Plan de Prevenire a Inundatiilor

Lista figurilor

Fig. 1.1. Bazinul Hidrografic Mures……………………………………………………………….……8

Fig. 2.1 Schema sinoptica a principalelor lacuri de acumulare din B.H. Mures………………………30

Fig. 2.2 Acumularea Bezid………………………………………………………………………….….31

Fig. 2.3 Acumularea Vanatori………………………………………………………………………….34

Fig. 2.4. Acumularea Balauresti……………………………………………………………………….37

Fig. 2.5. Acumularea Valea……………………………………………………………………………39

Fig. 2.6. Barajul propriu-zis și priza de apă…………………………………………………….……..43

Fig. 2.7. Evacuatorul de ape mari și albia-canal…………………………………………………..….45

Fig. 3.1. Baraje in B.H. Mures – reprezentare unitati…………………………………………..…….51

Fig. 3.2. Baraje in Bazinul Hidrografic Mures – reprezentare procentuala………………………….52

Fig. 3.4. Categoria de importanta – reprezentare unitati……………………………………………….53

Fig. 3.5. Categoria de importanta – reprezentare procentuala…………………………………………54

Fig. 3.6. Studiul avizarii documentatiilor………………………………………………………….….55

Lista tabelelor

Tabel 3.1. Principalele lacuri de acumulare permanente din B.H. Mureș………………………….. 48

Tabel 3.2. Lacuri de acumulare nepermanente pentru atenuarea viiturilor …………………….……49

Tabel 3.3.Acumularile in functie de categoria de importanta……………………………………….. 50

Tabel 3.4. Stația meteorologică Târgu Mureș ………………………………………………………….64

Tabel 3.5. Stația meteorologică Târnăveni (Bobohalma)…………………………………………….64

Tabel 3.6. Stația meteorologică Batoș …………………………………………………………………65

Tabel 3.7. Stația meteorologică Sărmaș ………………………………………………………………………………….65

Tabel 3.7. Debite maxime istorice înregistrate în județul Mureș ………………………………….…66

1. Infrastructuri majore de aparare impotriva inundatiilor

Delimitarea hidrografică și administrativă

Bazinul hidrografic Mureș este situat în partea centrală și de vest a României și izvorăște din Carpații Orientali (Depresiunea Giurgeului), Munții Hășmașul Mare avand suprafața bazinului hidrografic de 28310 km2 (11,7% din suprafața țării). Până la granița cu Ungaria își desfășoară albia pe o lungime de 761 km, fiind cel mai lung dintre râurile interioare ale țării. Rețeaua hidrografică codificată însumează 758 cursuri de apă și 10861 km, adică 13,7% din lungimea totală a rețelei codificate a țării și o densitate de 0,39 km/ km2 fată de 0,33 km/km2-media pe țară. Zona cursului superior este delimitată de Depresiunea Giurgeului și Defileul Toplița – Deda, cursul mijlociu este reprezentat de zona centrală a Podișului Transilvaniei, iar zona cursului inferior este delimitată de Munții Apuseni, Carpații Meridionali, Munții Banatului și Câmpia de Vest (între Lipova și granița cu Ungaria).

Principalele amenajări pentru asigurarea necesarului de apă, amenajări hidrotehnice pentru combaterea inundațiilor, prize de apă și alte lucrări de amenajare din albia cursurilor de apă, baraje și acumulări, alunecărilor de teren sunt prezentate in cele ce urmeaza:

Fig. 1.1. Bazinul Hidrografic Mures

Lucrări hidrotehnice de regularizare

Lucrări hidrotehnice de regularizare cuprind tăieri de coturi, lucrări de dirijare a curenților, traverse de închidere sau colmatare – în cadrul lucrărilor în albie, respectiv consolidări de mal din piatră sau vegetative din cadrul apărărilor de maluri.

Lucrările hidrotehnice pentru protecția malurilor și albiilor au fost realizate în funcție de condițiile specifice ale amplasamentelor din teritoriul bazinal respectiv. Lucrările din piatră brută sau gabioane sunt predominante în bazinele superioare, unde vitezele de curgere a apei sunt mari. Pe sectoarele de râu inferioare, cu viteze mai mici de curgere a apei s-au efectuat îndeosebi lucrări de regularizare și apărare din materiale vegetative prin saltele și snopi de fascine, plantații de butași de plop sau salcie, garduri și caroiaje din nuiele. Lucrările din beton sunt întâlnite în localități, constând în dale, peree, ziduri de beton, praguri de fund, traverse.

Monitorizarea lucrărilor hidrotehnice de regularizare a albiilor constă și în colectarea informațiilor caracteristice referitoare la natura materialelor folosite, dimensiunile lucrărilor, dimensiunile albiei, elemente de bază ale regularizării albiei, pante, capacitatea de transport, debite maxime pe asigurări, data execuției, obiectivele protejate.

Tăierile de coturi sunt efectuate pe sectoarele de râu cu meandre accentuate, și pot cauza două tipuri de dezechilibre ale sistemului.

Primul, este semnalat în cazul în care tăierea meandrelor se realizează fără a se schimba lățimea medie a albiei. Creșterea pantei va provoca o accelerare a vitezelor de curgere a apei, erodarea malurilor și crearea de noi sinuozități. Crește și capacitatea de transport, modificările morfologice producăndu-se prin depuneri de material aluvionar provenit din amonte și prin erodarea concomitentă a malurilor. Prin reajustarea sectorului de râu, tendința de acelerare a curgerii se va diminua treptat. În cazul în care malurile sunt alcătuite din pământuri coezive sau prezintă abundență vegetală iar lărgirea albiei nu este permisă, eroziunea se manifestă pe verticală propagându-se mult spre aval (S.Diaconu, 1999).

Al doilea tip de dezechilibru al sistemului de râu în raport cu dinamica sa naturală, se manifestă în cazul în care tăierea meandrelor este însoțită de lărgirea albiei. Aceasta duce la reduceri ale vitezelor de curgere, putând determina la ape mici, pe râurile de dimensiuni medii sau mici expunerea la factorii climatici a întregii mase de apă.

Lucrările de dirijare a curenților constau în amplasarea unor diguri de colmataj cu gabioane dispuse longitudinal. Rolul principal al acestora este de a menține constantă adâncimea râului prin neutralizarea procesului de eroziune laterală. Digurile de colmataj dispuse

longitudinal, deviază curentul apei spre axul median al râului. Astfel actiunea apei va antrena și deschide partea centrala a cursului de apă. Digurile de colmataj sunt instalate folosind gabioane cilindrice umplute si asamblate pe santier. Aceste constructii au câteva avantaje în plus față de materialele libere: volumul total mai redus si dimensiunile mai mici ale pietrelor, care reprezinta doi factori majori atât din punct de vedere economic, cât și din punct de vedere al protecției mediului. Astfel de lucrări sunt realizate în bazinul

Târnavelor în special pe tronsoanele de râu peste care s-au construit poduri de circulație rutieră.

Se pot menționa două poduri peste Târnava Mică: unul situat pe șoseaua europeană E60 între localitățile Bălăușeri și Chendu iar celălalt în Sângeorgiu de Pădure pe drumul spre lacul Bezid. În ambele cazuri s-au amenajat la baza podurilor diguri de dirijare din gabioane umplute cu anrocamente pentru protecția împotriva eroziunii. Un curs de apă amenajat, de regulă tinde să-și regăsească un nou echilibru cu ajutorul eroziunii și prin crearea de noi meandre. Curentii puternici longitudinali și transversali pot eroda malurile râului sau baza acestora, malurile devenind instabile. De aceea se recomandă ca protecția malurilor să fie destul de puternică pentru a face față unor astfel de procese de eroziune.

Lucrările de dirijare a curenților sunt necesare și în bieful amonte al albiei unui râu barat, pentru a favoriza o circulație transversală optimă a curenților de apă. În aceste situații se recomandă de asemenea executarea unor lucrări de consolidare a malurilor amonte de baraj, ca urmare a ridicării nivelului apei peste cota normală.

Traversele de închidere sau colmatare se mai numesc baraje de deviație cu gabioane și fac parte din categoria lucrărilor în albie.

Stabilitatea cursurilor de apă trebuie privită atât din perspectiva planimetrica, cât si din perspectiva altimetrica. Principalul obiectiv constă in determinarea unui profil în care transportul si colmatarea să se afle într-un echilibru. Acest echilibru variază în funcție de sectorul de râu analizat, precum si în funcție de caracteristicile hidrologice si geomorfologice ale zonelor adiacente râului. Atât în cazul sectoarelor din zona muntoasa cât și în cazul sectoarelor din zona de deal, instalarea barajelor se dovedește utilă prin faptul că reduce gradul de înclinare al albiei și diminuează cantitatea de material solid transportat de râu.

În functie de transportul materiilor solide si de tipul de protectie al bazinului de linistire localizat în aval, se pot adopta diverse măsuri, cum ar fi protectia cu beton a coronamentului sau învelișul blocului cu beton sau gabioane în avalul barajului deversor. Barajele cu gabioane sunt structuri rezistente, flexibile si usor de instalat care se îmbină armonios cu mediul înconjurător.

Datorită retenției, în zona de amplasare a barajelor vitezele de scurgere ale apei suferă modificări importante. Crește viteza în secțiunea aval datorită câștigării unei energii potențiale suplimentare pe retenția creată. Prin urmare, în bieful aval se vor accentua procesele de eroziune a albiei. Viteza apei în secțiunea situată amonte de baraj scade semnalându-se apariția fenomenelor de colmatare în albia râului.

Consolidările de mal din piatră sau lucrările de protecție solidă sunt considerate că fac parte din categoria apărări de maluri. Necesitatea unei protectii adecvate este îndeplinită combinând diferite materiale cum ar fi pereții de mare greutate cu gabioane, sau solurile Terramesh consolidate cu plasă de sârmă cu ochiuri dublu răsucite acoperită cu zinc sau plastic. În acest mod se vor îmbunătăți funcționalitatea protectiei, și a refacerii ecosistemelor naturale. În bazinul Târnavelor, consolidările de mal din piatră se realizează prin pereuri. Acestea reprezintă învelișuri de protecție din piatră brută, dale de beton etc. și sunt întâlnite pe cursurile principale ale Târnavelor ce traversează orașele Odorheiu Secuiesc, Cristuru Secuiesc, Sighișoara, Mediaș, Blaj și Târnăveni.

În cazul consolidărilor de mal vegetative, aplicarea tehnicilor ecologice de constructii se bazeaza pe combinarea unor materiale artificiale cu diverse specii de plante. Pe Târnave, cele mai eficace lucrări de consolidare vegetativă sunt cele realizate din fascine fixate cu anrocamente. Încolțirea snopilor din fascine și menținerea ulterioară a stratului vegetal format protejează foarte bine malurile împotriva eroziunii. Materialele artificiale (geocompuși de polipropilenă consolidați cu MAC-MAT) vor asigura stabilitate, creându-se astfel conditiile ideale pentru o repopulare naturala a zonei. Din experienta firmelor specializate în lucrări de regularizare a râurilor cum ar fi Maccaferri, s-a observat că, grosimea cleionajului (0,15/0,30 m) are acelasi efect pe care il are si o piatra libera de 2-3 ori mai subțire. Cleionajul (cleionaj Geomac sau Reno ) poate fi umplut cu usurință cu materiale aduse de apă.

Acest lucru va determina cresterea plantelor pe structura amenajată, procesul natural de integrare în solurile din zona de lucru fiind prin aceasta accelerat. Astfel structura va fi mai durabilă decât plasa metalică, îmbunătățind protecția împotriva eroziunii utilizându-se o cantitate minimă necesară de materiale artificiale.

Lucrări de apărare împotriva inundațiilor

Afectate de inundații sunt în general cursurile medii și inferioare ale râurilor și sectoarele de confluență cu afluenții. Pe Târnava Mică sunt supuse riscului 375 de ha în sectorul Coroi-Șoimuș, 500 ha în sectorul Bernadea-Deaj pe malul stâng, respectiv 370 ha la Abuș-Păucișoara pe malul drept.

Localități neapărate sunt Mica, Abuș, Crăiești, Cornești si Coroi. Viitura din anul 1975 a produs în bazinul hidrografic Târnave pagube mai mari decât cea din anul 1970 fiind afectate obiective industriale, case, terenuri agricole, drumuri, căi ferate, poduri și lucrări hidrotehnice.

În anul 1970, în perioda 12-16 mai s-a înregistrat un debit de 700 mc/s la stația hidrometrică Țopa de pe râul Târnava Mare. Viitura s-a format datorită căderii unei mari cantități de precipitații la care s-a adăugat topirea zăpezii în bazinul superior. Precipitații intense suprapuse pe un sol cu un ridicat grad de saturare au determinat formarea unor unde de viitură excepționale pe Târnave în anul

1975. În anul 1998 s-au semnalat două perioade de precipitații substanțiale în cadrul aceleiași luni, iunie. Prima în intervalul 11-15.06.1998 iar a doua între 16 și 20.06.1998. Debitele maxime înregistrate pe Târnava Mică au fost de 335 mc/s la Bălăușeri și 196 mc/s la Târnaveni.

Perioadele de inundație. Din punctul de vedere al perioadelor din timpul anului, în care s-au înregistrat unde importante de viitură, care au provocat inundații în bazinul hidrografic Târnave, putem menționa luna mai în anul 1970, iulie în 1975, martie 1981, decembrie 1995 – ianuarie 1996 și iunie 1998.

Lucrările de îndiguire

Cea mai răspândită metodă de ameliorare a terenurilor inundabile o constituie apărarea luncilor prin îndiguire. Elementul principal al unei lucrări de îndiguire îl reprezintă digul. Are un scop bine determinat, construirea digului de protecție având rolul de a apăra obiectivele economice, spațiile locuite care atunci când se înregistrează creșteri semnificative ale nivelului cursului de apă învecinat sunt inundate.

Digul de protecție

Se disting două tipuri principale de diguri de apărare și anume: digurile de pământ și zidurile parapet. Cele mai des întâlnite sunt digurile din pământ, zidurile parapet fiind realizate doar în cazurile în care situația o impune. O explicație ar putea fi aceea că din punct de vedere economic, digurile din pământ sunt mai rentabile, necesitând investiții financiare mai mici.

Zidurile parapet prezintă un soclu alcătuit din umplutură de beton, pe care se ridică, la înălțimea necesară un zid parapet sau în alte cazuri stâlpi încastrați din beton armat, respectiv palplanșe asociate cu grinzi prefabricate din beton armat. Astfel de diguri sunt întâlnite pe ambele maluri ale afluentului de stânga al Târnavei Mici, Agrișteu, în sectorul de confluență.

Digurile din pământ se caracterizează prin trasee lungi în raport cu înălțimea și după (C.Bâra, I.Ionescu, C.Popescu, I.Popescu, 1971) se împart în următoarele categorii:

 Diguri longitudinale care pot fi de tip Dunăre, de tip Delta Dunării sau de tip râuri interioare, ce corespund caracteristicilor hidrografului de viitură al râului respectiv.

 Diguri de remuu ce urmăresc cursul de apă afluent pe sectorul dintre confluența cu emisarul până la limita amonte a remuului. La proiectarea acestor diguri se ține cont de hidrografele de viitură ale ambelor cursuri de apă.

 Diguri de separare a folosințelor care se construiesc în interiorul incintelor îndiguite cu amenajare mixtă agropiscicolă. Acestea, sunt supuse unui regim permanent al nivelului de exploatare piscicolă.

 Diguri circulare care apără ostroave și insule, ținând cont de condițiile hidrologice ale albiilor cursurilor de apă.

Digurile trebuie să urmărească un traseu similar cu cel al albiei râului, corelarea albie minoră-îndiguire fiind deosebit de strânsă în cazul digurilor apropiate. Digurile depărtate trebuie să urmărească în general conturul albiei majore și să aibă raze de curbură minime a racordărilor de 100-200 m pe râurile mici și mijlocii. Aceste valori ale razelor de curbură minime se vor aplica doar în situațile în care vitezele apei în regim îndiguit sunt sub 3 m/s. În exteriorul curbelor, distanța dig-mal trebuie să fie mai mare decât în aliniamente (V.Chiriac, A.Filotti, I.A.Manoliu, 1980).

Digurile de protecție pot fi, din punct de vedere al formei, longitudinale sau circulare. În cea mai mare parte ele sunt longitudinale, întâlnindu-se însă și diguri circulare, cum ar fi cele din jurul acumulărilor nepermanente Bălăușeri și Vânători.

Lucrările de îndiguire influențează scurgerea râurilor în cazul apelor mari prin dirijarea curenților și mărirea vitezelor de tranzit, existând o strânsă corelație cu anumite lucrări de regularizare cum ar fi tăierile de coturi (digul asociat cu nouă lucrări de tăieri de coturi de la Sânmiclăuș pe malul drept al Târnavei Mici) sau consolidările de maluri. La amplasarea digurilor apropiate se urmărește ca aliniamentul acestora să urmărească traseul regularizat al albiei minore.

Concluzia ce se desprinde analizând o situație dată în care există un sector de râu puternic meandrat ce inundă la ape mari terenurile de importanță economică din apropiere este că alegerea tipului de intervenție trebuie să se facă ținând cont de costurile minime ale ambelor lucrări.

Lucrările de îndiguire în cazul de mai sus, a râului cu meandre, curbe bruște, vor necesita consolidări în exteriorul curbelor și pe întreaga lor lungime, deci costuri mai mari, deoarece digurile vor fi afectate de eroziune în urma viiturilor. O explicație ar fi aceea că digurile acționează ca deflectoare ale curentului apei, dirijândul aproape perpendicular pe direcția generală de curgere.

Traseul digului trebuie să se caracterizeze printr-o variație progresivă a razei de curbură, evitându-se strangulările și asigurând o calibrare cât mai uniformă a albiei.

Pe de altă parte, lucrările de regularizare prin tăierile de coturi, asociate cu diguri longitudinale cu racordări în arce de clotidă, reprezintă soluția optimă a situației analizate dacă lucrările se realizează la minimul de cost. În bazinul hidrografic al Târnavelor digurile sunt asociate cu lucrări de regularizare a albiei. Aceste situații sunt întâlnite în principalele orașe din bazin: Sighișoara cu diguri de clasa II de importanță-Q1%=680 mc/s, Tîrnăveni cu diguri de protecție de clasa I de importanță-Q1%=400 mc/s asociate cu lucrări de consolidări de mal.

Unul din principiile de proiectare a digurilor este ca în sectoarele cu eroziuni de mal, amplasarea digului să se facă la o distanță impusă de varianta cea mai economică între consolidarea malului și mărirea distanței de la dig până la mal.

Un alt principiu este ca în punctele critice de formare a zăpoarelor, digul să fie proiectat la o distanță de mal de trei ori mai mare decât distanța medie existentă față de mal a digurilor din amonte și aval de punctele respective.

Lucrările de îndiguire implică o serie de construcții și instalații care asigură întreținerea digului și apărarea optimă împotriva inundațiilor. Dintre lucrările pentru protecția digului se pot menționa consolidări, înierbări, perdele de protecție etc. Construcțiile și instalațiile de pază cuprind cantoane, magazii, instalații telefonice, instalații de măsură iar lucrările pentru asigurarea circulației rampe, bariere, drumuri etc.

Consolidările se realizează prin pereuri, care reprezintă învelișuri de protecție din piatră brută, spartă, dale de beton etc. Digurile cu pantă redusă se consolidează prin pereuri uscate pentru că acestea se vor menține pe taluz prin greutatea lor. Digurile cu taluzuri abrupte se consolidează prin pereuri cu mortar de ciment.

Înierbarea digurilor pe ambele taluzuri și coronament le apără de acțiunea vânturilor, precipitațiilor, covorul erbaceu trebuind să fie omogen iar cosirea să se facă după perioadele de viitură.

Vegetația ierboasă, prin sistemul său radicular fixează bine stratul superficial al solului. Se interzice pășunatul pe suprafața digului și plantarea pe acesta a oricărui tip de vegetație arborescentă sau subarborescentă.

Perdelele forestiere dintre dig și mal au rolul de a îndepărta curentul de apă de la piciorul digului, de protecție în calea sloiurilor de gheață etc. Arborii constituenți se recomandă a fi adecvați condițiilor pedoclimatice locale, cu o dezvoltare rapidă și care să reziste inundațiilor. De asemenea, perdelele forestiere trebuie să mențină liberă, o fâșie de câțiva metri de la piciorul taluzului exterior, pentru întreținere. Talia diferită a arborilor asigură disiparea energiei valurilor la diferite niveluri ale apelor mari. Ramurile elastice ale coronamentului asigură de fapt amortizarea.

Se recomandă amplasarea unui canton de supraveghere la fiecare 10-15 km de dig, deoarece construirea acestora nu ridică cu mult costul unei îndiguiri da lipsa lor poate duce la pagube importante din cauza întârzierii operațiilor de alarmare și intervenție.

Lățimea coronamentului digurilor de pământ trebuie să fie de minim 3 m pentru a permite circulația de întreținere și intervenție. La anumite distanțe, pentru vehiculele care circulă pe coronamentul digurilor, este necesară amenajarea unor platforme de încrucișare. Prin trecerea vehiculelor pe coronament însă, se produc o serie de denivelări care pot opri scurgerea apelor meteorice spre taluzuri facilitând infiltrarea acestora în dig. De aceea se interzice accesul oricărui alt mijloc de transport pe dig, cu excepția celor de întreținere.

Coronamentul digurilor se menține în timp la cotele stabilite în proiecte prin executarea unor lucrări caracteristice de înălțare a nivelului. Mirele din dotarea digurilor indică cele trei cote de aparare

CP-cota de pericol

CI-cota de inuntadie

CA-cota de atenție

Acumulări permanente

Acumulările permanente au fost amenajate cu scopul de a atenua undele de viitură în perioadele de ape mari, de a suplimenta debitele la ape mici, de a alimenta cu apă diferiți consumatori sau de a produce energie electrică (Acumularea Bezid).

Amenajarea hidrotehnică specială Bezid.

Este amplasată pe Cușmed, afluent de stânga al Târnavei Mici, cu cea mai mare suprafață de bazin afluent (157 kmp) și cel mai mare aport de apă din bazin. Acumularea este amplasată amonte de confluența cu râul Târnava Mică, respectiv 1,5 km de localitatea Sângeorgiu de Pădure. Scopul lucrării este de atenuare a viiturilor, respectiv apărare împotriva inundațiilor a obiectivelor industriale și orășenești din lunca Târnavei Mici și satisfacerea nevoilor de apă potabilă și industrială a orașului Târnăveni. Odată cu dezvoltarea platformei chimice Tărnăveni, a fost necesară mărirea debitului captat de la 0,4 mc/s la 1,5 mc/s, ceea ce nu se putea obține din debitele în regim natural de pe Târnava Mică, ci prin reținerea debitelor disponibile într-o acumulare în amonte și care să fie redată pentru suplimentarea debitelor minime.

Acumularea Răstolița a fost proiectată pentru satisfacerea următoarelor scopuri:

asigurarea unui debit de 6,6 mc/s apă în secțiunea Tîrgu Mureș, în perioadele secetoase, pentru alimentarea cu apă potabilă și industrială;

folosință energetică prin producerea a 106,3 GWh/an energie electrică, în Hidrocentrala Răstolița;

asigurarea tranzitării viiturilor, regularizării debitelor, protecția împotriva inundațiilor a localităților și terenurilor din aval. Volumul total înmagazinabil va fi de 43,0 mil mc apă,- iar volumul util, de 40,0 mc. Barajul este prevăzut din anrocamente, cu etanșare tip mască de beton. Înălțimea barajului va fi de 60,0 m, iar lungimea la coronament, de 360 m.

Acumularea Zetea

Barajul acumulării Zetea este amplasat pe râul Târnava Mare, la cca. 3km amonte de confluența cu pârâul Ivo, respectiv cca. 8 km amonte de comuna Zetea si cca. 22 km amonte de municipiul Odorhei. Codul cadastral al cursului de apă, in zona amplasamentului acumulării, este IV.1.96 ( bazin Mureș – r. Târnava Mare).

Acumulări nepermanente

Acumulările nepermanente au drept obiectiv principal atenuarea undelor de viitură. Cele mai importante din bazinul Târnave și chiar din întreg bazinul Mureșului sunt acumulările Vânători (25 mil.mc) și Bălăușeri (24,5 mil.mc). Cu un volum total de doar 6 mil.mc este acumularea nepermanentă Valea, amplasată pe Niraj

a) Acumularea nepermanentă Vânători

Lucrarea este amplasată pe râul Târnava Mare, în sectorul localitățiilor Albești, Topa, Vânători, fiind destinată atenuării undelor de viitură de pe cursul superior al râului, protejând împotriva inundațiilor municipiul Sighișoara, prin reducerea debitului maxim de la 1364 mc/s la 1100 mc/s, rezultat acumulării unui volum de 25 mil. mc. de apă, la 0,1% asigurare. Suprafața acumulării la asigurare de 1% este de 301,5 ha iar la 0,1% de 583 ha.

b) Acumularea nepermanentă Bălăușeri

În cazul viiturilor de asigurare sub 5%, la Bălăușeri se realizează acumulare numai în zona albiei minore regularizate, pe suprafețele de teren cuprinse între versantul stâng și digul de compartimentare al acumulării. Deversorul lateral intră în funcțiune la depășirea debitelor de 5% asigurare, provocând inundarea incintei laterale îndiguite din aval în amonte.

Suprafața bazinului hidrografic controlat este de cca. 1072 kmp, cu altitudinea maximă de 1775mdM, altitudinea medie de 670 m și panta medie a Târnavei Mici de 11%. Debitul mediu multianual din secțiunea lucrării este de 8,69mc/s. Acumularea nepermanentă Bălăușeri este amplasată în lunca râului Târnava Mică având o lungime de 4500 m, și lățime maximă de cca. 900 m, ocupând o suprafață de cca. 325 ha. Este dimensionată să intre în funcțiune numai la depășirea debitelor de 5% asigurare de pe râul Târnava Mică, sub aceste debite suprafața incintei rămâne uscată, fiind ocupată de

culturi agricole. Volumul maxim al acumulării, corespunzător nivelului maxim de 0,1% asigurare, este de 24,5 mil.mc.

c) Acumularea Valea este o lucrare executată pe râul Niraj. Tipul barajului este de greutate, din materiale locale, înălțimea barajului de 14,0 m, iar lungimea la coronament, de 1442,0 m.

Lucrări de combaterea eroziunii solului

Combaterea eroziunii solului se monitorizează și prin urmărirea acelor lucrări care influențează în mod direct cursurile de apă. Dezvoltarea proceselor de versant determină indirect creșterea debitului solid al cursurilor de apă și scăderea energiei potențiale de eroziune a acestora.

Pe interfluviul dintre Târnava Mică și Târnava Mare predomină solurile silvestre brune, pe versanții dezvoltați pe marne (Idiciu, Cund) pseudorendzinele, pe terasele râurilor cernoziomuri sau soluri brune cernoziomice iar în lunci diferite tipuri de soluri de luncă.

Solurile silvestre brune formate pe marne și argile au un coeficient de infiltrație mic și la ploi torențiale redau scurgerii cea mai mare parte din cantitatea de apă căzută sub formă de precipitații. Aceste soluri au o slabă rezistență la eroziune atât în orizontul A, cât și în orizonturile inferioare.

Solurile pseudorendzinice sunt reci, plastice și vâscoase în stare umedă. În stare uscată sunt foarte compacte și cu crăpături. Favorizează apariția alunecărilor superficiale, foarte răspândite de altfel în zona de apariție a pseudorendzinelor.

Procesele de eroziune sunt influențate și de gradul de înclinare a versanților. Solul începe să fie erodat pe pante de 2-3 grade. Cuestele au înclinări mari de peste 15 grade, iar suprafețele structurale pante sub 10 grade, în funcție de substratul geologic.

Lucrări agrotehnice antierozionale s-au realizat în bazinul Târnavei Mici pe versantul drept al văii Nadeșului la nord de localitatea Nadeș și pe versanții văilor Spinoasa, Graben, Ror între comuna Jidvei și municipiul Blaj.

Eroziunea în suprafață foarte intensă, înclinarea mare a versanților, stratul subțire de sol, alunecările superficiale, au determinat luarea unor măsuri dintre care cea mai eficientă în cazul cuestelor este terasarea. Cuestele orientate spre sud și vest sunt terasate pentru viță de vie iar versanții cu expoziție nordică sunt în general împăduriți.

Terasările artificiale pot modifica echilibrul versantului în situațiile în care nu se ține cont de condițiile fizico-geografice locale și de structura geologică. Astfel pot aluneca porțiuni întregi din versantul terasat și cultivat cu viță de vie.

În general cultivarea versanților contribuie la evoluția lor mai rapidă prin afânarea solului, ceea ce favorizează spălarea mai intensă a materialului din partea superioară a versantului și depunerea acestuia la baza lui. Aratul în lungul pantei în mod special pe versanții cu înclinări mai mari de 8-10 grade precum și cultivarea viței de vie pe versanții neterasați măresc efectul eroziunii solurilor.

Lucrări silvice de protecție realizate pe versantul stâng al văii Nadeșului, pe versantul drept al Târnavei Mici la Bălăușeri, pe versantul stâng al Vișei de la Șeica Mare spre Agârbiciu și Axente Sever etc. Sunt indicate împăduriri pe mai intense pe versanții puternic înclinați pentru a proteja de eroziune stratul redus de sol.

Defrișările masive au început odată cu locuirea regiunii din anii 1600 și au continuat până în secolul IX. A fost favorizată astfel dezvoltarea intensă a proceselor de versant, luând o mare amploare alunecările de teren.

Lucrări hidrotehnice pe formațiunile eroziunii în adâncime (ogașe, ravene) executate în bazinul Vișei pe văile Ruși și Slimnic. Pe valea Sovata s-au realizat baraje de stingere a torenților pentru reglarea debitelor de apă și fixarea terenului.

Lucrări hidrotehnice pentru regularizarea scurgerii pe versanți. Pe Târnava Mică s-au realizat canale și drenuri pentru combaterea eroziunii solului pe suprafețe ce totalizează 27472 ha teren.

La Axente Sever pe 448 ha sunt lucrări de protecție. În sectorul Alămor-Visa 190 m de drenuri protejează 3283 ha. La Slimnic-Ruși-Visa 22,5 km canale și drenuri combat eroziunea solului pe o suprafață de 4445 ha. Amenajările în pantă de la Mediaș cu 8,79 km lucrări realizează protecția a 1079 ha de teren.

Debușee, podețe, ravene baraje, traverse, praguri, cleionaje duble și simple, gărdulețe de coastă diminuează eroziunea solului pe 18311 ha pe coasta Secașului Mic între Roșia și Colibi, 1573 ha la Cetatea de Baltă respectiv 3023 ha în sectorul Jidvei-Blaj.

Amenajările pentru combaterea eroziunii solului sunt situate pe terenuri care, in proportie de 98% trec sau au trecut in proprietate privată. Ca urmare, se constată că efectul benefic al lucrărilor de conservare a solului a fost diminuat in principal, din doua cauze:

1) lipsa de interes in exploatarea și intreținerea acestora de actualii proprietari ;

2) degradarea parțială sau totală a cca 18 – 20% din suprafața amenajată, în urma aplicării

defectuoase a Legii nr.18/1991.

În scopul modernizarii si protejarii lucrarilor de combatere a eroziunii solurilor se impun următoarele măsuri:

Reconsiderarea proiectării si executiei lucrărilor, în functie de evolutia proceselor de degradare, precum si de noile forme de proprietate.

Promovarea cu precadere a lucrarilor de CES pentru a preveni pierderile anuale de sol.

Realizarea unor retele de drumuri de exploatare agricola cu carosabil consolidat, care sa asigure accesul masinilor agricole si sa satisfacă pe toți deținătorii de terenuri.

Lucrări pentru reducerea excesului de apă

Lucrările hidrotehnice pentru reducerea excesului de apă cuprind o serie de canale, construcții și instalații prin care se colectează, se transportă și evacuează apele de suprafață și freatice în exces din teren. Aceste lucrări alcătuiesc o rețea de desecare formată din canale și tuburi- în cazul drenajului.

Rețeaua prezintă o structură simplă dar funcțională. Drenurile receptează și transmit apa prin niște drenuri colectoare canalului colector terțiar, secundar sau chiar direct canalului colector principal. Prin intermediul unui canal colector de evacuare, apa din colectorul principal al rețelei sau sistemului de desecare ajunge la punctul de evacuare în emisar.

Se recomandă ca toți beneficiarii terenurilor desecate să-și refacă anual rigolele de scurgere din zonele depresionare până la canalele permanente, pentru a asigura continuitatea scurgerii către evacuare. Rigolele de mică adâncime se deschid cu plugul prin arătură dus-întors, iar rigolele de adâncime mare (peste 30 cm) se deschid cu plugul și buldozerul.

O problemă foarte importantă a sistemelor de desecare o reprezintă executarea lucrărilor de întreținere la timp și în condiții optime, deoarece în caz contrar apare necesitatea refacerii lor aproape în totalitate.

Vegetația care se dezvoltă în canalele de desecare produce micșorarea secțiunii și vitezei de scurgere a apei prin canale, favorizează împotmolirea construcțiilor hidrotehnice etc. Se recomandă cosirea vegetației din canale de minim trei ori pe an, astfel ca la data de 1 octombrie al fiecărui an acestea să fie perfect curățate.

În bazinul Târnavelor funcționează gravitațional o serie de sisteme de desecare și drenaj pe văile Domald, Ghegheș, Nadeș, Balta-Târnava Mică, respectiv Cergău-Mănărade, Șmig-Veteu, Mediaș, Ighiș, Moșna, Visa- pe Târnava Mare.

Pe valea Nadeșului, afluent de stânga al Târnavei Mici, în sectorul localității Nadeș funcționează gravitațional pe o suprafață amenajată de 2070 ha, 5,390 km drenuri și 37,390 km canale.

În sectorul localității Chendu sunt 1,405 km drenuri, 5,802 km canale pe o suprafață amenajată de 706 ha.

Pe 213 ha de teren din valea Domald funcționează gravitațional sisteme de desecare alcătuite din 10,801 km drenuri și 8,618 km canale.

Pe valea Ghegheșului, afluent de dreapta al Târnavei Mici, sunt amenajate 166 ha teren între comuna Neaua și satul Ghinești. Funcționează gravitațional 11,765 km canale pentru reducerea excesului de apă.

Pe Târnava Mică în raza localității Cetatea de Baltă sunt amenajate 59 ha teren prin 4,789 km de canale destinate lucrărilor de desecare.

În bazinul Târnavei Mari lucrări pentru reducerea excesului de apă se întâlnesc pe valea Șmigului, afluent de dreapta, cu 1,4 km canale pe o suprafață de 150 ha, la Mediaș unde sunt amenajate 320 ha de teren cu 1,1 km drenuri absorbante și 4,775 km canale, pe valea Moșna cu 1,235 km drenuri, 4,250 canale pe o suprafață de 112 ha, pe valea Ighiș 1,12 km drenuri, 5,2 km canale pe 21 ha de teren, pe valea Vișei 17,240 km canale care reduc excesul de apă pe 800 ha de teren respectiv pe valea Spătac și Târnava Mare în sectorul localităților Cergău și Mănărade 13,804 km canale pe o suprafață de 315 ha de teren.

Lucrări de exploatare a agregatelor minerale din albie

În bazinul hidrografic al Târnavelor existau în anul 2002 un număr de 22 exploatări de agregate, care au extras un volum de peste 140000 mc de balast. Cele mai multe balastiere, în număr de 16, se localizează pe Târnava Mare, de unde se extrage și cea mai mare cantitate de balast, de peste 100000 mc. Pe râul Târnava Mică se află doar două balastiere importante, cu un volum total exploatat de 2000 mc în anul 2002.

Degradarea albiilor cursurilor de apă se datorează în primul rând factorului antropic, care exercită cea mai importantă influență asupra acestora. Exploatarea nerațională a resurselor albiei minore prin depășirea cotei talvegului și mărirea adâncimii de excavare, atrage după sine o creștere a instabilității malurilor.

Propuneri privind folosirea și protecția resurselor de apă, echiparea tehnico-edilitară a localităților, protecția localităților împotriva inundațiilor

Viiturile din județul Mureș, care ating cote de inundare sau de pericol, pot fi rezumate astfel:

– 97 unități administrativ-teritoriale (din care 4 municipii și 3 orașe) supuse riscului de inundare, din care: 10 unități, localitățile sunt apărate la clasa lor de importanță, în 28 unități, localitățile sunt apărate parțial; în 59 unități, localitățile sunt supuse riscului anual de inundare;

– 42.730 ha terenuri agricole de bună calitate;

– 99 km drumuri naționale, județene și comunale;

– 127 km căi ferate cu ecartament normal;

– 12 poduri rupte la viiturile precedente (numeroase alte podețe);

– 427 obiective economice diverse (ferme, exploatări, depozite etc.).

Se remarcă suprafața mare de terenuri agricole, cea mai mare parte fiind situate în lunca și terasele inferioare ale Mureșului și Târnavelor. lungimea mare a căilor ferate afectate la inundații cu avarii la ramblee și întreruperi de circulație se datorește: (a) trasării liniilor de c.f. în imediata apropiere a albiilor cursurilor de apă, (b) și accentuării în timp a viiturilor (niveluri mai mari) ca urmare a defrișărilor, a colmatării albiilor și a transportului aluvionar sporit din cauza urcării culturilor prasitoare pe versanți cu pante mari, fapt ce favorizează spălarea terenurilor și creșterea aluviunilor.

Se constată o distribuție nefavorabilă a pădurilor, în sensul că ele sunt situate pe culmi, iar nu pe versanții cu energie mare de relief, fapt ce conduce la apariția de ne și denundări ale versanților.

Ca urmare a stratului argilos de pe unii versanți și a pluviozității crescute, corelat cu lipsa protecției forestiere, în ultimii ani au apărut numeroase alunecări de teren care presupun un studiu special și după cartare să se stabilească măsurile pasive și a ctive de combatere a acestui fenomen dăunător.

În tabelele anexă sunt prezentate toate unitățile administrativ-teritoriale din județul MUREȘ expuse riscului de inundare, cu precizarea următoarelor elemente:

– denumirea și categoria unității (municipii, orașe, comune, sate);

– cursul de apă respectiv cu codul cadastral și cauza inundației (revărsări, scurgeri torențiale pe versanți, blocaje de ghețuri etc.);

– asigurarea normată a localității în funcție de categoria de importanță, conform STAS-4273/83, STAS 4068/2/87 (asigurarea de calcul și de verificare la lucrările de apărare).

– măsuri necesare pentru asigurarea localităților inundabile la

clasa lor de importanță.

În categoria măsurilor pentru reducerea riscului de inundare sunt cuprinse lucrarile cu caracter local care nu necesită cheltuieli mari, în opoziție cu lucrărilre prevăzute în schemele de amenajare hidrotehnică care cuprind mari lacuri de acumulare cu baraje, îndiguiri pe lungimi mari, devieri de ape mari și altele asemenea.

S-au propus, după caz:

– reprofilări de albii, care se pot face cu utilaje locale, pentru creșterea capacității de transport a albiilor;

– consolidări de maluri, vegetative sau cu gabioane de piatră;

– îndiguiri locale, care se pot cupla cu regularizările de albii, folosind materialul pentru înălțarea digurilor;

– stingeri de torenți pe versanții abrupți, fie prin lucrări de rupere a pantei, fie prin plantări de arboret care să stabilizeze procesele de ravenare;

– devieri de ape mari în jurul localităților periclitate;

– în unele cazuri au fost recomandate numai întreținerea lucrărilor de apărare, care trebuie aduse la dimensiunile din proiect, iar dacă au apărut noi obiective, aducerea acestora la asigurarea cerută de clasa de importanță a obiectivelor apărate;

– s-au prevăzut și strămutări de case, în cazurile când acestea sunt așezate în zone cu inundare frecventă, dat fiind faptul că este mai rentabilă strămutarea lor decât realizarea unor lucrări de apărare costisitoare.

Trebuie subliniat un fapt care nu este specific numai județului MUREȘ ci și altor județe. Astfel se constată că unele localități s-au extins, fără avizele necesare de la organele de gospodărirea apelor, în albiile inundabile ale cursurilor de apă uneori chiar la limita albiei minore.

Legea 107/1996 – Legea Apelor, obligă pe toți cei care construiesc în apropierea cursurilor de apă și a lacurilor să obțină avizul unităților Companiei Naționale Apele Române (fostă Regia Apele Române) care are o filială în Târgu Mureș, din subordinea MAPPM, înainte de a putea solicita Autorizația de Construire.

Pe de altă parte, în planul de amenajare a teritoriului, coordonat pe plan central decătre MLPAT, iar pe plan local de către consiliile județene și de prefecturi, trebuie avute în vedere acele localități care sunt amplasate în zonele frecvent inundate și după caz, strămutate (restrângerea intravilanului) sau apărate de ape.

Amplasarea în zone frecvent inundabile a unor locuințe fără autorizație și fără avize de la organele competente, conduce la pierderi de vieți omenești și la distrugerea locuințelor (construite, de regulă din paiantă)

În cartograma anexă sunt localizate principalele unitățile adminsitrativ-teritoriale ale căror localități principale prezintă risc de inundare, sub asigurarea cerută de clasa lor de importanță.

Un specific al județului MUREȘ, din punct de vedere al apărării impotriva inundațiilor este acela că multe localități importante, cum este cazul municipiilor TÂRGU MUREȘ, REGHIN și SIGHIȘOARA, sunt apărate corespunzător față de râurile MUREȘ, respectiv TÂRNAVA, prin diguri și acumulări de atenuare a viiturilor, dar sunt afectate de către păraie locale, cu scurgeri torențiale, nepermanente. Exemplul tipic este municipiul TÂRGU MUREȘ inundat anual de pârâul POCLOȘ, care străbate orașul încorsetat într-o albiesubdimensionată.

De asemenea, la ploi intense, apele pluviale stagnează mult timp pe străzi și înspațiile construite, din lipsa de capacitate a colectoarelor de ape pluviale (rigole și canalizare închisă). Municipiul TÂRGU MUREȘ trebuie să fie asigurat la ploi cel puțin cu frecvența de odată la 3 ani, conform STAS.

Pagubele directe, provin din avarierea locuințelor, anexelor gospodărești, pierderi de animale, mobilier, distrugerea de poduri și căi de comunicație, linii de energie și de telecomunicații, pierderi de produse agricole, care pot fi cuantificate prin estimări relativ precise.

Apar și o serie de pagube indirecte, în lanț, provocate de inundații, care se referă la acțiunile de anunțare și evacuare preventivă a populației, de asigurare a apei și alimentației, de asistență medicală, de cazare provizorie, precum și din cauza întreruperii activității de producție, dificultăți de transport, refacere după inundații etc. Evaluarea lor arată că aceste pagubeindirecte suntmaimari adesea decât cele directe. Pagubele directe sunt divizate în două categorii: valorice și fizice. Pagube valorice directe totale în sumă de 1.381 miliarde lei (1999), adică cca 140 milioane USD, din care pagube provocate în localitățile neasigurate la clasa lor de importanță,sunt de cca 1,2mil.USD. După cum se observă, valorile mari numai ale pagubelor directe fără a le luaîn considerare pe cele indirecte (care le dublează) justifică alocarea de investiții pentru lucrările de apărare. Termenele de recuperare ale acestor investiții sunt deosebit de favorabile, adică în 1-2 ani cu viituri.

Realizarea de acumulări cu rol de atenuare a viiturilor, se realizează din fonduri centralizate la bugetul de stat și se execută de regulă în complex, adică pentru satisfacerea mai multor utilități, cum sunt alimentările cu apă, irigațiile, piscicultura, producerea deenergie electrică, asigurarea apei de răcire etc. În aceste cazuri, majoritatea cheltuielilor sunt preluate de aceste folosințe, cota parte pentru atenuare fiind de regulă inclusă în celelalte cheltuieli.Structurile de protecție actuale și cele propuse a fi realizate vor avea un caracter temporar atâta timp cât nu se intervine în structura folosințelor teritoriului. Principala cauză a apariției inundațiilor, consfințită de majoritatea specialiștilor este degradarea continuă în ultimii 100 de ani a fondului silvic. Se constată că pe un teren împădurit se infiltrează în sol aproximativ 70% din totalul precipitațiilor, în același timp pe o pășune degradată infiltrațiile nu depășesc 10%, restul precipitațiilor scurgându-se rapid în cursurile de apă,

Pericolul inundațiilor s-ar reduce la jumătate prin refacerea fondului silvic la nivelul propus mai jos, asigurând în același timp un mediu stabil în condițiile unor schimbări pe plan regional.

Gradul necesar de împădurire pe zone:

Zona de câmpie 20 – 25%

Zona de podiș 45 – 57%

Zona subcarpatică > 70%

Zona de culoar 10%

Există disponibilitate teritorială pentru astfel de lucrări cum sunt cel pe terenuri degradate excesiv sau pe terenuri agricole neproductive. Lipsește însă cadrul legal ce ar putea stimula participarea capitalului privat la realizarea acestui deziderat, într-o oarecare măsură mijloacele tehnice și financiare există din partea statului dar fără o strategie pusă la punct atât la nivel local-județean cat și la nivel național.

Viituri istorice

Viitura din primăvara anului 1970

Pe teritoriul județului Mureș, în perioada 1 ianuarie – 10 mai 1970, precipitațiile au avut cantități duble față de valorile multianuale.

Acest fapt a dus la suprasaturarea solului care nu a permis infiltrațiile cu mai mult de 20 – 25%.

De asemenea stratul de zăpadă, foarte consistent, s-a topit rapid în aprilie și prima decadă din luna mai. Elementul declanșator al viiturilor excepționale a fost căderea de precipitații lichide deosebit de intense pe suprafețe foarte întinse.

Acestea s-au suprapus peste suprasaturația solului dar și pe un debit de bază foarte ridicat.

Cantitățile de apă căzute în 48 de ore pe cursul râului Mureș au fost de 75 – 100 mm iar pe cursurile superioare ale Târnavelor de 150 mm.

Pe râul Mureș s-au produs două viituri, una în luna mai și cealaltă în luna iunie. Acestea au avut creșteri bruște și descreșteri lente (circa 10 zile) datorită suprasaturării solului și debitelor de bază foarte ridicate.

Pe râul Mureș viiturile importante ca debit și volum s-au produs în aval de confluența cu pr. Toplița precum și pe Târnave. Aceste viituri au avut probabilitatea de 1% și peste.

Debitele și volumele maxime la viitura din luna mai 1970 au fost următoarele :

– r. Mureș – la Tg. Mureș – F = 3786 kmp, Qmax 1970 =1270 mc/s, PD max = 0,5%, PDwmax = 1%, Wmax 1970 = 203 mil mc

– r. Târnava Mică – la Sărățeni – F = 454 kmp, Qmax 1970 =323 mc/s, PD max = 0,5%, PDwmax = 1%, Wmax 1970 = 160 mil mc

– r. Târnava Mare – la Țopa – F = 1753 kmp, Qmax 1970 =700 mc/s, PD max = 1%, PDwmax = 1%, Wmax 1970 = 160 mil mc

Localitățile afectate de această viitură sunt :

– Vânători, Sighișoara, Daneș pe râul Târnava Mare,

– Sărățeni , Sângeorgiu de Pădure, Târnăveni pe râul Târnava Mică,

– Târgu Mureș, Cristești, Ungheni, Sânpaul, Ogra, Iernut, Cuci, Bogata, Luduș, Chețani pe râul Mureș.

Pe total județ pagubele au fost următoare .

– peste 5000 de case inundate,

– peste 10,7% din suprafața agricolă inundată,

– 30 de persoane și – au pierdut viața,

– distruse și afectate șosele, căi ferate, poduri, linii telefonice, rețele electrice.

Totalul pagubelor produse au fost în valoare de 4,3 miliarde lei la nivelul anului 1970.

Viitura din vara anului 1975

În perioada 1 -3 iulie 1975 în județul Mureș s-au produs ploi abundente deosebit de mari 75 – 100 mm. Acestea s-au suprapus peste un sol suprasaturat din luna iunie precum și peste debite de bază foarte ridicate.

Pe râul Târnava Mică în zona localității Vețca au căzut precipitații de 162 mm în 3 zile, Sângeorgiu de Pădure 140 mm, iar pe râul Mureș la Ogra 153 mm, la Reghin 130 mm și Târgu Mureș 130 mm.

Debitele din momentul declanșării viiturii erau de 1,2 la 11,7 ori mai mari decât debitele multianuale.

Intensitatea scurgerii maxime este mai mare decât cea din anul 1970 deși volumele scurse în luna mai 1970 depășesc cu mult pe cele ale viiturii din 1975.

De asemenea s-au produs viituri deosebit de mari în bazinele afluenților mici și mijlocii ai râului Mureș și Târnavelor ( pr. Scroafa, pr. Archita, pr. Laslea, pr. Zagăr,r. Niraj).

Pe râul Mureș viiturile deosebit de mari au fost în aval de Glodeni iar pe Târnava Mare în aval de Vânători.

Precipitații maxime în intervalul 1-3 iulie :

– r. Târnava Mică – localitatea Vețca – 162 mm,

– localitatea Sângeorgiu de Pădure – 140 mm,

– r. Mureș – localitatea Ogra 153 mm,

– localitatea Reghin 139 mm,

– localitatea Târgu Mureș 130 mm.

Debite și volume maxime la viitura din luna iulie 1975 :

– r. Mureș – localitatea Stânceni – L = 18 km, F = 1532 kmp, Hm = 962 m, Imed bazin = 204, I ( r ) = 2,7%.

– localitatea Glodeni – L = 153 km, F = 3786 kmp, Hm = 849 m, Imed bazin = 200, I ( r ) = 2,9%.

– pr. Toplița – localitatea Toplița – L = 27,7 km, F = 208 kmp, Hm = 1149 m, Imed bazin = 256, I ( r ) = 34,8%.

– pr. Răstolița – localitatea Răstolița – L = 16,3 km, F = 163 kmp, Hm = 1174 m, Imed bazin = 339, I ( r ) = 55,9%.

– pr. Gurghiu – localitatea Solovăstru – L = 44 km, F = 556 kmp, Hm = 925 m, Imed bazin = 218, I ( r ) = 18,5%.

– pr. Luț – localitatea Breaza – L = 28,4 km, F = 268 kmp, Hm = 479m,

Imed bazin = 62, I ( r ) = 12,8%.

– r. Niraj – localitatea Cinta – L = 64,7 km, F = 557 kmp, Hm = 539 m,

Imed bazin = 130, I ( r ) = 13%.

– pr. Comlod – localitatea Band – L = 33,8 km, F = 325 kmp, Hm = 403 m, Imed bazin = 150, I ( r ) = 5,1%.

– r. Târnava Mare – localitatea Vânători – L = 107 km, F = 1634 kmp, Hm = 695 m, Imed bazin = 164, I ( r ) = 11%.

– r. Târnava Mică – localitatea Sărățeni– L = 33 km, F = 454kmp, Hm = 913 m, Imed bazin = 210, I ( r ) = 25,9%.

– pr. Domald – localitatea Zagăr – L = 11 km, F = 51 kmp, Hm = 440 m, Imed bazin = 166, I ( r ) = 3,5%.

– pr. De Câmpie – localitatea Luduș – L = 50 km, F = 585 kmp, Hm = 374 m, Imed bazin = 132, I ( r ) = 2,1%.

Localități afectate :

– pe râul Niraj – Câmpul Cetății, Eremitu, Grâușor, Miercurea Nirajului, Cinta, Gheorghe Doja.

Pe râurile Mureș, Târnave și afluenții acestora, localitățile afectate au fost în general aceleași ca în anul 1970, cu mici excepții.

Viitura din decembrie 1995 / ianuarie 1996

În perioada 22 – 27 decembrie 1995, în bazinul hidrografic (b.h.) Mureș, au avut loc fenomene meteorologice deosebite, cauzate de pătrunderea unor mase de aer cald și umed din vest și caracterizate prin creșteri semnificative ale temperaturii aerului și cantități importante de precipitații lichide.

Creșterile de temperatură au fost relativ bruște în primele două zile ale perioadei, totalizând cca. 15 grade C și ajungând la valori ușor pozitive, respectiv mai lente în următoarele trei – patru zile, culminând cu valori în jur de 10 grade C. Cantitățile de precipitații căzute în perioada cu temperaturi pozitive, au depășit frecvent valoarea de 100 mm, maximele fiind înregistrate în zona munților Călimani – Gurghiu – 181.5 mm la Gălăoaia și 179,5 mm la Bucin.

În bazinul superior al râului Mureș, distribuția temporară a precipitațiilor s-a caracterizat prin existența a două nuclee distincte, în 22 – 24 respectiv 26 – 27 decembrie. Intensitățile maxime înregistrate, au fost de 23 mm în 3 ore la stația meteo Bucin.

Creșterea temperaturii aerului a cauzat, simultan cu căderea precipitațiilor lichide și topirea integrală a stratului de zăpadă existent în data de 20 decembrie. Valorile medii ale echivalentului de apă erau la acea dată în jurul valorii de 20 mm ajungând, izolat, până la 100 mm în munții Călimani.

Cantitățile de apă rezultate din precipitații și topirea stratului de zăpadă, datorită condițiilor specifice perioadei din an (valori reduse ale intercepției și infiltrației datorită lipsei covorului vegetal și aparatului foliar, respectiv solului înghețat) au determinat o scurgere bogată pe versanții văilor din zonele înalte ale bazinului hidrografic.

Concentrată în rețeaua hidrografică, scurgerea de suprafață a condus la creșteri semnificative ale debitelor cursurilor de apă. În zonele de formare, undele de viitură reflectă existența celor două nuclee ale precipitațiilor declanșatoare. Practic se poate vorbi despre două viituri succesive : prima îmbunătățind condițiile de scurgere pentru cea dea doua, caracterizată prin gradienți și debite maxime mult superioare. La unele dintre stațiile hidrometrice din rețeaua hidrometrică de bază a bazinului hidrografic Mureș s-au depășit cotele de atenție, de inundație și inclusiv de pericol.

Principalele componente ale undei de viitură au atins debite maxime în secțiunile Glodeni pe r. Mureș, Vânători și Sărățeni pe r. Târnava Mică și Târnava Mare.

În bazinele hidrografice ale Târnavelor, formarea undelor de viitură a fost influențată de atenuările datorate acumulărilor din zonă. Acumularea Zetea de pe r. Târnava Mare a reținut 16,3 mil/mc, menținând debitele defluente sub 15 mc/s iar acumularea Bezid de pe pr. Cușmed a reținut 4 mil/mc evacuând în aval debite de circa 5 mc/s.

În aval de secțiunile menționate mai sus, undele de viitură de pe râurile Mureș și Târnave au suferit atenuări sensibile datorate în principal lipsei unui aport lateral semnificativ, precum și datorită inundării zonelor de luncă. Într-o măsură mai mică au contribuit la aceste atenuări și acumulările nepermanente Vânători și Bălăușeri de pe râurile Târnava Mare și Târnava Mică, ambele acumulând apă numai în zona albiilor regularizate (dig mal) fără a deversa cantități semnificative în compartimentele laterale.

Debitele maxime din secțiunile amonte au fost depășite numai pe r. Mureș, aval de confluențele majore, ca urmare a compunerii undelor de viitură pe afluenți.

Debitele maxime înregistrate la cele mai importante stații hidrometrice din bazin au fost :

– r. Mureș – s.h. Glodeni – F= 3786 kmp, Qmax= 1125 mc/s, qmax= 300 l/s/kmp

– r. Mureș – s.h. Luduș – F= 6643 kmp, Qmax= 870 mc/s, qmax) = 131 l/s/kmp

– r. Târnava Mare – s.h. Vânători – F= 1634 kmp, Qmax= 408 mc/s, qmax= 250 l/s/kmp

– r. Târnava Mică – s.h. Sărățeni – F= 454 kmp, Qmax= 240 mc/s, qmax= 529 l/s/kmp

Vitezele de propagare ale debitelor maxime pe r. Mureș au fost de peste 3,5 km/h pe cursul superior iar pe râurile Târnava Mare și Târnava Mică, debitele maxime s-au propagat cu viteze cuprinse între 2-6 km/h și 2-4 km/h.

Viitura din decembrie 1995 se deosebește de fenomenele hidrometeorologice periculoase anterioare prin perioada din an în care s-au produs. Geneza mixtă (din topirea zăpezii și precipitații) precum și valoarea debitului maxim și forma hidrografelor înregistrate fac viitura din decembrie 1995 comparabilă numai cu viitura din martie 1981. Aportul Târnavelor în 1995 a fost relativ redus comparativ cu cel din 1981 și aproape nesemnificativ cu cel din 1970 și 1975.

Pe total județ pagubele au fost următoare .

– 534 de case inundate și 1151 de gospodării,

– 68 poduri și podețe afectate sau distruse,

– 9810 ha teren agricol inundat,

– 9,4 km rețele electrice afectate,

– 3,4 km rețele telefonice,

– 500 ml rețele de alimentare cu apă,

– 3 km DJ și DN,

Totalul pagubelor produse au fost în valoare de 14213 milioane lei la nivelul anului 1996.

Situația pagubelor provocate lucrărilor de apărare este următoarea :

– 150 ml consolidări de mal pe r. Mureș, la Petelea,

– 2,5 km îndiguire pe r. Mureș, la Lunca Bradului,

– 500 ml supraînălțare și consolidare dig pe Pr. de Câmpie, la confluența cu r. Mureș,

– 39 km amenajări cursuri de apă pe r. Mureș, pr. Răstolița, r. Gurghiu, r. Târnava Mică,

– investiția Amenajare r. Mureș și zona Vidrasău Cipău – dig de apărare incinta șantier distrus,

– fenomen de sufozie la digul de apărare în zona Prizei de apă pentru alimentarea Canalului Morii pe R. Mureș la Reghin,

– 50 ml alunecare pereu de dale prin cedarea blocajului de anrocamente amonte Baraj de priza nr. 2 pe r. Mureș la Tg. Mureș,

– 50 ml degradări la apărări de mal amonte Baraj de priza nr. 1 pe r. Mureș la Tg. Mureș,

– distrugere prag de fund imediat aval Baraj de priză nr. 2 pe r. Mureș la Tg. Mureș,

– grifoane la digul de remuu pe Pr. de Câmpie la Luduș și pe r. Niraj la Gheorghe Doja,

– eroziuni de mal în zona Sighișoara pe r. Târnava Mare și pe r. Târnava Mică la Târnăveni,

– cedarea unor subtraversări pe r. Niraj la Acățari și la Ghe. Doja.

Valoarea totală a pagubelor la construcțiile hidrotehnice a fost de 2010 milioane lei.

Acumulari

In bazinul hidrografic Mures sunt amplasate 27 acumulari principale, asa cu, se observa din schema sinoptica.

Bezid.

Este amplasată pe Cușmed, afluent de stânga al Târnavei Mici, cu cea mai mare suprafață de bazin afluent (157 kmp) și cel mai mare aport de apă din bazin. Acumularea este amplasată amonte de confluența cu râul Târnava Mică, respectiv 1,5 km de localitatea Sângeorgiu de Pădure. Scopul lucrării este de atenuare a viiturilor, respectiv apărare împotriva inundațiilor a obiectivelor industriale și orășenești din lunca Târnavei Mici și satisfacerea nevoilor de apă potabilă și industrială a orașului Târnăveni. Odată cu dezvoltarea platformei chimice Tărnăveni, a fost necesară mărirea debitului captat de la 0,4 mc/s la 1,5 mc/s, ceea ce nu se putea obține din debitele în regim natural de pe Târnava Mică, ci prin reținerea debitelor disponibile într-o acumulare în amonte și care să fie redată pentru suplimentarea debitelor minime.

Schema de amenajare a fost elaborată ca urmare a inundațiilor catastrofale din anul 1970, care au afectuat întreaga luncă a Târnavei Mici, provocând pagube importante în toate sectorele de activitate economică și socială. La capacitatea inițială proiectată de 10 mil. mc., satul Bezidul Nou nu a fost afectat propiu-zis, fiind protejat contra inundațiilor provocate de ridicarea nivelului în lac cu diguri de protecție din material local de până la 4 m înalțime, amplasate în coada lacului și de-a lungul albiei Cușmedului. Prin mărirea capacității lacului, nivelul acestuia se ridică cu peste 10 m, ceea ce făcea imposibilă soluția de apărare cu diguri, deci necesitatea strămutării satului Bezidul Nou din zona lacului.

Schema de gospodărire prevede o acumulare cu următoarele caracteristici de volum: Volumul util a fost determinat ținănd cont că debitul mediu multianual în secțiunea barajului este de 0,86 mc/s, ceea ce reprezintă un stoc mediu multianual de aproximativ 27 mil. mc. rezultând un coeficient de acumulare de 0,52. Volumul de atenuare a fost determinat ținând cont de reținerea sub creasta deversorului de ape mari a unui volum de 10 mil. mc.,ceea ce corespunde reținerii undei de viitură pe râul Cușmed la asigurarea de 1%. Restul de 6 mil. mc. corespund atenuării necontrolate în lama deversantă a undei de viitură, pentru asigurarea de 0,8% în situația defavorabilă când lacul este plin și golirile sunt închise. Volumul mort a fost determinat ținând cont că debitul solid multianual în sectorul barajului este de 1,473 kg/s revenind un stoc annual de 46 700 tone, adică 31 000 mc. Considerând o perioadă de colmatare de cca. 30 de ani, a rezultat un volum mort de 1 milion mc.

Volumul total la asigurare de 0,1% este de 31 mil. mc., corespunzândui o suprafață a lacului la nivel maxim de 285 ha. La asigurare de 1%, lacul are un volum de 26,2 mil. mc. și o suprafață de 262 ha. Suprafața lacului la nivelul normal de retenție este de 184 ha, corespunzândui un volum permanent de 15 mil. mc.

Fig. 2.1 Schema sinoptica a principalelor lacuri de acumulare din B.H. Mures

Fig. 2.2 Acumularea Bez

Execuția lucrării a reînceput în anul 1984, după o perioadă de sistare din anul 1977. Punerea în funcțiune a lucrărilor și realizarea indicatorilor s-a făcut în anii 1989-1990. Punerea sub sarcină a barajului a început în 7 aprilie 1992, ajungând în luna martie 1994 la cota 366,00 mdMB ( NNR ).

Barajul este realizat din material local de tip zonat cu nucleu de argilă și prisme de stabilitate din pietriș și balast.

Rastolnita

Riurile Ilva, Rastolita si Bistra sunt afluenti ai riului Mures in zona defileului din sectorul Lunca Bradului – Deda din jud. Mures. Amenajarea hidrotehnica are caracter complex, asigurind apa pentru alimenatrea localitatilor de pe valea Muresului (6,6 mc/s) si folosirea potentialului hidroenergetic al acestor rauri prin concentrarea debitelor in acumularea Rastolita si apoi devierea lor in raul Mures

Amenajarea a fost conceputa inainte de 1989 cu anumiti parametri. In anul 1994 s-a realizat un studiu de optimizare intr-o noua perspectiva, care a dus la reducerea debitului instalat de la 25 la 17 mc/s si modificarea traseului aductiunilor secundare corelat cu un nou acord, mai restrictiv, de mediu.

Acumularea Rastolita contribuie si la asigurarea tranzitarii viiturilor si reducerea lor cu 30%, regularizarea debitelor si asigurarea protectiei impotriva inundatiilor.
Acumularea este amplasata pe valea raului Rastolita in aval de confluenta paraielor Seaca, Mijlociu si Tinu si la cca 4,5 km amonte de satul Rastolita. Centrala este amplasata pe malul Muresului in dreptul satului Borzia.
Pentru satisfacerea debitelor necesare acumularii s-a realizat derivarea debitelor mai multor piraie, afluente de dreapta ale Muresului, colectate in doua aductiuni secundare: ramura de est (L=4965 m, Q=1,55 mc/s), care se varsa in lac, pentru Ilva Mare si Valea Bradului si ramura vest (L=11712 m, Q=0,218 mc/s), care se varsa in aductiunea principala, pentru Donca, Bistra, Galaioara Mica, Galaioara Mare si Visa. Suprafata acumularii este de 115ha.
Barajul este de tip omogen efectuat din anrocamente cu masca de beton la paramentul amonte, cu panta de 1 : 1,5, atat in amonte cat si aval.
Pentru realizarea lucrarilor s-a creiat o incinta la uscat, apele trecind printr-o galerie de deviere de 535 m cu d=4,7 m, amplasata in versantul drept si care poate transporta un debit de 125 mc/s. In final galeria va fi inchisa la capatul amonte cu un dop de beton, iar pe ultimii 211 m din aval va fi folosita ca golire de fund.
Golirea de fund are un tronson amonte sub presiune, compus dintr-o sectiune betonata (L=228,50 m, d=4,30 m), si un tronson blindat (L=45 m, phi=2,40 m) pana la casa vanelor. Aval de casa vanelor golirea de fund are o lungime de 273 m si d=4,7 m, din care ultimii 211 m preluati din galeria de deviere. Casa vanelor golirii de fund este o caverna subterana in care sunt montate doua vane plane in carcasa de 1,7 x 2,4 m. Accesul in casa vanelor golirii de fund se face printr-o galerie executata in aval (L=248 m, d=2,80 m), Din casa vanelor, o conducta de by-pass preia debitul de servitute pe care il transmite la o MHC (22) de la piciorul barajului echipata cu o turbina de tip Francis cu ax orizontal – FO (Q=0,2 mc/s, Pi=0,1 MW, Em=1 GWh/an).
Debitul de dimensionare a descarcatorului de ape mari este de 400 mc/s, acevsta avand o galerie subterana amplasata in versantul stang (L=240 m, d=6,75m), care se continua cu un tronson din beton armat executat la zi (L=110). Putul de racord (H=30 m, d=6,75m) din subteran se continua cu un tronson aerian de cca 40 m.

Descarcatorul a fost proiectat pentru un debit de 600 mc/s si verificat pentru un debit de 650 mc/s.

Etansarea barajului este de tip masca de beton, avand o suprafata de cca 84.000 mc si un volum de 42.000 mc. Solutia constructiva permite executia etapizata care poate sa permita punerea in functiune la un nivel minim energetic avand cota 720 mdM.

Aductiunea este o galerie subterana de 8535 m avind priza, casa vanelor priza deasupra unui put umed (H=61 m, d=6,00 m), si, pe traseu, un put de racord (H=96 m, d=1,40 m) prin care primeste apele captate de ramificatia vest a aductiunilor secundare.

Nodul de presiune este compus din Castelul de echilibru (H=76 m, d=6,20 m), camera superioara (H=14 m, d=6,20 ), casa vanei fluture si conducta fortata (L=685 m, d=2,25 ).

Centrala Rastolita este de tip semiingropata, partea supraterana fiind compusa din hala de montaj si sala masinilor. Este dotata cu 2 turbine Francis in carcasa si cu aspiratorii betonati. Bazinul de linistire dintre cladirea centralei si malul riului Mures, are rolul si de bazin compensator pentru regularizarea debitelor descarcate in rau.

Vanatori

Lucrarea este amplasată pe râul Târnava Mare, în sectorul localitățiilor Albești, Topa, Vânători, fiind destinată atenuării undelor de viitură de pe cursul superior al râului, protejând împotriva inundațiilor municipiul Sighișoara, prin reducerea debitului maxim de la 1364 mc/s la 1100 mc/s, rezultat acumulării unui volum de 25 mil. mc. de apă, la 0,1% asigurare. Suprafața acumulării la asigurare de 1% este de 301,5 ha iar la 0,1% de 583 ha.

Barajul de beton este amplasat perpendicular pe albia regularizată, la cca. 300 de m amonte de stăvilarul de priză al uzinei de apă Albești, alimentarea cu apă a municipiului Sighișoara.

Fig. 2.3 Acumularea Vanator

Digul de contur este executat din pământ, cuprinzand două tronsoane cu roluri specifice. Tronsonul Topa asigură apărarea localității cu același nume, fiind situat pe malul drept al râului, la limita sudică a localității. Împreună cu digul de compartimentare realizează primul compartiment al acumulării cu o suprafață de cca. 160 de hectare, permițând acumularea a cca. 7 mil. mc. de apă.

Tronsonul Vânători-Albești asigură apărarea localitățiilor Albești și Vânători, fiind situat pe partea stângă a Târnavei Mari, paralel cu rambleul căii ferate. Coronamentul este întrerupt de intersecția cu pârâul Valea Hotarelor.Împreună cu digul de compartimentare realizează incinta a doua a acumulării-polderul, cu o suprafață de cca. 190 ha. Digul de compartimentare se încastrează în tronsonul Vânători-Albești al digului de contur la 100 de m de axul albiei regularizate. Este de tip omogen cu secțiune trapezoidală, executat din pământ, iar taluzele și coronamentul sunt înierbate. La cca. 130 de m de încastrare cuprinde un deversor triunghiular din beton. Canalele colectoare asigură preluarea apelor scurse de pe versanți în zona digului de contur și debușarea lor în albia regularizată a râului. Canalul colector Vânători cu traseul între digul de contur și rambleul caii ferate, are formă trapezoidală și descarcă în aval de barajul deversor. Între pârâul Valea Hotarelor și localitatea Vânători, apele sunt preluate de subtraversarea de diametru 1200 și descărcate în albia regularizată.

Albia regularizată a râului Târnava Mare permite tranzitarea debitului afluent printr-o albie stabilă și de dimensiuni optime din punct de vedere hidraulic. Forma secțiunii este trapezoidală, iar traseul a fost scurtat prin 6 tăieri de coturi în amonte de baraj.Lucrarea este fondată pe pământuri argiloase cu grosimi de 5-7m așezate pe aluviuni grosiere de 2-5m. Roca de bază este constituită din argile mărnoase cenușii, care apar la adâncimi de 7-10m. Astfel, până la cota miră 500 cm se consideră regimul de ape mici și medii, cota 500cm fiind considerată de atenție zonală. Peste această cotă se consideră regimul de viitură. Cota de 900cm este cota de inundație zonală, cotă la care intră în funcțiune deversorul frontal și deversorul lateral al digului de compartimentare. Cota 1400 este cota de inundație zonală.

Decizia de funcționare este luată ținând cont de cota mirei barajului și de prognoza hidrologică. Postul hidrometric de avertizare este Brădești cu transmisie zilnică, situat la 60 km amonte de acumulare, iar postul de referință este Vânători, cu transmisie extraordinară, situat la 6 km amonte.

Când cota apei la mira barajului deversor este sub 500 de cm, se consideră regimul de ape mici și medii, cu un debit afluent mai mic de 220mc/s. Întrucât debitul este micșorat prin colmatarea galeriilor inferioare cu aluviuni, cauzată de remuul barajului de priză, la cota de avertizare, debitul tranzitat poate fi considerat de cca. 130mc/s. Sub cota de avertizare, dacă galeriile inferioare nu sunt obturate, debitul afluent este în întregime transportat de albia regularizată a râului Târnava Mare.

Balauresti

În cazul viiturilor de asigurare sub 5%, la Bălăușeri se realizează acumulare numai în zona albiei minore regularizate, pe suprafețele de teren cuprinse între versantul stâng și digul de compartimentare al acumulării. Deversorul lateral intră în funcțiune la depășirea debitelor de 5% asigurare, provocând inundarea incintei laterale îndiguite din aval în amonte.

Suprafața bazinului hidrografic controlat este de cca. 1072 kmp, cu altitudinea maximă de 1775mdM, altitudinea medie de 670 m și panta medie a Târnavei Mici de 11%. Debitul mediu multianual din secțiunea lucrării este de 8,69mc/s. Acumularea nepermanentă Bălăușeri este amplasată în lunca râului Târnava Mică având o lungime de 4500 m, și lățime maximă de cca. 900 m, ocupând o suprafață de cca. 325 ha. Este dimensionată să intre în funcțiune numai la depășirea debitelor de 5% asigurare de pe râul Târnava Mică, sub aceste debite suprafața incintei rămâne uscată, fiind ocupată de culturi agricole. Volumul maxim al acumulării, corespunzător nivelului maxim de 0,1% asigurare, este de 24,5 mil.mc.

Elementele constructive ale acumulării sunt barajul de beton, barajul de pământ, digul de compartimentare, deversorul lateral, complexul turn manevră-golirea de fund, albia regularizată și digurile de apărare mal stâng.

Barajul de beton este de tip deversor, amplasat transversal peste albia minoră regularizată a râului la cca. 200 de m amonte de confluenta cu pârâul Domald.Este fundat la 5,5 m adâncime sub cota talvegului, în aluviunile grosiere ale complexului aluvionar inferior, iar prin cele două deschideri asigură scurgerea debitelor mici și medii ale râului și calibrează debitele de viitură de peste 10% asigurare, iar prin deschiderile deversante superioare realizează tranzitarea unei părți a debitelor de viitură de peste 5% asigurare.

Barajul de pământ este de tip omogen, cu secțiune trapezoidală, executată din pământuri argilo-prăfoase, extrase din carierele de pe versanții râului. Digul de contur asigură încadrarea incintei laterale, are o înălțime variabilă 0,5-12m, lungime totală 7370m și o lățime la coronament de 3-4m.

Fig. 2.4. Acumularea Balauresti

Digul de compartimentare este amplasat pe malul drept, paralel cu albia regularizată, între deversorul lateral și zona de încastrare în barajul de pământ. Are menirea de a proteja terenurile agricole din incinta acumulării la viituri ce nu depășesc 5% asigurare. Lățimea la coronament este de 3,5m, iar lungimea totală e de 3685 de m.

Deversorul lateral (de acces) este amplasat între barajul de pământ și digul de compartimentare, asigurând deversarea controlată a apelor în incinta laterală, la depășirea debitelor de 5% asigurare, peste coronamentul digului de compartimentare.

Albia regularizată s-a realizat prin tăieri de cot și recalibrări, în sectorul cuprins între podul de șosea DN13 și podul C.F. din dreptul localității Coroi, pe o distanță de 6,4km. În sectoarele tăierilor de cot, închiderea albiei vechi s-a realizat cu masive de anrocamente pozate pe saltele de fascine. În dreptul golirii de fund a incintei, malul stâng al albiei regularizate, pe o lungime de 50 de m, este protejată cu pereu din dale de beton. La cca. 200m aval de podul de șosea DN13, s-a executat un prag de fund din beton de 0,75m înălțime, cu scopul de a micșora panta longitudinală a albiei regularizate.

Digurile de apărare mal stâng, sunt prevăzute pentru apărarea împotriva inundării a localității Agrișteu, respectiv a terenurilor agricole situate în aval de barajul de beton.

Se consideră regim de ape mari când se depășesc 220cm la miră și se începe acumularea apei în zona dig mal situat în amonte de baraj.

La cota miră 800cm începe deversarea apei prin deschiderile superioare ale barajului de beton, iar la cota miră 850cm, intră în funcțiune deversorul lateral.

Decizia de funcționare este luată în funcție de cota mirei la baraj, prognoza hidrologică, respectiv regimul de funcționare al acumulării Bezid.

Pentru acumularea nepermanentă Bălăușeri, stația hidrometrică de avertizare este Sărățeni, situată la 50 km amonte, iar stația hidrometrică de referință este Bălăușeri, la cca. 6 km amonte de baraj. Ambele stații sunt cu transmisii zilnice.

Valea

Acumularea Valea este o lucrare executată pe râul Niraj, avand rolul de atenuare a viiturilor. Tipul barajului este de greutate, din materiale locale, înălțimea barajului de 14,0 m, iar lungimea la coronament, de 1442,0 m.

Acumularea face parte din clasa a III-a de importanta si din categoria C – categorie de importanta normala avand un volum total este de 5.6 mil. mc si o suprafata a bazinului hidrografic de 240 kmp.

Cota coronament a barajului este de 362 mdM, latimea coronament 5 m iar inaltimea maxima este de 14 m. Volumul de depuneri este de cca. 400.000 mc

Fig. 2.5. Acumularea Valea

Zetea

Barajul acumulării Zetea este amplasat pe râul Târnava Mare, la cca. 3km amonte de confluența cu pârâul Ivo, respectiv cca. 8 km amonte de comuna Zetea si cca. 22 km amonte de municipiul Odorhei. Codul cadastral al cursului de apă, in zona amplasamentului acumulării, este IV.1.96 ( bazin Mureș – r. Târnava Mare). Atât barajul cât și lacul de acumulare sunt situate în întregime în formațiuni vulcanogen – sedimentare ce caracterizează contactul depresiunii Transilvaniei cu lanțul muntos Călimani – Harghita. Se subliniază ca din punct de vedere geologic, barajul Zetea prezintă o situație specială, fiind primul baraj din țară situat în astfel de formațiuni geologice, care au rezultat prin sedimentarea materialelor, supuse anterior la acțiuni vulcanice si care nu prezintă condiții geologice favorabile realizării lucrărilor de baraje pentru acumulări permanente.

Acumularea Zetea a fost dimensionata pentru satisfacerea următoarelor folosințe: la nivelul datelor din 1978, volumul util de 14.0 mil.mc. asigura extinderea irigațiilor de la cca. 2000 ha. la cca. 3700 ha.

Folosințe de apă

Consumatorii din Bazinul Hidrografic Târnava Mare sunt repartizați echilibrat din punct de vedere cantitativ în lungul râului, cu o concentrare la Copșa Mică, ceea ce a impus realizarea acumulării Ighiș. Din punct de vedere calitativ, pe distanța de cca. 150 km, între acumularea Zetea si orașul Blaj, apele râului Târnava Mare se depreciază continuu, cu maxim în zona Copșa Mică – Blaj, astfel ca orașul Blaj este inclus în sistemul de alimentare Sebeș. În prezent, alimentările cu apă ale orașelor Odorheiul Secuiesc, Cristuru Secuiesc, Sighișoara, Mediaș si Copșa Mică au ca sursa râul Târnava Mare, dispunând de amenajări pentru captări si tratare diferențiată, funcție de sursa, debit necesar si calitatea apei la sursă. Orașul Dumbrăveni se alimentează cu apă din stratul acvifer. Capacitatea actuală a stațiilor de tratare a apei si cerințele totale ale sistemelor de alimentare cu apă ale orașelor care utilizează sursele bazinului propriu ( incluzând și cerințele pentru industrii din sisteme ), pe etape de dezvoltare, au următoarele valori:

Resursele de apa

Râul Târnava Mare reprezintă principala sursă sigură de satisfacere a cerințelor de apă din bazin. Scurgerea minimă, care interesează asigurarea folosințelor, se formează preponderent în bazinul superior, restul de bazin având un aport mai redus. Astfel, debitul mediu zilnic minim ( anual ), cu probabilitatea de 95% este de cca.0.55 mc/s pe tot sectorul Odorhei – Mediaș, iar debitul mediu lunar minim, la aceeași probabilitate, crește pe același sector, din amonte spre aval, de la 0.85 mc/s la 1.08 mc/s. Aceste situații au condus la realizarea acumulării Zetea, care, pe lângă rolul de combaterea inundațiilor, asigură și regularizarea debitelor râului pentru satisfacerea folosințelor de apă. Prin punerea în funcțiune a acumulării se asigură cantitativ, la probabilitatea normală, cerințele de apa pe o perioadă viitoare de 10 – 20 ani, funcție de dinamica de dezvoltare, de schema de asigurare cu apă, de îmbunătățirea situației actuale a sistemelor de alimentare orășenești. Stratul acvifer din lunca râului Târnava Mare are caracteristici de zăcământ mai favorabile pe sectorul Mediaș – Albești – Vânători ( amonte Sighișoara ). Debitele estimate a se putea capta însumează cca. 540 l / s, fronturile minime de captare având fiecare debite de 25 – 90 l / s, iar cele maxime, zona Albești – Vânători, de 170 l/s. Nu toate sursele de apa subterane sunt calitativ bune pentru folosințe de apă potabilă, manifestându-se, în general, prezența fierului si manganului. De asemenea, interdependențele cu sursele de suprafață pot influența sensibil asigurarea debitului captat de subteran.

Date hidrologice

Suprafața bazinului hidrografic este de 352 kmp. – Debitul mediu multianual este de 3.95 mc/s., respectiv un stoc mediu de cca. 125 mil.mc. – Debitele maxime cu diferite asigurări sunt: – asigurarea 0.1% = 584 mc/s – asigurarea 1% = 309 mc/s – asigurarea 3% = 215 mc/s – asigurarea 5% = 174 mc/s – asigurarea 10% = 129 mc/s – asigurarea 20% = 85 mc/s – asigurarea 50% = 30 mc/s – Elementele undei de viitură sunt: – timpul de creștere al viiturii Tcr = 21 ore – timpul total Tt = 89 ore – coeficientul de formă = 0.28 – Debitul mediu multianual solid în suspensie este: R = 6.6 kg/s

Elemente și caracteristici constructive Barajul propriu – zis. (Fig. 2.6.)

Barajul este din materiale locale, de tipul multizonat, având: – nucleu central din amestec de argilă și balast, cu lățimea maximă 29 m la cota 591 mdM de fundare în zona de luncă și lățime minimă 3 m la cota max ă 634 mdM; – filtru de nisip 0.01 – 10 mm, amonte și aval de nucleu, cu grosimi variabile între cca. 3 m și cca. 1.5 m la cota 634 mdM; – filtru de pietriș 0.1 – 100 mm, în zona aval nucleu, cu grosimi variabile între 1.5 – 3 m; – prisme din material aluvionar de tip At ( aluviuni de terasă puțin permeabile ) și cu bretele din material de tip AR ( aluviuni de râu mai permeabile ); – protecție taluz amonte din anrocamente, grosime 70 – 90 cm sub cota 615 si 90 cm peste cota 615, așezate pe un strat de pietriș de 10 cm grosime si un strat de geotextil Madril Pes. 400; – protecții taluz aval din strat vegetal de 30 cm grosime, înierbat, cu prisme de piatra la baza ( până la cota 597 mdm ) și pereu piatră până la cota 602.5 0 mdM; – bretele drenante aval, din pietriș 15 – 30 mm, îmbrăcate în geotextil, la nivelul fundației, de secțiune 1.2 x 5 m si la cca. 20 m distanțate. Lățimea minimă la coronament este de 8m. Înălțimea maxima a barajului este de 48 m, iar lungimea la coronament de 520 m. Lățimea maxima, în lunca atinge 330 m, din care însă cca. 70 m banchetă amonte. Tasarea maxima calculata pentru baraj este de cca. 30 cm, astfel ca se poate considera asigurata cota coronamentului baraj de 638.00.

Drenajul fundației si al versanților.

a) Drenajul de control din galeria de injecție este prevăzută pe toata lungimea galeriei de injecție, pentru urmărirea nivelului freatic imediat aval de voal si pentru eventuala drenare a fundației.

b) Drenajul aval este prevăzut pentru scurgerea apelor din galeria de injecție si casele de vane. Acest drenaj este realizat din conducte prefabricate de tip PREMO, D = 800, îngropate la adâncimi de până la 8 m. Lungimea totala a drenajului este de 1250 m si realizează scurgerea gravitațională a apei de la capătul galeriei de acces în albia minoră a râului Târnava Mare. La acest drenaj este racordat si drenajul caselor de vane de la priza si golire, prin conducte Dn300, în lungime de cca. 160 m.

Priza de apa (Fig. 2.6.) are rolul de a asigura captarea a cca. 2mc/s în permanenta pentru folosințe si cca. 9mc/s pentru Uzina Hidro Electrică ce este realizată imediat aval de baraj, cu regim de funcționare subordonat alimentarii cu apă a consumatorilor din aval. Aval de zona uzinei este prevăzut spațiu pentru lac tampon de compensare a debitelor. Priza de apa se compune din următoarele: – turn de priza de tip pâlnie, submersat, cu 8 ferestre de captare, astfel sa asigure viteze de întrare sub 0.25m/s. Captarea se realizează la limita nivelului minim de exploatare. Turnul este prevăzut cu grătare dese si batardou clopot. Pragul ferestrelor de captare este la cota 604.60mdM. – conducta supraterană, cu di = 2m si l = 49m, care asigura legătura turnului cu galeria subterana de priza amplasata în versantul stâng. Zona de pâlnie este blindata.

– galeria subterana, cu di = 2 m si l = 368 m, blindată pe tronsonul aval de axul barajului pe o lungime de 191 m;

– conducta metalica, Dm2000/Dn1400 si l = 35m, cu ramificații la cele 3 turbine prevăzute cu blinduri până la realizarea C.H.E.; – case de vane, cu funcționare pentru folosințe în caz de neexecuție sau de oprire a uzinei pentru revizii. În casa de vane, vana de rezerva este de tip fluture Dn1400, iar vana de serviciu este o vana conica Dn1200. – canalul aval, betonat, cu debușare în disipatorul golirii de fund are l = 30m si b = 2m. Diametrul galeriei subterane, de 2m, a fost stabilit din condiții de execuție si limitare a pierderilor de sarcina. În cazuri speciale, priza poate fi folosita si ca golire de fund, având o capacitate de evacuare de 15 – 25mc/s.

Golirea de fund si devierea apelor. Devierea apelor s-a dimensionat pentru debitul maxim cu asigurarea de 10%, de 130mc/s. Într-o prima etapa a fost necesara execuția unui canal deschis de deviere, cu o lungime totala de cca. 1km. Pentru execuția barajului, devierea apelor s-a realizat printr-o galerie subterana în versantul stâng cu di = 4.5 m si l = 500 m, capabila sa scurgă debitul de 130 mc/s la cota 606 mdM a batardoului amonte. Capacitatea golirii de fund este de 30 – 50 mc/s, astfel ca asigura golirea transei de atenuare, de 18.5 mil.mc. în cca. 5 zile, iar volumul util de 14mil.mc. tot în cca. 5 zile. Apa acumulata în transa de atenuare se evacuează, după stingerea viiturilor aval, prin priza de apa sau prin golirea de fund.

Fig. 2.6. Barajul propriu-zis și priza de apă

Golirea de fund si devierea apelor. Devierea apelor s-a dimensionat pentru debitul maxim cu asigurarea de 10%, de 130mc/s. Într-o prima etapa a fost necesara execuția unui canal deschis de deviere, cu o lungime totala de cca. 1km. Pentru execuția barajului, devierea apelor s-a realizat printr-o galerie subterana în versantul stâng cu di = 4.5 m si l = 500 m, capabila sa scurgă debitul de 130 mc/s la cota 606 mdM a batardoului amonte. Capacitatea golirii de fund este de 30 – 50 mc/s, astfel ca asigura golirea transei de atenuare, de 18.5 mil.mc. în cca. 5 zile, iar volumul util de 14mil.mc. tot în cca. 5 zile. Apa acumulata în transa de atenuare se evacuează, după stingerea viiturilor aval, prin priza de apa sau prin golirea de fund.

Evacuatorul de ape mari are rolul de a evacua viiturile mari, cu asigurarea mai mica de 3%, care nu se acumulează în volumul de atenuare până la cota 632.75 mdM. Capacitatea maxima de evacuare este de 550 mc/s corespunzător viiturii catastrofale cu asigurarea 0.1% atenuata si nivel în lac la cota 637mdM. Evacuatorul este realizat în terasa versant drept si cuprinde: – pâlnie de beton cu deversor cu nivel liber la cota 632.75 mdM, fără stavile, cu 6 pile de dirijare a curentului de apa. Diametrul maxim, la creasta deversorului, este de 14.5 m, iar diametrul minim de 7.0 m. Înălțimea pâlniei este de 32 m, fiind prevăzuta si cu conducte de aerisire. – galerie betonata, încastrata cca. 50% în roca, sub rambleul barajului din terasa mal drept. Secțiunea galeriei este în forma de potcoava, aproape circulara, cu dimensiunea maxima de 7.0m. Scurgerea apei se face cu nivel liber. Lungimea galeriei este de 145m si panta 3.5%. – canal rapid cu rugozitatea artificiala, fundat pe roca, cu l = 116 m, i = 5%, b = 8 m si h = 4.5 m; – zona de racord si disipator, cu l = 62.5 m; – albie canal de racord cu râul Târnava Mare, având l = 280 m, b = 20 m, i = 0.2%. Vitezele maxime în galerie sunt de 14 – 16m/s, iar în canalul rapid de 11 – 12m/s, ceea ce a impus execuția unor betoane cu rezistenta la uzura. În zona amonte a galeriei s-a prevăzut protecție cu rășini epoxidice la baza galeriei.

Regularizarea aval. În aval de risberma disipatorului de la golirea de fund, albia râului Târnava Mare a fost regularizata pe o lungime de cca. 2.2 km până la confluența cu pârâul Ivo. Pe primii 380 m, ce include si debușarea canalului de la evacuatorul de ape mari, s-a realizat o albie – canal, având malurile protejate cu prism de anrocamente si pereu zidit, lățime la fund 8 – 13m, adâncimi 3.2 – 2.2 m, descrescând spre aval, panta 0.3%. În continuare, albia râului Târnava Mare are lățime la fund de cca. 15m, adâncimi de 1.5 – 1.2 m, panta de cca. 0.5% pe primii 700 m si cca. 0.8% pe ultimii cca.1200 m până la pârâul Ivo. Lucrările de regularizare au constat din rectificarea unor brațe si unele protecții la malurile concave de cca. 320 m lungime. Capacitatea de scurgere a albiei minore este de max. 40 mc/s. (Diaconu S., 1999)

Fig. 2.7. Avacuatorul de ape mari și albia-canal

Regimul de viitura pentru acumularea Zetea se considera în situațiile în care în amplasament se produc viituri egale sau mai mari decât viitura teoretica cu asigurarea 40%. Aceasta viitura max., cu asigurare 40%, teoretica are următorii parametrii: – debit maxim Qmax. = 40mc/s – timp de creștere Tcr. = 21ore – timp total Ttot. = 89 ore – coeficient de forma = 0.28 – volumul viiturii V = 3.58mil.mc. Întrarea în regim de viituri se va considera când: – în decurs de 12 ore se semnalează următoarele creșteri: – nivelul apei în lac creste de la NNR cu 10 – 15 cm; – debitul afluent atinge cca. 12mc/s; – după 24 ore: – nivelul apei în lac creste fata de NNR cu 1.1m pentru un debit defluent de 0.5mc/s sau cu 70cm pentru un debit defluent de 10mc/s; – debitul afluent a atins sau a depășit 40 mc/s ( de cca. 10 ori debitul mediu ). Pe toata durata stării de viitura se instituie starea de alerta, corespunzătoare fazei de viitura definită. Pentru a se asigura atenuarea unei eventuale succesiuni de viituri, transa de atenuare va trebui golita în max. 6 zile de la terminarea viiturii. Golirea de fund complet deschisa poate evacua la cota crestei deversorului cca. 47 mc/s, iar priza de apa cca. 28 mc/s ( depășește capacitatea albiei din aval ). Din punct de vedere al atenuării viiturilor si al apărării contra inundațiilor a obiectivelor din aval, deschiderea golirii de fund, cu cei cca. 50mc/s capacitate va trebui făcută astfel încât sa nu se producă suprapuneri defavorabile, cu vârfuri de viituri importante pe râul Târnava Mare în aval de baraj, deci recomandabil spre sfârșitul viiturilor. (Gl.mr. Popescu G. , Col. Soare Al. , Col.rz. Bârsanu O., 1995) Pentru viiturile mai mici decât viitura 10%, vitezele de ridicare si coborâre a nivelelor în lac se mențin în limite acceptabile, chiar în cazul evacuării pe timpul viiturii numai a debitului uzinat de 10mc/s sau, echivalentul în volum, de 2.5mil.mc.

Exploatare, Plan de prevenire a inundatiilor

Urmărirea comportării construcțiilor hidrotehnice este o activitate sistematică de culegere, înregistrare și valorificare a unor date și informații specifice, rezultate din observații directe și măsurători asupra unor parametri care definesc starea și evoluția stării de siguranță a construcțiilor hidrotehnice din administrare, în raport cu acțiunile la care sunt supuse.

Administrația Bazinală de Apă Mureș efectuează urmărirea comportării construcțiilor hidrotehnice din administrare pentru:

-menținerea siguranței și funcționalității construcțiilor hidrotehnice;

-evitarea pericolului potențial pe care îl reprezintă construcțiile hidrotehnice pentru așezările din aval, unde se pot provoca pierderi inestimabile de vieți omenești și pagube materiale imense, în cazul avarierii sau distrugerii lor;

-conservarea patrimoniului de construcții hidrotehnice și minimizarea cheltuielilor de reparații, prin detectarea timpurie a unor eventuale fenomene de degradare.

A.N. "Apele Romane"- A.B.A. Mureș coordonează exploatarea principalelor lacuri de acumulare din B.H. Mureș pe baza programelor lunare de exploatare și a prevederilor regulamentelor de exploatare, avizate si aprobate conform competențelor stabilite de reglementările în vigoare.

Siguranța în exploatare a barajelor din B.H. Mureș vizează:

evaluarea continuă a stării de siguranță prin urmărirea comportării în timp; • evaluarea periodică, de fond, a siguranței prin expertize;

depistarea deficiențelor de siguranță;

intervenția operativă prin măsuri structurale și/sau non-structurale pentru a împiedica evoluția unor fenomene sau comportări atipice.

Gestiunea riscului la baraje revine deținătorilor, cu orice titlu, dar și autorităților locale din zonele posibil a fi afectate.

Principalele lacuri de acumulare din Bazinul Hidrografic Mureș

În Bazinul Hidrografic Mureș sunt 138 de baraje, care realizează retenții permanente și nepermanente de apă, din care 26 de acumulări au volumul total peste 1 mil. mc. din care :

16 acumulări în administrarea A.N.’’Apele Române’’ – A.B.A. Mureș

7 acumulări permanente cu volumul total de 139,16 mil. mc;

9 acumulări nepermanente cu volumul total de 82,30 mil. mc;

10 acumulări în administrarea S.C. Hidroelectrica S.A. Sucursala

Hidrocentrale Sebeș și Hațeg cu volumul total de 425,3 mil. mc.

Amenajările existente și în curs de execuție au în vedere :

– acoperirea cerințelor de apă pentru centrele populate, industriale și alte folosințe; – combaterea efectelor distructive ale apelor;

– valorificarea potențialului hidroenergetic al principalelor cursuri de apă din bazin; – protecția calității surselor de apă;

– asigurarea cerințelor de sănătate și ecologice ale populației.

Tabel 3.1. Principalele lacuri de acumulare permanente din B.H. Mureș

Notă:

* – volum util proiectat (volum util provizoriu : Gura Apelor – 73,3 mil. mc.; Ighiș – 4,62 mil. mc.)

col. 6: A- alimentare cu apă; E- producere de energie, N- atenuarea viiturilor, Sup. Q- suplimentare de debit, P- piscicultură

Tabel 3.2. Lacuri de acumulare nepermanente pentru atenuarea viiturilor

Siguranța în exploatare a barajelor din Bazinul Hidrografic Mureș

Recensământul barajelor efectuat în B. H. Mureș a identificat până în prezent 185 de baraje, care realizează retenții permanente și nepermanente de apă, depozite de deșeuri și lucrări hidrotehnice speciale.

Încadrarea în categoria de importanță a barajelor s-a realizat pe baza indicelui de risc ( cf. NTLH -021), rezultând:

Tabel 3.3.Acumularile in functie de categoria de importanta

Fig. 3.1. Baraje in B.H. Mures – reprezentare unitati

Fig. 3.2. Baraje in Bazinul Hidrografic Mures – reprezentare procentuala

Fig. 3.4. Categoria de importanta – reprezentare unitati

Fig. 3.5. Categoria de importanta – reprezentare procentuala

Stadiul actual al avizării documentațiilor de evaluare a stării de siguranță a barajelor din B.H. Mureș, încadrate în categoria C și D

Fig. 3.6. Studiul avizarii documentatiilor

Localități afectate de inundații istorice și scurtă descriere a fenomenelor hidrometeorologice

Inundațiile constituie fenomene naturale spontane, uneori cu caracter catastrofal, care pot duce la pierderi de vieți omenești și imense pagube materiale, creând calamitate. Pe lângă pagubele pe care le produc, inundațiile pot provoca populației afectate epidemii datorită infestării solului și a surselor de apă din zonele afectate.

Inundațiile pot fi provocate de precipitații abundente și/sau prin topirea bruscă a zăpezilor, aglomerărilor de ghețuri și a plutitorilor în albii, precum și de ruperea de diguri sau baraje.

Apărarea împotriva inundațiilor și a ghețurilor este, o acțiune complexă care constă din măsuri cu caracter permanent sau imediate, organizatorice, tehnice și operative care se iau pentru prevenirea, combaterea și lichidarea efectelor distructive ale apelor mari și a ghețurilor.

În județul Mureș s-au produs în decursul ultimilor 30 – 35 ani, inundații cu importante pagube materiale pe aproape toate râurile importante: Mureș, Târnava Mică, Niraj, Lechința, Pârâul de Câmpie, Gurghiu și pe numeroși afluenți, în special pe sectoarele de curs de apă neamenajate, sau al căror grad de asigurare a fost depășit.

Dacă pentru râuri ca Mureș, Niraj, Târnava Mică, Târnava Mare, Gurghiu prin urmărirea situației hidrometeorologice se poate aprecia momentul producerii inundațiilor, pe râurile mici sau văile necodificate acest lucru nu mai este posibil.

Creșterile de nivel au aspect de viitură de scurtă durată, precipitațiile care se concentrează în timp scurt produc inundații cu efecte puternice, fără a mai avea timpul fizic necesar pentru luarea de măsuri operative de apărare.

Colmatarea excesivă a albiilor, precum și obturarea secțiunii de scurgere a apei din râuri prin depozitarea în albii sau în secțiunea podurilor a deșeurilor de orice fel și a plutitorilor provoacă bararea cursului râului și produc inundații de amploare.

Măsuri preventive, operative și de refacere la nivel județean

Măsuri preventive

Dispunerea acțiunilor de verificare trimestrială, a modului în care au fost salubrizate cursurile de apă, îndepărtarea depozitelor de material lemnos și de deșeuri de pe malul și din albiile cursurilor de apă,realizarea și întreținerea rigolelor de scurgere în localități. Organizarea acțiunii, cu prioritate, în perioada februarie – martie a fiecărui an.

Organizarea anuală, împreună cu Direcțiile de Ape și deținătorii, a acțiunii de verificare a secțiunilor de scurgere din zona podurilor și podețelor, cu stabilirea de măsuri, termene și responsabilități.

Organizarea anuală, împreună cu Ministerul Mediului, Administrația Națională „ Apele Române”și ceilalți deținători, a acțiunii de verificare a stării tehnice și funcționale a construcțiilor hidrotehnice cu rol de apărare împotriva inundațiilor, inclusiv a lacurilor piscicole și de agrement care, în caz de accidente, pot pune în pericol zone locuite.

Organizarea periodică, a exercițiilor de simulare a inundațiilor, pentru verificarea modului de funcționare a fluxului informațional de avertizare-alarmare a populației.

Instruirea periodică, a primarilor, consilierilor locali și șefilor serviciilor voluntare asupra atribuțiilor ce le revin pentru diminuarea pagubelor produse de inundații în localități.

Organizarea semestrială, a acțiunilor de verificare a modului în care au fost puse în stare de siguranță, iazurile miniere, astfel încât să se pervină accidentele la producerea fenomenelor meteorologice periculoase.

Actualizarea planurilor județene de apărare împotriva inundațiilor.

Măsuri operative

Se impun măsuri operative in următoarele cazuri:

A. La aparitia fenomenelor hidrometeorologice periculoase –COD GALBEN ( CA, faza l de apărare la diguri, faza l de apărare la ghețuri) :

– Avertizarea localităților din zone potențial afectabile din revărsări de pâraie locale,revărsări de văi nepermanente, scurgeri de pe versanți.

– Dispunerea acțiunilor de îndepărtare a materialului lemnos și a deșeurilor din albiile și de pe malurile cursurilor de apă și de asigurare a scurgerii apelor pluviale prin șanțuri și rigole.

– Îndepărtarea materialului lemnos rezultat din exploatarea perdelelor de protecție, a utilajelor și animalelor din zonele dig –mal.

B. Pe timpul producerii fenomenelor hidrometeorologice – COD GALBEN :

– Supravegherea digurilor, barajelor mici, iazurilor miniere.

– Elaborarea și transmiterea, conform fluxului, a rapoartelor operative privind efectele fenomenelor hidrometeorologice periculoase.

C. La prognozarea fenomenelor hidrometeorologice periculoase – COD PORTOCALIU – (CI, faza ll la diguri, faza ll la ghețuri) :

– Avertizarea localităților potențial afectabile.

– Convocarea, în ședință extraordinară, a CJSU pentru stabilirea măsurilor ce se impun.

– Dispunerea permanenței la primării.

– Pregătirea materialelor și mijloacelor de intervenție operativă și transportul lor în zonele critice.

– Pregătirea spațiilor pentru eventuale evacuări ale oamenilor și animalelor.

– Ancorarea, de către unitățile de exploatare, a depozitelor de material lemnos aflate în zona formațiunilor torențiale și pe drumurile forestiere.

– Verificarea, de către deținători,a instalațiilor de evacuare a apelor pluviale de la iazurile miniere.

– Asigurarea funcționării în condiții de siguranță, a instalațiilor hidromecanice de la barajele mici.

D. Pe timpul producerii fenomenelor hidrometeorologice – COD PORTOCALIU:

– Transmiterea avertizărilor reactualizate la localități și obiective

– Supravegherea permanentă a digurilor, barajelor, iazurilor miniere,zonelor endemice de producere a blocajelor de ghețuri

– Executarea lucrărilor de intervenție operativă în zonele critice de pe cursurile de apă sau de la construcțiile hidrotehnice.

– Evacuarea populației și animalelor, după caz.

– Elaborarea și transmiterea rapoartelor operative, conform fluxului informațional.

E. La prognozarea fenomenelor hidrometeorologice – COD ROȘU:

– Transmiterea avertizărilor la localitățile vizate.

– Convocarea în ședință extraordinară,a CJSU.

– Dispunerea asigurării permanenței la primării.

– Transportul materialelor, mijloacelor și forțelor de intervenție în zonele critice.

– Pregătirea motopompelor de mică și mare capacitate pentru evacuarea apei acumulate în localități și pe terenurile agricole.

– Pregătirea spațiilor și mijloacelor pentru evacuarea populației și animalelor.

– Ancorarea, de către unitățile de exploatare, a depozitelor de material lemnos aflate în zona formațiunilor torențiale și pe drumurile forestiere.

– Verificarea, de către deținători, a instalațiilor de evacuare a apelor pluviale de la iazurile miniere.

– Asigurarea funcționării în condiții de siguranță, a instalațiilor hidromecanice de la barajele mici.

F. Pe timpul producerii fenomenelor hidrometeorologice – COD ROȘU:

– Efectuarea lucrărilor de supraînălțare și consolidare la diguri și baraje mici, a lucrărilor de remediere la iazurile miniere, etc.

– Luarea măsurilor pentru inundarea dirijată a unor terenuri prestabilite în planurile de apărare, pe baza propunerilor Direcțiilor de Ape și numai după obținerea aprobării CMSU din Ministerul Mediului.

– Supravegherea permanentă, a digurilor, barajelor, a digurilor de contur ale acumulărilor nepermanente intrate în funcțiune.

– Evacuarea populației și animalelor din zonele afectate.

Măsuri de refacere

Emiterea Ordinului prefectului de numire a comisiei, alcătuite din specialiști în construcții, agricultură, drumuri pentru evaluarea pagubelor produse de inundații.

Analizarea și aprobarea Proceselor Verbale de calamități ce se înaintează unităților administrației publice centrale in vederea promovării hotărârilor de guvern pentru alocarea sumelor necesare refacerii.

Elaborarea Rapoartelor de Sinteză privind efectele fenomenelor hidrometeorologice periculoase, în maxim 30 de zile de la încetarea fenomenelor și transmiterea acestora conform fluxului informațional.

Dispunerea măsurilor pentru evacuarea apei acumulate în incinte prin practicarea unor breșe în diguri numai după obținerea aprobării CMSU din Ministerul Mediului.

Caracterizare fizico – geografică și regim hidrometeorologic

Caracterizare geografică

Județul Mureș este situat între meridianele 24º respectiv 25º15' longitudine estică, respectiv între paralele 46º 4' și 47º 12 latitudine nordică în zona central nord – estică a Podișului Transilvaniei. Are o suprafață de 6.714 Kmp, ocupând 2,8 % din suprafața țării.

Este învecinat cu șapte județe:

N – județul Bistrța-Năsăud

N-E -județul Suceava – Județul Harghita

S – județele Brașov și Sibiu

V – județele Cluj și Alba

În suprafața de 6.714 Kmp sunt înglobate regiuni geografice variate care la rândul lor determină o mare diversitate a ecosistemelor. Relieful județului prezintă o etajare de la est spre vest, aproximativ jumătate din suprafață este ocupată de relieful colinar și de podiș.

Aici enumerăm:

– Depresiunea Transilvaniei

– Dealurile Reghinului, Nirajului

– Podișul Târnavelor.

Cealaltă jumătate din relief este ocupată de dealurile subcarpatice transilvane și de munții Călimani și Gurghiului.

Pe raza județului munții ocupă 22 % din suprafață iar restul se prezintă sub formă de câmpii și dealuri.

Paralelismul văilor și a culmurilor, denotă adaptarea rețelei hidrografice la tectonica de fundament.

Caracterizare meteorologică

Județului Mureș este caracterizat de un climat continental moderat, care prezentă o diferențiere în direcția vest-est, între zona de deal și cea de munte. Această diferențiere a temperaturii se prezintă astfel:

In partea de vest a județului temperaturile medii anuale sunt cuprinse între +8 la +9ºC. -în partea de est temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 2-4ºC.

Perioada cea mai rece pentru zona de vest este luna ianuarie cu valori cuprinse între -3 la – 5ºC, iar cea mai caldă fiind luna iulie +18 la +19ºC.

Pentru partea de est a județului în zona montană, perioada cea mai rece este luna februarie cu valori cuprinse între – 4º la -10ºC, iar cea mai caldă luna august cu valori medii de +8 la +12ºC.

Repartiția precipitațiilor de asemenea este neuniformă.

Cantitatea medie a precipitațiilor în zonele vestice este sub 600 mm, în timp ce în zona montană depășește 1000 ÷1200 mm.

Caracterizare hidrologică

Teritoriul județului Mureș se caracterizează printr-o rețea hidrografică deosebit de bogată cu rețea de ape curgătoare, cu lacuri și bazine de retenție artificiale.

Rețeaua de ape subterane, freatice și de adâncime se caracterizează printr-un volum destul de redus, acest fenomen având o importanță deosebită la alimentarea cu apă potabilă a localităților județului.

Râul Mureș este principalul curs de apă din bazinul Transilvaniei și străbate teritoriul județului Mureș pe o lungime de 209 km, din localitatea Ciobotani (com. Stânceni) până aval de localitatea Chețani.

Principalii afluenți ai râului Mureș sunt: Târnava Mare, Târnava Mică, Gurghiu, Niraj, Pârâul de Câmpie și Lechința (Comlod).

Apele râului Mureș se împrospătează iar debitul și calitatea crește prin aportul numeroaselor pâraie cu ape cristaline de munte, afluenți pe care îi primește în defileu (Ilva Mare, Răstolița, Bistra – de pe versanții Călimanului, pe dreapta cursului său, iar din munții Gurghiului,pe stînga, Gudea, Sălard, Iod și Sebeș).

Între Deda și Reghin primește afluenți mai mici, iar la Reghin afluentul principal din amonte, râul Gurghiu, pe stânga cursului său, care aduce ape bogate de pe versanții munților Gurghiului. La Brîncovenești, lunca sa largă se îngustează, tot așa ca și mai în aval, la Dumbrăvioara și în amonte de orașul Luduș, datorită structurilor geologice mai dure.

Pe dreapta primește trei afluienți importanți: Luțul cu confluența în localitatea Glodeni, Lechința în aval de localitatea Iernut și Pârâul de Câmpie la Luduș.

Dinspre sud, după Gurghiu mai primește pârâul Beica, cu confluența în localitatea Petelea și în special Nirajul cu confluența în amonte de localitatea Vidrasău.

Mai departe pâraiele Cerghid, Lăscud, Sărata Șăulia, afluenți de stânga au și ele un aport însemnat. Lungimea totală a cursurilor de apă codificate de pe raza județului Mureș este de 2.431 km.

Județul Mureș figureză printre județele țării cu o rețea hidrografică densă (0,35km), iar cu toate acestea datorită variației mari a scurgerii în timpul anului,face să avem zone sărace în apă, în zona de Câmpie a Transilvaniei în special în partea de NV a județului.

Lungimea cursurilor de apă principale de pe raza județului Mureș este de 429 km și a celor secundare este de 2002 km.

Cursurile principale din județul Mureș sunt următoarele:

– râul Mureș cu o lungime de 209 km de la Stânceni până aval de localitatea Chețani;

– râul Gurghiu în lungime de 20 km de la pr.Isticeu până la confluența cu râul Mureș;

– râul Niraj în lungime de 39 km de la Eremitu până la confluența cu râul Mureș (aval de localitatea Ungheni);

– râul Arieș în lungime de 6 km pe raza județului în zona localității Hădăreni;

– râul Târnava Mare în lungime de 42 km de la Vînători până în aval de localitatea Daneș;

– râul Târnava Mică în lungime de 116 km de la Sovata până aval de localitatea Adămuș. Subunitățile de gospodărire a apelor și apărare împotriva inundațiilor din județul Mureș, din

cadrul Sistemului de Gospodărire a Apelor Mureș, Administrația Bazinală de Apă Mureșsunt organizate astfel:

– S.H. Reghin, pe râul Mureș, râul Gurghiu și afluenți;

– S.H.Tg.Mureș, pe râul Mureș, râul Niraj, pârâul Pârâul de Câmpie, pârâul Comlod (Lechința) și afluenți;

– S.H. Sighișoara , pe râul Târnava Mare și afluenți; – S.H. Târnăveni , pe râul Târnava Mică și afuenți.

Cantități maxime de precipitații căzute în 24 ore sau mai puțin în perioada 1983-2009 la stațiile meteorologice din județul Mureș

Tabel 3.4. Stația meteorologică Târgu Mureș

Tabel 3.5. Stația meteorologică Târnăveni (Bobohalma)

Tabel 3.6. Stația meteorologică Batoș

Tabel 3.7. Stația meteorologică Sărmaș

Debite maxime istorice înregistrate în județul Mureș

Tabel 3.7. Debite maxime istorice înregistrate în județul Mureș

Situația suprafețelor stabilite pentru inundare dirijată din bazinul inferior al râului Niraj

Sud localitatea Stejeriș și localitatea Acățari (2 bazine)

S= 184 ha V= 1,84 milioane mc

S= 150 ha V= 1,50 milioane mc

Se inundă teren agricol.

Breșare – aval pod beton armat mal stâng râu Niraj pe drumul de

legătură dintre localitățile Murgești – Roteni

Descărcare gravitațională prin subtraversări – una în localitatea

Stejeriș pe drumul E 60 în canalul Vețca și alta în râul Niraj

Se inundă teren agricol.

Breșare – aval pod beton armat mal stâng râu Niraj pe drumul de legătură dintre localitățile Murgești – Roteni

Descărcare gravitațională prin subtraversări – una în localitatea Stejeriș pe drumul E 60 în canalul Vețca și alta în râul Niraj

SV și S localitatea Leordeni (1 bazin)

S= 286 ha V= 2,86 milioane mc

Se inundă teren agricol și teren 60% neproductiv.

Breșare – aval localitatea Gheorghe Doja, amonte localitatea Leordeni, mal stâng râul Niraj

Descărcare gravitațională prin subtraversări – una pe mal stâng râul Niraj localitatea Leordeni și canal desecare subtraversare localitatea Ungheni.

Concluzii

Bazinul hidrografic Mureș este situat în partea centrală și de vest a României și izvorăște din Carpații Orientali (Depresiunea Giurgeului), Munții Hășmașul Mare iar suprafața bazinului hidrografic (inclusiv canalul Ier) este de 28310 km2 (11,7% din suprafața țării). Acesta este al doilea din tara ca si suprafata .

In bazinul hidrografic Mures s-au inregistrat 3 viituri istorice:

Viitura din primăvara anului 1970.

Pe teritoriul județului Mureș, în perioada 1 ianuarie – 10 mai 1970, precipitațiile au avut cantități duble față de valorile multianuale.

Viitura din vara anului 1975.

În perioada 1 -3 iulie 1975 în județul Mureș s-au produs ploi abundente deosebit de mari 75 – 100 mm. Acestea s-au suprapus peste un sol suprasaturat din luna iunie precum și peste debite de bază foarte ridicate.

Viitura din decembrie 1995 / ianuarie 1996.

În perioada 22 – 27 decembrie 1995, în bazinul hidrografic Mureș, au avut loc fenomene meteorologice deosebite, cauzate de pătrunderea unor mase de aer cald și umed din vest și caracterizate prin creșteri semnificative ale temperaturii aerului și cantități importante de precipitații lichide.

Din punct de vedere al lucrarilor de aparare impotriva inundatiilor bazinul hidrografic Mures dispune de 51 lacuri de acumulare –  din care 18 cu un volum mai mare de 1 milion de metrii cubi sau cu o înălțime mai mare de 5 m .

Prin analiza inundabilitatii in sistem amenajat putem trage concluzica ca localitatile Stejeriș, Acățari precum si SV și S localitatii Leordeni necesita lucrari de aparare impotriva inundatiilor deoarece in aceste zone se inunda dirijat teren neproductiv dar si teren arabil. Pentru aceste zone cu inundare dirijata se propun construirea unor diguri de aparare pe raul Niraj.

Propuneri privind exploatarea lucrarilor hidrotehnice din bazinul hidrografic Mures:

urmarira digurilor ,

urmarirea colmatarii lacurilor de acumulare,

verificarea stabilitatii taluzurilor

Bibliografie

http://www.hidroconstructia.com

http://www.rowater.ro

https://ro.wikipedia.org

Ichim I., 1989, Morfologia și dinamica albiilor de râuri, Ed.Tehnică, București.

Ilie Constantin A. ,2007, Amenajarea complexă a bazinelor hidrografice, Editura Fundației România de Mâine, București.

NORMATIV TEHNIC din 6 octombrie 2008 privind evaluarea starii de siguranta in exploatare a echipamentelor hidroelectromecanice ale evacuatorilor de ape mari ai barajelor NTLH-050 STAS 4273-83 Constructii hidrotehnice. Clase de importanta

Pișota I., Buta I.,1983, Hidrologie. Editura Didactică și Pedagogică, București

Roșu, C., Crețu, Gh., 1998 – Inundații accidentale Ed. HGA, Bucuresti

Teodorescu A., și colab. ,1972, Gospodărirea apelor, Edit. CERES București.

Tronac Augustina, 2011, Amenajări hidrotehnice. Note de curs, Edit. Facultății de Imbunătățiri funciare și Ingineria mediului, București.