Plagiatul apare definit în DEX, ca fiind o Operă literară, artistică sau [615983]

Plagiatul

Plagiatul apare definit în DEX, ca fiind o “Operă literară, artistică sau
științifică a altcuiva, însușită (integral sau parțial) și prezentată drept creație
personală”. Cuvântul își are originea în termenul latinesc ”plagiarius”, acest termen
îi definește pe cei care răpeau oameni, care mai apoi ajungeau să fie vându ții ca
sclavi. Astăzi prin cuvântul plagiat se înțelege doar ”răpirea„ produsului intelectual
care aparține altei personae. [1]
Potrivit dicționarului de neologisme termenul ”pla giat” înseamnă: ” a lua, a
fura ideile, expresiile, invențiile cuiva și a le prezenta drept creatii proprii; a publica
poe numele său fragmente din lucrarea altuia; a comite un furt literar”. [2]
Primul om care a folosit termenul de plagiat cu sensul său actual a fost un poet
latin pe nume Marțial. El a folosit acest termen în secolul I d.H. pentru a descrie
gestul pe care rivalul său Fidenti us la făcut, acela de a -i rosti poeziile unei audiențe
precum el ar fii fost creatorul lor. Conotațiile cu sens negativ ale acestui cuvânt arată
că Marțial a considerat că Fidentius a comis o fraudă deoarece putea să -i afecteze și
să-i răpească prestigiul auctorial. [1]
O dată cu apariția tiparului s -a dezvo ltat un simț al proprietății asupra ideilor
și a formei acestora de expunere care a devenit din ce în ce mai presistent. O cauză
majoră a acestei schimbări a fost interesul comercial cu privire la producția de carte.
Așadar, încă de la începuturile epocii tiparului , un editor avea posibilitatea să obțină
un decret regal sau privilegiu pentru a interzice tipărirea cărțiilor pe care el le -a scris
de către altcineva. [3]
În anul 1557, în Londra, se crează o societate numită ”The Staitoners
Company” a cărei sc op este să urmărească dacă se respectă drepturile de autor,
drepturile tipografilor și a tipografilor -editori. Spre sfârșitul secolului XVI -lea
începutul secolului al XVII -lea este atestă prima folosire a termenului plagiat în
limba engleză ,acesta fiind d erivate din termenul latin menționat mai sus.
Primele legi care privesc drepturile de autor apar în perioada romantismului,
secolul al XVIII -lea în Europa Occidentală. Originalitatea și auctorialitatea devin
valori culturale importante, atât operele litera re cât și cele artistice încep să fie văzute
ca fiind o exprimare a personalității specific fiecărui autor. [2]
În constituția americană care se referă la drepturile de autor, actul plagiatul ui
se consideră ca fiind utilizarea repetată a mai mult de 8 cuvinte, fără ca sursa original
a acestora să fie specificată , în acest fel considerând că lucrarea plagiată este
prezentată ca o lucrare originală.
Sunt unele cazuri în care plagiatul se întmplă să fie involuntar prin folosirea
unor cuvinte sau idei, fără ca sursa să fie specificată sau preluarea greșită a sursei,

fără intenți e , când persoana care plagiază își însușește ideile și rezultatele muncii
altei persoane . Exista o limită neclară care face diferența între plagiat si o lucrare
făcută de către cineva ș i nu tot timpul se poate decide plagiatul numai cu un DA sau
un NU. Aici intervin mai mulțti factori de care ar trebui să se țină cont, t rebuie să se
creeze o diferență între plagiatul voluntar și cel involuntar, care se întmplă de cele
mai multe ori din lipsa informațiilor cu privire la unele reguli de redactar e. [3]
În constituția României , cadrul juridic care se ocupă cu dreptul de autor și
drepturile conexe este normalizat de Legea nr. 8/1996, modificată și completată prin
următoarele acte normative: Legea n r. 285/2004, Ordonanța de Urgență nr.
123/2005, modificată și completată prin Legea nr. 329/200 6. Dreptul de autor este
prezentat potrivit acestor acte normative , ca fiind dreptul “asupra unei opere literare,
artistice sau științifice, precum și asupra altor opere de creație intelectuală este
recunoscut și garantat în condițiile prezentei legi. Acest drept este legat de persoana
autorului și comportă atribute de ordin moral și patrimonial”. [1]
Pentru a nu fii prins în capcana plagiatului ,cel care face lucrarea trebuie sa
știe foarte bine regulile de alcătuire ale unei lucrări științifice, trebuie să știe cum se
prelucreze informația estrasă din sursele consultate, trebuie să cunoască modalitățile
adecvate de parafrazare și citare. Pentru ca acest lucru să fie po sibil este necesară o
pregătire specifică , care ar putea să înceapă din timpul scolii primare sau din timpul
liceului. Este nevoie de o persoana calificată care să le arete stude nțiilor de ce nu
este admis să se prezinte cu eseuri sau referate copiate de pe un s ite-uri și, este util
să îi învață cum să editeze și cum să citeze informațiile extrase din sursele consultat e,
acest lucru ajută la pregatirea unor studenți care sunt capabili și pot să stăpânească
bazele eticii științifice. ”Închiderea ochilor”, absența sanc țiunilor sau toleranța față
de acest act de fur intelectual în școală și liceu nu face decât să încurajeze aceste
practici neoneste până la nivelul studiil or universitare. [3]
Prima dată trebuie verificat daca termenul plagiat este cunoscut și înțeles de
către comunitatea cademică. În cazul în care autorul cunoaște acest termen este ușor
de sancționat plagiatul dar bineînțele că și acest lucru este greu de demostrat, în cele
mai multe cazuri plagiatul involuntar are loc din cauza ignoranței în acest domeni u.
Pentru a putea preveni asemena situații cea mai simplă metodă este educația etică
cât mai devreme în acest sens.
Se întâmplă de multe ori ca plagiatul să nu fie detectat , uneori este detectat
numai atunci când se investighează lucrarea în cauza și acest lucru se poate dura
ceva vreme se poate întâmpla după câțiva ani de la tiparirea lucării. O data cu
dezvoltarea internetului s -a produs o creștere a plagiatului, în present tot in ternetul
este cel care diminueaza fraudele de acest tip . Sunt website -uri care se dedică
studierii precum si împiedicării acestui process . [1]
Ca să putem prevenii p roblema plagiatului este nevoie să se cunoască cât mai
multe detalii care fac referire la acest subiec și trebuie respectate o serie de reguli,
de exemplu: citarea cuvintelor folosi te de altă persoana se va pune întodeauna între

ghlimele și trebuie să fie însoțită de o referință. Chiar și în cazul în care textul este
prelucrat și cuvintele sunt înlocuite prin sinoime, este obligatoriu citarea sursei. [2]
Nu se consideră plagiat utili zarea sintagme lor sau a definiții lor scurte , se
consideră că acestea sunt noțiuni de bază din domeniul respectiv , sau pot să exprime
utilizarea unor ideei de cultură generală. [3]
Plagiatul înfățișează o formă gravă de escrocherie academică, în cele mai
multe cazuri soluția este simplă: specificarea lucrărilor originale care constituie baza
documentației prin specificarea precisă a suresei în acest mod recunoscânduse
meritul autorului lucrări studiate. [1]

BIBLIOGRAFIE

1. http://www.umfcv.ro

2. https://www.academia.edu

3. https://www.scribd.com