Plan Local de Actiune Pentru Dezvoltarea Invatamantului. Judetul Braila 2013 2020
PLAN LOCAL DE ACȚIUNE
PENTRU DEZVOLTAREA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI
PROFESIONAL ȘI TEHNIC (PLAI)
JUDEȚUL BRĂILA
2013 – 2020
CUPRINS
Cuvânt înainte
1. REZUMAT
2. DEMOGRAFIE
2.1. SITUAȚIA ACTUALĂ
2.1.1. Populația totală. Dinamica generală
2.1.2. Distribuția pe medii rezidențiale
2.1.3. Distribuția pe sexe
2.1.4. Structura pe grupe de vârstă
2.1.5. Structura pe grupe de vârstă și medii rezidențiale
2.1.6. Structura etnică
2.1.7. Mișcarea migratorie
2.2. PROIECȚII DEMOGRAFICE AL ORIZONTUL ANULUI 2025
2.3. PRINCIPALELE CONCLUZII DIN ANALIZA DEMOGRAFICĂ. IMPLICAȚII PENTRU IPT
3. PROFILUL ECONOMIC JUDEȚEAN
3.1. PRINCIPALII INDICATORI ECONOMICI
3.1.1. Produsul intern brut (PIB) și valoarea adăugată brută (VAB)
3.1.2. Productivitatea muncii
3.1.3. Firmele din județ. Dinamica, repartiția sectorială și pe clase de mărime
3.1.4. Investițiile brute ale unităților locale active din industrie, construcții, comerț și alte servicii
3.2. INFORMAȚII PARȚIALE
3.2.1. Procesul de integrare europeană și cerințele de competitivitate
3.2.2. Cercetarea – dezvoltarea
3.2.3. Industria
3.2.4. Infrastructura de transport, tehnică, edilitară, de comunicații și de mediu
3.2.5. Agricultura
3.2.6. Silvicultura
3.2.7. Turismul
3.2.8. Dezvoltarea durabilă
3.3. CONCLUZII DIN ANALIZA MEDIULUI ECONOMIC. IMPLICAȚII PENTRU ÎPT
4. PIAȚA MUNCII
4.1. INDICATORI STATISTICI AI PIEȚEI MUNCII
4.1.1. Participarea la forța de muncă
4.1.2. Structura populației ocupate pe niveluri de instruire, la nivel regional
4.1.3. Structura populației ocupate civile pe principalele activități ale economiei naționale
4.1.4. Numărul mediu al salariaților și al muncitorilor pe activități ale economiei naționale
4.2. INFORMAȚII PARȚIALE
4.2.1. Analiza comparativă pe ocupații a șomajului și locurilor de muncă vacante înregistrate la AJOFM
4.2.1.1. Principalele constatări din analiza evoluției la nivelul ocupațiilor relevante pentru învățământul profesional și tehnic liceal
4.2.1.2. Principalele constatări din analiza evoluției la nivelul ocupațiilor relevante pentru învățământul postliceal
4.2.1.3. Principalele constatări din analiza evoluției la nivelul ocupațiilor relevante pentru învățământul superior
4.2.2. Evoluțiile recente ale șomajului și a locurilor de muncă vacante înregistrate la AJOFM (aspecte critice în contextul crizei economice și financiare)
4.2.3. Proiecția ocupării și a deficitului de calificări pe termen scurt (anchete)
4.2.3.1. Anchete în întreprinderi
4.2.3.2. Anchete în rîndul angajatorilor și salariaților
4.2.4. Proiecția cererii și ofertei de locuri de muncă pe termen mediu(2013-2020)
4.3. CONCLUZII DIN ANALIZA PIEȚEI MUNCII, IMPLICAȚII PENTRU I.P.T.
4.3.1. Principalele constatări desprinse din informațiile AMIGO la nivel regional
4.3.2. Concluzii din analiza principalilor indicatori din Balanța Forței de Muncă (BFM)
Concluzii din analiza populației active și a populației ocupate
4.3.3. Concluzii din analiza structurii populației ocupate civile
4.3.4. Concluzii din analiza comparativă pe ocupații a șomajului și locurilor de muncă vacante înregistrate la AJOFM
4.3.5. Proiecția ocupării și a deficitului de calificări pe termen scurt (anchete)
4.3.6. Concluzii din previziunile privind cererea și oferta pe termen lung la nivel regional
5. ÎNVĂȚĂMÂNTUL PROFESIONAL ȘI TEHNIC DIN JUDEȚUL BRĂILA
5.1. CONTEXTUL DE POLITICI PENTRU EDUCAȚIE SI FORMARE PROFESIONALĂ
5.1.1. Contextul european
5.2. INDICATORI DE CONTEXT SPECIFICI
5.2.1. Contextul demografic și populația școlară
5.3. INDICATORI DE INTRARE
5.3.1. Numărul de elevi ce revine la un cadru didactic
5.3.2. Resursele umane din ÎPT
5.3.3. Resurse materiale și condiții de învățare
5.4. INDICATORI DE PROCES
5.4.1. Mecanisme decizionale și descentralizarea funcțională
5.4.2. Asigurarea calității în ÎPT
5.4.3. Serviciile de orientare și consiliere
5.5. INDICATORI DE IEȘIRE
5.5.1. Rata netă de cuprindere în sistemul de învățământ și de formare profesională
5.5.2. Grad de cuprindere în învățământ (Rata specifică de cuprindere pe vârste)
5.5.3. Rata abandonului școlar, pe niveluri de educație ISCED
5.5.4. Rata de absolvire, pe niveluri de educație ISCED
5.5.5. Structura populației pe niveluri de educație (după ultimul nivel de studii absolvit)
5.5.6. Rata de succes
5.5.7. Rata de tranziție la următorul nivel de educație
5.5.8. Rata de părăsire timpurie a sistemului de educație de către tinerii cu vârstă cuprinsă în intervalul 18-24 ani, din care în TVET
5.5.9. Procentul elevilor cu nivel scăzut al competențelor de citire/lectură (PISA)
5.5.10. Ponderea populației cu vârste cuprinse între 20-24 de ani care au absolvit cel puțin învățământul secundar superior
5.5.11. Rata de participare în formarea continuă a populației adulte (25-64 ani)
5.6. INDICATORI DE IMPACT
5.6.1. Impactul sistemului de învățământ profesional și tehnic asupra șomajului
5.6.2. Rata de inserție a absolvenților la 6 luni de la absolvire, pe niveluri de educație
5.6.3. Gradul de utilizare a competențelor dobândite de absolvenți la locul de muncă
5.7. OFERTA ȘCOLILOR DIN ÎPT JUDEȚEAN
5.7.1. Evoluția planurilor de școlarizare
5.7.2. Proiectul planului de școlarizare pentru anul școlar 2012-2013. Ținte pe termen mediu pe domenii de pregătire
5.7.3. Oferta școlilor din ÎPT pentru formarea adulților în anul școlar 2011-2012
5.7.4. Rețele școlare
5.7.5. Parteneriatul cu întreprinderile
5.8. PRINCIPALELE CONCLUZII DIN ANALIZA ÎPT JUDEȚEAN
6. EVALUAREA PROGRESULUI ÎN IMPLEMENTAREA PLAI
7. ANALIZA SWOT A CORELĂRII OFERTEI DE FORMARE PROFESIONALĂ CU CEREREA
8. REZUMATUL PRINCIPALELOR CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI PENTRU PLANUL DE MĂSURI
9. ACȚIUNI PROPUSE PENTRU REALIZAREA OBIECTIVELOR DEZVOLTĂRII ÎPT LA ORIZONTUL ANULUI 2013
Lista abrevierilor
Cuvânt înainte
Planificarea strategică a ofertei de formare profesională prin învățământ profesional și tehnic (IPT) are caracter național și este realizată în raport cu obiectivele asumate de România ca stat membru al Uniunii Europene.
Obiectivul major al planificării strategice a IPT constă în creșterea contribuției învățământului profesional și tehnic la tranziția rapidă și eficientă către o economie competitivă bazată pe inovare și cunoaștere, participativă și inclusivă.
Învățământul profesional și tehnic, prin obiectivele sale, este subsumat dublului rol al educației: economic și social. Prin urmare IPT nu poate răspunde, în sens restrâns, cerințelor imediate ale unui loc de muncă, el trebuie să asigure pregătirea pentru o carieră de succes care presupune integrare socio – profesională. În aceste condiții învățământul profesional și tehnic trebuie văzut ca o etapă în procesul învățării pe parcursul întregii vieți, care este imediat urmată de învățarea la locul de muncă în vederea adaptării la cerințele acestuia.
Iată de ce prognoza ofertei IPT realizată în corelare cu o cerere previzionată a forței de muncă și tranziția de la școală la viața activă devin elemente strategice pentru o planificare performantă.
Modelul propus și implementat începând cu anul 2003 urmărește asigurarea unei oferte de formare profesională prin IPT relevantă în raport cu nevoile previzionate ale pieței muncii
Relevanța ofertei de formare profesională se referă atât la aspectul cantitativ (deficitul de competențe și calificări de pe piața muncii) cât și la aspectul calitativ (teritorialitatea ofertei și calitatea rezultatelor învățării)
Modelul de planificare strategică se caracterizează prin:
descentralizarea deciziei și distribuirea acesteia pe mai multe niveluri decizionale, respectiv național, regional, județean și local;
realizarea exercițiului participativ bazat pe acțiunea colectivă a partenerilor economici și sociali multipli (Consorții regionale, Comitete Locale de Dezvoltare a Parteneriatului Social, Consilii de Administrație al unității de învățământ);
combinarea fluxului decizional de sus în jos cu cel de jos în sus;
elaborarea, implementarea și monitorizarea instrumentelor de planificare strategică: Planul Regional de Acțiune pentru Învățământ (PRAI) – nivel regional ; Planul Local de Acțiune pentru Învățământ (PLAI) – nivel județean; Planul de Acțiune al Școlii (PAS) – nivelul comunității din aria de acțiune a școlii.
Scopul Planului Local de Acțiune pentru Învățământ (PLAI) este de a îmbunătăți corelarea dintre oferta învățământului profesional și tehnic și nevoile de dezvoltare socio-economică la nivel județean, în perspectiva anului 2013. PLAI cuprinde:
analiza contextului județean din punct de vedere al evoluțiilor și previziunilor demografice, de piață a muncii și economice;
analiza capacității sistemului învățământului profesional și tehnic de a răspunde nevoilor identificate prin analiza contextului județean;
prioritățile, țintele și acțiunile pentru dezvoltarea învățământului profesional și tehnic la nivel județean ca răspuns la nevoile identificate;
Rolul PLAI este de a furniza cadrul de referință și de a facilita documentarea pentru elaborarea PAS și de a oferi decidenților suportul pentru informarea cu privire la oferta de formare profesională inițială în concordanță cu cererea previzionată.
PLAI este elaborat și actualizat anual în cadrul Comitetului Local de Dezvoltare a Parteneriatului Social (CLDPS) – structură consultativă pentru problemele de educație și formare profesională a Inspectoratului Școlar Județean Brăila. După adoptarea în cadrul CLDPS, PLAI este aprobat de către Consiliul de Administrație al ISJ.
1. REZUMAT
Prezentul document realizează o analiză a situației actuale și a celei previzionate pentru aspectele demografice, economice ale pieței muncii și ale învățământului profesional și tehnic din județul Brăila, din perspectiva cererii actuale și previzionate pentru formarea profesională. PLAI a fost documentat pe baza PRAI și a informațiilor specifice de la nivel județean din surse administrative.
La sfârșitul fiecărui capitol de analiză sunt formulate concluzii și recomandări adresate factorilor de decizie pentru dezvoltarea viitoare a învățământului profesional și tehnic.
Planul de măsuri – propus pentru transpunerea în acțiune a principalelor concluzii și recomandări, este prezentat în capitolul 9 și reprezintă scopul final al demersului de analiză.
Analiza demografică indică un declin al populației, în mod deosebit pentru grupele tinere de vârstă, însoțit de îmbătrânirea populației. Se rețin din analiza demografică, diversitatea etnică, gradul ridicat de urbanizare al județului.
Scăderile prognozate pentru totalul populației regiunii și mai ales scăderile înregistrate în ultimii ani la populația cu vârsta între 0-14 ani va influența structura rețelei școlare prin concentrarea activităților și creșterea competiției între școli. Apreciem că într-un mediu concurențial tot mai pronunțat, unitățile școlare vor trebui să pună accent pe calitate în formarea profesională, certificată prin inserția socio-profesională a absolvenților.
Creșterea numărului populației cu vârsta de 60 de ani și peste, apreciem că va conduce la sporirea nevoilor din domeniul asistenței sociale și medicale, învățământul fiind chemat să răspundă prin oferta de formare la această realitate, atât prin planurile de școlarizare cât și prin curriculum adaptat.
Ponderea mai mare a populației cu vârsta cuprinsă între 0-14 ani din mediul rural decât cea din mediul urban ridică problema adaptării rețelei școlare de formare profesională inițială și a adoptării unor măsuri eficiente pentru asigurarea accesului acestei categorii, cu asigurarea egalității șanselor;
Preponderența populației feminine, inclusiv la categoria de vârstă 0-14 ani, apreciem că are implicații în structura ofertei de formare inițială.
Din analiza mediului economic se constată diversitatea activităților economice, creșterea ponderii serviciilor în economia județeană, precum și dinamica construcțiilor.
Economia județului se află pe un trend crescător ca urmare a creșterilor înregistrate pentru pbsumat dublului rol al educației: economic și social. Prin urmare IPT nu poate răspunde, în sens restrâns, cerințelor imediate ale unui loc de muncă, el trebuie să asigure pregătirea pentru o carieră de succes care presupune integrare socio – profesională. În aceste condiții învățământul profesional și tehnic trebuie văzut ca o etapă în procesul învățării pe parcursul întregii vieți, care este imediat urmată de învățarea la locul de muncă în vederea adaptării la cerințele acestuia.
Iată de ce prognoza ofertei IPT realizată în corelare cu o cerere previzionată a forței de muncă și tranziția de la școală la viața activă devin elemente strategice pentru o planificare performantă.
Modelul propus și implementat începând cu anul 2003 urmărește asigurarea unei oferte de formare profesională prin IPT relevantă în raport cu nevoile previzionate ale pieței muncii
Relevanța ofertei de formare profesională se referă atât la aspectul cantitativ (deficitul de competențe și calificări de pe piața muncii) cât și la aspectul calitativ (teritorialitatea ofertei și calitatea rezultatelor învățării)
Modelul de planificare strategică se caracterizează prin:
descentralizarea deciziei și distribuirea acesteia pe mai multe niveluri decizionale, respectiv național, regional, județean și local;
realizarea exercițiului participativ bazat pe acțiunea colectivă a partenerilor economici și sociali multipli (Consorții regionale, Comitete Locale de Dezvoltare a Parteneriatului Social, Consilii de Administrație al unității de învățământ);
combinarea fluxului decizional de sus în jos cu cel de jos în sus;
elaborarea, implementarea și monitorizarea instrumentelor de planificare strategică: Planul Regional de Acțiune pentru Învățământ (PRAI) – nivel regional ; Planul Local de Acțiune pentru Învățământ (PLAI) – nivel județean; Planul de Acțiune al Școlii (PAS) – nivelul comunității din aria de acțiune a școlii.
Scopul Planului Local de Acțiune pentru Învățământ (PLAI) este de a îmbunătăți corelarea dintre oferta învățământului profesional și tehnic și nevoile de dezvoltare socio-economică la nivel județean, în perspectiva anului 2013. PLAI cuprinde:
analiza contextului județean din punct de vedere al evoluțiilor și previziunilor demografice, de piață a muncii și economice;
analiza capacității sistemului învățământului profesional și tehnic de a răspunde nevoilor identificate prin analiza contextului județean;
prioritățile, țintele și acțiunile pentru dezvoltarea învățământului profesional și tehnic la nivel județean ca răspuns la nevoile identificate;
Rolul PLAI este de a furniza cadrul de referință și de a facilita documentarea pentru elaborarea PAS și de a oferi decidenților suportul pentru informarea cu privire la oferta de formare profesională inițială în concordanță cu cererea previzionată.
PLAI este elaborat și actualizat anual în cadrul Comitetului Local de Dezvoltare a Parteneriatului Social (CLDPS) – structură consultativă pentru problemele de educație și formare profesională a Inspectoratului Școlar Județean Brăila. După adoptarea în cadrul CLDPS, PLAI este aprobat de către Consiliul de Administrație al ISJ.
1. REZUMAT
Prezentul document realizează o analiză a situației actuale și a celei previzionate pentru aspectele demografice, economice ale pieței muncii și ale învățământului profesional și tehnic din județul Brăila, din perspectiva cererii actuale și previzionate pentru formarea profesională. PLAI a fost documentat pe baza PRAI și a informațiilor specifice de la nivel județean din surse administrative.
La sfârșitul fiecărui capitol de analiză sunt formulate concluzii și recomandări adresate factorilor de decizie pentru dezvoltarea viitoare a învățământului profesional și tehnic.
Planul de măsuri – propus pentru transpunerea în acțiune a principalelor concluzii și recomandări, este prezentat în capitolul 9 și reprezintă scopul final al demersului de analiză.
Analiza demografică indică un declin al populației, în mod deosebit pentru grupele tinere de vârstă, însoțit de îmbătrânirea populației. Se rețin din analiza demografică, diversitatea etnică, gradul ridicat de urbanizare al județului.
Scăderile prognozate pentru totalul populației regiunii și mai ales scăderile înregistrate în ultimii ani la populația cu vârsta între 0-14 ani va influența structura rețelei școlare prin concentrarea activităților și creșterea competiției între școli. Apreciem că într-un mediu concurențial tot mai pronunțat, unitățile școlare vor trebui să pună accent pe calitate în formarea profesională, certificată prin inserția socio-profesională a absolvenților.
Creșterea numărului populației cu vârsta de 60 de ani și peste, apreciem că va conduce la sporirea nevoilor din domeniul asistenței sociale și medicale, învățământul fiind chemat să răspundă prin oferta de formare la această realitate, atât prin planurile de școlarizare cât și prin curriculum adaptat.
Ponderea mai mare a populației cu vârsta cuprinsă între 0-14 ani din mediul rural decât cea din mediul urban ridică problema adaptării rețelei școlare de formare profesională inițială și a adoptării unor măsuri eficiente pentru asigurarea accesului acestei categorii, cu asigurarea egalității șanselor;
Preponderența populației feminine, inclusiv la categoria de vârstă 0-14 ani, apreciem că are implicații în structura ofertei de formare inițială.
Din analiza mediului economic se constată diversitatea activităților economice, creșterea ponderii serviciilor în economia județeană, precum și dinamica construcțiilor.
Economia județului se află pe un trend crescător ca urmare a creșterilor înregistrate pentru produsul intern brut, valoarea adăugată brută, cifra de afaceri, investițiile brute, investițiile străine.
Se apreciază că domeniile de formare profesională inițială prioritare sunt: comerț, turism și alimentație, construcții, mecanica prin calificări ce se adresează industriei navale, agricultura și industria alimentară.
Schimbările tehnologice și organizaționale produse la nivelul agenților economici impun dezvoltarea parteneriatului dintre unitățile școlare IPT și agenți economici pentru adaptarea curriculum-ului, asigurarea condițiilor de desfășurare a instruirii practice și dezvoltarea formării continue a cadrelor didactice prin stagii la agenți economici
Principalele constatări din analiza pieței muncii indică o creștere a populației active civile și a populației ocupate civile începând cu anul 2004. Se constată o rată de ocupare egală cu cea la nivel regional (54,2% la nivelul județului față de 54,4% la nivel regional) și un decalaj semnificativ față de ținta UE pentru 2010 (care prevede o rata de ocupare de 70% în 2010).
Reținem scăderea continuă în perioada 2002-2007 a ponderii populației ocupate civile în agricultură, dar situată încă la valori relativ mari (29.7%), urmată de o creșetere până in 2009 (30,06%) cu mențiunea că este o ocupare supradimensionată, precară, de subzistență, și puternica creștere a ponderii ocupării în servicii (de la 28,2% în 2002 la 38% în 2009). De asemena, este de remarcat scăderea continuă a ponderii populației ocupate în industrie și creșterea semnificartivă a ponderii în construcții (de la 4,5% în 2002 la 9,13% în 2009)
Ponderea mare a populației șomere din grupa 15-24 ani (16,7% din șomeri în 2008) cu diferențe însemnate între cele două sexe apreciem că trebuie să fie obiect de analiză la nivel local și la nivelul parteneriatului școală-angajatori-familie pentru identificarea cauzelor care au generat situațiile de șomaj ridicat in rândul acestei grupe de vârstă (oferta educațională neadecvată cerințelor pieței muncii, competențele scăzute ale absolvenților în raport cu cerințele angajatorilor, refuzul absolvenților pentru încadrare în anumite meserii sau pentru formare inițială în meserii cerute pe piața muncii) și adoptarea măsurilor pentru diminuarea fenomenului.
Structura populației ocupate pe grupe de vârstă și nivele de instruire arată nevoia ca atât școala cât și factorii responsabili trebuie să acționeze pentru crearea condițiilor și a motivației în deplină egalitate a șanselor pentru continuarea studiilor de către absolvenții de gimnaziu și diminuarea în acest fel a procentului de populație ocupată cu nivel de pregătire gimnazial. Apreciem că școlii îi revine o importantă sarcină de a aborda forme de învățământ pentru adulți în condițiile în care cerințele ce se vor manifesta pe piața muncii și în viața economică odată cu integrarea României în Uniunea Europeană vor afecta și mai mult categoriile de populație ocupată cu nivel de instruire primar, gimnazial și chiar profesional.
Din analiza evoluțiilor prognozate pentru cerere-ofertă și pentru cerere în perspectiva 2013 apreciem că este necesară creșterea preocupării școlilor pentru asigurarea unei înalte calități a formării profesionale, menită să conducă la dobândirea de către absolvenți a competențelor profesionale la un nivel superior celorlalți ofertanți de forță de muncă. Șansa absolvenților și implicit a școlii, în condițiile în care oferta pe piața muncii este cu mult mai mare decât cererea, este de a răspunde în mai mare măsură cerințelor angajatorilor decât alții. Acest lucru se poate obține prin dezvoltarea resurselor umane și materiale ale școlilor și a unor parteneriate durabile școală-angajatori.
Capitolul privind educația și formarea profesională analizează contextul european, național, județean precum și principalii indicatori care definesc contextul educațional, evoluția populației școlare, situația resurselor umane din învățământul profesional și tehnic, condițiile de învățare (baza materială), numărul de elevi care revin unui profesor, implicațiile descentralizării funcționale și importanța implicării partenerilor sociali, gradul de acoperire al serviciilor de orientare și consiliere, opțiunile elevilor pentru ÎPT, evoluția ratelor de cuprindere în educație și de abandon școlar, ratele de tranziție pe niveluri educaționale, etc. O analiză detaliată este dedicată ofertei curente pentru formarea profesională inițială prin ÎPT, constatându-se progresul rezultat pe baza exercițiilor de planificare strategică (PLAI și PAS) anterioare, dar și unele aspecte care trebuie îmbunătățite în continuare. Este analizată de asemenea implicarea școlilor în formarea adulților. Principalele constatări din analiza sistemului de educație și formare profesională din județ sunt sintetizate la sfârșitul capitolului, din perspectiva măsurilor propuse pentru creșterea relevanței și a calității în raport cu nevoile beneficiarilor.
În ceea ce privește planificarea ofertei de formare profesională inițială se pot desprinde următoarele concluzii:
Oferta de formare profesională pentru anul școlar 2011 – 2012 este în concordanță cu cererea previzionată la orizontul anului 2013 (apreciere prin ponderi ale ofertei pe domenii de formare în raport cu ponderi ale cererii previzionate) pentru 14 domenii de formare profesională.
Domeniile de formare profesională la care se înregistrează abateri înafara plajei ponderilor recomandate în PLAI sunt:
electric – excedent de ofertă – ponderea în planul de școlarizare este de 9,6% față de ponderea recomandată cuprinsă între 4,5-6,5%
estetica și igiena corpului omenesc – excedent de ofertă – ponderea în planul de școlarizare este de 4,8% față de ponderea recomandată cuprinsă între 0,5-1,5%
construcții – deficit de ofertă – ponderea în planul de școlarizare este de 6,4% față de ponderea recomandată cuprinsă între 8,5-11,5%
agricultură – deficit de ofertă – ponderea în planul de școlarizare este de 3,2% față de ponderea recomandată cuprinsă între 6,5- 8,5%
industrie alimentară – deficit de ofertă – ponderea în planul de școlarizare este de 3,2% față de ponderea recomandată cuprinsă între 5- 7%
Structura ofertei de formare profesională inițială este necesar să fie analizată la nivel local (nivelul județului și al școlii) pe calificări în raport cu cererea previzionată de forță de muncă;
Distribuția teritorială a ofertei educaționale prin școlile IPT va ține cont de resursele disponibile și, în mod deosebit de asigurarea parteneriatului școală – agenți economici. În acest sens, apreciem că dezvoltarea învățământului liceal în mediul rural nu este oportună în marea majoritate a cazurilor datorită investițiilor mari necesare, dificultăților de asigurare a cadrelor didactice calificate, a numărului relativ redus de elevi care ar avea acces la aceste școli și a agenților economici puțini și cu capacitate redusă de asigurare a condițiilor de instruire practică a elevilor. Din aceste motive apreciem că direcțiile de acțiune pentru rezolvarea acestei probleme sunt: dezvoltarea unor școli centre de resurse în zone rurale cu bazin demografic relevant, creșterea gradului de mobilitate al elevilor prin asigurarea transportului școlar și prin burse de studii pentru acces la internatele grupurilor școlare, învățământul la distanță și dezvoltarea campusurilor școlare care să deservească comunități rurale de pe o arie mai extinsă.
La nivelul județului totalul normelor didactice este acoperit cu personal didactic calificat încadrat pe disciplinele de specialitate în proporție de 99,01%. Ponderea personalului didactic necalificat este de 0,99%. Din totalul cadrelor didactice de specialitate, 62,69% sunt titulare. În mediul rural se constată că ponderea personalului didactic calificat este de 88,9% iar personalul didactic necalificat este în procent de 11,1%. Titularii din mediul rural reprezintă doar 23,4% din totalul cadrelor didactice care funcționează în acest mediu de rezidență. Aceste date arată necesitatea adoptării unor măsuri care să conducă la diminuarea numărului de cadre didactice necalificate și creșterea numărului de titulari.
Evoluțiile imprevizibile ale pieței muncii și economiei, în condițiile crizei economico-financiare, arată că previziunile privind cererea pieței muncii la orizontul anului 2013 utilizate în PRAI și PLAI actualizat în anul 2012 capătă un grad foarte ridicat de relativitate. În acest context, Consorțiul regional și CLDPS apreciază că la acest moment PRAI și PLAI furnizează direcțiile majore de acțiune pentru dezvoltarea IPT ca răspuns la cererea actuală și previzionată a pieței muncii, dar nu poate furniza recomandări suficient de detaliate pentru fundamentarea ofertei de formare profesională inițială începând cu anul școlar 2012-2013, ca răspuns la cererea pieței muncii.
În aceste condiții, Consorțiul Regional și CLDPS consideră necesară monitorizarea lunară, în perioada care urmează, a evoluțiilor pieței muncii, astfel încât oferta IPT pentru anul 2012-2013 să fie fundamentată prin PRAI și PLAI pe baza unor informații cât mai recente în raport cu momentul deciziei privind planul de școlarizare, decizie care, în conformitate cu Metodologia de fundamentare a cifrei de școlarizare este adoptată în luna decembrie.
Se recomandă monitorizarea lunară a evoluțiilor de pe piața muncii, în special a șomajului și a locurilor de muncă vacante la nivel local și regional.
2. DEMOGRAFIE
2.1. SITUAȚIA ACTUALĂ
2.1.1. Populația totală. Dinamica generală
Populația reprezintă elementul central în definirea și structurarea oricărei strategii pentru o dezvoltare durabilă.
Populația județului Brăila era la data de 1 iulie 2010 de 357.614 persoane, ceea ce reprezintă 12,74% din populația regiunii Sud – Est, cu 45.332 persoane mai redusă față de anul 1990, ceea ce reprezintă o scădere de 11,25% (vezi Anexa 1 DEMOGRAFIE, foaia de lucru Anexa 1a). Astfel, județul Brăila se situează pe primul loc în regiunea de SE în ceea ce privește scăderea populației în perioada 1990 – 2010.
2.1.2. Distribuția pe medii rezidențiale
Din punct de vedere al distribuției pe cele două medii de rezidență, se constată că la nivelul județului populația rezidentă în mediul urban (65%) este preponderentă față de populația din mediul rural (35%). Județul Brăila este, după județul Constanța, județul cu cea mai mare pondere a populației din mediul urban dintre județele regiunii, cu aproape 10 puncte procentuale peste media regională a ponderii populației din mediul urban (vezi Anexa 1 DEMOGRAFIE, foaia de lucru Anexa 1a).
Municipiul Brăila avea, la 1 iulie 2010, 210.245 locuitori (mai puțin cu 8.499 persoane față de anul 2005), orașul Făurei 4.015 locuitori (mai puțin cu 212 persoane față de anul 2005), Ianca 11.389 locuitori (mai puțin cu 279 persoane față de anul 2005), iar Însurăței 7.072 locuitori (mai puțin cu 315 persoane față de anul 2005).
2.1.3. Distribuția pe sexe
Structura populației pe sexe arată că la nivelul județului este preponderentă populația feminină (51,4%). În mediul urban ponderea populației feminine este mai ridicată decât media județeană (52,2%) în timp ce în mediul rural distribuția pe sexe este mai echilibrată, diferența între ponderea populației masculine și ponderea populației feminine fiind de numai 0,4%.
Tabelul 2.1
.
Sursa datelor: INS, Anuarul Statistic al României 2010
2.1.4. Structura pe grupe de vârstă
Structura populației pe grupe mari de vârstă la 1 iulie 2010 în județul Brăila arată că populația tânără, cu vârsta până la 30 ani deține cea mai mică pondere din totalul populației dintre toate județele regiunii (33,3% față de 35,8% media regională).
Populația cu vârste între 30-64 ani deține 49,9% din totalul populației, cu 0,6 puncte procentuale peste media regională iar populația cu vârsta peste 65 ani deține o pondere cu 1,8 puncte procentuale mai mare decît media regională (16,7% față de media regională de 14,8%).
Ponderea populației cu vârsta până la 14 ani este de 13,5%, cea mai mică pondere comparativ cu celelalte județe ale regiunii. Populația cu vârsta între 15 și 19 ani are ponderea de 5,1%, apropiată de ponderea la nivel regional (5,4%). Populația din grupele de vârstă 20-24 ani și 25-29 ani deține ponderi inferioare mediilor regionale, cu 0,2% respectiv 0,6%.
Evoluția populației în perioada 2003 – 2010 arată o scădere continuă a ponderii populației din grupa de vârstă 0-14 ani și o creștere continuă a ponderilor populației din grupele de vârstă 15-64 ani și 65 de ani și peste.
2.1.5. Structura pe grupe de vârstă și medii rezidențiale
La 1 iulie 2010, la nivelul județului , erau înregistrate 357.614 persoane, din care 48,6% bărbați și 51,4% femei. Populația județului Brăila este concentrată în mediul urban (65%), doar 35% regăsindu-se în mediu rural.
Tabelul 2.2
Analizând structura populației pe grupe de vârstă și medii rezidențiale, se observă că grupa de vârstă 0-14 ani este mai bine reprezentată în mediul rural, cu 16,2 procente, decât în mediul urban, unde se regăsesc doar 12,2%.
De asemenea, se remarcă grupa cu cea mai mare reprezentativitate în structura populației, ca fiind 30-64 ani, cu o pondere de 50%.
2.1.6. Structura etnică
Datele de la recensământul populației și locuințelor din 2002, arată că 4,8% din populația Regiunii Sud – Est o reprezintă minorități etnice.
Structura etnică la nivelul regiunii se prezintă astfel:
etnia Romă (1,7 % );
comunitatea rușilor lipoveni (0,9% ) – concentrată în județul Tulcea reprezentând 16.350 de persoane din 25.464 persoane de această etnie la nivelul regiunii;
comunitatea grecilor (0,1% );
comunitatea turcă (1%) – concentrată în județul Constanța reprezentând 27.914 persoane în acest județ față de 32.098 persoane de această etnie la nivel regional;
comunitatea tătară destul de numeroasă, concentrată la nivelul județului Constanța, unde au fost înregistrate 23.230 persoane din 23.935 la nivelul întregii țări.
La nivelul județului Brăila structura etnică la nivelul județului se prezintă astfel:
Romi: 5885 persoane (1,58% din totalul populației județului);
Ruși lipoveni 3499 persoane (0,94% din totalul populației județului);
Greci 324 persoane;
Turci 179 persoane;
Maghiari: 144 persoane;
Alte etnii: 320 persoane.
2.1.7. Mișcarea migratorie
Conform Comunicării Comisiei Comunităților Europene din 18 noiembruie 2008, cetățenii români emigranți reprezintă aproximativ 2,5% din populația activă a României. Conform aceleiași surse cetățenii bulgari și români rezidenți în UE- crescut de la aproximativ 690.000 la sfârșitul anului 2003 la aproximativ 1,8 milioane la sfârșitul anului 2007. Românii reprezintă aproximativ 19% din totalul persoanelor care și-au exercitat mobilitatea de curând în cadrul UE și care au rezidat într-un alt stat membru al UE pe parcursul ultimilor 4 ani. Principala țară de destinație a acestora a fost Spania, care a primit peste 50% dintre persoanele care și-au exercitat mobilitatea de curând în cadrul UE. Cea de-a doua țară în ordinea numărului de cetățeni români care și-au exercitat mobilitatea de curând a fost Italia (aproximativ 25%).
În cazul României, în ultimii ani numeroși cetățeni au imigrat deja pentru a lucra în UE, aceasta sugerând faptul că mulți dintre cei care intenționau să emigreze deja au emigrat și că potențialul pentru noi valuri de emigrare este limitat. Având în vedere condițiile economice actuale, este posibil ca o eventuală scădere a cererii de forță de muncă în UE să reducă migrația de forță de muncă și chiar să producă o revenire în țară a unui număr de emigranți.
Deși nu există date privind emigrația din ultimii ani la nivel județean o serie de companii, mai cu seamă cele din industria navală, s-au confruntat cu problema unui deficit de forță de muncă datorită emigrației unui important număr de angajați cu studii medii și superioare.
2.2. PROIECȚII DEMOGRAFICE AL ORIZONTUL ANULUI 2025
Prognoza demografică realizată de Institutul Național de Statistică pentru orizontul anului 2025 arată o scădere continuă pentru întreaga regiune și pentru toate județele (vezi anexa 1 DEMOGRAFIE, foaia de lucru Anexa 1b). Scăderile cele mai mari se prognozează în 2025 pentru județul Brăila (scăderea cu 19,3% față de 2005).
Pe grupe mari de vârstă, la nivel județean se prognozează o scădere a populației din grupele de vârstă 0-14 ani și 15-64 ani și o creștere a populației din grupa de vârstă peste 65 de ani (fig.2.1.). Scăderile previzionate sunt pentru grupa de vârstă 0-14 ani cu 37,4% față de 2005 iar pentru grupa de vârstă 15-64 ani cu 20% față de 2005. Județul Brăila are cu cea mai mare scădere prognozată a populației din grupa de vârstă 0-14 ani și din grupa de vîrstă 15-64 ani.
Prognoza la orizontul anului 2025 pentru grupa de vârstă 65 ani și peste la nivel județean arată o ușoară scădere față de anul 2005 (0,2%). Stuctura prognozată a populației la orizontul anului 2025 la nivelul județului arată o scădere a ponderii populației din grupa de vârstă 0-14 ani de la 15,6% în 2005 la 11,3% în 2025. Pentru populația din grupa de vârstă 65 de ani și peste se prognozează o creștere a ponderii de la 15,8% în 2005 la 19,9% în 2025.
Pentru populația de vârstă școlară pe grupele de vârstă 3-6 ani, 7-14 ani și 15-24 ani, previziunea pentru orizontul anului 2025 arată o scădere la nivelul județului pentru toate grupele de vârstă (vezi fig.2.2.). (vezi anexa 1 DEMOGRAFIE, foaia de lucru Anexa 1b și 1c).
Fig. 2.2.
Proiecția detaliată anual până în anul 2025 arată, pe grupe de vârstă următoarele evoluții:
pentru grupa de vârstă 3-6 ani, populația scade în 2025 față de 2005 cu 5,1 mii persoane, adică cu 38,6% (cea mai mai mare scădere dintre toate județele regiunii).
pentru grupa de vârstă 7-14 ani, populația scade cu 10,7 mii persoane , ceea ce reprezintă o scădre cu 34,6% (cea mai mai mare scădere dintre toate județele regiunii).
Pentru grupa de vârstă 15-24 ani populația va scădea cu 24,1 mii persoane, scădere ce reprezintă 44,5 % față de 2005 (cea mai mai mare scădere dintre toate județele regiunii).
2.3. PRINCIPALELE CONCLUZII DIN ANALIZA DEMOGRAFICĂ. IMPLICAȚII PENTRU IPT
Din punct de vedere al influențelor datelor prezentate asupra educației și formării profesionale, apreciem următoarele:
Scăderile prognozate pentru populația din grupele de vârstă 3-6 ani, 7-14 ani și 15-24 ani impun optimizarea ofertei de formare profesională inițială prin:
Concentrarea pregătirii în școli identificate ca viabile din punct de vedere al potențialului local și zonal de dezvoltare socio-economică;
Eliminarea paralelismului nejustificat în oferta de formare profesională inițială pentru școli apropiate;
Diversificarea ofertelor de formare profesională inițială a școlilor pentru a acoperi nevoile locale și regionale;
Colaborarea școlilor în cadrul rețelelor de școli pentru utilizarea eficientă a resurselor și acoperirea teritorială a nevoilor de educație și formare profesională inițială.
Într-un mediu concurențial tot mai pronunțat, unitățile școlare vor trebui să pună accent pe calitate în formarea profesională, certificată prin inserția socio-profesională a absolvenților. În acest context, este necesară dezvoltarea parteneriatului cu agenții economici pentru asigurarea unei pregătiri în concordanță cu nevoile acestora.
Ponderea mai mare a populației cu vârsta cuprinsă între 0-14 ani din mediul rural față de cea din mediul urban ridică problema adaptării rețelei școlare de formare profesională inițială și a adoptării unor măsuri eficiente pentru asigurarea accesului acestei categorii de populație școlară la educație și formare profesională, cu asigurarea egalității șanselor. Oferta de formare profesională inițială a școlilor va trebui să susțină valorizarea patrimoniului cultural specific și a resurselor naturale din mediul rural.
Creșterea previzionată a populației cu vârsta de 65 de ani și peste, apreciem că va conduce la sporirea nevoilor din domeniul asistenței sociale și medicale, învățământul fiind chemat să răspundă prin oferta de formare la această realitate, atât prin planurile de școlarizare cât și prin curriculum adaptat.
Ponderea mare a populației cu vârsta între 30-64 ani va conduce la o creșterea a nevoilor de formare continuă. Acest fapt reprezintă o importantă oportunitate pentru unitățile școlar interesate în compensarea diminuării populației școlare.
Diversitatea etnică caracteristică regiunii impune soluții pentru asigurarea accesului la educație și formare profesională și sprijinirea grupurilor etnice defavorizate, în special pentru populația rromă.
Deschiderea pieței muncii din întreaga Uniune Europeană, în condițiile noului statut al României de stat membru al UE, poate avea ca efecte, datorită migrației externe, un important deficit de forță de muncă. Fenomenul este deja sesizat în industria construcțiilor navale (unde există un deficit de forță de muncă acoperit cu muncitori străini din Ucraina și Republica Moldova) și construcții.
3. PROFILUL ECONOMIC JUDEȚEAN
3.1. PRINCIPALII INDICATORI ECONOMICI
3.1.1. Produsul intern brut (PIB) și valoarea adăugată brută (VAB)
Produsul intern brut al Brăilei a crescut în perioada 2000-2006 de la 1041,7 milioane RON, la 4156 milioane RON în 2005. Creșterea a fost de 399%, dar sub media regională, care a fost de 414%.
Tabelul 3.1.
Sursa datelor: INS, Anuarele Statistice ale României
Județul Brăila a participat la formarea PIB regional în anul 2008 cu un procent de 12,35%, situându-se pe locul 3 între județele regiunii.
Indicele de disparitate al Produsul intern brut pe locuitor plasează județul Brăila pe locul doi în cadrul județelor regiunii Sud – Est .
Comparand ponderea sectoarelor mari de activitate la formarea valorii adaugate brute la nivel judetean, constatăm urmatoarele:
Cea mai mare pondere în formarea VAB o deține sectorul Servicii, cu 47,15%.
Sectorul Agricultură participă la formarea VAB cu 19,2%, dublu față de ponderea națională și cu aproximativ 50% mai mult decât ponderea regională.
Construcțiile dețin 10,86%, valoare ușor mai scăzută decât ponderea la nivel regional și național;
Industria participă cu 22,79% la formarea VAB, valoare cu peste 3% mai mică față de valoarea regională și cea națională.
Comparația cu structura VAB în Uniunea Europeană (vezi tabelul 3.2) evidențiază în primul rând decalajele mari în ceea ce privește agricultura. Ponderea de aproximativ de 10 ori mai mare a agriculturii la formarea VAB judetean față de media europeană, arată importanța acestui sector în economia regională.
Se remarcă decalajele mari între valorile medii la nivel european și cele de la nivel județean în servicii privind intermedieri financiare, tranzacții imobiliare, servicii pentru întreprinderi servicii publice. Contribuția acestor servicii la formarea VAB se situează mult sub media UE .
Ponderea mare a industriei (printre cele mai mari din UE) arată că există la nivel național și regional un important potențial în acest sector. Pe de altă parte, evoluțiile descrescătoare din ultimii ani ale ponderii acestui sector la formarea VAB regional, sugerează că evoluțiile viitoare sunt condiționate de măsura în care vom face față presiunii concurențiale crescânde, prin creșterea competitivității și dezvoltarea prioritară a unor ramuri industriale cu valoare adăugată mare. Este de așteptat ca integrarea în UE să conducă în timp la creșterea ponderii serviciilor și diminuarea ponderii agriculturii și industriei la formarea VAB.
Tabelul 3.2. Structura VAB în anul 2008 – UE 27, RO, Reg. S-E
Concluzii:
Județul Brăila deține cea mai mare pondere a agriculturii din VAB județean dintre toate județele regiunii (19,2%), de aproape 2 ori mai mare decât media națională.
Județul ocupă a treia poziție în regiune în ceea ce privește ponderea construcțiilor la formarea VAB județean (10,86%).
Ponderea industriei la formarea VAB județean plasează județul în penultima poziție între județele regiunii, cu o pondere de 22,79%, cu 3 puncte procentuale sub media regională.
În ce privește serviciile, județul se plasează pe ultimul loc între județele regiunii după ponderea acestui sector la formarea VAB (47,15%).
3.1.2. Productivitatea muncii
Productivitatea muncii pe persoană angajată la nivel național calculată ca valoarea PIB (la paritatea puterii de cumpărare, PPC), înregistrează în perioada 2002-2009 o creștere continuă, ajungând în 2009 la 48,5% din media UE 27 (vezi tabelul 3.3).
Tabelul 3.3. Ponderea productivității muncii în România comparativ cu media UE 27
Sursa datelor: Eurostat
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?tab=table&init=1&language=en&pcode=tsieb030&plugin=1
3.1.3. Firmele din județ. Dinamica, repartiția sectorială și pe clase de mărime
Dinamica unităților locale active
La nivelul județului Brăila, în anul 2009, erau active 6762 firme, iar în ceea ce privește tipul activității CAEN, majoritatea își desfășurau activitatea în comerț (3381), pe locul doi plasându-se, la distanță mare, firme din industria prelucrătoare (757) (vezi Anexa 2b,c- Economie SE- Firme, Investiții, foaia 2b unit. locale active)
Se constată că pentru perioada 2004-2008, la nivelul regiunii s-a înregistrat o creștere a numărului firmelor active pentru toate activitățile. Ponderea firmelor active din construcții, transport, depozitare și comunicații și din tranzacții imobiliare, din totalul firmelor active a crescut continuu în perioada analizată.
Pe clase de mărime, unitățile cu până la 10 angajați sunt majoritare, reprezentând, în 2009, 88,5% din totalul firmelor active. Se constată o scădere constantă a ponderii unităților locale active cu peste 50 de angajați, în favoarea firmelor cu 10-49 angajați. (vezi Anexa 2b,c- Economie SE- Firme, Investiții, foaia 2b unit. locale active)
Sectorul IMM
La nivelul Regiunii Sud – Est, până în anul 2008 se constată o creștere a numărului de IMM-uri, a personalului angajat, a cifrei de afaceri și a investițiilor brute.
Analiza evoluției pe sectoare economice arată că în industrie numărul IMM-urilor și cifra de afaceri a acestora au scăzut în ultimul an, pe fondul creșterii numărului de personal angajat și a investițiilor brute.
Pe sectoare economice, la nivelul regiunii, cea mai mare parte (78,7%) activează in domeniul serviciilor. În industrie sunt active 10% dintre IMM-uri iar in construcții 10,2%.
În județul Brăila numărul IMM-urilor a crescut constant din 2002 până în 2008, de la 5.120 firme în 2002, la 6.929 în anul 2008, numărul acestora scăzând până la 6.762 în anul 2009.
3.1.4. Investițiile brute ale unităților locale active din industrie, construcții, comerț și alte servicii
Investițiile brute realizate la nivelul Regiunii Sud Est în anul 2006 reprezintă 9,42 % din totalul investițiilor brute realizate la nivel național, ceea ce plasează regiunea pe locul 5 între regiuni.
Evoluția investițiilor brute ale unităților locale active din perioada 2006-2008 arată că la nivelul regiunii Sud Est se înscriu pe trenduri crescătoare ale ponderilor investițiilor sectoarele: industrie prelucrătoare, energie electrică, termică, gaze și apă, comerț, hoteluri și restaurante, transport, depozitare și comunicații. O fluctuație a investițiilor se poate observa în construcții, industrie extractivă, tranzacții imobiliare și servicii pentru întreprinderi. Tendințe de scădere a ponderilor investițiilor înregistrează aproape toate sectoarele, în anul 2009, excepție făcând sectorul construcții (vezi Anexa 2b,c- Economie SE- Firme, Investiții, foaia 2c investiții).
Investițiile brute realizate în județul Brăila în anul 2010 au fost realizate preponderent în industria extractivă (25,2 % din totalul investițiilor brute realizate) și comerț (24% din totalul investițiilor brute realizate).
Investiții străine directe
În ceea ce privește repartizarea investițiilor străine pe regiuni de dezvoltare, Banca Națională a României remarcă orientarea cu precădere a acestora spre București-Ilfov (63,4% din totalul investițiilor străine directe in 2009). Regiunea Sud Est înregistrează o fluctuație continuă a ponderii în perioada 2006-2009. Investițiile „greenfield” poziționează Regiunea Sud – Est în anul 2006 pe poziția a 6-a între regiunile de dezvoltare (vezi Anexa 2b,c- Economie SE- Firme, Investiții, foaia 2c investiții).
3.2. INFORMAȚII PARȚIALE
3.2.1. Procesul de integrare europeană și cerințele de competitivitate
Perioada 2007-2013 este marcată de procesul de integrare în UE. Din această perspectivă, firmele din regiune se vor confrunta cu o presiune concurențială sporită pe piața internă și pentru a valorifica oportunitățile de participare pe piața UE. Noi firme și investiții de capital străin vor fi atrase în regiune.
Dincolo de avantajul conjunctural (care se va reduce în timp) al prețului relativ scăzut al forței de muncă, competitivitatea firmelor va fi condiționată într-o măsură din ce în ce mai mare de creșterea valorii adăugate prin eforturi susținute de inovare și segmentare pentru cucerirea și păstrarea pieței, cu accent pe tehnologie, calitate, design, marketing, tehnici de vânzare adecvate.
Nevoile de competitivitate ale firmelor vor conduce și la dezvoltarea și diversificarea pieței de servicii pentru afaceri (“business to business”): servicii de consultanță, financiare, comerciale etc., dar și alte servicii pentru întreprinderi rezultate din externalizarea unor activități auxiliare producției și contractate cu firme specializate – de ex. de întreținere și reparații (mentenanță), service pentru produsele vândute, etc.
3.2.2. Cercetarea – dezvoltarea
Unul dintre factorii ce influențează în mod direct competitivitatea este dezvoltarea sectorului de cercetare-dezvoltare. Din păcate, sectorul de cercetare-dezvoltare are încă insuficient de dezvoltate legături cu mediul economic, neavând o contribuție semnificativă la dezvoltarea economică regională. În viitor, odată cu dezvoltarea economiei bazate pe cunoaștere, a clusterelor industriale și a clusterelor bazate pe cercetare, este necesară accelerarea procesului de transfer tehnologic.
Regiunea Sud Est a cunoscut în perioada 2003 – 2007 o ușoară creștere a numărului total de salariați din activitățile de cercetare-dezvoltare (vezi Anexa 2b,c- Economie SE- Firme, Investiții, foaia 2c – cercetare.) dar și a numărului de salariați din cercetare-dezvoltare ce revin la 10000 persoane ocupate civile. Cu toate acestea, numărul de salariați din cercetare-dezvoltare reprezintă doar 4,9% din totalul la nivel național iar totalul cheltuielilor angajate în acest sector la nivelul regiunii reprezintă 3,5% din totalul cheltuielilor la nivel național.
Analiza datelor arată că cercetarea din România este extrem de centralizată, 52% din numărul cercetătorilor și 61,1% din fondurile destinate domeniului fiind concentrate în capitală. La nivelul Regiunii Sud Est, ea este concentrată în județele Galați și Constanța, care însumează cca. 87% din numărul de cercetători, respectiv 75% din totalul cheltuielilor de cercetare-dezvoltare la nivel regional. Această distribuție se justifică într-o anumită măsură prin faptul că în cele două județe menționate sunt situate universități și institute cu importantă activitate de cercetare.
Analiza sectoarelor economice pe baza datelor statistice din PDR 2007-2013 și din Anuarele statistice ale României evidențiază o serie de aspecte specifice regiunii Sud – Est care sunt prezentate în continuare.
3.2.3. Industria
Principalele caracteristici ale industriei la nivelul județului Brăila sunt:
– aproape toate sectoarele industriale sunt reprezentate;
– este concentrata în municipiul Brăila și foarte puțin prezentă în mediul rural;
– industria prelucrătoare deține ponderea in privința cifrei de afaceri si a numărului de angajați în raport cu celelalte activități industriale.
Majoritatea investițiilor străine în regiune sunt concentrate în industria construcțiilor navale, industria confecțiilor textile.
Principalele unități economice din județul Brăila sunt: SC Aker – construcții navale, SC. Agrimon SA – creșterea cabalinelor, SC Soroli-Cola – prelucrarea cărnii, Tracon – construcții, Mistral – confecții textile, Ro-Conf – confecții textile, Doria – confecții textile, Laminorul SA- producția de metale feroase. Printre industriile reprezentative ale județului Brăila se află cea de confecții, unitatea etalon fiind S.C. "Braiconf" S.A.
3.2.4. Infrastructura de transport, tehnică, edilitară, de comunicații și de mediu
Infrastuctura rutieră
Conform datelor statistice la 31 decembrie, 2006 (Direcția Regională de Statistică – http://www.braila.insse.ro/cmsbraila/rw/resource/t4106.htm?view=true) la nivelul județului Brăila din totalul de drumuri publice, 68,5% sunt modernizate și cu îmbrăcăminți ușoare. Drumurile județene și comunale în lungime totală de sunt modernizate și cu îmbrăcăminți ușoare doar în procent de 59,5%. Această situație arată nevoia stringentă de dezvoltare a infrastructurii rutiere și potențiala creștere a nevoii de forță de muncă în domniul construcțiilor în condițiile în care investițiile în dezvoltarea rețelei de drumuri vor fi realizate în următorii ani.
Infrastructura de utilități
Conform datelor statistice la 31 decembrie 2006 (Direcția Regională de statistică – http://www.braila.insse.ro/cmsbraila/rw/resource/t4106.htm?view=true) la nivelul județului dispuneau de instalații de canalizare publică 6 localități (din care 4 muncipii și orașe) din totalul de 185 de localități (4 municipii și orașe, 40 de comune, 140 de sate).
Instalații de alimentare cu apă potabilă sunt în 35 de localități, din care 4 municipii și orașe.
Gaze naturale sunt distribuite în 13 localități din acre 3 municipii și orașe.
Această situație arată nevoia stringentă de dezvoltare a infrastructurii tehnice și edilitare și potențiala creștere a nevoii de forță de muncă în domniul construcțiilor în condițiile în care investițiile în dezvoltarea rețelei vor fi realizate în următorii ani.
Transportul fluvial
În regiunea Sud-Est sunt concentrate majoritatea porturilor românești. Acestea se împart în doua categorii: maritime (Constanța, Mangalia și Midia) și fluvial-maritime (Brăila, Galați, Tulcea și Sulina). Portul fluvial Brăila este ultimul port în amonte pe Dunăre care are caracteristici tehnice ce permit accesul navelor maritime cu pescaj de până la 7 m. Pe restul cursului Dunării putând circula doar nave cu pescaj de până la 2 m.
Zone libere
La nivelul Regiunii Sud Est există 4 Zone libere, (Constanța, Brăila, Galați, Sulina) din cele șase din România. Acestea constituie puncte de atracție pentru investitorii străini, oferind avantaje multiple cât și un bun amplasament.
Zona Libera Brăila are o suprafață totală de 110,6 ha și este formată din 3 perimetre, dispunând de o zonă portuară și de platforme, construcții, utilități care pot fi ușor adaptate activităților de zona liberă.
3.2.5. Agricultura
Suprafața agricola a regiunii de Sud Est (2.332.055 ha) reprezinta la 31 decembrie 2007 15,9% din suprafața agricolă a țării, situându–se astfel pe locul doi la nivel național, după regiunea Sud-Muntenia. Suprafața agricolă a regiunii reprezintă 65,23% din suprafața totala a acesteia. Județul cu cea mai mare pondere a suprafeței agricole din totalul suprafeței agricole regionale este județul Constanța, Brăila fiind pe locul 3 în cadrul regiunii, cu 16,6%.
Fig. 3.1.
În anul 2007 producția agricolă în regiune a înregistrat o valoare de 6.524.967 mii lei reprezentând 13,7 % din producția agricolă la nivel național ceea ce plasează regiunea pe locul 5 între regiunile țării. Județul cu cea mai mare contribuție la producția agricolă regională este județul Constanța. Județul Brăila se situează pe locul 3.
Județul Brăila deține în 2007 primul loc între județele regiunii în ceea ce privește producția de: cereale pentru boabe, porumb, leguminoase pentru boabe, mazăre, soia, furaje perene. Producția de grîu, orz, floarea soarelui plasează județul pe locul 2 între județele regiunii.
În ceea ce privețte producția agricolă animală județul Brăila se situează pe primul loc între județele regiunii în ceea ce privește producția de carne de porcine și producția de ouă.
3.2.6. Silvicultura
Volumul de lemn recoltat in anul 2006 în regiune era de 1.372,9 mii m³, reprezentând doar 7,5% din volumul de materie lemnoasă exploatată la nivel național, regiunea situându-se pe ultimul loc între regiuni. Județele în care exploatarea forestieră este reprezentativă sunt: Vrancea, Buzău și Tulcea.
3.2.7. Turismul
Turismul în regiune este diversificat, aici existând aproape toate tipurile de turism: turism de litoral, montan, de croazieră, cultural, de afaceri, turism ecologic, balnear, agroturism, de agrement, de week-end, pescuit sportiv și de vânătoare, practicarea sporturilor nautice.
În regiune există 3 Parcuri Naționale și Naturale, Rezervații ale Biosferei: Balta Mică a Brăilei, Delta Dunării și Munții Măcinului.
Regiunea beneficiază de un fond balnear deosebit, ceea ce a făcut ca activitatea balneară să aibă o veche tradiție și să cunoască o amplă dezvoltare. În Regiune se află stațiuni balneoclimaterice renumite în țară precum: Lacu Sărat (jud. Brăila), Techirghiol (jud. Constanța), Sărata Monteoru (jud. Buzău), Soveja (jud. Vrancea).
Patrimoniul turistic al județului Brăila cuprinde: elemente de ordin istoric, etnografic și folcloric, Casa memorială Panait Istrati, Muzeele din orașele Brăila și Ianca, Tabăra de Creație Blasova, Galeriile de Artă, Sala “Pro Arte”, Ansamblul Centrului Istoric Brăila, Casa memorială “Petre Ștefănescu Goangă”, Casa Memorială “Fănuș Neagu”. Județul Brăila deține resurse importante pentru dezvoltarea turismului de agrement (vânătoare și pescuit) în Insula Mică a Brăilei, Insula Mare a Brăilei, pădurile Viișoara și Camnița.
Principalele zone turistice sunt: Stațiunea Lacu Sărat, Insula Mică a Brăilei, Blasova, Viișoara.
Rețeaua de unități turistice este formată din: 13 hoteluri, 3 moteluri si hanuri, 4 campinguri, 2 tabere pentru elevi și preșcolari. În anul 2007 capacitatea de cazare reprezentată de cele 2.150 de locuri de cazare a avut un grad de ocupare de 49,2% (cel mai mare grad de ocupare dintre județele regiunii). Numărul 297,7 mii de înnoptări plasează județul pe locul 2 după județul Constanța.
3.2.8. Dezvoltarea durabilă
Conceptul de dezvoltarea durabilă înțeleasă ca „o dezvoltare care satisface nevoile generației actuale fără a compromite șansele viitoarelor generații de a-și satisface propriile nevoi” (Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare, 1985) reprezintă rezultatul unei abordări integrate a factorilor politici și decizionali în care protecția mediului și creșterea economică pe termen lung sunt considerate complementare și reciproc dependente.
Dezvoltarea durabilă a devenit un obiectiv politic al Uniunii Europene începând cu anul 1997, prin includerea sa în Tratatul de În anul 2001, Consiliul European de a adoptat Strategia de Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene, căreia i-a fost adăugată o dimensiune externă , în anul 2002. În anul 2005, Comisia Europeană a demarat un proces de revizuire a Strategiei, publicând, în luna februarie, o evaluare critică a progreselor înregistrate după 2001, care punctează și o serie de direcții de acțiune de urmat în continuare
Ca rezultat al acestui proces, Consiliul UE a adoptat, la 9 iunie 2006, Strategia de Dezvoltare Durabilă reînnoită pentru o Europă extinsă. Documentul este conceput într-o viziune strategică unitară și coerentă, având ca obiectiv general îmbunătățirea continuă a calității vieții pentru generațiile prezente și viitoare prin crearea unor comunități sustenabile, capabile să gestioneze și să folosească resursele în mod eficient și să valorifice potențialul de inovare ecologică și socială al economiei în vederea asigurării prosperității, protecției mediului și coeziunii sociale.
În acest context, Guvernul României, Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, Programul Națiunilor Unite prin Centrul Național pentru Dezvoltare Durabilă au elaborat: “Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României Orizonturi 2013 – 2020 – , aprobată în ședință de guvern în noiembrie, 2008. Obiectivele strategice vizate sunt:
Orizont 2013: Încorporarea organică a principiilor și practicilor dezvoltării durabile în ansamblul programelor și politicilor publice ale României, ca stat membru al UE.
Orizont 2020: Atingerea nivelului mediu actual al țărilor Uniunii Europene la principalii indicatori ai dezvoltării durabile.
Orizont 2030: Apropierea semnificativă a României de nivelul mediu din acel an al țărilor membre ale UE din punctul de vedere al indicatorilor dezvoltării durabile
În cadrul Strategiei este analizată situația actuală a sistemului socio-economic și capitalului natural al României cu o serie de concluzii dintre care, în rândurile mai jos, sunt selectate câteva.
1. Capitalul natural
Dezvoltarea economică a României continuă să urmeze o cale nesustenabilă. Capacitatea de suport a capitalului natural este depășită, iar decalajul tinde să se mărească în măsura în care o seamă de programe sectoriale urmăresc obiective contradictorii si pot intra în conflict cu preceptele dezvoltării durabile, generând efecte negative asupra structurii și capacității de suport ale capitalului natural.
2. Capitalul antropic
În industrie este de reținut faptul ca unele sectoare (textile, încălțăminte, mobilă, echipamente electrice) au cunoscut ajustări structurale mai profunde, devenite posibile datorită privatizării lor rapide, reușind să ajungă la un nivel rezonabil de profitabilitate. Până recent, trendurile investiționale în industrie s-au orientat preponderent spre sectoarele de joasă tehnologie, energo-intensive și cu un aport mai mare de forță de muncă slab și mediu calificată, generatoare de valoare adăugată modestă.
România rămâne și în prezent un utilizator ineficient de energie produsă cu costuri ridicate datorate pierderilor mari (circa 30-35%) la centralele ce utilizează combustibili fosili și randamentului scăzut la utilizare (în special la încălzirea locuințelor), situându-se în continuare pe ultimul loc în Uniunea Europeană la acest indicator
În domeniul transporturilor, evoluțiile recente din România confirmă tendințele generale din Uniunea Europeană, considerate a fi alarmante, privind creșterea ponderii transportului rutier în parcursul mărfurilor și al parcursul pasagerilor.
Starea precară a infrastructurii rutiere (numai circa de autostrăzi și 21,5 mii km de drumuri naționale și locale modernizate din totalul de circa 80 mii km în 2006) și densitatea scăzută a drumurilor publice ( la pătrați în 2005 față de media UE-25 de la pătrați în 2003) conduc la sporirea distanței și timpului de parcurs, la consumuri excesive de carburanți, cu efecte nocive asupra mediului, și la un număr mare de accidente rutiere (743 morți la 1 milion călători), cu mult peste media UE (239).
Valoarea adăugată obținută din activitățile de transport s-a realizat integral pe seama consumului suplimentar de resurse, ceea ce contravine principiului dezvoltării durabile.
Agricultura României se află încă într-o situație de declin determinată de fragmentarea excesivă a proprietății (gospodăriile de subzistență fiind predominante), dotarea slabă cu mașini și utilaje, situația precară a infrastructurii rurale, folosirea redusă a îngrășămintelor chimice sau naturale și a pesticidelor, reducerea dramatică a suprafețelor irigate, degradarea solului, deficitul cronic de resurse de finanțare, lipsa unui sistem funcțional de credit agricol.
Datorită carențelor persistente în gestionarea fondului forestier s-a redus considerabil suprafața pădurilor naturale, virgine și cvasi-virgine, în special la speciile forestiere valoroase, circa 40% din păduri au fost destructurate sub raport ecologic.
Din punctul de vedere al infrastructurii de bază România se situează încă mult sub media Uniunii Europene și are de recuperat rămâneri în urmă importante la majoritatea indicatorilor principali (alimentarea cu apă potabilă, tratarea apelor uzate/reziduale, eliminarea deșeurilor,etc.)
3.3. CONCLUZII DIN ANALIZA MEDIULUI ECONOMIC. IMPLICAȚII PENTRU ÎPT
Contribuția județului Brăila la formarea PIB regional a fost de 12,35% în anul 2008 ceea ce plasează județul pe locul trei între județele regiunii
În ultimii ani s-a înregistrat, la nivelul județului, o creștere a numărului firmelor active pentru toate activitățile. A crescut ponderea firmelor active din construcții, hoteluri și restaurante, transport, depozitare și comunicații și din tranzacții imobiliare.
Evoluția investițiilor brute ale unităților locale active din perioada 2006-2008 arată că la nivelul județului au avut loc creșteri ale ponderilor investițiilor din totalul investițiilor brute în industria prelucrătoare, comerț, hoteluri și restaurante, transport și depozitare. Tendințe de scădere a ponderilor investițiilor înregistrează aproape toate sectoarele, în anul 2009, excepție facând sectorul construcții
Agricultura deține o pondere de 19,2% din VAB județean, ceea ce plasează județul pe primul loc între județele regiunii.
Industria are o pondere în VAB județean (22,79%). Ponderea industriei la formarea VAB județean plasează județul pe penultimul loc între județele regiunii. Caracteristicile industriei județului sunt:
Industrie se concentrată în marile centre urbane și foarte puțin prezentă în mediul rural
Industriile cele mai dezvoltate sunt: industria construcțiilor navale reprezentă de Șantierul Naval Brăila, industria confecțiilor textile reprezentată de S.C. Braiconf Brăila și de un mare număr de alte întreprinderi
Serviciile dețin cea mai mare pondere din VAB județean (47,15% în 2008) și în creștere continuă. De asemenea, cel mai mare număr de firme active și cele mai mari investiții brute se înregistrează în sfera serviciilor. IMM-urile din domeniul serviciilor au cunoscut o creștere a numărului de firme active și de personal angajat. În cadrul serviciilor se remarcă comerțul. Acesta a înregistrat creșteri ale ponderii în VAB județean. Cu toate acestea, județul Brăila se plasează pe ultimul loc între județele regiunii în ceea ce privește contribuția serviciilor la formarea VAB județean.
În sectorul transporturilor, județul este caracterizat de o importantă infrastructură a transportului feroviar, terestru, și fluvial. Ponderea sectorului transport, depozitate și comunicații la formarea VAB județean este de 10,1% (locul 2 între județele regiunii, după județul Constanța)
Construcțiile înregistrează o dinamică pozitivă pe perioada 2004–2008. Ponderea construcțiilor este în 2008 superioară mediei naționale (la nivel județean aportul construcțiilor este de 10,86% la formarea VAB județean). Starea infrastructurii de transport și utilități a județului și regiunii arată că pentru acest sector există mari oportunități de dezvoltare.
Implicațiile pentru ÎPT
Adaptarea ofertei de formare profesională inițială la tendințele de dezvoltare economică.
Din analiza mediului economic al regiunii se poate aprecia că domeniile de formare profesională inițială prioritare sunt: comerț, turism și alimentație, construcții, mecanica prin calificări ce se adresează industriei navale, agricultura și industria alimentară. Prioritizarea acestora și ponderile recomandate pentru fiecare domeniu trebuie să țină cont de previziunile privind ocuparea (vezi capitolul Piața muncii).
Adaptarea conținuturilor învățării la schimbările tehnologice și organizaționale produse de investițiile străine și la cerințele specifice ale IMM-urilor
Principalele direcții de acțiune sunt:
Adaptări ale curriculum-ului în dezvoltare locală realizate în parteneriat cu agenții economici;
Dezvoltarea parteneriatului cu agenții economici pentru asigurarea condițiilor de desfășurare a instruirii practice și dezvoltarea formării continue a cadrelor didactice prin stagii la agenți economici;
Asigurarea îndeplinirii standardelor de pregătire profesională prin implementarea sistemului de asigurare a calității în educație și formare profesională;
Asigurarea unei pregătiri de bază largi cu competențe tehnice generale solide;
Promovarea învățării pe parcursul întregii vieți.
4. PIAȚA MUNCII
În acest capitolul se urmărește determinarea cererii previzionate a pieței muncii la orizontul anului 2013 în scopul furnizării către sistemul IPT a informațiilor necesare pentru anticiparea nevoilor de formare profesională. În acest scop sunt utilizate informațiile furnizate de analiza unui set de indicatori statistici ai pieței muncii din surse statistice oficiale și din surse administrative pentru evidențierea tendințelor alături de informațiile furnizate de studii previzionale privind piața muncii.
În analiza pieței muncii sunt folosite două serii de date statistice: Balanța forței de muncă (BFM) și Ancheta privind forța de muncă în gospodării (AMIGO). Valorile indicatorilor statistici din cele două serii de date nu sunt identice datorită metodelor de calcul și a metodologilor diferite. Utilizarea în analiza pieței muncii a ambelor serii este justificată de nivelul diferit al informațiilor. Astfel, BFM permite compararea datelor la nivel regional și județean iar AMIGO permite compararea datelor între regiuni și cu statistica europeană.
4.1. INDICATORI STATISTICI AI PIEȚEI MUNCII
4.1.1. Participarea la forța de muncă
Populația activă din Regiunea Sud – Est număra, în 2009, 1240 mii persoane, respectiv 12 % din populația activă a țării (vezi Anexele 3a-3c PIAȚA MUNCII – foaia 3a AMIGO).
Structura populației active din Regiunea Sud-Est în 2009 arată că ponderea populației active de sex masculin este superioară celei de sex feminin cu peste 17 % iar ponderea populației active din mediul rural este cu peste 14% sub ponderea populației active din mediul urban (vezi Anexele 3a-3c PIAȚA MUNCII – foaia 3a AMIGO).
Din punct de vedere al evoluției, în perioada 2002-2009, la nivelul Regiunii Sud – Est, s-a înregistrat o diminuare a populației active, cu 55 mii persoane. Pe sexe, populația activă de sex masculin s-a redus în perioada 2002-2009 mai puțin (cu 15 mii persoane), comparativ cu reducerea populației active de sex feminin (cu 40 mii persoane). Pe medii rezidențiale situația arată o scădere a populației active din mediul urban cu 10 mii persoane și o scădere a populației active din mediul rural cu 65 mii persoane (vezi Anexele 3a-3c PIAȚA MUNCII – foaia 3a).
Populația ocupată din Regiunea Sud-Est era în 2009 de 1.147 mii persoane, ceea ce reprezenta 12,41% din populația ocupată a României. De-a lungul perioadei analizate, populația ocupată din Regiunea Sud – Est a cunoscut evoluții oscilante de la un an la altul, de la 1.160 mii persoane în 2002, la 1.147 mii persoane în anul 2009, ceea ce reprezintă o scădere cu 13 mii persoane (vezi Anexele 3a-3c PIATA MUNCII – foaia 3a.).
Populația ocupată de sex masculin este preponderentă față de cea feminină (diferența de 216 mii persoane în 2009).
Pe medii rezidențiale, în anul 2009, populația ocupată din mediul urban reprezenta 56% din totalul populației ocupate la nivelul regiuni.
Evoluția populației ocupate în perioada 2002 – 2009 arată o fluctuație de la un an la altul, dar pe întreaga perioadă se înregistrează o scădere cu 13 mii persoane. În anul 2009 scăderea față de fost semnificativă, de 8mii persoane.
Populația ocupată din mediul urban a înregistrat o creștere, cu 39 mii persoane, în timp ce populația ocupată din mediul rural a înregistrat o scădere cu 52 mii persoane.
Pe sexe, evoluția populației ocupate a înregistrat o scădere a populației ocupate de sex masculin cu 6 mii de persoane față de anul 2008, nivelul înregistrat în 2009 ajungând la nivelul înregistrat în 2002. Populația ocupată de sex feminin a înregistrat o scădere cu numai 13 mii persoane, cea mai importantă scădere înregistrându-se între anii 2006 și 2007 (de la 508 mii persoane în 2006 la 484 mii persoane în 2007).
În ceea ce privește structura populației ocupate după nivelul de instruire, la nivelul Regiunii Sud – Est se constată că în perioada 2008- scăzut ponderea populației ocupate cu un nivel de instrure mediu și superior și a crescut ușor (cu 0,4%) ponderea persoanelor ocupate cu nivel de instruire scăzut.
Numărul șomerilor (BIM) din regiunea Sud – Est se ridica în anul 2009 la 93 de mii persoane.
Situația șomajului pe sexe arată că, în anul 2009, din totalul șomerilor, 63,4% sunt de sex masculin (vezi Anexele 3a-3c PIAȚA MUNCII – foaia 3a) .
Din punct de vedere al distribuției șomerilor pe medii de rezidență, se constată că, în anul 2009, 69,89% din totalul șomerilor sunt în mediul urban.
Din punct de vedere al evoluției șomajului în perioada 2002-2009 se constată că numărul șomerilor în scăzut față de 2002 cu aproximativ 42 mii persoane. Evoluția a fost însă oscilantă.
Pe sexe, evoluția în perioada 2002- fost fluctuantă. Numărul șomerilor a scăzut, atât pentru sexul masculin (scădere cu aproximativ 15 mii persoane în 2009 față de 2002) cât și pentru cel feminin (scădere cu aproximativ 27 mii persoane în 2009 față de 2002).
În mediul urban scăderea numărului de șomeri a fost mai accentuată (scădere cu 29 mii persoane în 2009 față de 2002) în timp ce în mediul rural evoluția a fost fluctuantă și cu o scădere mai lentă (scădere 13 mii persoane în 2009 față de 2002).
Rata de activitate și rata de ocupare (vezi Anexele 3a-3c PIATA MUNCII – foaia 3a) a populației în vârstă de muncă (15-64 ani) au crescut ușor în anul 2009 față de anul 2008. Rata de activitate în 2009 este 60,0%, față de 59,8% în 2008. Rata de ocupare în 2009 este de 55,4%, ușor superioară ratei din 2008 cu 0,1 puncte procentuale. Persistă decalajul pe sexe în ceea ce privește ratele de activitate și ratele de ocupare, semnificativ mai reduse pentru populația feminină (rata de ocupare mai mică cu aproape 10 puncte procentuale iar rata de activitate mai mică cu peste 20 puncte procentuale față de valorile în cazul populației masculine). De asemenea se constată că rata de activitate în mediul rural este mai mică decât în cel urban, iar rata de ocupare este mai mare în mediul rural..
În cazul tinerilor (15-24 ani), rata de activitate și rata de ocupare sunt mult mai reduse față de valorile pentru totalul populației în vârstă de muncă (15-64 ani) și sunt în scădere continuă în perioada 2004-2009. Astfel, rata de activitate este în 2009 de 29,8% față de 31,5% în 2007 (rata pentru populația cu vârste între 15-64 ani fiind de 60,0%). Rata de ocupare înregistrează o ușoară creștere de la 23,2% în 2007 la 23,3% în 2009 ( în timp ce rata pentru populația cu vârste între 15-64 ani este în 2009 55,4%). Se mențin pe toată perioada analizată, între anii 2004 și 2009, decalaje semnificative între populația feminină și cea masculină și între mediul urban și cel rural privind ratele de activitate și ocupare, în defavoarea populației feminine și a mediului rural.
Se înregistrează un decalaj semnificativ al ratei de ocupare față de ținta UE pentru 2010. Astfel, rata de ocupare în Regiunea Sud Est, în 2009 este cu 3,2 puncte procentuale sub media națională.
Șomajul (BIM)
Rata șomajului la nivelul Regiunii Sud Est se menține mai ridicată decât la nivel național (8,1% față de 7,4% – decembrie 2010);
Rata șomajului la nivelul regiunii mai ridicată în mediul urban (9,2%) față de mediul rural (5,1%) – la sfârșitul anului 2009
Șomajul mai mare în cazul bărbaților (8,0%, față de 6,7% în cazul femeilor);
Șomajul (BIM) de lungă durată
Datele Eurostat pe baza sondajelor de piața muncii indică pentru România în 2009 o rată totală a șomajului de lungă durată de 2,4%, inferioară mediei la nivel european (UE-27, 2,6%). În 2009, conform AMIGO, rata totală a șomajului de lungă durată la nivelul Regiunii Sud Est era superioară mediei naționale și mediei europene (UE 27).
Conform AMIGO, la nivelul Regiunii Sud Est în 2009 șomajului de lungă durată pentru tineri era superioară mediei naționale.
Șomajul tinerilor (BIM)
Din analiza indicatorilor referitori la șomajul tinerilor (BIM) în 2009, se constată (vezi tabelul 4.1. și Anexele 3a-3c PIATA MUNCII ):
Rata ridicată a șomajului tinerilor
Rata șomajului mai ridicată în cazul barbatilor (20,0% pentru femei față de 22,8% la bărbați)
În anul 2009, raportat la întreaga populație din grupa 15-24 ani (406.635 persoane), cei 26363 șomeri BIM din aceeași categorie de vârstă, reprezintă 6,5%, în descreștere față de 2007 când era de 8,5% (vezi Anexele 3a-3c PIATA MUNCII – foaia 3a)
Șomerii (BIM) din grupa 15-24 de ani reprezintă 28,5% din numărul total al șomerilor din regiune, o pondere mai scazuta decat în perioada 2004- 2008 (vezi Anexele 3a-3c PIATA MUNCII – foaia 3a)
În mediul rural șomerii (BIM) din grupa 15-24 de ani reprezintă 34,9% din numărul total al șomerilor din regiune din mediul rural (vezi Anexele 3a-3c PIATA MUNCII – foaia 3a)
Rata șomajului (BIM) și rata de ocupare după nivelul de educație
Datele statistice evidențiază că riscul de șomaj crește și șansele de ocupare se reduc cu cât nivelul de educație este mai scăzut (vezi tabelul 4.2).
În 2009, rata șomajului regional pentru persoanele cu nivel scăzut de educație (cu cel mult învățământ gimnazial) este mai mare decât la nivel național. Rata de ocupare în cazul persoanelor cu nivel scăzut de educație la nivelul Regiunii Sud Est este de 38.8%).
Se constată o rată a șomajului la persoanele cu studii superioare în Regiunea Sud Est este de 5,2%. În mod corespunzător, rata de ocupare a persoanelor cu studii superioare din regiune se situează sub media națională pentru același nivel de educație (80,7% față de 85,8%).
La nivel regional rata de ocupare a femeilor cu nivel scăzut de educație (50,8%) este cu aproximativ 6 puncte procentuale mai mică decât a bărbaților (56,9%).
Rata de ocupare în mediul rural a persoanelor cu nivel scăzut de educație (62,6%) este de peste două ori mai mare decât în mediul urban (22,6%)
Tabelul 4.2.
Sursa: Cercetare statistică asupra forței de muncă în gospodării (AMIGO) – 2009
4.1.2. Structura populației ocupate pe niveluri de instruire, la nivel regional
Structura după nivelul de instruire, în anul populației ocupate la nivelul Regiunii Sud Est arată că 26,3% din totalul populației ocupate are nivel de instruire scăzut (nivel gimnazial, primar sau fără școală absolvită) în scădere față de 2007 (28,5%) și doar 11,9% are nivel superior de instruire, pondere în creștere față de 2007 (10,3%) (Anexele 3a-3c PIATA MUNCII – foaia 3a).
Se remarcă, de asemenea, faptul că în rândul populației feminine 72,32 % are nivel de instruire profesional (mediu și superior), comparativ cu 74,33% din populația masculină.
Evoluția structurii populației ocupate după nivelul de instruire în perioada 2006-2009 evidențiază creșterea ponderii populației cu nivel superior și mediu (postliceal, liceal, profesional) și scăderea ponderii populației cu nivel scăzut.
Structura pe sexe, în anul 2009 indică faptul că populația feminină cu nivel mediu de instruire are o pondere mai mică decât populația masculină (38,4 % femei si 61,6 % barbati). Pentru nivelul superior populația feminină deține o pondere mai mare decât cea masculină cu peste aproape 21 puncte procentuale. De remarcat este faptul că la nivelul scăzut de instruire populația feminină deține o pondere de 43,4 %, iar populația masculină de 56,6 % (vezi Anexele 3a-3c PIATA MUNCII – foaia 3a) .
Structura pe medii rezidențiale indică disparități majore (vezi Anexele 3a-3c PIATA MUNCII – foaia 3a). Astfel, în mediul rural aproximativ aproape jumătate din populația ocupată (47,3%) are nivel scăzut de instruire față de numai 10,1 % în mediul urban.
Se remarcă faptul că ponderea populației din mediul rural cu nivel scăzut de instruire a scazut în 2009 (47,3%) față de 2007 (50,3%) Populația ocupată din mediul rural cu nivel superior de instruire (2,8%) este de peste 10 ori mai puțin numeroasă decât cea din mediul urban cu același nivel de instruire (19,3%). Ponderea populația ocupată cu nivel mediu de instruire din mediul rural a crescut de la 47,4% în 2007 la 49,9% în 2009. În anul 2009 decalajul dintre ponderea populației ocupate cu nivel mediu de instruire din mediul rural și cea din mediul urban este de 20,7%, în scadere față de 2007 cu 4,3%.
Figura 4.1.
Sursa: Cercetare statistică asupra forței de muncă în gospodării (AMIGO) – 2010
4.1.3. Structura populației ocupate civile pe principalele activități ale economiei naționale
Datele anuale furnizate de INS, pe baza rezultatelor din Balanța forței de muncă (BFM) permit analiza comparativă la nivel regional și județean a evoluției în timp a structurii populației ocupate civile pe principalele activități ale economiei naționale.
Populația activă civilă din județul Brăila număra, în 2009, 138,2 mii persoane, respectiv 12,5% din populația activă civilă a regiunii (vezi Anexa 3c PIAȚA MUNCII).
Din punct de vedere al evoluției, în perioada 2004-2009, la nivelul județului, s-a înregistrat o crestere a populației active civile.
Populația ocupată civilă din județul Brăila în anul 2009 număra 127,1 mii persoane ceea ce reprezenta 12,5% din populația ocupată civilă a regiunii. De-a lungul perioadei analizate, populația ocupată civilă a cunoscut o creștere constantă până anul 2008. În anul 2009, comparativ cu anul 2008, populația ocupată civilă a înregistrat o scădere de 5,2 mii persoane, ajungând la 127,1 mii persoane. (vezi Anexele 3c PIATA MUNCII SE.).
Rata de activitate (vezi Anexa 3c PIATA MUNCII ) a crescut ușor în anul 2009 față de anul 2007; în 2009 aceasta a fost de 58,9 %, față de 58,4% în 2007.
La nivelul județului, se constată, pentru perioada 2006-2009, tendința de scădere a numărului și ponderii populației ocupate în agricultură, în paralel cu creșterea numărului și ponderilor populației ocupate în servicii și în construcții (vezi figurile 4.2., 4.3. și Anexele 3a-3d PIATA MUNCII PRAI SE– foaia 3d). Industria a înregistrat fluctuații în perioada analizată iar începând cu anul 2005 se constată o ușoară scădere.
Populația ocupată civilă a crescut atât în cifre absolute cât și ca pondere în toate activitățile din cadrul sectorului servicii. (Anexele 3a-3d PIATA MUNCII PRAI SE – foaia 3d). Cele mai importante creșteri s-au înregistrat în servicii (creștere cu peste 12,3 mii persoane, de la 36 mii în 2002 la 48,3 mii în 2009), construcții (creștere cu 5,8 mii persoane, de la 5,8 în 2002 la 11,6 în 2009). În cadrul serviciilor au înregistrat creșteri ale numărului și ponderii toate activitățile. Cele mai importante creșteri le-a înregistrat comerțul la care populația ocupată civilă aproape s-a dublat în perioada analizată (de la 8,7 mii în 2002 la 16 mii în 2009).
Cele mai importante scăderi ale populației ocupate civile a înregistrat, în perioada analizată, agricultura (scădere cu peste 10,5 mii persoane, de la 48,7 mii în 2002 la 38,2 mii în 2009). Ponderea populației civile ocupate în agricultură a scăzut de la 38,1% în 2002 la 30,1% în 2009.
Figura 4.2 Figura 4.3
Figura 4.4
La nivelul județului Brăila structura populației ocupate civile se prezintă astfel: servicii 38%, agricultură 30,1% iar industria cu doar 22,8%.
Rata de ocupare a resurselor de muncă (vezi Anexa 3c PIATA MUNCII) în 2009 era de 54,2%, inferioară ratei din 2007 cu aproximativ 2 puncte procentuale
Rata de ocupare și rata de activitate în județul Brăila sunt, în 2009 sub valorile medii regionale .
Principalii indicatori din Balanța Forței de Muncă (BFM)
Din analiza evoluției indicatorilor furnizați de BFM pentru perioada 2002-2009, rezultă evoluții similare cu cele din AMIGO de scădere, la nivel regional și în toate județele, a ratelor de activitate și de ocupare a resurselor de muncă, cu ușoare tendințe de creștere in anii 2007-2008, urmate de o scădere spre sfarsitul intervalului, in anul 2009 (vezi Anexele 3a-3c PIATA MUNCII SE – foaia 3c).
Este de semnalat faptul că în 2009 la nivelul județului Brăila nu s-au înregistrat valori superioare mediilor regionale și naționale pentru rata de activitate și rata de ocupare civilă. În ceea ce privește rate de activitate și rata de ocupare a resurselor de muncă județul Brăila ocupă locul patru la nivelul regiunii.
Șomajul înregistrat
La sfârșitul anului 2009 în evidențele AJOFM din judetul Brăila erau înregistrați 11,1 mii șomeri, față de 5,3 mii șomeri în 2007, în creștere cu 109,4% față de anul 2007 (vezi Anexa 3c Piața muncii SE).
Conform BFM, rata șomajului înregistrat la nivel județean a cunoscut o creștere în ultimii ani. Județul Brăila are în 2009 rata șomajului înregistrat apropiată de media regională.
Rata șomajului în rândul femeilor a crescut în 2009 față de 2007 de la 2,8% la 6,5%.
Structura șomajului înregistrat pe grupe de vârstă. Șomajul tinerilor
La 31 decembrie 2009, ponderea șomerilor sub 25 de ani din totalul șomerilor înregistrați era de 16,7%, în scădere continuă în perioada 2004 – 2008 (20,6% în 2004) (vezi figura 4.5. și Anexa 3e PIATA MUNCII SE)
Ponderea șomerilor înregistrați cu vârste sub 25 ani în județul Brăila este peste media regională (15%). Evoluția numărului total de șomerilor înregistrați și a numărului de șomeri înregistrați cu vârste sub 25 de ani arată o tendință de scădere în perioada 2004-2008, cu o ușoară creștere în 2008 față de 2007. Sursa datelor: Statistici ale AJOFM
Șomajul înregistrat de lungă durată
Datele raportate de AJOFM ca șomaj de lungă durată evidențiază doar șomerii înregistrați care au depășit 12 luni în șomaj, respectiv 6 luni în cazul tinerilor sub 25 ani. Având în vedere că cei mai mulți dintre șomeri ies din evidențele AJOFM odată cu încetarea perioadei de plată a ajutorului de șomaj, datele raportate de AJOFM pentru șomajul de lungă durată apar mult mai mici decât în realitate (a se vedea comparativ cu datele la nivel național și regional din AMIGO și Eurostat).
4.1.4. Numărul mediu al salariaților și al muncitorilor pe activități ale economiei naționale
Evoluția numărului mediu al muncitorilor și a ponderii acestora pe activități ale economiei naționale oferă informații privind tendințele de ocupare pentru persoanele cu nivel de calificare 1 și 2 (vezi Anexa 5c . Numărul mediu al muncitorilor ).
La nivelul județului se constată că în perioada 2005-2007 numărul total al muncitorilor s-a menținut aproximativ constant. Pe activități economice se constată creșteri în construcții, comerț, hoteluri si restaurante, transport, depozitare și comunicații. Activitățile economice care au înregistrat diminuări ale numărului de muncitori în perioada analizată sunt agricultura și industria.
Sub aspectul evoluției structurii muncitorilor pe activități ale economiei se constată, la nivelul județului, că au crescut ponderile muncitorilor din comerț, hoteluri și restaurante, transport, depozitare și comunicații și tranzacții imobiliare, restul activităților economiei înregistrând scăderi ale ponderilor în perioada analizată.
Situațiile mai sus menționate arată evoluții pozitive ale cererii de forță de muncă cu nivel de calificare 1 și 2 pentru activități din construcții, hoteluri si restaurante, transport, depozitare și comunicații și tranzacții imobiliare.
4.2. INFORMAȚII PARȚIALE
4.2.1. Analiza comparativă pe ocupații a șomajului și locurilor de muncă vacante înregistrate
Datele furnizate de AJOFM, care funcționează la nivelul fiecărui județ din regiune, cu privire la evoluția locurilor de muncă vacante, respectiv a numărului de șomeri înregistrați, dintre care distinct pentru șomerii proveniți din rândul absolvenților, sunt prezentate în Anexa 5 – Șomaj – Locuri de muncă vacante.
În conformitate cu scopurile analizei, au fost selectate din baza de date a AJOFM acele grupe de ocupații/ocupații din COR (Clasificarea Ocupațiilor din România) considerate relevante pentru regiune în raport cu calificările din nomenclatorul de pregătire prin învățământul profesional și tehnic. Pentru învățământul superior, au fost selectate majoritatea grupelor de ocupații din grupa majoră 2 din COR. Pe structura COR s-a mers până la nivelul de detaliere (grupa minoră/grupă de bază/ocupație) minim necesar pentru departajarea în funcție de domeniul de pregătire/profilul relevant. Pentru comparație, a fost analizată și evoluția pentru ocupațiile din categoria muncitorilor necalificați (grupa majoră 9)
Analizele și concluziile care urmează trebuie privite sub rezerva următoarelor limite metodologice:
– locurile de muncă vacante înregistrate nu reflectă decât o parte din piața muncii (în ciuda obligaților legale, nu toate locurile vacante sunt anunțate de angajatori; în general, gradul de cuprindere în evidențele AJOFM scade cu cât crește nivelul de calificare și gradul de specializare a acestora)
– posibile înregistrări multiple ale acelorași posturi (anunțuri de locuri vacante repetate în cazul neocupării)
– informații incomplete generate de dificultățile de utilizare a bazelor de date de dare dispun AJOFM
– dificultățile de corelare între nomenclatoarele din învățământ și COR
– la momentul analizei nu au fost disponibile informații privind numărul anual de absolvenți pe domenii și calificări pentru a evalua raportul absolvenți șomeri / absolvenți pe ocupațiile aferente
– datele analizate nu iau în considerare durata medie a șomajului pe ocupațiile respective și nici rata de ocupare a locurilor de muncă vacante.
Rata locurilor de muncă vacante pe activități ale economiei naționale
Structura ratei locurilor de muncă vacante pe activități ale economiei naționale (vezi anexa 5B Rata locurilor de muncă vacante) în anul 2009, la nivelul regiunii Sud Est, arată că activitățile cu cele mai mari rate sunt: sănătate și asistență socială (1,97%, sub media națională), administrație publică și apărare (1,67%, sub media națională), agricultură (0,82%, sub media națională), intermedieri financiare (0,88%, sub media națională), industria prelucrătoare (0,48%, sub media națională), construcții (0,50%, sub media națională). În perioada 2005-2007, la nivel regional, au înregistrat creșteri ale ratei locurilor de muncă vacante toate activitățile economiei cu excepția comerțului. În aceeași perioadă analizată, la nivel național activitățile care au înregistrat scăderi ale ratei au fost comerțul, construcțiile și tranzacțiile imobiliare. La nivelul Regiunii Sud-Est, în anul 2009, rata locurilor de muncă vacante pe activități ale economiei naționale a înregistrat valori foarte scăzute comparativ cu anii precedenți.
4.2.1.1. Principalele constatări din analiza evoluției la nivelul ocupațiilor relevante pentru învățământul profesional și tehnic liceal
În tabelul 4.3 sunt prezentate sintetic tendințele privind locurile de muncă vacante, șomerii înregistrați, șomeri absolvenți precum și ocupațiile și grupele de ocupații relevante prin numărul de locuri de muncă vacante.
Tabel 4.3
Profilul dominant la nivelul județului în ce privește cererea de forță de muncă pare să fie dat de următoarele domenii (în ordinea numărului de locuri de muncă vacante): mecanică, comerț, construcții, economic, turism și alimentație, electric. Aceste domenii înregistrează o balanță pozitivă în ce privește diferența locuri de muncă vacante-șomeri
Situația privind șomajul de start la nivelul regiunii Sud Est
Se constată că influența absolvenților în totalul șomerilor înregistrați este în scădere la toate domeniile de formare profesională. Din analiza datelor rezultă că influențele cele mai mari asupra șomajului le-au avut, în anul 2008, domeniile de formare profesională mecanică (447 absolvenți înregistrați în șomaj), comerț (131 absolvenți înregistrați în șomaj), construcții (96 absolvenți înregistrați în șomaj), agricultura (92 absolvenți înregistrați în șomaj).
Comparând valorile absolute ale șomerilor absolvenți și numărul locurilor de muncă vacante se observă că numărul absolvenților este cu mult mai mic decât locurile vacante la toate domeniile, cu excepția agriculturii și a chimiei industriale. În acest context, cauzele pot fi identificate în nivelul de pregătire al absolvenților și/sau refuzul acestora de angajare pe locurile de muncă vacante.
4.2.1.2. Principalele constatări din analiza evoluției la nivelul ocupațiilor relevante pentru învățământul postliceal
Pentru școala postliceală, domeniile cu dinamică pozitivă la nivel județean (tendință de creștere a locurilor de muncă și balanță pozitivă locuri de muncă-șomeri) sunt: economic, servicii, sănătate și asistență pedagogică, mecatronică și informatică. În domeniul economic cele mai solicitate ocupații sunt: agenți în activitatea financiară și comercială, agenți comerciali și mijlocitori de afaceri. În domeniul sănătate și asistență pedagogică se remarcă cererea mare pentru asistenți medicali generaliști
Domeniile: agricol și alimentar, construcții, electronică, energetică, industria lemnului, mecanică, protecția mediului, transporturi înregistrează în 2008 un număr nesemnificativ de locuri de muncă vacante.
4.2.1.3. Principalele constatări din analiza evoluției la nivelul ocupațiilor relevante pentru învățământul superior
Pentru învățământul superior, dintre grupele de ocupații cu număr semnificativ de locuri de muncă vacante la nivel regional și cu balanță pozitivă locuri de muncă-șomeri, se remarcă, în ordinea numărului de locuri de muncă vacante la nivelul județului în 2008: specialiști în sistemul financiar, bancar și al asigurărilor (126 locuri de muncă vacante față de 59 șomeri), ingineri mecanici (64 locuri de muncă vacante față de 24 șomeri), ingineri energeticieni și electricieni (31 locuri de muncă vacante față de 3 șomeri), specialiști în administrația publică (51 locuri de muncă vacante față de 19 șomeri).
Ocupațiile: ingineri în industria textilă și pielărie, ingineri în industria alimentară, ingineri în industria lemnului, ingineri agronomi, zootehniști și silvici, înregistrează fie o lipsă totală de locuri de muncă vacante fie o cerere foarte mică pe piața muncii.
4.2.2. Evoluțiile recente ale șomajului și a locurilor de muncă vacante înregistrate (aspecte critice în contextul crizei economice și financiare)
Evoluția lunară a șomajului înregistrat în perioada octombrie 2008 – martie 2009 arată o creștere semnificativă a numărului de șomeri înregistrați și a ratei șomajului (vezi fig. 4.6 și anexa 5D2). La nivelul județului numărul șomerilor înregistrați a crescut în perioada analizată cu peste 51% (de al 5.187 persoane la 7.869 persoane).
În rândul populației feminine s-a înregistrat o creștere mai lentă a șomajului înregistrat, cu 31% (de la 2050 persoane la 2831 persoane).
Județul Brăila înregistrează o creștere a ratei șomajului de la 3,8% în octombrie 2008 la 5,7 % în martie 2009. Rata șomajului populației feminine a crescut în perioada analizată de la 3,1% în octombrie 2008 la la 4,3% în martie 2009. Rata șomajului în rândul populației feminine este cea mai scăzută dintre județele regiunii.
Evoluția locurilor de muncă vacante înregistrate în perioada octombrie 2008- martie 2009 în județul Brăila arată o scădere și valori absolute deosebit de mici, mult sub numărul șomerilor înregistrați (vezi fig. 4.7. și anexa 5D 1).
Fig. 4.6 Fig. 4.7
Sursa datelor: ANOFM
4.2.3. Proiecția ocupării și a deficitului de calificări pe termen scurt (anchete)
4.2.3.1. Anchete în întreprinderi
Anchetele în întreprinderi oferă o imagine de moment privind nevoile firmelor pe termen scurt (6-12 luni). În timp în urma aplicării periodice a acestora se vor putea desprinde și unele tendințe mai consistențe în atenția furnizorilor de educație și formare profesională.
În luna martie 2007, Asistența tehnică a programului Phare TVET 2004 (WYG Internațional LTD), în colaborare cu Centrul de Sociologie Urbană și Regională (CURS) a realizat o anchetă în rândul angajatorilor, pe un eșantion de 3022 de întreprinderi selectate din toate cele 8 regiuni. Dintre acestea, eșantionul pentru Regiunea Sud Est a cuprins un număr de 357 de întreprinderi totalizând un număr de 34664 salariați. Deși mărimea eșantionului abordat prin anchetă la nivel regional (0,7% din întreprinderi, reprezentând 6,3% din numărul total de salariați din regiune) limitează reprezentativitatea acestuia, se pot desprinde următoarele tendințe:
Aproximativ 29% din angajatorii (102 întreprinderi din totalul de 357 din eșantion) chestionați la nivel regional s-au confruntat cu un deficit de forță de muncă în ultimele 6 luni premergătoare anchetei, concretizat prin locuri de muncă vacante neocupate într-un procent de 8,8% din numărul total de salariați. Cu cele mai mari probleme s-au confruntat angajatorii din județele Buzău, Constanța și Vrancea (peste o treime din angajatorii din eșantion au întâmpinat dificultăți în ocuparea locurilor de muncă vacante). Cei mai puțini angajatori care au sesizat dificultăți în ocuparea locurilor de muncă vacante au fost cei din județul Galați (13% din eșantion)
Cel mai mare deficit pare să se înregistreze în sectoarele construcții (42% din întreprinderi, 15,3% din numărul de salariați), activități financiare, bancare și de asigurări (40% din întreprinderi, 12,6% din numărul de salariați), hoteluri și restaurante (23% din întreprinderi, 18,4% din numărul de salariați), industria prelucrătoare (34% din întreprinderi, 7,2% din numărul de salariați), transport depozitare, comunicații (28% din întreprinderi, 12,5% din numărul de salariați).
În rândul firmelor investigate, sub rezerva limitelor de reprezentativitate a eșantionului, în topul celor mai mare număr de angajări în ultimele 6 luni par să intre ocupațiile din cadrul agriculturii, activităților financiare, bancare și de asigurări, industriei prelucrătoare, construcții, hoteluri și restaurante, transport depozitare poștă și telecomunicații.
Estimările angajatorilor investigați sunt pesimiste – în mod surprinzător, dacă avem în vedere fluxul angajărilor și deficitul înregistrat în ultimele 6 luni (sau poate tocmai din cauza acestui deficit) – singurele sectoare în care aceștia anticipau o creștere în următoarele 6 luni și 12 luni a numărului de angajați ar fi sectorul hotelier și restaurante și activități financiare, bancare și de asigurări
Datele din anchetă pentru Regiunea Sud Est evidențiază că un procent de cca. 21% din firmele investigate la nivel regional au angajat absolvenți din promoția 2005. Cele mai interesate de angajarea absolvenților par să fi fost firmele din industria prelucrătoare (24,7% din firmele investigate au angajat absolvenți), transporturi și depozitare poștă și telecomunicații (24,1% din firmele investigate au angajat absolvenți), hoteluri și restaurante (22,7%), construcții (21,1%), comerț (19,7%), tranzacții imobiliare, închirieri și activități de servicii prestate în principal întreprinderilor (16,7%), energie electrică, termică, gaze, apă (14,3%), activități financiare, bancare și de asigurări (6,7%)
Sectoarele cu cea mai mare pondere a absolvenților din totalul angajărilor în firmele respective au fost în ordine: transporturi și depozitare poștă și telecomunicații (11,1%), hoteluri și restaurante (6,9%%), construcții (5,9%), industrie prelucrătoare (5,3%), comerț (4,7%).
4.2.3.2. Anchete în rîndul angajatorilor și salariaților
În primul semestru al anului 2006, Institutul Național de Cercetare Științifică în domeniul Muncii și Protecției Sociale în parteneriat cu Centrul de Sociologie Urbană și Regională (CURS) a realizat un studiu pe bază de anchete în rândul angajatorilor și al salariaților având ca obiectiv evaluarea cantitativă și calitativă a deficitului de calificări la nivel național și regional. Ancheta s-a realizat ca activitate a proiectului „Proiecția ocupării și a deficitului de calificări pe termen scurt și mediu” contractat cu Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică.
Ancheta în rândul angajatorilor (13-24 februarie 2006) – eșantion de firme considerat de autori reprezentativ la nivel național și regional, din punct de vedere al structurii firmelor pe clase de mărime, mai puțin pe structura activităților din economie.
In cadrul acestui studiu, din Regiunea Sud Est au fost investigate 244 firme. Dintre firmele intervievate un număr de 79 au angajat personal în 2005. Au fost preferate persoanele între 25 -39 ani în procent de 44,4%, persoanele între 18-24 ani în procent de 31,7%, persoanele între 40-49 ani în procent de 18,9%, iar persoanele peste 50 ani doar în procent de 4,9%
Numărul de angajați în regiune a crescut în 2005 față de 2004 în toate clasele de mărime din categoria firmelor mici și mijlocii și a scăzut în firmele mari investigate. Pe ansamblu, numărul efectiv de angajați la sfârșitul anului fost mai mare decât cel estimat de angajatori în sondajul anterior. Faptul că deși au crescut în 2005 numărul de angajați față de anul anterior, angajările efective au fost sub numărul estimat în cazul firmelor mici (până la 50 de salariați) – sugerează dificultăți mai mari pentru firmele mici în recrutarea de angajați potriviți nevoilor lor.
Doar 5% din angajatorii investigați au avut posturi vacante mai mult de 3 luni în 2005, (cele mai multe în textile-pielărie) și doar 2,6% mai aveau acest deficit la momentul anchetei. Se desprinde situație specială a sectorului textile-pielărie care are ofertă relativ mare de locuri de muncă, în paralel cu un deficit care tinde să devină cronic în acoperirea locurilor vacante (atractivitate în scădere probabil datorită salariilor oferite în sistemul lohn în care lucrează majoritatea firmelor din domeniu)
Față de ancheta din anul anterior, s-a consolidat gradul de încredere al angajatorilor cu privire la creșterea oportunităților de dezvoltare, urmare a evoluțiilor economice favorabile din ultima perioadă de timp.
La nivel național, doar 34,5% dintre angajatori au realizat cursuri de formare profesională. Mai mult de jumătate dintre acestea sunt firme mari. Cursurile de formare vizează în principal perfecționarea cunoștințelor tehnice, urmate de cunoștințele de control a calității produselor și de perfecționare a abilităților de lucru cu echipamentele informatice.
Deși acuză cel mai redus grad de adecvare, firmele mici organizează doar în proporție de 16,7% cursuri de formare, iar firmele mari în proporție de cca. 53%. Implicit aceasta este și o cauză a deficitului de calificări mai mare în cazul firmelor mici.
Ancheta în rândul salariaților (1239 subiecți din 113 firme – eșantion stratificat de firme pe două dimensiuni: regiune și cod CAEN) realizată în cadrul proiectului mai sus menționat în perioada 1-20 aprilie permis următoarele concluzii valabile la nivel național:
Uzura și atrofierea calificărilor
Salariații cu nivel de educație primar și mediu sunt cei mai expuși uzurii calificărilor (erodare în timp a cunoștințelor, competențelor și abilităților profesionale);
Tinerii sunt cei mai expuși atrofierii calificărilor din perspectiva faptului că peste un sfert dintre ei nu sunt încadrați pe posturi adecvate (pierderea unor competențe, abilități din cauza neutilizării lor pentru o perioadă).
Supra-calificare / sub-calificare față de nivelul postului
Peste 20% dintre salariați se confruntă cu incompatibilitate semnificativă între pregătirea lor profesională și cerințele postului;
Agricultura este sectorul în care fenomenul angajării sub calificarea deținută este cel mai prezent (datorită transferului de mase mari de populație salariată calificată din alte domenii);
Sectoarele din zona serviciilor – hoteluri și restaurantelor, comerț și intermedieri financiare și imobiliare se află deasupra mediei naționale în privința salariaților încadrați pe posturi ce necesită calificare mai înaltă.
Practicarea calificării obținute în școală
Mai puțin de jumătate (46%) dintre salariați mai practică în calificarea obținută în școală;
22% și-au schimbat meseria pe parcursul carierei (mobilitate profesională – fenomen dezirabil în cazul unei forțe de muncă flexibile care răspunde evoluțiilor pieței);
O treime dintre salariați nu și-au practicat niciodată calificarea cu care au ieșit din școală. Dintre aceștia: 36% pentru că nu și-au găsit un loc de muncă în calificarea obținută în școală, iar 15% fiindcă nu le-a plăcut;
50% dintre tinerii sub 30 ani nu au practicat niciodată în calificarea cu care au ieșit din școală;
Cca. 60% dintre cei cu studii superioare nu practică în calificarea cu care au ieșit din școală pentru că nu și-au găsit loc de muncă potrivit calificării lor.
Mobilitate între domenii de calificare
Domeniul cu cele mai multe ieșiri din ocupare: mecanic;
Domeniile cu cele mai multe intrări în ocupare: comerț și servicii;
Domeniul cu cele mai multe mișcări în interior: textile și pielărie;
Ocupațiile văzute de respondenți având cea mai mare căutare pe piață sunt din domeniile: electromecanică, construcții, electronică și automatizări.
Schimbări la locul de muncă
20% dintre salariați s-au confruntat cu schimbări semnificative la locul de muncă de natură tehnologică și organizațională:
Industria extractivă și prelucrătoare, precum și transportul și depozitarea indică cele mai mari schimbări tehnologice;
Intermedierile financiare, imobiliare și hoteluri sunt caracterizate de cele mai mari schimbări organizatorice;
Cele mai multe de schimbări în cerințele posturilor sunt indicate de salariații firmelor din zona serviciilor.
Modalitățile de instruire la schimbarea locului de muncă
70% dintre salariați nu au avut acces la formare în ultimii 5 ani, dintre care 50% nu au urmat niciodată un curs de formare profesională;
Aproape 70% dintre cei care își schimbă meseria, dobândesc noile calificări prin calificare la locul de muncă și auto-instruire. Aceste forme de calificare nu reprezintă forme instituționalizate care să ofere o recalificare de calitate – este afectată performanța individuală.
Instruirea pentru noile tehnologii
Peste 20% dintre salariați nu beneficiază de nici un fel de formare pentru noile tehnologii introduse la locul de muncă, pentru o treime din salariați, instruirea este asigurată de furnizorii de echipamente, iar 20% sunt instruiți la locul de muncă,. În aceste condiții se poate aprecia că eficiența investiției în noile tehnologii este redusă.
4.2.4. Proiecția cererii și ofertei de locuri de muncă pe termen mediu(2013-2020)
Institutul Național de Cercetare Științifică în domeniul Muncii și Protecției Sociale (INCSMPS) a realizat, Studiu previzional privind cererea de formare profesională la orizontul 2013 și în perspectiva 2020. Studiul a fost realizat de către INCSMPS în calitate de partener în cadrul Proiectului strategic cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007–2013 „Corelarea ofertei educaționale a învățământului profesional și tehnic cu cerințele pieței muncii”, proiect al cărui lider de parteneriat a fost Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic.
Proiecția cererii de forță de muncă și a cererii de formare profesională pe termen mediu și lung a fost realizată utilizând o metodologie similară cu cea utilizată de Universitatea Cambridge în modelul de prognoză utilizat de CEDEFOP, dar prezintă unele abordări inovative generate de gradul mult mai mare de detaliere a informațiilor dorite.
Modelul econometric macroeconomic utilizat pentru estimarea cererii de forță de muncă la nivel național a utilizat serii de date de de Statistică, pentru perioada 2000-2008 privind:
populația ocupată în activități ale economiei naționale (diviziuni CAEN REV1);
valoarea investițiilor brute în bunuri corporale în activități ale economiei naționale (diviziuni CAEN REV1);
valoarea adăugată brută în activități ale economiei naționale (diviziuni CAEN REV1);
valoarea costului mediu lunar al salariaților în activități ale economiei naționale (diviziuni CAEN REV1).
Proiecția cererii de formare profesională la nivel județean – scenariul moderat
În 2005, Institutul Național de Cercetare Științifică în domeniul Muncii și Protecției Sociale (INCSMPS) realizat în cadrul Programului Phare TVET o proiecție pe termen lung (2013) a cererii și ofertei estimate la nivel regional, în trei scenarii de prognoză.
Scenariul mediu prevede pentru 2013 (față de 2002):
Diminuare a cererii în: agricultură, industria extractivă, administrație publică și apărare, învățământ;
Creșteri ale cererii în: industria prelucrătoare, construcții și în majoritatea serviciilor: comerț, hoteluri și restaurante, transporturi, depozitare, comunicații, tranzacții imobiliare, închirieri și activități de servicii prestate în principal firmelor.
Considerând că structura ofertei ar rămâne constantă ca ponderi alocate pe activitățile din economie, s-a calculat o proiecție a balanței cerere-ofertă, după cum urmează:
Excedent de forță de muncă în agricultură și în industrie;
Deficit de forță de muncă în: construcții, comerț, sectorul transporturi, depozitare, comunicați și în hoteluri și restaurante.
Se preconizează o balanță de forță de muncă puternic excedentară în agricultură, fenomen care se va accentua în următorii ani, derivat din excedentul de populație ocupată în agricultură în prezent, corelat cu cerințele de competitivitate și condițiile ce decurg din procesul de integrare în UE. În următorii ani agricultura va solicita mai puțină forță de muncă dar mult mai calificată. Conform prognozei INCSMPS (scenariul 2), în perspectiva anului 2013, în acest sector se estimează la nivelul Regiunii un excedent semnificativ de persoane care va trebui reorientat spre alte activități.
În industria prelucrătoare, deși balanța va continua să fie defavorabilă ofertei de forță de muncă, creșterea cererii va conduce la o reducere treptată a excedentului de forță de muncă. În industria extractivă, se păstrează aproximativ constant excedentul actual cu ușoare creșteri după 2007.
Concluziile autorilor studiului INCSMPS privind șansele absolvenților ÎPT
Analizele și prognozele privind evoluția pieței muncii conturează realitatea “dură” a unei piețe a muncii marcate de șomaj structural pe termen lung. Față de aceasta, șansele absolvenților pe piața muncii sunt condiționate de conștientizarea și valorificarea următoarelor alternative pentru care trebuie să se bată:
să ocupe noile locuri de muncă care vor fi create prin creșterea economică;
să înlocuiască pe cei ce se pensionează (cererea înlocuită);
să ia locul celor mai slab calificați, împinși în șomaj sau spre alte ocupații (cerere substituită);
să-și creeze propriul loc de muncă.
Evoluția prognozată pentru principalii indicatori ai forței de muncă în perspectiva anului 2013 (conform Comisiei Naționale de Prognoză)
Conform celui mai recent studiu al Comisiei Naționale de Prognoză, „Proiecția principalilor indicatori macroeconomici pentru 2009-, realizat în 28 aprilie, 2009, balanța forței de muncă civile la sfârșitul anului, la nivel național, va înregistra în 2009 următoarele evoluții:
scădere a populației ocupate cu peste 215 mii persoane,
scădere a ratei de ocupare la 40% (de la 40,9% în anul 2008),
scădrea numărului de salariați cu 110 mii persoane
creșterea numărului de șomeri înregistrați cu peste 216 mii persoane (de la 403,4 mii în 2008 la 620 mii în 2009)
creșterea ratei șomajului la 6,8% (de la 4,4% în 2008)
Se constată că populația ocupată, numărul de salariați și rata de ocupare vor atinge valori apropiate anului 2008 în 2011- 2012. În schimb, numărul șomerilor înregistrați și rata șomajului se vor menține la valori superioare anului 2008 pe toată perioada de prognoză.
Evoluția prognozată pentru principalii indicatori privind forța de muncă – AMIGO, arată aceleași tendințe ca și balanța forței de muncă. Se remarcă rata ridicată a șomajului BIM prognozată pentru anul 2009, de 8%, rată care, deși în scădere, se menține până în 2013 peste valoarea din 2008 (6,6% prognozat în 2013 față de 5,8% înregistrat în 2008).
Tabelul 4.4. Balanța forței de muncă civile – date la sfârșitul anului
Sursa datelor: Comisia Națională de Prognoză, „Proiecția principalilor indicatori macroeconomici pentru 2009-, 28 aprilie, 2009; http://www.cnp.ro/user/repository/prognoza_2009-2013.pdf
Tabelul 4.5. Evoluția principalilor indicatori privimând forța de muncă – AMIGO
Sursa datelor: Comisia Națională de Prognoză, „Proiecția principalilor indicatori macroeconomici pentru 2009-, 28 aprilie, 2009; http://www.cnp.ro/user/repository/prognoza_2009-2013.pdf
4.3. CONCLUZII DIN ANALIZA PIEȚEI MUNCII, IMPLICAȚII PENTRU I.P.T.
4.3.1. Principalele constatări desprinse din informațiile AMIGO la nivel regional
Rata de activitate și rata de ocupare au scăzut în perioada 2002 – 2008, urmată în anul 2009 de o creștere nesemnificativa, sub 0,5% ( anexa 3a AMIGO).
În cazul tinerilor (grupa de vârstă 15-24 ani) atât rata de activitate cât și rata de ocupare sunt în continuare în scădere și au valori foarte mici ( anexa 3a AMIGO).
Se remarcă un fenomen îngrijorător în ceea ce privește valorile extrem de mici și în scădere ale ratei de activitate și ratei de ocupare a populației feminine din grupa de vârstă 15-24 ani, în usoara crestere in anul cazut ratei de ocupare feminine, de la 16,8% in 2008, la 17,7% in 2009.
Rata de ocupare în 2009 (55,4% la nivelul regiunii) este cu 3,2 puncte procentuale sub media națională și cu 9,2 puncte procentuale față de media europeană (UE-27, de 64,6% ), respectiv la peste 14,6 procente distanță față de obiectivul UE pt. 2010, de 70%. Acest decalaj este și mai accentuat în cazul femeilor.
4.3.2. Concluzii din analiza principalilor indicatori din Balanța Forței de Muncă (BFM)
Din analiza evoluției indicatorilor furnizați de BFM pentru perioada 2002-2009, rezultă evoluții similare cu cele din AMIGO de scădere, la nivel regional și în toate județele, a ratelor de activitate și de ocupare a resurselor de muncă, cu ușoare tendințe de creștere in anii 2007-2008, urmate de o scădere spre sfarsitul intervalului, in anul 2009 (Anexele 3a-3c PIATA MUNCII SE – foaia 3c).
Este de semnalat faptul că în 2009 la nivelul județului Brăila nu s-au înregistrat valori superioare mediilor regionale și naționale pentru rata de activitate și rata de ocupare civilă. În ceea ce privește rate de activitate și rata de ocupare a resurselor de muncă județul Brăila ocupă locul patru la nivelul regiunii.
Concluzii din analiza populației active și a populației ocupate
Din punct de vedere al evoluției, în perioada 2002-2009, la nivelul Regiunii Sud – Est, s-a înregistrat o diminuare a populației active, cu 55 mii persoane. Pe sexe, populația activă de sex masculin s-a redus în perioada 2002-2009 mai puțin (cu 15 mii persoane), comparativ cu reducerea populației active de sex feminin (cu 40 mii persoane). Pe medii rezidențiale situația arată o scădere a populației active din mediul urban cu 10 mii persoane și o scădere a populației active din mediul rural cu 65 mii persoane.
Evoluția populației ocupate în perioada 2002 – 2009 arată o fluctuație de la un an la altul, dar pe întreaga perioadă se înregistrează o scădere cu 13 mii persoane. În anul 2009 scăderea față de fost semnificativă, de 8 mii persoane.
Populația ocupată din mediul urban a înregistrat o creștere, cu 39 mii persoane, în timp ce populația ocupată din mediul rural a înregistrat o scădere cu 52 mii persoane.
Concluzii din analiza ratei de activitate și a ratei de ocupare
Rata de activitate a crescut ușor în anul 2009 față de anul 2007; în 2009 aceasta a fost de 58,9 %, față de 58,4% în 2007.
Rata de ocupare a resurselor de muncă în 2009 era de 54,2 %, inferioară ratei din 2007 cu aproximativ 2 puncte procentuale.
Rata de ocupare și rata de activitate în județul Brăila sunt, în 2009 sub valorile medii regionale .
Concluzii din analiza șomajului
Rata șomajului mai ridicată în cazul bărbaților (20,0% pentru femei față de 22,8% la bărbați).
În anul 2009, raportat la întreaga populație din grupa 15-24 ani (406.635 persoane), cei 26363 șomeri BIM din aceeași categorie de vârstă, reprezintă 6,5%, în descreștere față de 2007 când era de 8,5%.
Șomerii (BIM) din grupa 15-24 de ani reprezintă 28,5% din numărul total al șomerilor din regiune, o pondere mai scazută dect în perioada 2004- 2008.
În mediul rural șomerii (BIM) din grupa 15-24 de ani reprezintă 34,9% din numărul total al șomerilor din regiune din mediul rural.
La sfârșitul anului 2009 în evidențele AJOFM din judetul Brăila erau înregistrați 11,1 mii șomeri, față de 5,3 mii șomeri în 2007, în creștere cu 109,4% față de anul 2007 (vezi Anexa 3c Piața muncii SE ).
Conform BFM, rata șomajului înregistrat la nivel județean a cunoscut o creștere în ultimii ani. Județul Brăila are în 2009 rata șomajului înregistrat apropiată de media regională.
Rata șomajului în rândul femeilor a crescut în 2009 față de 2007 de la 2,8% la 6,5%.
La 31 decembrie 2009, ponderea șomerilor sub 25 de ani din totalul șomerilor înregistrați era de 16,7%, în scădere continuă în perioada 2004 – 2008 (20,6% în 2004).
Concluzii din analiza ocupării și șomajului pe niveluri de instruire
Structura după nivelul de instruire, în anul populației ocupate la nivelul Regiunii Sud Est arată că 26,3% din totalul populației ocupate are nivel de instruire scăzut (nivel gimnazial, primar sau fără școală absolvită) în scădere față de 2007 (28,5%) și doar 11,9% are nivel superior de instruire, pondere în creștere față de 2007 (10,3%).
Se remarcă, de asemenea, faptul că în rândul populației feminine 72,32 % are nivel de instruire profesional (mediu și superior), comparativ cu 74,33% din populația masculină.
Evoluția structurii populației ocupate după nivelul de instruire în perioada 2006-2009 evidențiază creșterea ponderii populației cu nivel superior și mediu (postliceal, liceal, profesional) și scăderea ponderii populației cu nivel scăzut.
Riscul de șomaj crește și șansele de ocupare se reduc cu cât nivelul de educație este mai scăzut.
În 2009, rata șomajului regional pentru persoanele cu nivel scăzut de educație (cu cel mult învățământ gimnazial) este mai mare decât la nivel național. Rata de ocupare în cazul persoanelor cu nivel scăzut de educație la nivelul Regiunii Sud Est este de 38.8%).
Se constată o rată a șomajului la persoanele cu studii superioare în Regiunea Sud Est este de 5,2%. În mod corespunzător, rata de ocupare a persoanelor cu studii superioare din regiune se situează sub media națională pentru același nivel de educație (80,7% față de 85,8%).
La nivel regional rata de ocupare a femeilor cu nivel scăzut de educație (50,8%) este cu aproximativ 6 puncte procentuale mai mică decât a bărbaților (56,9%).
4.3.3. Concluzii din analiza structurii populației ocupate civile
Ierarhia sectoarelor economice din punct de vedere al ponderii populației ocupate civile pe sectoare în 2009 la nivel județean este: serviciile 38%, agricultura 30,1%, industria 22%, construcțiile 11,6%.
La nivelul județului, se constată, pentru perioada 2006-2009, tendința de scădere a numărului și ponderii populației ocupate în agricultură, în paralel cu creșterea numărului și ponderilor populației ocupate în servicii și în construcții. Industria a înregistrat fluctuații în perioada analizată iar începând cu anul 2005 se constată o ușoară scădere.
Populația ocupată civilă a crescut atât în cifre absolute cât și ca pondere în toate activitățile din cadrul sectorului servicii.
Cele mai importante creșteri s-au înregistrat în servicii (creștere cu peste 12,3 mii persoane, de la 36 mii în 2002 la 48,3 mii în 2009), construcții (creștere cu 5,8 mii persoane, de la 5,8 în 2002 la 11,6 în 2009). În cadrul serviciilor au înregistrat creșteri ale numărului și ponderii toate activitățile. Cele mai importante creșteri le-a înregistrat comerțul la care populația ocupată civilă aproape s-a dublat în perioada analizată (de la 8,7 mii în 2002 la 16 mii în 2009).
Cele mai importante scăderi ale populației ocupate civile a înregistrat, în perioada analizată, agricultura (scădere cu peste 10,5 mii persoane, de la 48,7 mii în 2002 la 38,2 mii în 2009). Ponderea populației civile ocupate în agricultură a scăzut de la 38,1% în 2002 la 30,1% în 2009.
Figura 4.8
Serviciile
Ponderea populației ocupate civile din servicii la nivel regional este cu peste 2 puncte procentuale sub media națională. Județul Brăila înregistrează o pondere inferioară mediei regionale (37,4%) față de 40,2% media reginală. Ponderea ocupării în hoteluri și restaurante este cu 0,6% sub valoarea regională. În transporturi, depozitare și comunicații, județul are ponderea cu 2 % mai mică decât valoarea regională. În comerț județul deține o pondere a populației ocupate de 13% mai mare față de media regională de 12,7%. Față de anul 2002 serviciile au cunoscut o creștere a ponderii populației civile ocupate cu peste 9 puncte procentuale în anul 2007.
Agricultura
Agricultura a înregistrat o scădere semnificativă a ponderii populației civile ocupate în perioada 2002-2009 și deține o pondere cu aproape 6 puncte procentuale peste media regională.
Industria
În 2009 industria a cunoscut cea mai redusă pondere a populației civile ocupate din tot intervalul 2002-2009, de numai 22,8%.
Construcțiile
Ponderea populației ocupate civile în construcții la nivelul județului, în 2009 (9,1%) este peste media regională (8%). Ponderea populației ocupate civile în construcții a crescut constant în perioada 2002-2008, iar în scăzut ușor față anul 2008 cu 0,4%.
4.3.4. Concluzii din analiza comparativă pe ocupații a șomajului și locurilor de muncă vacante înregistrate
Din analiza evoluției șomajului înregistrat și a locurilor de muncă vacante în perioada 2003 – 2009 se poate aprecia potențialul de absorbție al forței de muncă pe o serie de ocupații grupate pe domenii ale formării profesionale din IPT. Principalele concluzii ale acestei analize la nivelul județului sunt prezentate în continuare.
Profilul dominant la nivelul județului în ce privește cererea de forță de muncă pare să fie dat de următoarele domenii (în ordinea numărului de locuri de muncă vacante ): mecanică, comerț, construcții, economic, turism și alimentație, electric. Aceste domenii înregistrează o balanță pozitivă în ce privește diferența locuri de muncă vacante-șomeri
Din analiza evoluțiilor lunare ale șomajului și locurilor de muncă vacante înregistrate din perioada octombrie 2008 – martie 2009 se desprinde concluzia că în piața muncii s-au produs ca efect al crizei economico – financiare creșteri alarmante ale numărului de șomeri și ale ratei șomajului.
4.3.5. Proiecția ocupării și a deficitului de calificări pe termen scurt (anchete)
În acest context, concluziile studiului INCSMPS prezentate mai jos vor trebui analizate cu prudență și validate prin compararea cu evoluțiile viitoare ale pieței muncii .
Conform studiului INCSMPS (scenariul 2, apreciat ca fiind cel mai plauzibil) – diferența cerere-ofertă pentru toate activitățile economiei naționale sunt negative pentru toată perioada 2007-2013. Se remarcă activitățile: agricultură, vânătoare și silvicultură, energie electrică, termică, gaze, apă, administrație publică și apărare, învățământ, la care trendul este de creștere a diferenței dintre cerere și ofertă. Cele mai mari valori dar și cea mai mare pantă de creștere a diferenței sunt în agricultură, vânătoare și silvicultură și administrația publică. Celelalte activități au trenduri de diminuare a diferenței dintre cerere și ofertă.
Din analiza evoluției prognozate pentru cererea potențială pe activități economice în perioada 2007-2013 se constată că tendințe de scădere a cererii se estimează la activitățile din agricultură, administrație publică iar trenduri de creștere a cererii pe piața muncii se estimează la construcții, comerț, transport, depozitare și industria prelucrătoare .
Procentual cererea prognozată pe activități economice arată ca in tabelul de mai jos:
Tabelul 4.9. – Cererea prognozată pe activități economice (%)
Sursa datelor: prelucrare a datelor din studiul realizat de INCSMPS
În ceea ce privește situația prognozată pentru tipurile de industrii componente ale industriei extractive, prelucrătoare, energie electrică, termică, gaze, apă, transport, depozitare și comunicații, prin corelarea acestora cu domeniile formării profesionale inițiale prin prelucrarea datelor oferite de institut referitoare la prognoza cererii pe profesii rezultă procentele de cerere previzionate pentru 2013.
Ponderile pe activități apreciem că pot fi utilizate ca bază pentru proiecția ofertei educaționale de formare inițială, cu mențiunea că pentru agricultură dat fiind faptul că diferențele cerere-ofertă sunt foarte mari și în continuă creștere, ponderile pentru oferta educațională ar trebui să fie cu mult mai mici decât ponderile previzionate pentru cerere. Alocarea acestor procente a ținut cont de acele domenii identificate ca fiind cu dinamică mai ridicată în ceea ce privește cererea-oferta în perspectiva 2013 ( hoteluri și restaurante, comerț, construcții).
În aceste condiții apreciem că ponderile prezentate pot fi utilizate ca bază de discuție în planificarea ofertei de formare profesională inițială.
4.3.6. Concluzii din previziunile privind cererea și oferta pe termen lung la nivel regional
Rata șomajului BIM se menține la valori mai ridicate decât media regională.
Rata șomajului tinerilor (15-24 ani) are în 2009 valori îngrijorător de mari (21,8%, cu 1 puncte procentual mai mare decât media națională de 20,8% și cu 2,1 puncte mai mare decât media UE 27, de 19,7%). Populația masculina și cea din mediul urban de la această categorie de vârstă înregistrează valori mai mari ale ratei șomajului.
Ponderea șomerilor tineri din totalul șomerilor este în perioada 2002 – 2009 cuprinsa intre 25-35% și atinge în 2007 cea mai mare valoare din intervalul analizat, peste 33%, ca apoi sa inregistreze o scadere in 2009, ajungand la un nivel de 28,5%.
Riscul de șomaj crește și șansele de ocupare se reduc cu cât nivelul de educație este mai scăzut.
În 2009 rata șomajului regional pentru persoanele cu nivel scăzut de educație este aproape dublă față de rata de rata șomajului la persoanele cu nivel superior de educație(7,8% față de 4,9% – anexa 3a AMIGO).
Rata de ocupare a persoanelor cu nivel scăzut de educație este în 2009 la nivel regional de peste 2 ori mai mică decât rata de ocupare a persoanelor cu studii superioare (38,8% față de 82,3%)
La nivel regional rata de ocupare a femeilor este la toate categoriile de nivel de educație sub cea a bărbaților, cu exceptia femeilor cu nivel superior de pregatire, decalajul accentuându-se o dată cu scăderea nivelului de educație (la nivel scăzut de educație rata de ocupare a populației feminine este de 28,6% față de 52,2% la masculin).
Comparativ cu situația la nivel național pentru persoane cu studii superioare, rata șomajului este mai ridicată (4,9%), iar rata de ocupare mai mică (82,3%).
În mediul rural aproape jumătate din populația ocupată (47,3%) are nivel scăzut de instruire față de numai 10,1% în mediul urban. Populația ocupată din mediul rural cu nivel superior de instruire (2,8%) este de 7 ori mai puțin numeroasă decât cea din mediul urban cu același nivel de instruire (19,3%).
4.4. IMPLICAȚIILE PENTRU IPT
Rata ridicată a șomajului, șomajul ridicat în rândul tinerilor și șomajul de lungă durată – obligă sistemul de ÎPT la:
anticiparea nevoilor de calificare și adaptarea ofertei la nevoile pieței muncii;
acțiuni sistematice de informare, orientare și consiliere a elevilor;
abordarea integrată a formării profesionale inițiale și continue, din perspectiva învățării pe parcursul întregii vieți;
implicarea în programele de măsuri active pentru ocuparea forței de muncă, în special în cele privind oferirea unei noi calificări tinerilor care nu și-au găsit un loc de muncă după absolvirea școlii;
parteneriate active cu agenții economici, Agențiile de Ocupare a Forței de Muncă, autorități și alte organizații care pot contribui la integrarea socio-profesională a absolvenților – prioritate permanentă a managementului școlar.
Participarea scăzută a forței de muncă în programe de formare continuă – în contrast cu nevoile de formare în creștere (pentru întreprinderi, salariați, șomeri), decurgând din mobilitatea ocupațională accentuată de procesele de restructurare a economiei, nevoile de actualizare și adecvare competențelor la cerințele în schimbare la locul de muncă, etc. – oferă școlilor oportunitatea unei implicării active ca furnizori de formare pentru adulți, având în vedere:
creșterea nivelului de calificare a capitalului uman și formarea de noi competențe pentru adaptarea la schimbările tehnologice și organizaționale din întreprinderi;
adecvarea calificării cu locul de muncă;
reconversia profesională în funcție de nevoile pieței muncii;
recunoașterea și valorificarea în experienței profesionale și a competențelor dobândite pe cale formală și informală;
diversificarea ofertei de formare și adaptarea la nevoile grupurilor țintă: ex. programe de formare la distanță, consultanță, etc.
Evoluțiile sectoriale în plan ocupațional, analizele și prognozele privind evoluția cererii și ofertei de forță de muncă – trebuiesc avute în vedere pentru:
Planificarea strategică pe termen lung a ofertei de calificare, corelată la toate nivelurile decizionale: regional (PRAI), județean (PLAI), unitate școlară (PAS);
Identificarea și eliminarea unor dezechilibre între planurile de școlarizare și nevoile de calificare;
Planurile de școlarizare trebuie să reflecte ponderea crescută a serviciilor, nevoile în creștere în construcții, calificările necesare ramurilor industriale cu potențial competitiv (cu accent pe creșterea nivelului de calificare și noile tehnologii), prioritățile strategice sectoriale pentru agricultură și dezvoltarea rurală.
Decalajele privind nivelul de educație în mediul rural față de urban – obligă la:
Măsuri sistemice pentru creșterea generală a calității învățământului rural;
Asigurarea accesului egal la educație în condiții de calitate;
Măsuri de sprijin pentru continuarea studiilor de către elevii din mediul rural și din categorii defavorizate economic și social;
Adaptarea ofertei de formare profesională inițială la nevoile anticipate ale pieței muncii corelată cu validarea periodică a datelor din studiile previzionale pe baza datelor curente din surse oficiale și administrative
În anul 2005 studiile previzionale au permis formularea, pe baza analizei cererii și ofertei potențiale la orizontul anului unor ținte pentru oferta de formare profesională inițială. În perioada 2006-2008 aceste ținte au fost anual verificate și validate prin confruntarea cu datele curente furnizate de analiza pieței muncii din surse oficiale și administrative precum și cu prognozele pe termen scurt obținute din anchetele în întreprinderi. Aceste procese au antrenat întregul CLDPS precum și un mare număr de parteneri sociali. Până la debutul anului școlar 2008-2009, țintele pentru oferta de formare profesională inițială nu au fost infirmate de datele curente sau de prognozele pe termen scurt. Este de menționat totuși că în contextul economico-social actual, caracterizat de o dinamică accelerată a schimbărilor este necesară continuarea verificării țintelor prognozate și, dacă realitățile pieței muncii o impun, corectarea și ajustarea acestora.
Evoluțiile imprevizibile ale pieței muncii și economiei din ultimii ani, în condițiile crizei economico-financiare, arată că previziunile privind cererea pieței muncii la orizontul anului 2013, recomandate pentru oferta IPT capătă un grad foarte ridicat de relativitate. În acest context, se apreciază că este necesară monitorizarea evoluțiilor pieței muncii și urmărirea studiilor previzionale realizate de Comisia Națională de Prognoză pentru actualizarea țintelor propuse pentru oferta IPT pentru anul școalr 2011-2012.
Tabelul 4.10. Ținte pentru oferta de formare profesională inițială
* ponderile reprezintă ieșiri din sistemul ÎPT în 2013
5. ÎNVĂȚĂMÂNTUL PROFESIONAL ȘI TEHNIC DIN JUDEȚUL BRĂILA
5.1. CONTEXTUL DE POLITICI PENTRU EDUCAȚIE SI FORMARE PROFESIONALĂ
5.1.1. Contextul european
Orizontul de timp (2013) în care se încadrează prezentul plan de acțiune este marcat de procesul de integrare în Uniunea Europeană.
Educația și formarea profesională, în strânsă legătură cu politicile de ocupare a forței de muncă, constituie una dintre componentele prioritare ale politicilor și programelor UE.
Principalele repere care definesc aceste politici sunt:
Strategia EUROPA 2020 propune o nouă viziune pentru economia socială de piață a Europei în următorul deceniu, care să ajute Uniunea să iasă din criza economică și financiară și să edifice o economie inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, cu niveluri ridicate de ocupare a forței de muncă, productivitate și coeziune socială.
La nivel european, cadrul general al strategiei a fost adoptat din 25-26 martie 2010 și definitivat din 17 iunie 2010.
La nivel național: Strategia este implementată la nivelul Statelor membre prin intermediul Programelor Naționale de Reformă (PNR). Proiectul PNR al României a fost adoptat în ședința de guvern din data de 17 noiembrie 2010 și transmis
Prioritățile acestor politici:
Creștere inteligentă:
Dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere și inovare
Creștere durabilă:
Dezvoltarea unei economii mai competitive, eficiente în utilizarea resurselor și ecologice
Creștere inclusivă
Rată ridicată de ocupare, coeziune economică și socială
Țintele anului 2020 prin aceste politici:
Creșterea ratei de ocupare a populației 20-64 ani, de la 69% în prezent, la peste 75%;
Alocarea a 3% din PIB pentru Cercetare-dezvoltare;
Rata abandonului școlar timpuriu: max 10%;
Cel puțin 40% din tineri (30-34 ani) să fie absolvenți de învățământ terțiar;
“20/20/20”: reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră, creșterea cu 20% a ponderii energiei regenerabile în consumul final de energie, creșterea cu 20% a eficienței energetice, comparativ cu 1990;
Reducerea cu 25% a populației aflate sub pargul de sărăcie.
Europa 2020, noua strategie a UE privind creșterea economică, include cinci obiective ambițioase care vor trebui îndeplinite, până în anul 2020, în următoarele domenii: ocuparea forței de muncă, inovare, educație, incluziune socială și climă/energie.
Inițiativele majore care intră în sfera ocupării forței de muncă, a afacerilor sociale și a incluziunii sunt:
Tineretul în mișcare: pentru a le oferi tinerilor mai multe șanse de a-și găsi un loc de muncă, este necesar să-i ajutăm pe studenți și pe stagiari să capete experiență în alte țări, să ameliorăm calitatea sistemului european de educație și formare și să-l facem mai atractiv
Tineretul în mișcare este un vast pachet de inițiative politice în domeniul educației și al ocupării forței de muncă destinat tinerilor europeni. Lansat în 2010, pachetul face parte din strategia Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.
Linii de acțiune principale:
Dezvoltarea de sisteme educaționale și de formare moderne care să asigure competențe-cheie și excelență:
Investiții mai mari, mai țintite și durabile în educație și formare; asigurarea celui mai bun randament al resurselor publice; diversificarea surselor de finanțare;
Consolidarea acțiunilor pentru reducerea abandonului colar timpuriu;
Dezvoltarea serviciilor de orientare și consiliere profesională: informații de bază pentru planificarea carierei (informații ref. la parcursurile educaționale și de formare, oportunități de angajare); acțiuni de îmbunătățire a imaginii sectoarelor și profesiilor cu potențial de angajare;
Promovarea învățării și predării de calitate;
Accentul pe competențele cheie pentru economia și societatea bazată pe cunoaștere, de ex. a învăța să înveți, comunicarea în limbi străine, competențele antreprenoriale, TIC, învățarea online, competențele în domneiul matematicii (inclusiv competențele numerice) și științelor;
Accentul pe competențele cheie pentru economia și societatea bazată pe cunoaștere, de ex. a învăța să înveți, comunicarea în limbi străine, competențele antreprenoriale, TIC, învățarea online, competențele în domneiul matematicii (inclusiv competențele numerice) și științelor; Comisia va prezenta în 2011 o Comunicare privind competențele în sprijinul învățării de a lungul vieții, care va include propuneri de elaborare a unui limbaj comun între sistemul educațional și sectorul profesional (Taxonomia europeană pentru aptitudini, competențe și profesii – ESCO);
Creșterea atractivității, ofertei și calității EFP VET: conform proiecțiilor, cca. 50 % din totalul locurilor de muncă din 2020 vor fi pt. calificări de nivel mediu rezultate din programe de educație și formare profesională;
Promovarea experienței timpurii la locul de muncă ca factor esențial pentru pentru facilitarea intrării pe piața muncii și orientarea carierei: programe de tip ucenicie și stagii de practică de calitate;
(RSI);
Facilitarea parcursurilor și permeabilității dintre EFP și învățământul superior, inclusiv prin dezvoltarea unor cadre naționale de calificare și prin menținerea unor parteneriate strânse cu sectorul profesional;
Extinderea oportunităților de învățare non formală și informală; recunoașterea și validarea acestor tipuri de învățare.
Promovarea atractivității învățământului superior pentru economia bazată pe cunoaștere:
Mărirea proporției tinerilor care urmează un program de studii superioare sau echivalent;
Îmbunătățiea calității, atractivității și capacității de adaptare a învățământului superior;
Ameliorare cantitativă și calitativă a mobilității și a capacității de inserție profesională.
Susținerea unei dezvoltări puternice a învățării transnaționale și a mobilității profesionale pentru tineri
Promovarea mobilității tinerilor în scop educațional: obiectivul ca până în 2020 toți tinerii din Europa să poată avea posibilitatea de a și petrece în străinătate o parte din timpul alocat parcursului educațional, inclusiv prin formare la locul de muncă;
Promovarea mobilității profesionale a tinerilor.
Măsuri de reducere a șomajului și de sprijinire a încadrării în muncă a tinerilor:
Sprijin pentru obținerea primului loc de muncă și începerea unei cariere;
Comisia va stabili o monitorizare sistematică a situației tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare pe baza unor date comparabile la nivelul UE, ca sprijin pentru elaborarea politicilor și pentru învățarea reciprocă în acest domeniu;
Se recomandă Statelor membre asigurarea faptului că toți tinerii sunt încadrați în muncă, își continuă studiile sau fac parte dintr un program de activare în termen de patru luni de la absolvirea școlii, ca parte a unei „garanții pentru tineret”.
Sprijinirea tinerilor cu risc
Susținerea tinerilor antreprenori și a activităților independente
O agendă pentru noi competențe și locuri de muncă: este nevoie să reformăm piața muncii, pentru a-i ajuta pe cetățenii europeni să dobândească noi competențe profesionale, pentru a crea noi locuri de muncă și pentru a adapta legislația UE în domeniul muncii.
Prin această inițiativă, Comisia dorește să ajute UE să își atingă obiectivul în materie de ocupare a forței de muncă stabilit pentru 2020: acela ca 75% din populația cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani să aibă un loc de muncă. Lansată în 2010, inițiativa face parte din strategia Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, care va fi pusă în practică cel puțin în următorii 10 ani De asemenea, Agenda contribuie la îndeplinirea altor obiective ale UE: reducerea ratei abandonului școlar sub nivelul de 10% și obținerea unui procent de 40% de tineri cu studii superioare sau tehnice, precum și reducerea numărului de persoane amenințate de sărăcie și excluziune socială cu cel puțin 20 de milioane.
Platforma europeană împotriva sărăciei și excluziunii sociale își propune să stimuleze munca la toate nivelurile, în vederea atingerii obiectivului principal al UE, acela ca până în 2020, cel puțin 20 de milioane de persoane să nu mai sufere de pe urma sărăciei și a excluziunii sociale.
Prin aceste programe la nivelul statelor membre s-au luat o serie de măsuri ca:
Promovarea și monitorizarea implementării efective a rezultatelor dialogului social
Dezvoltarea parteneriatelor între sectorul educației și lumea muncii, în special prin implicarea partenerilor sociali în planificarea ofertei de educație și fomare profesională
Implementarea Cadrului European al Calificărilor (EQF); Cadrul Național al Calificărilor corelat cu EQF
Asigurarea dobândirii și recunoașterii, prin învățământul general, profesional și superior și prin formarea adulților, inclusiv pe cale non-formală sau informală, a competențelor cerute pentru angare în formarea continuă și pe piața muncii
5.1.2.Contextul național
PROGRAMUL NAȚIONAL DE REFORMĂ (2011 – 2013)
Tabelul 5.1. Traiectoria proiectată a ratei de părăsire timpurie a sistemului educațional
Măsurile-cheie pentru atingerea țintei naționale sunt:
Extinderea cadrului de aplicare a reformei educației timpurii;
Asigurarea participării la o educație de calitate pentru școlarii proveniți din grupurile dezavantajate: Bani de liceu (buget anual estimat: 188 mil.lei); Rechizite școlare (buget anual estimat:20 mil. lei); Euro 200 (buget anual estimat: 22 mil.lei); Cornul și laptele (buget anual estimat:480 mil. lei);
Susținerea și dezvoltarea învățării pe tot parcursul vieții prin implementarea și diversificarea programelor în domeniu: A doua șansă (buget estimat pentru 2010-2013: 5 mil. euro) și Școala de după școală (buget anual estimat: 751 mil. lei);
Revizuirea sau, după caz, elaborarea standardelor de calitate pentru învățământul preuniversitar precum și a standardelor ocupaționale, de formare și de pregătire profesională;
Dezvoltarea învățământului profesional, liceal (filiera tehnologică) și al școlii post-liceale, prin:
acordarea de burse (buget estimat: 31,29 mil. lei/an) și școlarizare gratuită în învățământul post-liceal de stat cu finanțare prin bugetele locale (buget estimat: 31,29 mil. lei/an). Instituție responsabilă: MECTS;
dezvoltarea de parteneriate cu mediul de afaceri și partenerii sociali, prin implementarea proiectelor: Corelarea ofertei educaționale a învățământului profesional și tehnic cu cerințele pieței muncii (perioadă: ian. 2010-mai 2012; buget total: 18,49 mil. lei) și Formarea cadrelor didactice din învățământul profesional și tehnic – profil servicii, pentru extinderea metodei moderne interactive de învățare prin firma de exercițiu (perioadă: 2010 – iulie 2013, buget total: 10,69 mil. lei). Responsabili: MMFPS, MECTS prin Centrul Național pentru Dezvoltarea Învățământului Profesional și Tehnic (CNDIPT), autoritățile locale, unitățile școlare IPT, antreprenorii din mediul de afaceri;
dezvoltarea instituțională a Consiliului Național al Calificărilor si al Formării Profesionale (CNFPA), introducerea sistemului de credite de acumulare și transfer, dezvoltarea și adoptarea descriptorilor pe nivelurile de calificare din România. Instituții responsabile: CNCFPA – MECTS, MMFPS.
Tabelul 5.2. Traiectoria proiectată a ponderii tinerilor absolvenți de învățământ terțiar
Măsurile-cheie pentru atingerea țintei naționale sunt:
I. Descrierea în termeni de competențe a 350 programe de studiu și corelarea acestora cu calificările de pe piața muncii prin definitivarea Cadrului Național al Calificărilor în Învățământul Superior (CNCIS) și racordarea acestuia al Calificărilor în Învățământul Superior (EHEQF). CNCIS este realizat prin implementarea proiectului POS-DRU Dezvoltarea unui sistem operațional al calificărilor din învățământul superior din România (perioada: 2008 – 2011, buget: 17,45 mil. lei) și prin alte proiecte POS DRU, precum și prin constituirea Registrului Național al Calificărilor din Învățământul Superior (RNCIS). Instituție responsabilă MECTS – Consiliul Național al Calificărilor al Formării Profesionale a Adulților (CNCFPA);
II. Adaptarea învățământului superior la cerințele pieții muncii prin: realizarea unui Studiu național de monitorizare a inserției pe piața muncii a absolvenților din învățământul superior (buget: 9,55 mil. lei), operaționalizarea Registrului Matricol Unic (buget: 17,54 mil. lei) și prin implementarea unor proiecte POS DRU de formare a cadrelor didactice și studenților în scopul dobândirii de competențe cerute pe piața forței de muncă (buget total pentru 2009-2012: cca. 40 mil. lei). Instituție responsabilă: MECTS;
III. Acordarea de facilități fiscale firmelor pentru a recruta tineri absolvenți sub 35 ani pe care doresc să-i specializeze în domeniul de activitate al firmei prin cursuri de nivel de educație terțiară. (Buget total estimat 2011-2013: 111,36 mil. lei). Instituții responsabile: MECTS, MFP;
IV. Elaborarea unui set de facilități la rambursarea creditului de studii pentru absolvenții care acceptă, prin contract, să-și desfășoare activitatea profesională în domeniul în care s-au pregătit, pentru o perioadă de minimum 5 ani, în mediul rural sau în zone defavorizate. (Buget total estimat 2011-2013: 33,4 mil. lei). Instituții responsabile: MECTS;
V. Sporirea accesului la educația terțiară, în condițiile asigurării egalității de șanse, prin operaționalizarea Agenției de Credite pentru Studenți (termen: 2012; buget estimat în 2011: 4,09 mil. lei) și creșterea cu 20% până în cifrelor de școlarizare pentru școlile post-liceale și studiile universitare de licență. Instituție responsabilă: MECTS.
O bază de date națională ce cuprinde descrierea tuturor calificărilor acordate de instituțiile de învățământ superior din România.
Registrul Matricol Unic al Universităților din România este o bază de date electronică în care vor fi înregistrați toți studenții din România din universitățile publice sau private acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu.
Blocajele și constrângerile identificate pe ansamblu la nivel național cu privire la sistemul de educațional românesc sunt:
(i) instabilitatea legislativă și/sau legislația incompletă și neunitară în domeniu;
(ii) întârzierile în implementarea politicilor care susțin accesul și participarea la educație și/sau care asigură succesul școlar;
(iii) necorelarea politicilor în domeniul învățământului cu politicile economice;
(iv) existența unor oferte educaționale nediversificate, puțin flexibile și necorelate cu piața muncii; capacitatea instituțională limitată și comunicarea instituțională greoaie.
Blocajele sistemului educațional românesc identificate de UE sunt:
(i) slaba legătură între sistemul educațional și piața muncii;
(ii) calitatea precară a educației în zonele rurale și celor locuite de grupuri dezavantajate;
(iii) orientarea deficitară a sistemului educațional către formarea de competențe (la nivel primar și secundar) și către cercetare și predare de calitate (la nivel terțiar).
Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă Orizonturi 2013-2020-2030
1. Provocări cruciale
1.1 Schimbările climatice și energia curată
1.2 Transport durabil
1.3 Producție și consum durabile
1.4 Conservarea și gestionarea resurselor naturale
1.5 Sănătatea publică
1.6 Incluziunea socială, demografia și migrația
1.7 Sărăcia globala și sfidările dezvoltării durabile
2. Teme inter- și trans-sectoriale
2.1 Educația și formarea profesională
2.2 Cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică, inovația
Educația și formarea profesională – Orizont 2013
Obiectiv național: Dezvoltarea capitalului uman și creșterea competitivității prin corelarea educației și învățării pe tot parcursul vieții cu piața muncii și asigurarea oportunității sporite pentru participarea viitoare pe o piață a muncii modernă, flexibilă și inclusivă a 1,65 milioane persoane.
Dezvoltarea durabilă – temă orizontală în programele sectoriale 2007-2013 și integrată în obiective specifice ale POSDRU;
Înternalizarea în sistemul de educație și formare profesională a principiilor și obiectivelor dezvoltării durabile ca element integrator al ansamblului de cunoștinte, aptitudini și deprinderi necesare existenței și performantei personale în lumea modernă;
Educatia pentru dezvoltare durabila, în toate programele de pregatire, de la stiintele naturii la practicile responsabile ale civismului si de la sustenabilitatea productiei si consumului in raport cu resursele la insusirea principiilor diversitatii culturale, ale bunei guvernari si statului de drept;
Conținuturi tematice transversal integrate în sisteme educaționale formale, non-formale și informale pe 3 dimensiuni: socio-culturală, ambientală și economică.
Educația și formarea profesională – Orizont 2020
Obiectiv național: Atingerea nivelului mediu de performanță al UE-27 în domeniul educației și formării profesionale, cu excepția serviciilor în mediul rural și pentru grupurile dezavantajate unde țintele sunt cele ale UE pentru 2010
Direcții strategice de actiune:
Restructurarea ciclurilor de învățămant și redefinirea programelor de pregătire în funcție de nivelurile de referință agreate pentru Cadrul Național al Calificărilor, astfel încât să fie asigurate transparența sistemului care sprijină învățarea pe tot parcursul vieții precum și mobilitatea ocupatională;
Dezvoltarea capacității și inovației instituționale, având la bază managementul cunoașterii; crearea rețelelor de cooperare care să includa parteneriatele public-privat în conditiile descentralizării sistemului de învățământ și al autonomiei universitare;
Profesionalizarea managementului educațional și a guvernanței prin formarea resurselor umane pentru leadeship eficient, pentru promovarea atitudinilor participative, proactive și anticipative și prin dezvoltarea competențelor specifice, acordând aceeași prioritate celor sociale si personale.
Direcții strategice de acțiune (continuare):
Deschiderea sistemului formal de educație prin recunoașterea achizițiilor de învățare dobândite în contexte non-formale sau informale. Până în 2020 – acces real la centre de validare a competențelor dobândite în asemenea contexte;
Diversificarea ofertei educaționale non-formale și informale. Cuprinderea în sisteme de invățare permanentă: minimum 15% din grupa de vârstă 25-64 ani;
Accentuarea pregătirii tinerilor pentru învățare pe tot parcursul vieții și capacitate de a se adapta competitiv pe piata muncii din UE;
Dezvoltarea unor programe de studiu diferențiate conform specificului regiunilor și nevoilor elevilor/studenților;
Extinderea învățământului și formării profesionale de calitate în mediul rural, cultivarea egalității de șanse și atragerea în sistemul educațional a tinerilor din grupurile defavorizate;
Extinderea cooperării internaționale prin programe și proiecte europene, bilaterale, transfrontaliere;
Educația și formarea profesională – Orizont 2030
Obiectiv național: Situarea sistemului de învățământ și formare profesională la nivelul performanțelor superioare din UE-27; apropierea semnificativă de nivelul mediu al UE în privința serviciilor educaționale oferite în mediul rural și pentru persoanele provenite din medii dezavantajate sau cu disabilități
Direcții strategice/priorități:
Principiile și practicile dezvoltării durabile – încorporate organic în ansamblul politicilor educaționale.
Eficiența internă și externă a sistemului de educație va fi în continuare obiectivul principal.
Invățarea eficientă va rămâne o prioritate;
Formele și metodele de predare vor fi caracterizate prin diversitatea și flexibilitatea abordărilor pedagogice și se vor concentra pe formarea deprinderii de a acumula cunoștințe utile și a capacității de a aplica aceste deprinderi într-un spectru larg de domenii;
Metodologia de evaluare, certificare și atestare a calității actului educațional precum a relevanței acestuia pe piața muncii se va alinia la procedurile de benchmarking adoptate în UE și la cele mai bune practici existente pe plan mondial.
Extinderea în continuare a cooperării internaționale .
PLANIFICAREA STRATEGICĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNT
Obiectiv major: creșterea contribuției învățământului profesional și tehnic și a învățământului superior la tranziția rapidă și eficientă către o economie competitivă bazată pe inovare și cunoaștere, participativă și inclusivă.
Creșterea relevanței învățării și învățarea pe parcursul întregii vieți (1)
Angajabilitate: ocupare (calificări cerute de piața muncii, competențe necesare ocupării și păstrării unui loc de muncă) și continuarea studiilor
prognoza ofertei pe termen mediu și proiectarea programului de studiu adaptat nevoilor în schimbare ale pieței muncii;
tranziția de la școală la viața activă (“a ști”,“a face”,“a fi”, “a trăi în armonie cu alții”);
parteneriatul cu mediul de afaceri;
monitorizarea inserției socio-profesionale a absolvenților.
Contribuția la dezvoltarea economică și socială a comunității și a regiunii: formarea de competențe care atrag și susțin investițiile
gradul de satisfacție al angajatorilor;
capacitatea de a furniza servicii pentru comunitate.
Învățarea pe parcursul întregii vieți
validarea rezultatelor învățării;
continuitatea ofertei educaționale: articulare și coerență;
informare și consiliere privind cariera.
Modelul de planificare strategică a ofertei de formare profesională prin IPT (1)
Modelul proiectat și implementat cu sprijinul Programelor Phare TVET multianuale urmărește asigurarea unei oferte de formare profesională prin IPT relevantă în raport cu nevoile previzionate ale pieței muncii
Relevanța ofertei de formare profesională
cantitativă – deficitul de competențe și calificări de pe piața muncii;
calitativă – teritorialitatea ofertei (geografică, sectorială), calitatea rezultatelor învățării
Descentralizarea deciziei și distribuirea acesteia pe mai multe niveluri decizionale, respectiv național, regional, județean și local
Exercițiu participativ bazat pe acțiunea colectivă a partenerilor economici și sociali multipli (Consorții regionale, Comitete Locale de Dezvoltare a Parteneriatului Social, Partenerii unității de învățământ)
Combină fluxul decizional de sus în jos cu cel de jos în sus
Instrumente: PRAI, PLAI, PAS
ACȚIUNI VIITOARE ȘI MĂSURI CORECTIVE
Dezvoltarea capacității de management a structurilor manageriale participative CR, CLDPS
Creșterea implicării partenerilor sociali în exercitarea rolurilor în cadrul CR și CLDPS (regulamente cadru pentru statuarea relațiilor interinstituționale);
Constituirea/dezvoltarea grupurilor de lucru tematice în sprijinul CR și CLDPS (sectoriale, pentru IS, etc.);
Creșterea capacității de planificare strategică a echipelor de actualizare și monitorizare PRAI, PLAI, PAS;
Creșterea calității monitorizării și implementării PRAI, PLAI, PAS.
Surse de finanțare: Proiecte cu finanțare prin POS DRU pentru dezvoltarea capacității manageriale a structurilor parteneriale.
Creșterea calității documentelor de planificare strategică
Îmbunătățirea colectării datelor din surse administrative;
Actualizarea studiilor previzionale;
Îmbunătățirea procesului de consultare publică privind documentele de planificare strategică;
Dezvoltarea secțiunii din PRAI referitoare la contribuția ÎS la dezvoltarea regională.
Surse de finanțare: Proiecte cu finanțare prin POS DRU
Implementarea PRAI, PLAI, PAS
Programul operațional sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU)
In perioada 2007-2013, România, ca țară membră a Uniunii Europene, a primit pentru dezvoltarea resurselor umane importante fonduri europene accesibile prin proiecte, care vor avea două direcții principale de acțiune: educația si formarea profesională si piața muncii.
Pentru domeniul Resurse Umane, România a elaborat documentul programatic Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU) prin care stabilește strategia de dezvoltare a resurselor umane si implicit prioritățile identificate în acest domeniu.
Obiectivul general al POS DRU îl reprezintă dezvoltarea capitalului uman și creșterea competitivității pe piața muncii, prin promovarea egalității de șanse pentru învățarea pe tot parcursul vieții si dezvoltarea unei piețe a muncii moderne, flexibile si incluzive care vor conduce, până în 2015, la integrarea sustenabilă pe piața muncii a 850 000 persoane.
Obiectivele specifice ale POS DRU sunt:
– promovarea educației si formării inițiale și continue de calitate, incluzive pentru învățământul universitar si cercetare;
– promovarea culturii antreprenoriale si îmbunătățirea calității și productivității muncii;
– facilitarea inserției pe piața muncii a tinerilor și șomerilor pe termen lung;
– dezvoltarea unei piețe a muncii moderne, flexibile si incluzive;
– promovarea (re)inserției pe piața muncii a persoanelor inactive, inclusiv din zonele rurale;
– îmbunătățirea serviciilor publice de ocupare;
– facilitarea accesului la educație și piața muncii a grupurilor vulnerabile.
5.2. INDICATORI DE CONTEXT SPECIFICI
5.2.1. Contextul demografic și populația școlară
Contextul demografic este prezentat detaliat și analizat în capitolul 2, din perspectiva implicațiilor pentru ÎPT cu privire la structura și evoluția populației pe grupe de vârstă, medii de rezidență și sex, structura etnică, fenomenul migrației. Pentru orizontul de planificare 2013, cele mai severe concluzii rezultate din prognozele INS, sunt în legătură cu declinul demografic general, accentuat pentru populația tânără, cu reduceri semnificative pentru populația de vârstă școlară, în paralel cu îmbătrânirea populației (vezi Capitolul 2.2).
Populația școlară din învățământul preuniversitar la nivelul județului Brăila a înregistrat în perioada 2000-2010 o scădere continuă ajungând de la 69749 elevi în anul școlar 2000-2001 la 54971 elevi în anul școlar 2009-2010 (vezi Anexa Educație – Anexa ). Scăderea s-a înregistrat atât pe sexe cât și pe medii de rezidență. Este de menționat însă faptul că datele referitoare la populația școlară din mediul urban și rural se referă la locația școlii și nu la mediul de rezidență al populației școlare.
Tabelul 5.3. Evoluția populației școlare la nivelul județului Brăila
Sursa datelor: INS * după locația școlii
Populația școlară pe nivele de învățământ
Învățământul preșcolar a înregistrat o creștere constantă a numărului de preșcolari în perioada 2000- 2010 atât per total cât și pe sexe și medii de rezidență (vezi Anexa Educație – Macheta1).
Numărul elevilor înscriși la învățământul primar și gimnazial a scăzut continuu începând cu anul școlar 2000-2001. La învățământul primar populația școlară a scăzut la nivelul județului în 2009-2010 față de anul școlar 2000-2001 cu 4.632 de copii iar la învățământul gimnazial scăderea populației a inregistrat un număr de 9.656 elevi ceea ce înseamnă o scădere procentuală de 41,49%. Deși scăderea nu va mai fi atât de accentuată acest proces se va repercuta și asupra învățământului profesional și tehnic în anii următori.
Dacă comparăm numărul elevilor înscriși în învățământul profesional și tehnic din anul 2010-2011 cu cel din anul anul școlar 2002-2003 observăm o diminuare de la 2495 la 1307 elevi.
Se constată o semnificativă modificare a structurii învățământului profesional și tehnic în perioada analizată. Astfel, ponderea elevilor cuprinși în învățământul profesional și tehnic a scăzut constant, de la 63, 31% în anul 2004-2005, la 42,63% în anul școlar 2010-2011. Această diminuare este din cauza faptului că noua structură a sistemului de învățământ nu mai prevede forma SAM și an de completare.
În anul școlar 2011-2012 s-au introdus stagiile de pregătire practică pentru dobândirea calificării profesionale de nivel 2, constatându-se o creștere a numărului de elevi de la învățământul profesional și tehnic, de la 1307 la 1473 elevi.
Începând cu anul școlar 2012-2013 se va introduce învățământul profesional cu durata de 2 ani, promovat prin intermediul programului de dezvoltare a învățământului profesional și tehnic „Alege-ți drumul!”, susținut de MECTS.
Tabelul 5.4. – Evoluția elevilor înscriși la începutul anului școlar în învățământul liceal și învățământul profesional și tehnic
Sursa datelor: INS – Caiete statistice pentru educație
Figura 5.2.
5.3. INDICATORI DE INTRARE
5.3.1. Numărul de elevi ce revine la un cadru didactic
Din punct de vedere al evoluției numărului de elevi ce revin unui cadru didactic în învățământul tehnic, se constată o scădere de la 15,27 elevi/ cadru didactic în 2004-2005 la 14,00 elevi în 2010-2011. (vezi Anexa 6.c)
Deși acest număr este mai mare decât în celelalte județe, în contextul aplicării mecanismelor financiare ale costului standard pe elev se impune analiza școlarizării pe unități de învățământ, profile și specializări și adoptarea unor măsuri de eficientizare a utilizării resurselor. Concentrarea de resurse umane, focusarea formării profesionale inițiale, în special la învățământul profesional, în școli viabile, cu resurse materiale și cu bazine de recrutare mai largi, dublată de măsuri sociale de sprijin ar facilita accesul unui număr mai mare de elevi la programe de calificare cu o calitate sporită.
Sistemul de învățământ brăilean are un mare deficit în ceea ce privește capacitatea serviciilor de cazare și masă. În perioada 2008-2011 au existat doar 225 locuri în internatele școlare pentru elevii din mediul rural această situație fiind generată și de blocarea temporară a Programului de Campusuri Școlare. Apreciem că o creștere a numărului de locuri în internate școlare, extinderea programului BANI DE LICEU și a Bursei profesionale la un număr cât mai mare de beneficiari, decontarea navetei elevilor ar avea ca efect creșterea numărului de elevi din mediu rural înscriși în învățământul profesional și tehnic.
5.3.2. Resursele umane din ÎPT
Analizând perioada 2000-2011, se constată menținerea ponderii titularilor din mediul urban la valori mai mari de 55%, scăderea ponderii suplinitorilor necalificați și creșterea ponderii suplinitorilor calificați.
În anul școlar 2010-2011, la nivelul județului Brăila, ponderea personalului didactic calificat (titulari și suplinitori calificați) încadrat pe disciplinele de specialitate este de 99,29% (profesori) și 98,73%( maiștri instructori ), o pondere foarte mare dacă raportăm aceste cifre la anul școlar 2006-2007 când exista un procent de 6,81% profesori de specialitate necalificați și o pondere de 11,23% maiștri instructori necalificați (vezi Anexa 6d). Scăderea ponderii personalului didactic necalificat până la valori sub 1% este efectul numeroaselor programe de formare și de reconversie profesională, a lipsei ofertei de locuri de muncă în alte sectoare pentru persoane calificate din domeniul tehnic (figura 5.3), reducerii numărului de norme pentru cadrele didactice care predau discipline tehnice.
Se remarcă ponderea mare a cadrelor didactice de specialitate calificate din mediul rural, 100% profesori și 98,2% maiștri instructori și ponderea mică a titularilor din acest mediu 5,54% profesori și 32,11% maiștri instructori (vezi Anexa 6d).
Această evoluție a ponderii personalului titular din mediul rural este cauzată de modificarile legislative cu privire la mișcarea personalului didactic care au permis transferul cadrelor didactice din mediul rural în mediul urban. Scăderea ponderii titularilor din mediul rural întărește ideea concentrării resurselor în unități școlare viabile din mediul urban.
Figura 5.3 1-titulari , 2-suplinitori calificați, 3-suplinitori necalificați
Sursa: datelor: ISJ Brăila
În ceea ce privește formarea și perfecționarea personalului didactic de specialitate se remarcă faptul că au fost cuprinse în activități metodice majoritatea cadrelor didactice de specialitate. Mai mult de jumătate din numărul de cadre didactice de specialitate au participat la stagii de formare organizate de instituții abilitate. Există preocuparea din partea ISJ și a cadrelor didactice pentru programe de reconversie profesională. Un număr însemnat de cadre didactice din județul Brăila au parcurs stagii de reconversie profesională.
Apreciem însă că programele/stagiile de formare ale cadrelor didactice realizate în colaborare cu agenți economici sunt încă insuficient dezvoltate (vezi raportul de monitorizare a implementării PLAI 2008-2013).
Recomandăm ca fiecare unitate școlară să efectueze într-un an școlar cel puțin un stagiu de formare al profesorilor de discipline tehnice în colaborare cu agenți economici de profil .
Având în vedere pe de o parte ponderea mare a populației ocupate civile în învățământ iar pe de altă parte adaptarea ofertei la cererea pieței muncii corelată cu reducerea populației școlare, este necesară adoptarea la nivel județean a strategiilor pe termen mediu pentru facilitarea mobilității cadrelor didactice. În cadrul acestor strategii este necesară anticiparea pe termen mediu a evoluției structurii personalului didactic pe specializări și adoptarea măsurilor de reconversie profesională și obținerea celei de-a doua specializări prin cursuri postuniversitare.
5.3.3. Resurse materiale și condiții de învățare
Starea generală a clădirilor, instalațiilor, alimentarea cu apă, a instalațiilor electrice, sanitare și de încălzire.
Deși s-au derulat numerose programe de reabilitare, modernizare și dotare, analiza datelor relevă că școlile îndeplinesc în mică măsură indicatorii standardelor de referință. Există un număr important de unități școlare ÎPT care necesită reparații, modernizări și dotări care să permită un demers educativ centrat pe fiecare elev.
Majoritatea școlilor nu dispun de amenajări speciale pentru persoanele cu deficiențe cu excepția rampelor de acces în școală. Elevii cu eficiențe fizice au acces limitat la ateliere , laboratoare sau alte spatii auxiliare –bibliotecă, cabinetul de consiliere, dacă acestea nu sunt amenajte la parter.
Starea bazei materiale pentru formarea profesională – ateliere și laboratoare, dotarea acestora.
Cu excepția unităților școlare care au fost cuprinse în Programul PHARE TVET, majoritatea unităților școlare nu au realizat dotări semnificative în ultimii ani în ceea ce privește echipamentele și materialele didactice specifice domeniilor de pregătire din ÎPT datorită constrângerilor bugetare la capitolul cheltuieli materiale.
Imbunătățirea bazei materiale în perioada 2008-2011 s-a realizat discontinuu fără o alocare de resurse în baza unei evaluări centralizate a nevoilor. Descentralizarea deciziei poate avea efecte benefice doar pe un mecanism clar al alocarii de resurse, în baza unei ierarhizări obiective a priorităților care să țină cont de calificările solicitate de piața muncii, de opțiunile beneficiarilor dar și de țintele europene în domeniul calificării forței de muncă.
Unitățile școlare ÎPT din orașele Ianca, Făurei, Însurăței și localitatea Măxineni, au o slabă dotare cu echipamente pentru pregătirea de specialitate iar în mediul urban capacitatea serviciilor de cazare și masă este mult sub limita cererii.
Există bugete insuficiente alocate pentru siguranța și securitatea în muncă. Cu exceptia unei singure unități școlare Grupul Școlar „Anghel Saligny”, în care agentul economic contribuie la asigurarea echipamentului de protecție, în celelalte școli elevii trebuie să achiziționeze echipamentul.
Toate unitățile școlare derulează stagii de practică la agenți economici dar pe bază de convenții și proceduri clasice, care nu responsabilizează agenții economici. Acest mod de desfășurare a pregătirii practice, numărul mic de ore de instruire practică, formalismul evaluărilor pe parcurs și finale se reflectă într-o diminuare a calității calificării forței de muncă realizate de școală.
Există progrese bune în ceea ce privește dezvoltarea de competențe digitale la elevi. Dotarea informatică a școlilor din rețeaua învățământului profesional și tehnic de la nivelul județului s-a îmbunătățit, astfel că toate unitățile din IPT au cabinete de informatică, conectate la internet.
Grupul Școlar „Gh.K.Constantinescu” și Grupul Școlar „N. Oncescu” Ianca au fost cuprinse în programul de campusuri școlare. Lucrările de reabilitare au fost demarate, dar în anul 2010, lucrările s-au sistat. În acest moment se observă o degradare a lucrărilor efectuate, dar investițiile pentru finalizarea acestora sunt foarte mari.
5.4. INDICATORI DE PROCES
5.4.1. Mecanisme decizionale și descentralizarea funcțională
În ultima perioadă se constată o accentuare a descentralizării concretizată în sporirea rolului decizional al Consiliilor de administrație al școlilor și implicarea autorităților locale și a agenților economici în structura acestora și în luarea deciziilor. Tot la nivelul școlii s-a dezvoltat implicarea agenților economici și a autorităților locale în elaborarea Planurilor de acțiune (PAS). Parteneriatul cu agenții economici se concretizează și în elaborarea în comun a curriculum-ului în dezvoltare locală (CDL).
Cadrul instituțional pentru dezvoltarea parteneriatului social în educație și formare profesională se bazează pe structurile consultative constituite în sprijinul deciziei la nivel local și regional.
Aceste structuri sunt:
La nivel regional: Consorțiul Regional TVET – organism consultativ al Consiliului de Dezvoltare Regională;
La nivel local – județean: Comitetul Local de Dezvoltare a Parteneriatului Social (CLDPS) – ca organism consultativ al Inspectoratului școlar județean Brăila;
La nivelul școlilor: Consiliile de administrație / Consiliile școlare, organizate potrivit legii educației naționale.
La nivel local Comitetele locale pentru dezvoltarea parteneriatului social în formarea profesională (CLDPS) exercită un important rol de sprijinire a dezvoltării învățământului profesional și tehnic.
Principalele atribuții în procesul de planificare în ÎPT ale structurilor menționate sunt următoarele:
Consorțiul Regional: identificarea nevoilor de calificare la nivel regional, elaborarea Planului Regional de Acțiune pe termen lung pentru ÎPT (PRAI);
CLDPS: identificarea nevoilor de calificare la nivel județean și elaborarea Planului Local de Acțiune pe termen lung pentru ÎPT (PLAI); avizarea planurilor anuale de școlarizare;
Consiliile de administrație / Consiliile școlare: sprijinirea elaborării și avizarea Planului de Acțiune al Școlii (PAS).
În cadrul programului multianual PHARE TVET, Consorțiul Regional și Comitetele locale au fost antrenate în elaborarea și revizuirea documentelor de planificare strategică pe termen lung la nivel regional (PRAI) și local (PLAI), pe baza cărora la nivelul fiecărei școli din program au fost elaborate planuri școlare de acțiune (PAS).
Principalele probleme identificate în cadrul acestui proces sunt referitoare la:
slaba legătură și controlul redus între nivelul regional de planificare și nivelul decizional în învățământ (inspectoratele școlare județene și școlile, autoritățile locale);
finanțarea învățământului preponderent centrată pe activitățile curente / pe termen scurt și foarte puțin pe nevoile și prioritățile pe termen lung;
antrenarea insuficientă a agenților economici în efortul de planificare pe termen lung în ÎPT.
neimplicarea sau implicarea formală a partenerilor din Consiliile de Administrație ale Școlilor în procesul de planificare pe termen lung la nivelul școlii.
Un alt domeniu al descentralizării funcționale este curriculum în dezvoltare locală (CDL – componentă importantă a planului de învățământ la învățământul profesional și tehnic) care vizează adaptarea conținutului pregătirii la cerințele locale din partea beneficiarilor instruirii (agenți economici, comunitate locală, elevi). Din păcate în practică se constată o antrenare redusă sau formală din partea școlilor a agenților economici în elaborarea CDL.
Un alt aspect de importanță strategică și practică pentru validarea rezultatelor procesului de ÎPT este în legătură cu organizarea și derularea examenelor de absolvire, care conform metodologiilor în vigoare implică obligatoriu cooptarea agenților economici ca membri ai comisiilor de examinare. Se constată diferențe în gradul de implicare al agenților economici în acest proces uneori participarea fiind pur formală fără finalităti ale unei abordări responsabile
Introducerea unui sistem de asigurare a calității în ÎPT furnizează pentru procesul de planificare strategică la toate nivelurile (planurile regionale și locale, planurile de acțiune la nivelul școlii) un set de indicatori standard care să faciliteze decidenților comparațiile în cadrul sistemului și compatibilizarea între cerere și ofertă. Se constată ca există pași importanți în dezvoltarea unei culturi a calității, proces susținut de programele și proiectele ARACIP
Având în vedere mecanismele de finanțare în vigoare și autonomia comunității locale, este esențială antrenarea autorităților locale în procesul de planificare strategică pe termen lung în ÎPT. Apreciem ca necesar înființarea la nivel județean a unui compartiment de planificare strategică finanțat, cu personal specializat în realizarea de analize și prognoze.
5.4.2. Asigurarea calității în ÎPT
Necesitatea asigurării calității educației, prin stabilirea unui cadrului legislativ care sa permită dezvoltarea unei culturi instituționale a calității educației si protecția beneficiarului de educație, a condus la adoptarea legii nr. 87/13.04.2006 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 75/12.07.2005 privind asigurarea calității educației.
La nivel național activitățile privind asigurarea calității în sistemul național de învățământ sunt coordonate de către două agenții: Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar (ARACIP) și Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior (ARACIS).
Sistemul românesc de asigurare a calității formării profesionale este construit pe baza Ghidului european de autoevaluare a furnizorilor de formare.
Introducerea unui sistem de asigurare a calității în sistemul de formare profesională furnizează pentru procesul de planificare strategică la toate nivelurile (planurile regionale și locale, planurile de acțiune la nivelul școlii) un set de indicatori standard care vor permite decidenților luarea măsurilor necesare pentru creșterea calității formării profesionale.
Prin creșterea transparenței față de beneficiari, mecanismele de asigurare a calității vor avea un impact decisiv în motivarea și implicarea partenerilor sociali în planificarea ofertei și a strategiilor de îmbunătățire.
5.4.3. Serviciile de orientare și consiliere
Din analiza informațiilor disponibile se poate însă aprecia că, deși în ultimii ani s-au înregistrat progrese în domeniu, totuși, gradul de acoperire a acestor servicii este insuficient datorită în principal numărului insuficient de consilieri școlari și de cabinete de orientare și consiliere din școli. În acest context, nu se poate vorbi de un proces sistematic și coerent de orientare și consiliere în sprijinul unei decizii informate din partea elevilor și părinților acestora în alegerea traseului de formare.
La sondajul privind opțiunile școlare ale elevilor claselor a VIII-a realizat de CJRAE Brăila, au răspuns 2.828 de subiecți (2.010 din municipiu și 818 din județ). Opțiunile elevilor se distribuie după cum urmează:
1.867 elevi (66,01%) doresc să-și continue studiile la licee teoretice și vocaționale;
619 elevi (21,88%) doresc să-și continue studiile la licee tehnologice;
245 elevi (8,66%) reprezintă procentul elevilor nehotărâți;
97 elevi (3,42%) doresc continuarea studiilor în alt județ.
Aceste date arată nevoia unei analize temeinice a sistemului de orientare și consiliere având în vedere că există decalaje semnificative între opțiunile elevilor și oferta de formare profesională inițială prin ÎPT.
Sudiul realizat de CJRAE Brăila pentru anul școlar 2012-2013 va cuprinde informații legate de opțiunile elevilor pe zone ale județului. Astfel se va putea aprecia dezvoltarea unor calificări/specializări în unitățile școlare IPT din diverse zone ale județului.
5.5. INDICATORI DE IEȘIRE
5.5.1. Rata netă de cuprindere în sistemul de învățământ și de formare profesională
Analiza datelor (vezi Anexa 6.f.1 – rata netă de cuprindere) relevă faptul că pentru perioada 2002-2010 rata netă de cuprindere în învățământ pentru elevi cu vârste între 3-23 ani a scăzut de la 69,9 % în 2002-2003 la 56,5% în 2009-2010. Pe grupe de vîrstă se constată o creștere a ratei nete de cuprindere în perioada analizată pentru grupele: învățământ preșcolar 3-6 ani, învățământ obligatoriu 7-16 ani, învățământ clasele IX-X 15-16 ani și învățământ secundar superior. La toate celelalte grupe de vârstă se înregistrează o diminuare a ratei netei de cuprindere.
Figura 5.4.
Rata de cuprindere în învățământul preșcolar (3-6 ani) a crescut de la 77,7% (2002-2003) la 83% (2009-2010).
În timp ce în învățământul primar și gimnazial rata de cuprindere a scăzut în anul 2009-2010 se constată că în învățământul liceal (IX-X), rata de cuprindere a înregistrat o creștere până la 70%.
Pe sexe rata netă de cuprindere este superioară la sexul feminin pentru toate grupele de vârstă comparativ cu rata de cuprindere pentru sexul masculin. Datele statistice cu privire la rata de cuprindere pe medii de rezidență nu sunt relevante pentru învățământul liceal și profesional deoarece se referă la locația școlii și nu la domiciliul elevilor. Sunt de remarcat însă decalajele între ratele de cuprindere la învățământul gimnazial, la care, în mediul urban rata de cuprindere este de 90,3% în timp ce în mediul rural rata este de 85,7%.
5.5.2. Grad de cuprindere în învățământ (Rata specifică de cuprindere pe vârste)
Analizând evoluția indicatorului în perioada cuprinsă între anii școlari 2002-2003 și 2009-2010 se observă o menținere a gradului de cuprindere pentru totalul grupei de vârstă 3-23 ani la nivel județean în jurul valorilor de 65 – 67%(vezi anexa 6.f. 2 Gradul de cuprindere).
Pentru toate grupele de vârstă se constată o ușoară creștere a ratei de cuprindere în anul școlar 2009-2010. Cea mai ridicată rată de cuprinde, de 94,7%, este la grupa de vârstă 11-14 ani, iar cea mai scăzută rată de cuprindere, de 23,9%, la grupa de vârstă 19-23 ani.
Populația feminină înregistrează rate nete de cuprindere superioare populației masculine la grupele de vîrstă 3-23 ani, 3-6 ani, 7-10 ani, 15-18 ani și 19-23 ani. La grupa de vîrstă 11-14 ani populația feminină înregistrează rată netă de cuprindere inferioară populației masculine.
Din analiza datelelor se poate aprecia că rata de cuprindere în mediul urban este superioară celei din mediu rural, excepție face grupa de vârstă 3-6 ani unde rata de cuprindere din mediul rural este de 91,1% față de cea din mediul urban de 85,6%.
5.5.3. Rata abandonului școlar, pe niveluri de educație ISCED
Analiza datelor privind abandonul școlar la învățământul liceal (vezi fig. 5.6. și anexa 6h) arată o înrăutățire a situației întrucât trendul la nivel județean este crescător iar valorile sunt în fiecare an superioare mediei naționale. La nivel primar și gimnazial rata abandonului a crescut de la 0,8% în 2000 la 1,30 % în 2009-2010, la acest nivel județul Brăila situându-se sub nivel regional.
Figura 5.5. Figura 5.6.
Sursa datelor: INS
Abandonul școlar la învățământul profesional (vezi fig. 5.5.) arată o înrăutățire a situației întrucât trendul la nivel județean este crescător iar valorile sunt în fiecare an superioare mediei naționale. Județul Brăila deține o rată crescută a abandonului la învățământul profesional 11,50%, în anul 2009-2010. Se constată că județul Brăila deține cea mai mare valoare a ratei abandonului la învățământul profesional între județele regiunii. Deși această situație este generată de cele mai multe ori de cauze externe sistemului de învățământ (cele mai importante fiind consecințe ale unei slabe dezvoltări economice), sistemul trebuie să regleze acest proces intervenind prin pârghiile proprii: îmbunătățirea informării și consilierii profesionale, atragere de fonduri structurale pentru acțiuni sociale, de egalizare de șanse și integrare educațională a grupurilor vulnerabile, presiuni la nivelul compartimentelor sociale și dezvoltarea de programe guvernamentale de susținere financiară.
5.5.4. Rata de absolvire, pe niveluri de educație ISCED
Indicatorul rata de absolvire, (vezi Anexa 6.i. – Rata de absolvire), conform INS, reprezintă procentul absolvenților unui anumit nivel de educație din totalul populației în vârstă teoretică de absolvire specifică nivelului de educație respectiv.
Potrivit datelor INS, se constată că rata de absolvire a învățământului gimnazial la nivelul județului a scăzut de la 91,3% în anul școlar 2000-2001, la 86,7% în anul școlar 2008-2009 iar la învățământul liceal, rata a crescut de la 48,6% în anul școlar 2000-2001 la 49,3% în anul școlar 2008-2009.
La învățământul profesional rata de absolvire a cunoscut o evoluție ascendenta. În anul școlar 2000-2001 rata de absolvire la învățământul profesional a fost de a fost de 29,4% în anul școlar 2006- fost de 35,4% iar în anul 2008- atins valoarea de 39,8%. Învățământul postliceal a cunoscut cea mai mare reducere a ratei de absolvire în perioada analizată, de la 15,9% în anul școlar 2005-2006 la 3,8% în anul 2008-2009.
Ratele de absolvire a liceului pentru populația feminină sunt mai mari decât în cazul populației masculine la nivelul județului.
Datele statistice colectate de către INS și publicate în Anuarul statistic în ultimii ani permit și analiza ratei de absolvire a școlii de arte și meserii și a anului de completare (vezi fig. 5.7.). Deși acest aspect este mai puțin relevant avănd în vedere că această formă de școlarizare s-a lichidat, se constată că la nivel județului Brăila ratele de absolvire în anul școlar 2006-2007 sunt sub valorile naționale și regionale. De asemenea, se constată că în anul școlar 2006-2007 ratele respective au scăzut față de anul anterior.
5.5.5. Structura populației pe niveluri de educație (după ultimul nivel de studii absolvit)
Conform datelor Eurostat privind structura populației pe niveluri de educație (după ultimul nivel de studii absolvit), între regiunile țării, regiunea Sud Est împarte locurile 6-7 cu regiunea Sud Muntenia în ceea ce privește ponderea populației absolvente de învățământ secundar superior și postliceal (ISCED 3-4). De asemenea, se situează pe penultimul loc între regiunile țării în ce privește ponderea absolvenților de învățământ superior (ISCED 5-6).
Tabelul 5.5
Sursa: Eurostat, Sondaje privind forța de muncă, conf. Studiului de piața muncii – WYG Inernational Ltd. (Phre TVET 2004).
5.5.6. Rata de succes
Rata de succes în învățământul gimnazial este, în anul școlar 2006-2007, la nivelul județului de 57,2%, sub media națională de 66.2% (vezi Anexa 6.j).
Rata de succes în învățământul liceal este în scădere și sub valoarea ratelor regionale și naționale. În anul 2008-2009 rata de succes a atins valoarea de 76,6% față de valoarea de 79% în anul 2002-2003. La învățământul profesional rata de succes în anul 2008-2009 este de 98,3 %, iar la învățământul postliceal de 99,5% .
Rata de succes a populației feminine este superioară celei pentru populația masculină Pe medii de rezidență decalajele sunt semnificative, la toate formele de învățământ.
Cea mai mare discrepanță apare la învățământul gimnazial: în mediul urban rata de succes este de peste 25 de unităti (exemplu în anul 2006-2007 rata de succes în mediul urban ste de 67,2%, în timp ce în rural este de 40.2%).
5.5.7. Rata de tranziție la următorul nivel de educație
Conform datelor INS, rata de tranziție de la învățământul gimnazial la cel liceal și profesional în anul școlar 2009-2010 la nivelul județului Brăila este inferioară ratei naționale și regionale, cunoscând o diminuare de la 94,7% în anul școlar 2000-2001, la 93,2% în anul școlar 2009-2010 (vezi Anexa 6 g).
Figura 5.7.
Rata de tranziție a populației feminine (96,4%) este superioară ratei de tranziție a populației masculine (90,2).
Rata de tranziție a populației din mediul urban este superioară ratei de tranziție a populației din mediul rural.
Și în cazul acestui indicator, datele INS pe medii de rezidență se bazează pe locația școlilor.
5.5.8. Rata de părăsire timpurie a sistemului de educație de către tinerii cu vârstă cuprinsă în intervalul 18-24 ani, din care în TVET
Indicatorul se raportează la tinerii din grup de vârstă 18-24 de ani care au părăsit sistemul de educație, cu doar învățământul secundar inferior sau mai puțin (maxim ISCED 2) absolvit.
Indicatorul nu este disponibil la nivel județean. La nivel național valorile ratei de părăsire timpurie, deși în scădere în ultimii ani, se mențin încă ridicate, peste valorile medii europene și de aproape 2 ori mai mari decât benchmark-ul european care prevedeau pentru anul 2010 o rată a abandonului școlar timpuriu de maxim 10%. Rata este superioară la populația de sex masculin față de cea de sex feminin.
Tabelul 5.6
Sursa:Eurostat http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?tab=table&init=1&plugin=1&language=en&pcode=tsisc060
Conform datelor INS, Regiunea Sud Est, se plasează în anul 2007 pe ultimul loc între regiunile de dezvoltare ale României în ceea ce privește rata de părăsire timpurie a sistemului educațional cu 23,7% (vezi Anexa 17 B Rata de părăsire timpurie).
Indicator de referință 2010-2020 (și obiectiv principal UE 2020): până în 2010-2020 ar trebui să se ajungă la un procentaj de persoane care părăsesc școala de timpuriu nu mai mare de 10%.
Tendințe: în UE 27, procentajul de persoane care părăsesc școala de timpuriu (populația 18-24) a scăzut de la 17,6% în 2000 la 14,4% în 2009 (femei: 12.5%. bărbați: 16.3%) și la 14,1% în 2010 (femei: 12,2%, bărbați: 16%).
Țările cele mai performante din UE: Polonia, Republica Cehă și Slovacia.
5.5.9. Procentul elevilor cu nivel scăzut al competențelor de citire/lectură (PISA)
Competențele esențiale exprimate prin procentul de elevi cu o alfabetizare la citire/lectură de nivel 1 și mai jos situează România pe penultimul loc la nivelul țărilor Uniunii Europene, cu o pondere de 40,4% în anul 2009, dublul valorii medii la nivel european de 20% (vezi Anexa 18). Îmbucurător este faptul că în perioada 2006- 2009 indicatorul a cunoscut o scădere cu peste 13 puncte procentuale (de la 53,5% la 40,4%). Date pentru nivelul județean nu sunt disponibile dar având în vedere o serie de alți indicatori, precum rata de părăsire timpurie și rata abandonului școlar care sunt la nivelul Regiunii Sud Est superioare mediilor naționale, este de așteptat ca la nivel județean situația să nu fie mai bună decât cea regională. În acest context, unitățile școlare IPT, alături de unitățile de învățământ gimnazial sunt chemate să contribuie prin programe adaptate grupurilor țintă formate din persoane cu nivel 1 și mai jos de alfabetizare citire/lectură la îmbunătățirea situației actuale (precum programe de alfabetizare, programul „A doua șansă”, etc.). Cauzele acestui fenomen sunt: supraîncărcarea programei școlare în învățămîntul primar și gimnazial și diminuarea rolului educativ al părinților.
Indicator de referință 2010-2020: până în 2010, procentajul persoanelor cu nivel scăzut al competențelor de citire ar fi trebuit să scadă cu 20% (până la 17%). Până în 2020, procentajul persoanelor cu nivel scăzut al competențelor de citire, matematice și științifice ar trebui să fie mai mic de 15%.
Tendințe: în UE (date comparabile disponibile pentru 18 țări) performanța s-a îmbunătățit de la 21,3% persoane cu nivel scăzut al competențelor de citire în 2000 până la 20% (fete: 13,3%, băieți: 26,6%) în 2009.
Țările cele mai performante din UE: Finlanda, Olanda și Estonia.
5.5.10. Ponderea populației cu vârste cuprinse între 20-24 de ani care au absolvit cel puțin învățământul secundar superior
În perioada 2000-2010 România a înregistrat un progres în ceea ce privește ponderea populației cu vârste cuprinse între 20-24 de ani care au absolvit cel puțin învățământul secundar superior. Astfel în 2010 ponderea era de 78,2%, în creștere cu 1,1% față de 2000 și la distanță de doar la 0,8 puncte procentuale față de media europeană UE 27 – 79% (vezi Anexa 19).
Este însă de menționat că sunt necesare eforturi susținute în continuare pentru atingerea în anul benchmark-ului în domeniul educației și formării, adoptat de către Consiliul European de în mai 2003, respectiv acela ca cel puțin 85 % dintre cei în vârstă de 22 de ani să fi absolvit cel puțin învățământul secundar superior .
Indicator de referință 2020 (și obiectiv principal UE 2020): Până în 2020, rata de absolvire a învățământului terțiar la persoanele în vârstă de 30-34 de ani ar trebui să ajungă la cel puțin 40%.
Tendințe: procentajul absolvenților învățământului terțiar la grupa de vârstă de 30-34 de ani a crescut de la 22,4% în 2000 la 32,3% (femei: 35,7%, bărbați 28,9%) în 2009, respectiv cu aproape 10 puncte procentuale.
Țările cele mai performante din UE: Irlanda, Danemarca și Luxemburg.
5.5.11. Rata de participare în formarea continuă a populației adulte (25-64 ani)
În 2010 rata de participare în formarea continuă a populației adulte din România a fost de numai 1,3% în comparație cu media de 9,1 % în Uniunea Europeană (UE 27). Acet indice este în scădere atât la ninelul țării cât și la nivel european. Indicatorul nu este disponibil la nivel regional și județean.
În acest context, analiza ofertei școlilor din sistemul ÎPT pentru formarea adulților arată o slabă capacitate de răspuns la cerințele pieței muncii. Astfel, numărul școlilor și al programelor autorizate de către CNFPA pentru formarea adulților este foarte mic în comparație cu furnizorii privați.
Indicator de referință 2010-2020: nivelul mediu în UE de participare a populației de vârstă activă în sistemul de educație permanentă ar fi trebui să atingă cel puțin 12,5% în 2010 și 15% în 2020.
Tendințe: la nivelul UE, participarea a crescut de la 7,1% în 2000 la 9,3% în 2009 (populație 25-64; bărbați 8,5%. femei: 10.2%). O parte considerabilă a acestei creșteri a rezultat, totuși, din întreruperi de serii temporale în jurul anului 2003. Din 2005, participarea a scăzut ușor.
Țările cele mai performante din UE: Danemarca, Suedia și Finlanda.
5.6. INDICATORI DE IMPACT
5.6.1. Impactul sistemului de învățământ profesional și tehnic asupra șomajului
Ar putea fi evaluat prin stabilirea unor corelații în timp între rata de inserție profesională, respectiv rata șomajului absolvenților și rata totală a șomajului. În acest moment, în lipsa unui sistem unitar de monitorizare a inserției profesionale a absolvenților, școlile raportează propriile evaluări. Aceste evaluări sunt însă parțiale (bazate în general pe feedback-ul obținut de la absolvenții) și sunt dificil de validat.
Totuși, rata ridicată a șomajului tinerilor din grupa de vârstă 15-24 de ani, și ponderea ridicată a acestora în numărul total al șomerilor, sugerează o problemă serioasă a sistemului de pregătire în raport cu finalitățile obținute în plan ocupațional. Din acest motiv, se reține ca un prim indicator de impact, care poate fi măsurat pe baza datelor statistice disponibile, șomajul tinerilor din grupa de vârstă 15-24 de ani, cu rezerva că acesta nu este diferențiat pentru absolvenții ÎPT.
Agențiile de Ocupare a Forței de Muncă (AJOFM) pot oferi date anuale valoroase despre absolvenții înregistrați în baza de date ca șomeri, dar acestea nu sunt diferențiate în acord cu noua structură pe niveluri de pregătire și finalitățile din ÎPT. În Acest sens se recomandă colaborarea între ministere în vederea structurării unitare la nivel național a bazei de date a AJOFM pentru evidențierea diferențiată a absolvenților de ÎPT pe calificări și niveluri de calificare, adaptat noilor trasee și finalități ale sistemului de educație și formare profesională.
La nivelul regiunii s-a realizat un studiu comparativ șomaj – locuri de muncă vacante pornind de la realizarea unei corespondențe orientative în limitele posibilității de asociere în plan ocupațional a unor calificări din ÎPT în raport cu grupele /ocupațiile respective din COR (vezi anexa 5).
5.6.2. Rata de inserție a absolvenților la 6 luni de la absolvire, pe niveluri de educație
Indicatorul nu este disponibil din surse statistice. Dificultățile sunt similare cu cele menționate mai sus.
Totuși, având în vedere șomajul de lungă durată (peste 6 luni) care afectează în mare măsură absolvenții înregistrați în șomaj, se deduce ca prioritară furnizarea unor măsuri active de ocupare, adecvate, în sprijinul tinerilor care după 6 luni de la absolvire nu se integrează pe piața muncii.
5.6.3. Gradul de utilizare a competențelor dobândite de absolvenți la locul de muncă
Acest indicator face parte dintre indicatorii de calitate propuși de Comisia Europeană – Grupul de lucru pentru calitate în VET. În această etapă nu este definit. Date cu privire la acest indicator este posibil să fie colectate, potrivit recomandărilor Comisiei Europene, prin Ancheta asupra forței de muncă.
Informații utile pentru acest indicator pot fi obținute și direct de către școli prin efectuarea unor sondaje proprii în rândul angajatorilor și absolvenților.
5.7. OFERTA ȘCOLILOR DIN ÎPT JUDEȚEAN
5.7.1. Evoluția planurilor de școlarizare
Analiza planurilor de școlarizare realizate în județ demonstrează că planificarea ofertei de formare profesională inițială a respectat recomandările din PRAI și PLAI, ponderile numărului de elevi cuprinși la aproape toate domeniile de formare profesională inițială și la toate profilurile apropiindu-se de ponderile recomandate în documentele de planificare. (vezi Anexa 7).
Diminuarea populației școlare s-a reflectat și în scăderea numărului de elevi cuprinși în ÎPT. Astfel, numărul elevilor cuprinși în clasa a IX-a la ÎPT înregistrează o scădere în anul școlar 2011-2012 față de anul școlar 2002-2003 cu aproape 1000 elevi, ceea ce reprezintă peste 50%.
Ponderea elevilor cuprinși în clasa a IX-a în IPT se află în scădere, ajungând în anul școlar 2011-2012 la mai mult de jumătate din totalul elevilor cuprinși în clasa a IX-a.
Cea mai importantă scădere a fost înregistrată la domeniul industrie textilă unde față de anul școlar 2002-2003 s-a diminuat ponderea domeniului cu peste 10 puncte procentuale (de la cea mai ridicata cota de 25,1 % în 2005-2006 la 4,1 % în 2011-2012). De asemenea, domeniul industrie alimetară a înregistrat o diminuare a ponderii cu peste 8 puncte procentuale (de la 14,1% în 2004 – 2005 la 5,7% în 2011-2012).
Domeniile: turism și alimentație și comerț au înregistrat creșteri ale ponderilor elevilor cuprinși în clasa a IX-a în concordanță cu recomandările PRAI. În ambele cazuri ponderea domeniului s-a dublat în perioada analizată (de la 6,4% în 2002-2003 la 16,6% în 2011-2012 pentru turism și alimentație și de la 4,3% în 2002-2003 la 10,5% în 2011-2012 pentru comerț). O evoluție similară se constată și la domeniile de formare profesională electromecanică, electric, construcții și lucrări publice și agricultură care au înregistrat o creștere a ponderilor în perioada analizată. Există domenii care necesită intervenții pentru apropierea de ținta PLAI: agicultura – pondere 2,1% față de 6,5% ținta PLAI, electronică automatizări – pondere 2% față de 5% ținta PLAI, construcții, instalații și lucrări publice 3,9% față de 10% ținta PLAI, fabricarea produselor din lemn 1,5% față de 5,5% ținta PLAI.
La liceul tehnologic, profilurile tehnic și resurse naturale și protecția mediului au înregistrat o scădere a ponderii cu peste 6 puncte procentuale fiecare în timp ce profilul servicii a cunoscut o creștere cu 14 puncte procentuale în perioada analizată.
Analiza planului de școlarizare realizat în anul școlar 2011-2012 în raport cu prevederile PRAI arată că acesta este practic aliniat la recomandările PRAI la toate domeniile de formare profesională inițială și la toate profilurile.
Există însă și decalaje între ținta PLAI și ponderea planului de școlarizare realizat cum ar fi la domeniile agricultură și construcții, instalații și lucrări publice, fapt explicabil prin atractivitatea scăzută a profilului. Se recomandă creșterea ofertei de formare profesională dublată de o mai intensă promovare de către școli și agenții economici .
Totuți analiza ponderii absolvenților pe domenii arată aceleași tendințe de apropiere față de țintele PRAI .
Totuși se constată la unele domenii de formare profesională modificări ale ponderilor absolvenților comparativ cu ponderile celor admiși la începutul ciclului de formare. Acest fapt este datorat diminuării inegale a numărului de absolvenți față de numărul de înscriși la începutul ciclului de formare profesională pe domenii. Astfel, o serie de domenii precum construcțiile și agricultura au pierderi dintre cele mai mari în timp ce alte domenii au pierderi mai mici (de exemplu industria alimentară, și turismul și alimentația). În acest fel domeniile: construcții, agricultură, turismul și alimentația, industria alimentară se îndepărtează ca pondere a absolvenților de ținta PRAI deși ponderile planului de școlarizare realizat la intrarea în clasa a IX-a erau apropiate de aceste ținte.
Figura 5.8. Evoluția ponderilor elevilor cuprinși în liceul tehnologic
Sursa datelor: Statisticile ISJ
Analiza ofertei curente pentru formarea profesională inițială în anul școlar 2011-2012
La nivel județean planul de școlarizare pentru IPT în anul școlar 2011-2012 este în concordanță cu cererea previzionată pentru 2013, exprimată prin ponderi ale domeniilor de formare profesională pentru domenii de formare profesională pentru 14 domenii de fomare profesională. Domeniile de formare profesională la care se înregistrează abateri în afara plajei ponderilor recomandate în PRAI sunt:
electric – excedent de ofertă – ponderea în planul de școlarizare este de 9,6% față de ponderea recomandată cuprinsă între 4,5-6,5%
estetica și igiena corpului omenesc – excedent de ofertă – ponderea în planul de școlarizare este de 4,8% față de ponderea recomandată cuprinsă între 0,5-1,5%
construcții – deficit de ofertă – ponderea în planul de școlarizare este de 6,4% față de ponderea recomandată cuprinsă între 8,5-11,5%
agricultură – deficit de ofertă – ponderea în planul de școlarizare este de 3,2% față de ponderea recomandată cuprinsă între 6,5- 8,5%
industrie alimentară – deficit de ofertă – ponderea în planul de școlarizare este de 3,2% față de ponderea recomandată cuprinsă între 5- 7%
Tabelul 5.7. Planul de școlarizare aprobat pentru anul școlar 2011-2012
Sursa: site-ul MECTS – http://admitere.edu.ro/2011/rapoarte/index.html
Deși situațiile statistice indică o mare nevoie de forță de muncă în domeniile agricultură și construcții, în opțiunile elevilor nu se regăsesc calificări din aceste domenii.
În toate aceste situații vor trebui planificate măsuri corespunzătoare pentru alinierea la țintele stabilite prin PLAI.
Proiectul planului de școlarizare pentru anul școlar 2012-2013. Ținte pe termen mediu pe domenii de pregătire
Tabelul 5.8
5.7.3. Oferta școlilor din ÎPT pentru formarea adulților în anul școlar 2011-2012
La nivelul județului Brăila, în anul 2011, erau înregistrate un număr de 6 școli din IPT autorizate ca furnizori de formare pentru adulți, cu un număr de 18 programe autorizate pentru 14 calificări/programe. Numărul școlilor și a programelor autorizate este încă foarte mic, în comparație cu numărul furnizorilor privați care derulează astfel de programe.
În ceea ce privește programele A doua șansă derulate se constată un interes scăzut pentru acest tip de program de formare.
Se impune o analiză atentă a calificărilor deficitare în județul Brăila, identificarea grupurilor țintă cărora se adresează programele, eficacitatea autorizării și a derulării cursurilor de formare adulți în condițiile concurenței cu furnizorii privați.
5.7.4. Rețele școlare
Școlile din programul Phare TVET 2001-2003 au fost incluse în rețele de colaborare coordonate de centrele de resurse. La rândul lor, școlile din programul Phare TVET 2001-2003 au asistat școlile Phare TVET 2004-2006 și au coordonat rețele de interasistență cu celelalte școlii din județ.
S-au conturate și inițiative de formare a unor rețele pe domenii de pregătire și/sau tematice la nivel județean. Obiectivele acestor rețele au fost variate, având ca numitor comun schimbul de bună practici, consolidarea și diseminarea achizițiilor din program, în mod prioritar în ceea ce privește asigurarea calității, învățarea centrată pe elev, elevii cu cerințe educative speciale (CES), dezvoltarea parteneriatului social și lucrul cu întreprinderile, coordonare în planificarea ofertei etc.
Tabelul 5.9. Rețele de interasistență la nivelul județului coordonate de școlile Phare TVET 2001-2003
Sursa: ISJ
Tabelul 5.10. Alocarea școlilor Phare TVET 2004-2006 în rețele coordonate de școlile Phare TVET 2001-2003
Tabelul 5.11. Rețele constituite în cadrul Programului Phare TVET 2001-2003 – repartizarea în rețele a școlilor Phare TVET din Regiunea Sud Est
Sursa: CNDIPT
Tabelul 5.12. Exemple de bună practică – obiective și activități propuse în rețea începând cu anul școlar 2006/2007
Sursa: Planul de acțiune realizat în cadrul seminarului pentru rețele școlare
La nivelul ISJ Brăila s-a elaborat o procedură, aprobată în CA a ISJ, care consolidează rolul rețelelor de interasistență și responsabilizează managerii unităților școlare. Planul de activități adoptat în cadrul procedurii menționate a fost următorul:
Două unități școlare cu profil tehnic, Colegiul Tehnic „Edmond Nicolau” și Grup Școlar „C-tin Brâncoveanu” au fost selectate în proiectul FSE „ Asigurarea calității în învățământul tehnic prin REȚELE PARTENERIALE” și desfășoară activități în acest program.
5.7.5. Parteneriatul cu întreprinderile
Un parteneriat activ și eficient-îndeosebi în ceea ce privește practica elevilor, orientarea carierei, evaluarea și validarea competențelor dobândite de elevi, planificarea ofertei, elaborarea curriculumului în dezvoltare locală (CDL), contactul profesorilor cu schimbările tehnologice și organizaționale din întreprinderi, formarea adulților, etc. – reprezintă o condiție obligatorie pentru un ÎPT de calitate, orientat spre nevoile beneficiarilor.
Informațiile și evaluările din sistemul de educație și formare profesională evidențiază un grad diferit de dezvoltare a parteneriatului cu agenții economici, în funcție de managementul școlii, interesul agenților economici și condițiile locale. În timp ce în unele școli parteneriatul cu întreprinderile se limitează la asigurarea de multe ori conjuncturală și limitată a unor locuri de practică pentru elevi, în altele se poate vorbi de o diversitate a relațiilor de parteneriat (din punct de vedere al numărului agenților economici implicați și al obiectivelor asumate de parteneri).
Analiza informațiilor din anexa harta parteneriatului relevă faptul că unitățile școlare din localitățile cu număr mic de locuitori și dezvoltare economică redusă, nu au parteneri economici viabili și puternici pentru asigurarea practicii elevilor pentru o serie de calificări în care aceștia se pregătesc. Nici reprezentarea agenților economici în Consiliul de administrație (CA) al școlilor nu este satisfăcătoare.
Pe domeniile turism și alimentație, industrie alimentară, se observă o mare fracționare a colectivelor de elevi pe un număr mare de agenți economici.
În proporție de 90% din parteneriatele încheiate cu agenții economici, acestea se limitează doar la stagiile de pregătire ale elevilor, fără a avea în vedere și formarea cadrelor didactice privind noile tehnologii.
Se recomandă monitorizarea și evaluarea situației parteneriatului social, atât la nivelul rețelei școlare, prin PLAI (pe baza hărții parteneriatului actualizate), cât și la nivelul fiecărei școli, prin PAS.
5.8. PRINCIPALELE CONCLUZII DIN ANALIZA ÎPT JUDEȚEAN
Contextul educațional:
Schimbările din ultimii ani în sistemul de ÎPT privind arhitectura traseelor de pregătire cu finalități specifice până la nivelul 3 de calificare pe fiecare rută, avantajele unui sistem deschis cu o mobilitate crescută pe orizontală și pe verticală, introducerea creditelor transferabile și a portofoliului personal pentru formarea continuă, relevanța sporită a noilor standarde de pregătire profesională (SPP), etc. – favorizează o mai bună adaptare a ofertei la nevoile beneficiarilor (inclusiv prin posibilitatea unor parcursuri individualizate).
Sunt necesare măsuri adecvate, atât în planificarea ofertei cât și în orientarea și consilierea elevilor, având în vedere implicații severe ale scăderii demografice, îndeosebi a populației școlare, în paralel cu fenomenul de îmbătrânire demografică, de care trebuie să se țină cont în planificarea ofertei și a resurselor sistemului ÎPT pe termen lung.
Raportul număr elevi/număr norme didactice, relativ scăzut în prezent, poate deveni critic din perspectiva declinului demografic și a finanțării per elev – presează în favoarea măsurilor de optimizare a ofertei și a gestionării resurselor, inclusiv prin colaborarea în cadrul unor rețele de școli și/sau constituirea de consorții de școli.
Resurele umane din ÎPT
Gradul de acoperire cu profesori și maiștri calificați este ridicat. Se impun măsuri care să conducă la menținerea situației actuale:
dezvoltarea competențelor metodice ale cadrelor didactice (în raport cu noile cerințe și schimbările introduse prin reformele din ÎPT);
actualizarea competențelor de specialitate cu accent pe noile tehnologii și schimbările organizaționale din mediul economic;
dezvoltarea de abilități sociale și de viata independenta cu accent pe responsabilizare , implicare, participare.
Ponderea importantă a populației ocupate în educație în prezent și impactul reducerilor de activitate pe fondul reducerii populației școlare obligă la identificarea și planificarea unor măsuri adecvate (mobilitate în cadrul sistemului, reconversie profesională etc.).
Resursele materiale și condițiile de învățare. Situația bazei materiale a unităților școlare din ÎPT reprezintă o problemă prioritară, din perspectiva normelor obligatorii de siguranța, igienă și confort ale elevilor, standardelor de pregătire și exigențelor unui învățământ centrat pe elev. Se impune ca o necesitate realizarea unor programe de reabilitare și modernizare a infrastructurii (spații de curs, laboratoare, ateliere, infrastructura de utilități) și de dotare cu echipamente de laborator și instruire practică.
Mecanismele decizionale și descentralizarea funcțională în TVET
Consolidarea structurilor consultative din ÎPT și creșterea rolului partenerilor sociali în planificarea ofertei și antrenarea sporită a acestora în procesele decizionale;
Susținerea eforturilor pentru implementarea unui sistem de asigurare a calității;
promovarea rețelelor de colaborare între școli, inclusiv cu școli din UE, pentru stimularea progresului în raport cu un set comun de indicatori de referința și adoptarea celor mai bune practici (benchmarking);
adoptarea planificării prin PAS (planuri de acțiune ale școlilor) corelate cu planurile regionale și locale (PRAI și PLAI) de către toate unitățile de ÎPT.
Serviciile de orientare și consiliere
Necesitatea unor măsuri vizând creșterea gradului de acoperire și a calității serviciilor de orientare și consiliere, cu privire la numărul de ore de consiliere/elev, numărul de elevi testați aptitudinal și consiliați pentru o decizie informată în alegerea carierei, respectiv a traseului de pregătire.
Rata netă de cuprindere în educație este ceva mai mică în regiune decât la nivel național, la toate nivelurile de educație cu excepția învățământului secundar superior și celui preșcolar. În ciuda unei tendințe de creștere a ratei nete de cuprindere în învățământul secundar superior, valorile înregistrate sugerează un decalaj semnificativ față de benchmark-ul UE pentru 2010 (cel puțin 85 % dintre cei în vârstă de 22 de ani să fie absolvit cel puțin învățământul secundar superior).
Gradul de cuprindere în educație în regiune se situează sub cele calculate la nivel național, pentru toate grupele de vârstă, cu excepția grupei de vârstă preșcolară – cu decalaje mari pe medii rezidențiale. Pentru grupa 15-18 ani, gradul de cuprindere în educație este mai scăzut decât la nivel național în județele cu pondere mare a populației rurale și mai ridicat în cele cu grad mai mare de urbanizare.
Concluziile privind rata netă și gradul de cuprindere în educație conduc la recomandarea adoptării unor măsuri de creștere a accesului la educație pentru elevii din mediul rural
Ratele de tranziție în învățământul liceal și profesional evidențiază un procent ridicat de elevi care nu continuă studiile după clasa a VIII-a.
Planificarea în ÎPT va avea în vederea stabilirea unor ținte măsurabile privind ratele de tranziție la următorul nivel de calificare, care să țină cont de politicile educaționale, finalitățile în plan ocupațional pe fiecare traseu și nivel de pregătire, dar și de specificul și interesele particulare ale grupului țintă.
Un prim reper în calcularea acestor ținte îl reprezintă benchmark-urile adoptate de UE pentru 2020, privind rata abandonului școlar timpuriu (să nu depășească 10%), respectiv rata de absolvire a învățământului secundar superior (cel puțin 85 % dintre cei în vârstă de 22 de ani). Apropierea de indicatorul privind abandonul școlar timpuriu presupune adoptarea unei ținte pentru rata de tranziție după clasa a X-a, de cel puțin 95% (% din absolvenții învățământului obligatoriu care continuă studiile în ciclul superior al liceului sau învățământul profesional).
Abandonul școlar:
Ratele de abandon se află peste media națională, la toate niveluri de educație cu excepția învățământului postliceal și de maiștri. Tendințele par să indice o creștere a abandonului în cazul învățământului liceal și profesional. Abandonul școlar reprezintă motiv de îngrijorare în special în mediul rural și în cazul categoriilor dezavantajate. În consecință, se recomandă:
monitorizarea atentă a indicatorului (abandon școlar);
eforturi conjugate pentru prevenirea abandonului în special în mediul rural, comunitățile dezavantajate, zonele afectate de migrarea populației etc.
Rata de părăsire timpurie a sistemului de educație (tinerii din grupa de vârstă 18-24 de ani care au părăsit sistemul de educație, cu cel mult învățământul secundar inferior-maxim ISCED 2 absolvit).
Pentru acest indicator, nu sunt disponibile date statistice la nivel regional. Deși în scădere, rata de părăsire timpurie a sistemului de educație la nivel național (19% în 2006) este de aproape două ori mai mare decât ținta UE (benchmark) care prevedea o rata medie de abandon școlar timpuriu de maxim 10%, până în 2020.
Nivel scăzut al competențelor cheie, constatat încă de la intrarea în sistemul de ÎPT, începând cu competențele de bază “tradiționale” (matematice, de comunicare, etc.) și continuând cu competențele de învățare, capacitatea de gândire critică și rezolvarea de probleme, de relaționare interpersonală, etc. – necesită din partea școlilor un efort sporit având în vedere:
învățarea centrată pe elev, urmărirea și încurajarea progresului individual
programe remediale pentru elevii cu dificultăți de învățare (în special cei din categorii defavorizate)
facilitarea unor trasee individualizate de formare, etc.
Rata de participare în formarea continuă a populației adulte (25-64 ani)
În ciuda unui progres semnificativ (triplarea în ultimul an a numărului de școli din regiune autorizate ca furnizori de formare pentru adulți), implicarea școlilor din ÎPT în formarea adulților nu reflectă potențialul acestora. De menționat că România (și implicit regiunea) înregistrează cea mai scăzută rată de participare în formarea continuă a populației adulte.
Școlile din ÎPT sunt chemate să contribuie activ la ținta adoptată ca benchmark de UE care prevede ca în 2020 media în UE privind participarea la formarea continuă să fie de cel puțin 7,5% din populația adultă (grupa de vârstă 25-64 ani).
Școlile din ÎPT sunt chemate să se implice activ în programele de „A doua șansă” – adresate prioritar grupurilor țintă dezavantajate, pentru ca, pe lângă completarea pregătirii generale, tinerii respectivi să primească și o calificare.
Indicatori de impact
Din analiza indicatorilor care pot măsura impactul ÎPT în plan ocupațional se constată:
rata ridicată a șomajului tinerilor din grupa de vârstă 15-24 de ani și ponderea ridicată a acestora în numărul total al șomerilor ;
șomajul de lungă durată sugerează indirect o rată mare de șomaj la 6 luni de la absolvire;
nevoia măsurării gradului de utilizare la locul de muncă a competențelor dobândite de absolvenți.
Se recomandă:
Adoptarea de către ÎPT a unei ținte de reducere a șomajului tinerilor din grupa de vârstă 15-24 de ani – indicator de impact care poate fi măsurat pe baza datelor statistice disponibile la nivel regional (cu mențiunea că nu este diferențiat pentru tinerii proveniți din ÎPT);
Adoptarea unui sistem unitar de monitorizare a inserției profesionale a absolvenților prin:
colaborarea între ministere în vederea compatibilizării bazelor de date din șomaj cu noile trasee și finalități ale sistemului de educație și formare profesională;
Studii periodice în rândul absolvenților și angajatorilor vizând inserția profesională, gradul de utilizare a competențelor și alte informații utile privind finalitățile sistemului de educație și formare profesională:
sondaje proprii efectuate direct de către școli;
sondaje reprezentative pentru rețeaua școlară la nivel județean prin intermediul unor organizații/instituții specializate în baza Ordinului MECI 6011/2008.
Implicarea ÎPT în programe de măsuri active de ocupare, prioritar în sprijinul tinerilor care după 6 luni de la absolvire nu se integrează pe piața muncii.
Concluzii din analiza ofertei TVET curente
Concluziile formulate din analiza planurilor de școlarizare conduc la nevoia de coordonare pe baza colaborării școlilor în rețea pentru optimizarea ofertei, având în vedere:
acoperirea rațională a nevoilor de calificare în teritoriu;
eliminarea unor paralelisme nejustificate în scopul lărgirii gamei de calificări pentru care poate opta elevul în zonă;
utilizarea optimă a resurselor materiale și umane cu impact în creșterea eficienței și calității serviciilor;
soluțiile cele mai bune pentru asigurarea accesului la educație și continuării studiilor la nivelul următor de calificare, în condiții de șanse egale (acces, calitate, varietate de opțiuni);
șanse egale pentru copiii cu dizabilități prin garantarea calificării în specializări care să le asigure succesul personal și profesional.
Se vor avea în vedere și reperele de analiză rezultate din observațiile punctuale privind structura ofertei pe domenii de pregătire și calificări, formulate la cap.5.7.
6. EVALUAREA PROGRESULUI ÎN IMPLEMENTAREA PLAI
7. ANALIZA SWOT A CORELĂRII OFERTEI DE FORMARE PROFESIONALĂ CU CEREREA
8. REZUMATUL PRINCIPALELOR CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI PENTRU PLANUL DE MĂSURI
Scopul analizelor detaliate în prezentul document a fost desprinderea unor concluzii și recomandări – sintetizate la sfârșitul fiecărui capitol de analiză – în atenția factorilor de răspundere la diferite niveluri de decizie din sistemul de educație și formare profesională și, în final, de a propune un plan de măsuri (structurate în cadrul priorităților, obiectivelor și țintelor din Capitolul 8).
Motiv pentru care, prezentul capitol se rezumă la a sintetiza unele dintre implicațiile mai importante rezultate din analiză și de a introduce acțiunile detaliate în capitolul final.
Analiza demografică indică un declin general al populației, în mod deosebit pentru grupele tinere de vârstă. Cel mai însemnat declin se proiectează pentru grupul țintă principal (15-18 ani) în care se încadrează elevii de liceu, respectiv școala de arte și meserii
O primă concluzie vizează nevoia unei gestiuni eficiente, previzionale, a dezvoltării resurselor umane, sprijinită de investiții corespunzătoare în capitalul uman.
Pentru sistemul de educație și formare profesională, previziunile demografice corelate cu concluziile rezultate din analiza indicatorilor pentru educație și din analiza ofertei curente în raport cu tendințele pieței muncii și economiei regionale, conduc la nevoia de planificare a unor măsuri vizând: ajustarea ofertei în raport cu nevoile de calificare pe termen lung, asigurarea accesului la educație și formare profesională (acces vs. calitatea serviciilor și varietatea opțiunilor), optimizarea resurselor.
De asemenea – pentru compensarea pierderilor de populație școlară și consolidarea poziției școlilor în cadrul comunității – se desprinde nevoia și oportunitatea unei strategii de diversificare a grupurilor țintă și a ofertei de servicii: implicarea activă pe piața formării adulților, servicii în folosul comunității, contracte cu întreprinderile și alte organizații pentru studii, cercetări și consultanță, etc.
În sprijinul adaptării permanente a ofertei la comanda socială, se recomandă crearea și aplicarea unor proceduri coerente de investigare a nevoilor de calificare la nivel regional și local, care să furnizeze informațiile necesare – credibile, de calitate, periodic actualizate și accesibile școlilor și beneficiarilor sistemului de educație și formare profesională.
Este esențială coordonarea în acest scop între instituțiile Consorțiului regional, în vederea planificării și implementării unor proceduri adecvate pentru investigarea pieței muncii.
Corelarea bazelor de date din șomaj cu noile finalități (calificări/niveluri de calificare) obținute prin sistemul de educație și formare profesională și cu prevederile viitorului cadru național al calificărilor ar facilita schimbul de informații utile, de interes reciproc.
De asemenea se recomandă colaborarea între instituțiile din educație și formare profesională, universități și ale organizații specializate pentru proiectarea și aplicarea unor proceduri adecvate de sondare a opiniei absolvenților și angajatorilor – vizând inserția profesională, gradul de utilizare a competențelor și alte informații utile privind finalitățile sistemului de educație și formare profesională
Corelarea concluziilor desprinse din analizele detaliate în capitolele PRAI destinate pieței muncii și economiei regionale, cu constatările din analiza ofertei curente a sistemului TVET, a condus la conturarea unor recomandări pentru viitoarele planuri de școlarizare din regiune.
În sprijinul raționalizării rețelei școlare și optimizării resurselor se recomandă evaluarea poziției în viitor a fiecărei școli din rețeaua școlară actuală – prin aplicarea unui set de criterii și indicatori obiectivi cu referire la: evoluția demografică, condițiile de acces în zonă/zonele apropiate, calitatea serviciilor, relevanța față de nevoile de calificare și opțiunile elevilor.
În baza analizei SWOT CLDPS apreciază ca necesar a fi stabilite următoarele priorități și obiective:
PRIORITATEA 1: Corelarea ofertei ÎPT din județ cu nevoile de calificare și creșterea ofertei pentru formarea profesională a adulților
Obiectivul 1.1.: Identificarea nevoilor de calificare
Obiectiv 1.2.: Adaptarea ofertei pentru formarea profesională inițială la nevoile de calificare identificate, pe domenii și calificări
Obiectivul 1.3.: Creșterea nivelului de calificare și a gradului de adecvare a competențelor formate la nevoile unei economii a cunoașterii
Obiectivul 1.4.: Diversificarea serviciilor de formare profesională oferite prin școlile din ÎPT
PRIORITATEA 2: Îmbunătățirea condițiilor de învățare în ÎPT
Obiectivul 2.1.: Reabilitarea și modernizarea infrastructurii școlilor din ÎPT
Obiectivul 2.2.: Dotarea cu echipamente de instruire, conform standardelor de pregătire profesională a unităților școlare IPT
PRIORITATEA 3: Dezvoltarea resurselor umane ale școlilor TVET
Obiectivul 3.1.: Dezvoltarea managementului unităților școlare IPT
Obiectivul 3.2.: Dezvoltarea competențelor metodice și de specialitate ale personalului didactic din ÎPT
PRIORITATEA 4: Dezvoltarea serviciilor de orientare și consiliere
Obiectivul 4.1.: Îmbunătățirea mecanismelor pentru facilitarea accesului la educație și ocuparea unui loc de muncă
PRIORITATEA 5: Asigurarea accesului la ÎPT și creșterea gradului de cuprindere în educație
Obiectivul 5.1.: Facilitarea accesului la educație prin ÎPT, prevenirea și reducerea abandonului școlar
PRIORITATEA 6: Dezvoltarea și diversificarea parteneriatului social în ÎPT
Obiectivul 6.1.: Dezvoltarea, diversificarea și creșterea eficienței relațiilor de parteneriat, pentru asistarea deciziei și furnizarea unor servicii de calitate prin sistemul de ÎPT
Pentru realizarea priorităților și a obiectivele menționate sunt planificate în capitolul următor activități și sunt stabilite responsabilități. Fiecărui obiectiv și fiecărei activități i-au fost asociați indicatori de realizare.
9. ACȚIUNI PROPUSE PENTRU REALIZAREA OBIECTIVELOR DEZVOLTĂRII ÎPT 2013
ABREVIERI:
CR – Consorțiul regional
CLDPS – Comitetul Local pentru Dezvoltarea Parteneriatului Social în Formarea Profesională
CA – Consiliul de Administrație
IPT (engleză TVET) – Învățământ Profesional și Tehnic
ISJ – Inspectoratul Școlar Județean
CJ – Consiliul Județean
CL – Consiliul Local
FSE – Fondul Social European
FEDER – Fondul European de Dezvoltare Regională
POS DRU – Planul Operațional pentru Dezvoltarea Resurselor Umane
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Plan Local de Actiune Pentru Dezvoltarea Invatamantului. Judetul Braila 2013 2020 (ID: 160236)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.