Plan de acțiune pentru pregătirea României în vederea [600084]

CAPITOLUL I ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 2
1.1 Generalități ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 2
CAPITOLUL II ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 5
2.1 Eliminarea dioxidului de carbon din gaze [2] ………………………….. ………………………….. ….. 5
2.2 Noxe produse în procesul de ardere al combustibililor ………………………….. ……………………. 5
2.3 Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și creșterea capacității naturale de absorbție a
CO 2 din atmosferă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 6
2.3.1 Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 6
2.4 Necesitatea de a lua măsuri ………………………….. ………………………….. ………………………….. 8
2.5 Cooperarea instituțională ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 9
2.6 Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră – abordarea sectorială ………………………….. . 10
2.6.1 Energie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 11
2.6.1.1 Generarea energiei electrice și termice ………………………….. ………………………….. ………………. 12
CAPITOLUL III ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 17
3.1 Captarea CO 2 din instalațiile termoenergetice ………………………….. ………………………….. . 17
3.2 Captarea CO 2 cu ajutorul pre -combustiei ………………………….. ………………………….. …….. 17
3.2.1 Gazeificarea cărbunilor. Reactoarele de gazeificare pentru instalațiile de tip IGCC …………………….. 21
3.2.1.1 Gazeificarea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 21
3.2.1.2 Reactoare de gazeificare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 21
3.2.2 Evaluarea instalației IGCC si a performantelor acesteia ………………………….. ………………………….. …. 23
3.2.3 Studiu de caz: analiza performantelor instalației IGCC cu si fără captarea CO 2 ………………………….. 25
3.2.4 Studiu de caz: analiza performantelor instalației IGCC de co -generare electricitate si hidrogen cu
captarea si stocarea CO 2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 27
3.3 Captarea CO 2 cu ajutorul post -combustiei ………………………….. ………………………….. …… 28
3.4 Captarea CO 2 cu ajutorul oxi -combustiei ………………………….. ………………………….. …….. 31
3.5 Tehnologii de captare a dioxidului de carbon in faza pilot ………………………….. …………… 33
CAPITOLUL IV ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 35
4.1 Transportul si injectarea dioxidului de carbon ………………………….. ………………………….. 35
CAPITOLUL V ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 38
5.1 Depozitarea dioxidului de carbon in formațiuni geologice ………………………….. …………… 38
CAPITOLUL VI ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 45
6.1 Captarea si stocarea CO 2 – oportunitate pentru Romania ………………………….. ……………. 45
6.2 Promovarea captării si stocării dioxidului de carbon in Romania ………………………….. …. 48
CAPITOLUL VII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 49
7.1 Prezentarea schematica a proiectului de captare si stocare a dioxidu lui de carbon la CTE
Turceni ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 49
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 50
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 51

CAPITOLUL I

1.1 Generalități
Poluarea este definită drept introducerea de materii contaminante într -un mediu, materiale
care cauzează instabilitate, dezordine, și duc ia disconfortul sau chiar afectarea sănătății
organismelor vii din acel mediu. Poluarea poate fi o substanță sau o sursă de energie precum
zgomotul, căldura sau lumina. Substanțele poluante pot avea origine nenaturală sau naturală,
caz in care se numesc poluante dacă depășesc nivelele naturale.
Industria energetică și transporturile, sub aspect cantitativ, se situează pe primul loc al
surselor de emisii de gaze nocive din cauză că toate industriile necesită cantități mari de energie,
iar obținerea ei prin combustie este legată de generarea de cantități imense de gaze reziduale
(dioxid de sulf, oxizi de azot, oxizi de carbon), praf și fu m.
Soluția clasică de control a emisiilor de gaze în cazul instalațiilor industriale a fost cea a
diluării emisiilor prin injectarea lor la înălțime (coșuri de zeci și sute de metri). în funcție de
înălțimea coșurilor și de condițiile atmosferice, gazele p oluante provenind din procesele
industriale se propagă local sau la distanțe medii / mari. în cazul marilor termocentrale, de
exemplu, propagarea gazelor poluante este pe distanta mare (transfrontalieră) efectele fiind
întinse la scară regională (zone cont inentale – poluarea aerului indusă de termocentralele din
Germania se propagă la nivelul întregii Europe centrale).

Fig. 1.1 – Surselor de poluanți atmosferici [11]

În această lucrare ne vom ocupa de reducerea dioxidului de carbon, printr -o tehnologie
relativ nouă, aceea de captare si stocare a CO 2.
Dioxidul de carbon este un gaz incolor și inodor în condiții standard, acesta este periculos
în concentrații mai mari de 5000 ppm și la peste 50000 ppm (5%) devine periculos pentru
oameni și animale.
Captarea și stocarea de CO 2 este o tehnologie care împiedică eliberarea în atmosferă a
dioxidului de carbon rezultat din arderea combustibililor fosili – în principal a cărbune lui,
tehnologia folosindu -se deja, dar la scară redusă.
Deoarece dioxidul de carbon este un gaz cu efect de seră important, Grupul
interguvernamental de experți în evoluția climei (Intergovernmental Panel on Climate Change
– IPCC) consideră că tehnologia c aptării și stocării CO 2 ar putea contribui la limitarea emisiilor
de gaze cu efect de seră (cu 15 -55%), prin urmare la combaterea schimbării climatice.
Deși CO 2 a fost injectat in formațiuni geologice pentru diferite scopuri, depozitarea pe
termen lung a emisiilor de dioxid de carbon constituie un concept care încă nu a fost încercat și
până în 2008 nici o uzină de mare putere nu funcționa cu un sistem complet de captare și stocare
a carbonului.
Pentru a preveni crearea concentrațiilor mari de dioxid de carbon în atmosfera (posibil
producând încălzire globală și cu siguranță provocând acidifierea oceanelor), putem capta și
stoca CO 2. Deoarece am avea nevoie să sto căm mii de milioane de tone de CO 2, nu putem să
folosim doar containere, ci trebuie sa folosim și facilitățile de depozitare naturale. Efectele
dioxidului de carbon în atmosferă sunt controversate. Cu toate acestea, temperatura medie a
Pământului este în c reștere, mai ales dacă este măsurată la poli. Trebuie să reținem însă că
temperatura medie a suprafeței Pământului se corelează bine cu cantitatea de CO 2 din atmosferă
(adică dacă creste nivelul de CO 2 în atmosferă, creste simultan și temperatura de supraf ață).

Fig. 1.2 – Evoluția temperaturilor medii anuale și a mediilor pe cinci ani în epoca
industrializării. [10]

CAPITOLUL II

2.1 Eliminarea dioxidului de carbon din gaze [2]
Eliminarea dioxidului de carbon din gaze a căpătat în ultimul timp o dezvoltare și o
importantă din ce în ce mai mare, atât din motive de purificare propriu -zisă a diverselor surse
de gaze pentru ca dioxidul de carbon să fie apoi captat, cât și din motive de recuperare datorită
cerințelor de CO 2 în scopuri industriale sau alimentare: sinteza metanolului, fabricarea
carbonatului de sodiu și a ureii, în metalurgie, la mărirea factorului de recuperare secundară a
țițeiului din zăcământ, în industria zahărului, în sere ca biostimulator, la fabricarea zăpezii
carbonice, a băuturilor carbogazoase, etc.
Principalele soluții pentru eliminarea CO 2 din gaze sunt următoarele:
– eliminarea CO 2 prin absorbție în soluții apoase de etanolamine;
– eliminarea CO 2 prin absorbție în soluții apoase de carbonat de sodiu sau potasiu;
– eliminarea CO 2 prin procedeul Giammarco -Vetrocoke, care se bazează pe absorbția
dioxidului de carbon în soluția de carbonat de potasiu activată cu trioxid de arsen (As 203),
glicocol și diverse etanolamine ;
– eliminarea CO 2 prin procedeul Catacarb, care are la bază absorbția CO 2 într-o soluție
de carbonat de potasiu la care se mai adaugă o substanță chimică ce mărește viteza de reacție
dintre CO 2 și carbonat în procesul de absorbție și desorbție;
– eliminarea CO 2 prin absorbție în apă;
– eliminarea CO 2 prin absorbție în soluție de hidroxid de sodiu

2.2 Noxe produse în procesul de ardere al combustibililor

Procesul de ardere a combustibilului se desfășoară organizat, în focarul generatorului de
abur, camera de ardere a turbinei cu gaze, cilindrul motorului cu ardere internă.
Arderea combustibilului este, în esență, un proces de oxidare, a cărui complexitate nu
poate fi descrisă prin ecuații simple. Calculul cantităților de aer necesare arderii și al produselor
de ardere se face cu relații de bilanț material, pe baza ecuațiilor chimice stoichiometrice globale.
Compoziția chimică pentru un combustibil solid sau lichid se poate prezenta sub forma:

unde xi [%] este conținutul procentual respectiv: x C – de carbon; xH – de hidrogen; xSc – de sulf
combustibil; xN – de azot molecular; xA – de anorganic (masă minerală necombustibilă); xW – de
umiditate.

Compoziția chimică pentru un combustibil gazos se poate prezenta sub forma:

unde xi [%] este conținutul procentual respectiv: xCH4 – de metan; xCO2 – de bioxid de carbon;
xO2 – de oxigen molecular; xN2 – de azot molecular; xCO – de oxid de carbon; xH2 – de hidrogen
molecular; xH2S – de hidrogen sulfurat; xC2H2 – de acetilenă; xC2H4 – de etilen; xC2H6 – de etan;
xC3H6 – de propilen; xC3H8 – de propan; xC4H8 – de butilen; xC4H10 – de butan; xC5H12 – de pentan;
xC6H6 – de benzen; xC6H14 – de hexan.
Volumul teoretic de bioxid de carbon, CO2, rezultat din ardere, VC0O2, este: pentru combustibil
solid sau lichid,

pentru combustibil gazos,

2.3 Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și creșterea capacității naturale de
absorbție a CO 2 din atmosferă

2.3.1 Introducere
Sunt convins că schimbările climatice și ceea ce facem noi în legătură cu acest subiect ne vor
defini, vor defini era noastră și, în cele din urmă, vor defini moștenirea pe care o lăsăm
generațiilor următoare. Astăzi, momentul îndoielilor a trecut.
1Ban Ki -moon, Secretar General, Națiunile Unite

Convenția Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (UNFCCC) a fost semnată în
anul 1992 la Rio de Janeiro, fiind, în prezent, ratificată de către mai mult de 190 de tari. În
Romania, UNFCCC a fost ratificată prin Legea nr. 24/1994.
UNFCCC stabilește cadrul general de acțiune p rivind combaterea schimbărilor
climatice, definite în sensul acestei Convenții prin stabilizarea emisiilor antropice de gaze cu
efect de seră la un nivel care să prevină influenta periculoasă a activităților umane asupra

sistemului climatic. Prin această C onvenție, Statele constituite Pârți ale UNFCCC, au obligația
printre altele:
– Să elaboreze, să actualizeze periodic, să publice, și să transmită la Secretariatul acestei
Convenții inventarele naționale ale emisiilor de gaze cu efect de seră
– Să elaboreze documente programatice la nivel național pentru reducerea emisiilor
de gaze cu efect de seră și creșterea capacității naturale de absorbție a CO 2 din atmosferă
– Să integreze problematica schimbărilor climatice în politicile și acțiunile de dezvoltare
econom ică și socială și de protecție a mediului.
Dacă Protocolul de la Kyoto a propus o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră
(GES) din partea țârilor dezvoltate și cu economii în tranziție de aproximativ 5% în perioada
2008 -2012 comparativ cu anul 1990, studiile realizate au indicat că pentru prevenirea unor
efecte ireversibile provocate de schimbările climatice în acest secol emisiile globale trebuie să
fie reduse cu aproximativ 70%.
Îndeplinirea acestui obiectiv se va realiza progresiv și prin asigurar ea unui proces
internațional de implicare a tuturor statelor lumii și de stabilire a noilor obiective de reducere a
emisiilor în concordanță cu recomandările studiilor de specialitate.
În condițiile actualului stadiu de negociere, conținutul și condițiile de implementare a
unui nou Acord Internațional sunt prevăzute a se finaliza până în anul 2015, urmând ca intrarea
în vigoare a acestuia să nu depășească anul 2020.
În vederea respectării poziției de lider mondial în promovarea politicii în domeniul
schimbă rilor climatice și pentru a da un exemplu celorlalte state referitor la eforturile de
reducere a emisiilor de GES, Uniunea Europeană a promovat în anul 2007 și aprobat în anul
2009 pachetul legislativ Schimbări Climatice – Energie, care conține:
– extinderea aplicării schemei de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS), în
scopul obținerii unei reduceri de emisii de GES la nivelul anului 2020 care să reprezinte 21%
din emisiile aceluiași sector în anul 2005
– promovarea politicii de reducere a emisiil or din sectoarele diferite celor aflate sub
incidența schemei EU ETS, cu scopul obținerii unei reduceri a emisiilor GES cu 10%
comparativ cu nivelul emisiilor din aceste sectoare în anul 2005
– asigurarea cadrului legislativ pentru promovarea generării energ iei din surse
regenerabile.

2.4 Necesitatea de a lua măsuri
În procesul de combatere a schimbărilor climatice, considerate în prezent în forumurile
internaționale de specialitate ca reprezentând o amenințare cu potențial ireversibil pentru
societate și pla neta noastră, adoptarea măsurilor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră
cu respectarea obiectivelor și principiilor din Convenția -cadru a Națiunilor Unite privind
Schimbările Climatice și a Protocolului de la Kyoto, constituie o componentă funda mentală a
politicii naționale în domeniul schimbărilor climatice.
Procesul de încălzire globală și impactul asupra sistemului climatic sunt considerate în
cel de -al patrulea Raport de evaluare al Grupului Interguvernamental asupra Schimbărilor
Climatice, publicat în anul 2007, ca fiind fără echivoc, fiind confirmate de o creștere a
temperaturii medii globale de 0.9 C° comparativ cu temperatura medie din epoca preindustrială
(accentuată în ultimii 50 de ani), creșterea nivelului mărilor și oceanelor (de ase menea mai
accentuată în perioada recentă: 3.1 mm/an în perioada 1993 – 2003 comparativ cu 1.8 mm/an
în perioada 1961 – 2003), topirea accelerată a ghețarilor a calotelor glaciale, creșterea intensității
și a frecvenței fenomenelor meteorologice extreme, et c.
În același raport se face referire la creșterea cu aproximativ 80% a emisiilor de CO 2 între
anii 1970 și 2004 (28% între 1990 și 2004). Cea mai mare creștere a emisiilor de GES între anii
1970 și 2004 s -a înregistrat în sectorul energetic (145%), urmat de sectorul transporturi (120%).
Ca urmare, se impune adoptarea unor măsuri care să contribuie la reducerea emisiilor
de GES, astfel încât concentrația maximă de GES în atmosferă să nu depășească nivelul de la
care fenomenul de încălzire globală poate gene ra modificări ireversibile ale sistemului climatic.
Întrucât politicile și măsurile vizând reducerea emisiilor GES implică costuri economice
ridicate și modificarea multor aspecte legate de sistemele existente de producție și consum, pe
plan internațional există multe rețineri privind adoptarea unor obiective de reducere concrete.
Dacă analizele economice realizate înaintea producerii crizei economice actuale indicau
costuri ridicate legate de atingerea obiectivelor de reducere, actualizarea acestora în noi le
condiții generate de această criză estimează un cost de aproximativ 1% din PIB, până în anii
2050. Analiza economică menționată anterior evidențiază avantajul economic major pe termen
lung al adoptării imediate a acțiunilor necesare pentru diminuarea em isiilor de gaze cu efect de
seră și pentru fundamentarea elementelor specifice unei economii bazate pe un consum redus
de carbon.
Reducerea emisiilor GES contribuie de asemenea la îmbunătățirea calității aerului,
sănătății umane, securității energetice și asigură diversificarea oportunităților legate de noile
piețe de energie (și nu numai).

Se cunoaște că o criză economică prelungită contribuie la diminuarea emisiilor de gaze
cu efect de seră, dar, în același timp, oferă Statelor posibilitatea de a restruct ura dezvoltarea
economică pe principiile economiei cu emisii scăzute de carbon.
Având în vedere importanța Deciziei nr. 406/2009/CE în procesul de reducere a
emisiilor GES la nivel european și național, România trebuie să asigure fundamentarea și
respectar ea tuturor aspectelor tehnice și instituționale legate de implementarea acestei Decizii
în țara noastră.
Un rol foarte important în identificarea măsurilor și politicilor de reducere a emisiilor
GES îl joacă stabilirea scenariilor de dezvoltare economică și estimarea emisiilor GES aferente.
Se recomandă ca orizontul de timp pentru elaborarea scenariilor de dezvoltare economică și
estimare a emisiilor GES să fie anul 2020/2030.

2.5 Cooperarea instituțională
Atingerea obiectivelor ambițioase de reducere a emisi ilor până în anul 2020 prin
aplicarea schemei EU ETS și a mecanismului definit prin Decizia nr. 406/2009/CE, necesită
contribuții substanțiale ale tuturor sectoarelor economice și reglementarea tuturor surselor de
emisie de gaze cu efect de seră.
Obiective le și măsurile de reducere incluse în politica europeană vizând orizontul de
timp al anului 2020, exprimate la nivel național, impun o întărire substanțială a structurii
instituționale în țara noastră prin participarea activă a tuturor ministerelor și a ce lorlalte
autorități publice la efortul de planificare și control al emisiilor de gaze cu efect de seră și de
respectare a obligațiilor de limitare și reducere a emisiilor în conformitate cu obligațiile
asumate.
În vederea acestui lucru este strict necesar crearea și consolidarea structurii instituționale
prevăzute prin Memorandumul cu tema : Plan de acțiune pentru pregătirea României în vederea
intrării în vigoare și implementării pachetului legislativ ’’Energie – Schimbări Climatice”,
semnat de Guvernul Ro mâniei în anul 2009, care viza crearea în ministerele relevante a unor
structuri proprii cu responsabilități în domeniul schimbărilor climatice.
Dacă participarea operatorilor economici angrenați în efortul de reducere a emisiilor în
cadrul aplicării schem ei EU ETS este reglementată prin reguli stabilite la nivel european, pentru
respectarea limitelor de emisie stabilite în baza Deciziei nr. 406/2009/CE, autoritățile din
România vor trebui să adopte politici și măsuri corespunzătoare pentru conformarea cu ț intele
anuale de emisie fixate în baza deciziei anterior menționate.
Promovarea acestor politici și măsuri trebuie să reprezinte responsabilitatea autorităților

relevante care în colaborare și sub coordonarea autorității centrală pentru protecția mediului,
vor asigura respectarea limitelor anuale de emisie de la nivel național.

2.6 Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră – abordarea sectorială
Politica națională de reducere a emisiilor GES urmărește abordarea europeană, respectiv
pe de o parte asigurarea a o parte din operatorii economici să participe la aplicarea schemei de
comercializare a certificatelor de emisii GES și pe de altă parte, adoptarea unor politici și măsuri
la nivel sectorial în așa fel încât la nivel național emisiile GES aferente acestor sectoare să
respecte traiectoria liniară a limitelor de emisie stabilite prin aplicarea Deciziei nr.
406/2009/CE.
Pentru a facilita procesul de estimare a efectelor rezultate în urma aplicării măsurilor
incluse în această strategie în concordanță cu oblig ațiile de raportare a emisiilor GES, sectoarele
abordate respectă structura acestora definite în ghidurile și instrucțiunile oficiale de estimare și
raportare a emisiilor GES (Revised 1996 Guidelines for National Greenhouse Gas Inventories,
the IPCC Good P ractice Guidance and Uncertainty Management in National Greenhouse Gas
Inventories – IPCC GPG 2000) and IPCC Good Practice Guidance for Land Use, Land -Use
Change and Forestry (IPCC GPG 2003).
Dintre acestea s -a considerat că sectorul Solvenți și utilizarea altor produse nu reprezintă
o prioritate pentru promovarea măsurilor de reducere a emisiilor GES la nivel național și ca
atare pentru acest sector nu s -au identificat măsuri specifice de reducere a emisiilor GES.
Ca atare capitolul din această strategie c are vizează emisiile GES a fost structurat pe
următoarele sectoare economice:
o Energie o Procese Industriale
o Solvenți și utilizarea altor produse o Agricultură
o Utilizarea Terenurilor, Schimbarea Utilizării Terenurilor, Silvicultură o Gestiunea deșeuri lor
La nivel național limitarea și reducerea emisiilor se vor realiza prin aplicarea Schemei
de Comercializare a Certificatelor de Emisii GES (EU ETS) (obiectivul stabilit la nivel
european pentru România fiind de – 21% in anul 2020, comparativ cu nivelul ipotetic al
emisiilor din sectorul EU ETS din anul 2005) și prin aplicarea prevederilor incluse în Decizia
nr. 406/2009/CE (pentru România, obiectivul stabilit reprezintă o creștere a emisiilor cu +19%
în anul 2020, comparativ cu nivelul emisiilor aferent sectorului reglementat prin această Decizie
în anul 2005).

Schema de Comercializare a Certificatelor de Emisii GES (EU ETS) reglementează
emisiile provenite de instalațiile cu capacitate de producție și emisii considerabile din sectoarele
Energie și Proces e Industriale.
Pentru optimizarea planificării reducerilor de emisii GES provenind din celelalte surse
care nu sunt sub incidența schemei EU ETS este necesară o corelare a planurilor sectoriale de
emisii anuale din sursele reglementate prin aplicarea Deciz iei nr. 406/2009/CE (non EU ETS),
cu luarea în considerare a emisiilor și a potențialului de reducere al fiecărui sector în parte,
precum și prioritățile naționale de dezvoltare economică.

2.6.1 Energie
Acest sector de activitate economică cuprinde emisiile GES din sursele staționare și
mobile, aferente proceselor de ardere a combustibililor sau din neetanșeități, avarii sau
accidente ale echipamentelor (cunoscute sub numele de emisii fugitive).
În cadrul acestei strategii s -au identificat măsurile p entru reducerea emisiilor produse
din procesele de ardere din industriile generatoare de energie electrică și termică, din transport
și din sub -sectorul spațiu locativ și planificare urbană
Procesele de ardere a combustibililor fosili reprezintă sursele de emisii GES având
contribuția cea mai importanță din totalul emisiilor globale, cca 57% din totalul emisiilor de
CO 2 eq la nivelul anului 2004 (Raportul IPCC 2007)
La nivel European, emisiile de GES rezultate din producerea energiei electrice și termice
se ridică la cca 27% din total, în anul 2009 (EEA greenhouse gas data viewer) (nu există
diferențe majore în perioada 2004 – 2009).
Potrivit inventarului național al emisiilor de gaze cu efect de seră realizat de țara noastră
în anul 2012, emisiile de GES af erente sectorului Energie reprezentau în anul 2010 cca 87%
din total, incluzând LULUCF și 70% din total, excluzând LULUCF.
Pentru asigurarea, în condiții de sustenabilitate a necesarului de energie aferent
cerințelor de dezvoltare, se impune promovarea cu prioritate a politicilor și măsurilor de
eficiență energetică ca soluție alternativă la sporirea surselor de energie.
De asemenea, este imperios necesar stimularea utilizării surselor regenerabile de energie
pentru producerea energiei electrice și termice.
Pentru a respecta prioritățile naționale de dezvoltare energetică în viitor, care includ
utilizarea accentuată a resurselor proprii de cărbune, țara noastră a întreprins toate demersurile
legislative pentru promovarea tehnologiei de captare și stocare geo logică a CO 2 (tehnologia
CCS).

Prin documentul strategic referitor la anul 2050, Uniunea Europeană se referă la o
reducere a emisiilor provenite din sectorul energetic cu 93 – 99% comparativ cu emisiile din
anul 1990. În anul 2050, 100% din mixul energetic va fi asigurat prin tehnologii bazate pe emisii
reduse de carbon.
Cadrul național de reglementare include norme specifice sectorului de producere a
energiei electrice și/sau termice, precum și norme referitoare la îmbunătățirea eficienței
energetice la co nsumator.

2.6.1.1 Generarea energiei electrice și termice
Obiectivele strategice propuse pentru generarea energiei electrice și termice :
1. Dezvoltarea unei strategii sectoriale privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de
seră
Promovarea măsurilor de reducere a emisiilor GES și planificarea sectorială a emisiilor
în vederea atingerii obiectivelor de reducere asumate pe plan internațional și european necesită
un grad ridicat de profesionalism din partea autorităților administrației publice; ameliorarea
pregatirii profesionale in domeniu se va realiza prin promovarea și finanțarea unor
programe/proiecte corespunzătoare de pregătire profesională și schimb de experiență cu țările
mai experimentate în acest domeniu.
Valorificarea resurselor de energie regen erabilă
Prin pachetul legislativ Schimbări Climatice – Energie s -a promovat Directiva
28/2009/CE în vederea stabilirii unui cadru legislativ pentru promovarea energiei din surse
regenerabile și a unor obiective obligatorii privind ponderea energiei din sur se regenerabile în
cadrul consumului final de energie incluzând și în domeniul de transporturi.
Contribuția țării noastre la atingerea în anul 2020 a obiectivului european reprezintă un procent
minim de 24% din consumul final de energie să fie generat din surse regenerabile de energie
(RES).
Principalele obiective de valorificare RES sunt:
• Integrarea surselor regenerabile de energie în structura sistemului energetic național;
• Eliminarea barierelor tehnico -funcționale și psiho -sociale din procesul de valorificare a
surselor regenerabile de energie și încadrarea în limitele elementelor de cost și eficiență
economică;
• Promovarea investițiilor private și crearea condițiilor de facilitare a accesului capitalului
străin pe piața surselor regenerabile;

• Promo varea unor politici sectoriale care să asigure securitatea energetică prin creșterea
ponderii energiilor regenerabile în consumul final de energie, diminuând gradul de dependență
al economiei naționale de importurile de energie primară;
• Asigurarea alimentă rii cu energie în comunitățile izolate prin valorificarea potențialului
resurselor locale de energie;
• Asigurarea condițiilor de participare a României la piața europeană de "Certificate
verzi" pentru energia din surse regenerabile (atunci cand aceasta piat a va exista).
Promovarea Sistemelor Inteligente pentru producerea, transportul, distribuția și
consumul energiei electrice
Sistemele inteligente permit dezvoltarea activităților de producere a energiei electrice la
locul de consum, cu livrare în Sistem atu nci când consumul propriu este mai mic decât
cantitatea de energie produsă și cu absorbire din Sistem atunci când consumul depășește
cantitatea de energie produsă. Aceste sisteme sunt gestionate prin instrumente moderne de
tehnologie a informației și condu c la importante reduceri de emisii de gaze cu efect de seră.
Începând cu data de 1 aprilie 2011 , a devenit operațională schema de ajutor de stat pentru
promovarea cogenerării de înaltă eficiență, care va fi aplicată până în 2023. Schema prevede
acordarea u nui sprijin financiar producătorilor de energie electrică și termică ce dețin sau
exploatează comercial centrale de cogenerare de înaltă eficiență care realizează economii de
combustibil de cel puțin 10% față de producerea separată.
îmbunătățirea eficiențe i energetice
Extinderea perioadei de aplicare a Programului național de eficiență energetică va
asigura cofinanțarea proiectelor de investiții privind creșterea eficienței energetice în sectoarele
încălzirii urbane, al reabilitării clădirilor publice și al iluminatului public.
Prin acest Program se asigura și acoperirea costurilor legate de reabi litarea rețelelor de
transport și distribuție a energiei termice. S -a avut în vedere faptul că prezența cofinanțării
statului va contribui la creșterea atractivității proiectelor și astfel se va crea posibilitatea
atragerii unor surse de finanțare suplimen tare din partea sectorului privat.
De asemenea, prin investiții judicioase în reabilitarea sistemelor de iluminat se pune în
evidență un potențial important de economisire a energiei electrice. Energia electrică
economisită va putea fi utilizată în zona de iluminat public din diferite orașe sau comune.
Realizarea de investiții în instalații și echipamente pentru întreprinderile din industrie
care să conducă la economii de energie

La nivelul operatorilor economici, investițiile în instalații sau echipamente cu consum
ai mic de energie, în scopul obținerii unei economii de energie au ca rezultat reducerea
consumului final de energie, și implicit la scăderea emisiilor GES.
Finanțarea acestor acțiuni va fi facilitată de Ministerul Economiei, Comerțului și
Medi ului de Afaceri, care va asigura linii de fianțare din instrumentele financiare europene după
exemplul aferent perioadei 2007 -2013 când a creat Axa Prioritară 4 Creșterea eficienței
energetice și a securității furnizării, în contextul combaterii schimbăril or climatice .
Creșterea eficienței energetice în sectorul Agricultură
Se va asigura utilizarea biocarburanților la executarea lucrărilor agricole mecanizate
precum și la lucrările de îmbunătățiri funciare.
Totodată se va asigura logistica de transport a ac esteia, în scopul minimizării distanțelor
de transport pentru eficientizarea consumului de combustibili clasici și biocarburanți
Proiectare ecologică
Aplicarea cerințelor de proiectare ecologică privind performanța energetică a produselor
cu impact energetic va avea ca efect creșterea eficienței energetice, ceea ce va avea un impact
macroeconomic pozitiv, dat fiind faptul că economisirea energiei constituie cel mai eficient
mijloc, din punct de vedere al costurilor, de a crește siguranța în alimentar ea cu energie și de a
reduce dependența de importuri. Acest demers va contribui, în mod semnificativ la atingerea
obiectivului stabilit la nivel comunitar de creștere a eficienței energetice cu 20% până în 2020.
Creșterea eficienței energetice este conside rată ca având o contribuție substanțială la
atingerea obiectivelor privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră la nivelul UE.
Cererea de energie electrică destinată consumului final a înregistrat cea mai rapidă creștere și
se estimează că va creșt e și în următorii 20 – 30 de ani.
În acest context, aplicarea acestor cerințe de proiectare ecologică privind performanța
energetică a produselor cu impact energetic va avea o contribuție importantă la îndeplinirea
obiectivului asumat de UE de reducere a e misiilor de GES cu cel puțin 20% până în 2020 sau
cu 30% până în 2020, în condițiile încheierii și intrării în vigoare a unui acord internațional
pentru reduceri comparabile.
Captarea și stocarea carbonului (Carbon Capture and Storage – CCS) în România
Având în vedere că sistemul energetic național se bazează în mare măsură pe utilizarea
combustibililor fosili și că modificarea acestei situații nu se poate face rapid, implementarea
tehnologiilor de captare și stocare geologică a dioxidului de carbon va faci lita tranziția de la un
mix energetic în care combustibilii fosili predomină către un mix energetic în care aceștia să
aibă o pondere redusă. Obiectivul captării și stocării geologice a dioxidului de carbon este acela

de a reduce emisiile de dioxid de carb on în atmosferă provenite de la sursele importante de
emisie din generarea energiei.
Mecanismul financiar de susținere a dezvoltării tehnologiilor CCS de către Uniunea
Europeană accesat este Programul privind finanțarea proiectelor demonstrative CCS din
rezerva de nou intrați – NER 300, creată în baza Directivei 87/2003/CE cu amendamentele sale
ulterioare.
Experiența acumalată la Turceni legată de promovarea proiectului demonstrativ pentru
captarea și stocarea carbonului (Carbon Capture and Storage – CCS) î n România trebuie
utilizată în identificarea și dezvoltarea unor noi proiecte similare care să contribuie eficient la
atingerea țintelor de reducere pe termen lung.
Continuarea campaniilor de informare a populației și mediului de afaceri privind
importanța creșterii eficienței energetice
Vor fi continuate campaniile de informare a populației și a mediului de afaceri privind
importanța creșterii eficienței energetice. Campaniile de informare vor viza:
• Informarea și educarea consumatorilor casnici cu privire la:
o utilizarea echipamentelor electrice, electrocasnice și a corpurilor de iluminat eficiente,
conform sistemelor de etichetare energetică;
o posibilitățile de economisire a energiei prin utilizarea echipamentelor de monitorizare a
consumului energetic ș i alegerea unor soluțiilor constructive privind reducerea pierderilor de
energie.
• Dezvoltarea unor centre de informare pentru eficiență energetică (similare celui deschis
la Cluj în luna februarie 2011);
• Promovarea Contractului de performanță energetică (C PE) și a companiilor ESCO în
sectorul public prin:
o informarea și formarea profesională pentru municipalități, în vederea utilizării CPE; o crearea
unui help-desk pentru pregătirea licitațiilor de aplicare a CPE.
• Promovarea managementului energetic în ind ustrie prin:
o informarea și formarea profesională pentru managerii energetici autorizați;
o dezvoltarea unui nou model de curs de pregătire pentru universitățile agreate în vederea
pregătirii pentru autorizare a managerilor și auditorilor energetici;
o campanie de informare pentru IMM -uri după modelul ExBESS.
Ca urmare a pregătirii de specialiști în domeniul eficienței energetice și a promovării
companiilor ESCO, în sectorul public se estimează înregistrarea unor economii semnificative
de energie în secto rul industrial și la nivelul municipalităților. Campaniile de informare vor fi

concepute astfel încât să determine o reducere a consumului de energie prin schimbarea
comportamentului consumatorilor casnici, ceea ce poate determina economii de 1 -15% prin
utilizarea corectă a aparatelor electrocasnice, a sistemelor de iluminat și a regulatoarelor
termostatice pentru energie termică;
i) atragerea investiției private în proiecte municipale prin utilizarea contractului de
performanță, cu economii estimate de 15% pentru clădiri publice și de 25 -30% pentru proiecte
de iluminat public;
ii) reducerea consumului de energie în industrie cu minimum 10%, prin îmbunătățirea
managementului energetic și aplicarea unor măsuri de tip „low -cost/no -cost”.

CAPITOLUL III

3.1 Captarea CO 2 din instalațiile termoenergetice
Captarea de CO 2 se poate aplica surselor punctiforme mari, cum ar fi sursele mari de
combustibili fosili sau instalațiile de energie din biomasă, industriile cu emisii majore de CO 2,
industrii de prelucrare a gazelor naturale, uzine cu combustibil de sinteză și de uzine de
producere a hidrogenului pe bază de combustibili fosili. în general există trei tipuri diferite de
tehnologii: pre -combustie, post -combustie și arderea
combustibilu lui pe bază de oxigen (Oxyfuel), la care se mai adaugă două tehnologii în
fază pilot cum sunt arderea în buclă chimică și arderea cu ajutorul unor membrane moleculare.

Fig. 3.1 Tehnologii de captare a CO 2[6]

3.2 Captarea CO 2 cu ajutorul pre -combustiei
Captarea CO 2 cu ajutorul acestei tehnologii este asimilată direct cu Ciclul Combinat cu
Gazeificarea Cărbunelui și captură integrată a CO 2 (IGCC – Integrated Gaseification Combined
Cycle).
Particularități:
– implică gazeificarea (transformarea în gaz de sinteză /gaz sintetic) a unui cărbune de
calitate mai bună (lignit superior, huilă, antracit);
– nu se poate aplica la o instalație existentă;
– instalația este complicată și cu costuri investiționale ridicate;
– eficientă termică foarte bună, datorită capturii integrate a CO 2 și a utilizării ciclului
termodinamic combinat care și în instalațiile uzuale fără gazeificare conduce la eficiente mai
mari decât ale unei centrale electrice uzuale utilizând un singur ciclu termodinamic.

Deci, prin această tehnologie, cu ajutorul gazeificării se transformă un combustibil bogat
în carbon (cărbune sau derivați petrolieri) într -un gaz sintetic constituit din monoxid de carbon
și hidrogen. Sunt necesare mai multe etape de transf ormare și purificare a gazului astfel obținut,
îndepărtarea CO 2 și obținerea unui flux de hidrogen pur ce poate fi ars într -o centrala cu ciclu
combinat.
înlăturarea sulfului din cărbuni, înainte de ardere, se realizează prin gazeificare. Cărbunii
sunt tra nsformați în gaz de sinteză prin tratare cu apa:

Sulful se separă prin răcire, iar gazul de sinteză arde în turbine cu gaze, unde produce
energie electrică. în același timp, căldura reziduală din turbinele cu gaz se folosește pentru a
produce abur (cu aj utorul unui cazan recuperator), și aburul rezultat este folosit pentru
producerea de energie electrică (cum arată în figura 3.4).
Procedeele de desulfurare a gazelor de ardere (post -combustie) sunt la temperaturi
ridicate (prin absorbție pe site moleculare zeolitice) și la temperaturi joase. Procedeele la
temperaturi joase se caracterizează prin absorbția oxizilor de sulf într -o soluție alcalină (pe bază
de hidroxid de calciu, magneziu, sodiu, amoniu), obținând -se ca produși finali sulfații
corespunzători. Solubilitatea dioxidului de sulf în apă este mică, ea scăzând cu creșterea
temperaturii. în timpul absorbției, în apă are loc un proces de hidroliză, conform ecuației:

Pentru a creste gradul de absorbție al SO2, în soluții apoase, este necesară Introducerea în
sistemul de absorbție a unei substanțe care să îndepărteze protonul ( H+), sau să lege anionul
bisulfide (HSO~ ). Pentru aceasta se folosesc soluțiile unor substanțe cu caracter bazic.
Procesul de absorbție al S02 în soluții alcaline este un proces heterogen, în majoritatea
cazurilor, reacția are loc în faza lichidă, Iar cel puțin unul din reactanți provine din faza gazoasă.
Tehnologia IGCC prezintă un real interes pentru generarea de energie electrică din
cărbune, cât și pentru protecția medi ului, datorită avantajelor care le are față de tehnologia
clasică folosită în termocentrale, bazată pe arderea lignitului sau a cărbunelui cu generarea de
abur care apoi este destins într -o turbină de abur pentru a rezulta mai apoi electricitate.
Avantajel e folosirii tehnologiei IGCC:
– primul avantaj, cum am spus mai sus, vizează impactul semnificativ mai redus asupra
mediului a acestei tehnologii fată de arderea clasică pe bază de cărbune;
– un alt avantaj al instalațiilor IGCC este flexibilitatea instalației de a produce energie
electrică sau hidrogen funcție de cerințele sistemului energetic național. în perioadele în care

cererea de electricitate este scăzută instalația poate produce mai mult hidrogen, care poate fi
stocat și folosit pentru alte aplicații. Astfel, datorită flexibilității instalației, operarea în regim
de sarcină maximă duce la scăderea cheltuielilor de operare și de întreținere;
– un alt factor foarte important este acela că tehnologia IGCC permite captarea
dioxidu lui de carbon (captare pre -combustie) la costuri mai reduse și cu eficientă mai mare
decât în cazul captării din gaze arse (captare post combustie).

Fig. 3.2 Exemplu schematic de captarea dioxidului de carbon [3]

Fig. 3.3 Randamentul unei centrale tip IGCC cu/fără captare de CQ 2[6]

Fig. 3.4 Instalație IGCC de captare a dioxidului de carbon [3]

21
3.2.1 Gazeificarea cărbunilor. Reactoarele de gazeificare pentru instalațiile de
tip IGCC

3.2.1.1 Gazeificarea
In timpul procesului de gazeificare au loc o serie de reacții chimice:
Reacții de combustie:

Reacția Boudouard:

Reacția carbonului cu vaporii de apă:

Reacții metanare:

Reacția CO cu vaporii de apă:

Combustibilii fosili folosiți în gazeificare conțin pe lângă carbon, oxigen și hidrogen si
alte elemente precum sulf, azot sau halogeni (în principal clor). Aceste componente se
transformă și ele în timpul reacțiilor ce au loc, astfel că azotul se transfor mă în NH 3 și HCN , iar
sulful în H2 și COS (sulfura de carbonil). Compușii cu sulf dacă nu sunt îndepărtați vor fi emiși
în atmosferă sub formă de oxizi de sulf ( SOx). Pentru a evita poluarea atmosferei cu SOx,
tehnologia IGCC prevede o etapă de purificare a gazului de sinteză în care se transformă COS
în H2S conform uneia din următoarele reacții chimice:

3.2.1.2 Reactoare de gazeificare
Pe plan mondial există mai mult de 140 de instalații de gazeificare dintre care 90 sunt
Apa de
răcire
Electricitate

22
utilizare în SUA și se estimează că până în 2020 numărul acestora să crească cu 70%. La baza
acestor instalații stau o gamă largă de reactoare care pot fi clasificate î n trei mari categorii: –
reactoare de gazeificare în contracurent au fost primele reactoare moderne de gazeificare a
combustibililor solizi. Reactorul în contracurent, prezentat în figura 3.5, prezintă la partea
superioară alimentarea cu combustibil solid, iar pe partea inferioară se introduce în contracurent
cu combustibilul, faza gazoasă (agentul de oxidare și moderatorul). Pe măsură ce este consumat,
combustibilul se deplasează spre partea inferioara a reactorului.

Fig. 3.5 Reactor de gazeificare în co ntracurent [1]

– reactoare de gazeificare în strat fluidizant care asigură o amestecare foarte bună între
combustibil și agentul oxidant. Agentul oxidant, oxigen sau aer, este suflat printr -un pat de
particule solide de combustibil, cu o anumită viteză astf el încât are loc fluidizarea materiei
solide. Acest tip de reactor este potrivit pentru instalații care folosesc materii prime precum
lignit sau biomasă. în figura 3.6 este prezentat reactorul de gazeificare în strat fluidizant și
profilul de temperatură a ferent.
– reactorul de gaze în echicurent în care faza solidă și faza gazoasă se deplasează în
aceeași direcție. Reactoarele de gazeificare în echicurent pot fi folosite pentru materii prime
mai puțin reactive precum cărbunele și acest tip este prezentat în figura 3.7.

23

Fig. 3.6 Reactor de gazeifica re în strat fluidizant [1]

Fig. 3.7 Reactor de gazeificare în echicurent [1]

3.2.2 Evaluarea instalației IGCC si a performantelor acesteia
La această evaluare se va face o analiză multicriterială, și scopul acestei analize este de a
restrânge gama de reactoare de gazeificare care vor fi simulate într -o instalație IGCC cu
captarea CO 2. Cu ajutorul datelor obținute în urma simulărilor se va putea face selecția
reactorului de gazeificare cel mai potrivit unei instalați i IGCC de cogenerare electricitate și

24
hidrogen concomitent cu captarea CO 2 și care să poată procesa o gamă cât mai variată de materii
prime (cărbune, cărbune în adaos cu diferite resurse energetice regenerabile, produși de piroliză
a biomasei). Datorită mu ltitudinii de variante comerciale a sistemelor de gazeificare, trebuie
făcută o analiză multicriterială pentru evaluarea acestor sisteme. Pe baza criteriilor de evaluare
a reactoarelor s -a întocmit tabelul 3.1.

Tabelul 3.1 Analiza multicriterială a reactoarelor de gazeificare pentru o instalație
IGCC cu captare de dioxid de carbon [1]
Parametri Cazul 1
Luigi Cazul 2
BGL Cazul 3
HTW Cazul 4
Siemens Cazul 5
Shell Cazul 6
E-Gas Cazul 7
GE-
Texaco Materia
prima
cărbune Da Da Lignit Da Da Da Da
Presiune
maxima
[bar]
100 60 30 40 40 40 100
Temperatura
[oC] 450-650 450-600 900-1050 1400 -1600 1400 -1600 950-1400 1200 -1450
Conversia
carbonului
[%] >92 >95 90-95 >99 >99 >98 >98
Necesarul
abur/oxigen Ridicat Scăzut Mediu Ridicat Ridicat Ridicat Ridicat
Probleme la
purificarea
gazului de
sinteza Da Mediu Da Nu Nu Mediu Nu
Potențial de
producere a
H2 Scăzut Ridicat Mediu Ridicat Ridicat Mediu Ridicat
Eficienta CGE
[%] 85-87 82-87 80-85 75-79 75-79 78-80 65-75
Capacitatea de
captare a
CO 2 Scăzută Scăzută Medie Mare Mare Medie Mare
Excelent Satisfăcător Nesatisfăcător

Tabelul 3.1 prezintă o analiză a reactoarelor de gazeificare în vederea alegerii celui mai
fezabil pentru o instalație IGCC cu captare de dioxid de carbon. Astfel reactorul folosit într -o
instalație IGCC cu captare de CO 2 și poli-generare vectori energetic i (electricitate și hidrogen),

25
folosind ca materie primă cărbunele ar trebui să îndeplinească următoarele condiții: presiunea
de lucru ridicată (60 – 100 bar), temperatura de lucru ridicată (1400 -1600°C), conversia
carbonului > 99%, necesarul de abur/oxig en scăzut, purificare ușoară a gazului de sinteză,
potențial de producere hidrogen (HPP) ridicat, eficienta procesului de gazeificare (CGE) și
capacitatea de captare CO 2 ridicate. Aprecierea nivelului tehnic al utilajelor se realizează pe
baza comparației caracteristicilor tehnice ale acestora. Unele caracteristici e bine să fie cât mai
mari, pe când altele e bine să fie cât mai mici, fiecare caracteristică având un anumit grad de
influenta asupra indicatorului global al nivelului tehnic. Pentru determinare a nivelului tehnic s –
a dezvoltat o relație care îmbină principiul utilității lui Von Neumann -Morgenstern și funcțiile
de producție Cobb -Douglas. Nivelul tehnic calculat cu ajutorul acestei relații trebuie sa fie cât
mai mare. Nivelele tehnice calculate pen tru cele 7 reactoare, luând în considerare criteriile de
evaluare prezentate în tabelul 3.1, sunt următoarele:
Reactor
Luigi
506,28 BGL
705,71 HTW
634,07 Siemens
817,55 Shell
817,55 E-Gas
690,29 GE-
Texaco
812,77 Pe baza nivelelor tehnice calculate, dar și datorită avantajelor pe care le au, reiese faptul
că reactoarele în echicurent, sunt cel mai potrivite variante de sisteme de gazeificare pentru o
instalație ICGG cu captare și stocare de CO 2 (cazurile 4 – 7).
Scopul acestei analize a fost de a restrâng e gama de reactoare care vor fi simulate la o
instalație IGCC cu captarea CO 2. Pe baza analizei multicriteriale efectuate s -au ales ca fiind
cele mai potrivite procesului de poli-generare vectori energetici cu captare și stocare de CO 2
reactoarele în echic urent, datorită avantajelor pe care ie prezintă.

3.2.3 Studiu de caz: analiza performantelor instalației IGCC cu si fără
captarea CO 2
Pentru a evidenția beneficiile captării dioxidului de carbon degajat într -o instalație IGCC
s-a întocmit un studiu de caz care cuprinde următoarele cazuri:
– Cazul 1 – instalație IGCC fără captarea CO 2, reactor de gazeificare în echicurent
Siemens;
– Cazul 2 – instalație IGCC cu captarea CO 2, reactor de gazeificare în echicurent
Siemens;
– Cazul 3 – instalație IGCC fără captarea CO 2, reactor de gazeificare în echicurent
Shell;
– Cazul 4 – instalație IGCC cu captarea CO 2, reactor de gazeificare în echicurent Shell

26
Tabelul 3.2 Indicatorii de performanta a Instalației IGCC cu și fără captarea CO 2 [1]

Nivelele tehnice corespunzătoare fiecărui caz analizat sunt următoarele:
Reactor
Siemens fără captare
176,59 Siemens cu captare
313,40 Shell fără captare
177,68 Shell cu captare
297,86

Se poate observa că în cazurile fără captarea CO 2 eficienta neta este mai mare cu 12.52%
în cazul reactorului Siemens și cu 13.38% în cazul reactorului Shell. Scăderea eficienței nete a
instalației în cazurile pentru care s -a făcut captarea CO 2 este datorată creșterii semnificative a
consumului de energi e a instalației de captare a gazelor acide AGR și comprimarea CO 2.
Emisiile de CO 2 sunt reduse drastic pentru cazurile în care s -a făcut captarea dioxidului de

27
carbon. Tehnologia IGCC are și alte avantaje din punct de vedere al impactului asupra mediului:
emisii scăzute de SOx și NO x, dar și posibilitatea de a folosi ca materie primă cărbuni inferiori,
dar și biomasă sau deșeuri.

3.2.4 Studiu de caz: analiza performantelor instalației IGCC de co –
generare electricitate si hidrogen cu captarea si stocarea CO 2
În a ceastă secțiune sunt analizate performanțele instalației IGCC care produce
electricitate si hidrogen, cu captarea și stocarea CO 2, având la bază un reactor de gazeificare
Siemens.
Tabelul 3.2 Indicatorii de performanță a instalației IGCC de co -generare electricitate
și hidrogen [1]

28

Din acest studiu se poate observa faptul că eficienta cumulată a procesului creste odată
cu creșterea cantității de hidrogen generată. Emisiile de dioxid de carbon scad cu creșterea
cantității de hidrogen generată. Datorită flexibilității instalației de a produce electricitate și
hidrogen în funcție de cererea la un moment dat, a eficienței cumulative mai mari în cazul co –
generării, precum și cantitatea de dioxid de carbon mai redusă, instalația de co -generare
electricitate și hidrogen este o variantă foarte atractivă.

3.3 Captarea CO 2 cu ajutorul post -combustiei
Captarea CO 2 cu ajutorul post -combustiei se referă la „spălarea" chimică a gazelor de
ardere la ieșirea din instalația de ardere.
Particularități:
– Se aplică cu ușur ință după orice tip de instalație de ardere, nouă sau veche și indiferent
de tipul combustibilului;
– Eficientă de reținere peste 85%;
– Consum energetic ridicat;
– Instalație complexă, cu costuri ridicate;
– Solventul chimic de reținere a CO 2 este în general toxic;
– Tehnologie mai bine stăpânită și dezvoltată;
– Proces tehnologic relativ simplu.
Post-combustia este astăzi cea mai avansată tehnologie și poate fii adaptată cu ușurința la
capacitățile mari instalate la centralele electrice pe bază d e cărbune. Aceasta constă în separarea
CO 2 din gazele de ardere cu ajutorul unui solvent (amină sau amoniac răcit). Ultimele cercetări
arată că metoda cu amoniac răcit poate îndepărta 85 -90% CO 2 din gazele de ardere. Tehnologia
poate fi aplicată atât la ce ntralele pe cărbune cât și la centralele pe gaze combustibile sau alte
instalații staționare de mare putere.
Câteva studii inginerești au ajuns la concluzia că procesele de absorbție (folosind turnuri
ambalate sau contactori cu membrană) sunt cele mai bune tehnologii disponibile.

29

Fig. 3.8 Reprezentarea schematică a tehnologiei de post -combustie [3]

30

Fig. 3.9 Instalație de captare a dioxidului de carbon cu ajutorul tehnologiei de post
combustie [3]

31
3.4 Captarea CO 2 cu ajutorul oxi -combustiei
Această metodă constă în arderea combustibilului fosil cu oxigen, în loc de aer, produsele
rezultate fiind H2O și CO 2 ușor de captat la sfârșitul procesului. Inconvenientul acestei
tehnologii este că se consumă cantități prea mari de oxigen pentru ardere ( problema care va
putea fi înlăturată prin cercetare), care, în prezent, se obține cu niște costuri ridicate. Tehnologia
poate fi utilizată și la centralele electrice existente, în prezent fiind studiate condițiile de
adaptare.

Fig. 3.10 a) Schema simplificată de captare a CO 2 prin oxi -combustie [3]

Fig. 3.10 b) Cantitățile de substanțe produse din ardere în stadiul procesului tehnologic la
punctele A și B ale schemei „fig. 3.10 a)" [3]

32

Fig. 3.11 Instalație de captare a dioxidului de carbon cu ajutorul tehnologiei de oxicombustie
[3]

33

Fig. 3.12 Randamentul unei centrale cu oxicombustie fără/cu captare de dioxid de carbon [6]

3.5 Tehnologii de captare a dioxidului de carbon in faza pilot
Tehnologiile de captare în faza pilot sunt următoarele:
– arderea în buclă chimică: transferul se face utilizând un "purtător solid", de regula
un metal (fig. 3.13);
membrane moleculare: gazele de ardere sunt introduse sub presiune într -o incintă separată
de o membrană moleculară, permisivă doar cu molecula de CO 2, astfel dioxidul de carbon trece
prin membrană și gazele fără CO 2 își continuă drumul (fig. 3.14).

Fig. 3.13 Arderea în buclă chimică [3]
Compresor de dmnd de carbon
Racilor și
condensator
, CiOjiidi jcait 0
»npintiri

34

Fig. 3.14 Captarea dioxidului de carbon cu ajutorul membranelor moleculare [3]

35
CAPITOLUL IV

4.1 Transportul si injectarea dioxidului de carbon
După captare, CO 2 trebuie transportat la siturile de stocare adecvate. Transportul se face
cu camioane, cu vapoare și nu în cele din urmă prin conducte, care constituie, în general, cea
mai ieftină formă de transport. în 2008, în Statele Unite existau aproximativ 5.800 km de
conducte de CO 2 . Aceste conducte sunt utilizate în prezent pentru transportul CO 2 la câmpurile
de producție petroliferă, unde producția de dioxid de carbon este injectată în câmpuri mai vechi
pentru producerea țițeiului. Injectarea CO 2 pentru producere a de petrol este, în general, numită
"recuperare mărita de țiței" sau EOR. Transportul prin conducte se face la o presiune de peste
73,8 bari sub formă de fluid super critic (fig. 4.1). Transportul cu camionul a dioxidului de
carbon se face sub formă de fl uid la o presiune aproximativă de 16 bari și o temperatură
aproximativă de -50°C. La transportul pe vapor presiunea este de aproximativ 6,5 bari și
temperatura de 52°C.

Fig. 4.1 Diagrama diferitelor stări de agregare a dioxidului de carbon în funcție de presiune și
temperatură [4]

36
Dar înainte de a fi transportat, dioxidul de carbon este comprimat (fig. 4.2) și adus în stare
de fluid dens, ce ocupă un spațiu semnificativ mai redus decât gazul. CO 2 înainte de a intra în
conducte este deshidratat pentru a e vita coroziunea echipamentului și a infrastructurii, la
presiuni foarte mari formarea hidraților (cristale solide ca de gheață care pot înfunda
echipamentul și conductele). Compresia se face odată cu deshidratarea printr -un proces în mai
multe etape: ciclu ri repetate de compresie, răcire și separare a apei. Presiunea, temperatura și
conținutul de apă trebuie adaptate la modul de transport și necesităților de presiune de la locul
stocării. Factorii cheie pentru proiectarea instalației de comprimare sunt flux ul de gaz, presiunea
de admisie și de evacuare, capacitatea termică a gazului și eficienta compresorului. Tehnologia
de compresare este disponibilă și utilizată la scară largă în multe domenii industriale.

Fig. 4.2 Lanțul de operațiuni prin care trece di oxidul de carbon, ce include captarea,
compresia transportul și injecția, înainte de a fi stocat în formațiuni geologice [13 ]

Când ajunge la locul de stocare, dioxidul de carbon este Injectat cu presiune în rezervor
(fig. 4.3). Presiunea de injecție trebu ie să fie mult mai mare decât presiunea din rezervor, pentru
a forța împingerea fluidului existent în apropierea punctului de injecție, dar presiunea de injecție
nu trebuie să depășească, în mod obișnuit, presiunea de fracturare a rocii, deoarece ar putea
afecta rezervorul și rocile acoperitoare. în subteran CO 2 devine un fluid dens, în stare
supercritică (starea unui fluid la presiune și temperatură deasupra punctului critic, proprietățile
fluidului schimbând -se continuu, de la aspect de gaz, la presiuni m ici, la aspect de lichid, la
presiuni mari) începând de la cca. 800 m adâncime. Volumul său se reduce de la 1000 m3 la
suprafață la 2,7m3 la 2000 m adâncime. Acesta este unul din factorii decisivi care fac ca stocarea
geologică să fie atât de atractivă.

37

Fig. 4.3 Injectarea dioxidului de carbon [ 12]

38
CAPITOLUL V

5.1 Depozitarea dioxidului de carbon in formațiuni geologice
Dioxidul de carbon nu poate fi captat oriunde în subsol, mai întâi trebuind identificate
formațiunile geologice gazdă. Rezervoarele potențiale pentru stocarea geologică există în mai
multe locuri de pe Pământ și oferă suficientă capacitate pentru a diminua semnificativ efectele
climatice, induse de activitățile umane.
Există trei opțiuni principale pentru captarea dioxidul ui de carbon (fig. 5.1):
1. Zăcăminte epuizate de petrol și gaze – cunoscute în detaliu în urma operațiunilor de
explorare și exploatare – oferă oportunități imediate pentru stocarea CO 2;
2. Acvifere saline – oferă un potențial mare, dar sunt mai puțin cunoscute ;
3. Straturi de cărbune neexploatabile – este o opțiune pentru viitor când se va rezolva
problema injectării unor mari cantități de CO 2 în cărbune cu permeabilitate redusă. Odată
injectat în subsol, într -o rocă rezervor adecvată, dioxidul de carbon se acumul ează în porii dintre
granulele rocii sau în fracturi, dislocând astfel orice fluid preexistent cum ar fi gazele, apa sau
petrolul. Deci, rocile gazdă pentru stocare geologică trebuie să aibă o permeabilitate și o
porozitate ridicată.
Rezervoarele potențial e de captare a dioxidului de carbon trebuie să satisfacă mai multe
criterii, cum sunt:
– suficientă porozitate, permeabilitate și capacitate de stocare;
– prezenta unei roci impermeabile acoperitoare – așa numitul „cap rock" ( ex: marnă,
argilă, sare gemă etc.) care să prevină migrarea în sus a CO 2;
– prezenta unei „structuri capcană" – cu alte cuvinte, o structură cum ar fi cea de dom,
care să controleze migrarea dioxidului de carbon în cadrul formațiunii rezervor;
– situarea la o adâncime de peste 800 m, unde presiunea și temperatura sunt suficient de
ridicate pentru a permite stocarea CO 2 în faza de fluid sub presiune cu maximizarea cantității
stocate;
– absența apei potabile: CO 2 nu va fi injectat în ape ce pot fi utilizate pentru consum și
activități umane.

39

Fig. 5.1 Injectarea în straturi geologice adânci de roci poroase și permeabile (gresii, în
fereastra din stânga jos) acoperite de roci impermeabile (argile, fereastra stâng a sus) care
împiedică CO 2 să migreze spre suprafață [5]

În Europa se găsesc numeroase bazine sedimentare, de exemplu sub Marea Nordului sau
în jurul lanțului muntos alpin (fig. 5.2). Numeroase formațiuni din bazinele din Europa
îndeplinesc criteriile nece sare pentru stocarea geologică și sunt în prezent cartate și caracterizate
de cercetători.

Fig. 5.2 Harta geologică a Europei cu principalele bazine sedimentare (elipsele roșii) unde
pot fi găsite locații adecvate de captare a CO 2[5]

40

Odată ajuns în rezervor, dioxidul de carbon se va ridica gravitațional, umplând spațiile
porilor rocii gazdă sub roca impermeabilă acoperitoare. în timp, acesta se va dizolva și se va
transforma, în cele din urmă, în minerale. Aceste procese se petrec la scări diferite d e timp și
contribuie la o stocare permanentă.
Pe măsură ce CO 2 este injectat, încep să acționeze mecanismele descrise mai jos. Primul
este cel mai important și împiedică CO 2 să se ridice la suprafață. Următoarele două tind, cu
timpul, să crească eficienta și securitatea stocării.
1. Acumularea sub cap rock. Deoarece dioxidul de carbon dens este mai „ușor"
decât apa, el începe să se ridice în rezervor. Figura 5.3 ilustrează ascensiunea acestuia
prin spațiul porilor rocii (albastru) până când întâlnește „cap rock";
2. Imobilizarea în pori de mici dimensiuni (capcana reziduală) apare atunci când
spațiul porilor din roca rezervor este prea îngust ca dioxidul de carbon să migreze în sus,
în ciuda diferenței de densitate fată de apa din jur. Acest fenomen apare de ob icei în
timpul migrării și poate imobiliza un procent mic de substanță, în funcție de proprietățile
rocii rezervor;
3. Dizolvarea. O mică proporție din dioxidul de carbon injectat este dizolvat sau
este introdus în soluție de către saramura deja existentă în spațiul porilor. O consecință a
acesteia este că apa cu CO 2 dizolvat este mai grea și coboară spre partea inferioara a
rezervorului. Cantitatea ce se dizolvă este însă limitată de o concentrație maximă. Totuși,
datorită deplasării în sus a CO 2 injectat și in jos a CO 2 dizolvat, există o reînnoire
permanentă între saramură și dioxid de carbon, ducând, astfel, la mărirea cantității ce se
dizolvă. Aceste fenomene sunt relativ lente deoarece au loc în interiorul spațiului porilor.
Estimări grosiere făcute în cadrul proiect ului Sleipner arată că, după 10 ani de injecție,
este dizolvată aproximativ 15% din cantitatea de substanță injectată.
4. Mineralizarea. CO 2, în special cu saramura din rezervor, poate reacționa cu
mineralele din care este alcătuită roca. Unele minerale pot fi dizolvate, pe când altele pot
precipita, în funcție de pH și de mineralele respective (fig. 5.4). Estimările de la Sleipner
arată că numai un procent relativ redus de CO 2 va fi imobilizat prin mineralizare și după
o perioadă lungă de timp. După 10000 de ani, numai 5% din cantitate va fi mineralizată,
în timp ce 95% va fi dizolvată fără a mai rămâne CO 2 liber în fază densă (fig. 5.5).
Importanta relativă a acestor mecanisme, depinde foarte mult de caracteristicile
fiecărei locații. De exemplu, în rezervoa rele în formă de dom, CO 2 va rămâne în fază
densă un timp mai îndelungat, pe când în rezervoarele plane, cum este cel de la Sleipner,

41
cea mai mare parte a dioxidului de carbon se dizolvă sau se mineralizează. Evoluția
proporției de CO 2, în diverse mecanism e de capcană este ilustrată în figura 5.5.
5.

Fig. 5.3 Acumularea dioxidului de carbon sub "cap rock" [5]

42

Fig. 5.4 CO 2 dens migrează în sus (bulele albastru deschis), dizolvă și intră în reacție cu
granulele rocii, ceea ce conduce la precipitarea mineralelor carbonice pe marginile granulelor
(alb) [5]

Fig. 5.5 Evoluția în timp a CO 2 sub diversele lui forme [5]

Având la bază studiul sistemelor naturale, locațiile de stocare alese cu grijă nu vor
prezenta scurgeri. în general, căile potențiale de scurgeri sunt fie cauzate de om (cum ar fi foraje
adânci), fie naturale (cum ar fi sistemele de fracturi și falii).

43
Atât fora jele active cât și cele abandonate pot constitui căi de migrație deoarece, mai întâi
ele realizează o legătură între suprafață și rezervor și în al doi -lea rând ele sunt construite din
materiale ce se pot coroda de -a lungul unei perioade mari de timp (fig. 5.6). O complicație
suplimentară este că nu toate forajele au fost practicate prin utilizarea acelorași metode și astfel
forajele mai noi sunt mai sigure decât cele vechi. în orice caz, riscul scurgerii prin foraje este
așteptat să fie redus, deoarece atâ t cele noi cât și cele vechi pot fi monitorizate, foarte eficient,
prin utilizarea unor metode geochimice și geofizice și deoarece există deja tehnologia în
industria petrolului pentru orice acțiune de remediere necesară.

Fig. 5.6 Posibilități de migrare a CO 2 dintr -o gaură de sondă. Acesta poate scăpa prin locuri
unde materialele se deteriorează (c, d, e) sau la diferite contacte (a, b, f) [5]

Fluxul de -a lungul fracturilor și faliilor naturale, ce ar putea exista în cap rock sau în
formațiunile acoperi toare, este mai complex deoarece avem de a face cu fracturi plane și

44
neregulare cu permeabilitate variabilă. O bună înțelegere științifică și tehnică, referitoare la
sistemele naturale cu sau fără scurgeri, ne vor permite să proiectam lucrări de stocare a CO 2
care au aceleași caracteristici ca și rezervoarele ce apar în mod natural și care au ținut în capcană
CO 2 sau metan, timp de mii sau milioane de ani.
Din motive operaționale de siguranță socială și economică, toate locațiile de stocare a
CO 2 vor trebui sa fie monitorizate. Există deja o gamă largă de tehnici de monitorizare
disponibile (fig. 5.7) multe din ele fiind deplin verificate în industria petrol -gaze; este un curs
de adaptare a acestor tehnici la contextul CO 2. De asemenea se afla în curs de realizare
cercetările de optimizare a metodelor existente sau de elaborare ale unora noi, scopul fiind
îmbunătățirea rezoluției și a gradului de încredere, operare automată și eficacitate demonstrată.

Fig. 5.7 Metode de monitorizare a scurgerilor de CO 2 [5]

45
CAPITOLUL VI

6.1 Captarea si stocarea CO 2 – oportunitate pentru Romania
Convenția cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice, aprobată
prin Decizia 94/69/CE a Consiliului din 15 decembrie 1993, a avut ca obiectiv final stabilizarea
concentrațiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă, la un nivel care să împiedice orice
perturbare antropică periculoasă a sistemului climatic, care se poate realiza prin limitarea
creșterii globale a temperaturii medii anuale la suprafață, la maximum 2°C fată de nivelul
preindustrial. în conformitate cu cel de -al patrulea raport de evaluare al Comitetului
Interguvernamental pentru Schimbările Climatice (IPCC), adoptat la 17 noiembrie 2007,
obiectivul de a reduce emisiile poate fi realizat numai dacă emisiile globale de gaze cu efect de
seră (GES) încetează să crească, cel târziu în 2020. Aceasta presupune intensificarea eforturilor
depuse de Comunitate, implicarea rapidă a țârilor dezvoltate și încurajarea participării țârilor în
curs de dezvoltare la procesul de reducere a emisiilor. Consiliul European și -a exprimat
angaja mentul ferm de a reduce până în 2020 emisiile totale de GES din Comunitate, cu cel puțin
20% în raport cu nivelurile din 1990 și cu 30% în cazul în care și alte tari dezvoltate se angajează
să obțină reduceri comparabile ale emisiilor, iar țările în curs d e dezvoltare mai avansate din
punct de vedere economic aduc o contribuție adecvată, în funcție de responsabilitățile și
capacitățile lor. Emisiile de dioxid de carbon rezultate din întrebuințarea combustibililor fosili
pentru producerea de energie, reprezi ntă în prezent sursa principală de încălzire globală. Pentru
a întreține rolul important al combustibililor fosili în mixt -ul energetic, trebuie găsite soluții
care să reducă impactul utilizării lor, la niveluri compatibile cu obiectivele legate de un clim at
durabil. Producția de energie bazată pe cărbune în statele UE -27 (cele 27 state membre ale
Uniunii Europene) a generat circa 950 milioane de tone de emisii de CO 2 în 2005, ceea ce
reprezintă 24% din totalul emisiilor de CO 2 din UE. Emisiile provenin d din energia generată pe
bază de cărbune la nivel global se ridică la aproximativ 8 miliarde de tone de CO 2 anual.
Combustibilii fosili rămân o parte importantă a producției de energie electrică la nivelul UE și
la nivel mondial, și în acest context, stra tegiile de abordare în domeniul schimbărilor climatice
trebuie să cuprindă soluții de generare a energiei electrice din combustibili fosili, cu emisii
reduse de CO 2. Emisiile de CO 2 generate din diferite sectoare de activitate la nivel european
(conform In ternational Energy Agency – IEA) sunt prezentate în diagrama din figura 6.1. în
ceea ce privește România, emisiile de CO 2 generate din diferite sectoare de activitate
evidențiază de asemenea contribuția majoră a sectorului energetic și a transporturilor, ceea ce
înseamnă că acestea sunt domeniile asupra cărora va trebui să acționăm astăzi în vederea

46
reducerii emisiilor de CO 2 (figura 6.2).
IEA prezintă de asemenea și contribuția statelor din OECD respectiv, non -OECD la
creșterea emisiilor de dioxid de carbon, între prezent și anul 2030. Se estimează că 97% din
creștere se va datora statelor non -OECD, din care o treime fiind r eprezentată doar de China,
India și Orientul Mijlociu (figura 6.3). Ca rezultat al deciziei Consiliului European de stabilire
a unor obiective precise în demonstrarea angajamentului ferm al Uniunii Europene în lupta
împotriva schimbărilor climatice, în dat a de 23 ianuarie 2008, a fost dat publicității Pachetul
Legislativ Energie – Schimbări Climatice, care a cuprins următoarele propuneri:
– Modificarea Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătățirii și extinderii schemei de
comercializare a certificatelor de e misii de GES;
– Decizia privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de GES, astfel încât să se
respecte angajamentele Comunității de reducere a emisiilor de GES până în anul 2020;
– Directiva privind promovarea utilizării surselor regenerabile de en ergie;
– Directiva privind stocarea dioxidului de carbon.

Fig. 6.1 Emisiile de dioxid de carbon pe sectoarele de activitate la nivel european [7]

Fig. 6.2 Emisiile de dioxid de carbon pe sectoarele de activitate la nivelul României [7]

47

Fig. 6.3 Creșterea cantității emise de CO 2 , OECD vs. non. -OECD [7]

Aceste propuneri au fost adoptate de Parlamentul European în data de 17.12.2008 și aduc
obligații pentru statele membre, cu greu de onorat dacă nu se acționează acum. Schimbările
climatice respectă teoria bulgărelui de zăpadă, pot fi oprite din a se mai ac centua dar nu se mai
pot reduce efectele acesteia, în consecință problema GES trebuie rezolvată urgent. Captarea și
stocarea emisiilor de CO 2 (Carbon Capture and Storage – CCS), parte din portofoliul acțiunilor
de reducere a acestora, poate fi utilizată pe ntru stabilizarea concentrațiilor de CO 2 din
atmosferă. Aceasta constă în captarea dioxidului de carbon de la instalațiile industriale,
transportul către un amplasament de stocare și injectarea în formațiuni geologice adecvate, în
scopul stocării permanent e sau pe termen nedefinit. Pentru introducerea pe piață a tehnologiei
de captare și stocare sunt necesare stimulente care să aducă investiții substanțiale, necesare
pentru această tehnologie suplimentară din partea centralelor electrice și a industriei. Dr ept
consecință, Comisia Europeană a propus un mecanism care să stimuleze investițiile statelor
membre și ale sectorului privat pentru construirea și exploatarea, până în 2015, a 12 instalații
demonstrative de captare și stocare a dioxidului de carbon. Româ nia, în calitate de stat membru,
ar putea beneficia de asemenea, de aceste stimulente, dacă se va decide construcția unui pilot
de laborator pentru început, sau cel puțin ar putea să se implice în cele 12 proiecte demonstrative
din UE, astfel încât la mome ntul în care tehnologia va deveni comercială, să ne situăm în „linia

48
întâi". Marile companii energetice ce au ca obiect de activitate producerea de energie pe bază
de combustibili fosili, au anunțat deja intenția de a construi 10 -12 centrale pilot de mari
dimensiuni, care să testeze diferitele metode de integrare a CCS în producerea de energie.

6.2 Promovarea captării si stocării dioxidului de carbon in Romania
La data de 25 martie 2010, a avut loc la Palatul Parlamentului, Sala Drepturilor Omului,
cea de -a II-a ediție a Conferinței Internaționale "Promovarea captării și stocării CO2 în
România". Grupul coordonatorilor științifici: ZEP – Platforma Tehnologică Europeană pentru
Centrale pe Combustibili Fosili cu Zero Emisii, Rețeaua Europeană CO 2 GeoNet și or ganizația
non-guvernamentală Bellona Europa și organizatorii: Asociația Club CO 2, ISPE, GeoEcoMar
și Grupul de Presă Reporter au lansat spre dezbatere toate aspectele legate de pregătirea și
implementarea primului proiect demonstrativ de captare și stocare a CO 2 în România.
România a decis intrarea în "Programul UE demonstrativ CCS" prin aprobarea de către
Guvernul României a „Planului de acțiune pentru implementarea unui proiect demonstrativ
privind captarea și stocarea carbonului (CCS) în România". Pentru susținerea financiară a
„Programului UE demonstrativ CCS", UE a prevăzut o serie de mecanisme care pot fi utilizate
pentru dezvoltarea tehnologiilor CCS: EERP, NER Pool – EUA 300, alte fonduri comunitare.
Conform declarației d -lui ministru Sebastian Vlăde scu, prezent la lucrările conferinței
„Ministerul Finanțelor Publice va susține toate demersurile necesare pentru accesarea
fondurilor aferente mecanismelor de finanțare disponibile la nivel UE, în special a fondurilor
prevăzute de noua Directivă EU -ETS – Directiva 2009/29/CE. De asemenea, Ministerul
Finanțelor Publice va sprijini demersurile necesare pentru utilizarea la maximum a fondurilor
care vor fi alocate României în cadrul bilateralei România – Norvegia, pentru perioada 2009 –
2014."
Experți de renume internațional au venit la București, în sprijinul factorilor de decizie și
a specialiștilor din țară, pentru a pregăti propunerea proiectului demonstrativ CCS și a creste
șansele României în cadrul competiției de accesare a fondurilor amintite. Conferința
internațională a reunit personalități din mediul diplomatic, politic și specialiști de renume din
țară.

49
CAPITOLUL VII

7.1 Prezentarea schematica a proiectului de captare si stocare a dioxidului de
carbon la CTE Turceni
Proiectul va fi implementat în regiunea de dezvoltare Oltenia – cea mai industrializată
zonă, aceasta fiind responsabilă de cca. 40% din emisiile de dioxid de carbon de la nivel
național. Proiectul va fi derulat la grupul nr. 6 (330 MW) al CTE Turceni (fig . 7.1) și va fi vorba
de un proiect integrat de captare si compresie a CO 2 într-o cantitate de 1,5 Mt/an, transportul
fiind făcut cu ajutorul unor conducte subterane, dioxidul de carbon fiind stocat în formațiuni
acvifere saline de mare adâncime.

Fig. 7. 1 Planul general al CTE Turceni

Captarea dioxidului de carbon se va face cu tehnologia de post – combustie, cu un
randament minim de 85% și soluția de absorbție va fi amoniacul răcit. Transportul și stocarea
dioxidului de carbon va fi pe o rază de 50 Km fată de orașul Turceni.

50
CONCLUZII

Studiile recente apreciază că mărirea eficienței energetice și dezvoltarea utilizării
resurselor regenerabile de energie nu sunt măsuri suficiente pentru stabilizarea concentrației de
CO 2 în atmosferă și stoparea încălzir ii globale. Din acest motiv devine necesară captarea și
stocarea CO 2.
În prezent se dezvoltă trei metode de captare a CO 2 generat din procesele de ardere:
postcombustia, oxi -combustia și pre -combustia. Deși post -combustia reprezintă tehnologia de
captare c ea mai dezvoltată sunt necesare încă cercetări pentru perfecționarea acestei metode.
Se apreciază că stocarea în structuri geologice a CO 2 se remarcă prin capacitate mare și
risc scăzut, spre deosebire de stocarea în oceane, iar costurile de stabilizare a concentrației de
gaze cu efect de seră ar fi mai reduse.
România dispune de capacități importante de stocare geologică a CO 2 în zăcămintele
subterane de țiței și gaze naturale aflate într -un grad avansat de epuizare. Sunt necesare studii
urgente de evaluar e a condițiilor de eligibilitate a siturilor potențiale, în vederea implementării
unor proiecte demonstrative cu sprijin U.E.
Astăzi, sursele de energie regenerabilă furnizează 13% din energia consumată și ar putea
ajunge la 30% în 2030. Cu toate acestea, combustibilii fosili vor rămâne sursa noastră principală
de energie pentru deceniile următoare.
Nevoia noastră constantă de energie implică funcționarea centralelor electrice 24 de ore
pe zi, 7 zile pe săptămână. O singură centrală pe cărbune de 1.000 MW p roduce 6 milioane de
tone de CO 2 în fiecare an pe o durată medie de funcționare de 40 de ani. Prea mult CO 2 conduce
la încălzirea globală, ce are ca efect schimbările climatice.

51

Bibliografie

[1] Goia, V., Sisteme de conversie energetica prin gazeificarea carbunilor si
biomasei cu captare de C02 – Rezumatul tezei de doctorat, Universitatea
,Babes – Bolyai", Cluj – Napoca, 2011;
[2] Stratula, C., Purificarea Gaze/or, Editura Stiintifica si Enciclopedica,
Bucuresti, 1984;
[3] Filip, R., Programu/ national pentru captarea si stocarea C02, cu orizont
de timp 2020, Tehnologii de captare si transport, Targu -Jiu, 2010; [4]
Zamfirescu, M., Captarea, transportul si stocarea dioxidului de carbon, faza
gazoasa, prezentare power – point;
[5] Reteaua Europeana de Execelenta C02GeoNet, Ce inseamna, de fapt, stocarea
geologica a C02;
[6] Constantin, c., Tomescu, C., Samoila, I., Captarea CO 2 in Romania?,
Promo ting C02 Capture and Storage in Romania, Bucharest, 11 -12 september 2008;
[7] www.ecomagazin.ro;
[8] www.co2club.ro;
[9] www.ec.europa.eu.
[10]https://ro.wikipedia.org/wiki /%C3%8Enc%C4%83lzirea_global%C4%83#/media/File:I
nstrumental_Temperature_Record_ro.png
[11]http://www.scrigroup.com/geografie/ecologie -mediu/COMBATERE A-POLUARII –
ATMOSFERIC14259.php
[12]http://greenly.ro/arii -protejate/efectele -injectarii -dioxidului -de-carbon -in-scoarta –
terestra
[13]http://www.co2club.ro/ro/informatii -utile-CCS.html