi alcoolice, panificație etc. În județul Tulcea au fost autorizate 10 cariere pentru exploatarea pietrei pentru construcții. Este vorba de exploatările miniere de la Măcin, Greci, Turcoaia, Cerna, Bididia, Somova, Isaccea, Luncavița, Denistepe și Bașchioi. Conform estimărilor, din aceste cariere pleacă zilnic spre șantiere mii de tone de rocă. În cadrul economiei județului Tulcea se individualizează pescuitul și piscicultura, ale căror producții se realizează atât din apele Dunării, din lacurile deltaice și litorale, din Marea Neagră, cât și din pepinierele piscicole de la Sarinasuf, Calica, Obretin, Stipoc ș.a.
Principalele produse industriale sunt:
alumina;
construcții și reparații nave;
confecții textile;
feroaliaje;
produse magneziene (cărămizi refractare);
calcar și piatră de construcție;
produse ale industriei alimentare ;
industrie și mobilier.
Cel mai mare număr de salariați este cuprins, în 2009, în industrie (11961 persoane).
Agenții economici reprezentativi pentru județul Tulcea sunt: STX RO OFFSHORE TULCEA S.A. (construcții de nave și structuri plutitoare), TABCO – CAMPOFRIO S.A. (fabricarea produselor din carne), S.C. CARNIPROD S.A. (fabricarea produselor din carne), S.C. FERAL S.R.L. (producția de metale feroase sub forme primare și de feroaliaje), S.C. CORAL S.R.L. (lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale), S.C. DELTACONS S.A (construcții de clădiri), S.C. FIL-CONSTRUCT S.R.L. (lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale), S.C. TREMAG S.A. (fabricarea de produse refractare), S.C. DELTANAV S.A (depozitări), S.C. CONFECȚIA S.A. (fabricarea de articole de lenjerie de corp), S.C. ALUM S.A (metalurgia aluminiului).
În perspectiva includerii unei suprafețe semnificative (80%) din teritoriul județului Tulcea în cadrul rețelei de arii protejate Natura 2000, profilul economic al județului se va schimba simțitor; rolul industriei în general și al industriei grele în special va descrește în favoarea turismului, serviciilor și comerțului.
În prezent, principalele produse industriale sunt construcțiile și reparațiile de nave reprezentate prin firma cu capital norvegian SC STX RO OFFSHORE SA Tulcea (producție exclusivă pentru export, în creștere), cărămizi refractare de diverse sortimente (SC Tremag SA), confecții textile, produse și preparate din carne, pește și lapte (SC Tabco Campofrio SA, SC Carniprod SA, SC Piscicola Tour SA Jurilovca). În ultimii ani o serie de întreprinderi industriale mari consumatoare de energie și poluante au fost nevoite să-și oprească activitatea: SC Alum SA a fost închisă în 2007 pentru retehnologizare iar SC Feral SA a funcționat o scurtă perioadă în 2007 în vederea conformării la cerințele reglementărilor privind protecția mediului ale Uniunii Europene
Totuși, putem anticipa că industria alimentară și sectorul producției, construcțiilor și reparațiilor de nave vor crește pe fondul intensificării cererii specifice viitoare la nivel mondial și național. Prezența unor unități industriale de succes pe raza județului este un indiciu că industria tulceană competitivă și nepoluantă poate avea succes și în viitor, în condițiile creșterii accesului la educație și a calității actului educațional, a nivelului de pregătire a populației și intensificării demersurilor de formare și reconversie profesională.
3.2.4. INFRASTRUCTURA DE TRANSPORT, TEHNICĂ, EDILITARĂ, DE COMUNICAȚII ȘI DE MEDIU
Transportul
Căile de comunicație tulcene asigură întreaga gamă de transporturi (rutiere, feroviare, fluviale, maritime, aeriene), fiind al doilea județ al țării, după județul Constanța, care beneficiază de prezența pe teritoriul său a tuturor categoriilor de asemenea mijloace.
Județul Tulcea, beneficiază de o rețea de drumuri publice destinate circulației rutiere ce măsoară 1.335 km, reprezentând 1,69% din totalul drumurilor publice la nivel național.
Din totalul de 1.335 km de drumuri publice, 327 km reprezintă drumuri naționale, 1008 km de drumuri județene și comunale.
Municipiul Tulcea reprezintă principala localitate de plecare către Delta Dunării.
Căile de acces către municipiul Tulcea sunt:
rutieră București (DN2) – Hârșova (DN22A) – Tulcea – 343 km
calea rutieră Galați (DN2B) – Brăila (DN22) – Tulcea – 93 km
calea rutieră Constanța (DN22) – Tulcea –125 km
calea feroviară București – Tulcea -343 km
calea feroviară Constanța – Medgidia –Tulcea – 144 km
calea navală:
curse clasice
Tulcea – Sulina – (3 h)
Tulcea – Chilia Veche – Periprava (4,50 h)
Tulcea – Sfântu Gheorghe (6h)
curse rapide
Tulcea – Sulina – (1,50 h)
Tulcea – Sfântu Gheorghe (2h).
Transporturile fluviale și maritime de mărfuri și călători se realizează prin intermediul porturilor Tulcea, Sulina, Sfântu Gheorghe, Isaccea, Chilia Veche, Măcin. Pe brațul Sulina și în continuare pe Dunăre, până la Brăila, pot naviga și vase maritime, fapt ce favorizează un intens comerț de tranzit.
Deplasarea către zonele de agrement din Delta Dunării se face pe Dunăre, cu nave de pasageri, după programe orare stabilite (curse clasice și curse rapide) sau cu nave de agrement private.
Județul Tulcea are pe teritoriul său Aeroportul „Delta Dunării” Tulcea, situat la o distanță de 3 km de localitatea Cataloi și la 15 km de municipiul Tulcea pe DN22. Aeroportul Tulcea este destinat uzului public și poate fi pus la dispoziția oricărui operator aerian in orice perioadă de timp cât este disponibil pentru aterizarea și decolarea aeronavelor în traficul intern și internațional de pasageri, marfă și poștă.
Din punct de vedere al lungimii totale a drumurilor publice, județul Tulcea ocupă locul 5 din 6 la nivelul regiunii Sud – Est (Brăila cu 1.187 km ocupând locul 6).
Foarte importantă este starea și gradul de modernizare a drumurilor existente. Conform Anuarului Statistic al României pe anul 2011, drumurile naționale din județ sunt modernizate în întregime.
În ceea ce privește tipul drumurilor județene și comunale- 1008 km, situația se prezintă astfel: 401km- 39,78% din totalul acestora este reprezentat de drumuri cu îmbrăcăminte rutieră ușoară, 269 km- 26,69% drumuri pietruite și 248 km- 24,60% drumuri de pământ, 90km- 8,93% din totalul drumurilor județene și comunale au fost modernizate.
Zonele libere
Zonele libere, în număr de patru (Constanta, Brăila, Galați, Sulina) din cele sase din România, constituie puncte de atracție pentru investitorii străini, oferind avantaje multiple cat si un bun amplasament.
Zona Libera Sulina are o suprafața de 100,89 ha, dispunând de o infrastructura si o dotare portuara deosebit de complexa; activitățile preponderente desfășurate in aceasta zona fiind cele comerciale.
Infrastructura de utilități
În ceea ce privește situația sistemelor de alimentare cu apă la nivelul județului în anul 2010, aceasta se prezintă astfel:
La nivelul județului, lungimea rețelei de distribuție a apei potabile este de 1436,7 km.
În mediul urban, rețelele de apă măsoară în total 313 km.
La nivelul comunelor, rețelele măsoară 1123,7 km .
În ceea ce privește situația rețelelor de canalizare, sectorul de colectare a apelor uzate, în anul 2010, se remarcă următoarele:
La nivelul județului, lungimea totală a rețelelor de canalizare este de 197,1 km (lungime mult inferioară lungimii rețelelor de alimentare cu apă.
În mediul urban rețelele de canalizare măsoară 137,5 km
În mediul rural, lungimea totală a rețelelor de canalizare este de 59,6 km
La nivelul municipiului Tulcea lungimea rețelei de canalizare este de 96,0 km
3.2.5. AGRICULTURA
Agricultura, cu un procent din ce în ce mai mare de privatizare, dispune de condiții pedoclimatice favorabile și de suprafețe agricole destul de mari în raport cu configurația sa fizico-geografică. La sfârșitul anului 2010, fondul funciar al județului Tulcea, cu o suprafață totală de 849875 ha, cuprindea 363941 ha terenuri agricole (din care 322625 ha, respectiv 88,6 % în sectorul privat), 103545 ha păduri și alte terenuri cu vegetație forestieră, 342132 ha acoperite cu ape și bălți (locul 1 pe țară) și 40257 ha alte suprafețe. În același an, din totalul suprafețelor agricole (363941 ha), 294039 ha erau terenuri arabile, 60597 ha pășuni naturale, 8202 ha vii și pepiniere viticole, 91 ha fânețe și 1012 ha livezi și pepiniere pomicole. În 2010, terenurile arabile erau cultivate cu grâu și secară (74803 ha), porumb (29458 ha), orz și orzoaica (34581 ha), floarea-soarelui, plante de nutreț, ovăz, soia, leguminoase pentru boabe, cartofi, legume etc.
Natura solurilor, condițiile climatice și expoziția însorită a unor terenuri deluroase favorizează dezvoltarea viticulturii în arealele localităților Niculițel, Babadag, Tulcea, Isaccea, Dăeni ș.a. În 2010, producția totală de struguri a județului a fost de 41288 tone.
Prezența unor pășuni naturale, precum și existența unei producții cerealiere apreciabile, favorizează dezvoltarea corespunzătoare a sectorului zootehnic. La sfârșitul anului 2010, în județul Tulcea existau 29370 capete bovine, 98288 capete porcine, 268865 capete ovine, în special cu lână fină și semifină, de la care s-au obținut 928 tone de lână, 60960 capete caprine, 12660 capete cabaline, avicultura (778604 păsări).
Prezența unor plantații de tei și salcâm, precum și a unei flore bogate de baltă, determină practicarea pe scară largă a apiculturii, care în 2010 număra 33234 familii de albine, de la care s-a obținut o producție totală de 660 tone miere. O importanță deosebită pentru economia tulceană o au pescuitul fluvial, lacustru și maritim, precum și vânatul și pescuitul sportiv, practicate în mod special în Delta Dunării.
Suprafața agricolă a județului Tulcea este comparabilă cu cea a județelor Galați (358.588 ha) și Brăila (388.100 ha). 80,79% din suprafața agricolă a județului Tulcea (363941ha )reprezintă teren arabil – 294039 ha, situație comparabilă cu cea de la nivelul regiunii Sud – Est (78,3%) și superioară situației de la nivel național unde terenurile arabile reprezintă 64,0% din totalul suprafeței agricole. Aceste comparații scot în evidență potențialul – cel puțin la nivel teoretic – agricol sporit al județului Tulcea comparativ cu potențialul la nivel național și chiar la nivel regional. Productivitatea agriculturii în județul Tulcea este inferioară producției celorlalte județe ale regiunii Sud – Est deși, așa cum am arătat mai sus, suprafața agricolă și arabilă a județului este comparabilă cu cea din județul Galați și Brăila.
O explicație pentru aceste decalaje constă în ariditatea crescută a zonei, fapt ce reliefează importanța unor sisteme de irigații funcționale la nivelul județului. De asemenea, o explicație constă în regimul de proprietate și gradul de fărâmițare a exploatațiilor agricole. Această problemă însă este o problemă întâlnită la nivel național, nefiind specifică regiunii Sud – Est și județului Tulcea.
3.2.6. VITICULTURA
O resursă importantă a județului Tulcea este reprezentată de existența unor podgorii și mărci recunoscute precum Sarica Niculițel și Babadag. Suprafața viilor pe rod în județ ocupă 7086 ha, ceea ce reprezintă 8,9% din suprafața viilor pe rod a regiunii Sud – Est, cea mai bogată regiune viticolă din România, cu 41% din totalul viilor pe rod al României. Suprafața viilor pe rod la nivelul județului Tulcea reprezintă 3,6% din totalul de la nivel național.
În județul Tulcea vița de vie poate fi cultivată oriunde. Relieful regiunii, format dintr-o succesiune de coline și terenuri plane, condițiile climaterice, toate acestea oferă condiții dintre cele mai bune atât pentru producerea vinurilor, cât și a strugurilor de masă
Cele mai importante podgorii ale județului Tulcea sunt Podgoria Istria-Babadag și Podgoria Sarica-Niculițel. Sub aspect social-economic, rețeaua internă de căi ferate și rutiere, conectată la cea națională, asigură circulația și consumul produselor viti-vinicole pe plan local (inclusiv în zona turistică a litoralului) și în restul țării, iar căile navale dunărene și maritime înlesnesc exportul. Motivat de faptul că regiunea are două direcții principale de producție (struguri de masă și vinuri), se justifică de ce într-o regiune restrânsă și-au găsit loc numeroase soiuri. Principalele soiuri de struguri prelucrate în aceste podgorii sunt: Riesling Italian, Merlot, Muscat Ottonel, Pinot Noir, Pinot Gris, Fetească Regală, Fetească Albă, Aligote, Băbeasca Neagră.
Podgoria Istria-Babadag
Situată în partea estică a Dobrogei, la sud de Delta Dunării, Podgoria Istria-Babadag, cuprinde centrele viticole Istria, Babadag și Valea Nucarilor. Relieful este reprezentat de două formațiuni joase: Depresiunea Nalbantului și Câmpia Agighiolului. Depresiunea Nalbant apare ca un amfiteatru în trepte, care coboară de la circa 100 m în partea nordică la sub 50 m altitudine în partea sudică. Câmpia Agighiol din extremitatea estică, are forma unui arc. Ea coboară în trepte de glacis dinspre Dealurile Tulcei și culmea de separație Uzum-Gavana spre țărmul Razelmului din SE. Profilul podgoriei îl constituie soiurile pentru producerea vinurilor roșii de calitate superioară: Merlot, Cabernet Sauvignon, Burgund (centrele Babadag și Istria) și pentru vinuri albe de calitate superioară: Fetească Regală, Aligote și Muscat Ottonel (centrul Valea Nucarilor). Chiar dacă nu are o veche tradiție atestată documentar, aici se produc vinuri de o calitate deosebită, datorată în special soiurilor cultivate și a climei favorabile, asemănătoare cu cea din Italia sau Spania. Vinurile produse la Babadag și-au cucerit recunoașterea atât pe plan intern cât și pe plan internațional.
Podgoria Sarica-Niculitel
În partea nordică și nord-vestică a Dobrogei se află Podgoria Sarica-Niculițel, cu centrele viticole Niculițel, Tulcea și Măcin. Relieful regiunii este extrem de variat, cu subunități înalte (Munții Măcinului, dealurile Niculițelului și dealurile Tulcei), traversate de văi adânci și depresiuni. Lumina și căldura sunt peste tot din belșug, solul are o bună structură și fertilitate și conține toate elementele chimice de care vița de vie are nevoie; apa din precipitații nu este câtuși de puțin în prisos, fapt care constitute o bună premisă pentru obținerea unor vinuri de înaltă calitate. Nu este de mirare că, dispunând de astfel de condiții, vinurile din Podgoria Sarica Niculițel, produse de SC Alcovin SRL Măcin, județul Tulcea, și-au dobândit o reputație aparte, ajungând în prezent să ocupe un loc de prima importanță, atât pe plan intern, dar mai ales pe plan extern. Producția de struguri albi este de circa 65%, iar strugurii roșii acoperă 35 % din suprafața. Principalele soiuri de struguri albi prelucrate sunt Aligote și Riesling Italian, iar din soiurile roșii sunt relevante varietățile Merlot și Cabernet Sauvignon.
3.2.7. TURISMUL
Industria turismului și a călătoriilor reprezintă, pe plan mondial, cel mai dinamic sector de activitate si cel mai important generator de locuri de muncă.
Din punct de vedere economic, turismul reprezintă sursa principală de redresare a economiilor naționale, regionale și locale, care dețin resurse turistice si aplică politici de exploatare durabilă a acestora. Din punct de vedere turistic, județul Tulcea prezintă o serie de particularități care îi conferă o personalitate distinctă printre celelalte județe ale țării:
existența tuturor formelor de relief, de la munți, resturi ale lanțului Hercinic, până la lunci și Delta Dunării;
prezența unor vestigii istorice și arheologice cu o valoare de patrimoniu mondial;
existența unor întinse suprafețe acvatice, inclusiv zona litoralului Mării Negre, cu ofertă specială pentru turism.
Datorită potențialului natural și cultural existent în zona nord-dobrogeană, turismul oferă posibilitatea practicării atât a formelor tradiționale de sejur pentru odihnă, itinerant, cât și a formelor sale specializate, respectiv pescuitul sportiv, vânătoarea sportivă, turismul cultural, religios, științific (pentru naturaliști și arheologi), turismul rural, cura helio-marină, foto-safari, birdwatching.
Pentru ca județul Tulcea să devină un județ ales ca destinație finală de un număr din ce în ce mai mare de vizitatori este necesară concentrarea resurselor și eforturilor pe următoarele domenii:
infrastructura de transport și de acces;
infrastructura de primire;
reabilitarea obiectivelor culturale și de patrimoniu;
protejarea resurselor naturale;
informare și comunicare;
educare și formare;
antreprenoriat; parteneriate public-privat.
Obiectivele specifice pentru perioada 2009 – 2013 identificate sunt:
Promovarea turismului traditional local.
Conservarea si protejarea biodiversitătii si habitatelor naturale.
Conservarea patrimoniului cultural. Sprijin pentru conservarea identitătii etno-culturale a populatiei locale. Promovarea integrării elementelor traditionale in domeniul dezvoltării urbanistice locale.
Dezvoltarea economică a comunitătilor locale situate pe teritoriul RBDD, cu implicarea populatiei locale.
Managementul vizitatorilor din RBDD.
Dobrogea, una dintre cele opt provincii istorico-geografice ale României, este locul unde se întâlnesc unii dintre cei mai bătrâni munți ai Terrei – Munții Măcin, făcând parte din lanțul Munților Hercinici, cu o vechime de peste 400 de milioane de ani, cu cel mai tânăr teritoriu al Europei, Delta Dunării.
Situat în nordul provinciei istorice Dobrogea, a cărei însemnătate vine din așezarea ei la gurile Dunării și ieșirea la mare județul Tulcea prezintă o serie de particularități care îi conferă o personalitate distinctă: existența tuturor formelor de relief, de la munți, resturi ale lanțului Hercinic, până la lunci și Delta Dunării, prezența unor vestigii istorice și arheologice cu o valoare de patrimoniu mondial, existența unor întinse suprafețe acvatice, inclusiv zona litoralului Mării Negre. Datorită potențialului natural și cultural existent în zona nord-dobrogeană, turismul oferă posibilitatea practicării atât a formelor tradiționale de sejur pentru odihnă, itinerant, cât și a formelor sale specializate, respectiv pescuitul sportiv, vânătoarea sportivă, turismul cultural, religios, științific (pentru naturaliști și arheologi), turismul rural, cura helio-marină, foto-safari, birdwatching.
Înconjurat din trei părți de apă, se învecinează la vest cu județele Brăila și Galați, la nord cu Ucraina prin granițe naturale – Dunărea, la est cu Marea Neagră, având hotar terestru doar la sud, cu județul Constanța.
Delta Dunării situată în nord- estul județului este cea mai recentă formațiune geologică, care datorită caracteristicilor deosebite, are valoare universală.
Literatura română geografică referindu-se la Delta Dunnării(Gâștescu 1989 ), consemnează că aceasta reprezintă teritoriul cuprins între prima bifurcație a Dunării (Ceatalul Chiliei), mărginit la est de litoralul Mării Negre, la nord de brațul Chilia și la sud de complexul lacustru Razim Sinoe.
Delta Dunării propriu –zisă este cea mai mare componentă a rezervației și are o suprafață totală de circa 4.178 km, din care cea mai mare parte se găsește pe teritoriul României, adică 3.446 km, reprezentând circa 82%, restul, de circa 732 km, fiind situată pe partea stângă a brațului Chilia, inclusiv deltza secundară a cestuia, în Ucraina.
Delta Dunării este una dintre cele mai mari delte de pe glob și, în același timp, una dintre cele mai frumoase, realitate ce a condus la dezvoltarea turismului în special în sezonul estival. Delta Dunării este una dintre cele mai mari zone umede din lume și cea mai întinsă zonă de stufărișuri de pe planetă, un habitat al păsărilor de apă. Datorită importanței sale, Delta Dunării a fost declarată, în 1990 de către Guvernul României, Rezervație a Biosferei. Valoarea universală a Rezervației Delta Dunării a fost recunoscută prin includerea ei în rețeaua universală a rezervațiilor biosferei, în cadrul programului “Omul și biosfera”, lansat de UNESCO în anul 1970. În septembrie 1991, Rezervația Biosferei Delta Dunării (RBDD) a fost recunoscută ca Zonă Umedă de importanță internațională, mai ales ca habitat al păsărilor de apă, prin Convenția RAMSAR.
Pe teritoriul ARBDD există 18 zone de protecție, cu rolul de a conserva vegetația caracteristică și de a asigura un refugiu pentru diferite specii de animale. Aceste zone acoperă circa 9% din teritoriul Rezervației.
Pentru caracteristicile sale morfohidrografice specifice cât și pentru varietatea și originalitatea florei și faunei, în perimetrul Deltei Dunării au fost constituite mai multe rezervații naturale complexe: Pădurea Letea, Padurea Caraorman, Roșca-Buhaiova-Hrecișca, Perișor-Zătoane, Periteașca-Leahova-Portița, Insula Popina. Fauna Deltei Dunării este un vast mozaic de specii, fără egal în Europa și chiar cu unicate mondiale. Avifauna Deltei Dunării numără 320 de specii, deci 85% din speciile țării și aproximativ 40% din păsările Europei. Dintre acestea, așa cum menționează autorii Petre Gâștescu și Romulus Știucă, în valoroasa lucrare științifică “Delta Dunării, Rezervație a Biosferei”, 174 de specii cuibăresc pe teritoriul deltei. Cea mai valoroasă pasăre a deltei, simbol al ei, este pelicanul comun, aproximativ 3.500 de perechi cuibărind aici. Alături de păsări, peștii constituie una dintre cele mai reprezentative bogății faunistice ale Deltei. Dintre cele 300 de specii din Europa și 188 de specii din România, în apele R.B.D.D. s-au înregistrat 135. Dintre acestea, 44 de specii sunt exclusiv dulcicole (Știucă, lin roșioară, văduviță, mreană), 58 de specii exclusiv marine (Șprot, hamsie, bacaliar, stavrid, calcan, lufar, rândunică de mare) și 31 de specii eurihaline (atât în ape dulci cât și salmastre sau chiar în marea Neagră – majoritatea speciilor de guvizi, morun, nisetru, păstrugă, scrumbie de Dunăre. Somon de Marea Neagră, cambulă, etc.). Dintre mamifere se remarcă herminele, pisicile sălbatice, bizamul, câinele enot, broaștele țestoase de uscat. Inegalabila floră cuprinde, printre altele, nuferi albi și galbeni, nuci de apă, papură, ferigi de apă, trestii mirositoare, stânjenel de baltă. Peisajul floral impresionant de bogat al acestor locuri de basm este completat cu cele 8000 hectare de păduri cu arbori gigantici pe ale căror trunchiuri se îmbrățișează plantele agățătoare de tipul lianelor. Fermecat de tot ce se ivește în drum, călătorul poposit aici nu știe ce să admire mai întâi: unduirea stufului în bătaia vântului, varietatea păsărilor și vegetației sau așezările pescărești întinse de-a lungul canalelor. Nici unul dintre iubitorii naturii care au fost în Deltă nu va uita partidele de pescuit și zilele petrecute în cabanele pescărești sau în vreun cort unde, deasupra focului de vreascuri, fierbe ciorba pescărească pe care nu o poți întâlni decât aici.
Înzestrată cu resurse turistice naturale și antropice deosebite, Delta poate satisface prin formele de turism practicate cerințele diverse din primăvară până în toamnă. Valoarea peisagistică, estetică și recreeativă a Deltei Dunării, dar și calitățile unor factori naturali de cură, inclusiv ale bioclimatului sunt determinante în formarea motivației turistice.
Zona limitrofă continentală a Rezervației Biosferei Delta Dunării adăpostește numeroase vestigii, monumente și muzee care atestă etapele de locuire din antichitate și până în prezent. Populația din Delta Dunării este purtătoarea unor tradiții – case, costume, obiceiuri – cu o valoare deosebită. Satele turistice din Deltă constituie, prin originalitatea și specificul resurselor, un produs turistic inedit.
Din rețeaua națională de arii naturale protejate, Delta Dunării se distinge atât ca suprafață – 580.000 ha cât și ca nivel al diversității biologice, având triplu statut internațional :
Rezervația Biosferei Delta Dunării
Sit Ramsar – zonă umedă de importanță international
Sit al Patrimoniului Mondial Natural și Cultural
Rețeaua Ecologică „Natura 2000”
Este un program care are scopul să protejeze și să gestioneze specii și habitate vulnerabile pe teritoriul lor natural, în întreaga Europă, fără să țină cont de granițele politice.
Este o rețea ecologică realizată prin implementarea Directivelor Habitate și Păsări. Este transpusă prin Legea nr. 345/2006 pentru modificarea și completarea O.U.G nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice.
Rețeaua Natura 2000 este compusă din :
SAC – arii special de conservare desemnate pentru :
habitatele din Directiva Habitate
specii – peste 800 listate în Directiva Habitate
SPA – arii speciale de protecție avifaunistică – desemnate pentru : speciile din Directiva Păsări – aproximativ 200 specii
SCI – situri de importanță comunitară desemnate pentru acele arii care, în regiunile biogeografice în care există, contribuie semnificativ la menținerea sau restaurarea la o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale din Anexa 2 a O.U.G nr. 57/2007 sau a speciilor de interes comunitar din anexa 3 a O.U.G nr. 57/2007 și care pot contribui astfel semnificativ la menținerea diversității biologice a regiunilor biogeografice respective.
Siturile din Rezervația Biosferei Delta Dunării :
Delta Dunării Razim Sinoe – acest sit găzduiește efective importante ale unor specii de păsări protejate. Situl este important pentru populațiile speciilor cuibăritoare, speciilor migratoare și a celor care iernează. În perioada de migrațiune situl găzduiește mai mult de 20.000 de exemplare de păsări de baltă fiind sit Ramsar
Marea Neagră – situl constituie un important culoar de migrațiune și de iernare pentru păsările din nordul Europei, în apele marine de-a lungul coastei. Viața bentică și pelagică extrem de bogată constituie suportul pentru populațiile de păsări migratoare, sedentare și de pasaj.
Delta Dunării și zona marină a Deltei Dunării –situl are anumite particularități datorate influenței majore a apelor Dunării și aluviunilor depuse de acestea, încât aici, există habitate sedimentare unice la litoralul românesc. Este de remarcat frumusețea și bogăția zonei, cu o varietate de biotopuri și resurse, care o fac unică nu numai în Europa ci și în cadrul ecosistemelor deltaice ale lumii.
Alături de Deltă, un potențial turistic deosebit îl au și celelalte unități naturale: Munții Măcinului, Podișul Babadagului sau Podișul Casimcei. Formele pitorești ale reliefului, cu stănci, abrupturi, vârfuri dominante, colțani, atrag călătorul, oferind perspective largi față de zonele înconjurătoare.
Munții Măcinului situați în nord –vestul județului, constituie cea mai veche formațiune geologică, cu atitudinea maximă în vârful Țuțuiatul 467 m, lângă localitatea Greci.
Munții Măcinului împreună cu zona limitrofă formează Parcul Național Munții Măcinului cu o suprafață de 11.149,15 hectare și este împărțit în două zone: Culmea Pricopanului și Munțiii Măcinului.
Altitudinea acestor munți variază între 7 – 467 metri, pantele fiind abrupte, cu o diferență de altitudine mare pe o distanță mică.
Procesele de dezagregare a rocilor sunt active, există numeroase mărturii a eroziunii, cum sunt pantele cu aspect de ruine și care conferă întregului ansamblu o mare varietate de forme, având ca rezultat surprinzătoare peisaje arhaice.
Clima are pregnante caracteristici stepice, cu influențe mediteraneene. Ea este temperat –continentală cu influențe de uscăciune datorate circulației fluxului de aer din est. Specifică acestor munți este ariditatea nemaiîntâlnită în munții din România. Clima este caracterizată prin veri fierbinți și uscate, toamne lungi și uscate și cu ierni reci și cu puțină zăpadă.
Cursurile de apă se încadrează atât în bazinul hidrografic al Dunării cât și al Mării Negre. Datorită climatului uscat, debitele cursurilor de apă sunt reduse majoritatea având caracter temporar, deseori formând cascade. Râuri temporare se formează pe vâile stâncoase, în anotimpurile ploioase, în special în primăvară.
Flora și fauna PNMM – climatul acestor munți a determinat o varietate specifică, unică în Europa, cu interferența tipurilor ecosistemice pontico – submediteraneene, central europene și asiatice, fapt ce conferă Munților Măcin atributul de sinteză în miniatură a două continente – Europa și Asia. Marea majoritate a florei și a vegetației din Munții Măcinului este reprezentată de mai mult de 1.770 de specii de plante din care 72 sunt protejate ca fiind rare sau vulnerabile și 27 sunt specii endemie pentru această regiune.
Peisajele caracteristice din Munții Măcinului sunt asemănătoare cu cele forestiere din sudul Europei datorită prezenței pădurilor submediteraneene și balcanice, precum și cu stepele euroasiatice. Originalitate peisagistică este conferită îndeosebi de formațiunile granitice megalitice, ca și de contrastul între vegetația forestieră mezofilă și pajiștile stepice xerofile.
Caracterul reprezentativ al acestor munți la nivel național este conferit de existența a trei etaje de vegetație caracteristice pentru Podișul Dobrogei, constituie din pădurile mezofile de foioase balcanice, pădurile xeroterme submeditaraneene și silvostepă cu păduri submediteraneene.
Nordul Dobrogei a fost limita nordică a Imperiului roman, administrația militară a provinciei întărind limesul dunărean cu o salbă de cetăți și castre de apărare, din care s-au păstrat și constituie obiective de interes arheologic cetățile Argamum (Jurilovca), Halmyris (Murighiol), Troesmis (Turcoaia), Aegyssus (Tulcea) sau Dinogetia (Garvăn). Și cele grecești sau bizantine sunt atracții sigure, dintre ele detașându-se Cetatea Enisala.
În județul Tulcea poate fi practicat și turismul ecumenic, în județul Tulcea funcționând numeroase lăcașe de cult. Unul dintre cele mai reprezentative centre spirituale din Dobrogea este, fără îndoială, Bazilica paleocreștină de la Niculițel. O criptă martirică datând din secolul al IV-lea a fost descoperită în urma unei inundații, în anul 1971. Săpăturile arheologice ulterioare au scos la iveală zidurile unei bazilici ridicate în timpul împăraților Valens și Valentianus și refăcută în vremea lui Teodosius al II-lea. Aici s-au descoperit moaștele a patru martiri, al căror nume, Zotikos, Attalos, Kamasi și Philippos, erau scrise pe peretele criptei, dar și a doi martiri rămași necunoscuți. Martyrion-ul de la Niculițel este un monument creștin unic în Europa și cea mai veche construcție de acest gen din România
Tot în județul Tulcea, pot fi vizitate Mănăstirea Cocoș- întemeriată în anul 1833, în timpul dominației otomane asupra Dobrogei, situată în nordul Dobrogei, lângă Dunăre, la 6 km vest de comuna Niculițel și la 11 km sud –est de orașul Isaccea. Mănăstirea Saon, așezământ monahal situat într-o zonă extrem de pitorească, pe marginea lacului cu acelșași nume, din comuna Niculițel. Mănăstirea Celic Dere, situată la 28 km de Tulcea, deține obiecte bisericești și cărți de cult tipărite între anii 1643-1843. Mănăstirea „Sfinții Epictet și Astion” a fost întemeiată pentru cinstirea celor doi sfinți martiri, preotul Epictet și monahul Astion, ale căror moaște au fost descoperite în urma săpăturilor arheologice efectuate la Halmyris, în apropierea localității Murighiol.
Situat în adâncul Pădurii Letea, în delta Dunării, Schitul „Buna Vestire” a luat ființă în anul 1992 dar a început să funcționeze de sine stătător în anul 1997.Accesul este asigurat de la Tulcea, pe brațul Chilia, 120 km până la Periprava, apoi 14 km până în comuna C.A. Rosetti și 9 km până la schit; pe brațul Sulina (80 km), apoi 9 km până în satul Cardon și 2 km până la schit. Poziția sa izolată de viața lumească îndeamnă la rugăciune și nevoință aspră.
Așezăminte monahale ortodoxe de rit vechi pot fi vizitate în comuna Slava Cercheză:
– Mănăstirea ortodoxă de rit vechi Vovidenia – construită în anul 1804- mănăstire de călugărițe, deține un tezaur impresionant de carte slavonă și icoane vechi rusești
– Mănăstirea ortodoxă de rit vechi Uspenia -mănăstire de călugări, situată la 3 km sud –vest de satul Slava Rusă – înființată în se. XVlll de un grup de credincioși din Slava Rusă, fiind depozitara unor valori ecleziastice vechi rusești, sărbătorind hramul mănăstirii – 28 -29 august Adormirea Maicii Domnului reprezentând sărbătoarea întregii comunități lipovenești din țară și străinătate
În Babadag, Isaccea, Măcin și Tulcea pot fi vizitate geamiile:
– Geamia lui Ali Gazi-Pașa Babadag a fost ridicată la începutul sec. XVII de către generalul de corp de armată Ali Gazi Pașa și este cel mai vechi monument de artă musulmană din România
– Geamia din Isaccea a fost construită din piatră , cărămidă și lemn, în sec XVII, din ordinul sultanului Osman II, declarată monument istoric, servește și în prezenr cultului musulman
– Geamia din Măcin- construită la 1834 de către Berber – Hagi- Ahmet, arsă în timpul Războiului Crimeei, consierată monument istoric, a fost reconstruită la 1860, ea funcționând și în prezent
– Geamia Azizzie, singurul locaș de rugăciune pentru comunitatea musulmunaă din municipiul Tulcea, a fost construită în vremea lui Ismail Pașa și dată în folosință în anul 1840, se află în centrul fostului cartier turcesc și este cea mai înaltă construcție di municipiu
Templul Evreiesc din Tulcea – construit în 1888, este deosebit prin arhitectura lui, nemiîntâlnită la alte sinagogi din România
La 31 iulie 2010, capacitatea de cazare turistică a județului Tulcea era de 4288 locuri.
Sosirile în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică în anul 2010 au fost de 68414 turiști, dintre care 54206 au fost turiști români și 14208 străini.
La Tulcea se mai pot vizita și alte obiective turistice :
Cetatea Enisala – se află la 2 km de localitatea Enisala, construită de către puterea imperială bizaantină și de către cea comercială genoveyă, din rațiuni militare, în a doua jumătate a sec. XIV, având ca scop supravegherea drumurilor de pe apă și de pe uscat.
Ca element de arhitectură se impune bastionul porții principale cu arcadă dublă continuată cu o arcadă oarbă.
Cetatea Dinogeția- fortificația romană ce a fost ridicată în zona unei așezări daco- getice, de la care a preluat și numele de Dinogeția. În perioada Dominatului cetatea este refăcută, incinta trapezoidală – cu 14 turnuri, o poartă principală și două secundare- închizând o suprafață de 1,2 ha.
Cetatea Aegyssus- situată pe colnicul Hora, în partea de est a orașului Tulcea, azi dealul monumentului.
CetateaArrubium
Cetatea Noviodunum
Cetatea Halmzris
3.2.8. ZONA MONTANĂ ȘI DEZVOLTAREA DURABILĂ –ASPECTE SPECIFICE RURALULUI AUTOHTON
Conceptul de dezvoltarea durabilă înțeleasă ca „o dezvoltare care satisface nevoile generației actuale fără a compromite șansele viitoarelor generații de a-și satisface propriile nevoi” (Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare, 1985) reprezintă rezultatul unei abordări integrate a factorilor politici și decizionali în care protecția mediului și creșterea economică pe termen lung sunt considerate complementare și reciproc dependente.
Dezvoltarea durabilă a devenit un obiectiv politic al Uniunii Europene începând cu anul 1997, prin includerea sa în Tratatul de la Maastricht. În anul 2001, Consiliul European de la Goteborg a adoptat Strategia de Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene, căreia i-a fost adăugată o dimensiune externă la Barcelona, în anul 2002. În anul 2005, Comisia Europeană a demarat un proces de revizuire a Strategiei, publicând, în luna februarie, o evaluare critică a progreselor înregistrate după 2001, care punctează și o serie de direcții de acțiune de urmat în continuare
Ca rezultat al acestui proces, Consiliul UE a adoptat, la 9 iunie 2006, Strategia de Dezvoltare Durabilă reînnoită pentru o Europă extinsă. Documentul este conceput într-o viziune strategică unitară și coerentă, având ca obiectiv general îmbunătățirea continuă a calității vieții pentru generațiile prezente și viitoare prin crearea unor comunități sustenabile, capabile să gestioneze și să folosească resursele în mod eficient și să valorifice potențialul de inovare ecologică și socială al economiei în vederea asigurării prosperității, protecției mediului și coeziunii sociale.
În acest context, Guvernul României, Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, Programul Națiunilor Unite prin Centrul Național pentru Dezvoltare Durabilă au elaborat: “Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României Orizonturi 2013 – 2020 – 2030”, aprobată în ședință de guvern în noiembrie, 2008. Obiectivele strategice vizate sunt:
Orizont 2013: Încorporarea organică a principiilor și practicilor dezvoltării durabile în ansamblul programelor și politicilor publice ale României, ca stat membru al UE.
Orizont 2020: Atingerea nivelului mediu actual al țărilor Uniunii Europene la principalii indicatori ai dezvoltării durabile.
Orizont 2030: Apropierea semnificativă a României de nivelul mediu din acel an al țărilor membre ale UE din punctul de vedere al indicatorilor dezvoltării durabile
În cadrul Strategiei este analizată situația actuală a sistemului socio-economic și capitalului natural al României cu o serie de concluzii dintre care, în rândurile mai jos, sunt selectate câteva:
Capitalul natural
Dezvoltarea economică a României continuă să urmeze o cale nesustenabilă. Capacitatea de suport a capitalului natural este depășită, iar decalajul tinde să se mărească în măsura în care o seamă de programe sectoriale urmăresc obiective contradictorii si pot intra în conflict cu preceptele dezvoltării durabile, generând efecte negative asupra structurii și capacității de suport ale capitalului natural.
Capitalul antropic
În industrie este de reținut faptul ca unele sectoare (textile, încălțăminte, mobilă, echipamente electrice) au cunoscut ajustări structurale mai profunde, devenite posibile datorită privatizării lor rapide, reușind să ajungă la un nivel rezonabil de profitabilitate. Până recent, trendurile investiționale în industrie s-au orientat preponderent spre sectoarele de joasă tehnologie, energo-intensive și cu un aport mai mare de forță de muncă slab și mediu calificată, generatoare de valoare adăugată modestă.
Agenda Locală 21 – Planul Local de dezvoltare durabilă a județului Tulcea
Elaborat în decembrie 2007 Planul local de dezvoltare durabilă a județului Tulcea stabilește următoarele obiective generale:
1. Managementul durabil al capitalului natural
2. Renaturarea unor zone îndiguite din Lunca și Delta Dunării
3. Implementarea programului de gestionare integrată a deseurilor din județ
4. Cresterea nivelului de implicare a comunităților locale (constientizare, instruire, pregătire, reconversie etc.)
OBIECTIVE SPECIFICE
1. Asigurarea conditiilor optime de calitate a aerului si apei pentru populația municipiului (Platforma Tulcea Vest) si a județului Tulcea.
– Program de monitorizare a calității aerului la principalele surse cu potențial ridicat de poluare (Platforma Tulcea Vest)
– Înființarea unui operator județean în domeniul alimentării cu apă
– Soluționarea tratării și evacuării apelor uzate
2. Utilizarea durabilă a resurselor de apă pentru irigații
– Perspectiva de dezvoltarea a irigațiilor
– Optimizarea sistemelor de irigații în vederea menținerii sistemelor eficiente și cu consumuri mici de apă și energie
3. Ecologizarea exploatărilor miniere închise (Somova, Altân Tepe, Caraorman, Baia)
4. Valorificarea durabilă a resurselor naturale ale județului
– Elaborarea planului județean privind exploatarea carierelor pentru materiale de construcții
5. Dezvoltarea utilizării energiei neconvenționale inclusiv a energiei eoliene, armonizată cu obiectivele de conservarea a diversității biologice
6. Refacerea solurilor degradate:
– Reconstrucție ecologică pentru terenuri cu exces de umiditate, sărăturate sau nisipoase din Delta Dunării, conform Master Plan RBDD
– Refacerea terenurilor afectate de eroziune din județul Tulcea, prin împăduriri
7. Extinderea suprafețelor împădurite, în special pe terenurile degradate si pe terenurile defrisate
8. Gestionarea ariilor naturale protejate în folosul comunităților locale:
– Elaborarea planurilor de management pentru toate ariile naturale protejate inclusiv pentru siturile Natura 2000
– Implementarea Planului Master – Suport pentru dezvoltare durabilă în Rezervația Biosferei Delta Dunării, privind reconstrucția ecologică, utilizarea durabilă a resurselor naturale, stimularea dezvoltării activităților economice tradiționale care să valorifice resursele naturale regenerabile din Delta Dunării
– Îmbunătățirea managementului ariilor naturale protejate prin utilizarea rezultatelor pozitive obținute în cadrul proiectului GEF/UNDP: „Consolidarea sistemului de arii protejate al României prin demonstrarea celor mai bune practici de administrare a ariilor protejate de dimensiuni mici în Parcul Național Munții Măcinului”
– Înființarea unor noi arii naturale protejate pentru integrarea siturilor Natura 2000
9. Realizarea infrastructurii pentru colectarea selectivă si procesarea deșeurilor inclusiv prin realizarea unui sistem de transport integrat
10. Elaborarea „hărții ecologice” a județului Tulcea.
11. Dezvoltarea infrastructurii pentru îmbunătățirea posibilităților de educație si constientizare ecologică și pentru cresterea nivelului de implicare a populației locale
– Centru de informare si educare ecologică în Murighiol
– Centru de informare si educare ecologică în Sf. Gheorghe
– Centru de informare si educare ecologică în Chilia Veche
12. Dezvoltarea infrastructurii pentru combaterea efectelor inundaiilor, a altorț fenomene naturale si pentru acțiune eficientă în situații de urgență
3.3. CONCLUZII DIN ANALIZA MEDIULUI ECONOMIC. IMPLICAȚII PENTRU IPT
Agricultura deține o pondere mare din VAB județeană (13.5% din VAB în 2009).
Industria are o importantă pondere în VAB județean (25%). Ponderea industriei la formarea VAB regionale a înregistrat o crestere în ultimii ani. Caracteristicile industriei județului sunt:
Industrie concentrată în marile centre urbane și foarte puțin prezentă în mediul rural
Industria construcțiilor navale bine dezvoltată, reprezentă de șantierul naval
Cea mai dinamică ramură industrială locală se dovedeste a fi cea alimentară
Industria extractivă este reprezentată, cu preponderență, de extracția pietrei pentru construcții
Serviciile dețin cea mai mare pondere din VAB județean (52% în 2009) și se observa o mica descrestere fata de anul 2008(52.5%). De asemenea, cel mai mare număr de firme active și cele mai mari investiții brute se înregistrează în sfera serviciilor. IMM-urile din domeniul serviciilor au cunoscut o creștere a numărului de firme active și de personal angajat. În cadrul serviciilor se remarcă tranzacti imobiliare, prestari servicii pentru intreprinderi. Acesta a înregistrat creșteri ale ponderii în VAB județean.
Construcțiile înregistrează o dinamică pozitivă pe perioada 2000 – 2011. Ponderea construcțiilor este în 2009 inferioară mediei naționale (la nivel județean aportul construcțiilor este în 2009 de 9,5% la formarea VAB județean). Starea infrastructurii de transport și utilități a județului și regiunii arată că pentru acest sector există mari oportunități de dezvoltare.
Implicațiile pentru ÎPT
Adaptarea ofertei de formare profesională inițială la tendințele de dezvoltare economică.
Din analiza profilului economic al județului se poate aprecia că domeniile de formare profesională inițială prioritare sunt: serviciile, industria, agricultura si silvicultura si construcții. Prioritizarea acestora și ponderile recomandate pentru fiecare domeniu trebuie să țină cont de previziunile privind ocuparea (vezi capitolul Piața muncii).
Adaptarea conținuturilor învățării la schimbările tehnologice și organizaționale produse de investițiile străine și la cerințele specifice ale IMM-urilor
Principalele direcții de acțiune sunt:
Adaptări ale curriculum-ului în dezvoltare locală realizate în parteneriat cu agenții economici
Dezvoltarea parteneriatului cu agenții economici pentru asigurarea condițiilor de desfășurare a instruirii practice și dezvoltarea formării continue a cadrelor didactice prin stagii la agenți economici
Asigurarea îndeplinirii standardelor de pregătire profesională prin implementarea sistemului de asigurare a calității în educație și formare profesională
Asigurarea unei pregătiri de bază largi cu competențe tehnice generale solide
Promovarea învățării pe parcursul întregii vieți
PIAȚA MUNCII
În acest capitolul se urmărește determinarea cererii previzionate a pieței muncii la orizontul anului 2013 în scopul furnizării către sistemul IPT a informațiilor necesare pentru anticiparea nevoilor de formare profesională . În acest scop sunt utilizate informațiile furnizate de analiza unui set de indicatori statistici ai pieței muncii din surse statistice oficiale și din surse administrative pentru evidențierea tendințelor alături de informațiile furnizate de studii previzionale privind piața muncii.
În analiza pieței muncii sunt folosite două serii de date statistice: Balanța forței de muncă (BFM) și Ancheta privind forța de muncă în gospodării (AMIGO). Valorile indicatorilor statistici din cele două serii de date nu sunt identice datorită metodelor de calcul și a metodologilor diferite. Utilizarea în analiza pieței muncii a ambelor serii este justificată de nivelul diferit al informațiilor. Astfel, BFM permite compararea datelor la nivel regional și județean iar AMIGO permite compararea datelor între regiuni și cu statistica europeană.
4.1. SITUAȚIA ACTUALĂ. INDICATORI STATISTICI AI PIEȚEI MUNCII
4.1.1. PARTICIPAREA LA FORȚA DE MUNCĂ – POPULAȚIA ACTIVĂ, POPULAȚIA OCUPATĂ, ȘOMAJUL
Populația activă din Regiunea Sud – Est număra, în 2009, 1240 mii persoane, respectiv 12 % din populația activă a țării (vezi Anexele 3a-3c PIATA MUNCII – foaia 3a.).
Structura populației active din regiunea Sud Est în 2009 arată că ponderea populației active de sex masculin este superioară celei de sex feminin cu peste 17,5% iar ponderea populației active din mediul rural este cu 14,19% sub ponderea populației active din mediul urban (vezi Anexele 3a-3c PIATA MUNCII – foaia 3a).
Din punct de vedere al evoluției, în perioada 2002-2007, la nivelul regiunii Sud – Est, s-a înregistrat o reducere a populației active. Pe sexe, populația activă de sex masculin s-a redus în perioada 2002-2007 mai puțin (cu aprox. 15 mii persoane), comparativ cu reducerea populației active de sex feminin (cu 40 mii persoane). Pe medii rezidențiale situația arată o creștere a populației active din mediul urban cu 10 mii persoane și o scădere a populației active din mediul rural cu 65 mii persoane (vezi Anexele 3a-3c PIATA MUNCII – foaia 3a.).
Populația ocupată din regiunea Sud – Est număra în 2009 aproximativ 1147 mii persoane ceea ce reprezenta 12% din populația ocupată a României. De-a lungul perioadei analizate, populația ocupată din Regiunea Sud – Est a cunoscut evoluții oscilante de la un an la altul (vezi Anexele 3a-3c PIATA MUNCII – foaia3a.).
Fig. 4.1
Populația ocupată de sex masculin este preponderentă față de cea feminină (diferența de 193 mii persoane în 2007).
Pe medii rezidențiale, în anul 2009, populația ocupată din mediul urban reprezenta 56,06% din totalul populației ocupate la nivelul regiuni.
Evoluția populației ocupate în perioada 2002 – 2009 arată o fluctuație de la un an la altul, dar pe întreaga perioadă se înregistrează o scădere cu 13 mii persoane. În anul 2009 scăderea față de 2008 a fost semnificativă, de 8 mii persoane.
Populația ocupată din mediul urban a înregistrat o ușoară creștere în 2009 comparativ cu 2008, cu 4 mii persoane și cu 39 mii persoanefață de 2002, în timp ce populația ocupată din mediul rural a înregistrat o scădere cu 12 mii persoane față de 2008 și o scădere de 52 mii persoane față de 2002..
Pe sexe, evoluția populației ocupate a înregistrat o ușoară creștere a populației masculine(cu 6 mii persoane),dar și cea feminină (cu 2 mii persoane),în anul 2009 comparativ cu anul 2008.Cea mai importantă scădere înregistrându-se între 2007-2006 (de la 508 mii persoane în 2006 la 484 mii persoane în 2007).
În ceea ce privește structura populației ocupate după nivelul de instruire, la nivelul regiunii Sud – Est se constată că în perioada 2008-2009 s-a produs o diminuare cu 1% a ponderii populației ocupate cu nivel de instruire scăzutîn totalul populației ocupatee și o ușoară creștere ( cu procente cuprinse între 0,3 și 0,8) a ponderii populației ocupate cu nivel mediu și superior din totalul populației ocupate.
Numărul șomerilor (BIM) din regiunea Sud – Est se ridica în anul 2009 la 92517 persoane.
Situația șomajului pe sexe arată că, în anul 2009, din totalul șomerilor, aprox. 63,44% sunt de sex masculin(vezi Anexele 3a-3c PIATA MUNCII – foaia 3a) .
Din punct de vedere al distribuției șomerilor pe medii de rezidență, se constată că, în anul 2009 , 69,89% din totalul șomerilor sunt în mediul urban.
Din punct de vedere al evoluției șomajului în perioada 2002-2011 se constată că numărul șomerilor în 2009 a scăzut față de 2002 cu peste 42 mii persoane. Evoluția a fost însă oscilantă, atingând cifra de 49 mii de persoane în 2011.
Pe sexe, evoluția în perioada 2002-2009 a fost fluctuantă. Numărul șomerilor a scăzut, atât pentru sexul masculin (scădere cu aproximativ 15 mii persoane în 2007 față de 2002) cât și pentru cel feminin (scădere cu aproximativ 10 mii persoane în 2009 față de 2002).
În mediul urban scăderea numărului de șomeri a fost mai accentuată (scădere cu 29 mii persoane în 2009 față de 2002) în timp ce în mediul rural evoluția a fost fluctuantă și cu o scădere mai lentă (scădere 13 mii persoane în 2009 față de 2002).
Rata de activitate și rata de ocupare (vezi Anexele 3a-3c PIATA MUNCII – foaia 3a) a populației în vârstă de muncă (15-64 ani) au scăzut în anul 2009 față de anul 2008. Rata de activitate în 2009 este 60%, față de 59,8% în 2008. Rata de ocupare în 2011 este de 48%, cu 6,4% mai mica decât cea din 2008(de 52,4%). Persistă decalajul pe sexe în ceea ce privește ratele de activitate și ratele de ocupare, semnificativ mai reduse pentru populația feminină . De asemenea se mențin decalajele între mediul rural și mediul urban privind ratele de activitate și ratele de ocupare, mai reduse pentru mediul rural.
În cazul tinerilor (15-24 ani), rata de activitate și rata de ocupare sunt mult mai reduse față de valorile pentru totalul populației în vârstă de muncă (15-64 ani) și sunt în scădere continuă în perioada 2002-2011. Astfel, rata de activitate este în 2010 de 29,8% față de 39,3% în 2002 (rata pentru populația cu vârste între 15-64 ani fiind de 60%). Rata de ocupare înregistrează și ea o scădere de la 29,7% în 2002 la 23,3% în 2009, în 2011 în scădere pînă la 17,1% (în timp ce rata pentru populația cu vârste între 15-64 ani este în 2009 55,4%). Se mențin pe toată perioada analizată, între anii 2002 și 2011, decalaje semnificative între populația feminină și cea masculină și între mediul urban și cel rural privind ratele de activitate și ocupare, în defavoarea populației feminine și a mediului rural.
Se înregistrează un decalaj semnificativ al ratei de ocupare față de ținta UE pentru 2010. Astfel, rata de ocupare în Regiunea Sud Est, în 2009 este cu 3,2 puncte procentuale sub media națională și cu 9,2 puncte procentuale sub de media europeană (UE-27), respectiv la 14,6 procente distanță față de obiectivul UE pt. 2010.
La Tulcea: rata de activitate a scazut cu 5,7 % de la 57,8% in 2002 la 52,1% in 2010, rata de ocupare a scazut cu 4,4% de la 52,3% in 2002 la 47,9% in 2010.
Șomajul (BIM) în anul 2010
Rata șomajului la nivelul Regiunii Sud Est se menține mai ridicată decât la nivel național (7,5% față de 6,9%);
Rata șomajului la nivelul regiunii mai ridicată în mediul urban (9,2%) față de mediul rural (5,1%)
Șomajul mai mare în cazul bărbaților (8%, față de 6,7% în cazul femeilor);
La Tulcea rata somajului a crescut cu 3,3% in 2007- 4,7% si in 2010-8% fiind mai mare in cazul femeilor de la 3,42% la 7,0% .
4.1.2. STRUCTURA POPULAȚIEI OCUPATE PE NIVELURI DE INSTRUIRE, LA NIVEL REGIONAL
Structura după nivelul de instruire, în anul 2009, a populației ocupate la nivelul Regiunii Sud Est arată că 26,5% din totalul populației ocupate are nivel de instruire scăzut (nivel gimnazial, primar sau fără școală absolvită) în creștere față de 2008 (27,5%) și doar 12% are nivel superior de instruire, pondere în scădere față de 2008 (11,2%)
Se remarcă, de asemenea, faptul că în rândul populației feminine doar 6,19% are nivel de instruire profesional, comparativ cu 31,4% din populația masculină.
Evoluția structurii populației ocupate după nivelul de instruire în perioada 2002- 2009 evidențiază creșterea ponderii populației cu nivel superior și mediu (postliceal, liceal, profesional) și scăderea ponderii populației cu nivel scăzut.
Structura pe sexe, în anul 2009 indică faptul că populația feminină cu nivel mediu de instruire are o pondere cu 8% mai mică decât populația masculină. Pentru nivelul superior populația feminină deține o pondere mai mare decât cea masculină cu peste 5 puncte procentuale(5,9%). De remarcat este faptul că la nivelul scăzut de instruire populația feminină deține o pondere de 27,7%, cu 2 puncte procentuale mai mult decât populația masculină (vezi figura 4.2. și Anexele 3a-3c PIATA MUNCII – foaia 3a AMIGO) .
Structura pe medii rezidențiale indică disparități majore(vezi figura 4.1. și Anexele 3a-3c PIATA MUNCII – foaia 3a). Astfel, în mediul rural aproximativ jumătate din populația ocupată (47,3%) are nivel scăzut de instruire față de numai 10,1% în mediul urban.
Se remarcă faptul că ponderea populației din mediul rural cu nivel scăzut de instruire a crescut în 2009(47,3%) față de 2008(48,8%). Populația ocupată din mediul rural cu nivel superior de instruire (2,8%) este de peste 6,9 ori mai puțin numeroasă decât cea din mediul urban cu același nivel de instruire (19,3%). Ponderea populația ocupată cu nivel mediu de instruire din mediul rural a scăzut de la 49% în 2008 la 49,9% în 2009. În anul 2009 decalajul dintre ponderea populației ocupate cu nivel mediu de instruire din mediul rural și cea din mediul urban este de 20,7 puncte procentuale, în favoarea mediului urban,în scădere față de 2008 (22,1 procente)
Figura 4.2.
Sursa: calculat pe baza datelor INS (AMIGO): "Forța de muncă în România. Ocupare și șomaj”
4.1.3. STRUCTURA POPULAȚIEI OCUPATE CIVILE PE PRINCIPALELE ACTIVITĂȚI ALE ECONOMIEI
Datele anuale furnizate de INS, pe baza rezultatelor din Balanța forței de munca (BFM) permit analiza comparativă la nivel regional și județean a evoluției în timp a structurii populației ocupate civile pe principalele activități ale economiei naționale.
La nivelul județului, se constată, pentru perioada 2002- 2011, tendința de scădere a numărului și ponderii populației ocupate în agricultură, cu 6,0 mii persoane în paralel cu creșterea numărului și ponderilor populației ocupate în servicii, de la 3,4 mii persoane la 28 mii persoane, și în construcții de la 3,4 la 5 mii (vezi figurile 4.3 și Anexele 3a-3d PIATA MUNCII PRAI SE – foaia 3d). Industria se menține, cu anumite fluctuații în jurul acelorași valori ale numărului și ponderii populației ocupate în această activitate , respectiv 19,3 mii in 2002 la 15,1 mii in 2011.
Populația ocupată a crescut atât în cifre absolute cât și ca pondere în toate activitățile din cadrul sectorului servicii. (Anexa 3 ). Cele mai importante creșteri s-au înregistrat în (creștere cu 24.6 mii persoane, de la 3.4 mii în 2002 la 28 mii în 2011) și construcții (creștere cu 1,6 mii persoane, de la 3,4 mii în 2002 la 5 mii în 2011). În cadrul serviciilor, subsectoarele care au înregistrat creșteri ale populației ocupate civile sunt: comerț (creștere cu 1,9 mii persoane, de la 6,4 mii în 2002 la 8.3 mii în 2011), tranzacții imobiliare (scadere cu 2.1 mii persoane, de la 2,3 mii în 2002 la 0.2 mii în 2011), transport, depozitare și comunicații(creștere cu 2,6 mii persoane, de la 1,2 mii în 2002 la 3.8 mii în 2011), hoteluri și restaurante (crestere cu 0,1 mii persoane, de la 1,2 mii în 2002 la 1,3 mii în 2011).
Cele mai importante scăderi ale populației ocupate civile a înregistrat, în perioada analizată, agricultura (scădere cu 6 mii persoane, de la 36,7 mii în 2002 la 30,7 mii în 2011). Atât industria extractivă(de la 0,9 la 0,6) cît și cea prelucrătoare(de la 17,4 la 12,5) au înregistrat o scădere a populației ocupate civile în perioada analizat, 2002-2011.
Figura 4.3
Comparativ cu structura ocupării civile la nivel regional, sunt mai bine reprezentate la nivelul județului: agricultura (30,2% din populația ocupată civilă la nivelul județului, comparativ cu 31,0 % la nivel regional), industria prelucrătoare (13,1% din populația ocupată civilă la nivelul județului, comparativ cu 14,2 % la nivel regional).
4.1.4. NUMĂRUL MEDIU AL MUNCITORILOR PE ACTIVITĂȚI ALE ECONOMIEI NAȚIONALE
Evoluția numărului mediu al muncitorilor și a ponderii acestora pe activități ale economiei naționale oferă informații privind tendințele de ocupare pentru persoanele cu nivel de calificare 1 și 2 (vezi Anexa 5).
La nivelul județului se constată că în perioada 2008-2011 populatia activaa scăzut cu aproape 9,3 mii persoane. Pe activități economice se constată creșteri în construcții, serviciiși hoteluri și restaurante. Activitățile economice care au înregistrat cele mai mari diminuări ale numărului de muncitori în perioada analizată 2008 -2011 sunt: serviciile (scadere cu 6,2 mii persoane), industria prelucrătoare (diminuare cu peste 3,0 mii persoane), energia electrica, termica, gaze si apa (diminuare cu 1,0 mii persoane) industria extractiva (diminuare cu 0,1 mii persoane). Sub aspectul evoluției structurii muncitorilor pe activități ale economiei se constată, la nivelul județului, Tulcea că au crescut ponderile muncitorilor din comert cu 0.3 mii persoane, restul activităților economiei înregistrând scăderi ale ponderilor în perioada analizată.
Situațiile mai sus menționate arată evoluții pozitive ale cererii de forță de muncă in Jud.Tulcea cu nivel de calificare 1 și 2 pentru activități din construcții,servicii, hoteluri si restaurante . Cu toate acestea structura muncitorilor este dominată de agricultura silvicultura si pescuit ponderea în 2011 a fost 36,2% urmata de servicii cu 30.9% industrie cu 17.8 %.
4.2. INFORMAȚII PARȚIALE
4.2.1. ANALIZA COMPARATIVĂ PE OCUPAȚII A ȘOMAJULUI ȘI LOCURILOR DE MUNCĂ VACANTE ÎNREGISTRATE LA AJOFM
Datele furnizate de AJOFM din regiune cu privire la evoluția locurilor de muncă vacante, respectiv a numărului de șomeri înregistrați, dintre care distinct pentru șomerii proveniți din rândul absolvenților, sunt prezentate în Anexa 5 – Șomaj – Locuri de muncă vacante.
În conformitate cu scopurile analize, au fost selectate din baza de date a AJOFM acele grupe de ocupații/ocupații din COR (Clasificarea Ocupațiilor din România) considerate relevante pentru regiune în raport cu calificările din nomenclatorul de pregătire prin învățământul profesional și tehnic. Pentru învățământul superior, au fost selectate majoritatea grupelor de ocupații din grupa majoră 2 din COR. Pe structura COR s-a mers până la nivelul de detaliere (grupa minoră/grupă de bază/ocupație) minim necesar pentru departajarea în funcție de domeniul de pregătire/profilul relevant. Pentru comparație, a fost analizată și evoluția pentru ocupațiile din categoria muncitorilor necalificați (grupa majoră 9)
Analizele și concluziile care urmează trebuiesc privite sub rezerva următoarelor limite metodologice:
– locurile de muncă vacante înregistrate la AJOFM nu reflectă decât o parte din piața muncii (în ciuda obligaților legale, nu toate locurile vacante sunt anunțate de angajatori,exemplu;unitaile de stat în general, gradul de cuprindere în evidențele AJOFM scade cu cât crește nivelul de calificare și gradul de specializare a acestora)
– posibile înregistrări multiple ale acelorași posturi (anunțuri de locuri vacante repetate în cazul neocupării)
– informații incomplete generate de necorelarea intre ISJ,Universitati si AJOFM , si dificultățile de utilizare a bazelor de date de dare dispun AJOFM
– dificultățile de corelare între nomenclatoarele din învățământ și COR
– la momentul analizei nu au fost disponibile informații privind numărul anual de absolvenți pe domenii și calificări pentru a evalua raportul absolvenți șomeri / absolvenți pe ocupațiile aferente
– datele analizate nu iau în considerare durata medie a șomajului pe ocupațiile respective și nici rata de ocupare a locurilor de muncă vacante.
4.2.1.1. Principalele constatări din analiza evoluției la nivelul ocupațiilor relevante pentru învățământul profesional și tehnic liceal
În tabelul 4.3.sunt prezentate sintetic tendințele privind locurile de muncă vacante, șomerii înregistrați, șomeri absolvenți precum și ocupațiile și grupele de ocupații relevante prin numărul de locuri de muncă vacante. Detaliat, datele sunt prezentate în anexa 5.
Tabelul 4.3.
Profilul dominant la nivelul județului Tulcea în ce privește cererea de forță de muncă pare să fie dat de următoarele domenii (în ordinea numărului de locuri de muncă vacante): comerț, construcții, turism și alimentație, electric, economic. Ocupațiile cele mai cerute de angajatori, cu creștere a locurilor de muncă vacante în 2011 comparativ cu anul anterior și cu balanță pozitivă în ce privește diferența locuri de muncă vacante-șomeri au fost înregistrate în domeniile: comerț, construcții, turism și alimentație, electric, economic.
Ocupațiile cele mai cerute de angajatori, cu creștere a locurilor de muncă vacante în 2010 comparativ cu anul anterior și cu balanță pozitivă în ce privește diferența locuri de muncă vacante-șomeri au fost înregistrate în domeniile: mecanică, comerț, construcții, turism și alimentație, electric, economic, , industria textila si pielariei, materiale de constructii.
Situația privind șomajul de start la nivelul regiunii Sud Est
Se constată că influența absolvenților în totalul șomerilor înregistrați este în scădere la toate domeniile de formare profesională.
Comparând valorile absolute ale șomerilor absolvenți și numărul locurilor de muncă vacante se observă că numărul absolvenților este cu mult mai mic decât locurile vacante la toate domeniile. În acest context, cauzele înregistrării în șomaj a absolvenților pot fi identificate în nivelul de pregătire al acestora și/sau refuzul lor de angajare pe locurile de muncă vacante.
4.2.1.2. Principalele constatări din analiza evoluției la nivelul ocupațiilor relevante pentru învățământul postliceal
Ocupațiile relevante pentru învățământul postliceal nu înregistrează un număr semnificativ de locuri de muncă vacante și nici un număr semnificativ de șomeri înregistrați.
Pentru școala postliceală, domeniile cu dinamică pozitivă la nivel regional (tendință de creștere a locurilor de muncă și balanță pozitivă locuri de muncă-șomeri) sunt: economic, sănătate și asistență pedagogică, servicii. În domeniul economic se remarcă cererea importantă pentru agenti in activitatea financiara si comerciala (22 locuri de muncă vacante în 2010).În domeniul servicii cea mai solicitată ocupație a fost în 2009 secretari si operatori la masini de scris si de calcul ( 25 locuri de muncă vacante). In comert 19 locuri de munca vacante in 2010
4.2.1.3. Principalele constatări din analiza evoluției la nivelul ocupațiilor relevante pentru învățământul superior
Pentru învățământul superior, dintre grupele de ocupații cu număr semnificativ de locuri de muncă vacante la nivel județean și cu balanță negativa locuri de muncă-șomeri, se remarcă, în ordinea numărului de locuri de muncă vacante la nivelul județului în 2010: profesori in invatamant gimnazial (19 locuri de munca si 43 someri), economisti (18 locuri cu 55 someri) specialisti in domeniul financiar (12 locuri de munca si 3 someri), ingineri mecanici (14 locuri cu 41 someri), ingineri electronisti in transporturi (13 locuri cu 20 someri), ingineri in industria alimentara ( 5 locuri cu 10 someri), medici medicina generala (5 locuri cu 11 someri) si medici stomatologi ( 4 locuri cu 1 somer ).
Ocupațiile: cercetatori si asistenti de cercetare in matematica si statistica, cercetatori si asistenti de cercetare in stiinte fizice si chimie, cercetatori , ingineri de cercetare si asistenti de cercetare in domeniul lemnului si materialelor oxidice, cercetatori si asistenti de cercetare in medicina nu inregistreaza locuri de munca si nici someri.
4.2.2. EVOLUȚIA ȘOMAJULUI ȘI A LOCURILOR DE MUNCĂ VACANTE ÎNREGISTRATE LA AJOFM ÎN PERIOADA OCTOMBRIE 2008 – MARTIE 2010, ÎN CONTEXTUL CRIZEI ECONOMICE ȘI FINANCIARE
Evoluția lunară a șomajului înregistrat la AJOFM în perioada 2008 – 2011 arată o creștere semnificativă a numărului de șomeri înregistrați și a ratei șomajului (vezi fig. 4.5 și anexa 5 D 2). La nivelul județului numărul șomerilor înregistrați a crescut în perioada analizată cu peste 51% (de al 3234 persoane in 2008 la 4900 persoane in 2011).
În rândul populației feminine s-a înregistrat o creștere mai lentă a șomajului înregistrat, cu aproximativ 30% (de al 1609 persoane la 2100 persoane).
Județul Tulcea înregistrează o creștere a ratei șomajului de la 3,5% în octombrie 2008 la 5.8% în 2011.
Evoluția locurilor de muncă vacante înregistrate la ANOFM în perioada octombrie 2008- martie 2009, în județul Tulcea arată o scădere puternică a locurilor vacante, la valori mult sub numărul șomerilor înregistrați (vezi fig. 4.6. și anexa 5D 1) .
Fig. 4.5 Fig. 4.6
4.2.3. PROIECȚIA CERERII ȘI OFERTEI DE LOCURI DE MUNCĂ PE TERMEN MEDIU
În 2011, Institutul Național de Cercetare Științifică în domeniul Muncii și Protecției Sociale (INCSMPS) a realizat, Studiu previzional privind cererea de formare profesională la orizontul 2013 și în perspectiva 2020. Studiul a fost realizat de către INCSMPS în calitate de partener în cadrul Proiectului strategic cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 „Corelarea ofertei educaționale a învățământului profesional și tehnic cu cerințele pieței muncii”, proiect al cărui lider de parteneriatb a fost Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic.
Proiecția cererii de forță de muncă și a cererii de formare profesională pe termen mediu și lung a fost realizată utilizând o metodologie similară cu cea utilizată de Universitatea Cambridge în modelul de prognoză utilizat de CEDEFOP, dar prezintă unele abordări inovative generate de gradul mult mai mare de detaliere a informațiilor dorite.
Astfel, s-a realizat o proiecție a cererii potențiale de forță de muncă (definită ca cererea de forță de muncă rezultată din dinamica economică – descrisă prin indicatori ai investițiilor brute interne și extrene și ai valorii adăugate brute) de-a lungul orizontului de prognoză. Evaluarea cererii potențiale indică modul în care populația ocupată reacționează la dinamica economică. De aceea pentru estimarea ei s-a utilizat o tehnică de modelare econometrică
A fost estimată și cererea înlocuită (definită ca număr de locuri de muncă rezultate din retragerea participanților la activitatea economică ca urmare a pensionărilor). Este de menționat că cererea înlocuită este o variabilă intermediară, astfel încât valorile ei nu descriu decât evoluții ale unor structuri ecopnomice trecute. Mai mult, lipsa unor informații detaliate cu privire la structura pe vârste a populației ocupate a făcut ca estimarea să fie făcută pe grupe de vârstă și în ipoteze care induc un anume grad de eroare al estimării. Prin urmare, aceste estimări trebuie privite cu rezerve.
Utilizând cele două variabile (cererea potențială și cererea înlocuită) s-a estimat cererea agregată de forță de muncă pentru anul 2013 și s-a extins prognoza pentru orizontul 2020.
Analizând informațiile cu privire la dinamica cererii potențiale (măsura creării sau distrugerii de locuri de muncă în viitor) și a cererii înlocuite s-au estimat locurile de muncă disponibile, in ipotezele de calcul al celor două variabile. Acest indicator poate lua valori pozitive dacă există cerere potențială sau dacă aceasta indică distrugere de locuri de muncă dar nivelul cererii înlocuite este mai mare decât distrugerea de locuri de muncă.
Modelul econometric macroeconomic utilizat pentru estimarea cererii de forță de muncă la nivel național a utilizat serii de date de la Institutul Național de Statistică, pentru perioada 2000-2088 privind:
populația ocupată în activități ale economiei naționale (diviziuni CAEN REV1)
valoarea investițiilor brute în bunuri corporale în activități ale economiei naționale (diviziuni CAEN REV1)
valoarea adăugată brută în activitatăți ale economiei naționale (diviziuni CAEN REV1)
valoarea costului mediu lunar al salariaților în activități ale economiei naționale (diviziuni CAEN REV1)
Proiecția cererii de forță de muncă și a cererii de formare profesională pe termen mediu și lung a fost realizată în trei tipuri de scenarii:
Scenariul MODERAT a fost construit pe baza următoarelor ipoteze:
– evoluția valorii adăugate brute (VAB) conform prognozelor Comisiei Naționale de Prognoză (Prognoza de primăvară 2011) pentru perioada 2011-2013
– pentru perioada 2014 – 2020 s-a presupus următoarea evoluție a valorii adăugate brute: un ritm anual de creștere în industrie de 1.0325, un ritm de 1.0305 în construcții și respectiv un ritm anual de creștere în servicii de 1.0165 (valori calculate ca o medie aritmetică a ritmurilor anuale de creștere așteptate pentru perioada 2011 – 2012). S-a considerat că în cadrul fiecărei ramuri, diviziunile componente urmează evoluția ramurii. S-a optat pentru alegerea pentru perioada 2014-2020 a unor ritmuri de creștere a VAB inferioare anului 2013 deoarece s-a dorit luarea în considerare a prezumtivei crize economice pe care specialiștii o previzionează după anul 2013.
– pentru evoluția Costului forței de muncă pentru anii 2009 și 2010 s-a ținut cont de valorile reale publicate de Institutul Național de Statistică, în timp ce pentru anii 2011-2020 s-a considerat un ritm anual de creștere constant și egal cu 1.015.
– pentru evoluția Investițiilor brute s-a pornit de la ritmul de scădere anual pentru 2009 (0.76) pe total industrie calculat din datele de la INS – tempo online. În lipsa altor informații s-a considerat că această scădere a fost înregistrată identic la nivelul fiecărei diviziuni CAEN. Pentru perioada 2010 – 2020 s-a estimat trendul liniar al variabilei pe baza datelor observate pe întreaga perioadă de analiză.
Scenariul OPTIMIST a presupus următoarele variații față de scenariul MODERAT:
– VAB în 2010 înregistrează un ritm de creștere de 1.1 față de 2009 în industrie, un ritm de scădere de 0.9 față de 2009 în construcții, în timp ce în servicii se menține constantă pe perioada 2010-2011 . Pentru perioada 2012- 2013 se mențin evoluțiile prognozate de Comisia Națională de Prognoză, în timp ce pentru perioada 2014- 2020 s-a considerat un ritm anual de creștere în industrie de 1.036, un ritm de 1.044 în construcții și respectiv un ritm anual de creștere în servicii de 1.032 (valori calculate ca o medie aritmetică a ritmurilor anuale de creștere așteptate pentru perioada 2011 – 2013).
– Investițiile brute în 2010 înregistrează un ritm de creștere de 1.15 față de 2009. Pentru perioada 2011- 2020 s-a estimat apoi trendul liniar al variabilei.
Scenariul PESIMIST a presupus următoarele variații față de scenariul MODERAT:
– VAB în perioada 2014 – 2020 se menține la nivelul prognozat pentru anul 2011. De asemenea, s-a ținut cont și de rezultatele anchetei în firme, conform cărora peste jumătate dintre cei intervievați sunt de părere că România nu își va reveni din criza economică până în anul 2013.
– Costul forței de muncă în 2010 își menține ritmul de creștere pe care l-a avut în 2009 comparativ cu 2008, în timp ce pentru anii 2011-2020 s-a considerat un ritm anual de creștere de 1.015 constant.
A fost prognozată separat și evoluția celor 18 diviziuni CAEN (Rev.1) ce au fost excluse din modelul econometric din cauza lipsei de date. Pentru acestea s-a emis ipoteza conform căreia evoluția populației ocupate din cadrul lor își menține trendul observabil pentru perioada 2000- 2008.
În final, s-a corectat modelul cu eroarea obținută din predicția populației ocupate totale la nivel național pentru anii 2009 și 2010 (engl. nowcast) cu valorile reale (erorile au fost de aprox. 1-2%).
Rezultatele proiecțiilor
Proiecția cererii potențiale la nivel național
Rezultatele prognozei cererii potențiale de forță de muncă (funcție de dinamica economică ce generează sau distruge locuri de muncă) la nivel național pentru perioada 2011 – 2020 indică scăderea acesteia în ipotezele scenariului pesimist și a celui moderat și creșterea acesteia în ipoteza scenariului optimist: (mii persoane)
Proiecția cererii potențiale, a cererii înlocuite și a cererii agregate de forță de muncă la nivel de regiune de dezvoltare și la nivel de județ – scenariul moderat
În ipotezele scenariului de bază (moderat) poiecția cererii potențiale relevante pentru invățământul profesional și tehnic indică, la nivel regional, trenduri de reducere continuă între 2012-2020 în regiunile Nord-Est, Nord-Vest, Sus-Est, Sud-Vest și trenduri de scădere în perioada 2012-2014 urmate de trenduri de creștere între 2015 și 2020 în regiunile Sud, Centru, Vest, București-Ilfov.
Proiecția cererii potențiale de forță de muncă la nivel județean a fost estimată prin dezagregarea proiecțiilor la nivel regional privind populația ocupată. Proiecția în structură de ocupații pentru fiecare județ în parte a plecat de la asumpția că este puțin probabil să se producă în următorii trei ani modificări structurale semnificative față de anul 2009
Pornind de la ratele de pensionare pe ocupații la nivel național (sursa: CEDEFOP din LFS (AMIGO)), s-a coborât la nivel regional luându-se în considerare diferențele dintre rata de ocupare a persoanelor vârstnice (peste 55 de ani) la nivel național și pe regiuni. Apoi, ratele de pensionare au fost rafinate la nivel de județ prin raportarea la ponderea populației de 55 ani și peste în populația totală ocupată a județului respectiv și compararea acesteia cu ponderea populației de 55 ani și peste în populația totală ocupată a regiunii din care face parte județul.
Cererea agregată de forță de muncă la nivel național a fost obținută din însumarea cererii potențiale cu cererea înlocuită de forță de muncă. Se observă faptul că – la nivel național – în fiecare an de prognoză, cererea înlocuită compensează scăderile cererii potențiale rezultată din evoluția potențială a activităților economice. Diferența dintre cererea înlocuită și modificarea cererii potențiale față de anul anterior este explicată de existența unor locuri de muncă disponibile. Estimarea dinamicii acestora, ca și a cererii potențiale, înlocuite și agregate în ipotezele scenariului de bază (moderat) arată existența unor oportunități pentru ocuparea tinerilor absolvenți sau a inactivilor, respectiv a șomerilor. Dacă acceptăm ipoteza că ponderea populației inactive nu se modifică și nici nu au loc reduceri ale ratei șomajului, putem să considerăm ca aceste locuri de muncă vor putea fi disponibile pentru absolvenții din diferite domenii relevante pentru învățământul profesional și tehnic.
Prognoze ale cererii pentru Regiunea Sud Est (nr. persoane)
Prognoze ale cererii pentru județul TULCEA
Proiecția cererii de forță de muncă pe activități economice, la nivelul regiunii
Subliniem caracterul informativ al estimărilor deoarece acestea s-au bazat pe informații statistice incomplete și pe ipoteza că au avut loc alocări ale forței de muncă (și se va respecta înclinația și în viitor) strict în domeniul de activitate și în ocupația în care se face pregătirea.
Structura estimată pe domenii de pregătire a cererii potențiale la intersecția COR-CAEN, pentru RegiuneaSud-Est este următoarea:
Structura proiecției cererii potențiale pe domenii de pregătire în Regiunea Sud -Est
Structura proiecției cererii potențiale pe domenii de pregătire în județul TULCEA
NOTĂ: diferențele dintre ponderile cererii de formare profesională la nivelul județului, adoptate în CLDPS, comparativ cu ponderile estimate pentru nivelul regional in cadrul studiului previzional, sunt justificate in baza urmatoarelor considerente:
in domeniul Electric sunt noi calificări care sunt solicitate de către elevi și cu perspectivă pe piața muncii.
in domeniul Textil , exista o lipsa acuta a locurilor de muncă și în ultimii 2 ani de școală nu au existat cereri din partea elevilor.
în domeniul Ind. Alimentară exista cerere din partea elevilor si activități sezoniere care necesită personal.
în domeniul Mecanică solicitările sunt doar din partea unor agenți economici care au activități sezoniere, cum este cazul șantierelor navale.
în domeniul Turism și Alimentație solicitările sunt numeroase tinând cont de potențialul turistic al zonei, unde pe perioada verii sunt numeroase solicitări și existența perspective de dezvoltarea a domeniului.
Structura ofertei educaționale pe niveluri de calificare la nivelul regiunii
Notă: Ponderea de 27% a nivelui 3 pentru continuarea studiilor în învățământ superior în 2017 este conform țintei asumate de România prin PNR privind ponderea absolvenților de învățământ terțiar în 2020.
Se recomandă ca ponderea IPT din totalul ofertei educaționale să fie aproximativ 60%. În cadrul ofertei educaționale a IPT aproximativ 40% se recomandă să fie pentru calificări de nivel 3 iar 60% pentru calificări de nivel
4.3. CONCLUZII DIN ANALIZA PIEȚEI MUNCII. IMPLICATII PENTRU IPT
4.3.1. PRINCIPALELE CONSTATĂRI DESPRINSE DIN INFORMAȚIILE DIN AMIGO LA NIVEL REGIONAL
Conform celui mai recent studiu al Comisiei Naționale de Prognoză, „Proiecția principalilor indicatori macroeconomici pentru 2009-2013”, realizat în 28 aprilie, 2009, balanța forței de muncă civile la sfârșitul anului, la nivel național, va înregistra în 2009 următoarele evoluții:
scădere a populației ocupate cu peste 215 mii persoane,
scădere a ratei de ocupare la 40% (de la 40,9% în anul 2008),
scădrea numărului de salariați cu 110 mii persoane
creșterea numărului de șomeri înregistrați cu peste 216 mii persoane (de la 403,4 mii în 2008 la 620 mii în 2009)
creșterea ratei șomajului la 6,8% (de la 4,4% în 2008)
Se constată că populația ocupată, numărul de salariați și rata de ocupare vor atinge valori apropiate anului 2008 în 2011- 2012. În schimb, numărul șomerilor înregistrați și rata șomajului se vor menține la valori superioare anului 2008 pe toată perioada de prognoză.
Evoluția prognozată pentru principalii indicatori privind forța de muncă – AMIGO, arată aceleași tendințe ca și balanța forței de muncă. Se remarcă rata ridicată a șomajului BIM prognozată pentru anul 2009, de 8%, rată care, deși în scădere, se menține până în 2013 peste valoarea din 2008 (6,6% prognozat în 2013 față de 5,8% înregistrat în 2008)
Tabelul 4.4. Balanța forței de muncă civile – date la sfârșitul anului
Sursa datelor: Comisia Națională de Prognoză, „Proiecția principalilor indicatori macroeconomici pentru 2009-2013”, 28 aprilie, 2009; http://www.cnp.ro/user/repository/prognoza_2009-2013.pdf
Tabelul 4.5. Evoluția principalilor indicatori privimând forța de muncă – AMIGO
Sursa datelor: Comisia Națională de Prognoză, „Proiecția principalilor indicatori macroeconomici pentru 2009-2013”, 28 aprilie, 2009; http://www.cnp.ro/user/repository/prognoza_2009-2013.pdf
Datele Eurostat pe baza sondajelor de piața muncii indică pentru România în 2008 o rată totală a șomajului de lungă durată de 2,4%, inferioară mediei la nivel european (UE-27, 2,6%). În 2007, conform AMIGO, rata totală a șomajului de lungă durată la nivelul Regiunii Sud Est era de 4,4%, valoare superioară mediei naționale de 3,2% și mediei europene (UE 27) de 3%
Conform AMIGO, la nivelul Regiunii Sud Est în 2007 șomajului de lungă durată pentru tineri era de 18,5%, valoare superioară mediei naționale de 13,3%.
Din analiza indicatorilor referitori la șomajul tinerilor (BIM) în 2007, se constată (vezi tabelul 4.1. și Anexele 3a-3c PIATA MUNCII ):
Rata ridicată a șomajului tinerilor (raportat la populația activă, 15-24 ani): 26,5%, peste cea la nivel național (20,1%) și european (UE-27: 15,3%). În anul 2007 s-a înregistrat cea mai mare rată a șomajului tinerilor din perioada analizată 2002-2007
Rata șomajului mai ridicată în cazul femeilor (27,7% pentru femei față de 25,9% la bărbați)
În anul 2007, raportat la întreaga populație din grupa 15-24 ani (416831 persoane), cei 35503 șomeri BIM din aceeași categorie de vârstă, reprezintă 8,5%, în creștere față de 2006 când era de 8,1% (vezi Anexele 3a-3c PIATA MUNCII – foaia 3°)
Șomerii (BIM) din grupa 15-24 de ani reprezintă 33,1% din numărul total al șomerilor din regiune, cea mai mare pondere în perioada analizată 2002- 2007 (vezi Anexele 3a-3c PIATA MUNCII – foaia 3a)
În mediul rural șomerii (BIM) din grupa 15-24 de ani reprezintă 37,9% din numărul total al șomerilor din regiune din mediul rural (vezi Anexele 3a-3c PIATA MUNCII – foaia 3a)
Datele statistice evidențiază că riscul de șomaj crește și șansele de ocupare se reduc cu cât nivelul de educație este mai scăzut (vezi tabelul 4.2.).
În 2007, rata șomajului regional pentru persoanele cu nivel scăzut de educație (cu cel mult învățământ gimnazial) este cu 2 puncte procentuale mai mare decât la nivel național. Rata de ocupare în cazul persoanelor cu nivel scăzut de educație este sensibil mai mică în Regiunea Sud Est decât la nivel național (38,4%, față de 40,3%).
Se constată o rată a șomajului la persoanele cu studii superioare mai ridicată în Regiunea Sud Est (4,4%) decât media națională (2,9%). În mod corespunzător, rata de ocupare a persoanelor cu studii superioare din regiune se situează sub media națională pentru același nivel de educație (81,3% față de 85,8%).
La nivel regional rata de ocupare a femeilor cu nivel scăzut de educație (29,8%) este cu aproape 20 puncte procentuale mai mică decât a bărbaților (49,7%).
Rata de ocupare în mediul rural a persoanelor cu nivel scăzut de educație (48,7%) este de peste două ori mai mare decât în mediul urban (23,5%)
Tabelul 4.2.
Sursa: INS (AMIGO), "Forța de muncă în România: Ocupare și șomaj", ediția 2006
4.3.2. CONCLUZII DIN ANALIZA PRINCIPALILOR INDICATORI DIN BALANȚA FORȚEI DE MUNCĂ(BFM)
Populația activă civilă din județul Tulcea număra, în 2009, 90,6 mii persoane, respectiv 8.205% din populația activă civilă a regiunii (vezi Anexa 3 PIATA MUNCII ).
Din punct de vedere al evoluției, în perioada 2002-2009, la nivelul județului, s-a înregistrat o scădere a populației active civile.
De-a lungul perioadei analizate, populația ocupată civilă a avut o evoluție fluctuantă, cu o ușoară scadere în ultimii 3 ani (vezi Anexa 3.).
Rata de activitate și rata de ocupare a resurselor de muncă (vezi Anexa 3 PIATA MUNCII ) a scazut ușor în anul 2009 față de anul 2008. Rata de activitate în 2009 este 54,5%. Rata de ocupare în 2009 este printre cele mai mici rate între județele regiunii (penultimul loc) și cu peste 5 puncte procentuale sub media regională.
Rata de ocupare în județul Tulcea, în 2011 este 53.3%, cu 5,0 puncte procentuale sub media regională.
Este de semnalat faptul că în 2009 la nivelul nici unui județ al regiunii nu s-au înregistrat valori superioare mediilor naționale pentru rata de activitate și rata de ocupare civilă.
La sfârșitul anului 2011 în evidențele AJOFM din judetul Tulcea erau înregistrați 4900 șomeri, față de 4005 mii șomeri în 2008 (vezi Anexa 3). Din totalul șomerilor înregistrați în 2008, 1772 sunt femei (44.24%) si in 2011, 2100 femei
Conform BFM, rata șomajului înregistrat la nivel județean a cunoscut o evoluție in V în perioada 2002-2011, de la 8,4 % în 2002 la 5.8% în 2011. Județul Tulcea are în 2011 o rată a șomajului înregistrat mai mică decât media regională.
Rata șomajului în rândul femeilor a scăzut dupa care a crescut în perioada analizată de la 7,94 % la 5.30 % și este sub media regională cu 1 punct procentual.
La 31 dec.2011, ponderea șomerilor sub 25 de ani din totalul șomerilor înregistrați la AJOFM Tulcea era de 8.92%, în scădere față de ponderea înregistrată în perioada 2004 – 2006
Ponderea șomerilor înregistrați cu vârste sub 25 ani în județul Tulcea este sub media regională. Evoluția numărului total de șomerilor înregistrați și a numărului de șomeri înregistrați cu vârste sub 25 de ani arată o tendință de scădere în perioada 2004-2011, cu o ușoară creștere în 2011 față de 2010.
Datele raportate de AJOFM ca șomaj de lungă durată evidențiază doar șomerii înregistrați peste 6 luni în cazul tinerilor sub 25 ani. Având în vedere că cei mai mulți dintre șomeri ies din evidențele AJOFM odată cu încetarea perioadei de plată a ajutorului de șomaj, datele raportate de AJOFM pentru șomajul de lungă durată apar mult mai mici decât în realitate (a se vedea comparativ cu datele la nivel național și regional din AMIGO și Eurostat)
4.3.3. CONCLUZII DIN ANALIZA STRUCTURII POPULAȚIEI OCUPATE CIVILE
Ierarhia sectoarelor economice din punct de vedere al ponderii populației ocupate civile pe sectoare în 2011 la nivel județean este: agricultura 30.7 mii, servicii 28 mii, industria 15.1 mii, comert 8.3 mii, constructii 5 mii, transport si depozitare 3.8.
Serviciile
Ponderea populației ocupate civile din servicii la nivel regional este cu peste 2 puncte procentuale sub media națională. Județul Tulcea înregistrează o pondere inferioară mediei regionale cu 2,7 puncte procentuale. Ponderea ocupării în hoteluri și restaurante este cu 0,1 puncte procentuale sub valoarea regională. În transporturi, depozitare și comunicații, județul are ponderea cu 5,1 %, cu 1,2 puncte procentuale sub valoarea regională. În comerț județul deține o pondere a populației ocupate de 9,1% (cea mai mică pondere dintre județele regiunii), cu 3,6 puncte procentuale sub media regională de 12,7%. Intermedierile financiare și tranzacțiile imobiliare au ponderi sub media regională
Agricultura
Agricultura a înregistrat o scădere semnificativă a ponderii polulației civile ocupate în perioada 2002-2009, de la 42,5% în 2002 la 31% în 2009, dar se menține peste media regională.
Industria
În 2009 industria a cunoscut cea mai redusă pondere a populației civile ocupate din tot intervalul 2002-2009, de numai 20,46%. Industria extractivă, industria prelucrătoare și energia electrică și termică au cunoscut scăderi ale ponderilor populației civile ocupate în perioada analizată.
Construcțiile
Ponderea populației ocupate civile în construcții la nivelul județului a crescut de la 3,94% în 2002 la 5,4% în 2009 dar se situează în continuare sub media regională de 7,3%
4.3.4. CONCLUZII DIN ANALIZA COMPARATIVĂ PE OCUPAȚII A ȘOMAJULUI ȘI LOCURILOR DE MUNCĂ VACANTE ÎNREGISTRATE LA AJOFM
Din analiza evoluției șomajului înregistrat și a locurilor de muncă vacante în perioada 2003 – 2011 se poate aprecia potențialul de absorbție al forței de muncă pe o serie de ocupații grupate pe domenii ale formării profesionale din IPT. Principalele concluzii ale acestei analize la nivelul județului sunt prezentate în continuare.
Profilul dominant la nivelul județului în ce privește cererea de forță de muncă pare să fie dat de următoarele domenii (în ordinea numărului de locuri de muncă vacante): constructii si instalatii – 297, mecanică – 240 locuri, comerț – 235 locuri, turism și alimentație – 223 locuri, materiale de construcții – 47 locuri.
Domeniile cu dinamică pozitivă și potențial mare de absorbție pe piața muncii sunt: comerț, construcții instalații și lucrări publice,turism și alimentație, economic (locuri de muncă vacante în creștere, șomaj în scădere/fluctuant, balanță locuri de muncă-șomeri pozitivă sau cu tendință de echilibrare)
Domeniile care au un foarte slab potențial de absorbție a forței de muncă datorită valorilor mici ale numărului de locuri de muncă vacante și a soldului negativ sau foarte ușor pozitiv al diferenței locuri vacante-șomeri sunt: tehnici poligrafice, agricultura, electronica, protecția mediului, silvicultură.
Din analiza evoluțiilor lunare ale șomajului și locurilor de muncă vacante înregistrate la AJOFM din perioada octombrie 2008- martie 2011 se desprinde concluzia că în piața muncii s-au produs ca efect al crizei economico – financiare creșteri alarmante ale numărului de șomeri și ale ratei șomajului simultan cu diminuarea drastică a locurilor de muncă vacante.
4.3.5. PROIECȚIA OCUPĂRII ȘI A DEFICITULUI DE CALIFICĂRI PE TERMEN SCURT (ANCHETE)
Anchetele în întreprinderi oferă o imagine de moment privind nevoile firmelor pe termen scurt (6-12 luni). În timp în urma aplicării in intreprinderile mici si mijlocii s-a constatat necesitatea formarii profesionale a adultilor pentru completarea domeniilor pe care invatamantul nu le pune la dispozitie.
În luna martie 2007, Asistența tehnică a programului Phare TVET 2004 (WYG Internațional LTD), în colaborare cu Centrul de Sociologie Urbană și Regională (CURS) a realizat o anchetă în rândul angajatorilor, pe un eșantion de 3022 de întreprinderi selectate din toate cele 8 regiuni. Dintre acestea, eșantionul pentru Regiunea Sud Est a cuprins un număr de 357 de întreprinderi totalizând un număr de 34664 salariați. Deși mărimea eșantionului abordat prin anchetă la nivel regional (0,7% din întreprinderi, reprezentând 6,3% din numărul total de salariați din regiune) limitează reprezentativitatea acestuia, se pot desprinde următoarele tendințe:
Aproximativ 29% din angajatorii (102 întreprinderi din totalul de 357 din eșantion) chestionați la nivel regional s-au confruntat cu un deficit de forță de muncă în ultimele 6 luni premergătoare anchetei, concretizat prin locuri de muncă vacante neocupate într-un procent de 8,8% din numărul total de salariați. Cu cele mai mari probleme s-au confruntat angajatorii din județele Buzău, Constanța și Vrancea (peste o treime din angajatorii din eșantion au întâmpinat dificultăți în ocuparea locurilor de muncă vacante). Cei mai puțini angajatori care au sesizat dificultăți în ocuparea locurilor de muncă vacante au fost cei din județul Galați (13% din eșantion)
Cel mai mare deficit pare să se înregistreze în sectoarele construcții (42% din întreprinderi, 15,3% din numărul de salariați), activități financiare, bancare și de asigurări (40% din întreprinderi, 12,6% din numărul de salariați), hoteluri și restaurante (23% din întreprinderi, 18,4% din numărul de salariați), industria prelucrătoare (34% din întreprinderi, 7,2% din numărul de salariați), transport depozitare, comunicații (28% din întreprinderi, 12,5% din numărul de salariați).
În rândul firmelor investigate, sub rezerva limitelor de reprezentativitate a eșantionului, în topul celor mai mare număr de angajări în ultimele 6 luni par să intre ocupațiile din cadrul agriculturii, activităților financiare, bancare și de asigurări , industriei prelucrătoare, construcții, hoteluri și restaurante, transport depozitare poștă și telecomunicații.
Estimările angajatorilor investigați sunt pesimiste – în mod surprinzător, dacă avem în vedere fluxul angajărilor și deficitul înregistrat în ultimele 6 luni (sau poate tocmai din cauza acestui deficit) – singurele sectoare în care aceștia anticipau o creștere în următoarele 6 luni și 12 luni a numărului de angajați ar fi sectorul hotelier și restaurante și activități financiare,bancare și de asigurări
Datele din anchetă pentru Regiunea Sud Est evidențiază că un procent de cca. 21% din firmele investigate la nivel regional au angajat absolvenți din promoția 2005. Cele mai interesate de angajarea absolvenților par să fi fost firmele din industria prelucrătoare (24,7% din firmele investigate au angajat absolvenți), transporturi și depozitare poștă și telecomunicații (24,1% din firmele investigate au angajat absolvenți), hoteluri și restaurante (22,7%), construcții (21,1%), comerț (19,7%), tranzacții imobiliare, închirieri si activități de servicii prestate in principal întreprinderilor (16,7%), energie electrica, termica, gaze, apa (14,3%), activități financiare, bancare si de asigurări (6,7%)
Sectoarele cu cea mai mare pondere a absolvenților din totalul angajărilor în firmele respective au fost în ordine: transporturi și depozitare poștă și telecomunicații (11,1%), hoteluri și restaurante (6,9%%), construcții (5,9%), industrie prelucrătoare (5,3%), comerț (4,7%).
4.3.6. CONCLUZII DIN PREVIZIUNILE PRIVIND CEREREA ȘI OFERTA PE TERMEN LUNG LA NIVEL REGIONAL
Rata șomajului BIM se menține la valori mai ridicate decât media regională
Rata șomajului tinerilor (15-24 ani) are în 2009 valori îngrijorător de mari (21,8%, cu 1 puncte procentual mai mare decât media națională de 20,8% și cu 2,1 puncte mai mare decât media UE 27, de 19,7%). Populația masculina și cea din mediul urban de la această categorie de vârstă înregistrează valori mai mari ale ratei șomajului.
Ponderea șomerilor tineri din totalul șomerilor este în perioada 2002 – 2009 cuprinsa intre 25-35% și atinge în 2007 cea mai mare valoare din intervalul analizat, peste 33%, ca apoi sa inregistreze o scadere in 2009, ajungand la un nivel de 28,5%.
Riscul de șomaj crește și șansele de ocupare se reduc cu cât nivelul de educație este mai scăzut.
În 2009 rata șomajului regional pentru persoanele cu nivel scăzut de educație este aproape dublă față de rata de rata șomajului la persoanele cu nivel superior de educație(7,8% față de 4,9% – anexa 3a AMIGO).
Rata de ocupare a persoanelor cu nivel scăzut de educație este în 2009 la nivel regional de peste 2 ori mai mică decât rata de ocupare a persoanelor cu studii superioare ( 38,8% față de 82,3%)
La nivel regional rata de ocupare a femeilor este la toate categoriile de nivel de educație sub cea a bărbaților, cu exceptia femeilor cu nivel superior de pregatire, decalajul accentuându-se o dată cu scăderea nivelului de educație (la nivel scăzut de educație rata de ocupare a populației feminine este de 28,6% față de 52,2% la masculin).
Comparativ cu situația la nivel național pentru persoane cu studii superioare, rata șomajului este mai ridicată (4,9%), iar rata de ocupare mai mică (82,3%).
În mediul rural aproape jumătate din populația ocupată (47,3%) are nivel scăzut de instruire față de numai 10,1% în mediul urban. Populația ocupată din mediul rural cu nivel superior de instruire (2,8%) este de 7 ori mai puțin numeroasă decât cea din mediul urban cu același nivel de instruire (19,3%
4.4. IMPLICAȚIILE PENTRU IPT
Rata șomajului peste media la nivel național, șomajul ridicat al tinerilor și șomajul de lungă durată – obligă sistemul de ÎPT la:
anticiparea nevoilor de calificare și adaptarea ofertei la nevoile pieței muncii
acțiuni sistematice de informare, orientare și consiliere a elevilor
abordarea integrată a formării profesionale inițiale și continue, din perspectiva învățării pe parcursul întregii vieți
implicarea în programele de măsuri active pentru ocuparea forței de muncă, în special în cele privind oferirea unei noi calificări tinerilor care nu și-au găsit un loc de muncă după absolvirea școlii.
parteneriate active cu agenții economici, Agențiile de Ocupare a Forței de Muncă, autorități și alte organizații care pot contribui la integrarea socio-profesională a absolvenților – prioritate permanentă a managementului școlar.
Participarea scăzută a forței de muncă în programe de formare continuă – în contrast cu nevoile de formare în creștere (pentru întreprinderi, salariați, șomeri), decurgând din mobilitatea ocupațională accentuată de procesele de restructurare a economiei, nevoile de actualizare și adecvare competențelor la cerințele în schimbare la locul de muncă, etc. – oferă școlilor oportunitatea unei implicării active ca furnizori de formare pentru adulți, având în vedere:
creșterea nivelului de calificare a capitalului uman și formarea de noi competențe pentru adaptarea la schimbările tehnologice și organizaționale din întreprinderi
adecvarea calificării cu locul de muncă
reconversia profesională în funcție de nevoile pieței muncii
recunoașterea și valorificarea în experienței profesionale și a competențelor dobândite pe cale formală și informală
diversificarea ofertei de formare și adaptarea la nevoile grupurilor țintă: ex. programe de formare la distanță, consultanță, etc.
Evoluțiile sectoriale în plan ocupațional, analizele și prognozele privind evoluția cererii și ofertei de forță de muncă – trebuiesc avute în vedere pentru:
Planificarea strategică pe termen lung a ofertei de calificare, corelată la toate nivelurile decizionale: regional (PRAI), județean (PLAI), unitate școlară (PAS)
Identificarea și eliminarea unor dezechilibre între planurile de școlarizare și nevoile de calificare
Planurile de școlarizare trebuie să reflecte ponderea crescută a serviciilor, nevoile în creștere în construcții, calificările necesare ramurilor industriale cu potențial competitiv (cu accent pe creșterea nivelului de calificare și noile tehnologii), prioritățile strategice sectoriale pentru agricultură, turism, comerț și dezvoltarea rurală.
Decalajele privind nivelul de educație în mediul rural față de urban – obligă la:
Măsuri sistemice pentru creșterea generală a calității învățământului rural
Asigurarea accesului egal la educație în condiții de calitate
Măsuri de sprijin pentru continuarea studiilor de către elevii din mediul rural și din categorii defavorizate economic și social
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PROFESIONAL ȘI TEHNIC DIN JUDEȚ
5.1. CONTEXTUL DE POLITICI PENTRU EDUCAȚIE SI FORMARE PROFESIONALĂ
5.1.1. CONTEXTUL EUROPEAN
Orizontul de timp (2013) în care se încadrează prezentul plan de acțiune este marcat procesul de integrare în Uniunea Europeană.
Educația și formarea profesională, în strânsă legătură cu politicile de ocupare a forței de muncă, constituie una dintre componentele prioritare ale politicilor și programelor UE.
În cele ce urmează, sunt prezentate câteva dintre principalele repere care definesc aceste politici.
Tratatul de la Amsterdam :
Așează politicile de ocupare în centrul agendei comunitare (v. Titlul VIII al Tratatului -“ocuparea”)
Declară promovarea ocupării ca "problemă de preocupare comună" a statelor membre (v. Art. 2 al Tratatului asupra Comunității Europene)
Introduce acțiuni coordonate în cadrul politicilor de ocupare
În condițiile în care responsabilitatea combaterii șomajului revine statelor membre, acestea decid să acționeze pe baza unei strategii comune (“Common guidelines”), având ca obiectiv:
<<Promovarea unei forțe de muncă calificate, bine pregatite și adaptabile și a unei piețe a muncii care sa răspundă schimbărilor din economie">>
Procesul Luxemburg:
Începând cu anul 1998, statele membre ale UE adoptă un prim set de orientări care să ghideze politicile de ocupare, definind cei 4 piloni ai strategiei comune de ocupare. Aceiași piloni se regăsesc începând cu anul 2002 și în Planul Național de Ocupare al României:
PILONUL I: Capacitatea de ocupare a forței de muncă (Employability):
Vizează creșterea capacității de ocupare a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă
PILONUL II: Antreprenoriat (Entrepreneurship):
Măsuri pentru facilitarea demarării și derulării unei afaceri și pentru crearea a noi locuri de muncă
PILONUL III: Adaptare (Adaptability):
Vizează capacitatea de adaptare a forței de muncă și a relațiilor de muncă (prin noi forme flexibile), a mediului organizațional din întreprinderi la o lume în rapidă schimbare
PILONUL IV: Șanse egale (Equal opportunities):
Are în vedere accesul egal la slujbe pentru bărbați și femei, tratamentul egal în întreprinderi, combaterea discriminărilor în ocupare
Consiliul European de la Lisabona (martie 2000)
Adoptă obiectivul strategic al UE pentru anul 2010, de a deveni “cea mai competitivă și dinamică economie bazată pe cunoaștere din lume, capabilă de o creștere economică durabilă cu locuri de muncă mai bune și mai multe și o mai mare coeziune socială
Coerent cu acesta, concluziile Consiliului European de la Lisabona stabilesc noile competențe de bază pentru toți (pe lângă cele "tradiționale"- de citire, scriere și calcule de bază):
deprinderile din domeniul tehnologiei informatice (“competențele digitale”)
limbile străine
cultura tehnologică
spiritul antreprenorial
competențele sociale
Consiliul European de la Feira (2001)
Invită statele membre “să identifice strategii coerente și măsuri pragmatice cu scopul de a stimula învățarea permanentă, la nivel individual și instituțional”
Memorandum asupra învățării permanente: (octombrie 2000)
Prin acest document, Comisia Europeană lansează 6 mesaje cheie:
Noi competențe de bază pentru toți
Realizarea de investiții superioare în resurse umane
Încurajarea inovației în predare și învățare
Valorificarea învățării
Regândirea orientării și consilierii
Să apropiem învățarea de domiciliu
“Procesul Barcelona” (inițiat prin Consiliul European de la Barcelona din 2002)
Implementează un program de lucru detaliat pe baza celor 3 obiective strategice pentru sistemele educaționale si de formare profesională din Europa, în perspectiva anului 2010:
1. îmbunătățirea calității și eficienței sistemelor educaționale si de formare profesională
2. facilitarea accesului tuturor în sistemele educaționale și de formare profesională:
3. transparența sistemelor europene de educație si formare
„Procesul Copenhaga” (inițiat la Conferința Europeană a Miniștrilor Educației, din noiembrie 2002):
Participanții la Conferință (miniștrii educației din țările membre și din țările candidate și reprezentanți ai partenerilor sociali din Europa) au adoptat “Declarația de la Copenhaga” structurată în 4 teme prioritare:
întărirea dimensiunii europene în educație și formare profesională
creșterea transparenței sistemelor de educație și formare profesională
recunoașterea competențelor și a calificărilor
asigurarea calității în educație și formare profesională
Documentul Comisiei Europene, „Comunicarea Europa 20/20/20”, este un document „declaratie”, care propune tarilor membre o analiza a anilor trecuti si a perioadei de criza pe care am traversat-o si pe care, pas cu pas, tarile europene incep sa o depaseasca. Scopul acestei analize este acela de a evita astfel de situatii pe viitor si de reconsiderare a prioritalor . Comunicarea 20/20/20 isi propune, printre alte obiective de natura economica si financiara, reducerea ratei abandonului școlar timpuriu sub nivelul de 10% și ca cel puțin 40% din generația tânără ar trebui să aibă studii superioare.
Europa 2020 propune trei priorități care se susțin reciproc:
– creștere inteligentă: dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere și inovare;
– creștere durabilă: promovarea unei economii mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, mai ecologice și mai competitive;
– creștere favorabilă incluziunii: promovarea unei economii cu o rată ridicată a ocupării
forței de muncă, care să asigure coeziunea socială și teritorială.
UE trebuie să definească direcția în care vrea să evolueze până în anul 2020. În acest scop, Comisia propune următoarele obiective principale pentru UE:
– 75% din populația cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani ar trebui să aibă un loc de muncă;
– 3% din PIB-ul UE ar trebui investit în cercetare-dezvoltare (C-D);
– obiectivele „20/20/20” în materie de climă/energie ar trebui îndeplinite (inclusiv o reducere a emisiilor majorată la 30%, dacă există condiții favorabile în acest sens);
– rata abandonului școlar timpuriu ar trebui redusă sub nivelul de 10% și cel puțin 40% din generația tânără ar trebui să aibă studii superioare;
– numărul persoanelor amenințate de sărăcie ar trebui redus cu 20 de milioane.
Aceste obiective sunt interconectate și sunt cruciale pentru reușita generală. Pentru a garanta că fiecare stat membru adaptează strategia Europa 2020 la situația sa specifică,
Comisia propune ca aceste obiective ale UE să fie transpuse în obiective și traiectorii naționale.
Obiectivele sunt reprezentative pentru cele trei priorități – o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii – dar nu sunt exhaustive: pentru a sprijini realizarea acestora, va fi
necesară întreprinderea unei game largi de acțiuni la nivelul național, al UE și internațional.
Comisia prezintă șapte inițiative emblematice pentru a stimula realizarea de progrese în cadrul fiecărei teme prioritare:
– „O Uniune a inovării” pentru a îmbunătăți condițiile-cadru și accesul la finanțările pentru
cercetare și inovare, astfel încât să se garanteze posibilitatea transformării ideilor inovatoare în produse și servicii care creează creștere și locuri de muncă;
– „Tineretul în mișcare” pentru a consolida performanța sistemelor de educație și pentru a facilita intrarea tinerilor pe piața muncii;
– „O agendă digitală pentru Europa” pentru a accelera dezvoltarea serviciilor de internet de mare viteză și pentru a valorifica beneficiile pe care le oferă o piață digitală unică gospodăriilor și întreprinderilor;
– „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor” pentru a permite decuplarea creșterii economice de utilizarea resurselor, pentru a sprijini trecerea la o economie cu emisii scăzute de carbon, pentru a crește utilizarea surselor regenerabile de energie, pentru a moderniza sectorul transporturilor și a promova eficiența energetică;
– „O politică industrială adaptată erei globalizării” pentru a îmbunătăți mediul de afaceri, în special pentru IMM-uri, și a sprijini dezvoltarea unei baze industriale solide și durabile în măsură să facă față concurenței la nivel mondial;
– „O agendă pentru noi competențe și noi locuri de muncă” pentru a moderniza piețele muncii și a oferi mai multă autonomie cetățenilor, prin dezvoltarea competențelor acestora pe tot parcursul vieții în vederea creșterii ratei de participare pe piața muncii și a unei mai bune corelări a cererii și a ofertei în materie de forță de muncă, inclusiv prin mobilitatea profesională;
– „Platforma europeană de combatere a sărăciei” pentru a garanta coeziunea socială și teritorială, astfel încât beneficiile creșterii și locurile de muncă să fie distribuite echitabil, iar persoanelor care se confruntă cu sărăcia și excluziunea socială să li se acorde posibilitatea de a duce o viață demnă și de a juca un rol activ în societate.
In raportul de progrese privind evolutia tintelor propuse in Comunicrea Europa 20/20/20, in care se analizeaza o serie de indicatori, la capitolul “Cercetare si Dezvoltare” se specifica faptul ca in Europa se mentioneaza efortul facut de statele member de investi 2.8% din PIB, ceea de este sub limita de 3% dorita, dar laudabil, in contextual economic si bugetar la care sunt supuse economiile statelor membre.
Europa trebuie sa actioneze in domeniul educației , formarii și învățarii de-a lungul vieții:
doar sfert din toți elevii au competențe slabe de citire, unul din șapte tineri abandonează studiile și formarea prea devreme;
aproximativ 50% ating un nivel mediu de calificare, însă acesta nu este suficient pentru a răspunde nevoilor pieței.;
mai puțin de o persoană din trei din populația cu vârsta cuprinsă între 25 și 34 de ani are o diplomă universitară, comparativ cu 40% în SUA și peste 50% în Japonia. Potrivit indicelui Shanghai, numai două universități europene figurează în clasamentul mondial al primelor 20 de universități.
La nivel național, statele membre vor trebui:
–să reformeze sistemele de cercetare-dezvoltare și inovare de la nivel național (și regional) pentru a promova excelența și specializarea inteligentă, să consolideze cooperarea între universități, mediul de cercetare și întreprinderi, să pună în aplicare programe comune și să întărească cooperarea transfrontalieră în domeniile în care UE aduce valoare adăugată pentru și să adapteze procedurile naționale de finanțare în consecință, să asigure difuzarea tehnologiei pe teritoriul UE;
–să garanteze existența unui număr suficient de absolvenți de universități de științe, matematică și inginerie și să axeze programele școlare pe creativitate, inovare și spirit antreprenorial;
-să acorde prioritate cheltuielilor destinate cunoașterii, inclusiv prin folosirea stimulentelor fiscale și a altor instrumente financiare pentru a promova investiții private mai semnificative în cercetare-dezvoltare.
In cadrul Inițiativei emblematice „Tineretul în mișcare”, obiectivul este de a consolida performanța și atractivitatea internațională a instituțiilor de învățământ superior din Europa, de a spori nivelul general de calitate la toate nivelurile de educație și formare în UE, combinând atât excelența, cât și echitatea, prin promovarea mobilității studenților și a celor care urmează un curs de formare, precum și de a îmbunătăți situația încadrării în muncă a tinerilor. La nivelul UE, Comisia va depune eforturi pentru:
– integrarea și consolidarea programelor UE de mobilitate, cele destinate universităților și cele destinate cercetătorilor (precum Erasmus, Erasmus Mundus, Tempus și Marie Curie) și corelarea acestora cu resursele și programele naționale;
– impulsionarea agendei de modernizare a învățământului superior la nivelul programelor școlare, al guvernanței și al finanțării, inclusiv prin evaluarea comparativă a performanței universităților și a rezultatelor educaționale în context global;
– identificarea metodelor de promovare a spiritului antreprenorial prin programe de mobilitate pentru tinerii profesioniști;
– promovarea recunoașterii învățării non-formale și informale;
– lansarea unui Cadru pentru încadrarea în muncă a tinerilor, în care să fie prezentate politicile menite să reducă rata șomajului în rândul tinerilor: acest cadru ar trebui să promoveze, cu ajutorul statelor membre și al partenerilor sociali, intrarea tinerilor pe piața muncii prin intermediul uceniciilor, al stagiilor sau al altor experiențe de muncă, inclusiv printr-o inițiativă („Primul loc de muncă EURES”) al cărui obiectiv este de a spori șansele tinerilor de ocupare a unui loc de muncă prin favorizarea mobilității în UE.
Motivele concentrarii atentiei asupra tinerilor sunt dupa cum urmeaza:
Tinerii sub 30 de ani reprezintă o cincime din populația UE și au o importanță vitală pentru economia acesteia.
În prezent, în UE există 5 milioane de tineri șomeri cu vârste sub 25 de ani – cu 1 milion mai mult decât în 2009.
Rata șomajului în rândul tinerilor la nivelul UE (20,4%) depășește dublul ratei populației active (9,6%).
La nivel național, statele membre vor trebui:
– să efectueze investiții eficiente în sistemele de învățământ și de formare la toate nivelurile (de la nivel preșcolar la nivel universitar);
– să amelioreze rezultatele în domeniul educației, tratând fiecare segment (preșcolar, primar, secundar, profesional și universitar) în cadrul unei abordări integrate, care să includă competențele-cheie și care are scopul de a reduce abandonul școlar timpuriu;
– să consolideze deschiderea și relevanța sistemelor de învățământ prin instituirea unor cadre naționale de calificare și printr-o mai bună direcționare a rezultatelor învățării spre nevoile pieței muncii;
– să faciliteze intrarea tinerilor pe piața muncii prin acțiuni integrate care cuprind, inter alia, îndrumare, consiliere și ucenicie.
Indicatorii europeni în educație pentru 2010 („Benchmarks”)
Concluziile Consiliului European din 21-23 martie 2003, adoptate apoi de Consiliul UE (5-6 mai 2003) la recomandarea Comisiei Europene, propun un set comun de indicatori de referință („Benchmarks”) pentru îmbunătățirea sistemelor de educație în țările membre ale UE (ținte pentru 2010):
rata medie în UE a abandonului școlar timpuriu: să nu depășească 10%
cel puțin 85 % dintre cei în vârstă de 22 de ani să fi absolvit cel puțin învățământul secundar superior
procentul tinerilor de 15 ani cu competențe scăzute de citire/lectură să scadă cu cel puțin 20% față de anul 2000
în 2010 media în UE privind participarea la formarea continuă să fie de cel puțin 12,5% din populația adultă (grupa de vârstă 25-64 ani)
numărul absolvenților de matematică, științe și tehnologie în UE să crească până în 2010 cu cel puțin 15% și eliminarea oricăror decalaj între sexe în aceste domenii.
Educația și formarea profesională în perspectiva învățării pe tot parcursul vieții – priorități ale UE pentru 2008-2010:
Utilizarea instrumentelor și mecanismelor europene din domeniul educației și formării profesionale
Îmbunătățirea calității și atractivității educației și formării profesionale
Creșterea corelării ofertei VET cu cererea pieței muncii
Eficientizarea guvernanței și a cooperării în VET
Utilizarea instrumentelor și mecanismelor europene din domeniul educației și formării profesionale
Scop: Îmbunătățirea transparenței calificărilor și promovarea mobilităților
Premise:
– Calificări descrise pe baza rezultatelor învățării;
– Mecanisme operaționale de asigurare a calității;
– Implementarea instrumentelor europene se realizează coerent.
Măsuri:
Elaborarea Instrumentelor necesare implementării mecanismelor care privesc Cadrul European al Calificărilor (European Qualifications Framework – EQF) și Sistemul European de Credite în Educație și Formare Profesională (European Credit System for Vocational Education and Training – ECVET)
Îmbunătățirea coerenței diferitelor instrumente (prin experimentare):
Îmbunătățirea calității și a atractivității educației și formării profesionale
Scop: Creșterea atractivității, accesabilității și a calității vor permite VET să aibă un rol important în politicile educaționale și strategiile privind învățarea pe parcursul întregii vieți în vederea realizării următoarelor 2 obiective:
Promovarea simultană a echității, competitivității și inovării (dublul rol al educației: social și economic);
Facilitarea posibilității ca cetățenii să poată dobândi acele competențe necesare schimbării unui loc de muncă, exercitării cetățeniei active și a dezvoltării personale.
Măsuri:
Măsuri care vizează accesul grupurilor dezavantajate:
Măsuri vizând grupurile dezavantajate aflate în risc de marginalizare, în particular cei care părăsesc timpuriu școala și care au nivel de calificare scăzut sau nu au nicio calificare;
Eliminarea oricărei forme de discriminare în ceea ce privește accesul și participarea la VET;
Promovarea VET în rândul elevilor, părinților, adulților;
Îmbunătățirea consilierii și orientării pe parcursul întregii vieți.
Măsuri la nivelul sistemului VET
Promovarea inovării și creativității în VET
Îmbunătățirea permeabilității sistemului VET și a continuității învățării din VET în învățământul superior
Promovarea participării active în ENQA – VET (European Network on Quality Assurance in Vocational Education and Training – Rețeaua Europeană pentru Asigurarea Calității în VET)
Dezvoltarea pofilului profesional al actorilor implicați în VET (profesori, formatori, consilieri
Fundamentarea politicilor VET pe date relevante și rezultate ale cercetărilor
Creșterea corelării ofertei VET cu cererea pieței muncii
Scop: Adaptarea politicilor VET la cerințele pieței muncii și implicarea partenerilor sociali pentru securizarea dezvoltării carierei și creșterea competitivității
Măsuri:
Dezvoltarea instrumentelor de planificare anticipativă focalizate asupra locurilor de muncă și a competențelor
Se are în vedere Recomandarea din decembrie 2008 privind „Noi competențe pentru noi locuri de muncă” care vizează formularea unui răspuns la deficitul de forță de muncă pe termen scurt și prognoza de competențe pe termen mediu (atât cantitativă cât și calitativă), urmărind, prioritar, nevoile IMM-urilor. Acestea se vor realiza prin:
dezvoltarea instrumentelor de planificare anticipativă la nivel european în perspectiva 2020;
crearea centrelor de monitorizare sectorială care vor identifica nevoile de calificări, ocupații și locuri de muncă la nivel regional, național și european
Corelarea VET cu piața muncii include:
implicarea partenerilor sociali în elaborarea, implementarea și evaluarea politicilor VET;
consolidarea colaborării dintre asociațiile profesionale și ale partenerilor sociali și mediul de afaceri, în particular prin proiecte de colaborare dintre reprezentanții sistemelor de educație și ai partenerilor sociali;
eficientizarea mecanismelor, inclusiv cele financiare, specifice formării adulților, cu precădere la locul de muncă și în IMM (Planul de acțiune privind educația și formarea adulților adoptat de Consiliul european, mai 2008);
dezvoltarea și implementarea validării și recunoașterii rezultatelor învățării dobândite în context nonformal și informal.
Creșterea mobilității persoanelor participante la cursuri de formare bazate pe învățare la locul de muncă având în vedere, în particular, formarea profesională inițială, după cum urmează:
– implementarea recomandărilor grupului de lucru european pentru mobilitate;
– transferul și recunoașterea rezultatelor învățării dobândite pe perioada mobilităților în contextul utilizării EQF și ECVET;
– realizarea parteneriatelor de lungă durată între organizatorii de formare profesională și organizatorii de practică.
Creșterea contribuției învățământului superior la învățarea pe tot parcursul vieții și integrare profesională prin:
încurajarea formării profesionale continue a adulților prin învățământ superior;
implementarea validării rezultatelor învățării informale și nonformale în învățământul superior;
dezvoltarea programelor de studiu orientate spre asigurarea angajabilității absolvenților învățământului superior;
implementarea concluziilor cartei realizată de EUA transmisă miniștrilor educației.
Eficientizarea guvernanței procesului Copenhaga și a cooperării în VET
Scop: Consolidarea eficienței Procesului Copenhaga și asigurarea coerenței politicilor specifice în VET, învățământul secundar teoretic și învățământul superior
Măsuri:
Îmbunătățirea cooperării europene în VET
Asigurarea implementării și monitorizării Procesului Copenhaga
Creșterea vizibilității Procesului Copenhaga
Consolidarea schimburilor de experiență și a cooperării cu țările terțe și organizațiile internaționale
5.1.2.CONTEXTUL NAȚIONAL
Prioritățile strategiei de dezvoltare a învățământului până în anul 2020:
Realizarea echității în educație;
Asigurarea educației de bază pentru toți cetățenii; formarea competențelor cheie;
Fundamentarea actului educațional pe baza nevoilor de dezvoltare personală și profesională a elevilor, din perspectiva dezvoltării durabile și a asigurării coeziunii economice și sociale;
Deschiderea sistemului educațional și de formare profesională către societate, către mediul social, economic și cultural;
Asigurarea complementarității educației formale, nonformale și informale; învățarea permanentă ca dimensiune majoră a politicii educaționale;
Creșterea calității proceselor de predare-învățare, precum și a serviciilor educaționale.
Asistența UE pentru reforma învățământului profesional și tehnic
Sistemul ÎPT/TVET din România se află într-un proces de reformă continuă, care a fost inițiată în 1996 cu sprijinul programului Phare VET RO 9405. În prezent, proiectele dezvoltate în cadrul ÎPT beneficiază de asistență din partea UE prin programele multianual PHARE TVET pentru dezvoltarea învățământului profesional și tehnic. În Regiunea Sud Est, prin programele Phare TVET 2001 – 2003 au beneficiat de asistență pentru dezvoltarea instituțională și a infrastructurii școlare 21 de unități școlare IPT. Prin programele Phare TVET 2004-2006 sunt asistate 7 unități școlare IPT.
Prioritățile programului de modernizare a ÎPT asistat prin programul multianual Phare TVET sunt:
– revizuirea finalităților TVET în concordanță cu politicile adoptate de UE prin Programul de lucru “Educație și formare profesională 2010” (Barcelona, Copenhaga 2002, Maastricht 2004);
– dezvoltarea calificărilor profesionale pe baza principiilor politicilor UE privind transparența calificărilor; corelarea cu Cadrul european al calificărilor
– adoptarea metodologiei privind transferul și acumularea de credite în TVET având în vedere învățarea pe parcursul întregii vieți
– asigurarea calității în TVET
– analiza, evaluarea, prognoza și dezvoltarea resurselor specifice TVET, pe termen scurt, mediu și lung
Programul operațional sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU)
In perioada 2007-2013, România, ca Țară membră a Uniunii Europene, va primi pentru dezvoltarea resurselor umane importante fonduri europene accesibile prin proiecte, care vor avea două direcții principale de acțiune: educația si formarea profesională si piața muncii.
Pentru domeniul Resurse Umane, România a elaborat documentul programatic Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU) prin care stabilește strategia de dezvoltare a resurselor umane si implicit prioritățile identificate în acest domeniu.
Obiectivul general al POS DRU îl reprezintă dezvoltarea capitalului uman și creșterea competitivității pe piața muncii, prin promovarea egalității de șanse pentru învățarea pe tot parcursul vieții si dezvoltarea unei piețe a muncii moderne, flexibile si incluzive care vor conduce, până în 2015, la integrarea sustenabilă pe piața muncii a 850 000 persoane.
Obiectivele specifice ale POS DRU sunt:
– promovarea educației si formării inițiale și continue de calitate, incluzive pentru învățământul universitar si cercetare;
– promovarea culturii antreprenoriale si îmbunătățirea calității și productivității muncii;
– facilitarea inserției pe piața muncii a tinerilor și șomerilor pe termen lung;
– dezvoltarea unei piețe a muncii moderne, flexibile si incluzive;
– promovarea (re)inserției pe piața muncii a persoanelor inactive, inclusiv din zonele rurale;
– îmbunătățirea serviciilor publice de ocupare;
– facilitarea accesului la educație și piața muncii a grupurilor vulnerabile.
5.2.INDICATORI DE CONTEXT SPECIFICI
5.2.1. CONTEXTUL DEMOGRAFIC ȘI POPULAȚIA ȘCOLARĂ
Contextul demografic este prezentat detaliat și analizat în capitolul 2, din perspectiva implicațiilor pentru ÎPT cu privire la structura și evoluția populației pe grupe de vârstă, medii de rezidență și sex, structura etnică, fenomenul migrației. Pentru orizontul de planificare 2013, cele mai severe concluzii rezultate din prognozele INS, sunt în legătură cu declinul demografic general, accentuat pentru populația tânără, cu reduceri semnificative pentru populația de vârstă școlară, în paralel cu îmbătrânirea populației (vezi capitolul 2.2).
Tabelul 5.1. Evoluția populației școlare la nivelul județului Tulcea
Sursa datelor: INS * după locația școlii.
Populația școlară pe nivele de învățământ
Învățământul preșcolar înregistrează o diminuare a numărului de preșcolari în perioada 2000- 2011 atât per total cât și pe sexe și medii de rezidență (vezi Anexa Educație – Macheta1).
Numărul elevilor înscriși la învățământul primar și gimnazial a scăzut continuu începând cu anul școlar 2000-2001. La învățământul primar populația școlară a scăzut la nivelul județului în 2009-2010 față de anul școlar 2000-2001 cu peste peste 3744 elevi. La învățământul gimnazial scăderea populației în anul școlar 2009-2010 față de anul 2000-2001 este cu aproximativ 44% (de la 17306 elevi în 2000-2001 la 9744 elevi în 2009-2010).
Această scădere se va repercuta și asupra învățământului profesional și tehnic în anii următori.
Populația școlară cuprinsă în învățământul liceal a crescut în perioada 2000 – 2008 cu peste 1000 elevi, acelasi trend ascendent se observă și în anul școlar 2010-2011 cand se inregistreaya o crestere cu 657 elevi. (vezi fig.5.1.). În anul școlar 2009-2010, 2010-2011 s-a înregistrat o scădere a populației școlare cuprinse în învățământul profesional cu aproape 2300 elevi față de anul școlar 2000-2001. Se constată o deplasare a interesului elevilor spre învățământul liceal în detrimentul învățământului profesional. Învățământul postliceal a înregistrat o creștere în perioada analizată de la 431 elevi în 2000-2001 la 654 elevi în 2009-2010, menținându-se aproximativ în aceleasi cifre în creștere, în perioada 2010-2012.
Evoluția ponderii elevilor înscriși la începutul anului școlar în IPT din totalul elevilor înscriși în învățământul liceal și profesional arată o menținere a ponderii în jurul valorilor de 60-61%. Se constată că ponderea elevilor cuprinși în învățământul liceal tehnologic a crescut pe seama scăderii ponderii elevilor cuprinși în învățământul profesional.
Sursa datelor: INS – Caiete statistice pentru educație
5.3. INDICATORI DE INTRARE
5.3.1. NUMĂRUL DE ELEVI CE REVINE LA UN CADRU DIDACTIC
Numărul de elevi ce revine la un cadru didactic la învățământul liceal în anul școlar 2009-2010 este de 12.79 elevi/cadru didactic, la nivelul județului, valoare sub media regională (13,19) și se menține la același nivel și în anul școlar 2010-2011 (vezi anexa 6.c).
La învățământul profesional media numărului de elevi ce revin la un cadru didactic în anul școlar 2009-2010, în județul Tulcea este de 11.86 elevi/cadru didactic, valoare sub media regională de 12,45 elevi/cadru didactic). Aproximativ aceeași valoare se menține și în anul școlar 2010-2011 (11,23) conform aceleeași anexe amintită mai sus.
Din punct de vedere al evoluției se constată că la învățământul profesional în județul Tulcea tendința este de scădere a numărului de elevi ce revine la cadru didactic. La liceu se înregistrează o evoluție fluctuantă în perioada analizată.
Se impune analiza școlarizării pe unități de învățământ și adoptarea unor măsuri de eficientizare a utilizării resurselor umane prin concentrarea formării profesionale inițiale, în special la învățământul profesional, în școli viabile, cu bazine de recrutare mai largi și facilitarea accesului elevilor la aceste unități școlare.
5.3.2. RESURSELE UMANE DIN IPT
În anul școlar 2011-2012, la nivelul județului, ponderea personalului didactic calificat (norme didactice ocupate de titulari și suplinitori calificați) încadrat pe disciplinele de specialitate este 100 %. Ponderea personalului didactic necalificat este de 0% Ponderea personalului didactic titular este la nivelul județului de 44%, pondere inferioară mediei regiunii Sud- Est (65,6%). Suplinitorii calificați reprezintă 56,7% din totalul cadrelor didactice de specialitate. Din totalul cadrelor didactice de specialitate din mediul rural, 100 % sunt calificate dar dintre acestea, doar 14,07% sunt titulare. (vezi Anexa 6d). Se remarcă o creștere a profesorilor titulari fata de anul școlar 2010-2011 și inexistența suplinitorilor necalificați conform datelor prezentate în anexa amintită în text.
Sursa datelor: ISJ
Figura 5.3
Evoluția în perioada 2000-2012 arată o creștere a ponderii titularilor și eliminarea profesorilor și maiștrilor necalificați din I.P.T Tulcea.
În ceea ce privește formarea și perfecționarea personalului didactic de specialitate se remarcă faptul că au fost cuprinse în activități metodice majoritatea cadrelor didactice de specialitate. Aproximativ 19% din numărul de cadre didactice de specialitate au participat la stagii de formare organizate de instituții abilitate. Programele/stagiile de formare ale cadrelor didactice realizate în colaborare cu agenți economici sunt încă insuficient dezvoltate (vezi raportul de monitorizare a implementării PLAI 2009-2013)
Având în vedere pe de o parte ponderea mare a populației ocupate civile în învățământ iar pe de altă parte adaptarea ofertei la cererea pieței muncii corelată cu reducerea populației școlare, este necesară adoptarea la nivel județean a strategiilor pe termen mediu pentru facilitarea mobilității cadrelor didactice. În cadrul acestor strategii este necesară anticiparea pe termen mediu a evoluției structurii personalului didactic pe specializări și adoptarea măsurilor de reconversie profesională și obținerea cele de-a doua specializări prin cursuri postuniversitare.
5.3.3. RESURSE MATERIALE ȘI CONDIȚII DE ÎNVĂȚARE
Starea generală a clădirilor, instalațiilor, alimentarea cu apă, a instalațiilor electrice, sanitare și de încălzire.
În cele 14 unități școlare unde își desfășoară activitatea învățământul tehnic starea clădirilor este bună. Sunt necesare amenajări speciale pentru persoanele cu deficiențe, iar pentru cele din mediul rural sunt necesare reparații ale instalațiilor electrice, modernizări ale instalațiilor sanitare și ale alimentărilor cu apă. Incepând cu anul școlar 2007 -2008 au demarat proiectele din programul ”campus școlar” la 2 unități școlare: Grupul Școlar Agricol Topolog și Liceul „Jan Bart” Sulina. Toate cele 14 unități de învățământ profesional și tehnic au fost cuprinse în perioada 2005 – 2010 în diferite programe de reabilitare. In anii școlari 2010-2011 și 2011-2012 s-a implementat proiectul POSDRU ,,Pași decisivi spre carieră” la Colegiul Tehnic,,H.Coanda” care s-a și finalizat. În anul școlar 2011-2012 lucrările pentru campusuri școlare s-au sistat datorită nealocării fondurilor necesare.
Starea bazei materiale pentru formarea profesională – ateliere și laboratoare, dotarea acestora.
Din totalul de 14 unitați școlare IPT 4 nu dețin pentru toate domeniile de formare profesională ateliere și laboratoare cu dotare la nivelul cerut de standardele de pregătire profesională (SPP). Unitățile din mediul rural nu dispun pentru toate domeniile și calificările profesionale școlarizate de echipamente și materiale didactice necesare pregătirii în raport cu SPP.
Dotarea informatică a școlilor din rețeaua învățământului profesional și tehnic de la nivelul județului s-a îmbunătățit asfel că toate unitățile învățământului profesional și tehnic au cabinete de informatică, sunt conectate la internet și au resursa umană de specialitate.
5.4. INDICATORI DE PROCES
5.4.1. MECANISME DECIZIONALE ȘI DESCENTRALIZAREA FUNCȚIONALĂ ÎN IPT
În ultima perioadă se constată o accentuare a descentralizării concretizată în sporirea rolului decizional al Consiliilor de administrație al școlilor și implicarea autorităților locale si a agenților economici în structura acestora și în luarea deciziilor. Tot la nivelul școlii s-a dezvoltat implicarea agenților economici și a autorităților locale în elaborarea Planurilor de acțiune (PAS). Parteneriatul cu agenții economici se concretizează și în elaborarea în comun a curriculum-ului în dezvoltare locală (CDL).
Cadrul instituțional pentru dezvoltarea parteneriatului social în educație și formare profesională se bazează pe structurile consultative constituite în sprijinul deciziei la nivel local și regional.
Aceste structuri sunt:
La nivel regional: Consorțiul Regional – organism consultativ al Consiliului de Dezvoltare Regională
La nivel local – județean: Comitetul Local de Dezvoltare a Parteneriatului Social (CLDPS) – ca organism consultativ al Inspectoratelor școlare județene
La nivelul școlilor: Consiliile de administrație / Consiliile școlare, organizate potrivit legii învățământului
La nivel local Comitetele locale pentru dezvoltarea parteneriatului social în formarea profesională (CLDPS) exercită un important rol de sprijinire a dezvoltării învățământului profesional și tehnic.
La nivel regional a crescut rolul Consorțiului Regional prin implicarea acestuia atât în elaborarea și reactualizarea PRAI cât și în monitorizarea acțiunilor și evaluarea obiectivelor PRAI și PLAI.
Principalele atribuții în procesul de planificare în ÎPT ale structurilor menționate sunt următoarele:
Consorțiul Regional: identificarea nevoilor de calificare la nivel regional, elaborarea Planurilor Regionale de Acțiune pe termen lung pentru ÎPT (PRAI)
CLDPS: identificarea nevoilor de calificare la nivel județean și elaborarea Planurilor Locale de Acțiune pe termen lung pentru ÎPT (PLAI); avizarea planurilor anuale de școlarizare
Consiliile de administrație / Consiliile școlare: sprijinirea elaborării și avizarea Planului de Acțiune al Școlii (PAS)
În cadrul programului multianual PHARE TVET, Consorțiul Regional și Comitetele locale au fost antrenate în elaborarea și revizuirea documentelor de planificare strategică pe termen lung la nivel regional (PRAI) și local (PLAI), pe baza cărora la nivelul fiecărei școli din program au fost elaborate planuri școlare de acțiune (PAS).
Având în vedere mecanismele de finanțare în vigoare și autonomia comunității locale, este esențială antrenarea autorităților locale în procesul de planificare strategică pe termen lung în ÎPT.
Principalele probleme identificate în cadrul acestui proces sunt referitoare la:
slaba legătură și controlul redus între nivelul regional de planificare și nivelul decizional în învățământ (inspectoratele școlare județene și școlile, autoritățile locale)
finanțarea învățământului preponderent centrată pe activitățile curente pe termen scurt și foarte puțin pe nevoile și prioritățile pe termen lung
antrenarea insuficientă a agenților economici în efortul de planificare pe termen lung în ÎPT
neimplicarea sau implicarea formală a partenerilor din Consiliile de Administrație ale Școlilor în procesul de planificare pe termen lung la nivelul școlii
Un alt domeniu al descentralizării funcționale este curriculum în dezvoltare locală (CDL – componentă importantă a planului de învățământ la școala de arte și meserii) care vizează adaptarea conținutului pregătirii la cerințele locale din partea beneficiarilor instruirii (agenți economici, comunitate locală, elevi). Din păcate în practică se constată o antrenare redusă sau formală din partea școlilor a agenților economici în elaborarea CDL.
Un alt aspect de importanță strategică și practică pentru validarea rezultatelor procesului de ÎPT este în legătură cu organizarea și derularea examenelor de absolvire, care conform metodologiilor în vigoare implică obligatoriu cooptarea agenților economici ca membri ai comisiilor de examinare
Introducerea unui sistem de asigurare a calității în ÎPT va furniza pentru procesul de planificare strategică la toate nivelurile (planurile regionale și locale, planurile de acțiune la nivelul școlii) un set de indicatori standard care să faciliteze decidenților comparațiile în cadrul sistemului și compatibilizarea între cerere și ofertă.
5.4.2. ASIGURAREA CALITĂȚII ÎN ÎPT
Necesitatea asigurării calității educației, prin stabilirea unui cadrului legislativ care sa permită dezvoltarea unei culturi instituționale a calității educației si protecția beneficiarului de educație, a condus la adoptarea legii nr. 87/ 13.04.2006 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 75/12.07.2005 privind asigurarea calității educației.
La nivel național activitățile privind asigurarea calității în sistemul național de învățământ sunt coordonate de către două agenții: Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar (ARACIP) și Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior (ARACIS).
Sistemul românesc de asigurare a calității formării profesionale este construit pe baza Ghidului european de autoevaluare a furnizorilor de formare.
Introducerea unui sistem de asigurare a calității în sistemul de formare profesională va furniza pentru procesul de planificare strategică la toate nivelurile (planurile regionale și locale, planurile de acțiune la nivelul școlii) un set de indicatori standard care vor permite decidenților luarea măsurilor necesare pentru creșterea calității formării profesionale.
Prin creșterea transparenței față de beneficiari, mecanismele de asigurare a calității vor avea un impact decisiv în motivarea și implicarea partenerilor sociali în planificarea ofertei și a strategiilor de îmbunătățire.
5.4.3. SERVICIILE DE ORIENTARE ȘI CONSILIERE
Din analiza informațiilor disponibile se poate însă aprecia că, deși în ultimii ani s-au înregistrat progrese în domeniu, totuși, gradul de acoperire a acestor servicii este insuficient datorită în principal numărului insuficient de consilieri școlari și de cabinete de orientare și consiliere din școli. În acest context, nu se poate vorbi de un proces sistematic și coerent de orientare și consiliere în sprijinul unei decizii informate din partea elevilor și părinților acestora în alegerea traseului de formare.
5.5. INDICATORI DE IEȘIRE
5.5.1. RATA NETĂ DE CUPRINDERE ÎN SISTEMUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT ȘI DE FORMARE PROFESIONALĂ
Analiza datelor ( vezi anexa 6.f.1 – Rata netă de cuprindere) relevă faptul că în anul școlar 2009-2010 pntru toate grupele de vîrstă ale populației școlare valorile ratelor la nivelul județului se situează sub valorile de la nivelul Regiunii Sud – Est, cu excepția învățământului preșcolar, grupa de vârstă 3-6 ani (82.4% în jud. Tulcea față de 74.7% la nivelul Regiunii Sud -Est).
Din comparația ratelor nete de cuprindere pe niveluri de educație se constată că cele mai mici rate se înregistrează în învățământul secundar superior, clasele XI-XII, elevi cu vârsta între 17-18 ani (rata de cuprindere în anul școlar 2009-2010 de 49.0%, inferioară valorii regionale de 58.8%.
Județul Tulcea înregistrează o tendință de scădere pentru rata de cuprindere a persoanelor cu vârsta între 3-23 ani în perioada dintre anii școlari 2000-2001 și 2009-2010. Pe sexe, rata netă de cuprindere a populației feminine este superioară celei masculine la grupa de vîrstă 3-23 ani.
Rata netă de cuprindere în clasele IX-X pentru elevi cu vârste între 15-16 ani este în creștere în ultimii ani, ajungînd în anul școlar 2009-2010 la 61.6%, valoare însă mult sub media regională de 71.8%.
Rata netă de cuprindere în învățământul postgimanzial a eleviilor cu vârste între 15- 18 ani este în creștere în ultimii ani ajungând la 59.5% valoare însă mult sub media regională de 69.5%.
Datele statistice cu privire la rata de cuprindere pe medii de rezidență nu sunt relevante pentru învățământul liceal și profesional deoarece se referă la locația școlii și nu la domiciliul elevilor. Este de remarcat însă decalajul între ratele de cuprindere la învățământul gimnazial în mediul urban și în mediul rural ( în anul școlar 2009-2010: 85.4% în mediul urban și 74.4% în mediul rural)
5.5.2. GRADUL DE CUPRINDERE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNT (RATA SPECIFICĂ DE CUPRINDERE PE VÂRSTE)
Analizând evoluția indicatorului în perioada cuprinsă între anii școlari 2002-2003 și 2009-2010 se observă o scădere a gradului de cuprindere pentru totalul grupei de vârstă 3-23 ani la nivel județului de la 62,5% în anul școlar 2002-2003 la 59.7% în anul școlar 2009-2010 (vezi anexa 6.f. 2 Gradul de cuprindere). Pentru grupa de vârstă 15-18 ani gradul de cuprindere a cunoscut o creștere în ultimii ani din perioada analizată la nivelul județului ajungând la 66.6%, inferioară însă mediei regionale de 74,4%
Conform datelor statistice, valorile gradului de cuprindere în educație în județul Tulcea se situează sub cele la nivel regional, pentru toate grupele de vârstă, cu excepția grupei 3-6 ani. La grupa de vîrstă 15 – 18 ani gradul de cuprindere este mai ridicat pentru populația feminină comparativ cu cea masculină și pentru mediul de rezidență urban față de cel rural (N.B. datele cu privire la gradul de cuprindere pe medii rezidență se bazează pe locația școlii și nu pe mediul de proveniență al elevilor).
5.5.3. RATA ABANDONULUI ȘCOLAR, PE NIVELURI DE EDUCAȚIE ISCED
Potrivit datelor INS, la nivelul județului se constată rate de abandon a învățământului liceal si profesional în toată perioada 2000-2009 mai mari decât la nivel regional (vezi anexa 6.h. – Rata abandonului). Rata abandonului învățământului liceal este la nivelul județului în anul școlar 2008-2009 de 3.4, in crestere simtitoare fata de anii precedenti, dar mai mare fata de ratele inregistrate la nivel regional (2.8) si national- 2.4. Rata abandonului învățământului profesional se menține în anul școlar 2010-2011 la același nivel ca și în anul școlar 2008-2009 de 10.2, in crestere fata de anii precedenti, dar la acelasi nivel cu cea regionala mai mare fata de cea la nivel national- 8.3
Figura 5.4 Figura 5.5.
Sursa datelor : INS
5.5.4. RATA DE ABSOLVIRE, PE NIVELURI DE EDUCAȚIE ISCED
Potrivit datelor INS, la nivelul județului se constată rate de absolvire a învățământului liceal în toată perioada 2000-2007 mai mici decât la nivel regional . (vezi anexa 6.i. – Rata de absolvire). In anul 2008-2009 rata de absolvire la invatamantul liceal, la nivelul judetului de 49.7, mai mica decat rata de absolvire la nivel regional de 56.1 si decat cea de la nivel national de 59.5.
Rata de absolvire a învățământului profesional la nivelul județului în anul școlar 2006-2007 este cu 9,6 puncte procentuale sub media regională (40,8% la nivel județean față de 50,4% la nivel regional). In anul 2008-2009 s-a inregistrat o crestere a ratei de absolvire la 44 puncte procentuale in judetul Tulcea, mai mare decat cea regionala de 38.9 si decat cea nationala de 39.5 procente.
Ratele de absolvire a învățământului profesional în toată perioada 2000-2009 sunt mai mari decît mediile regionale.
Figura. 5.6
Cu toate că aceste rate sunt mai mari la nivelul județului comparativ cu media regională, valorile mici ale acestor rate impun o serioasă analiză a cauzelor și stabilirea unui set de măsuri menite să conducă îmbunătățirea situației actuale.
Datele statistice colectate de către INS și publicate în Anuarul statistic în ultimii ani permit și analiza ratei de absolvire a școlii de arte și meserii și a anului de completare (vezi fig. 5.6.). Se constată că la nivel județului rata de absolvire la SAM este superioară valorii regionale și naționale. La anul de completare rata este superioară mediei regionale și celei naționale. De asemenea, se constată că în anul școlar 2008-2009 valorile la nivel judetean sunt cele mai mari din regiunea Sud-Est.
Ratele de absolvire a liceului pentru populația feminină sunt mai mari decât în cazul populației masculine. La învățământul profesional populația masculină înregistrează rate de absolvire superioare populației feminine.
Conform datelor Eurostat privind structura populației pe niveluri de educație (după ultimul nivel de studii absolvit), între regiunile țării, regiunea Sud Est împarte locurile 6-7 cu regiunea Sud Muntenia în ceea ce privește ponderea populației absolvente de învățământ secundar superior și postliceal (ISCED 3-4). De asemenea, se situează pe penultimul loc între regiunile țării în ce privește ponderea absolvenților de învățământ superior (ISCED 5-6).
Tabelul 5.2
Sursa: Eurostat, Sondaje privind forța de muncă, conf. Studiului de piața muncii – WYG Inernational Ltd. (Phre TVET 2004).
5.5.5. RATA DE SUCCES
Rata de succes în învățământul gimnazial este, în anul școlar 2006-2007, la nivelul județului, sub media regională și națională (regiunea Sud Est- 64,3%, media națională – 66.2%, județul Tulcea – 57,8%) (vezi Anexa 6.j). Rata de succes a populației feminine este superioară celei pentru populația masculină cu aproape 17 puncte procentuale.
Rata de succes în învățământul liceal la nivel national este de 92%, iar la nivel regional de 88.4%. Fata de aceste valori, rata la nivel judetean este scazuta, chiar cea mai scazuta comparativ cu celelalte judete componente din regiunea Sud-Est: 85.3%. Și la învățământul liceal rata este superioară în cazul populației feminine față de cea masculină cu peste 7 puncte procentuale.
Rata de succes în învățământul profesional din județul Tulcea, de 98.7% este superioară mediei regionale de 98.1% si nationale de 98.2%. Populația feminină înregistrează o rată de succes la învățământul profesional apropiată de rata de succes a populației masculine.
Evoluțiile tuturor ratelor de succes în perioada cuprinsă între anii școlari 2002/2003 – 20092010 sunt fluctuante.
5.5.6. RATA DE TRANZIȚIE LA URMĂTORUL NIVEL DE EDUCAȚIE
Conform datelor INS (vezi anexa 6 g), la nivelul județului Tulcea , rata de tranziție de la învățământul gimnazial la cel liceal și profesional în anul școlar 2009/2010 este inferioară ratei regionale și naționale (94,9% la nivel regional, 97,7% la nivel național, 81.9% la nivelul județului). Rata de tranziție în cazul populației feminine este superioara celei masculine.
Și în cazul acestui indicator, datele INS pe medii de rezidență par să se bazeze pe locația școlilor.
5.5.7. RATA DE PĂRĂSIRE TIMPURIE A SISTEMULUI DE EDUCAȚIE DE CĂTRE TINERII CU VÂRSTĂ CUPRINSĂ ÎN INTERVALUL 18-24 ANI, DIN CARE IN TVET
Indicatorul se raportează la tinerii din grup de vârstă 18-24 de ani care au părăsit sistemul de educație, cu doar învățământul secundar inferior sau mai puțin (maxim ISCED 2) absolvit.
Indicatorul nu este disponibil pentru nivelul județean. La nivel național valorile ratei de părăsire timpurie, deși în scădere în ultimii ani, se mențin încă ridicate, peste valorile medii europene și de aproape 2 ori mai mari decât benchmark-ul european care prevede pentru anul 2010 o rată a abandonului școlar timpuriu de maxim 10% (19,2% la nivel național în 2007 față de 15,2% la nivelul UE 27). Rata este superioară la populația de sex masculin față de cea de sex feminin.
Tabelul 5.3
Sursa:Eurostat http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?tab=table&init=1&plugin=1&language=en&pcode=tsisc060
Conform datelor INS, Regiunea Sud Est, cu toate progresele înregistrate în perioada 2002-2007, se plasează pe ultimul loc între regiunile de dezvoltare ale României în ceea ce privește rata de părăsire timpurie a sistemului educațional cu 23,7% (vezi anexa 18 Rata de părăsire timpurie)
5.5.8. PROCENTUL ELEVILOR CU NIVEL SCĂZUT AL COMPETENȚELOR DE CITIRE/LECTURĂ (PISA)
Competențele esențiale exprimate prin procentul de elevi cu o alfabetizare la citire/lectură de nivel 1 și mai jos situează România pe ultimul loc la nivelul țărilor Uniunii Europene, cu o pondere de 53,5% în anul 2006, mai mult decât dublul valorii medii la nivel european de 24,1% (vezi Anexa 18). Îngrijorător este faptul că în perioada 2000- 2006 indicatorul a cunoscut o creștere cu peste 12 puncte procentuale ( de la 41,3% la 53,5%). Date pentru nivelul regional și județean nu sunt disponibile dar având în vedere o serie de alți indicatori, precum rata de părăsire timpurie și rata abandonului școlar care sunt la nivelul județului la anumite categorii superioare mediilor regionale și naționale , este de așteptat ca la nivel județean situația să nu fie mai bună decât cea națională. În acest context, unitățile școlare IPT, alături de unitățile de învățământ gimnazial sunt chemate să contribuie prin programe adaptate grupurilor țintă formate din persoane cu nivel 1 și mai jos de alfabetizare citire/lectură la îmbunătățirea situației actuale (precum programe de alfabetizare, programul „A doua șansă”, etc.)
5.5.9. PONDEREA POPULAȚIEI CU VÂRSTE CUPRINSE ÎNTRE 20-24 DE ANI CARE AU ABSOLVIT CEL PUȚIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SECUNDAR SUPERIOR
În perioada 2000- 2006 România a înregistrat un progres în ceea ce privește ponderea populației cu vârste cuprinse între 20-24 de ani care au absolvit cel puțin învățământul secundar superior (vezi Anexa 19). Astfel în 2006 ponderea era de 77,2%, în creștere cu 1,1% față de 2000 și la distanță de doar la 0,6 puncte procentuale față de media europeană (UE 27 – 77,8%)
Este însă de menționat că sunt necesare eforturi susținute în continuare pentru atingerea în anul 2013 a benchmark-ului în domeniul educației și formării, adoptat de către Consiliul European de la Barcelona în mai 2003, respectiv acela ca cel puțin 85 % dintre cei în vârstă de 22 de ani să fi absolvit cel puțin învățământul secundar superior .
5.5.10. RATA DE PARTICIPARE ÎN FORMAREA CONTINUĂ A POPULAȚIEI ADULTE (25-64 ANI)
Indicatorul de referință (Benchmark) adoptat de UE prevede ca în 2010 media în UE privind participarea la formarea continuă să fie de cel puțin 12,5% din populația adultă din grupa de vârstă 25-64 ani.
În 2006 rata de participare în formarea continuă a populației adulte din România a fost de numai 1,3% în comparație cu media de9,6 % în Uniunea Europeană -UE27(vezi Anexa 20). Indicatorul nu este disponibil la nivel regional și județean.
În acest context, analiza ofertei școlilor din sistemul ÎPT pentru formarea adulților arată o slabă capacitate de răspuns la cerințele pieței muncii. Astfel, numărul școlilor și al programelor autorizate de către CNFPA pentru formarea adulților este foarte mic în comparație cu furnizorii privați.
5.6. INDICATORI DE IMPACT
5.6.1. IMPACTUL SISTEMULUI DE ÎNVĂȚĂMÂNT ȘI DE FORMARE PROFESIONALĂ ASUPRA ȘOMAJULUI
Ar putea fi evaluat prin stabilirea unor corelații în timp între rata de inserție profesională, respectiv rata șomajului absolvenților și rata totală a șomajului. În acest moment, în lipsa unui sistem unitar de monitorizare a inserției profesionale a absolvenților, școlile raportează propriile evaluări. Aceste evaluări sunt însă parțiale (bazate în general pe feedback-ul obținut de la absolvenții) și sunt dificil de validat.
Totuși, rata ridicată a șomajului tinerilor din grupa de vârstă 15-24 de ani, și ponderea ridicată a acestora în numărul total al șomerilor, sugerează o problemă serioasă a sistemului de pregătire în raport cu finalitățile obținute în plan ocupațional. Din acest motiv, se reține ca un prim indicator de impact, care poate fi măsurat pe baza datelor statistice disponibile, șomajul tinerilor din grupa de vârstă 15-24 de ani, cu rezerva că acesta nu este diferențiat pentru absolvenții ÎPT.
Agențiile de Ocupare a Forței de Muncă (AJOFM) pot oferi date anuale valoroase despre absolvenții înregistrați în baza de date ca șomeri, dar acestea nu sunt diferențiate în acord cu noua structură pe niveluri de pregătire și finalitățile din ÎPT. În Acest sens se recomandă colaborarea între ministere în vederea structurării unitare la nivel național a bazei de date a AJOFM pentru evidențierea diferențiată a absolvenților de ÎPT pe calificări și niveluri de calificare, adaptat noilor trasee și finalități ale sistemului de educație și formare profesională.
5.6.2. RATA DE INSERȚIE A ABSOLVENȚILOR LA 6 LUNI DE LA ABSOLVIRE, PE NIVELURI DE EDUCAȚIE
Indicatorul nu este disponibil din surse statistice. Dificultățile sunt similare cu cele menționate mai sus.
Totuși, având în vedere șomajul de lungă durată (peste 6 luni) care afectează în mare măsură absolvenții înregistrați în șomaj, se deduce ca prioritară furnizarea unor măsuri active de ocupare, adecvate, în sprijinul tinerilor care după 6 luni de la absolvire nu se integrează pe piața muncii.
5.6.3. GRADUL DE UTILIZARE A COMPETENȚELOR DOBÂNDITE DE ABSOLVENȚI LA LOCUL DE MUNCĂ
Acest indicator face parte dintre indicatorii de calitate propuși de Comisia Europeană – Grupul de lucru pentru calitate în VET. În această etapă nu este definit. Date cu privire la acest indicator este posibil să fie colectate, potrivit recomandărilor Comisiei Europene, prin Ancheta asupra forței de muncă.
Informații utile pentru acest indicator pot fi obținute și direct de către școli prin efectuarea unor sondaje proprii în rândul angajatorilor și absolvenților.
5.7. OFERTA ȘCOLILOR ÎPT DIN JUDEȚ
5.7.1. EVOLUȚIA PLANURILOR DE ȘCOLARIZARE
Analiza proiectelor planurilor de școlarizare în județ demonstrează că planificarea ofertei de formare profesională inițială a respectat recomandările din PRAI și PLAI. Există însă, în ultimul an școlar, 2010-2011, o serie de domenii de formare profesională la care, fie din deficiențe de planificare, fie din refuzul absolvenților de a urma școlarizarea la domenii pentru care oferta a fost în concordanță cu recomandările PLAI, se înregistrează o serie de domenii de formare profesională care nu sunt aliniate la țintele PLAI (vezi fig. 5.7. și 5.8 și anexa 7).
Domeniile care nu sunt aliniate la țintele PLAI în anul școlar 2008-2009 sunt:
electromecanică (ponderea planului realizat 6,6%, ponderea recomandată de PLAI 3,5%)
electronică și automatizări (ponderea planului realizat 0%, ponderea recomandată 4,5%)
chimie industrială (ponderea planului realizat 0%, ponderea recomandată de PLAI 1%)
materiale de construcții (ponderea planului realizat 0%, ponderea recomandată de PLAI 0,5%)
turism și alimentație (ponderea planului realizat 16,7%, ponderea recomandată de PLAI 12%)
industrie alimentară (ponderea planului realizat 13%, ponderea recomandată de PLAI 8%)
fabricarea produselor din lemn(ponderea planului realizat 0%, ponderea recomandată 4%).
Pe parcursul anului 2010-2011, aceste valori s-au apropiat de cele din tinta PLAI pentru specializarile electromecanica si electronica –automatizari dupa cum urmeaza:
electromecanică (ponderea planului realizat 4.3%, ponderea recomandată de PLAI 3,5%)
electronică și automatizări (ponderea planului realizat 4.7%, ponderea recomandată 4,5%)
Pentru chimie industriala, materiale de constructii si fabricarea produselor din lemnsi agricultura situatia este la fel ca in perioada anterioara de referinta (ponderea planului realizat 0% pentru toate cele trei specializari , ponderea recomandată de PLAI 1% , 0.5% si 25% in ordinea mentionarii)
La specializarile turism și alimentație (ponderea planului realizat 11.9%, ponderea recomandată de PLAI 12%) valorile sunt foarte apropiate de cele propuse in tinta PLAI.
Specializarea industrie alimentară cu ponderea planului realizat 12.2%, ponderea recomandată de PLAI 8%)
Diminuarea populației școlare s-a reflectat și în scăderea numărului de elevi cuprinși în ÎPT. Astfel, numărul elevilor cuprinși în clasa a IX-a la ÎPT înregistrează o scădere în anul școlar 2008-2009 față de anul școlar 2003-2004 cu aproape 1100 elevi, ceea ce reprezintă 49%.
Numarul elevilor cuprinși în clasa a IX-a în IPT se află în scădere, ajungând în anul școlar 2009 – 2010 la cea mai mică valoare- 1111 raportat la perioada de referinta 2003-2010, cu o pondere 57%. iar in 2010-2011 la 1023.
La SAM, domeniile de formare profesională inițială: mecanică, agricultură, industrie textilă și pielărie au cunoscut scăderi ale ponderilor elevilor cuprinși în clasa a IX-a în concordanță cu recomandările PLAI.
Cea mai importantă scădere a fost înregistrată la domeniul textile unde față de anul școlar 2002-2003 când înregistra o pondere de 21,9%, aceasta s-a diminuat în anul școlar 2009-2010 la 4,9%.
Domeniile: construcții și lucrări publice, turism și alimentație, comerț, industrie alimentară au înregistrat creșteri ale ponderilor elevilor cuprinși în clasa a IX-a în concordanță cu recomandările PLAI. Cele mai importante creșteri le-a înregistrat domeniul turism și alimentație, de la 6,2% în anul școlar 2002-2003 la 11.9% în anul școlar 2009-2010, și domeniul comerț de la 0% în anul școlar 2002-2003 la 6.6% în anul școlar 2009-2010.
La liceu, profilul tehnic a înregistrat o scădere a ponderii cu 10 puncte procentuale.
Fig. 5.7. Evoluția ponderilor elevilor cuprinși în SAM și recomandările PRAI
Sursa datelor: Statisticile ISJ
Fig.5.8. Evoluția ponderilor elevilor cuprinși în liceul tehnologic
Se recomandă creșterea ofertei de formare profesională la domeniile: electronică și automatizări, chimie industrială, materiale de construcții, fabricarea produselor din lemn și diminuarea ofertei la domeniile: turism și alimentașie, industrie alimentară
5.7.2. ANALIZA OFERTEI CURENTE PENTRU FORMAREA PROFESIONALĂ INIȚIALĂ ÎN ANUL ȘCOLAR 2010-2011
La nivelul județului, planul de școlarizare pentru IPT în anul școlar 2010-2011 este în concordanță cu cererea previzionată pentru 2013, exprimată prin ponderi ale domeniilor de formare profesională pentru 14 domenii de formare profesională (vezi tabelul nr. 5.4 și Anexa plan școlarizare). Domeniile de formare profesională la care se înregistrează abateri înafara plajei ponderilor recomandate în PLAI sunt:
agricultura – ponderea în planul de școlarizare este de 8.2% față de ponderea recomandată cuprinsă între 4 și 7%.
industrie alimentară – ponderea în planul de școlarizare este de 8.2% față de ponderea recomandată cuprinsă între 5 și 8%.
silvicultură – ponderea în planul de școlarizare este 0% față de ponderea recomandată cuprinsă între 0,5 și 1,5%.
fabricarea produselor din lemn- ponderea în planul de școlarizare este 0% față de ponderea recomandată cuprinsă între 1,5 și 2,5%.
La nivelul județului Tulcea se constată, în raport cu proiectul planului de școlarizare pentru anul școlar 2010-2011:
Deficit de ofertă în domeniile: silvicultură, fabricarea produselor din lemn
Excedent de ofertă în domeniile: industrie alimentară și agricultură
În toate aceste situații vor trebui planificate măsuri corespunzătoare pentru alinierea la țintele stabilite în anul școlar 2012- 2013.
Tabelul 5.4. Planul de școlarizare la pentru anul școlar 2010-2011
Sursa pentru nr de locuri planificate: site-ul MECI – http://admitere.edu.ro/2009/rapoarte/index.html
Una dintre cauzele pentru care proiectul planului de școlarizare pentru anul școlar 2010-2011 înregistrează nealinierile la recomandările PLAI constă în dificultățile întâmpinate de alocare a cifrei de școlarizare pentru anul școlar 2009-2010 în unități viabile pentru asigurarea școlarizării elevilor inclusiv în ciclul superior al liceului.
5.7.3. PROIECTUL PLANULUI DE ȘCOLARIZARE PENTRU ANUL ȘCOLAR 2011-2012. ȚINTE PE TERMEN MEDIU PE DOMENII DE PREGĂTIRE
La nivelul județului Tulcea se constată, în raport cu proiectul planului de școlarizare pentru anul școlar 2011-2012 o aliniere mai buna la ponderile pe domenii recomandate de PLAI, fata de anii scolari precedenti.
Tabelul 5.5. Planul de școlarizare la pentru anul școlar 2011-2012
În anul școlar 2012- 2013 se constată o aliniere bună a ofertei de școlarizare având în vedere oferta pentru învățământul profesional cu durata de doi ani care completează ponderile prevăzute în PLAI la anumite domenii, ce nu au putut fi acoperite de oferta pentru liceu conform datelor prezentate în tabelul de mai jos.
5.7.4. OFERTA ȘCOLILOR DIN ÎPT PENTRU FORMAREA ADULȚILOR
Din totalul unităților școlare IPT doar o singură școală s-a reautorizat în anul școlar 2011-2012 de CNFPA pentru formarea adulților ceea ce reprezintă aproximativ 1% pe un singur program de formare din cele 3 școli care au fost autorizate pentru 5 programe de calificare. În cursul anului 2010-2011 nu au fost derulate programe de formare pentru adulți. (vezi anexa 11). Această situație impune din partea unităților școlare IPT un efort sporit pentru creșterea ofertei de formare profesională a adulților și autorizarea/reautorizarea conform actiunilor propuse în vederea atingerii obiectivelor pana în 2013 (pag 89-107).
În ceea ce privește programele de a 2-a șansă derulate în anul școlar 2010-2011, 9 unități școlare au derulat astfel de programe cu un număr de elevi de 82. Se constată că numărul școlilor și programelor pentru care au obținut autorizarea reprezintă încă o minoritate, comparativ cu furnizorii privați, în contrast cu capacitatea și resursele de care dispun școlile (vezi anexa 11).
5.7.5. REȚELE ȘCOLARE
Școala Centru de resurse – Phare TVET- Colegiul Agricol Pontica Constanța – asistă școlile IPT din Programul Phare TVET 2001 din județul Tulcea în dezvoltarea IPT. Grupul Școlar „ Anghel Saligny” Tulcea, unitate școlară cuprinsă în Programul Phare TVET 2001 oferă asistență unităților școlare din județul Tulcea cuprinse în Programul Phare TVET 2004-2006: Colegiul Tehnic „H. Coandă” Tulcea, Grupul Școlar Tulcea, Grupul Școlar Măcin, Grupul Școlar „Dimitrie Cantemir” Babadag. Toate unitățile IPT sunt arondate în 3 rețele școlare coordonate de către unitățile școlare cuprinse în Programul Phare TVET 2001: Grupul Școlar,, A.Saligny'' Tulcea, Colegiul Economic "Delta Dunării" Tulcea, Colegiul,, Brad Segal'' Tulcea. Obiectivele acestor rețele sunt variate, având ca numitor comun schimbul de bună practici, consolidarea și diseminarea achizițiilor din programele Phare TVET, în mod prioritar în ceea ce privește asigurarea calității, învățarea centrată pe elev, dezvoltarea parteneriatului social și lucrul cu întreprinderile, coordonare în planificarea ofertei IPT, accesarea de fonduri europene prin POSDRU în vederea asigurării calității în formarea profesională etc. Consolidarea rețelei de interasistență se realizeaza incepand cu anul școlar 2010-2011 prin cuprinderea a doua școli din rețeaua IPT in proiectul ,,Imbunătățirea calitătii educației și formării profesionale prin rețele parteneriale” aplicat de C.N.D.I.P.T.Cele doua școli respectiv Colegiul Tehnic „H.Coandă” și Colegiul „Brad Segal” fac parte din rețelele Industrie alimentară și Electric/Electromecanică.
Este necesară consolidarea rețelelor de interasistență, fiind esențială asumarea de către toate școlile Phare TVET a unui rol activ în acest sens.
5.7.6. PARTENERIATUL CU ÎNTREPRINDERILE
Un parteneriat activ și eficient – îndeosebi în ceea ce privește practica elevilor, orientarea carierei, evaluarea și validarea competențelor dobândite de elevi, planificarea ofertei, elaborarea curriculumului în dezvoltare locală (CDL), contactul profesorilor cu schimbările tehnologice și organizaționale din întreprinderi, formarea adulților, etc. – reprezintă o condiție obligatorie pentru un ÎPT de calitate, orientat spre nevoile beneficiarilor.
Analiza informațiilor din anexa harta parteneriatului (vezi Anexa 13 Harta parteneriatului) relevă faptul toate unitățile școlare IPT au parteneriate cu agenți economici pentru practica elevilor. Cu toate acestea, o serie de unități școlare nu au dezvoltat parteneriatul cu agenți economici pentru toate calificările în care sunt școlarizați elevi, s-au la unele calificari este doar scriptic fara implicare si responsabilizare pe formare profesionala- evaluare Reprezentarea agenților economici în Consiliul de administrație (CA) al școlilor conform Legii educatiei intrata in vigoare din februarie 2011 nu mai este permisa in schimb agenții economici se implica in formarea profesionala prin participarea în comisiilor de evaluare și certificare a calificării profesionale, elaborarea CDL școlilor din IPT. Doar 1 unitate școlară are parteneriate cu agenți economici pentru formarea profesională a adulților. Doar 5 unități școlare au parteneriat cu agenții economici pentru stagii de pregătire a cadrelor didactice privind tehnologiile și echipamentele existente la agenții economici.
5. 8. PRINCIPALELE CONCLUZII DIN ANALIZA IPT JUDEȚEAN
Contextul educațional:
Schimbările din ultimii ani în sistemul de ÎPT privind arhitectura traseelor de pregătire cu finalități specifice până la nivelul 3 de calificare pe fiecare rută, avantajele unui sistem deschis cu o mobilitate crescută pe orizontală și pe verticală, introducerea creditelor transferabile și a portofoliului personal pentru formarea continuă, relevanța sporită a noilor standarde de pregătire profesională (SPP), etc. – favorizează o mai bună adaptare a ofertei la nevoile beneficiarilor (inclusiv prin posibilitatea unor parcursuri individualizate). Începând cu anul școlar 2012-2013 în arborescența invătamantului tehnologic s-a facilitat formarea profesionlaă prin învățământul profesional cu durata de doi ani dupa absolvirea și promovarea clasei a IX- liceu. La nivelul județului Tulcea s-au palnificat 11 clase pentru anul școlar 2012-2013 (domeniile: Mecanică, Construții, instalații și lucrări publice, Industrie textilă și pielărie, Industrie alimentara, Turism și alimentație) vezi anexa Planului de școlarizare pentru învățământul profesional 2012-2013.
Traseului progresiv de profesionalizare este în lichidare la forma zi, s-au planificat 9 clase pentru învățământul seral (anul școlar 2012-2013), prin aceasta acordându-se șansa de a absolvi liceul absolvenții anului de completare din seriile anterioare si cei care au abandonat școala. Este necesară în continuare orientarea și consilierea elevilor, având în vedere implicații severe ale scăderii demografice, îndeosebi a populației școlare, în paralel cu fenomenul de îmbătrânire demografică, de care trebuie să se țină cont în planificarea ofertei și a resurselor sistemului ÎPT pe termen lung.
Raportul număr elevi/număr norme didactice, relativ scăzut în prezent, poate deveni critic din perspectiva declinului demografic și a introducerii finanțării per elev – presează în favoarea măsurilor de optimizare a ofertei și a gestionării resurselor, inclusiv prin colaborarea în cadrul unor rețele de școli și/sau constituirea de consorții de școli.
Resursele umane din ÎPT
Gradul de acoperire cu profesori și maiștri calificați este relativ bun dar se constată dificultăți în acoperirea cu titulari în unele domenii cum ar fi: profesori și maiștri în comerț/turism și alimentație, construcții, industrie alimentară, agricultură/veterinar/zootehnie, electronică și automatizări, etc. – situație care generează adesea o fluctuație mare a personalului încadrat pe posturile respective.
Măsurile privind dezvoltarea profesională a personalului didactic din ÎPT trebuie să vizeze:
competențele metodice (în raport cu noile cerințe și schimbările introduse prin reformele din ÎPT)
actualizarea competențelor de specialitate cu accent pe noile tehnologii și schimbările organizaționale din mediul economic.
Ponderea importantă a populației ocupate în educație în prezent și impactul reducerilor de activitate pe fondul reducerii populației școlare obligă la identificarea și planificarea unor măsuri adecvate (mobilitate în cadrul sistemului, reconversie profesională, etc.).
Resursele materiale și condițiile de învățare. Situația bazei materiale a unităților școlare din ÎPT reprezintă o problemă prioritară, din perspectiva normelor obligatorii de siguranța, igienă și confort ale elevilor, standardelor de pregătire și exigențelor unui învățământ centrat pe elev. Se impune ca o necesitate realizarea unor programe de reabilitare și modernizare a infrastructurii (spații de curs, laboratoare, ateliere, infrastructura de utilități) și de dotare cu echipamente de laborator și instruire practică.
Mecanismele decizionale și descentralizarea funcțională în TVET
Consolidarea structurilor consultative din ÎPT și creșterea rolului partenerilor sociali în planificarea ofertei și antrenarea sporită a acestora în procesele decizionale
Susținerea eforturilor pentru introducerea unui sistem de asigurare a calității
promovarea rețelelor de colaborare între școli, inclusiv cu școli din UE, pentru stimularea progresului în raport cu un set comun de indicatori de referința și adoptarea celor mai bune practici (benchmarking)
adoptarea planificării prin PAS (planuri de acțiune ale școlilor) corelate cu planurile regionale și locale (PRAI și PLAI) de către toate unitățile de ÎPT
Serviciile de orientare și consiliere
Necesitatea unor măsuri vizând creșterea gradului de acoperire și a calității serviciilor de orientare și consiliere, cu privire la numărul de ore de consiliere/elev, numărul de elevi testați aptitudinal și consiliați pentru o decizie informată în alegerea carierei, respectiv a traseului de pregătire.
Rata netă de cuprindere în educație este, la toate grupele de vîrstă, cu excepția grupei 3-6 ani, mai mică decît media regională . În ciuda unei tendințe de creștere a ratei nete de cuprindere în învățământul secundar superior, valorile înregistrate sugerează un decalaj semnificativ față de benchmark-ul UE pentru 2011 (cel puțin 85 %) dintre cei în vârstă de 22 de ani să fie absolvit cel puțin învățământul secundar superior.
Județul Tulcea înregistrează o tendință de scădere pentru rata de cuprindere a persoanelor cu vârsta între 3-23 ani în perioada dintre anii școlari 2000-2001 și 2007-2008. Rata netă de cuprindere în clasele IX-X pentru elevi cu vârste între 15-16 ani este în creștere în ultimii ani, ajungînd în ultimii ani la 61,9%, valoare însă mult sub media regională de 71,4%.
Rata netă de cuprindere în învățământul postgimanzial a eleviilor cu vârste între 15- 18 ani este în creștere în ultimii ani ajungând la 57,3% valoare însă mult sub media regională de 64,7%.
Gradul de cuprindere în educație în regiune se situează sub cele calculate la nivel național, pentru toate grupele de vârstă, cu excepția grupei de vârstă preșcolară – cu decalaje mari pe medii rezidențiale.
Analizând evoluția indicatorului în perioada cuprinsă între anii școlari 2002-2003 și 2009-2010 se observă o crestere a gradului de cuprindere pentru totalul grupei de vârstă 3-23 ani la nivel județului de la 57,3% în anul școlar 2002-2003 la 59,7% în anul școlar 2009-2010. Pentru grupa de vârstă 15-16 ani gradul de cuprindere a cunoscut o creștere în ultimii ani din perioada analizată la nivelul județului ajungând la 61,6%, inferioară însă mediei regionale. În anul școlar 2010-2011 gradul de cuprindere se menține la nivelul anului 2009-2010.
Conform datelor statistice, valorile gradului de cuprindere în educație în județul Tulcea se situează sub cele la nivel regional, pentru toate grupele de vârstă, cu excepția grupei 3-6 ani.
Concluziile privind rata netă și gradul de cuprindere în educație conduc la recomandarea adoptării unor măsuri de creștere a accesului la educație pentru elevii din mediul rural
Ratele de tranziție în învățământul liceal și profesional evidențiază un procent ridicat de elevi care nu continuă studiile după clasa a VIII-a.
Rata de tranziție de la învățământul gimnazial la cel liceal și profesional în anul școlar 2009/2010 este inferioară ratei regionale și naționale (94,9% la nivel regional, 97,7% la nivel național, 81,9% la nivelul județului). Rata de tranziție în cazul populației feminine este inferioară celei masculine.
Planificarea în ÎPT va avea în vederea stabilirea unor ținte măsurabile privind ratele de tranziție la următorul nivel de calificare, care să țină cont de politicile educaționale, finalitățile în plan ocupațional pe fiecare traseu și nivel de pregătire, dar și de specificul și interesele particulare ale grupului țintă.
Un prim reper în calcularea acestor ținte îl reprezintă benchmark-urile adoptate de UE pentru 2010, privind rata abandonului școlar timpuriu (să nu depășească 10%), respectiv rata de absolvire a învățământului secundar superior (cel puțin 85 % dintre cei în vârstă de 22 de ani). Apropierea de indicatorul privind abandonul școlar timpuriu presupune adoptarea unei ținte pentru rata de tranziție după clasa a X-a, de cel puțin 95% (% din absolvenții învățământului obligatoriu care continuă studiile în ciclul superior al liceului, sau în anul de completare după ȘAM).
Abandonul școlar
Județul Tulcea înregistrează în perioada 2000-2011 o creștere a ratei abandonului școlar la învățământul primar și la cel gimnazial, valorile fiind în anul școlar 2008-2009 peste mediile regională și națională. Analiza datelor privind abandonul școlar la învățământul liceal arată o înrăutățire a situației întrucât tendința la nivelul județului este crescătoare dar valorile din anul școlar 2008-2009 sunt inferioare mediei regionale. Cea mai mare rata a abandonului se întâlnește în continuare la invățământul profesional și la liceu tehnologic ruta progresivă de școlarizare.
Abandonul școlar la învățământul profesional arată o înrăutățire a situației întrucât trendința la nivelul județului este crescătoare dar valoarea este în anul școlar 2010-2011 inferioară mediei regionale.
În consecință, se recomandă în continuare:
monitorizarea atentă a indicatorului (abandon școlar)
eforturi conjugate pentru prevenirea abandonului în mod deosebit la învățământul profesional, liceu ruta de profesionalizare prin ȘAM, în special în mediul rural, comunitățile dezavantajate, zonele afectate de migrarea populației, etc.
Rata de părăsire timpurie a sistemului de educație (tinerii din grupa de vârstă 18-24 de ani care au părăsit sistemul de educație, cu cel mult învățământul secundar inferior-maxim ISCED 2 absolvit).
Pentru acest indicator, nu sunt disponibile date statistice la nivel regional. Deși în scădere, rata de părăsire timpurie a sistemului de educație la nivel național (19% în 2006) este de aproape două ori mai mare decât ținta UE (benchmark) care prevede o rata medie de abandon școlar timpuriu de maxim 10%, până în 2020.
Tendințe: în UE 27, procentajul de persoane care părăsesc școala de timpuriu (populația 18-24) a scăzut de la 17,6% în 2000 la 14,4% în 2009 (femei: 12.5%. bărbați: 16.3%).
Țările cele mai performante din UE: Polonia, Republica Cehă și Slovacia.
Nivel scăzut al competențelor cheie, constatat încă de la intrarea în sistemul de ÎPT, în special în ceea ce privește o parte din elevii ȘAM – începând cu competențele de bază “tradiționale” (matematice, de comunicare, etc.) și continuând cu competențele de învățare, capacitatea de gândire critică și rezolvarea de probleme, de relaționare interpersonală, etc. – necesită din partea școlilor un efort sporit având în vedere:
învățarea centrată pe elev, urmărirea și încurajarea progresului individual
programe remediale pentru elevii cu dificultăți de învățare (în special cei din categorii defavorizate)
facilitarea unor trasee individualizate de formare, etc.
Până în 2020, procentajul persoanelor cu nivel scăzut al competențelor de citire, matematice științifice ar trebui să fie mai mic de 15%.
Tendințe: în UE (date comparabile disponibile pentru 18 țări) performanța s-a îmbunătățit de la 21,3% persoane cu nivel scăzut al competențelor de citire în 2000 până la 20% (fete: 13,3%, băieți: 26,6%) în 2009.
Țările cele mai performante din UE: Finlanda, Olanda și Estonia
Rata de participare în formarea continuă a populației adulte (25-64 ani)
Participarea școlilor din ÎPT în formarea adulților nu reflectă potențialul acestora. De menționat că România (și implicit regiunea) înregistrează cea mai scăzută rată de participare în formarea continuă a populației adulte
Școlile din ÎPT sunt chemate să contribuie activ la ținta adoptată ca benchmark de UE care prevede ca în 2020 media în UE privind participarea la formarea continuă să fie de cel puțin 15% din populația adultă (grupa de vârstă 25-64 ani).
Tendințe: la nivelul UE, participarea a crescut de la 7,1% în 2000 la 9,3% în 2009 (populație 25-64; bărbați 8,5%. femei: 10.2%). O parte considerabilă a acestei creșteri a rezultat, totuși, din întreruperi de serii temporale în jurul anului 2003. Din 2005, participarea a scăzut ușor. Țările cele mai performante din UE: Danemarca, Suedia și Finlanda
Școlile din ÎPT sunt chemate să se implice activ în programele de „A doua șansă” – adresate prioritar grupurilor țintă dezavantajate, pentru ca, pe lângă completarea pregătirii generale, tinerii respectivi să primească și o calificare.
Indicatori de impact
Din analiza indicatorilor care pot măsura impactul ÎPT în plan ocupațional se constată:
rata ridicată a șomajului tinerilor din grupa de vârstă 15-24 de ani și ponderea ridicată a acestora în numărul total al șomerilor.
șomajul de lungă durată sugerează indirect o rată mare de șomaj la 6 luni de la absolvire.
nevoia măsurării gradului de utilizare la locul de muncă a competențelor dobândite de absolvenți.
Se recomandă:
Adoptarea de către ÎPT a unei ținte de reducere a șomajului tinerilor din grupa de vârstă 15-24 de ani – indicator de impact care poate fi măsurat pe baza datelor statistice disponibile la nivel regional (cu mențiunea că nu este diferențiat pentru tinerii proveniți din ÎPT).
Adoptarea unui sistem unitar de monitorizare a inserției profesionale a absolvenților prin:
colaborarea între ministere în vederea compatibilizării bazelor de date din șomaj cu noile trasee și finalități ale sistemului de educație și formare profesională.
Studii periodice în rândul absolvenților și angajatorilor vizând inserția profesională, gradul de utilizare a competențelor și alte informații utile privind finalitățile sistemului de educație și formare profesională:
sondaje proprii efectuate direct de către școli
sondaje reprezentative pentru rețeaua școlară la nivel județean prin intermediul unor organizații/instituții specializate în baza Ordinului MECI 6011/2008
Implicarea ÎPT în programe de măsuri active de ocupare, prioritar în sprijinul tinerilor care după 6 luni de la absolvire nu se integrează pe piața muncii.
Concluzii din analiza ofertei TVET curente
Concluziile formulate din analiza planurilor de școlarizare conduc la nevoia de coordonare pe baza colaborării școlilor în rețea pentru optimizarea ofertei, având în vedere:
acoperirea rațională a nevoilor de calificare în teritoriu
eliminarea unor paralelisme nejustificate în scopul lărgirii gamei de calificări pentru care poate opta elevul în zonă
utilizarea optimă a resurselor materiale și umane cu impact în creșterea eficienței și calității serviciilor
soluțiile cele mai bune pentru asigurarea accesului la educație și continuării studiilor la nivelul următor de calificare, în condiții de șanse egale (acces, calitate, varietate de opțiuni)
Se vor avea în vedere și reperele de analiză rezultate din observațiile punctuale privind structura ofertei pe domenii de pregătire și calificări, formulate la cap.5.7.
EVALUAREA PROGRESULUI ÎN IMPLEMENTAREA PLAI
Implementarea PLAI este reflectata de tendinta de apropiere a planului de școlarizare de țintele acestuia. De asemenea tendințele de dezvoltare economică regională și județeană, analiza impacului modificărilor legislative privind organizarea invățământului profesional și tehnic și a rețelei unităților IPT impun o permanentă revizuire a PLAI și PRAI
ANALIZA SWOT A CORELĂRII OFERTEI DE FORMARE PROFESIONALĂ CU CEREREA
8. REZUMATUL PRINCIPALELOR CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI PENTRU PLANUL DE MĂSURI
Scopul analizelor detaliate în prezentul document a fost desprinderea unor concluzii și recomandări – sintetizate la sfârșitul fiecărui capitol de analiză – în atenția factorilor de răspundere la diferite niveluri de decizie din sistemul de educație și formare profesională și, în final, de a propune un plan de măsuri (structurate în cadrul priorităților, obiectivelor și țintelor din cap.9).
Prezentul capitol se rezumă la a sintetiza unele dintre implicațiile mai importante rezultate din analiză și de a introduce acțiunile detaliate în capitolul final.
Analiza demografică indică un declin general al populației, în mod deosebit pentru grupele tinere de vârstă. Cel mai însemnat declin se proiectează pentru grupul țintă principal (15-18 ani) în care se încadrează elevii de liceu, respectiv școala de arte și meserii
O primă concluzie vizează nevoia unei gestiuni eficiente, previzionale, a dezvoltării resurselor umane, sprijinită de investiții corespunzătoare în capitalul uman.
Pentru sistemul de educație și formare profesională, previziunile demografice corelate cu concluziile rezultate din analiza indicatorilor pentru educație și din analiza ofertei curente în raport cu tendințele pieței muncii și economiei regionale, conduc la nevoia de planificare a unor măsuri vizând: ajustarea ofertei în raport cu nevoile de calificare pe termen lung, asigurarea accesului la educație și formare profesională (acces vs. calitatea serviciilor și varietatea opțiunilor), optimizarea resurselor.
De asemenea – pentru compensarea pierderilor de populație școlară și consolidarea poziției școlilor în cadrul comunității – se desprinde nevoia și oportunitatea unei strategii de diversificare a grupurilor țintă și a ofertei de servicii: implicarea activă pe piața formării adulților, servicii în folosul comunității, contracte cu întreprinderile și alte organizații pentru studii, cercetări și consultanță, etc.
În sprijinul adaptării permanente a ofertei la comanda socială, se recomandă crearea și aplicarea unor proceduri coerente de investigare a nevoilor de calificare la nivel regional și local, care să furnizeze informațiile necesare – credibile, de calitate, periodic actualizate și accesibile școlilor și beneficiarilor sistemului de educație și formare profesională.
Este esențială coordonarea în acest scop între instituțiile Consorțiului regional, în vederea planificării și implementării unor proceduri adecvate pentru investigarea pieței muncii.
Corelarea bazelor de date din șomaj cu noile finalități (calificări/niveluri de calificare) obținute prin sistemul de educație și formare profesională și cu prevederile viitorului cadru național al calificărilor ar facilita schimbul de informații utile, de interes reciproc.
De asemenea se recomandă colaborarea între instituțiile din educație și formare profesională, universități și ale organizații specializate pentru proiectarea și aplicarea unor proceduri adecvate de sondare a opiniei absolvenților și angajatorilor – vizând inserția profesională, gradul de utilizare a competențelor și alte informații utile privind finalitățile sistemului de educație și formare profesională.
Corelarea concluziilor desprinse din analizele detaliate în capitolele PRAI destinate pieței muncii și economiei regionale, cu constatările din analiza ofertei curente a sistemului TVET, a condus la conturarea unor recomandări pentru viitoarele planuri de școlarizare din regiune
În sprijinul raționalizării rețelei școlare și optimizării resurselor se recomandă evaluarea poziției în viitor a fiecărei școli din rețeaua școlară actuală – prin aplicarea unui set de criterii și indicatori obiectivi cu referire la: evoluția demografică, condițiile de acces în zonă/zonele apropiate, calitatea serviciilor, relevanța față de nevoile de calificare și opțiunile elevilor .
În baza analizei SWOT CLDPS apreciază ca necesar a fi stabilite următoarele priorități și obiective:
PRIORITATEA 1 : Corelarea ofertei ÎPT cu nevoile de calificare și creșterea ofertei pentru formarea profesională a adulților
Obiectivul 1.1. : Identificarea nevoilor de calificare
Obiectiv 1.2. : Adaptarea ofertei pentru formarea profesională inițială la nevoile de calificare identificate, pe domenii și calificări
Obiectivul 1.3. : Creșterea nivelului de calificare și a gradului de adecvare a competențelor formate la nevoile unei economii în schimbare
Obiectivul 1.4. : Diversificarea serviciilor de formare profesională oferite prin școlile din ÎPT
PRIORITATEA 2 : Îmbunătățirea condițiilor de învățare în ÎPT
Obiectivul 2.1. : Reabilitarea și modernizarea infrastructurii școlilor din ÎPT
Obiectivul 2.2. : Dotarea cu echipamente de instruire, conform standardelor de pregătire profesională a unităților școlare IPT
PRIORITATEA 3 : Dezvoltarea resurselor umane ale școlilor TVET
Obiectivul 3.1. : Dezvoltarea managementului unităților școlare IPT
Obiectivul 3.2. : Dezvoltarea competențelor metodice și de specialitate ale personalului didactic din ÎPT
PRIORITATEA 4 : Dezvoltarea serviciilor de orientare și consiliere
Obiectivul 4.1. : Îmbunătățirea mecanismelor pentru facilitarea accesului la educație și ocuparea unui loc de muncă
PRIORITATEA 5 : Asigurarea accesului la ÎPT și creșterea gradului de cuprindere în educație
Obiectivul 5.1. : Facilitarea accesului la educație prin ÎPT, prevenirea și reducerea abandonului școlar
PRIORITATEA 6 : Dezvoltarea și diversificarea parteneriatului social în ÎPT
Obiectivul 6.1. : Dezvoltarea, diversificarea și creșterea eficienței relațiilor de parteneriat, pentru asistarea deciziei și furnizarea unor servicii de calitate prin sistemul de ÎPT
Pentru realizarea priorităților și a obiectivele menționate sunt planificate în capitolul următor activități și sunt stabilite responsabilități.
Fiecărui obiectiv și fiecărei activități i-au fost asociați indicatori de realizare
9. ACȚIUNI PROPUSE PENTRU REALIZAREA OBIECTIVELOR DEZVOLTĂRII ÎPT LA ORIZONTUL ANULUI 2013
Anexa A la planul de acțiuni
Ținte pe domenii pentru structura planurilor de școlarizare – județul TULCEA –
*) NOTĂ: Valorile menționate vor fi actualizate la un interval de 1-2 ani pe baza analizei evoluțiilor și previziunilor cererii pieței muncii
ANEXE PLAI 2011-2013, județul TULCEA
Anexa A la planul de acțiuni
Ținte pe domenii pentru structura planurilor de școlarizare – județul TULCEA –
*) NOTĂ: Valorile menționate vor fi actualizate la un interval de 1-2 ani pe baza analizei evoluțiilor și previziunilor cererii pieței muncii
ANEXE PLAI 2011-2013, județul TULCEA
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Plan Local de Actiune Pentru Dezvoltarea Invatamantului Profesional Tehnic (plai) In Judetul Tulcea (ID: 160235)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.