Plan de idei………………………………………………………………………………………………… ….pag.3 1. INTRODUCERE… [620088]

1

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM ” ION MINCU ”
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ

LUCRARE DE DISERTAȚIE
INFLUENȚA ȘI LOCUL
ARHI TECTURII ÎN SPAȚIUL
EDUCAȚIONAL

ÎNDRUMĂTOR:
PROF. DR. ARH. IOAN LUC ĂCEL

STUDENT: [anonimizat].: LIULCA ELENA

BUCUREȘTI
2016

2

CUPRINS
Plan de idei………………………………………………………………………………………………… ….pag.3
1. INTRODUCERE
1.1. Argument. Tema …………………………………………… ……………………………………… pag. 7
2. ISTORICUL ȘI EVOLUȚI A ÎN TIMP AL PROGRAMULUI ȘCOLAR………………. pag. 8
3. RELAȚIA ȘCOALĂ – ORAȘ / ȘCOALĂ – SOCIETATE.
3.1. Despre integrarea în societate . Cazul școlilor române din Transnistria …….. …pag.10
3.2. Relația profesor – elev, relația dintre experiență și dorința de a cunoaște ……..pag.12
4. TIPOLOGII DE ȘCOLI . TENDINȚE.
4.1. Organ izarea spațială. Principii de proiectare …………….. …………………………. ….pag.1 4
4.2. Element e esențial e în proiectarea spațiului – Culoarea . Lumina. Form a……….pag.22
4.3. Percepția spațiului de către copi l………… …………………………………………………. pag. 2 6
5. STUDIU DE CAZ : Ș COLI ÎN COMUNITĂȚI SOCIALE DIFERITE DE AMPLASARE.
5.1. Semnificația în c adrul orașului și contextului –izolare sau sprijin reciproc ?
Exemple ………………………………………………………………………………………………… pag.29
5.2. Modelul școlii integrate ………………………………………………. …………………………. pag.34
6. PREMISELE ARHITECTURALE ALE PROGRAMULUI PROPUS. ȘCOALA
PRIMARĂ ”ALEXANDRU CEL BUN”, TIGHINA.
6.1. Contextul. Amplasamentul. Impactul asupra zonei orașului………………………… pag.36
6.2. Descrierea opțiunilor pentru proiectul de diplom ă……………… ……………………..pag.37

BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………………………… ..pag. 40
WEBOGRAFIE

3
PLAN DE IDEI

1. INTRODUCERE
1.1. Argume nt.Tema
”Education is the mo st powerful weapon we can use to change the world ”. 1
Lucrarea de față își propune studierea factorilor ce determină integrarea programului în
comunitatea socio -culturală.
Lucrarea este astfel structurată încăt să ofere o perspectivă asupra înțeleg erii legăturii între
arhitectură , educație și societate în contextul mai multor comunități culturale, înce pând de la
o separare social -culturală până la ideea de interacțiune și sprijin reciproc între comunități.

2.ISTORICUL ȘI EVOLUȚIA ÎN TIMP AL PROGRAMULUI ȘCOLAR.
Vorbind de spre nivelul de cuprindere a școlii pe plan mondial, este suficient să amintim
un amplu studiu al UNESCO1 , unde rezultă că există în lume mai bine de 700 mln bărbați și
femei în vârsta de peste 15 ani care nu știu să scrie și să citească. În anumite țări din Africa,
Asia și America Latină, numărul analfabeților în raport cu totalul populației este de ordinul a
80-90%, iar într -un număr de țări populația feminină este analfabetică în totalitatea ei.
Există diverse definiții pentru noțiu nea de educație, însă cea mai complexă îl observăm în
Dicționarul de pedagogie 1 , unde educația ” este un ansamblu de acțiuni desfășurate în mod
deliberat într -o societate, în vederea transmiterii și formării, la noile generații, a experienței
de muncă și de viață, a cunoțtinșelor, deprinderilor, comportamentelor și valorilor
acumulate de oamenipână în acel moment .”

3.RELAȚIA ȘCOALĂ – ORAȘ / ȘCOALĂ – SOCIETATE.
3.1. Despre integrarea în societate. Cazul școlilor române din Transnistr ia.
Există două repere importante: școala însăși integrată în societate, adică în legătură
permanentă cu co munitatea și școala ca element integrator al individului în societate.
Cu alte cuvinte, școala pune în prim plan ideea integrării individului în contextul vieții
sociale . Astăzi integrarea în societate este de o importanță majoră. Calitatea relațiilor din tre
oameni, influențează constuirea bazei atât sociale cât și culturale ale unei comunități.

4

3.2. Relația profesor – elev, relația dintre exper iență și dorința de a cunoaște.
Relația profesor – elev se dovedește capabilă să realizeze la nivelul ei micro -social
transferul informativ, proces intersubiectiv. Felul în care se încearcă să se găsească un
echilibru înre idealul educativ și transmiterea datelor informative se concretizează în școală.
Astăzi, ” dialogul între profesor și elev este unul rigid, bazat mai mult pe transmiterea de
informație de către profesor și memorarea aceste ia de către elev , decât pe înțelegerea
fenomenelor pe experimentare .”1

4.TIPOLOGII DE ȘCOLI. TENDINȚE.
4.1. Organizarea spațială. Principii de proiectare .
Este foarte important ca proiectarea constucțiilor școlare să ajungă la un întreg, la
înțelegerea obiectului arhitectural prin totalitatea dimensiunilor ce -l condiționează . Ca
răspu ns la această problemă apar alte întrebări: ori știm că ar trebui făcut așa dar nu avem la
dispoziție suficiente stud ii pentru situații concrete, ori nu suntem siguri în ceea ce înseamnă
o gîndire în ansamblu și nici nu știm cum să o punem în practică, ori dimpotrivă, avem și
studii și practică și știm cum să le aplicăm, doar că nu ne asumăm interesul. De aceea, de
multe ori ambientul este pierdut în proiectare, iar construcția devine ștearsă, fără
expresivitate.1

4.2. Element e esențial e în proiectarea spațiilor – Culoarea . Lumina. Forma.
Copilul trebuie înconjurat cu o multitudine de culori (fig.1 ,fig.2 ), pentru a -i spori interesul
și a-i trezi curiozitatea. Culorile au o importanță deosebită în dezvoltarea copilului,
influențând negativ sau pozitiv în funcție de nuanț a sau intensitatea acesteia.
Culorile sunt strâns legate de lumină și de modul în care lumina atinge suprafața
obiectului. Din punct de vedere al simbolurilor se știe că spațiile în care predomină culoarea
galbenă (fig.1) , considerată o culoare prietenoasă și totodată activă, necesi tă mai multă
concentrare și interes asupra obiectului studiat. Această culoare este recomandată mai mult în
zonele cu activități educaționale și de studiu. Nuanțele mai pale de galben se pot folosi în
zonele de circulați e, pentru un plus de dinamism.

5
4.3. Perceperea spațiului de că tre copil.
Perceperea spațiului prin joc.
Construirea imag inii constituie un întreg proces, de -a lungul căruia copilul cunoaște
mediul și se orientează, de aceea este important să proiectăm spați i la scara care să delimiteze
câmpul vizual și totodată pentru a oferi un fond stabil în care să se perceapă modurile s ale de
acțiune și să -l ajute la poziționarea în spaț iu față de el însuși.
Pentru a înțelege noțiunea de spațiu în viziunea copilului, trebuie să înțelege m în primul
rând modul în care copilul reprezintă acest spațiu , chiar dacă acesta diferă de modul în care îl
și percepe. Confo rm lui Piaget1 ” faza senzo – motorie a inteligenței depinde în mod direct de
spațiu. Jocul este o experiență simulată a nedeterminării, ( … ) el este un ica modalitate a
distanțării față de tot ceea ce în viața curentă înseamnă loc fix, dependență, reglare .”

5.STUDIU DE CAZ : TIPOLOGIA ȘCOLILOR ÎN COMUNITĂȚ I SOCIALE
DIFERITE DE AMPLASARE.
O clădire poate facilita soluții dar nu poate rezolva probleme educaționale. Fiecare caz în
parte reflectă o co nvergență unică de circumstanțe și de persoane. Numai prin studii de caz
aprofundate se pot stabili para metri adaptabili și altor proiecte .
Luând în considerare divergențele educaționale și nevoile culturale ale potențialilor
utilizatori se poate ati nge o integrare și o transformare reală a instituțiilor ”școală”. Prin
urmare, arhitectura școlilor trebuie văzută în relația ei cu e ducația și nevoile educaționale .
5.1. Semnificația în cadrul orașului și contextului – izolare sau sprijin reciproc ? Exemp le.
În acest capitol vreau să fac referire și la școli de cartier. Multe exemple de școli de
cartier, îndepărtează școlarul de la viața de oraș, de la activitățile pe care orașul le generează
zi de zi, de la participarea în cadrul acestor activități, de la participarea la o viață socială,
închizându -l într -un peisaj deprimant.
Interconectarea școlii cu comunitatea este o parte esențială din strategia educațională care
ar trebui adoptată pentru o interacțiune și o bună colaborare. Pentru ca școlile să aibă succes,
comunitatea trebuie să se implice încă de la începutul lucrărilor, contribuind la programarea,
planificarea și configurarea spațiului.

6
5.2. Modelul școlii integrate.
Prin intermediul legăturii dintre spațiul public și viața de zi cu zi, caracter izată prin
identitate, activități, stil de viață, nevoi și comportament se modelează comportamente noi.
Dacă spațiul public este bine gândit el devine un suport pentru o gamă largă de activități
umane. Atunci, ca urmare a acestor spații simțim nevoia unor spații care impun o explorare, o
descoperire, care face cel mai bine simțită practic acea interacțiune a comunității în gupuri,
care apropie membrii unei comunități, interesele de grup și pe cele individuale, ajutând la
conturarea unei abordări specifice și autentice.

6. PREMISELE ARHITECTURALE ALE PR OGRAMULUI PROPUS. ȘCOALA
PRIMARĂ ”ALEXANDRU CEL BUN”, TIGHINA.
6.1. Contextul. Amplasamentul. Impactul asupra zonei orașului .
Amplasamentul pentru tema de diplomă este situat în orașul Tighina, Republica Moldova,
zonă rusificată în urma confl ictului din 1992, autoproclamată Repu blică Moldovenească
Nistreană. Situl este uș or accesibil din toate zonele orașului. Ideea în jurul căreia se dezvoltă
proiectul de diplomă include mai multe aspecte:
 valorificarea și păstrarea programului școlar în limb a română ;
 extinderea construcției deja existente, ca rezultat a creșterii număr ului de populație ,
vorbitori de limbă română.
Proiectul are ca scop realizar ea unei școli destinate copiilor români, ca bază a educației și
asigurării șanselor egale , pentru startul în viață. Datorită poziționării sitului și a aspectului
arhitectural propus, noua construcție va deveni un reper important în sistemul de învățământ a
întregii zone, dar în special al orașului.

6.2. Descrierea opțiunilor pentru proiectul de diplomă .
După cum spunea Arh. Alba Delia Popa în Revista Uniunii Arhitecților1 :
”Fiecare ar trebui să poată spune că a contribuit cu ceva în calitate de arhitect cetățean, că
a atras atenția, că a corijat cev a în orașul său.”
Ideea p e care cu siguranță aș urma , și nu pentru că sunt cetațean patriot, ci pentru că e cu
adevărat nevoie.

7
1.1. Argume nt.Tema
”Education is the mo st powerful weapon we can use to change the world ”. 1
Lucrarea de față își propune studierea factorilor ce determină integrarea programului în
comunitatea socio -culturală.
Lucrarea este astfel structurată încăt să ofere o perspectivă asupra înțeleg erii legăturii între
arhitectură , educație și societate în contextul mai multor comunități culturale, înce pând de la
o separare social -culturală până la ideea de interacțiune și sprijin reciproc între comunități.
Am ales abordarea unei teme legate de arh itectura spațiului educațional în primul rând
pentru că, subiectul asupra căruia se face referire e ste copilul , acela care reprezintă viitorul, în
viziunea și perceperea căruia ambientul, dezvoltarea socio -culturală contribuie în mod direct.
Așadar, s pațiile în care copiii se dezvoltă exercită o influență puternică în modelarea
personalității lor. Ca ur mare aceste spații trebuie să -i reprezinte și să îndeplinească nevoile
acestora.
Pornind de la ideea că omul este condus de forțe comportamentale, de natură fizică,
morală și intelectuală – consider educația ca fiind acțiunea care conduce la instalar ea și
dezvoltarea acestor comportamente în mod organizat.
Pentru a nu obține o lucrare mult prea amplă, am ales să studiez rolul spațiului arhitectural
și modul în care acesta poate contribui la dezvoltarea copiilor căt și la integrarea acestora în
societate. Așadar , lurarea aduce în discuție spațiu școlii ca utilizare, organizare și nu în
ultimul timp întelegere a lui.
Acest studiu reprezintă fundamentul teoretic al lucrării de diplomă cu tema : Școală primară
Alexandru cel Bun, or. Tighina.
Pentru a putea înțelege modul în care arhitectura influențează spațiul pentru copii, trebuie
să cunoaștem pentru început copilul și modul în care acesta percepe aceste spații. Pentru ca
mai târziu datorită acestor spații și perceperii lor, copilul trece de la concret la abstract, de la
unificat la divers, de la comparativism la analiză, de la simple relații la sisteme de r eferință.

1Nelson Mandela, președinte al Africii de Sud,1991 -1997

8
2.ISTORICUL ȘI EVOLUȚIA ÎN TIMP AL PROGRAMULUI ȘCOLAR.
Vorbind de spre nivelul de cuprindere a școlii pe plan mondial, este suficient să amintim
un amplu studiu al UNESCO1 , unde rezultă că există în lume mai bine de 700 mln bărbați și
femei în vârsta de peste 15 ani care nu știu să scrie și să citească. În anumite țări din Africa,
Asia și America Latină, numărul analfabeților în raport cu totalul populației este de ordinul a
80-90%, iar într -un număr de țări populația feminină este analfabetică în totalitatea ei.
Există diverse definiții pentru noțiu nea de educație, însă cea mai complexă îl observăm în
Dicționarul de pedagogie 1 , unde educația ” este un ansamblu de acțiuni desfășurate în mod
deliberat într -o societate, în vederea transmiterii și formării, la noile generații, a experienței
de muncă și de viață, a cunoțtinșelor, deprinderilor, comportamentelor și valorilor
acumulate de oamenipână în acel moment .”
Încă din cele mai vechi timpuri programul școlar a deținut un rol important în ansamblul
vieții sociale. Chiar dacă acestea erau la înc eput doar anexe ale templelor sau ale curților
regale (1), ca mai apoi să facă parte din construcțiile destinate locuirii (2) și într -un final să fie
proiectate ca programe individuale, cu caracter propriu și spații bine organizate (3), nu face
decât să sublinieze valoarea acestui program în viața social -culturală a comunității.

Desprinzându -se de formele medievale și pășind pe cale a învățământului modern, astăzi,
noțiunea de școală se prezintă foarte diferit: de la clase luminate bilateral, cu pereți
despărțitori mobili la clase în aer liber sau în corturi.

1Dicționar d e termeni pedagogici – accesat 6 aprilie 2016

2UNESCO, Dec larația Comitetului Internațional de experți în analfabetizare, 1962

9
Așadar, secolul nostru aduce schimbări convingătoare, ba chiar revoluționare în arhitectura
școlilor :
– se încearcă pe cât posibil evitarea monotoniei (caracterizat pâ nă acum de clasele
dispuse într -un aliniament) și trecerea la o formă mai dinamică și diferențiată.
– apar construcții la ”scara copilului”, nu școli gigant sau edificii monumentale.
– nuanțarea spațiilor , prin introducerea unor piese de mobilier sau a unor pereți, care ar
putea schimba forma acestora.
Concluzie :
Necătând la diferența dintre perioade și a gradului de importanță care a fost acordat
programului școlar, unele elemente în proiectarea spațiilor rămân nemodificate și ajung a fi
luat drept exemplu de succes în realizarea lor actuală:
– importanța sălii de sport ca parte componentă a programului ( ex: palestrele din
Grecia Antică ) precum și a curții interioare, întâlnite la început în teorii1 și mai apoi
în forme clare, având ca rol principal interacțiune a și colaborare a între indivizi.
Școala tinde să devină centru al vieții cullturale și sociale ale comunității, locul unde
tinerii se implică în schimbul de informații și își dezvoltă abilități prin activități culturale,
artistice, sportive.

10
3.RELAȚIA ȘCOALĂ – ORAȘ / ȘCOALĂ – SOCIETATE.
3.1. Despre integrarea în societate. Cazul școlilor române din Transnistr ia.
Există două repere importante: școala însăși integrată în societate, adică în legătură
permanentă cu co munitatea și școala ca element integrator al individului în societate.
Cu alte cuvinte, școala pune în prim plan ideea integrării individului în contextul vieții
sociale . Astăzi integrarea în societate este de o importanță majoră. Calitatea relațiilor din tre
oameni, influențează constuirea bazei atât sociale cât și culturale ale unei comunități.
Pedagogul american William Heard2 definește începuturile culturii ca fiind totalitatea
cunoștințelor sociale. Deci, pentru a putea evolua, școala trebuie să-și stabilească o sarcină,
drept obiectiv principal fiind dezvoltarea unor ființe umane independente, libere,
responsabile, imposibil de realizat printr -o segregare socială
Pe plan social, efectul structurilor e ducaționale este rezultatul unei puternice tendințe de
deschid ere a acestora spre societate. Școala are rolul de principal ferment integrator al
zonelor de activități urbane.

1 A.Comenius (1592 -1670) – teoretician care s -a ocupat de problemele teoretice și practice ale școlii .
2 Gutek, Gerald L. (2009). New Perspectives on Philosophy and Education. p. 346.

11
În perioada sovietică structura sistemului școlar a fost ca pabil să răspundă adecvat
cerinț elor societății la acea etapa , dar au fost gândite acestea în așa fel încât să răspundă
cerințelor a societății de a stăzi ? S unt luate măsuri în perfecționarea programului în
perioada res pectivă și a cerințelor actua le?
Cred că problema cu care se confruntă programul școlar, și aici fac referire la modelul
școlii românești dincolo de P rut, este neglijența cu care se ia în discuție aspectul atât exterior
cât și interior al acestuia, precum și segregarea lui în cadrul orașelor . Acest tip de segregare o
putem observa în cartierele din Tighina. Generații întregi de copii au crescut în blocu ri
sovietice, generații ale betonului, în școli cu volume standard din acea perioadă.
Una din cele mai clare discriminări ale vorbitorilor de limbă română este reprezentată de
situația școlilor cu predare în limba română. Cărțile în limba română au un acc es îngrădit pe
piață, ele sunt practic interzise.
În Tighina, din cele peste 20 de școli doar una este cu predare în limba română, necătând
la faptul că populația română constituie 33 % față de cei 29 % de ruși, respectiv ucra ineni.1
Liceul Teoretic ”Alexandru cel Bun” este împărțit în mai multe sedii și în același timp
neavînd niciunul propriu, toate sunt închiriate , pe un termen instabil. Din cauza conflictelor
cu administrația locală numărul elevilor a scăzut în ultimii zec e ani, de la 2000 la puțin peste
500 în prezent.
Concluzie:
O educație cu adevărat eficientă nu este posibilă în cadrul școlilor învechite, care nu
îndeplinesc cerințele actuale pentru proiectarea spațiilor. .
În opinia mea, școlile mici trebuie s ă intre în dialog cu comunitățile învecinate, cu care ar
împarte biblioteca, auditoriumul sau spațiile de recreere.
De altfel, a tașamentul copilului față de spațiu în care își petrece o anumită perioadă de
timp, dezvoltă în acesta sentimentul de apartenență la acel loc, fapt ce va influența mai tîrziu
integrarea lui în societate .

1 Conform informațiilor de pe site -ul oficial Regiune i Transnistre ne
http://regiuneatransnistreana.ro/transnistria -romanii -de-acolo/ – accesată pe 28 martie 2016

12
3.2. Relația profesor – elev, relația dintre exper iență și dorința de a cunoaște.
Relația profesor – elev se dovedește capabilă să realizeze la nivelul ei micro -social
transferul informativ, proces intersubiectiv. Felul în care se încearcă să se găsească un
echilibru înre idealul educativ și transmiterea datelor informative se concretizează în școală.
Astăzi, ” dialogul între profesor și elev este unul rigid, bazat mai mult pe transmiterea de
informație de către profesor și memorarea aceste ia de către elev , decât pe înțelegerea
fenomenelor pe experimentare .”1
Majoritatea profesorilor sunt de părerea că prin intermediul programelor școlare pe termen
lung, în care primul an reprezintă o bază pentru al doilea ș.a.m.d., v or obține un progres logic.
De fapt, ceea ce este important pentru cei ce învață este modul de abordare, calitatea
deciziilor și entuziasmul cu care acționează.
” Consider că nu este nimic de învățat pe de rost, ci cu rost, adică cu pasiune.” 2
Limbajul cu care comunică profesorul este unul foarte important, și de altfel reprezintă
instrumentul esențial în adoptarea socială. Profesorul în procesul de instruire trebuie să
folosească un limbaj pe cît de posibil individualizat , asigurând elevului l ibertatea de a alege o
direcție .
Profesorul ”clasic ”-un personaj sobru, autoritar și sever, as tăzi în multe țări europene
acesta a fost înlocuit de profesorul ”democratic ”-persoana care încearcă să fie prieten, care va
cere formație și nu informație, se va implica într -o relație deschisă și o comunicare liberă cu
elevii . Aici putem face referire și la modul cum ia fost și cum îi este în prezent oferit locul
elevului în clas ă.

1 Stud. Arh. Iacob Ioana, Lucrare de licență ”Pedagogie și Arhit ectura. Creativitate în spațiile pentru
copii”, pag.19
2 Stud. Arh. Visan Andreea, Lucrare de licență ”Arhitectură și educație”, pag.3

13
În prezent, în domeniul învățământului la nivel mondial superior apar trei caracteristici
principale de suprafaț ă:
– trecerea de la concentrarea asupra predării eficiente la preocuparea pentru învățarea
eficient ă;
– o mare schimbare , trecerea de la stres asupra rezultatelor învățării la studii de învățare
orientate pe rezultat e;
– înteracțiunea în grup ( fig.1) permite dezvolt area capacității de colaborare, de a învăța
pe baza aprecierelor/criticii.

Un exemplu de școală, care studiază mai detaliat acest aspect este NSU (University
School of Nova Southeastern University ), Florida, USA, care se angajeaz ă să dezvolte
capital ul uman prin sublinierea gândirii creative a indivizilor .

fig. 1. Studiul lucrărilor în grup, dezvoltă găndirea creativă a școlarului și aprecierele din
partea colegilor, colaborare și interacțiune.
Concluzie :
Relația dintre profesor și elev nu tr ebuie lipsită de paticiparea activă a elevului și
considerat ca fiind un obiect ce trebuie educat.
Un profesor ar trebui să țină cont de nevoile elevului, manifestat prin dragoste. Trebuie
să ai un talent pedagogic ca să deții pe lângă bagajul de cu noștințe , abilități empatice și
capacitatea de a relaționa nu doar cu clasa de elevi, ci cu fiecare elev în parte. Dar să nu
uităm că aceste relații trebuie asigurate atât mediul școlar cât și în cel familial.

14
4.TIPOLOGII DE ȘCOLI. TENDINȚE.
4.1. Organizarea spațială. Principii de proiectare .

Este foarte important ca proiectarea constucțiilor școlare să ajungă la un întreg, la
înțelegerea obiectului arhitectural prin totalitatea dimensiunilor ce -l condiționează . Ca
răspu ns la această problemă apar alte întrebări: ori știm că ar trebui făcut așa dar nu avem la
dispoziție suficiente stud ii pentru situații concrete, ori nu suntem siguri în ceea ce înseamnă
o gîndire în ansamblu și nici nu știm cum să o punem în practică, ori dimpotrivă, avem și
studii și practică și știm cum să le aplicăm, doar că nu ne asumăm interesul. De aceea, de
multe ori ambientul este pierdut în proiectare, iar construcția devine ștearsă, fără
expresivitate.1
Pentru a putea face faț ă cerințelor , proiectarea spațiilor destinate educației parcurge
numeroase modificări, de la dublu tract se trece la cel simplu, coridoarele se lărgesc , sunt
mult mai luminate și preiau rolul de recreație. Se face o clasificare a spațiilor după funcțiuni ,
sălile destinate studiului și spațiile de interacțiune, și separate și totodată în permanentă
interațiune. În toa tă această etapă unica care rămâ ne neschimbată este clasa – cu forma s -a
dreptunghiulară .

1Paul Caravia, Psihologia ambientul ui și proiectarea constucțiilor școlare ”, Ed. ș tiințifică, 1972,
vol. V, București, pag.33 -34

15
Pe baza modului de organizare planimetric se pot distinge urm ătoarele categorii :
– Planul de tip ” fingers ” (planul tentaculelor) caracterizat prin dispunerea claselor sub
forma unor aripi tentaculare, cu o anumită repetabilitate și o iluminare constantă a
spațiilor. Clasele sunt de regulă dispuse la parter cu ” iluminare bilaterală ” .
ex.: Școala primară, arh. Friederich Ebert, Frankfurt, 1929

– Planul de tip școală deschisă , caracterizată prin dispunerea claselor numai la nivelul
parterului , cu posibilitatea deschiderii lor către o ”clasă în aer liber ”1. Realizat într-un
cadru destul de primitor în sensul flexibilității spațiilor, Corona School din Los
Angeles realizată de arhitectul Richard Neutra în 1935 (fig.1) este considerat un
exemplu îde școală deschisă.
Avantaje:
– buna organizare a circulațiilor orizon tale și verticale;
– continuitate spațială, realizată prin deschideri mari și folosirea unor curți de lumină;
– prezența unor spații de recreere/adunări ocazionale
fig. 1. Corona School, Los Angeles,
arh. Richard Neutra.
Aparent, activitatea începe din
clasă și continua spre exterior.
Lipsa unei diferențe de nivel între
interior și xterior doar accentuiază
ideea de conectare a spațiilor.
Aceste scaune acți onează drept
panglică care leagă aceste două
spații . Elevii sunt grupați în jurul
copacului înpreună cu profesorul1.
Să nu uităm de rezolvarea
arhitecturală la scara copilului.

1Tănăsoiu, RADU, ” Arhit ectura construcțiilor școlare ”, Editura tehnica , 1979, pag.39
2Cu referire la ideea relației profesor –elev

16
– Planul de tip școală funcțională , presupune o bună stăpânire a funcțiunilor în raport
cu modul de exploatare și eficienț ă economică. Reprezentată prin forme simple, acest
tip de spațiu are un grad deosebit de expresivitate . Școala populară din Celle, arh.
Otto Haesler, 1929 (fig.1) , este concepută pe tip ul acestui plan.
fig.1. Școla din Celle, plan, arh. Otto Haesler
fig.2. Școala din Celle, sala de sport – parte
componentă a programului școlar , raportul sală
de clasă – sală de sport, modul în care acestea
relaționează, comuni că reciproc .

Trecerea acestor modele într -o formulă nouă și totuși urmată de cele precedente au
influențat arhitectura spațiilor arhitectura le și a imaginii acestora.
Școlile contemporane se pot împărți în 3 tipuri :
– Școli pavilionar e 1– acele școli în care fiecare spațiu destinat, fie studiului, fie
anexelor, sunt repa rtizare în raporturi independente, de obicei comunicând între ele
prin portice deschise.

fig.1. Școală tip pavilionar
Dezavantaje:
dificultatea dată de coridorul destul de
lung – soluție adecvată doar pentru o
capacitate relativ mică de clase ( cca. 20 )
în zone relativ calme

17
– Școli liniare 2– urmează formula de organizare a tipului ” fingers ” – volume
articulate cu legături închise, dar adaugă la acestea spații organice, care dispersează
acele coridoare aliniate . (fig. 2)
Avantaje :
– crearea unei ar hitecturi calde pentru copii;
– soluție destul de compactă, simplu constructivă
– acomodarea față de amplasament;
– asigurarea circulațiilor în așa fel încât ace stea să fie închise/ acoperite, respectiv
încălzite;
– posibilitatea împărțiri i unor spații în unele mai mici.

fig.2. Școală experimentală – tipul liniar
Dezavantaje:
dificultatea dată de coridorul destul de
lung – soluție adecvată doar pentru o
capacit ate relativ mică de clase ( cca. 20 )
în zone relativ calme.

– Școli monobloc3 (denumită și școal ă compactă) – în proiectarea acestor școli se pune
accent pe planuri simple, ușor adaptabile la diverse acțiuni educative. Acest tip de
școală este considerat î n prezent cel mai apropiat exemplu de cerințele instruirii
moderne .
Avantaje:
– volum echilibrat, între suprafețele utilizate și legăturile dintre acestea ;
– circulații scurte – mai mare mobilita te și flexibilitate funcțională .

1Tănăsoiu, RADU, ”Arhitectura construcțiilor școlare”, Editura tehnica, 1979, pag.49
2IBID EM, pag.5 1

18

fig.3. Școală tip monobloc
a. Prima variantă permite izolarea completă a fiecărui
grup de vârstă și oferă o legătură cu spațiul exterior
propriu . Cu toate acestea , o astfel de soluție presupune
distanța mare între săli de clase, așadar interacțiunea între
elevi se face mai greu.

b. Structura modulară permite o gamă largă de forme , pentru a
varia compoziția clădirilor șco lare în condițiile locale

Concluzie :
Școala trebuie să fie mai mult decât o simplă scenă, un simplu adăpost, ea trebuie să
constituie o prezență activă, să permită diferite modalități de desfășurare a acțiunilor
educative, să constituie un maxim de posibilități și un minim de îngrădiri. 6
Întreaga arhitectură a școlii , în ciuda complexit ății structu rii sale spațiale, ar trebui să
fie simplă , organic ă, în strînsă legat ură cu mediul natural . Fiecare element trebuie s ă
corespund ă scopului func țional și rolul ui pe care îl joac ă în arhitectura cl ădirii.
Calitatea compoziției arhitecturale depinde în mare măsură de modul în care sunt
evidențiate principalele volume spațiale, precum și modul în care toate celelalte elemente ale
compoziției fac legătura cu acesta și formează o singură unitate . Chiar dacă tipul
”monobloc” încearcă să rez olve a ceste aspect, ea rămâne încă ne prelucrată până la capăt în
ceea ce privește proiectarea spațiile inte rioare în raport cu cel exterior și în plină legătură
cu nevoile școlarului.
Proiectarea interioară ar trebui să ia în considerare extinderea funcțiilor sociale ale
clădirilor școlare ca un centru de comunicare și de cultură a unei zone rezidențiale, cum ar
fi spre exemplu, utilizarea independentă a săl ii de sport, a bibliotecii și a atelierelor de lucru.

3Tănăsoiu, RADU, ”Arhitectura construcțiilor școlare”, Editura tehnica, 1979, pag.5 3

19
Tendințe:
Școlarul desfășoară activități variate și se află într -o continuă mișcare, de aceea
proiectarea spațiilor este un lucru important în impunerea anumitor limite.
Unul dintre principiile de organizare a spațiilor destinate studi ului este principiul
transformării acestuia cu ajutorul unor pereți des părțitori mobili , dulapuri sau echipamente
mobile de mobilier. Un exemplu în acest sens este Square Hallow (fig. 3), introdusă de arh.
Herman Hertzberger1 la Montessori School din Delft . Așadar, încă din anii `60, se observă
preocuparea pentru spațiile de recreere.
Este vorba despre o adâncitură în pardoseală de forma pătrată, care este umplută cu
elemente cubice din lemn, ușor manevrate de copii și pot servi ca scaune sau ca piese dintr -un
joc de construcții. Ideea de a construi un spațiu dezvoltă copilului interesul de a fi creativ,
prin propria inițiativă .

fig. 3. Square Hallow, Apollo Montessori School, Delft, arh. Herman Hertzberger.
Utilizarea acestui tip de mobilier încuraj ează ideea studiului în grup sau a unor adunări
spontane, a odihnei în timpul recreațiilor, ba chiar poate fi folosită ca scenă pentru
spectacole .

1Hertzberger Herman, ”Space and Learning”, Roterdam, 2008, pag.15

20
Un alt exemplu îl putem observ a în jocul dat de nivelul pardoselii. Crearea unor trepte
(fig.1 , fig.2 ), care fac posibilă acea tranziție a suprafeț elor. Rolul definitiv este acela de a
anuda copii într -un spațiu comun, ele pot deschide perspective, atrag atenția, sau chiar pot fi
folos ite ca mese de lucru.

fig.1.”De Spil” school, scara
interioară, Malburgen, Arnhem , arh.
H. Hertzberger , 2007.
Spații în care copii se pot înt âlni și
pot socializa , ca răspuns la
încurajarea modului de a lucra în
grup, de a lucra mai bine.

”Cred c ă o școală ar trebui să fie ca un oraș mic. Într -un oraș există locuri mici, locuri mari, tot
felul de locuri izolate, și semi -izolate, cu tot felul de activități . Elevii nu sunt încă la vârsta de a merge
în oraș și de a explora viața acestuia , dar aceștia ar trebui să exploreze viața prin școală. A șa că,
trebuie să cream cât mai multe condiții , astfel încât copiii să experimenteze lumea prin clădirea
școlii.” 1

fig.2 ”Brown stair” in the
Apollo Montessori school,
Amsterdam,
arh. H. Hertzberger,
sursă f oto H. Hertzberger
Element ce oferă senzația de
confort și relazare – principiu
care încurajează acțiunea între
copii și dezvoltă interesul bazat
pe descoperirea continuă.

1Din interview Emma Dyer cu Herman Hertzberger, traducere proprie .
http://architectureandeducation.org/2016/02/03/interview -with-herman -hertzberger/
accesat 1 apri lie 2016

21
Un alt element important este deschiderea în pardoseală, legătura dintre etaje,
cominicare a între spații. După cum știm, spațiile funcționează ca un întreg, de aceea este
important ca toate să fie ușor urmărite și să emită comunicarea vizuală și astfel provoacă
curiozitate din partea copilului și dorința de a explota acest spațiu. (fig.1)
fig.1. Apollo Montessori School, Delft, arh.
Herman Hertzberger .

Așadar , atribuirea unor scenografii spațiilor
este un factor important în însușirea acestui
spațiu și felul în care acesta va fi acceptat pe
parcurs. Curiozitatea definite în acest caz ca
o simplă dorință de a învăța.
Chestiunea esenți ală în proiect area
spațiilor este ca acest spațiu să poată provoca
dorința de a învăța. Un mediu de curiozitate
trebuie să fie una dintre relații le subtile, fie
provocată de circulație , fie de mobilier sau
alte elementedefinitorii în acest sens.

22
4.2. Element e esențial e în proiectarea spațiilor – Culoarea . Lumina. Forma.
4.2.1. Culoarea .

Copilul trebuie înconjurat cu o multitudine de culori (fig.1 ,fig.2 ), pentru a -i spori interesul
și a-i trezi curiozitatea. Culorile au o importanță deosebită în dezvoltarea copilului,
influențând negativ sau pozitiv în funcție de nuanț a sau intensitatea acesteia.
Culorile sunt strâns legate de lumină și de modul în care lumina atinge suprafața
obiectului. Din punct de vedere al simbolurilor se știe că spațiile în care predomină culoarea
galbenă (fig.1) , considerată o culoare prietenoasă și totodată activă, necesi tă mai multă
concentrare și interes asupra obiectului studiat. Această culoare este recomandată mai mult în
zonele cu activități educaționale și de studiu. Nuanțele mai pale de galben se pot folosi în
zonele de circulați e, pentru un plus de dinamism.

fig.1 New City School, Danemarca, fig.2 New City School, Danemarca
arh. Asociația Arkitema, 2012, sursă archdaily.com

Orange -ul ca și galbenul, este considerată o culoare care inspiră energie, co nfort și în același
timp st imulează acitvitățile fizice. Este indicată pentru încăperile care primesc multă lumină
natural (fig.2) , datorită faptului că poate face camera să pară mai mică.
Culorile reci, cele pasive, cum ar fi albastru induce o stare de liniște , siguranță, tandrețe.
Este o culoare potrivită meditației și a concentrării. În funcție de nuanță, lumină poate varia
de la liniște interioară la concentrare și productivitate intelectuală. Pentru spațiile de relaxare
se pot folosi nuanțe mai ca lde, cum sunt turcoazul și albastru marin (fig.3) .
Culoare verde ajută la concentrare. Considerat ă o culoare liniștită și calmă, relaxantă pentru
ochi, ea poate fi utilizată în spații de studiu, bibliotecă sau ateliere de creații .
Și totuși, p entru a percepe spațiul mai proaspăt și nu închis trebuie folosite mai multe nuanțe
de verde (fig.3, fig.4) .

23
La stabilirea culorii, trebuie să se țină seama și de calitate a expresivă, cea a di ferenței
dintre culorile calde și cele reci. De regulă, culorile situate mai aproape sunt considerate mai
calde, iar cele situate la o distanță mai mare sunt considerate mai reci. Deci, de culoare și
lumină, modul în care lumina pune în valoare culoarea, depinde starea de dispoziție, reacția
față de un spațiu. Cu toate că toate aceste culori sunt utilizate pe larg în imaginea
arhitecturală a școlilor, cea mai utilizată culoare rămâne albul. Fiind folosită cel mai des în
finisajele pereților și a tavanelor, spațiile albe sunt percepute ca fiind luminoase , spațioase,
curate, ordonate și sincere. Modul în care cade culoarea pe suprafața albă îi schimbă și
nuanța, astfel încât nu mai pare niciodată la fel. O combinație utilă în arhitectură este cea
dintre formă, culoare și spațiu. Sunt culori care măresc viz ual spațiul (culori luminoase reci)
și culori care -l micșorează (culori intunecate calde). În vederea accentuării formelor,
volumelor mari se pot utiliza culori dense. Culorile pastelate, ușoare, sunt recomandate a se
utiliza pe suprafeț e întinse, în spați ile deschise.

fig.3. Kollaskolan School .
Suedia, arh . Kjellgren
Kaminsky , 2014 ,
Holul școlii, spațiul comun
sursă archdaily.com –
accesată 3 aprilie 2016

fig.4. Kollaskolan School .
Suedia, arh . Kjellgren
Kaminsky, 2014,
Holul școlii din partea
opusă, sursă
archdaily.com – accesată
3 aprilie 2016

24

fig.3. Secondary School in Mosfel lsbaer , Islanda,
arh. A2F, 2014,
sursă archdaily.com -accesată 3 aprilie 2016

În general, se recomandă utilizarea culorilor închise în partea inferioară ( socluri,
pardoseli) și culori deschise în partea superioară (pereți, plafon). Să nu uităm că o compoziție
colori stică trebuie privită ca întreg , fie că este în spațiu sau în plan, aceasta trebuie să fie
gândită în armonie și echilibru .

4.2.2. Lumina.
”Așa cu m o floare se dezvoltă la lumină, tot atât de necesar este pentru … om , în plină
dezvoltar, iluminatul natural, deoarece lumina directă natural, atingând părți ale corpului,
… , acționează asupra aspectului visual al lucrurilor, asupra mediului ambient –
influențează aprecierea și perceperea formelor ca și pe cea a culorilor obiectului.”1

1PĂUN, Silvia, ”Arhitectura programelor preșcolare”, Ed. Tehnica, 1981, pag.6

25
Spațiul corect luminat favorizează la un nivel maxim desfășurarea activitățil or.
De fapt aceasta poate fi bine demonstrat prin contradicție. De exemplu lipsa luminii poate
produce grave tulburări mentale, iar folosirea în totalitate a luminii artificiale poate reduce
capacitatea de a învăța. De aceea o combinație î ntre lumina naturală și cea artificială
presupune o rezolvare perfectă în realizarea acestor spații.
Le Corbusier a dat, poate, una din cele mai plastice dar, în același timp, și una dintre cele
mai complete, mai clare și mai precise definiții ale ar hitecturii ca fiind „acel joc savant,
corect și magnific al volumelor reunite în lumină”. Principalele instrumente , cum sunt spațiul,
materialul și culoarea, în mod esenț ial sunt dependente de lumină: de intensitatea ei, de
unghiul de incidență, de rază, d e dispersie, de refracție, de oglindire, pe scurt de toate aceste
fenomene care îmbracă lumea și ne -o prezintă, mai limpede sau mai distorsionat, mai tăios
sau mai delicat, mai vibrant sau mai nuanțat, dar, întotdeauna, în gradații infinite de
clarobscur, de strălucire și de umbra.1
Fiecare spațiu, fieca re activitate are nevoie de o altă abordare, o altă intensitate și
atmosferă pe care lumina o determină. Lumina creează senzația de spațiu, evidențiază
volumele și descoperă formele.
fig.1 Sekolah Bog or Raya, Indonezia ,
sala de sport, sursă -archdaily.com
accesată 3 aprilie 2016.

fig.2 Intrinsic Schools , Chicago ,
hol, spațiu comun – legătura cu sălile de clasă,
sursă -archdaily.com
accesată 3 aprilie 2016.

1Igloo, Articol de Ioana Păunescu ”Lumi na ca element de arhitectură”,nr. 156 -157, decembrie 2014

26
4.2.3. Forma.
Forma spațiului destinat studiului ar trebui să faciliteze dorința de cunoaștere și exploatare
a spațiului. Forma prin care se realizează modelarea mediului și desfășurarea acțiu nilor
conduce la o dezvoltare a copilului.
Trebuie creat e spații în așa fel încât ele să provoace interes continuu și la nevoie să poată
fi modificate.

4.3. Perceperea spațiului de că tre copil.
Perceperea spațiului prin joc.

Construirea imag inii constituie un întreg proces, de -a lungul căruia copilul cunoaște
mediul și se orientează, de aceea este important să proiectăm spați i la scara care să delimiteze
câmpul vizual și totodată pentru a oferi un fond stabil în care să se perceapă modurile s ale de
acțiune și să -l ajute la poziționarea în spaț iu față de el însuși.
Pentru a înțelege noțiunea de spațiu în viziunea copilului, trebuie să înțelege m în primul
rând modul în care copilul reprezintă acest spațiu , chiar dacă acesta diferă de modul în care îl
și percepe. Confo rm lui Piaget1 ” faza senzo – motorie a inteligenței depinde în mod direct de
spațiu. Jocul este o experiență simulată a nedeterminării, ( … ) el este un ica modalitate a
distanțării față de tot ceea ce în viața curentă înseamnă loc fix, dependență, reglare .”
Cu alte cuvinte viața socială care este trăită de adult, ca un rol asumat, este jucată inițial
de copil sub forma unu i rol imitat. Școlarul ajunge să perceapă spațiul prin explorarea
particularităților individuale ale obiectului.

1PIAGET, Jean, ”Ps ihologia copilului”, Ed. Didactica și Pedagogica , 2005 , pag.59 -61

27
fig.1. SPRING Learning Centre, design Joey Ho, sur să www. contemporist.com

Tratarea spațiului în așa mod încât copilul în timpul liber să poată relaxa, moment foarte
important în educație. Un aspect foarte important pentru copil îl constituie ceea ce ei pot
percepe la nivelul ochiului, în acest exemplu est e păstrata scara copilului. Percepțiea
spațiului poate fi definit ca fiind procesul prin care copiii dobândesc cunoștințe prin simțuri,
poziția obiectelor și a relațiilor lor în spațiu .

Modul în care copilul percepe spațiul arhitectural, înzestrându -l cu semnificații,
demonstrează o extraordinară putere de sinteză și o deosebită forță de înțelegere.
Școala trebuie să cuprindă spații primitoare, ca copiii să aibă dorința de a se întoarce.
Această trecere subtilă de la activitatea creativă la cele reacreative trebuie să fie proiectate cu
o mare grijă, încât acestea să fie variate și să trezească interes, doar așa spațiile pot deveni
locul unde se desfășoară activități apropiate copilului.

28
Arhitectura acestor spații lucrează cu elemente de identitate, cu imagini, simboluri și
forme ce se adună în elemente reale personalității copilului, destul de cristalizată în această
vârstă. Se poate vorbi despre o corespondență între complexitatea struc turii arhitecturi i și cea
a personalității umane .
Domeniul orizontal are o valoare m ai mare decît cel vertical. Să nu uităm și de faptul că
fiecare spațiu trebuie să aibă altă formă, în funcție de activitatea pe care o adăpostește.
Raportul sală de c lasă / atelier de creație, modul în care acestea relaționează/comunică
reciproc constituie o armonie între învățământ și nevoile societății.

Concluzie:
Școlarul își petrece între 4 și 6 , poate chiar și 8 ore pe zi într -un cadru străin la început și
nu se știe cum va deveni pe parcurs. Din acest motiv, ambientul pe care școala îl oferă este
unul foarte important, acționând în mod direct asupra capacității intelectuale, prezentată
mai tarziu prin comportament.
Adevărat este că cu cât avansăm educa ția se distanțează de copilărie, de joc și joacă,
punâ ndu-se accent pe concetrare și separarea activităților, pentru acum ularea noilor
cunoștințe. Spațiile în care copiii se dezvoltă exercită o influență puternică în modelarea
personalității lor, și de ace ea aceste spații trebuie să -i reprezinte și să le îndeplinească
nevoile.
Modul în care aceste spații vor fi realizate, va determina în mare măsură desfășurarea
corespunzătoare a multiplelor acțiuni educative, specifice de altfel învățământului moder n.

29
5. STUDIU DE CAZ : TIPOLOGIA ȘCOLILOR ÎN COMUNITĂȚ I SOCIALE
DIFERITE DE AMPLASARE.

O clădire poate facilita soluții dar nu poate rezolva probleme educaționale. Fiecare caz în
parte reflectă o co nvergență unică de circumstanțe și de persoane. Numai prin studii de caz
aprofundate se pot stabili para metri adaptabili și altor proiecte .
Luând în considerare divergențele educaționale și nevoile culturale ale potențialilor
utilizatori se poate ati nge o integrare și o transformare reală a instituțiilor ”școală”. Prin
urmare, arhitectura școlilor trebuie văzută în relația ei cu e ducația și nevoile educaționale .
5.1. Semnificația în cadrul orașului și contextului – izolare sau sprijin reciproc ? Exemp le.
În acest capitol vreau să fac referire și la școli de cartier. Multe exemple de școli de
cartier, îndepărtează școlarul de la viața de oraș, de la activitățile pe care orașul le generează
zi de zi, de la participarea în cadrul acestor activități, de la participarea la o viață socială,
închizându -l într -un peisaj deprimant.
Interconectarea școlii cu comunitatea este o parte esențială din strategia educațională care
ar trebui adoptată pentru o interacțiune și o bună colaborare. Pentru ca școlile să aibă succes,
comunitatea trebuie să se implice încă de la începutul lucrărilor, contribuind la programarea,
planificarea și configurarea spațiului.
Peter Hall în ” Orașele de mâine1 ” citându -l pe R. E. Park – ”este important să aflăm care
sunt forțele care tind să distrugă tensiunile, interesele și sentimentele care dau cartierelor
caracterul lor individual, ideea de a umple cu viață aceste locuri, de a organiza și a trata
spațiul publ ic”.
Un exemplu de zonificare funcțională de succes este observant la Thomas L. Wells Public
School din Toronto, proiectat de firma de arhitectură local ă Baird Sampson Neuert (fig. 1).
Clădirea școlii este formată din două corpuri paralele .
Primul corp – public, include centru de sport, cantina și birouri. Are veder e la strada
principală și funcț ionează ca un corp inedendent.

1Peter Hall, ”Oraș ele de mâine: o istorie intelectuală a urbanismului în secolul XX ”, p. 27.

30
Al doilea corp cuprinde sălile de curs, biblioteca și alte spații destinate studiului care sunt
orientate spre curte. Aripa cu școala primară are același regim de înălțime cu locuințele din
jur pentru a nu intra în conflict la nivelul compoziției urbane . Terasa de la etaj, și în acest
exemplu , favorizează contacte sociale între copii.
O atenție sporită se ocordă organizării interne a clădirii . La proiectarea acestor spații se ia
în considerare dorința copiilor pentru o liberă organizare a activitățilo r sale, influențată de
.
S-a acordat o atenție deosebită
realizării unui spațiu modern, atractiv
pentru elevi, astfel încât să le ofere,
pe lângă sălile de clasă și spații de
întâlnire, de petrecere a timpului
liber, de lucru în echipă.

fig.1 W ells Public School, Toronto, arh. Baird Sampson Neuert,
curtea interioară
O atenție sporită se ocordă
organizării interne a clădirii. S e ia în
considerare dorința copiilor pentru o
liberă organizare a activităților sale,
influențată de schimbarea f recventă
a ocupației.
Legătura dintre cele două corpuri
este făcută printr -o bibliotecă
luminoasă și spațioasă.
fig.2 Wells Public School, To ronto, biblioteca.

31
Un alt doilea exemplu este Școala primară din Ergo lding ( fig.1), Germania , proiectat de
asociația Behnisch Architekten , Architekturbüro Leinhäupl + Neuber în 2013 . Prezența unui
atrium deschis mare, care serveșt e punct de întâlnire interioară și conexiune vizuală între
diferite departamente și funcții ale școlii.
Cu ajutorul acestui spațiu elevii pot găsi cu ușurință sălile de clasă de pe nivelele
superioare. La parter se regăsește zona de muzică, sala de sport, cantina, iar camerele de
recreere se pot observa atât la parter cât și la etaj.

fig.2 Școala primară, Ergolding, privire
din sală de clasă

fig.1 Școala primară, Ergolding, intrare principală

Prezența luminii naturale de -a lungul interiorului
(fig.2) are un mare impact asupra confortului
elevilor și a profesorilor. Holurile care duc spre
sălile de clasă împreună cu atelierele deschise
(fig.3, fig.4) devin spații de interacțiune, de lucru
individual sau de grup. Acestea oferă studenților ,
profeso rilor și părinților puncte de întâlnire sau de
planificare a activităților și schimb de informații.

fig.2 Școala primară, Ergolding ,
ateliere deschise

32
Școala națională Sekolah Bogor Raya din Indonezia este o ins tituție de învățământ
național . Situată în suburia orașului, la o distanță mare de tra nsport public , și un pic izolat .
Proiectul urmărește o dezvol tare pentru o clădire nouă, concepută ca extindere a clădirii
existente. Dezvoltarea este necesară datorită numărului mare de elevi . Biblioteca rezolvată pe
două nivele, parter și primul etaj, î n timp ce primul și al doilea etaj sunt rezervate în principal
pentru clase și activități școlare. Form a face referire la o casetă cu gauri (fig.1, fig.2 ). Unele
dintre găuri sunt suficient de mari încât să formeze un hol sau u n spațiu deschis pentru loc de
luat m asa sau alte activități . Acele spații deschise sunt conectate la sistemul de circu lație
principal și, de asemenea contribuie ca ventilație naturală și iluminare pentru zonele comune .

fig.1 Școala națională Sekolah
Bogor Raya , Indonezia ,
spații comune deschise /
ateliere de creație . fig.2 Școala națională Sekolah
Bogor Raya , Indonezia ,
spații comune deschise /
loc de luat masa

33
Levi Strauss School, Lille, Franța (fig.1) , proiectată d e Tank Architectes în anul 2010.
Această unitate de învățământ a fost defapt o restructura re a unui bloc din cartierul orașului, a
unei comunități cu probleme . În acest context rolul arhitecturii se schimbă, el acțion ând mai
mult ca partener de strategie, ajutând școala mai bine să -și gestioneze resursele și să -și pună
în practică ideile.
Pentru a avea un dialog direct cu clădirile din jur, arhitecții au optat pentru folosirea
cărămizii și totodată varietatea tex turii și a curbării colțurilor oferă o imagine modernă . Am
ales acest exemplu, pentru rezolv area col țului, care de altfel intersectează două străzi
importante. Spațiul public se revarsă modest , de la exteriorul sitului în interior, spre cur te.
Situat la câ țiva pași de cartierul istoric se pare că încearcă să păstreze acel spirit .

fig.1 Levi Stra uss School , Franța.
Colțurile curbate în legătură cu fațada
din cărămida și sticlă, precum și diferența
de înălțimi oferă o imagine intersantă, un
joc modern, clădirea tranformându -se
într-un edificiu cultural vibrant în care e
plăcut să te afli.
fig.2 Levi Stra uss School, Franța.
Dialogul dintre interior și exterior este
accentuat de geamurile mari, care oferă și
un joc al luminii .
Puternicul efect pe care îl are proiectul
asupra comunității demonstrează cît de
plină de semnificații poate fi arhitectura
unei co nstrucții, chiar dacă nu face apel
la monumentalitate sau presupune costuri
mari .
fig.3 Levi Strauss School, Franța .
Ordinea și succesiunea spațiilor
dinspre public spre privat, parcursul din
strada spre curte, promovează
interacțiunea socială.

34
5.2. Modelul școlii integrate.
Prin intermediul legăturii dintre spațiul public și viața de zi cu zi, caracter izată prin
identitate, activități, stil de viață, nevoi și comportament se modelează comportamente noi.
Dacă spațiul public este bine gândit el devine un suport pentru o gamă largă de activități
umane. Atunci, ca urmare a acestor spații simțim nevoia unor spații care impun o explorare, o
descoperire, care face cel mai bine simțită practic acea interacțiune a comunității în gupuri,
care apropie membrii unei comunități, interesele de grup și pe cele individuale, ajutând la
conturarea unei abordări specifice și autentice.
• Copii și Tineri , pentru a ajuta tinerii , în special cei care au nevoie de educație , un loc de
muncă și / sau de formare, pentru o mai bună înțelegere și respect pentru diversitate; a avea
acces la noi oportunități și să devină cetățeni activi .
• Spații si servi cii partajate , pentru a crea noi spații și servicii partajate în cazul în care
oamenii din diferite comunități și medii pot veni împreună pentru a învăța și a se respecta
între ei .
• Crearea unor relații pozitive la nivel local , principalul obiectuv, creat pentru o societ ate
caracterizată prin relații bune și respect , o bună socializa re, lipsită de prejudecăți, ură și
intoleranță .
Un exemplu în acest sens poate fi consideată Primary scholl Maine din regiunea Irlandei
de Nord, orașul Antrim. Educația integrată de aici aduce copiii și personalul din tradițiile
catolice și protestante, precum și cele ale altor religii. Școlile integrate diferă de alte școli din
Irlanda de Nord, asigurându -se ca copiii din diverse medii să fie educați împreună. Acest tip
de educare oferă u n model pentru construirea unei societăți prospere și pașnice în sec. XXI.
Importanței măsurării inegalității în diferitele aspecte ale ei, fie limbă de vorbire, religie, sau
naționalitate, este indubitabilă și a fost subliniată de către toți oamenii de ș tiință în domeniu.
O condiție creată în soluționarea barierei d intre diferite comunități socio –culturale o poate
avea educația , accesibilitate fiecărui individ de a -și forma și dezvolta cunoștințele.

”The teaching and support staff have created in a caring, welcoming and stimulating
environ ment i n wich the children an d their c ontribution are highly valued.”1

1ETI, School Inspection, Primary school Maine , Irlanda de Nord

35
Primary school Maine este situată pe un sit de 3000 mp în Randalstown , Irlanda de Nord.
Departamentul de e ducație este dedicat promovării bunăstării per sonale și a dezvoltării
sociale , astfel înc ât copiii să obțină cunoștințe, abilități și experiențe pentru a atinge
potențialul maxim ca persoane valoroase și cetățeni activ i .

Obiectivele politicii sunt următoarele :
 să se asigure că elevii , în fiecare etapă a dezvoltării sale , au o înțelegere și respect
pentru drepturile, egalitatea și diversit atea tuturor, fără discriminare;
 educația copiilor și a tineri lor, particip area acestora la lumea care se află în schimbare ,
astfel încât să înțeleagă că ei au o valoare în formarea comunității.
 înzestrarea copiilor și a tinerilor cu aptitudini , atitudini și comportamente necesare
pentru a dezvolta înțelegerea reciprocă, recunoașterea și res pectarea.
Pentru comunitate , implicarea parentală și de familie în școli aduce o serie de avantaje și ,
în special, poate avea un impact pozitiv asupra realizării educaționale a copi ilor și tinerilor .
Prin urmare, angajamentul principal este a cela de a construi legături mai puternice între școli
și comunitățile pe care le deservesc.
Aici programul pentru învățământul primar pune accentul pentru importanța dezvoltării de
a învăța, scopul principal – fiind o experiență plăcută și distractivă.
Unul dintre motivele pe care am dat drept exemplu școlile irlandeze este ideea că ele
pledează pentru toleranță, respect reciproc și înțelegere a diversității culturale, et nice, sociale
și religioase. De asemenea, promovează realitatea diferenței într -o societate interculturală.
Pentru multe școli celebrarea diversității interculturale devine o componentă importantă a
vieții școlare, manifestată mai ales prin muzică, artă dans, istorie, etc.
În Irlanda, școala este considerat un mediu multicultural. Aici originea și religia oricărui
copil sunt respectate și este de așteptat, ca la rândul său fiecare copil să -i respecte pe ceilalți
copii din școală.

36

6. PREMISELE ARHITECTURALE ALE PR OGRAMULUI PROPUS. ȘCOALA
PRIMARĂ ”ALEXANDRU CEL BUN”, TIGHINA.
6.1. Contextul. Amplasamentul. Impactul asupra zonei orașului .

Amplasamentul pentru tema de diplomă este situat în orașul Tighina, Republica Moldova,
zonă rusificată în urma confl ictului din 1992, autoproclamată Repu blică Moldovenească
Nistreană. Situl este uș or accesibil din toate zonele orașului. Ideea în jurul căreia se dezvoltă
proiectul de diplomă include mai multe aspecte:
 valorificarea și păstrarea programului școlar în limb a română ;
 extinderea construcției deja existente, ca rezultat a creșterii număr ului de populație ,
vorbitori de limbă română.
Proiectul are ca scop realizar ea unei școli destinate copiilor români, ca bază a educației și
asigurării șanselor egale , pentru startul în viață. Datorită poziționării sitului și a aspectului
arhitectural propus, noua construcție va deveni un reper important în sistemul de învățământ a
întregii zone, dar în special al orașului.
De asemenea, proiectul propune un răspuns la problematica tendințelor moderne în raport
cu rezolvarea arhitecturală a spațiilor.
Criza programelor școlare de limbă română din Transnistria au mai multe compon ente:
o componentă cu caracter provocator, având drept scop principal reducerea numărului de
copii în aceste instituții de învățământ și o componentă de presiune, intimidare, discriminare
precum și continuarea încălcării grave a drepturilor și libertății fundamentale a cetățenilor,
vorbitori de limbă română.
Într-o perspectivă regională, zona de studiu aparține, începând cu anul 1992 și până în
prezent, unei zone aflate sub jurisdicția rusă. Caracterul particular al amplasamentului, din
perspectiva evoluției istorice, este dat de legătura acestuia cu spiritul locului. Continuitatea în
ceea ce privește dezvoltarea acestui program educativ, existența și păstrarea valorilor
culturale până în ziua actuală, face importantă motivarea subiectulu i.
Pornind de la specificul amplasamentului și anume păstrarea sitului inițial, aflat într -o
zonă liniștită, mărginit de locuințe individuale și spații cu caracter istoric, precum și studierea
evoluției programelor de învățământ, proiectul de diplomă urmărește extinderea Școalii
primare ”Alexandru cel Bun” din or. Tighina.

37
Școala folosește blocul de pe strada Kosmodemianskaia, construită din fondurile publice
ale Republicii Moldova și dată în chirie de către auto ritățile moldovenești. A fost înre gistrată
de către Ministerul Educației al Republicii Moldova și folosește prin urmare alfabetul latin și
curricular aproba t de către Ministerul Educației . Chiar dacă a trecut prin nenumărate presiuni
de a inchide școala, profesorii, elevi i și părinții aces tora au opus rezistență, refuzînd să plece.
Școala în prezent folosește trei clădiri situate în diferite cartiere ale orașului.
Clădirea principală nu are cantină, laboratoare, nici sălă de sport .

Scopul acestei lucrări este analiza și sinteza ideilor teoretice care fa c posibilă proiectarea
obiectului de arhitectură. Studiul este realizat din perspectiva preocupărilor contemporane în
domeniul programelor școlare în raport cu țesutul tradițional , care continuă să rămână factor
important în viziunea comunității .

6.2. Descrierea opțiunilor pentru proiectul de diplomă .

După cum spunea Arh. Alba Delia Popa în Revista Uniunii Arhitecților1 :
”Fiecare ar trebui să poată spune că a contribuit cu ceva în calitate de arhitect cetățean, că
a atras atenția, că a corijat cev a în orașul său.”
Ideea p e care cu siguranță aș urma , și nu pentru că sunt cetațean patriot, ci pentru că e cu
adevărat nevoie.
În urma studiului am putut extrage principalele premise arhitecturale pe care le voi utiliza
în propunerea lucrării d e diplomă. Proiectul de diplomă propune reabilitarea corpului existent
rămas și valorificarea acestuia prin introducerea funcț iunii de spațiu expozitional/ galerie și
extinderea perimetrală, cu o curte interioară, ca un gest de protejare.

1Arh. ALBA DELIA POPA, Revista a Uniunilor Arhitecților din R.S. România, Cap. Cronica
Subiectivă, Nr. 51, Anul XXI, p.46

38
În primul rând, construcțiile școlare trebuie gândite ca spații de înzestrare cu cunoștințe
dar care nu ar funcționa fără spații de loisir . Al doilea factor im portant este că, școala trebuie
gândită în așa fel încât să devină o unitate social -culturală a localității, în colaborare cu
celelalte activități specifice programului.
O primă intervenție la nivelul spațiului constă în crearea unei curți interioare, ca și în
exemplu Levi Strauss School din Franța , pentru o legătură armonioasă a spațiului ext erior cu
cel interior și o bună funcționare a acestora.
Pentru a avea un dialog direct cu construcțiile din jur, școala propusă va urmări același
regim de înălțime. Dat fiind faptul că situl este unul mic iar sala de sport este un element
inseparabil de acest program, noua școală va avea sala de spor t amplasată la subsol și parter,
astfel încât să serveas că comunitații învecinate , acea legătură între comunități le socio –
culturale diferite .
Un pr incipiu important în proiectarea spațiului interior, este tratarea acestuia ca fiind un
tot întreg , cu spații comune de socializare, ateliere deschi se, folosirea mobilierului și a
pereț ilor mobili în vederea creării unor scenografii atractive ( ex. Școala primară, Ergolding ;
Wells Public School, Toronto ).
Lucrarea are drept obiectiv dezvoltarea unui proiect pentru înbu nătățirea infrastructurii
educaț ionale și respectiv sociale care urmărește câteva direcții importante :
– integrarea în veci nătate, în țelegerea și asimilarea datelor pre -existente în loc și timp și
influen ța acestora asupra deciziilor arhitecturale;
– argumentarea principiilor spa țial-volumetrice a obiectului arhitectural în contextul
construit;
– înțelegerea profund ă a acti vitaților pe care le va ad ăposti cl ădirea, în rela ție cu
caracterul
social -cultural;
– înțelegerea caracterului individual al programului de arhitectur ă;
– coeren ța conceptual ă general ă a obiectului de arhitectur ă;
– relația dintre accesele verticale și cele orizontale în raport cu func țiunile propuse.

39

Propunere funcți uni:
– săli de curs;
– vestiare pentru copii ;
– depo zitări, grupuri sanitare ;
– săli de workshop / departmente de artă (muzică, dans, artă )/ zone desti nate lucrului manual ;
– librări e / bibliotecă ;
– sală de sport / amfiteatru ;
– spații de socia lizare ;
– cantină ;
– administrația / zone pentr u activități didactice generale ;
– o curte exterioare reprezentativă / amfiteatru în aer liber .

40
BIBLIOGRAFIE:

1. DAVE , R. H., “Fundamentele educației permanente ”, București, E.D.P., 1991
2. MARINESCU, Mariana., “Educația omului de azi pentru lumea de mâine ”. Oradea,
Ed. Universității din Oradea, 2010
3. PĂUN, Silvia ., “Arhitectur a Programelor Pre școlare ”, București, Ed. Tehnica, 1981
4. TĂNĂSOIU, Radu ., ”Arhitectura construcțiilor școlare” , București, Ed. Tehnica, 1979
5. IACOB, Ioana .,Lucrare de licență ”Pedagogie și Arhitectura.Creativitate în spațiile pentru copi i”
6. VISAN, Andreea ., Lucrare de licență ”Arhitectură și educație”
7. HALL, Peter. , ”Orașele de mâine”, Ed. ALL, 1999
8. HERZBERGER, Herman., ”Space and the Architect ”, 010 publishers
9. HERZBERGER, Herman., ”Space and Learning ”, 010 publishers, 2008
10.GOLU, Mihai., ”Fundamentele psihologiei”, Bucure ști, Ed.Fundației România de Mâine,
Vol. 1, 2007 .

REVISTE :
1. Architecture D’aujourd’hui , nr.154 – articol D.S ”The school experience as the heart of
the community”
2. Techniques & Architecture , nr. 473, articol – archi tecte et fondateur de l’association
Navir ” D’espaces et d’enfants”
3. Techniques & Architecture , nr. 444, articol – Marie -Claude Derouet -Besson ”Entre
normes et liberte ”,1999
4. AMC , nr. 202, articol – Christophe Hespel ”College Claude Levi -Strauss, Lille ”