Plan DE Marketing Sc Promesse, Producerea Si Industrializarea Carnii

CUPRINS

Scurt istoric

Date de identificare

Organizarea subramurii de industrializare a carnii

PREZENTAREA ORGANIZATIILOR

1.1 Clasificarea personalului

1.2 Capacitățile de producție

1.3 Gama sortimentala

II. TRATARE SUCCINTA TEORETICA

2.1 Piața de aprovizionare

2.2 Piața de desfacere

2.3 Diagnosticul comercial

III. ABORDARE PRACTICA

3.1 Indicatorii echilibrului financiar

3.1.1 Situația netă

3.1.2 Fondul de rulment

3.1.3 Necesarul de fond de rulment

3.1.4 Trezoreria

3.2 Ratele de structură a capitalurilor

3.2.1 Ratele de îndatorare

3.3 Ratele de rentabilitate

3.3.1 Rata rentabilității economice

3.3.2 Rata rentabilității financiare

3.4 Diagnosticul financiar

IV. CONCLUZII

4.1 Diagnostic general

4.2 Diagnosticul juridic

4.3 Nivelul și gradul de utilizare a potențialului tehnico-economic

V. ORGANIGRAMA

1.Scurt istoric

S.C. Promesse S.A. Salonta a fost înființata în anul 1992, fiind o societate mixtă româno-franceză, avănd ca activitate de bază prelucrarea și industrializarea cărnii printr-o gamă variată de preparate din carne.

Părțile, cea franceză și cea română au următorul aport la capital:

-partea română 51%

-partea franceza 49%

Această societate s-a desprins din “PRODALIMENT” Salonta, care este intreprinderea mamă în cadrul căreia se efectuează achiziționarea și sacrificarea animalelor, această unitate fiind o intreprindere cu tradiție în prelucrarea cărnii specializată pe sacrificarea porcinelor, bovinelor și ovinelor.

Această unitate s-a înființat în 1895 fiind proprietatea unor oameni de afaceri, frații Kemeny.

La început a avut ca activitate de bază creșterea și prelucrarea păsărilor.În timp, aceasta s-a dezvoltat treptat, specializându-se și pe sacrificarea porcilor; la început având ferme proprii de animale în județul Bihor, acestea fiind localizate în: Holod, Tinca, Salonta.

Până la naționalizare, în anul 1949 unitatea a aparținut celor doi frați Kemeny. După 1949 s-a transformat în Intreprindere de Industrializare a Cărnii extinzându-se pe: prelucrarea cărnii de porc și pasăre.

Această etapă durează până în 1971, an în care se unifică cu I.I.C. Oradea. În acest fel denumirea unitații se schimbă în Fabrica de Industrializare a Cărnii Salonta, iar din punct de vedere juridico-administrativ, este subordonată I.I.C. Oradea, care este specializată numai pe prelucrarea cărnii de vită. Această etapă durează până în anul 1989-1990 când se desprinde din nou de I.I.C. Oradea, devenind ceea ce a fost înainte de 1949, PRODALIMENT Salonta, unitate de sine stătătoare, cu personalitate juridică cu un personal mediu de 1000 de salariati.

În 1992 din această unitate se desprind:

-PRODALIMENT S.A. – cu capital românesc;

-PROMESSE S.A. – cu capital româno-francez;

-SALIMPEX S.A. – cu capital româno-austriac.

PRODALIMENT Salonta – este specializată pe achiziții, creștere de animale, sacrificarea animalelor și tranșarea carcaselor de porc, bovine, oaie.

PROMESSE S.A. fiind societate mixtă specializată pe fabricarea preparatelor din carne.

SALIMPEX S.A. societate mixtă specializată pe fabricarea membranelor necesare preparatelor din carne.

Împreună cu Prodaliment și Salimpex, Promesse devine în 1993 unitate privată prin metode NEBO, dezvoltându-și capacitatea de producție.

2. Date de identificare

Numele societații: S.C. PROMESSE S.A. Salonta

Sediu: România, Salonta, strada Republicii numarul 10, judetul Bihor

Telefon: 059/370351

Fax: 059/371267

Număr matricol: J/05/414/1992

Cod fiscal: 34587

Cont: 4072996056145 deschis la BRD S.A. Salonta

Durata: nelimitată

Scop: fabricarea și comercializarea produselor din carne

Formă juridică: – societate pe acțiuni mixtă;

– persoană juridică română;

– capital român și francez

Capital social initial: 72.000.000. lei

Capital social în 1993: 179.405.000. lei

Obiect de activitate: – producerea de preparate din carne;

– comercializarea acestora prin magazine proprii de prezentare, sau către alți beneficiari;

– transportul de produse alimentare;

– achiziționarea și comercializarea de furaje.

3. Organizarea subramurii de industrializare a cărnii

Industria alimentară are rolul de a asigura valorificarea superioară a materiilor prime din agricultură, deci de continuare a procesului producției de creșterea animalelor cu scopul asigurării necesarului de carne și preparate din carne, pentru consumul populatiei, cât și pentru creearea unor disponibilități destinate exportului.

Subramura de industrializare a cărnii realizează într-o gamă diversificată următoarele produse: carne și preparate din carne.

Sortimentele și calitatea produsele din carne asigură:

– satisfacerea trebuințelor fiziologice în funcție de vârstă, sex, stare de sănătate, natura muncii, preferințe tradiționale etc.

– realizarea unui raport optim între proteinele animale și vegetale corespunzătoare necesităților fiziologice.

Organizarea actuală a subramurii de producere și industrializarea cărnii cuprinde un număr de 56 de societăți comerciale ce se regăsesc în județele țării. Amplasarea teritorială a subramurii asigură satisfacerea a două mari deziderate:

valorificarea superioară a resurselor animaliere din toate zonele țării;

– satisfacerea nevoii de consum pentru întreaga populație.

În perioada actuală subramura de producere și industrializare a cărnii se confruntă

cu următoarele dificultăți:

– neutilizarea capacitaților de producție și tendința de scădere a gradului de utilizare dorită;

– lipsa materiilor prime;

– diminuarea susținută a cererii de consum consecință a:

creșterii simțitoare a prețului;

producției gospodăriilor țărănești;

apariția unor intreprinderi particulare;

nivelul calitativ al produselor;

concurenței puternice a produselor de import care a penetrat pe piață în

cantități mari;

nivelul tehnic scăzut, cu un grad de uzură fizică și morală accentuată;

procesul de organizare a producției în agricultură și perturbațiile

organizatorice au creat multe dereglerări ale asigurării cu materii prime;

lipsa unor amelioratori și condimente care influențează calitatea produselor;

invadarea pieței românești cu produse de import fabricate din materii prime de

calitate, după rețete valoroase, cu o finalitate atractivă și oferite în multe variante sortimentale care-au făcut o puternică concurență pentru produsele românești.

Depășirea acestor dificultăți și reinstaurarea stabilității producției de carne,

adaptarea ei la noile realități și transformarea ei într-o industrie competitivă impune:

– modernizarea gamelor de produse și aducerea lor în standardele internaționale de calitate și atractivitate;

– asigurarea din import sau prin asigurarea producerii în țară, de amelioratori, chimici, enzimatici și materiale de ambalare;

– perfecționarea relațiilor cu crescătorii de animale prin promovarea unor forme stimulative de colaborare și interes reciproc;

– creșterea “ investițiilor “ în munca de creație pentru asimilarea de noi produse și tehnologii, ridicarea calității produselor și proceselor de exploatare și comercializare;

– orientarea managementului spre controlul și stăpânirea costurilor de producție pentru încadrarea lor în limite strict necesare;

– asimilarea de noi produse care să răspundă cerințelor tuturor tipurilor de consumatori.

I. PREZENTAREA ORGANIZATIILOR

1.1 Clasificarea personalului

Structura muncitorilor

Din punct de vedere al clasificării muncitorii se împart în:

muncitori calificați 181

muncitori necalificați 58

total 239

Deci la 100 de muncitori calificați revin 32 de muncitori necalificați.

Această proporție se datorează și poate fi justificată astfel:

– volumul mare de munci auxiliare și de transport;

– existența unităților teritoriale care obligă menținerea unui personal auxiliar;

– natura unor procese tehnologice;

Raportul poate fi îmbunătățit prin retehnologizare și mecanizare și prin creșterea

volumului de activitate.

Structura pe meserii

Muncitori de bază

– frigotehniști 10 – vânzători 41

– mezelari 56 – șefi ture 6

– cantaragiști 3 – ospătari 2

– tranșatori 25 – bucătari 3

– măcelari 42 – barmani 3

– gestionari 13 – primitori distribuitori 8

– TOTAL 149 – electricieni 5

– lăcătuși mecanici 9

– operatori 3

– statisticieni 4

– șefi unități 4

– TOTAL 88

Concluzii:

– structura pe meserii corespundă și este corelată cu cerințele proceselor tehnologice de

fabricație și cu profilul de activitate al societății comerciale;

– preponderența o dețin meseriile care răspund direct obiectului de activitate, dar meseriile auxilire sunt reprezentate de un număr destul de mare de personal datorită ponderii mari a activității comerciale și de servire precum și a celor de transport.

Structura după nivelul de pregătire

Această structură se prezintă astfel:

– pregătire superioară:

ingineri 5

juriști 1

economiști 3

Total 9

– pregătire medie și maiștrii:

școală tehnică de maiștrii 7

liceu de cultură generală 10

liceu economic 12

alte specialități 3

Total 32

– muncitori calificați:

școală profesională 115

cursuri de calificare 39

liceu de specialitate 27

Total 181

– muncitori necalificați 38

(școală generală)

Concluzii:

există o anumită disproporție în cadrul personalului cu studii superioare și medii, între nivelul personalului cu specializare de industrie alimentară și celelalte specializări;

nivelul de pregătire este concordant cu nivelul tehnic al utilajelor și nivelul tehnologiilor de fabricație ce creează premiza unei mai bune exploatări și valorificări a potențialului tehnic;

activitățile auxiliare, administrative și comerciale sunt încadrate cu un personal cu o pregătire corespunzătoare.

Structura personalului

Structura după vechimea în muncă:

Concluzii:

Concentrarea puternică a personalului la grupele de vechime până la 15 ani circa 71%

arată:

– stabilitatea personalului în ultimii ani datorită rezultatelor bune obținute de către unitate;

– mobilitatea este mare datorită faptului că în județ există și alte unități cu profil asemănător precum și mici unități particulare care au apărut dar care oferă un număr mic de locuri de muncă.

Constatăm faptul că aproximativ 17% din personal are o vechime de peste 20 ani care oferă avantajul fructificării experienței dobândite.

Personalul cu vechime între 10 – 20 ani ocupă pondere de circa 25.35% constituind grupa care îmbină cel mai bine experiența cu capacitatea fizică de muncă, având randament ridicat. Pe ansamblul unității, structura după vechime în muncă favorizează valorificarea superioară a resurselor umane.

Structura după sexe:

Concluzii:

ponderea femeilor în tabelul personalului se situează la circa 58%;

structura pe sexe corespunde aproximativ cu specificul activității.

1.2 Capacitățile de producție

Capacitatea de producție este definită de cantitatea maximă de produse care se poate ridica într-o anumită perioadă de timp în condițiile organizării celei mai favorabile și anumitei structuri sortimentale.

Concret, capacitatea de producție a unui sistem de producție depinde și de rezultatele intercondiționărilor dintre compartimentele lui principale:

gradul de organizare și eficacitatea funcționării elementelor componente ale

sistemului;

numărul, structura și calificarea personalului existent;

eficacitatea sistemului de conducere.

Selectând din raportul de gestiune al comisiei de cenzori asupra activității

desfășurate avem următoarele date:

Se me muncă, având randament ridicat. Pe ansamblul unității, structura după vechime în muncă favorizează valorificarea superioară a resurselor umane.

Structura după sexe:

Concluzii:

ponderea femeilor în tabelul personalului se situează la circa 58%;

structura pe sexe corespunde aproximativ cu specificul activității.

1.2 Capacitățile de producție

Capacitatea de producție este definită de cantitatea maximă de produse care se poate ridica într-o anumită perioadă de timp în condițiile organizării celei mai favorabile și anumitei structuri sortimentale.

Concret, capacitatea de producție a unui sistem de producție depinde și de rezultatele intercondiționărilor dintre compartimentele lui principale:

gradul de organizare și eficacitatea funcționării elementelor componente ale

sistemului;

numărul, structura și calificarea personalului existent;

eficacitatea sistemului de conducere.

Selectând din raportul de gestiune al comisiei de cenzori asupra activității

desfășurate avem următoarele date:

Se menționează că în anul 2001 unitatea a lucrat la capacitatea de 90% deci, dacă considerăm capacitatea anului 2001 de 90% vom avea următorii indicatori de utilizare a capacității de producție:

Nu rezultă o creștere importantă a utilizării capacităților de producție de la an la an, iar dacă în 1998 aceasta are 58% în 2001 ea se dublează.

1.3 Gama sortimentala

Preparatele din carne sunt produse alimentare la care se folosesc ca materii prime: carnea, slănina, organele și subprodusele comestibile de abator provenite de la diferite specii de animale ( bovine, porcine, ovine ) în diferite proporții.

Supuse unor procese tehnologice, acestora li se asigură mărimea valorilor nutritive. În fabricarea preparatelor din carne mai participă diferite materiale auxiliare care au rolul de conservare, aromatizare și îmbunătățirea culorii.

Preparatele din carne se pot clasifica ținându-se seama de 3 aspecte principale:

gradul de mărunțire a componentelor aflate în proces;

felul conservării;

elementul dominant al țesuturilor aflate în proces.

În funcție de acestea preparatele din carne se grupează în:

salamuri;

cârnați;

tobe;

sângerete;

precum și specialități;

șunci fabricate în linie specială amenajată;

preparate crude uscate.

Calitatea produselor din carne este dependentă de calitatea și compoziția

materiilor prime utilizate în fabricarea lor și de respectarea strictă a procesului tehnologic de fabricație.

Astfel în fabricarea preparatelor din carne se folosește brodtul. Această componentă se obține prin tocare mecanică fină a cărnii cu ajutorul mașinii de tocat tip Wolf. Cea mai bună carne pentru brodt este carnea de bovine care conține o cantitate mare de proteine, respectiv actina și miozina.

Indicii brodtului sunt analizați după gradul de mărunțire a cărnii, acești indici sunt analizați după:

vâscozitate;

adezivitate;

conținut de umiditate;

ponderi de umiditate la prelucrarea termică.

Materialele auxiliare care se utilizează în fabricarea preparatelor din carne sunt:

– sarea;

– azotul de sodiu și potasiu în producție fiind denumite silitură având proprietăți

bactericide și rolul de fixare a culorii;

– condimente- boia de ardei, piper, sare, usturoi etc

Toate acestea se utilizează după un atent examen de laborator și conform rețetelor

de fabricație pentru fiecare sortiment în parte.

Nivelul și gradul de utilizare a potențialului tehnic

Concluziile sunt formulate pe baza următorului tabel:

Diagnosticul asigurării și folosirii potențialului tehnic

Calificativul mediu este de 0.58 cea ce permite următoarele aprecieri:

– potențialul tehnic și tehnologic al agentului economic este bun, conferind șanse viitoare de viabilitate mari. Din această perspectivă nu sunt restricții pentru dezvoltarea viitoare;

– asigurarea, structura și utilizarea potențialului tehnic nu reprezintă restricții în activitatea intreprinderii;

– potențalul tehnic privit în ansamblu, prin prisma corelațiilor dintre elementele componente, se prezintă de la un nivel bun;

– rezervele principale sunt în utilizarea potențialului tehnic și în ritmul de modernizare, tehnologizare și înnoire.

Puncte forte

SC PROMESSE SA Salonta este asgurată cu mijloace fixe la nivelul

necesarului;

Structura utilajelor fixe reflectă specificul proceselor de exploatare și

comercializare și amplasarea dispersată în teritoriu a unităților de comercializare

Rezerve în utilizarea mijloacelor fixe și a capacităților de producție, a căror

mobilizare pot contribui la reducerea costurilor de producție și creștere eficinței economice;

Stabilitatea tehnologiilor de fabricație care asigură și utilizarea eficace a

acestora, ceea ce se reflectă în calitatea și costul produselor finite.

Puncte slabe

Inexistența în patrimoniu a clădirilor și construcțiilor speciale, acestea fiind

închiriate de agentul economic de la SC PRODALIMENT SA Salonta;

Structura parcului auto care dispune de prea puține mașini, care să acopere

necesarul, datorită creșterii vertiginoase a volumului producției.

II. TRATARE SUCCINTA TEORETICA

Piața de aprovizionare

Principalele materii prime utilizate de SC PROMESSE SA Salonta și sursa de

aprovizionare sunt prezentate în următorul tabel:

Aprovizionarea cu materii prime este structurată astfel:

– aprovizionarea cu mijloace proprii: 95%

– aprovizionarea prin intermediari: 5%

Utilitățile necesare desfășurării activității de producție și comercializare și modul

de asigurare a lor sunt prezentate în următorul tabel:

Concluzii:

– nomenclatorul materiilor prime, materialelor și utilităților are grad relativ de stabilitate, diferind cantitățile la care sunt livrate datorită creșterii volumului de producție;

– posibilitățile de interschimbabilitate sunt relativ destul de mari;

– sursele principale pentru aprovizionarea cu carne și alte materii prime destinate producției sunt județele: Bihor, Cluj, Satu Mare, Arad;

– din punct de vedere cantitativ, asigurarea necesarului de materii prime cu materiale și utilități la nivelul capacităților existente și a folosirii complete a lor nu sunt restricții atât în prezent cât și în perspectivă;

– dereglări, întrruperi sau neasigurarea ritmică cu materii prime și materiale pot apărea ca urmare a:

modului de organizare și desfășurarea relațiilor cu furnizorii;

lipsei capacităților de aprovizionare ritmică cu animale în viu;

lipsei temporare a lichidităților pentru plata furnizorilor.

Pentru a conchide ca asgurarea materiilor prime, materiilor și utilităților nu

constituie restricții importante în desfășurarea activității de producție și comercializare curentă, în utilizarea deplină a capacităților existente și asigurarea ritmică a populației cu produse din carne.

2.2 Piața de desfacere

Principalii beneficiari sunt prezentați în tabelul următor:

Rezultă că 80% din desfacere se adresează unor beneficiari trdiționali în raport cu care există relații consolidate și o garanție a continuării relațiilor de vânzare prin acești beneficiari.

Rețeaua de distribuție

Destinația produselor fabricate și comercializate de SC PROMESSE Salonta este pentru desfacerea directă către beneficiari, aprovizionarea localităților din județ, activitate realizată cu ajutorul magazinelor proprii, amplasate în fiecare localitate urbană.

Rețeaua de distribuție

Principalele neajunsuri ale rețelei de distribuție sunt:

– absența sau insuficiența rețelei de desfacere pentru mediul rural;

– lipsa mijloacelor de transport de capacitate mică care să poată deservi eficient zonele situate la o distanță mai mare de centrele urbane;

-inexistența unei activități de maketing care să contribuie la identificarea unor noi segmente pe piață și noi forme și mijloace de distribuție.

Concurența

Dacă apreciem poziția concurențială pe piață prin rata dată de raportul dintre

unități și vânzările unei intreprinderi concurente, cea mai bine plasată pe piață, rezultă SC PROMESSE SA Salonta față de cocurență.

Deci, dețin pe piață poziția de lider, respectiv are o poziție dominantă.

În poziția de concurenți apar:

– Abatorul Oradea

– Întreprinzători particulari care își desfășoară activitatea în toate localitățile urbane

– Producția proprie a gospodăriilor individuale (destul de mare).

În prezent și în viitorul apropiat forța concurențială a acestora este nesemnificativă pentru că agentul economic domină piața din punct de vedere a volumului de desfacere.

2.3 Diagnosticul comercial

Piața și comercializarea

Concluziile sunt formulate pe baza următorului tabel:

Sp= 54.32/86 = 0.63

Unde:

– Ki-coeficient de importanță;

– Si-stările fiecărei caracteristici;

– Sp-starea medie a fiecărei caracteristici a pieței.

Poziția pe piață a agentului economic este bună, cu grad ridicat de stabilitate și cu

șanse maximale de menținere la nivelul actual.

Puncte forte:

– produsele sunt de primă necesitate alimentară pentru toate categoriile de populație;

– structura de populație acoperă structura cererii de consum și poate fi ușor adaptabilă la modificările cererii;

– asigurarea materiilor prime și materiale se face din producția autohtonă și proprie și practic nu prezintă riscuri și impedimente;

– piața de desfacere se bucură de un segment stabil cu număr și structură formată în principal din locuitorii județelor Bihor dar și de beneficiarii din aproximativ 75% din județele țării;

– deține o pondere esențială pe piață adică vânzările unității față de vânzările agentului economic cel mai bine situat pe piață diferă, dar aceasta se află pe un segment de piață diferit ca teritoriu;

– are o rețea de magazine proprii amplasate în principalele localități din județ, unul aflându-se în județul Arad;

– are la dispoziție un pars auto care poate fi utilizat pentru creearea și dezvoltarea unei rețele mobile de distribuție.

III. ABORDARE PRACTICA

3.1 Indicatorii echilibrului financiar

3.1.1 Situația netă

Patrimoniul net sau situația netă este activul net contabil care redă averea netă a acționarilor, adică activul neangajat în datorii.

Situația netă se determină ca diferență între activul total și datoriile totale contractate.

Situația netă (mil. lei)

Situația netă reprezintă o evoluție crescătoare marcând creșterea de la an la an a averii acționarilor pe baza rezultatelor proprii. Creșterea considerabilă a activului net se înregistrează la nivelul anului 2000.

Ponderea relativ netă într-o proporție considerabilă (aproape dublă)de la an la an arată menținerea tendinței de sporire a sa și semnifică realizarea unei gestiuni economice sănătoase. Această situație marchează atingerea obiectivului major al gestiunii financiare și anume maximizarea valorii capitalului propriu, a activului net finanțat de respectivele capitaluri.

3.1.2 Fondul de rulment

Fondul de rulment este un surplus de surse permanente, peste nevoile degajate din ciclul de finanțare a investițiilor. Acest surplus de surse permanente poate fi utilizat pentru reînnoirea stocurilor și creditelor.

Fond de rulment – capital permanent – imobilizări nete.

FR=CP=Imn

3.1.3 Necesarul de fond de rulment

Nevoia de fond de rulment se determină ca diferență între activele circulante (stocuri + creanțe) și datoriile de exploatare.

NFR=AC-D

Dacă această diferență este:

– pozitivă, ne rezultă că există un surplus de nevoi temporare în raport cu sursele temporare posibile de mobilizat. Este o situație normală deoarece este rezultatul politicii de investiții privind creșterea nevoii de finanțare a ciclului de exploatare.

– negativă, nu rezultă un surplus de surse temporare în raport cu nevoile de capitaluri circulante. Este pozitivă, dacă este rezultatul accelerării vitezei de rotație a activelor circulante și angajării de datorii pe termene mai îndepărtate.

Necesarul de rulment (mil. lei)

3.1.4 Trezoreria

Trezoreria reflectă imaginea disponibilităților monetare apărute în evoluția curentă a încasărilor și plăților, disponibilități, care trebuie să facă față scadențelor în mod continuu. Se calculează ca diferență între fondul de rulment (FR) și necesarul de fond de rulment (NFR).

Într-o exprimare mai generală trezoreria reprezintă disponibilitățile bănești pe care firma le are la un moment dat în bancă și în casierie.

T=FR – NFR

Dacă trezoreria netă este:

– pozitivă, atunci exercițiul financiar s-a încheiat cu un surplus monetar, expresie corectă a profitului net.

– negativă, evidențiază un echilibru financiar – deficitul monetar astfel constatat a fost acoperit prin angajarea de credite.

Trezoreria netă (mil. lei)

Concluzii:

– permanent, în perioada analizată, agentul economic are un surplus de surse permanente ce s-au utilizat pentru investiții din exploatare;

– necesarul de fond de rulment urmează o tendință crescătoare datorată, în special creșterii prețurilor la materii prime, materiale și utilități și creșterea duratei medii de încasare a crențelor;

– trezoreria este negativă în anul 1999 și deci au fost necesare credite pe termen scurt mai mari pentru acoperirea unor nevoi temporare. Exercițiul financiar al anilor 1999, 2001 se încheie cu o trezorerie pozitivă, deci cu un surplus monetar. Acest surplus este destul de mare și el ar trebui folosit, pe lângă asigurarea de unele fluctuații ale stocurilor și creanțelor în amplasarea în diferite plasamente;

– nivelul potențialului financiar apreciat după indicatorii echilibrului financiar nu este cel dorit, el variind în extreme diferite de la o perioadă la alta.

Evoluția în mărimi relative a indicatorilor echilibrului financiar este prezentată în

tabelul următor:

Concluzii:

– creșterea accentuată a situației nete certifică sporirea patrimoniului negrevat de datorii, deci îmbogățirea acționarilor;

– creșterea în ultima instanță a fondului de rulment se corelează cu evoluția pronunțat ascendentă a cifrei de afaceri și accelerarea vitezei de rotație a activelor circulante care permite eliberarea relativă și absolută de surse de financiare;

– se constată că ritmul de creștere a nevoii de fond de rulment este mai lent decât al vitezei de rotație a stocurilor și creditelor clienților;

– toate aceste evoluții au fost influențate de HG 26/1992 care a majorat imobilizările fixe și frcvente modificări ale prețurilor la materii prime, materiale, unității și produse finite.

3.2 Ratele de structură a capitalurilor

Aceste rate caracterizează modalitățile de finanțare a investițiilor intreprinderii

strategice, de exploatare și de echilibru.

Se pot grupa:

– rate ale echilibrului financiar;

– rate ale îndatoririi.

3.2.1 Ratele de îndatorare (mil. lei)

Măsoară importanța îndatorării pentru gestiunea financiară a intreprinderii:

Rata îndatorării (levierul)

Rata datoriilor financiare

Agentul economic, în perioada analizată nu a contractat și nu a folosit credite pe

termen mijlociu și lung.

Rata creditelor de trezorerie

ICt = credite de trezorerie/NFR

Referitor la primii doi ani rata creditelor de trezorerie are un nivel foarte scăzut indicând că agentul economic a apelat foarte puțin la credite pentru a suplini capacitatea de autofinanțare a investițiilor de deplasare.

În anul 2000 rata creditelor de trezorerie este mare, aceasta datorându-se investițiilor mari făcute de agentul economic, care au necesitat apelarea la credite.

Rata de prelevare a cheltuielilor financiare

Ipc = cheltuieli financiare/excedentul brut de exploatare

Această rată separă intreprinderile sănătoase de cele falimentare.

– dacă este mai mare de 0.60 intreprinderea înregistrează probleme grave de gestiune financiară și riscă să intre în stare de faliment;

– dacă cheltuielile financiare depășesc excedentul brut de exploatare, îndatorarea devine insuportabilă pentru rentabilitatea economică a intreprinderii.

Rata de prelevare a cheltuielilor financiare este inexistentă, ceea ce înseamnă că s-a asigurat o bună gestionare a resurselor financiare

Rata capacității de rambursare

Acest indicator exprimă în număr de ani capacitatea intreprinderii de a rambursa

datoriile financiare.

Idf = datorii financiare/capacitate de autofinanțare

Agentul economic nu are datorii financiare în perioada analizată.

3.3. Ratele de rentabilitate

3.3.1. Rata rentabilității economice

Se determină ca raport între excedentul brut și totalitatea capitalurilor investite:

IC = Pb/capitaluri investite = Pb/active fixe brute+NFR+disponibilități

Rata rentabilității economice (mil. lei)

Rata rentabilitații economice se poate descompune în funcție de:

-structura valorică a cifrei de afaceri;

-rotația capitalirilor prin cifra de afaceri.

rc = Pb/capitaluri investite = Pb/Ca = Ca/capitaluri investite.

Datele necesare descompunerii ratei economice de rentabilitate sunt sintetizate în următorul tabel (mil. lei):

Concluzii:

Imobilizările corporale au cunoscut o creștere foarte mare , analiza pare mai relevantă dacă ea este efectuată la nivelul ultimilor doi ani , respectiv 200, 2001.

Rata rentabilitații este mai mare în 2000 decât în 2001 deși profitul brut în 2001 crește cu aproape 100 milioane lei , datorită faptului că valoarea capitalurilor investite cunoaște o creștetere considerabilă.

Raportul dintre profitul brut și activele fixe brute este în scădere de la an la an totuși ea este de 39% în 2001, o valoare care ne permite să tragem concluzia că există o situație corespunzătoare, având în vedere că valoarea de 255 este considerată asiguratorie.

Dacă in anul 1999 ponderea profitului brut în cadrul cifrei de afaceri era destul de mare, în anul 2001 această pondere se diminuează la jumătate în 2000 și este în scădere în 2001. Înseamnă că în această perioadă profitul brut nu a crescut în aceeași proporție cu cifra de afaceri, aceasta din urmă având un ritm de creștere mult mai mare.

3.3.2 Rata rentabilității financiare

Această rată se calculează ca raport între profitul net și capitalul propriu:

rf = Pn/Cp

-măsoară randamentul capitalurilor proprii;

-remunerează intreprinderea prin acordarea de dividente către aceasta și prin creșterea rezervelor.

Rata rentabilității financiare se poate descompune astfel:

rf = Pn/Cp = Pn/Ca = Ca/Cp sau

rf = Pn/Ca = Ca/C investiții x C investiții/Cp

Concluzii:

-rata rentabilității financiare înregistrează un nivel foarte bun în primii doi ani luați în calcul, ea scăzând vertiginos în cel de-al treilea an; această situație fiind explicabilă prin faptul că în anul 2001 unitatea a crescut volumul creditelor solicitate.

Deci de aici rezultă că nu se recomandă și nu este oportun să se apeleze la împrumuturi în această perioadă;

-profitul net crește într-un ritm inferior creșterii cifrei de afaceri, ceea ce determină o scădere a ponderii sale în totalul cifrei de afaceri;

-viteza de rotație a capitalului investit este mai mică în 1999, în anul 2000 și 2001 viteza de rotație se acclerează prin creșterea pronunțată a cifrei de afaceri, în special prin majorarea prețurilor la produsele finite;

-structura finanțării indică faptul că, numai în 1999 s-a reușit ca, capitalurile investite să fie acoperite integral din capitaluri proprii;

-indicii de creștere a capitalului investit devansează în anul1999 indicii de creștere a capitalului propriu, dar situația se inversează în anul 2001, astfel semnalându-se tendința de creștere a participării capitalului propriu la investițiile strategice și de exploatare;

-dacă în primii doi ani luați în calcul, capitalul propriu este devansat de activele brute, în 2001 capitalul propriu acoperă activele brute, atestând capacitatea de constituire a fondului de rulment. Aceasta marchează o evoluțit financiară bună, care a condus la creșterea activului net și deci îmbogățirea acționarilor.

3.4 Diagnosticul financiar

Concluziile sunt formulate pe baza următorului tabel:

Calificativul mediu este de 0.62 și arată o situație financiară bună la SC PROMESSE SA Salonta.

Puncte forte

a) patrimoniul net este în creștere pe baza rezultatelor proprii bune, înregistrate în perioada analizată ;

b) capitalurile proprii depășesc imobilizările fixe nete asigurând constituirea fondului de rulment ;

c) nevoia de fond de rulment crește într-un ritm mai scăzut decât cifra de afaceri ,ca urmare a creșterii vitezei de rotație a elementelor de activ;

firma nu are datorii financiare ;

activitatea investitorială bună ;

viteza de rotație a capitalurilor investite are o tendință de accelerare ;

nu sunt riscuri mari în menținerea situației financiare.

Puncte slabe

trezoreria negativă mică în 2000 indică unele greutăți în asigurarea lichidităților în

perioada respectivă.În anul 2001 trezoreria este pozitivă , într-un cuantum modest , dar asiguratoriu pentru unele dereglări ale necesarului de fond de rulment ;

ratele de rentabilitate economică și financiară are o tendință de scădere , dar nivelul

lor nu este foarte scăzut ;

au aport important în evoluția unor indicatori , majorarea prețurilor ;

tendința de creștere a duratei medii a creditelor creanțe , care depășesc pe cea a

creditelor furnizorilor.

IV. CONCLUZII

4.1 Diagnostic general

Se bazează pe diagnosticul domeniilor de activitate prezentate în analiza diagnostică și fundamentală în anexele studiului.

Calificativul mediu general acordat SC PROMESSE SA Salonta este de67.27%.

Concluzii:

-nivelul general indică o stare bună a unității;

-activitatea de desfacere în condiții de eficiență, rentabilitate și siguranță;

-riscul financiar și îndeosebi comercial este foarte redus;

-se dispune de rezerve privind utilizarea și valorificarea potențialului uman, material și financiar.

4.2 Diagnosticul juridic

Calificativul mediu este de 58.23 ,ceea ce ne arată că agentul economic este bine organizat din puct de vedere juridic , bazat pe legislația actuală și dețin relații contractuale de muncă și fiscale corespunzătoare.

A.Puncte forte

a) Activitatea este organizată și se desfășoară pe baza statutului și contractului de societate corespunzătoare specificului unității;

b) Organizează și întreține relații contractuale tradiționale cu furnizorii de materii prime și relații directe cu beneficiarii;

Nu are împrumuturi bancare de lungă durată ;

Nu sunt litigii contractuale cu furnizoriiși beneficiarii;

Nu sunt litigii de muncă;

Obligațiile fiscale sunt achitate corect și de cele mai multe ori la termenele stabilite ;

Relațiile administrație-sindicat și conducere-personal sunt bazate pe contractul

colectiv de muncă și respectiv , contracte individuale de muncă.

B.Puncte slabe

a)Nu există proprietate asupra terenurilor.

4.3 Nivelul și gradul de utilizare a potențialului tehnico-economic

Nivelul potențialului tehnico-economic al agentului economic este dată de volumul, structura și calitatea resureselor umane, materiale și financiare aflate în patrimoniul său.

Gradul de folosire, modul de gospodărire și valorificare a potențialului tehnico-economic poate contribui la amplificarea sau diminuarea potențialului disponibil.

Buna utilizare face ca la același nivel al potențialului să se obțină rezultate mai bune, ceea ce înseamnă o diminuare a consumului de resurse umane, materiale și financiare pe unitate fizică sau valorică de producție și o accelerare a vitezei de rotație a capitalului.

Slaba gospodărire a potențialului face ca pentru obținerea unui anumit nivel al rezultatului să fie necesară atragerea de resurse suplimentare, ceea ce este echivalent cu creșterea consumului de resurse pe unitate fizică sau valorică de producție și o încetinire a vitezei de rotație a capitalului.

Există o condiționare reciprocă între diminuarea potențialului tehnico-economic, gradul de folosire a lui și rezultatele obținute de agentul economic.

Organigrama SC PROMESSE SA Salonta

SC PROMESSE SA Salonta are doi actionari si 180 de angajati cu studii superioare 22, cu studii medii 97 iar diferenta muncitori.