Plagiat 370488858 Dreptul Protectiei Consumatorului [630877]
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV
FACULTATEA DE DREPT
DREPTUL PROTECTIEI CONSUMATORULUI
SUPORT DE CURS REDACTAT ÎN TEHNOLOGIE ID
LECT.UNIV.DR. CRISTINA MIHAELA SALCA -ROTARU
AN II, SEMESTRUL I I
2014
Introducere
Cursul intitulat DREPTUL PROTECTIEI CONSUMATORULUI pune în discuție –
pornind de la rolul și funcțiile sociale ale dreptului – sistematizarea ramurilor dreptului,
separarea in cadrul ramurilor de drept civil a unei noi discipline, in speta pr otectia drepturilor
consumatorului ca formă distinctă a apararii unor drepturi specifice unei noi categorii juridice
de subiecti de drept – consumatori de produse si servicii -, a răspunderii jur idice pentru
incalcarea drepturilor acestora precum și ca mod alitate a constra ngerii statale în domeniul
combaterii faptelor ilicite in domeniu .
Obiectivele cursului
Cursul intitulat DREPTUL PROTECTIEI CONSUMATORULUI are ca
obiectiv principal îmbogățirea cunoștințelor din sfera disciplinelor cu caracter
juridic ale studenților Programului de studii Drept , forma de învățământ FR. În
acest sens, la sfârșitul acestui curs, studenții vor fi capabili in a realiza :
♦ identificarea si aplicarea principiilor dreptului protectiei consumatorului ;
♦ cunoasterea specificului normei juridice specifice acestei ramuri de drept si
delimitarea acesteia in raport cu al te categorii de norme juridice;
♦corelarea cunostintelor teoretice cu abilitatea de a le aplica în practică, inclusiv
prin soluționarea unor s pețe privind aplicarea principiilor și normelor specifice
acestei ramuri de drept , luând în considerare și o simulare a procedurilor desfășur
ate în fața instantelor de judecata si/sau a c elor arbitrale, dupa caz;
♦ înțelegerea importanței cunoasterii pri ncipiilor si a mecanismelor de aplicare a
legii protectiei consumatorului in timp, in spatiu si cu privire la persoane;
♦ cunoasterea si utilizarea principiilor de interpretare a normelor juridice ce
reglementeaza protectia consumatorului precum si a acte lor juridice specifice
acestei ramuri de drept;
♦ cunoasterea si aprofundarea conditiilor de fond si de forma impuse de lege
pentru valabiliatea actelor juridice precum a regimului juridic a sanctiunilor
nerespe ctarii mentionatelor conditii;
♦ implemen tarea și manifestarea unei atitudini responsabile față de pregătirea
continuă, cunoașterea operativă, adecvata și aplicarea corespunzătoare a unor noi
acte normative, inclusiv a modificărilor celor existente, precum și a jurisprudenței
din domeniul dreptul ui protectiei consumatorului
Competente
La sfârșitul acestui curs studenții vor fi capabili să:
demonstreze că a dobândit conoștiințe suficente pentru a înțelege noțiuni
precum sunt cele de: norma de drept al protectiei consumatorului , raport juridic
de drept al protectiei consumatorului , acte juridice drept al protectiei
consumatorului , izvoare de drept al protectiei consumatorului , subiecte de
drept (persoane fizice si persoane juridice), efectele actelor juridice specifice
acestei ramuri noi de dre pt, cauzele de nulitate ale acestor acte juridic e, etc.
determine și să p recizeze conținutul drepturilor si obligatiilor acestei ramuri de
drept , specifice diferitelor categorii de raporturi juridice din acst domeniu ; sa
califice si sa interpreteze diverse acte juridice; sa identifice masurile de ocrotire
a pe rsoanelor fizice care se impun in situatii concrete; sa faca necesarele
distinctii intre diferitele categorii de persoane juridice;
dovedeasca aptitudinea de a distinge, in procesul de aplicare a legilor ce
reglementeaza protectia consumatorului , intre no rmele generale si cele speciale:
elaboreze referate, studii, monografii, proiecte de cercetare in domeniul
dreptului protectiei consumatorului. .
Ceri nțe preliminare
Elemente cuprinse in cadrul materiilor : teoria generala a dreptului, drept
administrativ , drept civil obligatii, drept civil contracte si drept penal general.
Resurse
Parcurgerea unităților de învățare nu necesită existența unor mij loace sau
instrumente de lucru.
Structura cursului
Cursul DREPTUL PROTECTIEI CONSUMATORULUI este structurat pe un
modul care cuprinde sase unități de învățare . La rândul său, fiecare unitate de
învățare cuprinde: obiective, aspecte teoretice privind tematica unității de învățare
respective, exemple, teste de autoevaluare precum și probleme propuse spre
discuție și rezolvare.
La sfârșitul modul ui sunt indicate teme de control . Rezolvarea acestor teme de
control este obligatorie . Acestea vor fi încărcat e de către studenți pe platforma e –
learning p ână la odată prestabilită sau predate cadrului didactic titular .
Durata medie de studiu individual
Parcurgerea de către studenți a unităților de învățare ale cursului de Drept
contraventi onal (atât aspectele teoretice cât și rezolvarea testelor de autoevaluare
și rezolvarea problemelor propuse) se poate face în 2 -3 ore pentru fiecare unitate.
Evaluarea
La sfârșitul semestrului, fiecare student va primi o notă, care va cuprinde: un t est
grilă, ce va conține întrebări teoretice din materia prezentată în cadrul acestui
material, test c e va deține o pondere de 60% în nota finală și notele aferente celor
două teme de control, realizate pe parcursul semestrului, care vor deține o pondere
de 20% fiecare.
Spor la treaba !
Unitatea de învățare U1. Dreptul protectiei consumatorului :
definire, obiect, trasaturi, delimitare,
izvoare, principii
Cuprins
U1.1. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 4
U1.2. Obiectivele unitatii de invatare ………………………….. ………………………….. …………. 5
U1.3. Istoric, definitie , obiectul, t rasaturile dreptului protectiei consumatorului ………. 5
U1.4. Izvoarele dreptului protectiei consumatorului ………………………….. …………………. 7
U1.5. Principiile dreptului protectiei consumatorului ………………………….. ………………… 9
U1.6. Rezumat ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 10
U1.1. Introducere
Dreptul apare ca un ansam blu organizat si logic a carui structura implica o
retea de relatii a caror organizare si ierarhizare constituie pana la urma un
sistem. SISTEMUL DREPTULUI – este rezultatul unitatii ramurilor si institutiilor
dreptului .
Existenta acestui sistem, exclude p osibilitatea ca dreptul sa fie privit ca o
simpla alaturare a unui numar, mai mare sau mai mic, de norme juridice.
Societatea moderna se caracterizeaza printr -o amplificare fara precedent a
activitatii normative. Numarul mare de acte normative impune organ izarea lor,
ordonarea lor in raport de anumite criterii.
Caracteristica sistemului consta in prezenta obligatorie a unei structuri
comune, care reuneste elementele si care -si pune, in cele din urma, amprenta pe
aceste elemente.
Sistemul dreptului este un sistem in continua miscare, adaptare la evolutia
societatii, la amploarea unor fenomene sociale transpuse in raporturi juridice.
Putem spune ca dreptul protectiei consumatorului ca ramura de drept, cu
institutiile sale specifice este rezultatul acestei ada ptari si prin urmare trebuie sc
cunoscute si aprofundate din acest punct de vedere.
U1.2. Obiectivele unității de învățare
Această unitate de învățare își propune ca obi ectiv principal prezentarea catre
studenți a elementelor introductive in dreptul protectiei consumatorului .
La sfârșitul acestei unități de învățare studenții vor fi capabili să:
inteleaga locul si rolul dreptului protectiei consumatorului ;
identifice izvoarele de drept material si formal ;
identifice principiile de drept specifice aplicabile
Durata medie de parcurgere a acestei unități de învățare este de 2 ore.
U1.3. Definitia, obiectul, trasaturile si delimitarea dreptului protectiei
consumatorului
Istoric
Piața internă a devenit parte din viața de zi cu zi a consumatorilor, ori de câte ori
aceștia achiziționează bunuri și servicii. Pentru a benefic ia pe deplin de avantajele potențiale
și de noile oportunități pe care aceasta le oferă în ceea ce privește posibilitățile de alegere,
calitatea și prețul, consumatorii europeni trebuie să aibă încredere că drepturile lor sunt
protejate oricând decid să ef ectueze o achiziție. Acest lucru este valabil în special cu privire la
dimensiunea on -line a pieței interne.
O conturare a drepturilor consumatorilor a început să se întrevadă în secolul al XVIII –
lea, dar acțiunile sociale și eforturile legislative în ved erea protejării intereselor
consumatorilor se impun, în mod categoric, din a doua jumătate a secolului al XX -lea.
Astfel, un rol decisiv în acest domeniu l -a avut președintele S.U.A., John F. Kennedy, care, la
15 martie 1962, în discursul ținut „Asupra pro tecției intereselor consumatorului” a enunțat
cele patru drepturi fundamentale ale acestuia, respectiv, dreptul la siguranță, dreptul la
informare, dreptul de a alege și dreptul de a fi auzit.
Începând cu anii 1960 -1970, în diverse state europene ca Suedi a, Danemarca, Marea
Britanie, Germania, Belgia, Franța, Țările de Jos, au fost promulgate legi care vizau protecția
consumatorilor.
În România, acte normative care să reglementeze acest domeniu au apărut după anul
1990, adoptarea Ordonanței Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor
reprezentând primul act care a statuat, în țara noastră, drepturile consumatorilor.
Începuturile protecției consumatorilor în România stau sub semnul căutărilor celor mai bune
căi de a adopta principiile ce stau la baza relației consumator – operator economic (pe atunci,
agent economic) și de a le adapta regimului de viață românesc.
Perioada de pionierat în acest domeniu, pentru țara noastră, coincide cu momentele în
care țări ca Franța, Marea Britanie sau German ia își alcătuiau deja un sistem structurat, bazat
pe legi care statuau drepturile consumatorilor.
Definitie
Cunoastem ca ramura de drept este ansamblul normelor juridice care reglementeaza
relatiile sociale dintr -un anumit domeniu al vietii sociale, in baza unei metode specifice de
reglementare si a unor principii comune.
Astfel, dreptul protectiei consumatorului se poate defini ca un ansamblul de norme
juridice determinate de legis lația specifica , prin care statul, prin mijloacele prevăzute de lege,
protejează cetățenii în calitatea lor de consumatori, asigurând cadrul necesar accesului
neîngrădit la produse și servicii, informării lor complete despre caracteristicile esențiale ale
acestora, apărării și asigurării drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice
împotriva unor practici incorecte, participării acestora la fundamentarea și luarea deciziilor ce
îi interesează în calitate de consumatori.
Obiectul dreptului protectiei consumatorului
Obiectul dreptului protectiei consumatorului îl constituie relațiile sociale care se
stabilesc intre subiecții acestei ramuri de drept in momentul comercializarii produselor noi,
folosite sau recondiționate și a serviciilor destinate consumatorilor, cu excepția produselor
care se comercializează ca anti chități și a produselor necesar fi reparate sau recondiționate
pentru a fi utilizate, cu condiția ca operatorul economic să informeze cumpărătorul despre
aceasta .
Asa cum arata OG 21 din 1992 la art. 1, se asigura “cadrul necesar accesului
neîngrădit la pr oduse și servicii, informării lor complete despre caracteristicile esențiale ale
acestora, apărării și asigurării drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice
împotriva unor practici incorecte, participării acestora la fundamentarea și luarea deciziilor ce
îi interesează în calitate de consumatori .”
Trasaturile dreptul protectiei consumatorului :
Principalele trasaturi ale dreptului protectiei consumatorului pot fi reunite in
urmatoarele afirmatii:
1 – apartine dreptul privat
2 – are ca si caracteristica pozitia de egali tate a subiectelor
3 – vizeaza protectia consumatorilor împotriva riscului de a achiziționa un produs sau
de a li se presta un serviciu care ar putea să le prejudicieze viața, sănătatea sau securitatea ori
să le afecteze dr epturile și interesele legitime
4 – sanctiunile pot fi contraventionale , penale sau civile
Să ne reamintim…
Definitia dreptului protectiei consumatorului este circumscrisa normelor
juridice si institutiilor de drept specifice .
Obiectul dreptului protectiei consumatorului este definit prin aplicarea
termenilor specifici materiei .
Trasaturile dreptului protectiei consumatorului : apartine dreptul privat, pozitia
de egalitate a subiectelor .
U1.4. Izvoarele dreptului contraventional
Este necesar a s e face distinctie între izvoarele materiale si izvoarele formale ale
dreptului.
Izvoarele materiale, denumite si reale, sunt reprezentate de realitatea exterioara, care
determina actiunea legiuitorului. In consecinta, prin izvor de drept, în sens material , întelegem
viata sociala, economica si culturala în complexitatea ei, progresul social care determina
nasterea unor reguli de drept si institutii.
Izvoarele materiale ale dreptul contraventional sunt acelea imprejurari sau conditii de
fapt care au determi nat aparitia normelor privind protectia consumatorului .
Din punct de vedere juridic, ne intereseaza în special izvoarele formale sau formele de
exprimare a normelor de drept.
Sensul juridic al notiunii de "izvor formal al dreptului" surprinde o multitud ine de
aspecte si modalitati prin care continutul normei de drept devine norma de conduita si se
impune ca model de urmat în relatiile sociale. Deci, izvorul formal al dreptului îl reprezinta
regula de conduita prescrisa si exteriorizata, cuprinsa într -o anumita haina juridica.
Izvoarele formale ale dreptul ui protectiei consumatorului sunt actele normative care
cuprind norme de drept specifice domeniul ui ce se regasesc in: lege, ordonanta, hotarâre a
Guvernului sau, dupa caz, ordine de ministru .
In dreptu l national , este exclus rolul cutumei, aici functionând principiul legalitatii:
NULLA POENE SINE LEGE/ NULLA CRIMEN SINE LEGE – ceea ce presupune
întodeauna ca izvor al dreptului poate fi doar legea scrisa. Facand legatura cu dreptul
protectiei consumatoru lui si avand in vedere elementele acestora de legatura, putem afirma ca
si in dr eptul protectiei consumatorului întodeauna ca izvor formal al dreptului poate fi doar
legea scrisa .
ACTUL NORMATIV
Actul normativ sau legea are în prezent cea mai mare importa nta în sistemul izvoarelor
de drept. Dupa ce a început actiunea de codificare, legea a capatat o importanta deosebita.
Prin “legea ca izvor de drept” nu vom întelege numai normele elaborate de organul
reprezentativ – Parlamentul, ci orice reguli de drept c u caracter obligatoriu cuprinse în diverse
acte normative elaborate de organele statului abilitate sa elaboreze acte normative. Totalitatea
actelor normative alcatuiesc dreptul scris.
Actul normativ cuprinde norme generale obligatorii a caror aplicare poat e fi realizata
si prin intermediul fortei de constrângere a statului. Pozitia predominanta a actului normativ
în izvoarele de drept din statele moderne este determinata de necesitatea de a se asigura
securitatea si stabilitatea raporturilor sociale.
Princ ipiul legalitatii implica subordonarea neconditionata a participantilor la raportul
juridic fata de dispozitiile normative, însa pentru ca aceasta conformare sa poata deveni
realitate, este necesar ca destinatarii normelor sa -si cunoasca într -o maniera cla ra si
neechivoca drepturile si obligatiile, ceea ce se poate realiza doar când normele juridice sunt
cuprinse în acte normative scrise.
La noi sistemul actelor normative este alcatuit din legi, decrete, hotarâri, ordonante,
regulamente si ordine, precum si decizii ale organelor administratiei publice locale. Intre
acestea, legile ocupa locul central, fiind elaborate de puterea legislativa, care exprima vointa
si interesele alegatorilor. Celelalte acte normative trebuie sa se subordoneze legilor, fiind
elabo rate pe baza lor si în vederea executarii acestora.
Exemple
– Legea nr. 158/2008 privind publicitatea înșelătoare și publicitatea
comparativă, care contine competente ce revin si Autoritatii Nationale pentru
Protectia Consumat orilor ;
– Ordonanta nr. 21 din 21/08/1992 privind protecția consumatorilor
– Ordinul nr. 8/2014 pentru modificarea Ordinului presedintelui
Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor nr. 392/2013 privind
stabilirea conditiilor pe care trebuie sa le indeplineasca operatorii economici care
comercializeaza produse de panificatie pe teritoriul Romaniei
Identificati alte acte norm ative care sa cuprinda norme de drept al protectiei
consumatorului din categoriile: lege, ordonanta, hotarare a Guvernu lui, ordin .
Să ne reamintim…
Clasificarea izvoarelor de drept in izvoare materiale si formale.
Izvoarele formale ale dreptul ui protectiei consumatorului sunt actele normative
care cuprind norme de drept in domeniul protectiei drepturilor consumatorului ,
constand in legi, hotarâri, o rdonante, regulamente si ordine .
U1.5. Principiile dreptului protectiei consumatorului
Prin principii in domeniul dreptului intelegem atat un f undament al sistemului de drept
cat si o modalitate de coordonare a normelor juridice in jur ul unor idei calauzitoare .
Principiile fundamentale ale dreptului protectiei consumatorului reprezintă idei
directoare care călăuzesc elaborarea cât și realizarea normelor specifice , evidențiind
trăsăturile legislației privind protectia consumatorului . Acestea pot fi enumerate astfel:
a) contradictorialitatea – presupune asigurarea posibilității persoanelor aflate pe poziții
divergente de a se exprima cu privire la orice act sau fapt care are legătură cu posibila
încălcare a dispozițiilor privind protecția consumatorilor;
b) celeritatea procedurii de cercetare – presupune obligația autorității com petente în
domeniul protecției consumatorilor de a proceda, fără întârziere, la cercetarea sesizării
consumatorilor, cu respectarea drepturilor persoanelor implicate și a regulilor prevăzute de
lege;
c) proporționalitatea – conform căreia trebuie respectat un raport corect între gravitatea
sau consecințele faptei constatate, circumstanțele săvârșirii acesteia și măsura sancționatorie
aplicată;
d) legalitatea măsurilor propuse/dispuse – presupune că autoritățile competente nu pot
propune/dispune decât măsuri le prevăzute de lege;
e) confidențialitatea – obligația personalului din cadrul autorităților competente de a
păstra confidențialitatea datelor, actelor, informațiilor de orice natură, prin a căror divulgare
se pot aduce prejudicii persoanelor fizice sau j uridice, care sunt sau pot fi menționate în aceste
informații;
f) recunoașterea reciprocă – orice produs legal fabricat sau comercializat într -un stat
membru al Uniunii Europene sau în Turcia ori fabricat în mod legal într -un alt stat aparținând
Spațiului Economic European este admis pe teritoriul României, dacă oferă un grad echivalent
de protecție cu cel impus de normele române.
g) protecția consumatorilor nu trebuie să includă bariere în calea liberei circulații a
mărfurilor și serviciilor.
h) universali tatea – obligatoriu pentru toți consumatorii și operatorii economici care
efectuează acte și fapte de comerț, în condițiile legii.
Să ne reamintim…
Orice ramura de drept este calauzita de principii de d rept. Principiile
fundamentale ale dreptului con traventional reprezintă idei directoare care
călăuzesc elaborarea cât și realizarea normelor contraventionale, evidențiind
trăsăturile legislației specifice .
U1.6. Rezumat
Dreptul protectiei consumatorului se poate defini ca un ansamblul de norme
juridice determinate de legis lația specifica , prin care statul, prin mijloacele
prevăzute de lege, protejează cetățenii în calitatea lor de consumatori, asigurând
cadrul necesar accesului neîngrădit la produse și servicii, informării lor complete
despre cara cteristicile esențiale ale acestora, apărării și asigurării drepturilor și
intereselor legitime ale persoanelor fizice împotriva unor practici incorecte,
participării acestora la fundamentarea și luarea deciziilor ce îi interesează în
calitate de consumato ri.▪Obiectul dreptului contravențional îl constituie relațiile
sociale care se stabilesc intre subiecții dreptului contravențional din momentul în
care legea contravențională obține forță juridică, parcurgînd etapele constatării
faptei contravenționale, aplicării sancțiunilor contravenționale și pană la
executarea pedepsei contravenționale .
▪Dreptul protectiei consumatorului are urmatoarele trasaturi: apartine dreptul
privat, are ca si caracteristica pozitia de a subiectelor .
▪Izvoarele dreptului protectie i consumatorului sunt izvoarele formale sub forma
actelor normative.
Unitatea de învățare U2. Politica, principiile si instrumentele de
protectie a consumatorului in UE
Cuprins
U2.1. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 11
U2.2. Obiectivele unitatii de invatare ………………………….. ………………………….. ……….. 11
U2.3. Temeiul juridic ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 12
U2.4. Masurile generale si masurile sectoriale ………………………….. ……………………….. 15
U2.5. Noul program al UE privind protectia consumatorului 2014 -2020 ……………….. 17
U2.6. Rezumat ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 21
U2.1. Introducere
Politica europeană de protecție a consumatorilor constituie un element v ital pentru
buna funcționare a pieței interne. Aceasta își propune să facă din Uniunea
Europeană o realitate tangibilă pentru toți cetățenii, asigurându -le drepturile ce le
revin în viața de zi cu zi în calitatea lor de consumatori. Întărirea poziției
consumatorilor, îmbunătățirea situației lor și protejarea eficace a siguranței și
intereselor lor economice au devenit provocări foarte importante.
U2.2. Obiectivele unității de învățare
Această unitate de învățare își propune ca obiec tiv principal prezentarea catre
studenți a legaturii dintre dreptul national si dreptul UE in domeniul drept ului
protectiei consumatorului .
La sfârșitul acestei unități de învățare studenții vor fi capabili să:
Identifice dimensiunea europeana a protecti ei consumatorului
identifice temeiul juridic al protectiei drept urilor consumatorului ;
identifice Masurile generale si masurile sectoriale la nivelul UE in domeniul
protectiei consumatorului ;
inteleaga efectele juridice ale noului program al UE privind pr otectia
consumatorului 2014 -2020 .
Durata medie de parcurgere a acestei unități de învățare este de 2 ore.
U2.3. Temeiul juridic
Articolul 4 alineatul (2) litera (f) și articolele 12, 114 și 169 din Tratatul privind
funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și articolul 38 din Carta drepturilor fundamentale a
Uniunii Europene, reprezinta temeiul juridic al reglementarilor la nivelul UE in domeniu
Protectiei consumatorului.
Articolul 4 (TFUE)
(1) Competența Uniunii este partajată cu statele membre în cazul în care tratatele îi atribuie o
competență care nu se referă la domeniile menționate la articolele 3 și 6.
(2) Competențele partajate între Uniune și statele membre se aplică în următoarele domenii
principale:
(a) piața internă;
(b) politica socială, pentru aspectele definite în prezentul tratat;
(c) coeziunea economică, social ă și teritorială;
(d) agricultura și pescuitul, cu excepția conservării resurselor biologice ale mării;
(e) mediul;
(f) protecția consumatorului;
(g) transporturile;
(h) rețelele transeuropene;
(i) energia;
(j) spațiul de libertate, securitate și justiție;
(k) obiectivele comune de securitate în materie de sănătate publică, pentru aspectele definite
în prezentul tratat.
(3) În domeniile cercetării, dezvoltării tehnologice și spațiului, Uniunea dispune de
competență pentru a desfășura acțiuni și, în special, pentru definirea și punerea în aplicare a
programelor, fără ca exercitarea acestei competențe să poată avea ca efect împiedicarea
statelor membre de a -și exercita propria competență.
(4) În domeniile cooperării pentru dezvoltare și ajutorului umanitar, Un iunea dispune de
competență pentru a întreprinde acțiuni și pentru a duce o politică comună, fără ca exercitarea
acestei competențe să poată avea ca efect lipsirea statelor membre de posibilitatea de a -și
exercita propria competență.
Articolul 2 (TFUE)
(1) În cazul în care tratatele atribuie Uniunii competență exclusivă într -un domeniu
determinat, numai Uniunea poate legifera și adopta acte cu forță juridică obligatorie, statele
membre putând să facă acest lucru numai în cazul în care sunt abilitate de Uniu ne sau pentru
punerea în aplicare a actelor Uniunii.
(2) În cazul în care tratatele atribuie Uniunii o competență partajată cu statele membre într -un
domeniu determinat, Uniunea și statele membre pot legifera și adopta acte obligatorii din
punct de vedere juridic în acest domeniu. Statele membre își exercită competența în măsura în
care Uniunea nu și -a exercitat competența. Statele membre își exercită din nou competența în
măsura în care Uniunea a hotărât să înceteze să și -o mai exercite.
(3) Statele membre își coordonează politicile economice și de ocupare a forței de muncă în
conformitate cu condițiile prevăzute în prezentul tratat, pentru definirea cărora Uniunea
dispune de competență.
(4) Uniunea este competentă, în conformitate cu dispozițiile Tratatulu i privind Uniunea
Europeană, să definească și să pună în aplicare o politică externă și de securitate comună,
inclusiv să definească treptat o politică de apărare comună.
(5) În anumite domenii și în condițiile prevăzute în tratate, Uniunea este competenta să
întreprindă acțiuni de sprijinire, coordonare sau completare a acțiunii statelor membre, fără a
înlocui însă prin aceasta competența lor în aceste domenii.
Actele Uniunii obligatorii din punct de vedere juridic, adoptate pe baza dispozițiilor tratatelo r
referitoare la aceste domenii, nu pot implica armonizarea actelor cu putere de lege și a
normelor administrative ale statelor membre.
(6) Întinderea și condițiile exercitării competențelor Uniunii sunt stabilite prin dispozițiile
tratatelor referitoare l a fiecare domeniu.
Articolul 3 (TFUE)
(1) Competența Uniunii este exclusivă în următoarele domenii:
(a) uniunea vamală;
(b) stabilirea normelor privind concurența necesare funcționării pieței interne;
(c) politica monetară pentru statele membre a căror mon edă este euro;
(d) conservarea resurselor biologice ale mării în cadrul politicii comune privind pescuitul;
(e) politica comercială comună.
(2) De asemenea, competența Uniunii este exclusivă în ceea ce privește încheierea unui acord
internațional în cazul în care această încheiere este prevăzută de un act legislativ al Uniunii,
ori este necesară pentru a permite Uniunii să își exercite competența internă, sau în măsura în
care aceasta ar putea aduce atingere normelor comune sau ar putea modifica domeniul de
aplicare a acestora.
Articolul 114 din TFUE constituie temeiul juridic pentru măsurile de armonizare din
cadrul pieței interne. Acesta subliniază obiectivul de a asigura un nivel ridicat de protecție,
inclusiv în ceea ce privește măsurile de protecție a c onsumatorilor, ținând seama în special de
orice noi evoluții întemeiate pe fapte științifice.
Articolul 169 din TFUE a introdus un temei juridic pentru o gamă completă de acțiuni
la nivel european. Acest articol prevede că „pentru a promova interesele cons umatorilor și
pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a consumatorilor, Uniunea contribuie la protecția
sănătății, a siguranței și a intereselor economice ale consumatorilor, precum și la promovarea
dreptului acestora la informare, educare și organi zare în vederea apărării intereselor lor.” De
asemenea, articolul prevede acordarea unei atenții sporite intereselor consumatorilor în cadrul
celorlalte politici ale UE. În acest sens, articolul 169 din TFUE consolidează articolul 114 și îi
lărgește domeni ul de acțiune dincolo de piața unică, astfel încât să includă accesul la bunuri și
servicii, accesul la instanțe, calitatea serviciilor publice, precum și anumite aspecte privind
nutriția, alimentele, locuințele și politica privind sănătatea. Acesta preciz ează, de asemenea,
că acțiunile UE nu pot împiedica un stat membru să mențină sau să introducă măsuri mai
stricte, atât timp cât acestea sunt compatibile cu tratatele. În consecință, politica de protecție a
consumatorilor constituie în prezent o parte inte grantă a obiectivului strategic al Uniunii de
ameliorare a calității vieții pentru toți cetățenii săi. În afară de acțiunile directe destinate
protejării drepturilor acestora, Uniunea se asigură că interesele consumatorilor sunt incluse în
legislația UE di n toate domeniile relevante de politici. Programul din domeniul protecției
consumatorilor (2007 -2013) are ca scop să asigure același nivel ridicat de protecție a
consumatorilor pentru toți cei 503 milioane de cetățeni ai UE, concentrându -se în mod
deosebit pe protecția consumatorilor și informarea consumatorilor din statele membre care au
aderat după 1 mai 2004. Un al doilea scop general constă în asigurarea unei aplicări efective a
normelor de protecție a consumatorilor prin măsuri de cooperare în vederea aplicării
legislației, căi de atac, informare și educare.
În conformitate cu articolul 12 din TFUE, cerințele din domeniul protecției
consumatorilor se iau în considerare în definirea și punerea în aplicare a celorlalte politici și
acțiuni ale Uniunii. Art icolul 38 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
consolidează protecția consumatorilor prevăzând obligația ca politicile Uniunii să asigure un
nivel ridicat de protecție a consumatorilor.
Să ne reamintim…
Politica europeană de protecți e a consumatorilor constituie un element vital pentru
buna funcționare a pieței interne. Aceasta își propune să facă din Uniunea Europeană
o realitate tangibilă pentru toți cetățenii, asigurându -le drepturile ce le revin în viața
de zi cu zi în calitatea l or de consumatori. Întărirea poziției consumatorilor,
îmbunătățirea situației lor și protejarea eficace a siguranței și intereselor lor
economice au devenit provocări foarte importante .
Articolul 4 alineatul (2) litera (f) și articolele 12, 114 și 169 din Tratatul privind
funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și articolul 38 din Carta drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene, reprezinta temeiul juridic al reglementarilor la
nivelul UE in domeniu Protectiei consumatorului.
U2.4. Masurile generale si masu rile sectoriale
Măsurile UE în sprijinul consumatorilor au debutat sub forma unor planuri de acțiune,
începând cu Rezoluția Consiliului din 14 aprilie 1975. În urma încheierii procesului de
realizare a pieței unice, protecția consumatorilor trebuie să fie considerată în prezent drept una
dintre principalele politici ale UE. Strategia pentru protecția consumatorilor la nivel european
pentru 2007 -2013 stabilește trei obiective principale:
întărirea poziției consumatorilor prin crearea unei piețe mai transpar ente
care să le ofere o alegere reală, de exemplu în ceea ce privește prețul și calitatea;
îmbunătățirea situației consumatorilor din punctul de vedere al
prețurilor, calității, diversității, accesibilității, securității etc.;
protejarea eficace a consum atorilor împotriva riscurilor și amenințărilor
grave.
Pentru a atinge aceste obiective, politica UE de protecție a consumatorilor se va
concentra pe următoarele domenii prioritare:
o monitorizare mai atentă a piețelor de consum și a politicilor naționale
în materie de protecție a consumatorilor;
o mai bună reglementare privind protecția consumatorilor;
ameliorarea controlului aplicării și a căilor de atac;
o mai bună informare și educare a consumatorilor;
elaborarea celorlalte politici și reglementări ale UE ținând cont de
consumatori;
o mai bună protecție a consumatorilor din UE pe piețele internaționale.
Programul pentru protecția consumatorilor – Programul privind acțiunea Comunității
în domeniul politicii consumatorilor (2007 -2013) – constituie cadrul f inanciar care
completează strategia. Ambele texte sunt în curs de revizuire, deoarece Parlamentul și
Consiliul discută acum „O agendă a consumatorului european” și o propunere de regulament
cu privire la un program privind protecția consumatorilor pentru perioada 2014 -2020.
Comisia consideră că simplificarea și îmbunătățirea mediului de reglementare din
domeniul protecției consumatorilor vor constitui un obiectiv major pe viitor, implicând
numeroase directive, hotărâri ale Curții de Justiție și diverse re glementări din statele membre.
În februarie 2007, Comisia a prezentat Cartea verde privind revizuirea acquis -ului în
domeniul protecției consumatorilor, care abordează opt directive din acest domeniu.
Modernizarea și simplificarea normelor existente, acolo unde este posibil, ar putea fi benefice
atât pentru consumatori (permițând accesul la o mai mare varietate de produse la prețuri mai
bune), cât și pentru întreprinderi (reducând obligațiile care le sunt impuse).
Pentru a consolida încrederea consumatoril or în piața unică, Actul privind piața unică
din aprilie 2011 a propus o serie de măsuri, printre care propuneri privind soluționarea
alternativă a litigiilor, acțiunile colective în despăgubire și drepturile pasagerilor. În octombrie
2012, Comisia a preze ntat spre adoptare un nou set de măsuri (Actul privind piața unică II).
Acesta se axează pe o revizuire a normelor privind siguranța generală a produselor și
supravegherea pieței și include o inițiativă privind conturile bancare. Aceasta din urmă ar
asigur a o transparență și o comparabilitate sporite în ceea ce privește comisioanele bancare și
ar facilita schimbarea conturilor pentru consumatori.
Masuri sectoriale
1.Grupuri de consumatori
Implicarea reprezentanților intereselor consumatorilor din UE es te o prioritate pentru
instituțiile europene. Grupul consultativ european al consumatorilor (GCEC) este principalul
forum utilizat de Comisie pentru a se consulta cu organizațiile de consumatori de la nivel
național sau european. Instituit prin Decizia 200 9/705/CE a Comisiei, GCEC poate oferi
Comisiei consultanță și informații cu privire la orice aspect legat de protecția intereselor
consumatorilor la nivelul Uniunii.
2.Educarea consumatorilor
UE a organizat acțiuni destinate educării consumatorilor la di verse niveluri, de
exemplu prin includerea treptată a educației consumatorilor în programele școlii primare și
secundare. Agenda Europa este o agendă școlară destinată elevilor din ciclul secundar cu
vârste cuprinse între 15 și 18 ani. Agenda conține infor mații destinate tinerilor despre aspecte
legate de UE, inclusiv despre drepturile lor de consumatori. De asemenea, Comisia a
organizat sisteme -pilot de formare a profesorilor și a sprijinit crearea unor cursuri de masterat
în domeniul politicii de protecți e a consumatorilor. Instrumentul interactiv online de educare a
consumatorilor „Dolceta” ( www.dolceta.eu ) este disponibil acum în toate statele membre și în
toate limbile oficiale. Acesta este destinat formatorilor și profesorilor, dar și consumatorilor
avizați și abordează, printre altele, drepturile de bază ale consumatorilor, siguranța produselor
și educația financiară.
3.Informarea consumatorilor
Adesea, consumatorii nu își cunosc drepturile, mai ales când este vorba despre
achizițiile transfrontaliere sau online de produse sau servicii. Această situație constituie o
problemă pentru consumatori, care nu pot să ia decizii în cunoștință de cauză. Dacă ar fi mai
bine informați, consumatorii ar avea mai multă încrede re – o condiție esențială pentru
dezvoltarea viitoare a pieței interne. UE a creat o rețea de centre europene ale consumatorilor
care să ofere informații transfrontaliere și consiliere referitoare la problemele întâlnite în
achizițiile transfrontaliere și să soluționeze plângerile consumatorilor. O rețea paralelă, numită
FIN-NET, îndeplinește același rol în cazul plângerilor legate de serviciile financiare
transfrontaliere. Comisia organizează, de asemenea, campanii de informare a consumatorilor
în statele membre și publică ghiduri practice pentru consumatori.
4.Exercitarea drepturilor consumatorilor
Exercitarea efectivă și corectă a drepturilor consumatorilor este la fel de importantă ca
existența lor. Responsabilitatea pentru aplicarea lor revine în gene ral autorităților publice
naționale. Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 privind cooperarea în materie de protecție a
consumatorului regrupează aceste autorități naționale în cadrul unei rețele la nivelul UE care
vizează asigurarea respectării drepturilor cons umatorilor. Rețeaua constituie un forum pentru
schimburi de informații și acțiuni de cooperare în vederea combaterii oricăror încălcări ale
legislației de protecție a consumatorilor la nivel transfrontalier (de exemplu, a reglementărilor
privind publicitat ea înșelătoare, pachetele de servicii de vacanță sau vânzările la distanță).
Rețeaua desfășoară, de asemenea, activități comune de supraveghere a pieței și de aplicare a
legii, de exemplu, sub forma unor raiduri pe internet în cursul cărora autoritățile ve rifică dacă
site-urile web respectă legea. O comunicare a Comisiei din 2 iulie 2009 [4] stabilește
domeniile prioritare de acțiune în ceea ce pr ivește exercitarea drepturilor consumatorilor:
o cooperare mai strânsă între autoritățile naționale (cum ar fi Rețeaua de
cooperare în domeniul protecției consumatorilor) și consolidarea sistemelor de
supraveghere a pieței (cum ar fi sistemul de alertă rap idă pentru produse periculoase
RAPEX);
asigurarea unei transparențe sporite a acțiunilor de supraveghere a pieței
și a investigațiilor;
elaborarea unor interpretări comune a legislației pentru protecția
consumatorilor;
consolidarea monitorizării pieței;
o cooperare internațională mai strânsă prin acorduri cu autoritățile de
aplicare a legii, de exemplu din SUA și China.
U.2.5. Noul program al UE privind protectia consumatorului 2014 -2020
Strategia Europa 2020 face apel la „acordarea mijloacelor necesare cetățenilor pentru a
participa pe deplin la piața unică”, ceea ce „implică o consolidare a capacității și încrederii lor
de a achiziționa bunuri și servicii transfrontaliere”.
A devenit din ce în ce mai evident că, într -un moment în care Europa are nevoie de noi
surse de creștere, politica privind protecția consumatorilor reprezintă un domeniu care poate
aduce o contribuție importantă la îndeplinirea obiectivelor Europa 2020. În Europa există 500
de milioane de consumatori, iar cheltuielile de consum reprez intă 56% din PIB -ul UE. Cu cât
sunt mai mulți consumatori care sunt în măsură să ia decizii în cunoștință de cauză, cu atât
impactul pe care îl au asupra consolidării pieței unice și a stimulării creșterii este mai
pronunțat. Consumatorii capacitați decizi onal care sunt bine protejați și care pot beneficia de
piața unică pot astfel stimula inovarea și creșterea cerând valoare, calitate și servicii.
Întreprinderile care reacționează vor face față cel mai bine presiunilor de pe piața mondială.
Capacitarea dec izională a consumatorilor nu este doar un aspect legat de drepturile
acestora, ci este legată și de crearea unui mediu global care să permită consumatorilor să -și
exercite drepturile respective și să beneficieze de pe urma lor. Aceasta înseamnă crearea unu i
cadru în care consumatorii se pot baza pe premisa că siguranța este garantată și că există
instrumente care să detecteze deficiențele din standarde și practici și care să le remedieze în
mod eficace în întreaga Europă. Aceasta implică crearea unui mediu în care consumatorii,
prin educație, informare și sensibilizare, să știe cum să navigheze pe piața unică astfel încât să
beneficieze de cele mai bune oferte de produse și servicii. În cele din urmă, consolidarea
capacității și încrederii consumatorilor pre supune ca aceștia să își poată exercita cu încredere
drepturile care decurg din calitatea de cetățean al UE în întreaga Europă și ca, atunci când
ceva nu merge bine, ei să se poată baza atât pe aplicarea efectivă a acestor drepturi și pe
accesul facil la m ăsuri reparatorii eficiente.
Comunicarea „Un buget pentru Strategia Europa 2020 din 29 iunie 2011 menționează
alocarea a 175 de milioane EUR (la prețurile constante din 2011) Programului privind
protecția consumatorilor pentru perioada 2014 -2020.
În acest context, prezenta propunere are ca scop realizarea unui Program privind
protecția consumatorilor pentru perioada 2014 -2020, ca succesor al Programului de acțiune
comunitară în domeniul politicii de protecție a consumatorilor pentru perioada 2007 -2013.
Noul program privind protecția consumatorilor va sprijini obiectivul general al
politicii viitoare privind protecția consumatorilor, plasând în centrul pieței unice un
consumator capacitat decizional. Politica europeană privind protecția consumatorilor sprijin ă
și completează politicile naționale, propunându -și să asigure ca cetățenii UE să poată
beneficia pe deplin de avantajele oferite de piața unică și că, în acest sens, siguranța și
interesele lor economice sunt protejate în mod corespunzător.
Amplificarea marii forțe economice a cheltuielilor de consum (care reprezintă 56% din
PIB-ul UE) va contribui semnificativ la îndeplinirea obiectivului UE de relansare a creșterii.
Contextul general
Principalele probleme care trebuie abordate prin finanțarea de acțiuni în cadrul noului
program sunt grupate în următoarele patru categorii:
i) Siguranță: diferențe între statele membre în ceea ce privește aplicarea
legislației privind siguranța produselor, prezența unor produse nesigure pe piața unică;
riscurile le gate de globalizarea lanțului de producție; siguranța serviciilor; lipsa unei structuri
de coordonare adecvate la nivelul UE care să asigure cel mai bun randament al cofinanțării
UE.
ii) Informare și educație: lipsa datelor solide și de bună calita te și a analizei
referitoare la funcționarea pieței unice pentru consumatori; capacitatea insuficientă a
organizațiilor consumatorilor, inclusiv lipsa resurselor și a expertizei, în special în noile
statele membre; lipsa informațiilor transparente, compara bile, fiabile și ușor de utilizat pentru
uzul consumatorilor, în special în cazurile transfrontaliere; cunoștințe și înțelegere reduse cu
privire la principalele drepturi ale consumatorilor și la măsurile de protecție, atât din partea
consumatorilor cât și a comercianților cu amănuntul; insuficiența instrumentelor actuale ale
UE de educație a consumatorilor, în special în ceea ce privește evoluția mediului digital.
iii) Drepturi și măsuri reparatorii: protecția insuficientă a drepturilor
consumatori lor, în special în situații transfrontaliere; necesitatea de a se continua creșterea
gradului de integrare a intereselor consumatorilor în politicile UE; problemele cu care se
confruntă consumatorii atunci când încearcă să obțină despăgubiri, în special în situații
transfrontaliere.
iv) Aplicarea legii: Rețeaua CPC (rețeaua autorităților naționale însărcinate cu
aplicarea legii) nu este utilizată la întregul său potențial; nivelul scăzut de informare privind
ECC -Net (rețeaua centrelor europene pentru consumatori) în rândul consumatorilor și
necesitatea de a consolida eficacitatea acesteia.
În același timp, noul program, cu cele patru priorități ale sale vizând siguranța,
informarea și educația, drepturile și măsurile reparatorii și aplicarea legii (SI RE), trebuie să
țină seama de noile provocări ale societății care au căpătat importanță în ultimii ani. Acestea
includ: complexitatea sporită a procesului decizional al consumatorilor, necesitatea de a
evolua spre modele de consum mai sustenabile, oportuni tățile și amenințările create de
digitalizare, creșterea excluziunii sociale și a numărului de consumatori vulnerabili și
îmbătrânirea populației.
Accentul acțiunilor în cadrul Programului privind protecția consumatorilor
În timp ce problemele care trebuie soluționate prin politica privind protecția
consumatorilor sunt ample, dimensiunile relativ reduse ale programului privind protecția
consumatorilor înseamnă că acțiunile care urmează să fie finanțate în cadrul acestuia trebuie
să se axeze pe domenii în ca re intervenția la nivelul UE poate face diferența și adăuga valoare.
Zonele selectate pentru desfășurarea acțiunilor sunt de trei tipuri:
i) Acțiuni ce corespund obligațiilor juridice create de tratat și de acquis -ul UE
existent în domeniul protec ției consumatorilor în sarcina UE și a statelor membre:
– Finanțarea întreținerii și funcționării corespunzătoare a rețelei RAPEX, a rețelei
CPC a autorităților însărcinate cu aplicarea legii și a bazelor de date privind produsele
cosmetice.
ii) Acțiuni care nu sunt sau nu pot fi întreprinse la nivel național, din cauza
caracterului lor de nivel UE:
– asistarea consumatorilor privind aspectele transfrontaliere prin:
– cofinanțarea funcționării Rețelei centrelor europene pentru consumatori (E CC).
Autoritățile naționale sau organizațiile consumatorilor nu sunt, de obicei, în măsură să
furnizeze consiliere și sprijin consumatorilor privind aspectele transfrontaliere;
– susținerea dezvoltării, la nivelul întregii Uniuni, a unui sistem onli ne de
soluționare a litigiilor care să abordeze și cazurile transfrontaliere;
– dezvoltarea cooperării cu parteneri internaționali pentru a contracara impactul
globalizării lanțului de producție asupra siguranței produselor;
– sprijinirea producerii de dat e referitoare la piețele de consum comparabile la nivel
european în vederea realizării unei analize comparative între statele membre și pentru a
contribui la procesul de elaborare a politicilor la nivelul UE;
– asigurarea faptului că interesele consumatori lor sunt reprezentate la nivelul UE prin
acordarea de sprijin financiar organizațiilor consumatorilor de la nivelul UE.
iii) Acțiuni care să completeze și să îmbunătățească eficiența măsurilor
întreprinse la nivel național:
– coordonarea și cofinan țarea acțiunilor comune în materie de siguranță a produselor
și de asigurare a respectării drepturilor consumatorilor;
– sprijin pentru campaniile de sensibilizare cu privire la aspecte legate de consumatori
organizate împreună cu statele membre și cu alte părți interesate și colaborarea cu
intermediari în vederea furnizării de informații clare, transparente și fiabile consumatorilor;
– sprijin pentru programele de formare destinate organizațiilor naționale ale
consumatorilor, care ar fi mult mai costisitoa re la nivel național în lipsa efectului economiei
de scară;
– furnizarea unei platforme pentru schimbul și punerea în comun de bune practici în
materie de educație a consumatorilor.
Scopul Programului privind protecția consumatorilor este de a sprijini obi ectivul
strategic, acela de a plasa în centrul pieței unice un consumator capacitat decizional.
Programul va realiza acest obiectiv prin contribuția sa la protecția sănătății, a siguranței și a
intereselor economice ale consumatorilor, precum și la promova rea dreptului acestora la
informare, educație și organizare în vederea apărării intereselor lor. Programul va completa,
susține și monitoriza politicile statelor membre.
Să ne reamintim…
Politica privind protecția consumatorilor reprezintă un domeniu care poate aduce
o contribuție importantă la îndeplinirea obiectivelor Europa 2020.
Capacitarea decizională a consumatorilor nu este doar un aspect legat de
drepturile acestora, ci este legată și de crearea unui mediu global care să permită
consumatorilo r să-și exercite drepturile respective și să beneficieze de pe urma
lor. Aceasta înseamnă crearea unui cadru în care consumatorii se pot baza pe
premisa că siguranța este garantată și că există instrumente care să detecteze
deficiențele din standarde și pr actici și care să le remedieze în mod eficace în
întreaga Europă.
U2.6. Rezumat
Politica europeană de protecție a consumatorilor constituie un element vital
pentru buna funcționare a pieței interne. Aceasta își propune să facă din Uniunea
Europeană o realitate tangibilă pentru toți cetățenii, asigurându -le drepturile ce le
revin în viața de zi cu zi în calitatea lor de consumatori. Întărirea poziției
consumatorilor, îmbunătățirea situației lor și protejarea eficace a siguranței și
intereselor lor econ omice au devenit provocări foarte importante.
Articolul 4 alineatul (2) litera (f) și articolele 12, 114 și 169 din Tratatul privind
funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și articolul 38 din Carta drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene, reprezinta teme iul juridic al reglementarilor la
nivelul UE in domeniu Protectiei consumatorului.
Consolidarea capacității și încrederii consumatorilor presupune ca aceștia să își
poată exercita cu încredere drepturile care decurg din calitatea de cetățean al UE
în între aga Europă și ca, atunci când ceva nu merge bine, ei să se poată baza atât
pe aplicarea efectivă a acestor drepturi și pe accesul facil la măsuri reparatorii
eficiente.
Unitatea de învățare U3. Protectia vietii, sanatatii, securitatii si a
intereselor economice ale consumatorilor
Cuprins
U3.1. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 22
U3.2. Obiectivele unitatii de invatare ………………………….. ………………………….. ……….. 23
U3.3. Protecția vieții, sănătății și securității consumatorilor ………………………….. …….. 23
U3.4. Protecția intereselor economice ale consumatorilor prin contractele de credit … 25
U3.5. Protecția intereselor economice ale consumatorilor prin serviciile de
intermediere imobiliara ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 28
U3.6. Protecția intereselor economice ale consumatorilor la incheierea
contractelor………………………………………………………………….. …………………….. 29
U3.7. Rezumat ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 32
U3.1. Introducere
Protectia consumatorilor apare ca reactie la imperfectiunile pietei.
Programele guvernelor în domeniu urmaresc realizarea unei calitati
corespunzatoare a bunurilor si serviciilor oferite pietei, asigurarea unor pretu ri în
concordanta cu veniturile populatiei, informarea eficienta a consumatorilor si
apararea acestora împotriva unor politici economice agresive.
Desi reglementari privind protejarea sanatatii publice sau a intereselor
economice ale consumatorilor existau si înainte de 1989, acestea erau prea putin
respectate, iar despre organizatii specializate nici nu putea fi vorba.
Astfel, începutul miscarii consumeriste în România îl putem considera
momentul înfiintarii Asociatiei pentru Protectia Consumatorilor, în f ebruarie 1990.
În urmatorii doi ani, aceasta a luat atitudine fata de importatorii care, atrasi de
mirajul unor afaceri la care nici nu visau cu putin timp în urma, aduceau în tara si
comercializau produse de o calitate îndoielnica, produse periculoase pen tru
sanatatea populatiei. Aceasta asociatie a editat si o publicatie proprie numita "23
de milioane".
În august 1992 este publicata Ordonanta Guvernului nr. 21 privind
protectia consumatorilor si se înfiinteaza Oficiul pentru Protectia Consumatorilor
(OPC) , organism cu responsabilitati în aplicarea politicii guvernului în domeniul
protectiei consumatorilor.
U3.2. Obiectivele unității de învățare
Această unitate de învățare își propune ca obiectiv prezentarea catre studenți a
principalelor drepturi ale consumatorilor aparate prin intermediul reglementarii de
baza in domeniu, si anume OG 21 din 1998. La sfârși tul acestei unități de învățare
studenții vor fi capabili să:
identifice obiective ale domeniului protectiei consumatorului ;
înțeleagă și să explice elementele care stau la baza protectiei consumatorului ;
identifice drepturile consumatorilor si obligatiile operatorilor economici ;
Durata medie de parcurgere a acestei unități de învățare este de 2 ore.
U3.3. Protecția vieții, sănătății și securității consumatorilor
Avand ca obiectiv principal protectia vietii, sanatatii si securi tatii consumatorilor, OG
21 din 1998 interzice comercializarea de produse sau prestarea de servicii care, utilizate în
condiții normale, pot pune în pericol viața, sănătatea sau securitatea consumatorilor.
De asemenea se interzic producerea, importul ș i comercializarea produselor
falsificate sau contrafăcute.
Produsele se comercializează numai în cadrul termenului de valabilitate/datei de
minimă durabilitate pentru produsele nealimentare sau al datei -limită de consum pentru
produsele alimentare/date i durabilității minimale stabilite de producător.
Se interzice modificarea termenului de valabilitate/datei de minimă durabilitate sau a
datei -limită de consum/datei durabilității minimale înscrise pe produs, pe etichetă, pe ambalaj
sau, după caz, în d ocumentele însoțitoare.
Guvernul, prin organismele sale specializate, stabilește norme și reglementări specifice
sau le îmbunătățește pe cele existente, când se impune protecția vieții, sănătății sau securității
consumatorilor, în următoarele cazuri:
a) fabricarea, importul, conservarea, ambalarea, etichetarea, manipularea,
transportul, depozitarea, pregătirea pentru vânzare și vânzarea produselor;
b) furnizarea și utilizarea produselor, precum și prestarea serviciilor.
Normele și reglementările s e referă la grupe de produse și servicii care, anual, sunt
nominalizate și actualizate de către Guvern, dacă acest lucru se impune.
Operatorii economici sunt obligați :
a) producătorii:
– să pună pe piață numai produse sigure și, dacă actele nor mative în vigoare prevăd,
acestea să fie testate și/sau certificate;
– să pună pe piață numai produse care respectă condițiile prescrise sau declarate;
– să oprească livrările, respectiv să retragă de pe piață și/sau de la consumatori
produsele la care organele abilitate ori specialiștii proprii au constatat neîndeplinirea
caracteristicilor prescrise, declarate sau care ar putea afecta viața, sănătatea, securitatea ori
interesul economic al consumatorilor, dacă această măsură constituie singurul mij loc prin care
se pot elimin a neconformitățile respective;
– să asigure, atât pe durata de fabricație, cât și după scoaterea din programul de
fabricație, pentru perioada cel puțin egală cu durata medie de utilizare, calculată de la data
vânzării ultimelo r produse, direct sau prin terți abilitați, piesele de schimb aferente și service –
ul necesar produselor de folosință îndelungată;
– să folosească în activitatea de producție și depozitare spații corespunzătoare.@
b) distribuitorii:
– să se asi gure că produsele oferite spre comercializare sunt sigure și respectă
condițiile prescrise sau declarate;
– să nu comercializeze produse despre care dețin informații sau consideră că pot fi
periculoase;
– să anunțe, imediat, autoritățile publice co mpetente, precum și producătorul despre
existența pe piață a oricărui produs de care au cunoștință că este periculos;
– să retragă de la comercializare produsele la care organele abilitate de lege au
constatat că nu îndeplinesc caracteristicile prescri se sau declarate, dacă aceasta constituie
singurul mijloc prin care se pot elimina neconformitățile respective;
– să asigure condițiile tehnice stabilite de producător pe timpul transportului,
manipulării, depozitării și desfacerii produselor;
c) prestatorii de servicii:
– să folosească, în cadrul serviciilor prestate, numai produse și proceduri sigure și,
după caz, dacă actele normative în vigoare prevăd, acestea să fie testate și/sau certificate, și să
anunțe imediat existența pe piață a oric ărui produs despre care au cunoștință că este periculos;
– să presteze numai servicii care nu afectează viața, sănătatea sau securitatea
consumatorilor ori interesele economice ale acestora;
– să respecte condițiile prescrise sau declarate, precum și clauzele prevăzute în
contracte;
– să asigure, la prestarea serviciilor nealimentare, condiții igienice, condițiile stabilite
de producător, de actele normative în vigoare, precum și cele specifice desfășurării activității
Să ne reamintim…
Se interzice comercializarea de produse sau prestarea de servicii care,
utilizate în condiții normale, pot pune în pericol viața, sănătatea sau securitatea
consumatorilor.
De asemenea se interzic producerea, importul și comercializarea
produselor fals ificate sau contrafăcute.
Produsele se comercializează numai în cadrul termenului de
valabilitate/datei de minimă durabilitate pentru produsele nealimentare sau al
datei -limită de consum pentru produsele alimentare/datei durabilității minimale
stabilit e de producător.
Se interzice modificarea termenului de valabilitate/datei de minimă
durabilitate sau a datei -limită de consum/datei durabilității minimale înscrise pe
produs, pe etichetă, pe ambalaj sau, după caz, în documentele însoțitoare.
U3.4. Protecția intereselor economice ale consumatorilor prin contractele de credit
Guvernul adoptă reglementări specifice în scopul prevenirii și combaterii practicilor ce
dăunează intereselor economice ale consumatorilor.
Operatorii economici sunt obligați să pună pe piață numai produse sau servicii care
corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, să se comporte în mod corect în relațiile cu
consumatorii și să nu folosească practici comerciale abuzive.
În cazul serviciilor financiare, consumatorul are dreptul de a fi informat în mod corect,
încă din faza precontractuală, asupra tuturor condițiilor contractuale.
La solicitarea unei oferte de credit, furnizorul de servicii financiare are obligația de a
oferi gratuit consumatorului, pe hârtie sau pe a lt suport durabil, un grafic de rambursare ori alt
document care să menționeze costurile totale ce vor fi suportate de consumator și un exemplar
al proiectului contractului de credit.
Orice formă de publicitate referitoare la contractele de credit care i ndică o rată a
dobânzii sau orice alte cifre referitoare la costul creditului pentru consumator va cuprinde
următoarele informații standard, prin intermediul unui exemplu reprezentativ:
a) rata dobânzii aferente creditului, fixă și/sau variabilă, împre ună cu informații
privind orice costuri incluse în costul total al creditului pentru consumator;
b) valoarea totală a creditului;
c) dobânda anuală efectivă, conform prevederilor legale specifice;
d) durata contractului de credit;
e) valoar ea totală plătibilă de consumator.
În orice formă de publicitate, informațiile referitoare la costuri vor fi scrise vizibil și
ușor de citit, în același câmp vizual și cu caractere de aceeași mărime.
În cazurile în care, pentru acordarea creditului , consumatorul este obligat să încheie
un contract de asigurare, se va menționa acest lucru în publicitate
În cadrul contractelor încheiate cu consumatorii, furnizorii de servicii financiare sunt
obligați să respecte următoarele reguli:
a) contractele vor fi redactate în scris, vizibil și ușor de citit, cu o mărime a fontului
utilizat de minimum 10, pe hârtie sau pe alt suport durabil, în cel puțin două exemplare, fiind
remis câte un exemplar original fiecărei părți. Culoarea de fond a hârtiei pe care este redactat
contractul trebuie să fie în contrast cu cea a fontului utilizat;
b) dobânzile, precum și toate comisioanele, taxele, tarifele, spezele bancare sau orice
alte costuri aferente acordării și derulării contractului, respectiv aferente unor s ervicii în
privința cărora consumatorul nu dispune de libertate de alegere vor fi menționate în contract,
fără a se face trimiteri la condiții generale de afaceri ale furnizorului de servicii financiare,
lista de tarife și comisioane sau orice alt înscris;
c) în situațiile în care există drept de rambursare anticipată, comisionul de
rambursare anticipată a creditului se determină în strânsă legătură cu pierderile creditorului
aferente rambursării anticipate și nu trebuie să constituie un obstacol dispro porționat în
exercitarea dreptului consumatorului de a rambursa anticipat creditul;
d) în contractul de credit/depozit se vor menționa și costurile de administrare, de
retragere numerar și/sau de depunere numerar aferente contului curent, care cad în s arcina
consumatorului, dacă furnizorul de servicii financiare percepe astfel de comisioane. Costurilor
aferente contului curent menționate mai sus nu le sunt aplicabile prevederile lit. e);
e) fără a prejudicia prevederile privind modificarea dobânzii, pe parcursul derulării
contractului:
1. se interzice majorarea comisioanelor, taxelor, tarifelor, spezelor bancare sau a
oricăror altor costuri menționate în contract;
2. se interzice introducerea și perceperea de noi taxe, comisioane, tarife, spe ze
bancare sau orice alte costuri care nu au fost menționate în contract;
f) în contract se va menționa tipul de dobândă, variabilă și/sau fixă, iar dacă dobânda
este fixă numai pentru o anumită perioadă, aceasta va fi precizată cu exactitate;
g) în contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli:
1. variația ratei dobânzii trebuie să fie independentă de voința furnizorului de
servicii financiare, raportată la fluctuațiile unor indici de referință verificabili, mențio nați în
contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru;
2. dobânda poate varia în funcție de dobânda de referință a furnizorului de servicii
financiare, cu condiția ca aceasta să fie unică pentru toate produsele financiare destinate
persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv și să nu fie majorată peste un anumit
nivel, stabilit prin contract;
3. formula după care se calculează variația dobânzii trebuie indicată în mod expres
în contract, cu precizarea periodicității și/ sau a condițiilor în care survine modificarea ratei
dobânzii, atât în sensul majorării, cât și în cel al reducerii acesteia;
h) sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul furnizorului de servicii
financiare să modifice unilateral clauzele co ntractuale fără încheierea unui act adițional,
acceptat de consumator;
i) orice notificare cu privire la modificarea conținutului clauzelor contractuale
referitoare la costuri va fi transmisă consumatorilor cu cel puțin 30 de zile înainte de intrarea
acesteia în vigoare. Consumatorul are la dispoziție un termen de 15 zile de la primirea
notificării pentru a comunica opțiunea sa de acceptare sau de neacceptare a noilor condiții.
Neprimirea unui răspuns din partea consumatorului în termenul menționat ante rior nu este
considerată acceptare tacită;
j) pentru orice modificare a nivelului costurilor creditului, conform condițiilor
contractuale, furnizorul de servicii financiare este obligat să notifice consumatorul, în funcție
de opțiunea scrisă a acestuia , exprimată în contract, prin una sau mai multe metode: scrisoare
recomandată, e -mail, sms, și va pune la dispoziția acestuia un nou grafic de rambursare;
k) furnizorul de servicii financiare va lua toate măsurile necesare pentru a efectua
repararea în termen de maximum 15 zile a eventualelor prejudicii cauzate consumatorului prin
nerespectarea obligațiilor asumate prin contract și va face dovada demersurilor întreprinse în
acest sens;
l) contractul de credit va conține obligatoriu o prevedere prin care consumatorul să
fie atenționat despre raportarea la Biroul de Credit, Centrala Riscurilor Bancare și/sau la alte
structuri asemănătoare existente, în cazul în care acesta întârzie cu achitarea ratelor scadente,
dacă există această obligație de raporta re;
m) la încetarea contractului, inclusiv prin ajungere la termen, reziliere sau denunțare
unilaterală din partea consumatorului, furnizorul de servicii financiare va oferi gratuit
consumatorului un document care să ateste faptul că au fost stinse toa te obligațiile dintre părți.
Totodată, se vor închide și conturile aferente serviciului financiar de bază furnizat, fără a fi
necesară depunerea unei alte cereri de către consumator și fără plata unor costuri
suplimentare. Contul nu va fi închis în situați a în care acesta este poprit sau indisponibilizat,
conform legii, pentru îndeplinirea de către consumator a unor obligații asumate față de
furnizorul de servicii financ iare însuși sau față de terți.
U3.5. Protecția intereselor economice ale consumator ilor prin serviciile de
intermediere imobiliara
În cazul serviciilor de intermediere imobiliară, consumatorul va fi informat în scris,
corect, complet și precis, încă din faza precontractuală, cu privire la:
a) prețurile practicate în piață pentru ti pul de imobil ce urmează a face obiectul
intermedierii imobiliare, conform informațiilor existente în baza de date a agenției imobiliare;
b) deficiențe și alte inconveniente cunoscute de agenția imobiliară sau pe care în
mod rezonabil putea să le cunoa scă, incluzând surse de zgomot, umezeală, poluare, miros,
pericol de inundații sau surpări, organizarea în apropiere a unor manifestări populare
periodice, istoricul terenului sau al clădirii, posibile dezavantaje ale vecinătăților;
c) nivelul comision ului practicat de agenția imobiliară;
d) situația juridică a imobilului;
e) nivelul estimativ al costurilor ce urmează să fie suportate de consumator, pentru
obținerea documentelor și întocmirea actelor necesare încheierii contractului.@
Contra ctul de intermediere imobiliară va cuprinde cel puțin următoarele elemente:
a) datele de identificare a părților;
b) obiectul contractului/natura serviciului prestat;
c) prețul solicitat de proprietar/pe care este dispus să îl plătească cumpără torul;
d) termenul de valabilitate al contractului;
e) condițiile în care contractul poate fi denunțat unilateral;
f) condițiile în care contractul poate fi reziliat;
g) nivelul maxim al comisionului datorat de consumator agenției imobiliar e pentru
contractul ce urmează să se încheie;
h) clauza de exclusivitate, în cazul în care aceasta a fost acceptată de părți;
i) precizarea situațiilor în care consumatorul datorează comision agenției imobiliare;
j) drepturile și obligațiile pă rților;
k) situațiile de forță majoră;
l) data încheierii contractului.
Contractele de intermediere imobiliară în care consumatorul are calitatea de potențial
cumpărător vor conține, în plus față de cele prevăzute anterior , următoarele elemente:
1. caracteristicile generale ale imobilului, care pot influența decizia de cumpărare,
incluzând nivelul de finisare, dimensiuni, vechime și poziționarea față de punctele cardinale;
2. tarifele pentru serviciile prestate.
O tranzacție imobiliară se consideră încheiată în momentul în care vânzătorul și
cumpărătorul au semnat actul de vânzare -cumpărăre
Contractul de intermediere imobiliară sau alte eventuale contracte accesorii încheiate
între consumator și agenția imobiliară nu pot conține clauze pe nale care să oblige
consumatorul care nu își îndeplinește angajamentele contractuale la plata unei sume mai mari
decât onorariul pe care l -ar fi plătit în cazul încheierii tranzacției.
Agenția imobiliară nu poate solicita din partea consumatorului plata c omisionului în
oricare dintre următoarele situații:
a) când între consumator și agenția imobiliară nu este încheiat un contract de
intermediere;
b) când contractul de vânzare -cumpărare/închiriere nu s -a încheiat;
c) când contractul nu are stipu lată clauza de exclusivitate, iar tranzacția s -a realizat
fără participarea agenției imobiliare.
Nu se permite plata în avans a comisionului, parțială sau totală, decât cu acordul
scris al consumatorului și cu precizarea situațiilor în care agenția im obiliară este obligată să
înapoieze consumatorului sumele primite în avans.
În baza contractului de intermediere imobiliară dintre agenția imobiliară și
cumpărător, agenția trebuie să asigure vizionarea imobilelor ce corespund preferințelor
consumatoru lui, înainte de încheierea contractului de vânzarecumpărare.
U3.6. Protecția intereselor economice ale consumatorilor la incheierea
contractelor
Drepturile consumatorilor, la încheierea contractelor, sunt:
a) libertatea de a lua decizii la achizi ționarea de produse și servicii, fără a li se
impune în contracte clauze abuzive sau care pot favoriza folosirea unor practici comerciale
incorecte în vânzare, de natură a influența opțiunea acestora;
b) de a beneficia de o redactare clară și precisă a clauzelor contractuale, indicarea
exactă a prețurilor și tarifelor și, după caz, a condițiilor de garanție;
c) de a fi exonerați de plata produselor și serviciilor care nu au fost solicitate,
precum și de achitarea prețurilor, tarifelor, taxelor, comi sioanelor, dobânzilor și penalităților
care nu au fost stipulate inițial în contracte sau în alte documente aferente contractelor;
d) de a fi despăgubiți pentru daunele provocate de produsele sau serviciile care nu
corespund clauzelor contractuale;
e) de a li se asigura service -ul necesar și piese de schimb pe toată durata medie de
utilizare a produsului, stabilită în documentele tehnice normative sau declarată de către
producător ori convenită de părți;
f) de a plăti, pentru produsele sau servi ciile de care beneficiază, sume stabilite cu
exactitate, în prealabil; majorarea prețului, tarifului, taxelor, comisioanelor, dobânzilor,
penalităților și a altor eventuale costuri stabilite inițial este posibilă numai cu a cordul scris al
consumatorului;
g) de a sesiza asociațiile de consumatori și organele administrației publice asupra
încălcării drepturilor și intereselor lor legitime, în calitate de consumatori, și de a face
propuneri referitoare la îmbunătățirea calității produselor și serviciilor;
h) de a fi notificați în scris cu privire la orice modificare ca urmare a prevederilor
contractuale referitoare la valoarea dobânzilor, comisioanelor, penalităților sau oricăror altor
costuri, cu cel puțin 30 de zile înainte de aplicarea noilor valori;
i) de a fi notificați cu 30 de zile înainte de data la care contractul se prelungește în
mod automat pentru o perioadă de timp determinată sau nedeterminată, în vederea formulării
în scris de către consumator a unei opțiuni de prelungire a valabilităț ii acestuia.
Produsele și serviciile oferite consumatorilor se măsoară cu mijloace de măsurare și
control adecvate, verificate metrologic, potrivit reglementărilor legale.
Indicațiile mijloacelor de măsurare trebuie să fie lizibile și la vederea
cumpărătorului.
Consumatorii au dreptul de a pretinde vânzătorilor sau prestatorilor de servicii
remedierea ori înlocuirea gratuită a produselor și serviciilor obținute, precum și despăgubiri
pentru pierderile suferite ca urmare a deficiențelor constatat e în cadrul termenului de garanție
sau de valabilitate.
După expirarea acestui termen, consumatorii pot pretinde remedierea sau înlocuirea
produselor/serviciilor care nu pot fi folosite potrivit scopului pentru care au fost realizate, ca
urmare a unor vicii ascunse apărute pe durata medie de utilizare a acestora.
Vânzătorul sau prestatorul de servicii suportă toate cheltuielile legate de aceste
deficiențe, situație care nu îl exonerează de răspundere pe p roducător în relația cu acesta.
Remedierea deficiențelor apărute la produse sau servicii ori înlocuirea produselor care
nu corespund în cadrul termenului de garanție sau de valabilitate și care nu sunt imputabile
consumatorului se face în termen de maximum 15 zile din momentul când operatorul
econo mic a luat la cunoștință de deficiențele respective.
În cazul unor vicii asc unse, termenul maxim stabilit anterior curge de la data
finalizării expertizei tehnice efectuate de un organism tehnic neutru.
În cazul produselor și serviciilor alimentare, a l produselor nealimentare pentru care
producătorul stabilește termen de valabilitate/data de minimă durabilitate, care pot afecta viața
sau sănătatea consumatorilor ori care prezintă abateri de la caracteristicile prescrise sau
declarate, vânzătorul/presta torul de servicii este obligat, la cererea consumatorului, să le
înlocuiască de îndată, să le refacă sau să res tituie contravaloarea acestora.
Refacerea serviciului sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, restituirea
contravalorii serviciulu i prestat se face imediat după constatarea neîncadrării acestuia în
condițiile prescrise sau declarate de prestatorul de servicii, dacă această situație nu este
imputabilă consumatorului.
Restituirea contravalorii serviciului se face la valoarea stabil ită în contract.
Operatorul economic are aceleași obligații pentru serviciul refăcut ca și pentru
serviciul prestat inițial.
Persoanele împuternicite să constate contravențiile și să aplice sancțiunile prevăzute
de prezenta ordonanță vor stabili od ată cu sancțiunea și măsuri de remediere sau, dacă acest
lucru nu este posibil, înlocuirea ori restituirea contravalorii serviciilor, după caz
Consumatorul poate solicita plata unor despăgubiri, potrivit clauzelor contractuale
sau dispozițiilor legale, în cazul remedierii ori al înlocuirii produselor sau serviciilor
necorespunzătoare.
Soluționarea solicitării plății unor prejudicii morale sau daune conexe remedierii ori
a înlocuirii produselor sau serviciilor necorespunzătoare cerute de consumatori s au de
operatorii economici este de competența instanței judecătorești competente ori a organismului
de mediere competent.
În cadrul termenului de garanție, prestatorii de servicii asigură toate operațiunile
necesare remedierii deficiențelor constatate la serviciile prestate sau înlocuirii produselor
utilizate în cadrul serviciilor respective, inclusiv transportul, manipularea, diagnosticarea,
expertizarea, demontarea, montarea și ambalarea acestora.
Identificati in jurisprude nta existenta pe portal.ju st.ro-cauze, spete de drept ul
protectiei consumatorului si in cadrul acestora identificati pe baza
cunoștințelor acumulate, elementele contraventiei .
Să ne reamintim…
În cazul serviciilor financiare, consumatorul are dreptul de a fi informat
în mod corect, încă din faza precontractuală, asupra tuturor condițiilor
contractuale.
La solicitarea unei oferte de credit, furnizorul de servicii financiare are
obligația de a oferi gratuit consumatorului, pe hârtie sau pe alt suport durabil, un
grafic de ramb ursare ori alt document care să menționeze costurile totale ce vor
fi suportate de consumator și un exemplar al proiectului contractului de credit.
O tranzacție imobiliară se consideră încheiată în momentul în care
vânzătorul și cumpărătorul au semnat act ul de vânzare -cumpărăre
Contractul de intermediere imobiliară sau alte eventuale contracte
accesorii încheiate între consumator și agenția imobiliară nu pot conține clauze
penale care să oblige consumatorul care nu își îndeplinește angajamentele
contractu ale la plata unei sume mai mari decât onorariul pe care l -ar fi plătit în
cazul încheierii tranzacției.
Incalcarea drepturilor consumatorilor, la încheierea contractelor, are ca
effect remedierea ori înlocuirea gratuită a produselor și serviciilor obținute ,
precum și despăgubiri pentru pierderile suferite ca urmare a deficiențelor
constatate în cadrul termenului de garanție sau de valabilitate.
U3.7. Rezumat
Avand ca obiectiv principal protectia vietii, sanatatii si securitatii consumatorilor,
OG 21 din 1998 interzice comercializarea de produse sau prestarea de servicii care,
utilizate în condiții normale, pot pune în pericol viața, sănătatea sau securitatea
consumatorilor .
Produsele se comercializează numai în cadrul termenului de valabilitate/datei de
minimă durabilitate pentru produsele nealimentare sau al datei -limită de consum
pentru produsele alimentare/datei durabilității minimale stabilite de producător.
Se interzice modificarea termenului de valabilitate/datei de minimă durabilitate
sau a datei -limită de consum/datei durabilității minimale înscrise pe produs, pe
etichetă, pe ambalaj sau, după caz, în documentele însoțitoare .
Operatorii economici sunt obligați să pună pe piață numai produse sau servicii
care corespund caracteristicilor pres crise sau declarate, să se comporte în mod
corect în relațiile cu consumatorii și să nu folosească practici comerciale abuzive.
În cazul serviciilor financiare, consumatorul are dreptul de a fi informat în mod
corect, încă din faza precontractuală, asupra tuturor condițiilor contractuale.
La solicitarea unei oferte de credit, furnizorul de servicii financiare are obligația
de a oferi gratuit consumatorului, pe hârtie sau pe alt suport durabil, un grafic de
rambursare ori alt document care să menționeze co sturile totale ce vor fi suportate
de consumator și un exemplar al proiectului contractului de credit.
Temă de control
1. Alegeți un domeniu de reglementare in ceea ce priveste protectia
consumatorului si in cadrul acestuia realizați urmatoarele sarcini :
a) Identificati izvoarele de drept fomale; .
b) Identificati – imaginati posibile izvoare de drept material.
c) Exemplificati aplicarea principiilor de drept al protectiei consumatorului .
2. Identificati forma a urmatoarelor acte normative:
HG nr. 106/20 02 privind etichetarea alimentelor, cu modificările și
completările ulterioare;
REGULAMENTUL (CE) nr. 1924/2006 privind mențiunile nutriționale și de
sănătate asociate alimentelor;
REGULAMENTUL(CE) nr.1925/2006 privind adăugarea de vitamine și
minerale ș i de alte substanțe la alimente ;
Ordinul nr. 851/1.505/271/300/2006 privind abrogarea unor acte normative în
scopul aplicării directe a regulamentelor și deciziilor comunitare;
Regulamentul nr. 608/2004/CE al Comisiei cu privire la etichetarea alimentelo r și
ingredientelor alimentare cu adaos de fitosteroli, esteri ai fitosterolilor, fitostanoli
și/sau esteri ai fitostanolului;
Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 privind aditivii alimentari;
Ordinul 438/ 295/ 2002 pentru aprobare Normelor privind aditivii al imentari
destinați utilizării în produsele alimentare pentru consum uman, cu modificarile si
completarile ulterioare;
Regulamentul (CE) nr. 1332/2008 privind enzimele alimentare;
Regulamentul (CE) nr. 1334/2008 privind aromele;
Unitatea de î nvățare U4. Cadrul institutional al protectiei
consumatorului – ANPC
Cuprins
U4.1. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 34
U4.2. Ob iectivele unitatii de invatare ………………………….. ………………………….. ……….. 35
U4.3. Istoricul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor ……………………. 36
U4.4. Atributiile Autorității Naționale pe ntru Protecția Consumatorilor ………………… 37
U4.5. Structura organizatorica a ANPC ………………………….. ………………………….. …….. 42
U4.6. Alte atributii ale ANPC ………………………….. ………………………….. ………………….. 44
U4.7. Rezumat ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 47
U4.1. Introducere
In prezent, consumatorul in calitatea sa de purtator al cererii de marfuri a
devenit un real partener de piat a, ale carui pozitii ocupate in cadrul pietei se
consolideaza pe masura dezvoltarii societatii. Comportamentul de cumparare al
consumatorilor afecteaza din ce in ce mai multe intreprinderi, organizatii,
organisme si institutii; de aceea, consumatorului ii este acordata o atentie din ce in
ce mai mare.
Relatiile complexe dintre agentii economici genereaza aspecte exterm de
diverse care pot face obiectul unor programe de protectie a consumatorilor. Atat
guvernele, cat si alte organisme ce activeaza in domeniu l protectiei consumatorilor
isi stabilesc anumite structuri si domenii pentru programele lor de protectie a
consumatorilor.
Potrivit acestui cadru, se poate considera ca politica de protectie a
consumatorilor vizeaza urmatoarele obiective:
-promovarea une i cooperari internationale in domeniul protectiei consumatorilor;
-facilitarea producerii si distribuirii de produse corespunzatoare cerintelor
consumatorilor;
-promovarea eticii producatorilor si distribuitorilor de produse si servicii catre
consumatori;
-stabilirea unui sistem de prioritati privind protectia consumatorilor din fiecare
tara;
-asigurarea accesului consumatorilor la informatii corecte;
-crearea unui sistem de educare a consumatorilor;
-asigurarea unor posibilitati reale de despagubire a con sumatorilor;
-crearea, in fiecare tara, a unor organisme care sa -si asume responsabilitati de
protectie a consumatorilor;
-asigurarea libertatii consumatorilor de a se uni in vederea realizarii de actiuni care
au drept scop apararea intereselor lor;
-incur ajarea si sustinerea concurentei si competitivitatii care sa contribuie la
cresterea gamei sortimentale, la preturi avantajoase pentru consumatori.
Organizare protectie consumatorilor sub forma unui proces complex, in care este
implicata atat puterea publi ca, cat si consumatorul insusi, are in vedere:
-legislati asigurata la nivel national si international care sa stea la baza protectiei
consumatorilor;
-institutiile publice create special pentru a veghea asupra protectiei consumatorilor
din fiecare tara (O ficiul de Protectie a Consumatorilor);
– ministere, departamente, sau alte organisme guvernamentale ce actioneaza in
ramuri in care, pe langa obiectivele de baza specifice sectorului in cadrul caruia
activeaza, au in sarcina si protectia consumatorilor;
-institute sau centre nationale de cercetare stiintifica;
-organizatiile sau asociatii nonprofit.
U4.2. Obiectivele unității de învățare
Această unitate de învățare își propune ca obiectiv principal prezentarea catre
studenți a cadrului institutional national in domeniul protectiei consumatorului .
La sfârșitul acestei unități de învățare studenții vor fi capabili să:
identifice autoritatile competentente in domeniul protectiei consumatorului
identifice si utilizeze rational competentele autoritatile in domeniul protectiei
consumatorului ;
Durata medie de parcurgere a acestei unități de învățare este de 2 ore.
U4.3. Istoricul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor
O conturare a drepturilor consumatorilor a început să se întrevadă în secolul al XVIII –
lea, dar acțiunile sociale și eforturile legislative în veder ea protejării intereselor
consumatorilor se impun, în mod categoric, din a doua jumătate a secolului al XX -lea.
Astfel, un rol decisiv în acest domeniu l -a avut președintele S.U.A., John F. Kennedy, care, la
15 martie 1962, în discursul ținut „Asupra prote cției intereselor consumatorului” a enunțat
cele patru drepturi fundamentale ale acestuia, respectiv, dreptul la siguranță, dreptul la
informare, dreptul de a alege și dreptul de a fi auzit.
Începând cu anii 1960 -1970, în diverse state europene ca Suedia, Danemarca, Marea
Britanie, Germania, Belgia, Franța, Țările de Jos, au fost promulgate legi care vizau protecția
consumatorilor.
În România, acte normative care să reglementeze acest domeniu au apărut după anul
1990, adoptarea Ordonanței Guvernului nr. 21 /1992 privind protecția consumatorilor
reprezentând primul act care a statuat, în țara noastră, drepturile consumatorilor.
Începuturile protecției consumatorilor în România stau sub semnul căutărilor celor mai bune
căi de a adopta principiile ce stau la b aza relației consumator – operator economic (pe atunci,
agent economic) și de a le adapta regimului de viață românesc.
Perioada de pionierat în acest domeniu, pentru țara noastră, coincide cu momentele în
care țări ca Franța, Marea Britanie sau Germania își alcătuiau deja un sistem structurat, bazat
pe legi care statuau drepturile consumatorilor.
La crearea sa, Oficiul pentru Protecția Consumatorilor nu avea autonomie, ci era parte
integrantă a organismului ce se numea, pe atunci, Comisia Națională pent ru Standarde,
Metrologie și Calitate.
1992 este anul în care Comisia se reorganizează în organe de specialitate ale
administrației publice centrale, respectiv Institutul Român de Standardizare, Biroul Român de
Metrologie Legală și Oficiul pentru Protecția Consumatorilor.
Ordonanța nr. 18/1992 reprezintă actul de naștere al instituției care actionează pentru
realizarea strategiei politicii și a obiectivelor guvernamentale în domeniul protecției vieții,
sănătății și securității consumatorilor, precum și al in tereselor legitime ale acestora.
În acea perioadă, activitățile de bază ale Oficiului erau supravegherea pieței și cea de
rezolvare a reclamațiilor venite de la consumatori. După adoptarea Hotărârii de Guvern nr.
482/1992 privind organizarea și funcționare a Oficiului pentru Protecția Consumatorilor
(O.P.C.), s -a pus în discuție, pentru prima dată, necesitatea de a sprijini asociațiile pentru
protecția consumatorilor și de a participa, împreună cu acestea, la informarea și educarea
consumatorilor.
Începând c u 1992, Oficiul pentru Protecția Consumatorilor a demarat ample acțiuni de
informare și de conștientizare cu privire la drepturile fundamentale pe care fiecare persoană
fizică le deține în calitatea sa de consumator. Demersul de informare a comportat, de l a
început, un caracter național prin faptul că acest proiect a fost pus în aplicare atât în București,
cât și în celelalte Oficii Județene pentru Protecția Consumatorilor aflate în subordinea O.P.C.
și care funcționau ca unități cu personalitate juridică.
De-a lungul anilor, O.P.C. a căpătat în conștiința publică, pe lângă calitatea de
apărător al drepturilor oricărui consumator, o responsabilitate în plus, și anume aceea de sursă
permanentă de sfaturi în achiziția de bunuri alimentare, nealimentare sau la încheierea
contractelor pentru diverse servicii.
Un nou context de funcționare este stabilit prin Ordonanța de urgență a Guvernului
2/2001, care reglementează înființarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor
ca organ de specialitate al adm inistrației publice centrale, cu personalitate juridică, în
subordinea Guvernului. De asemenea, în toate actele normative în vigoare s -a înlocuit
denumirea de “Oficiu pentru Protecția Consumatorilor” cu “Autoritate Națională pentru
Protecția Consumatorilor ”.
În prezent , actul normativ care reglementează organizarea și funcționarea Autorității
Naționale pentru Protecția Consumatorilor este Hotărârea Guvernului nr. 700 din 11 iulie
2012, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 491 din 18/07/2012.
U4.4 . Atributiile Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor
Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, denumită în continuare
Autoritate, este instituție publică și funcționează ca organ de specialitate al administrației
publice central e, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și în coordonarea
ministrului economiei, comerțului și mediului de afaceri.(2) Autoritatea are sediul în
municipiul București, Bd. Aviatorilor nr. 72, sectorul 1.(3) Finanțarea Autorității se realizeaz ă
integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de
Afaceri.
Autoritatea coordonează și realizează strategia și politica Guvernului în domeniul
protecției consumatorilor, acționează pentru prevenirea și combate rea practicilor care
dăunează vieții, sănătății, securității și intereselor economice ale consumatorilor.
Autoritatea are ca principale obiective:
a)crearea unui cadru legislativ național în domeniul protecției consumatorilor
compatibil cu cel din Uniunea Europeană;
b)desfășurarea activității de informare și educare a cetățenilor privind drepturile pe
care le au în calitate de consumatori;
c)desfășurarea activităților de supraveghere a pieței produselor și serviciilor destinate
consumatorilor;
d)proteja rea consumatorilor împotriva practicilor comerciale incorecte;
e)efectuarea activității de analiză și marcare a metalelor prețioase și de expertizare a
acestora și a pietrelor prețioase;
f)autorizarea persoanelor fizice și juridice, în condițiile legii, să efectueze operațiuni cu
metale prețioase, aliaje ale acestora și pietre prețioase;
g)asigurarea, ca autoritate română desemnată, a aplicării Programului de atestare a
Procesului Kimberley.
Autoritatea are următoarele atribuții principale:
a)participă, împreună cu alte organe ale administrației publice centrale și locale de
specialitate cu atribuții în domeniu și cu organismele neguvernamentale ale consumatorilor, la
elaborarea strategiei în domeniul protecției consumatorilor, asigurând corelarea acestei a cu
cea existentă în Uniunea Europeană;
b)asigură armonizarea cadrului legislativ național cu reglementările din Uniunea
Europeană în domeniul protecției consumatorilor;
c)propune Guvernului spre adoptare și avizează proiecte de acte normative în domeni ul
protecției consumatorilor cu privire la fabricarea, ambalarea, etichetarea, conservarea,
depozitarea, transportul, importul, comercializarea produselor, prestarea serviciilor, inclusiv a
serviciilor financiare, precum și interzicerea penalităților asime trice dintre client și prestatorul
de servicii publice și alte servicii de interes general pentru abaterile contractuale, astfel încât
acestea să nu pună în pericol viața, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori să afecteze
drepturile și interesele lo r legitime;
d)elaborează, împreună cu alte organe de specialitate ale administrației publice,
proceduri privind obiectivele, condițiile și modul de colaborare în desfășurarea activității de
protecție a consumatorilor;
e)inițiază, negociază și participă, în condițiile legii, la încheierea de convenții,
acorduri, protocoale și alte înțelegeri interne și internaționale în domeniul protecției
consumatorilor cu organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale cu
atribuții în domeniu, precum și cu organisme neguvernamentale;
f)participă la realizarea programelor interne și internaționale în domeniul protecției
consumatorilor, colaborând cu organizații și instituții din țară și din străinătate, conform
competențelor ce îi revin potrivit dispo zițiilor legale în vigoare;
g)prezintă informări periodice Guvernului și organelor administrației publice centrale
interesate, la solicitarea acestora, referitoare la activitatea proprie privind respectarea
drepturilor și intereselor consumatorilor;
h)desfășoară activități de supraveghere a pieței produselor și serviciilor destinate
consumatorilor;
i)controlează respectarea dispozițiilor legale privind protecția consumatorilor,
referitoare la securitatea produselor și serviciilor, precum și la apărarea d repturilor legitime
ale consumatorilor, prin efectuarea de controale pe piață la producători, importatori,
distribuitori, vânzători, prestatori de servicii, inclusiv servicii financiare, și în unitățile
vamale, având acces la locurile în care se produc, se depozitează ori se comercializează
produsele sau în care se prestează serviciile, precum și la documentele referitoare la acestea,
excepție făcând controalele igienico -sanitare și sanitar -veterinare la producători, în cazul
produselor alimentare;
j)const ată contravenții și dispune măsuri de limitare a consecințelor producerii,
prestării, importului, comercializării sau oferirii gratuite a unor produse alimentare ori
nealimentare și servicii, inclusiv servicii financiare, care nu sunt în concordanță cu dis pozițiile
legale din domeniile de activitate ale Autorității, prin aplicarea sancțiunilor contravenționale
prevăzute de lege, sesizează organele de urmărire penală ori de câte ori constată încălcări ale
legii penale;
k)controlează dacă mijloacele de măsur are folosite pe piață sunt însoțite de
documentele prevăzute de lege care atestă verificarea acestora din punct de vedere
metrologic;
l)solicită organelor emitente suspendarea sau retragerea autorizației de funcționare, a
licenței de fabricație ori a cert ificatului de clasificare, în condițiile legii;
m)coordonează schimbul rapid de informații cu instituțiile și organele competente,
naționale și internaționale, privind produsele și serviciile care reprezintă risc pentru sănătatea
și securitatea consumator ilor;
n)sesizează factorii de decizie și operatorii implicați în sistemul de certificare a calității
produselor și serviciilor, în baza constatărilor proprii și a informațiilor primite de la
organismele neguvernamentale și de la consumatori, cu privire la neconformitățile produselor
și serviciilor destinate consumului populației în raport cu documentele de certificare și
propune îmbunătățirea sau elaborarea de reglementări în domeniu;
o)efectuează, prin prelevări de probe din produsele alimentare și neali mentare, analize
și încercări în laboratoare acreditate conform legii sau în laboratoare proprii ori agreate;
p)efectuează sau finanțează studii, teste comparative și cercetări în domeniu cu privire
la calitatea produselor și serviciilor destinate consuma torilor, pe care le aduce la cunoștința
publicului;
q)stabilește relații de colaborare cu institute de cercetare, laboratoare de expertizare și
certificare, inclusiv din străinătate, pentru realizarea de studii, cercetări și teste comparative;
r)desfășoa ră activități de informare, consiliere și educare a consumatorilor persoane
fizice cu privire la produsele și serviciile destinate acestora; editează publicații de specialitate
în domeniul protecției consumatorilor;
s)sprijină asociațiile de consumatori î n vederea atingerii obiectivelor prevăzute de lege;
ș)sprijină asociațiile de consumatori în acțiunea de înființare și funcționare a centrelor de
consultanță, informare și educare a consumatorilor;
t)susține înființarea unor organisme de mediere în domeni ul protecției consumatorilor;
ț)informează permanent consumatorii asupra produselor și serviciilor care prezintă
riscuri pentru sănătatea și securitatea lor sau care le pot afecta interesele economice;
u)primește și rezolvă sau, după caz, transmite spre soluționare celor în drept, potrivit
competențelor, sesizările asociațiilor pentru protecția consumatorilor, precum și sesizările
persoanelor fizice cu privire la încălcarea drepturilor consumatorilor, în condițiile legii;
v)desfășoară activități de pregă tire a specialiștilor în domeniul protecției
consumatorilor;
w)acordă consultanță de specialitate în domeniul protecției consumatorilor pentru
operatorii economici;
x)stabilește și percepe taxe și tarife pentru efectuarea de analize, încercări, expertiză ri,
certificări de laborator, autorizări, consultanță, cursuri de pregătire, specializare sau
perfecționare, alte servicii prestate în condițiile legii;
y)stabilește și percepe taxe și tarife pentru autorizarea persoanelor fizice și juridice
pentru efectu area de operațiuni cu metale prețioase și pietre prețioase, pentru activități de
analiză, marcare și expertizare a metalelor prețioase și a pietrelor prețioase;
z)fundamentează și propune în proiectul de buget resursele financiare în vederea
realizării po liticilor în domeniul său de competență;
aa) urmărește, potrivit legii, legalitatea publicității pentru produsele și serviciile
destinate consumatorilor;
bb) asigură aplicarea sistemului de certificare pentru Procesul Kimberley, ca autoritate
desemnată;
cc) autorizează operațiunile cu metale prețioase și pietre prețioase, potrivit prevederilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase și
pietrelor prețioase în România, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
dd) stabilește și aprobă mărcile de certificare, de garanție proprie și de trasabilitate, pe
bază de tarife proprii, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 190/2000 ,
republicată, cu modificările și completările ulterioare ;
ee) efectuează expertize ale metalelor prețioase și pietrelor prețioase, potrivit
prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 190/2000 , republicată, cu modificările și
completările ulterioare;
ff) efectuează operațiuni de marcare a bijuteriilor și obiectelor din metale prețioase, la
cererea persoanelor fizice și juridice interesate;
gg) acordă consultanță de specialitate și sprijin în vederea realizării de coduri de
conduită, la solicitarea operatorilor economici;
hh) instituie procedurile leg ale corespunzătoare pentru încetarea practicilor comerciale
incorecte;
ii) comunică Comisiei Europene măsurile legislative adoptate în domeniile guvernate
de directivele, regulamentele și deciziile comunitare transpuse, potrivit domeniilor sale de
respons abilitate.
Autoritatea controlează respectarea prevederilor regulamentelor emise de Comisia
Europeană din domeniul său de competență.
Autoritatea este punct național de contact pentru sistemul de schimb rapid de
informații privind produsele periculoase – RAPEX între statele membre și Comisie, în baza
Directivei 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001
privind siguranța generală a produselor – GPSD.
Autoritatea îndeplinește orice alte atribuții stabilite prin actele normat ive pentru
domeniul său de activitate.
În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, Autoritatea colaborează cu ministerele, cu alte
organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale și cu organismele
neguvernamentale.
Pentru îndeplinirea a tribuțiilor stabilite prin lege, Autoritatea are acces la informațiile
necesare de la Oficiul Național al Registrului Comerțului, Autoritatea Națională a Vămilor,
Agenția Națională de Administrare Fiscală, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, în
baza unui protocol încheiat cu aceste instituții, precum și de la instituțiile financiar -bancare, în
condițiile legii.
Să ne reamintim…
In noul context legislativ stabilit prin Ordonanța de urgență a
Guvernului 2/2001, s -a reglementat înființarea A utorității Naționale pentru
Protecția Consumatorilor ca organ de specialitate al administrației publice
centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului.
Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor, in baza
consultarii cu alte organi sme interesate ale administratiei publice centrale si
locale, precum si cu cele neguvernamentale, elaboreaza reglementari
referitoare la modalitatile concrete de colaborare si de sprijinire reciproca si le
propune spre aprobare Guvernului
U.4.5. Stru ctura organizatorica a ANPC
Autoritatea este condusă de un președinte, ajutat de 2 vicepreședinți, numiți prin decizie
a primului -ministru.
Funcțiile de președinte și vicepreședinte sunt asimilate cu funcția de secretar de stat și,
respectiv, subsecretar de stat.
Președintele Autor ității are calitatea de ordonator secundar de credite.
Președintele Autorității conduce activitatea acesteia și o reprezintă în raporturile cu
Guvernul, cu ministerele, cu celelalte autorități ale administrației publice centrale și locale, cu
instituții n aționale și internaționale și cu persoane juridice și fizice române și străine.
În exercitarea atribuțiilor sale, președintele Autorității emite ordine și instrucțiuni.
Ordinele și instrucțiunile cu caracter normativ se publică în Monitorul Oficial al Româ niei,
Partea I, în condițiile legii. Vicepreședinții îndeplinesc atribuțiile și însărcinările delegate de
președinte prin ordin.
Structura organizatorică a Autorității este prevăzută în anexa nr. 1. În cadrul acesteia,
prin ordin al președintelui, se pot o rganiza și alte servicii, compartimente, precum și birouri și
colective temporare, conform actelor normative în vigoare.
Atribuțiile și sarcinile direcțiilor, serviciilor, compartimentelor din aparatul Autorității,
precum și ale structurilor teritoriale su bordonate, se stabilesc prin regulamentul de organizare
și funcționare al Autorității, care se aprobă prin ordin al președintelui.
Numărul maxim de posturi aprobat este de 668, exclusiv demnitarii, din care pentru
aparatul central 107, iar pentru comisari atele regionale pentru protecția consumatorilor 561.
Autoritatea are un secretar general, înalt funcționar public, numit în condițiile legii, care
îndeplinește atribuțiile stabilite prin regulamentul de organizare și funcționare, precum și
orice alte atrib uții încredințate de președinte, conform actelor normative în vigoare.
În cazul în care președintele nu își poate exercita temporar atribuțiile curente, acestea
sunt îndeplinite de către unul dintre vicepreședinți, desemnat prin ordin.
În structura Autorit ății funcționează Laboratorul pentru analiza calității vinurilor și
băuturilor alcoolice.
Autoritatea îndrumă și controlează activitatea tuturor structurilor teritoriale subordonate
și desfășoară acțiuni operative pe întreg teritoriul țării, în baza sarcin ilor și atribuțiilor stabilite
de președinte.
Autoritatea, prin conducerea și direcțiile/serviciile sale, urmărește modul de realizare a
atribuțiilor încredințate structurilor teritoriale subordonate și stabilește toate măsurile
operative pentru optimizare a activității de supraveghere și control.
Personalul din cadrul Autorității are atribuții de supraveghere, inspecție și control,
precum și de constatare și sancționare a contravențiilor în domeniul de activitate, pe întreg
teritoriul țării.
Autoritatea ar e în subordine, ca entități cu personalitate juridică, 8 comisariate regionale
pentru protecția consumatorilor și Centrul Național pentru Încercarea și Expertizarea
Produselor „Larex“ București. Organizarea și funcționarea Centrului Național pentru
Încerca rea și Expertizarea Produselor „Larex“ București sunt reglementate prin hotărâre a
Guvernului. Entitățile cu personalitate juridică din subordinea Autorității sunt prevăzute în
anexa nr. 2.
Comisariatele regionale pentru protecția consumatorilor sunt organ izate ca structuri
teritoriale subordonate, cu competențe limitate teritorial, și sunt conduse de comisari -șefi.
Comisarii -șefi au calitatea de ordonatori terțiari de credite și îndeplinesc în această
calitate toate atribuțiile legale care le revin pentru comisariatul regional respectiv.
Funcțiile publice de conducere de comisari -șefi sunt asimilate din punct de vedere
salarial cu funcția publică de conducere de director.
Comisariatele regionale au în structură comisariate județene pentru protecția
consuma torilor, instituții publice fără personalitate juridică, ce sunt coordonate de comisari –
șefi adjuncți, asimilați din punct de vedere salarial cu funcția de conducere de șef serviciu sau
șef birou, după caz.
Structura organizatorică detaliată a Autorității, a comisariatelor regionale, normativele
de personal, criteriile de constituire a compartimentelor/birourilor, statele de funcții, precum
și atribuțiile acestora se stabilesc prin ordin al președintelui Autorității, conform actelor
normative în vigoare.
Autoritatea are personal specializat pentru supraveghere și control, având calitatea de
funcționar public, numit în funcții publice specifice, care poate lua măsuri de sancționare, de
suspendare/sistare a activității ca urmare a constatării încălcării legis lației de protecție a
consumatorilor și a măsurilor stabilite prin procesele -verbale de constatare a contravenției.
În exercitarea atribuțiilor de serviciu, personalul împuternicit al Autorității are dreptul
să aplice sigilii sau semne distinctive cu valo are de sigiliu, în condițiile prevăzute de lege și
este învestit cu autoritatea publică a statului, pe timpul și în legătură cu îndeplinirea
atribuțiilor, precum și a obligațiilor de serviciu.
Personalul Autorității beneficiază de protecția legii și este apărat de orice ingerință sau
amestec în activitatea sa, de natură să îi influențeze libertatea de apreciere, de execuție, de
decizie sau de control.
Prin ordin al președintelui Autorității, comisarii din cadrul structurilor teritoriale
subordonate pot exe rcita atribuții de inspecție și control, precum și de constatare și
sancționare a contravențiilor în domeniul de activitate, pe întregul teritoriu al țării.
Personalul Autorității împuternicit să efectueze controale și verificări este obligat să
păstreze secretul profesional în legătură cu aspectele tehnologice, economice și comerciale de
care ia cunoștință în exercitarea atribuțiilor de serviciu, conform actelor normative în vigoare.
Procedura de control și procedura de rezolvare a reclamațiilor consumato rilor se
stabilesc prin ordin al președintelui.
Să ne reamintim…
Autoritatea este condusă de un președinte, ajutat de 2 vicepreședinți, numiți
prin decizie a primului -ministru.
Funcțiile de președinte și vicepreședinte sunt asimilate cu funcția de s ecretar
de stat și, respectiv, subsecretar de stat.
Președintele Autorității are calitatea de ordonator secundar de
credite.Autoritatea, prin conducerea și direcțiile/serviciile sale, urmărește modul de
realizare a atribuțiilor încredințate structurilor t eritoriale subordonate și stabilește
toate măsurile operative pentru optimizarea activității de supraveghere și control.
Personalul din cadrul Autorității are atribuții de supraveghere, inspecție și
control, precum și de constatare și sancționare a contrav ențiilor în domeniul de
activitate, pe întreg teritoriul țării.
U4.6. Alte atributii ale ANPC
Desemnarea ANPC ca organism responsabil cu supravegherea respectarii
drepturilor pasagerilor
În conformitate cu H.G. nr. 1912/2006 , privind stabilirea unor măsuri pentru
asigurarea aplicării Regulamentului (CE) nr. 261/2004, ANPC a fost desemnată autoritatea
responsabilă cu aplicarea acestui Regulament.
Prin Regulamentul (CE) nr. 261/2004 de stabilire a unor norme comune în materie de
compensare și de asisten tă pasagerilor în eventualitatea refuzului la imbarcare și anulării sau
întarzierii prelungite a zborurilor sunt determinate conditiile în care pasagerii îsi pot exercita
drepturile atunci când:
* li se refuza îmbarcarea împotriva voinței lor;
* zborul est e anulat;
* zborul este întârziat.
Astfel, pasagerii au dreptul, in anumite conditii, in cazul refuzului la imbarcare si al
anularii zborului, la compensare, la rambursarea contravalorii biletului sau redirectionarea in
conditii de transport comparabile, i n functie de destinatia finala precum si la asistenta.
Valoarea compensarii variaza intre 250 euro si 600 euro, in functie de distanta zborului.
Cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea
legislației în materie de protecție a consumatorului, in baza prevederilor
Regulamentului (CE) nr. 2006/2004, prin reteaua TESTA
In baza HG nr. 244/2007 privind autoritățile compete nte responsabile cu aplicarea
legislației din domeniul protecției consumatorilor și cooperarea dintre autoritățile naționale în
acest domeniu, ANPC a fost desemnata birou unic de legătură responsabil cu aplicarea
Regulamentului (CE) nr. 2006/2004. In confo rmitate cu prevederile Regulamentului, orice
încalcare intra -comunitară a prevederilor de protecția consumatorilor privind: publicitatea
inselatoare, contractele incheiate in afara spatiilor comerciale, creditul pentru consum,
comercializarea pachetelor tu ristice, clauze abuzive in contracte, timeshare, contractele la
distanta, indicarea preturilor, vanzarea produselor si garantiile asociate, serviciile financiare,
compensarea si asistenta pasagerilor in eventualitatea refuzului la imbarcare si anularii sau
intarzierii prelungite a zborurilor, trebuie notificată celorlalte state membre și Comisiei.
Notificarea produselor cu risc grav și imediat prin Sistemul RAPEX de
schimb rapid de informații privind produsele periculoase la nivelul statelor
membre UE
ANPC este punct național de contact în cadrul Sistemului RAPEX și în acest sens are
obligația de a notifica, prin acest sistem, la Comisia Europeană, produsele cu risc grav și
imediat gasite pe teritoriul Romaniei.
De asemenea, prin acest sistem, punctul na tional de contact primeste notificari de la
Comisia Europeana referitor la produse ce pot prezenta un risc grav, pericolul potential pe
care il ridica si masurile ce au fost luate de tara care a raportat.
A.N.P.C. este o componenta de integrare europeana a României foarte
importanta . Astfel,
din aprilie 2003 ANPC este membru in organizatia europeana a
reprezentantilor organismelor de supraveghere a pietei PROSAFE ;
din octombrie 2003 Romania a devenit membru cu drepturi depline al
Sistemului de certificare pentru Pro cesul Kimberley privind comertul
international cu diamante brute, ANPC fiind desemnata autoritatea
competenta pentru aplicarea pe teritoriul Romaniei a acestui sistem.
în septembrie 2003 Romania si -a exprimat intentia de a semna un
Memorandum de intelegere cu Comisia Europeana pentru a participa la
"cadrul general pentru finantarea actiunilor comunitare de sustinere a
politicii de protectie a consumatorilor pentru anii 2004 -2007" , ANPC
fiind desemnata autoritatea de negociere si semnare a memo randumului.
în decembrie 2003 ANPC a primit oficial din partea Comisiei Europene
confirmarea inceperii procedurii de participare a Romaniei la sistemul de
schimb rapid de informatii privind produsele periculoase RAPEX .
prin raportul de moni torizare « Peer Review » efectuat de catre Directiile
Generale DG Enterprise si DG Enlargement in luna iulie 2003 Comisia
Europeana recunoaste ANPC ca fiind institutia responsabila din Romania
pentru supravegherea pietei produselor si serviciilor si protec tia
consumatorilor. In Raport se subliniaza ca "ANPC a demonstrat o
impresionanta capacitate de angajare precum si cunostinte in domeniul
protectiei consumatorilor, o buna constientizare a Noii Abordari, a metodelor
de supraveghere a pietei precum si a pri oritatilor. Activitatea de supraveghere
a pietei desfasurata de ANPC are atat caracter activ cat si reactiv, iar
supravegherea activa se desfasoara in concordanta cu un plan care poate fi
verificat prin obiective masurabile" se arata in raport.
ANPC a participat la reuniunile subcomitetelor 2 si 3 de asociere Romania –
Uniunea Europeana.
ANPC este membru afiliat la organizatia internationala a consumatorilor
«Consumers International» .
ANPC este punct national de con tact pentru sistemul TRAPEX .
ANPC a beneficiat si beneficiaza in prezent de sprijin din partea Uniunii
Europene, prin intermediul programelor PHARE , atât pentru dezvoltarea
institutionala, cât si pentru armonizarea legislativa, inclusiv pentr u întarirea
supravegherii pietei.
Astfel prin programul PHARE 1999 – "Dezvoltarea infrastructurii calitatii si
integrarea României în piata interna", sub -proiecul "Sprijin pentru
standardizare, acreditare, metrologie si protectia consumatoril or" în valoare
de 0,477 mil. EURO au fost achizitionate echipamente de calcul
(calculatoare cu soft aferent, imprimante) si echipamente de birou
(copiatoare, fax -uri).
prin programul PHARE 2000 – "Politica industriala si dezvoltarea sistemulu i
infrastructurii calitatii în România" în valoare de 0,423 mil. EURO s-a
asigurat asistenta tehnica pentru ANPC (training pentru inspectorii ANPC,
campania nationala de informare a consumatorilor, dezvoltarea sistemului
informational cuprinzând baze de da te).
În prezent este în derulare programul PHARE 2002 – "Întarirea
supravegherii pietei – sprijin pentru ANPC. Proiectul Phare 2002 în valoare
de 2,22 mil. EURO va asigura atât asistenta tehnica cât si furnizare de
echipamente de laborator, echipa mente pentru training, precum si
echipamente pentru crearea unui sistem integrat de informatii cuprinzând
baze de date
U4.7 . Rezumat
▪In noul context legislativ stabilit prin Ordonanța de urgență a
Guvernului 2/2001, s -a reglementat înființarea Autorit ății Naționale pentru
Protecția Consumatorilor ca organ de specialitate al administrației publice
centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului.
Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor, in baza
consultarii cu alte organisme in teresate ale administratiei publice centrale si
locale, precum si cu cele neguvernamentale, elaboreaza reglementari
referitoare la modalitatile concrete de colaborare si de sprijinire reciproca si le
propune spre aprobare Guvernului
▪Autoritatea este condu să de un președinte, ajutat de 2 vicepreședinți,
numiți prin decizie a primului -ministru.
Funcțiile de președinte și vicepreședinte sunt asimilate cu funcția de secretar
de stat și, respectiv, subsecretar de stat.
Președintele Autorității are calitatea d e ordonator secundar de
credite.Autoritatea, prin conducerea și direcțiile/serviciile sale, urmărește modul de
realizare a atribuțiilor încredințate structurilor teritoriale subordonate și stabilește
toate măsurile operative pentru optimizarea activității de supraveghere și control.
Personalul din cadrul Autorității are atribuții de supraveghere, inspecție și
control, precum și de constatare și sancționare a contravențiilor în domeniul de
activitate, pe întreg teritoriul țării.
▪ În conformitate cu H.G. nr . 1912/2006 , privind stabilirea unor măsuri pentru
asigurarea aplicării Regulamentului (CE) nr. 261/2004, ANPC a fost desemnată
autoritatea responsabilă cu aplicarea acestui Regulament.
▪ In baza HG nr. 244/2007 privind autoritățile competente responsabile cu aplicarea
legislației din domeniul protecției consumatorilor și cooperarea dintre autoritățile
naționale în acest domeniu, ANPC a fost desemnata birou unic de legătură
responsabil cu aplicarea Regulamentului (CE) nr. 2006/2004.
▪ANPC este punct naționa l de contact în cadrul Sistemului RAPEX și în acest sens
are obligația de a notifica, prin acest sistem, la Comisia Europeană, produsele cu risc
grav și imediat gasite pe teritoriul Romaniei.
Unitatea de învățare U5. Centrele europene ale consumatori lor
Cuprins
U5.1. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. 48
U5.2. Ob iectivele unitatii de invatare ………………………….. ………………………….. . 48
U5.3. ECC Romania: aparitie, atributii, limite, finantare ………………………….. … 49
U5.4. Competența ECC Romania , tipul reclamațiilor, condiții …………………….. 51
U5.5. Procedura propriu zisa; termene ………………………….. ………………………….. 53
U5.6. Rezumat ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 60
U5.1. Introducere
În prezent în Uniunea Europeană există un cadru instituțional bine
structurat și destul de complex în domeniul protecției consumatorilor. Acest cadru
s-a dezvoltat și diversificat în timp și cuprinde un număr relativ mare de actor i
instituționali dar și actori privați, sau grupuri de interese care îndeplinesc diferite
roluri: executiv, legislativ, juridic, de promovare sau reprezentare
European Consumer Centres Network (ECC -Net – Rețeaua Centrelor
Europene ale Consumatorilor) repr ezintă o rețea constituită la nivelul UE în scopul
întăririi încrederii consumatorilor, oferind consultanță cetățenilor europeni cu
privire la drepturile consumatorului și facilitând soluționarea problemelor
întâmpinate, în special în cazurile în care au f ăcut achiziții într -un alt stat european
(transfrontalier).
Scopul Centrelor Europene ale Consumatorilor este să ofere consumatorilor
gratuit o gamă variată de servicii, de la informarea asupra drepturilor lor, la
oferirea de consultanță și sprijin în rezo lvarea problemelor pe care le întâmpină pe
piața europeană.
U5.2. Obiectivele unității de învățare
Această unitate de învățare își propune ca obiectiv principal prezentarea catre
studenți a Rețelei Centrelor Europene ale Consuma torilor si totodata
mecanismele prin care aceasta actioneaza .
La sfârșitul acestei unități de învățare studenții vor fi capabili să:
inteleaga si sa aplice corect procedurile si mecanismele de protectie a
consumatorilor prin intermediu centrelor
constatat e daca sunt indeplinite cerintele legale pentru demararea acestor
proceduri
verifice implinirea termenelor de prescriptie si a procedurilor ;
Durata medie de parcurgere a acestei unități de învățare este de 2 ore.
U5.3. ECC Roma nia: aparitie, atributii, limite, finantare
Infiintare
La 1 ianuarie 2008, Centrul European al Consumatorilor – ECC Romania s -a alăturat
rețelei ECC -Net pentru a -i sprijini pe cetățenii UE în domeniul achizițiilor transfrontaliere.
Rolul nostru este să of erim consultanță juridică gratuită în probleme de comerț transfrontalier
și să încercăm rezolvarea pe cale amiabilă a sesizărilor pe care le primim de la consumatorii
români, dar și din alte state membre.
Atributii
Informare: poate oferi sfaturi consumat orilor cu privire la drepturile lor
sau informații practice atunci când se deplasează prin UE – de la închirierea unei
mașini, rezervarea unui pachet de vacanță sau a unui zbor, la comanda unor produse
online.
Sprijin în soluționarea unei plângeri: atunci când consumatorii au o
reclamație împotriva unui comerciant dintr -un alt stat membru, ECC Romania poate
coopera cu alte Centre din ECC -Net pentru a găsi o soluție amiabilă la problemele
întâmpinate.
Consultanță: dacă o soluționare pe cale amiabilă nu este posibilă, ECC
Romania poate oferi sfaturi cu privire la calea de urmat – mediere, Procedura
Europeană privind cererile cu valoare redusă (sub 2.000 de euro), Procedura
Europeană privind somația de plată sau un alt organism.
Plângerile consumatorilor împotr iva unor companii din UE pot fi
preluate numai dacă aceștia sunt rezidenți sau cetățeni ai unui stat membru al UE (plus
Norvegia și Islanda) și dacă legislația comunitară este aplicabilă.
Toate serviciile oferite de Centrele Europene ale Consumatorilor sun t
gratuite.
Limite
Nu poate obliga comerciantul să acționeze – încearcă să -l convingă pe
cale amiabilă (ceea ce reușește în cel puțin jumătate din cazuri!)
Nu poate reprezenta în mod legal consumatorii (de exemplu, în
instanță)
Nu poate prelua plângerea dacă sediul comerciantului se află în statul
de rezidență al consumatorului
Nu pot interveni dacă sediul comerciantului se află în afara UE (de
exemplu în Canada sau SUA)
Alte activități ale ECC Romania
Când este nevoie, ECC Romania oferă acces la servic ii de traducere.
ECC Romania cooperează cu celelate rețele constituite la nivelul UE
care oferă informații esențiale asupra Uniunii Europene, legislațiilor naționale și a
practicii judiciare – European Judicial Network (Rețeaua Europeană Judiciară)
urmăreș te îmbunătățirea implementării legislației civile și comerciale, SOLVIT se
ocupă de problemele care apar ca urmare a aplicării greșite a regulilor privind Piața
Internă, iar FIN -NET reprezintă o rețea extrajudiciară pentru serviciile financiare.
Oferind in formații directe privind subiectele de interes pentru
consumatori, ECC Romania furnizează Comisiei Europene o reacție privind politica
de protecție a consumatorilor.
ECC Romania realizeaza, împreună cu celelalte Centre din ECC -Net,
comparații transfrontali ere care vizează probleme de interes pentru consumatori,
precum prețurile, legislația etc.
Finanțarea ECC Romania
ECC Romania este cofinanțat de Comisia Europeană si de Guvernul României, prin
Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor. ECC R omania este sprijinit logistic de
Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România (APC România).
Să ne reamintim…
ECC Romania are atributii de:
Informare:
Sprijin în soluționarea unei plângeri: atunci când consumatorii au o reclamație
împotriva unui comerciant dintr -un alt stat membru
Consultanță
Cooperare cu celelate rețele constituite la nivelul UE
Ofera informații directe privind subiectele de interes pentru consumatori
U5.4. Competența ECC Romania , tipul reclamațiilor, condiții
Compete nță
ECC România, ca parte a Rețelei Centrelor Europene ale Consumatorilor, are
competență numai în soluționarea pe cale amiabilă a litigiilor transfrontaliere de consum,
respectiv acele litigii ivite ca urmare a achiziționării de către un consumator rezide nt în
România a unor produse/servicii defectuoase de la un operator economic cu sediul într -un stat
membru al UE, altul decât România, precum și acele litigii ivite ca urmare a achiziționării de
către un consumator rezident într -un alt stat membru al UE a unor produse/servicii
defectuoase de la un operator economic cu sediul în România.
Tipul reclamațiilor
ECC Romania se poate implica în soluționarea pe cale amiabilă numai a litigiilor
transfrontaliere dintre consumatori și operatori economici nu și a liti giilor transfrontaliere
dintre doi consumatori – persoane fizice – sau dintre doi operatori economici.
Consumator este, potrivit legislației din România și din UE, acea persoană fizică care
achiziționează produse și servicii pentru uzul propriu sau al fami liei sale.
Orice caz care nu îndeplinește condițiile de la punctele a și b va fi respins (de ex.
consumatorul reclamă un operator economic din afara UE sau un consumator român reclamă
un operator economic din România), iar persoana care a înaintat reclamaț ia va fi informată
asupra acestui fapt și asupra mijloacelor aflate la dispoziția sa, dacă este cazul, în termenele
stabilite prin prezenta procedură.
Alte condiții
Consumatorul este rugat să ia legătura cu operatorul economic reclamat înainte de a
transm ite o reclamație către ECC România. În cazul în care acest contact prealabil nu există,
cazul va fi acceptat numai după ce consumatorul probează că a transmis o sesizare
comerciantului și nu a primit un răspuns sau răspunsul primit nu este unul satisfăcăto r.
Consumatorul trebuie să atașeze la cazul transmis toate documentele doveditoare care
susțin afirmațiile sale: contract, comandă, rezervare, factură, bilete, dovada plății (extras
bancar), reclamația transmisă către operatorul economic reclamat și coresp ondența purtată cu
acesta, după caz etc. În cazul în care consumatorul nu a atașat reclamației sale aceste
documente, va primi o înștiințare din partea ECC Romania în acest sens, litigiul urmând să fie
analizat și supus procedurii de soluționare pe cale a miabilă numai în cazul în care
documentele relevante sunt transmise.
Exemple
Drepturile pasagerilor aerieni (www.ecc -romania.ro)
Sfaturi înainte de efectuarea zborurilor
solicitați companiei informații despre prețul total al biletului la
momentul rezervării (toate taxele incluse);
verificați condițiile de zbor (orar, greutate și dimensiuni bagaje etc.),
restricțiile și regulile aplicabile biletului de avion respectiv;
asigurați -vă ca aveți documentele de intrare/ieșire, de sănătate sau altele
asemenea, necesare prin legi, reguli sau instrucțiuni pentru a călători
în/din țara în care se doriti să mergeți – card de asigurat, asigurare, carte
de identitate, pașaport, viză etc.;
solicitați companiei detalii referitoare la serviciil e de însoțire a
minorilor singuri, dacă este cazul;
citiți condițiile în care puteți renunța la biletul de avion, dacă este cazul;
informați -vă despre politica de anulare a zborurilor;
solicitați detalii despre modalitatea în care puteți încheia o asigurar e
suplimentară pentru bagaje;
verificați în ce condiții se poate angaja răspunderea transportatorului
față de dumneavoastră și față de bagajele dumneavoastră (în caz de
deces sau vătămare corporală, în cazul întârzierii, distrugerii, pierderii
sau deterior ării bagajului);
aflați situațiile în care răspunderea transportatorului nu poate fi
angajată.
Sfaturi dacă ați întâmpinat probleme la îmbarcare, în timpul sau după
efectuarea călătoriei cu avionul
solicitați asistență dacă îmbarcarea v-a fost refuzată, urmând
să vă asigurați că primiți din partea reprezentantului companiei care a
efectuat formalitățile de îmbarcare o dovadă din care să rezulte
că îmbarcarea dumneavoastră nu a putut fi efectuată, precum și motivul
refuzului îmbarcării;
solicitați informați i despre drepturile dumneavoastră legale în cazul
refuzului îmbarcării, al unei întârzieri sau al anulării zborului;
solicitați asistență din partea companiei constând în asigurarea
gratuită a mesei și a băuturilor răcoritoare, în cazul unei întârzieri în
efectuarea zborului;
solicitați asistență din partea companiei constând în asigurarea
gratuită a cazării hoteliere și a transportului dintre aeroport și locul
cazării, în cazul în care ora de plecare anticipată a zborului este la cel
puțin o zi după ora de plecare anunțată inițial;
solicitați rambursarea contravalorii biletului de avion în cazul unei
întârzieri de cel puțin 5 ore, dacă nu doriți continuarea călătoriei la o
altă dată pusă la dispoziție de companie;
invocați dreptul la compensare pentru zboru rile întârziate care ajung la
destinația finală cu 3 ore sau mai mult decât ora de sosire
prevazută inițial de companie, precum și în cazul zborurilor anulate;
păstrați copii ale documentelor de călătorie și ale etichetelor bagajelor;
sesizați în scris pierderea, distrugerea sau deteriorarea bagajelor
dumneavoastră;
păstrați copii ale chitanțelor privind obiectele de strictă necesitate
achiziționate pentru a le înlocui pe cele pierdute, în cazul întârzierii în
livrare a bagajelor sau a pierderii lor;
atașaț i la reclamația privind pierderea bagajelor o listă a obiectelor din
bagaj însoțită de documente doveditoare;
asigurați -vă că reclamația conține suficiente detalii legate de elementele
deteriorate sau distruse ale bagajului;
faceți fotografii ale bagajelor deteriorate, distruse pentru a fi atașate
reclamației.
Să ne reamintim…
ECC România, ca parte a Rețelei Centrelor Europene ale Consumatorilor,
are competență numai în soluționarea pe cale amiabilă a litigiilor
transfrontaliere de consum, respectiv acele litigii ivite ca urmare a
achiziționării de către un consumator rezident în România a unor
produse/servicii defectuoase de la un operator economic cu sediul într -un stat
membru al UE, altul decât România, precum și acele litigii ivite ca urmare a
achiziționării de către un consumator rezident într -un alt stat membru al UE a
unor produse/servicii defectuoase de la un operator economic cu sediul în
România.
U5.5 Procedura propriu zisa; termene
Procedura propriu zisă
Activitatea Rețelei Centrelor Eu ropene ale Consumatorilor presupune facilitarea
obținerii unei soluții pe cale amiabilă cu operatorul economic reclamat. Niciunul din Centrele
din Rețea nu are posibilitatea de a face verificări și de a aplica sancțiuni. Niciunul din
Centrele din Rețea nu poate face o evaluare a unor eventuale compensații datorate
consumatorilor, această evaluare aparținând ,de regulă, instanțelor de judecată. Însă, Centrele
din Rețea pot informa consumatorul asupra cuantumului compensațiilor atunci când acestea
sunt prevă zute de prevederile legale europene sau pot solicita consumatorilor să indice suma
solicitată drept compensație/despăgubire de la operatorul economic reclamat în funcție de
prejudiciul suferit, evaluarea acesteia aparținând consumatorului.
Activitatea Rețe lei Centrelor Europene ale Consumatorilor presupune colaborarea
între cel puțin două Centre – Centrul Consumatorului (Centrul din statul unde se află
rezidența consumatorului) și Centrul Comerciantului (Centrul din statul în care se află sediul
operatorulu i economic reclamat).
În principiu, Centrul Consumatorului preia cazul, îl analizează și, dacă toate condițiile
sunt îndeplinite, îl transmite prin intermediul unei baze de date online către Centrul
Comerciantului care va încerca să ajungă la o soluție pe cale amiabilă cu operatorul economic
reclamat.
Orice contact și orice informare a consumatorului se va face numai prin Centrul
Consumatorului, conform termenelor stabilite prin prezenta procedură. Consumatorii sunt
rugați să nu contacteze Centrul Comercian tului pe durata desfășurării procedurii, pentru a
evita înregistrarea cazului de două ori sau tratarea cazului de doi consultanți diferiți din cadrul
aceluiași centru.
Termene
a. Confirmarea primirii
Consumatorul va fi informat asupra primirii reclamației sale în termen de maxim 5 zile
lucrătoare de la momentul ajungerii acesteia la ECC Romania.
b. Evaluarea preliminară
În termen de maxim 7 zile lucrătoare de la momentul primirii, consumatorul va fi
informat asupra rezultatului evaluării preliminare a cazu lui. Evaluarea preliminară poate duce
la una din următoarele soluții: acceptarea cazului și introducerea acestuia în baza de date,
respingerea motivată a cazului sau solicitarea de informații/documente suplimentare.
În cazul acceptării cazului consumatorul va fi informat asupra numărului de
înregistrare, asupra drepturilor sale legale, precum și asupra procedurii propriu -zise de
soluționare a litigiului.
În cazul solicitării de informații/documente suplimentare, cazul va fi prelucrat numai
după primirea ac estora, în termen de maxim 7 zile lucrătoare. Dacă în termen de 30 de zile
calendaristice de la solicitare consumatorul nu transmite informațiile/documentele solicitate,
cazul va fi clasat, urmând a fi redeschis numai atunci când dosarul cazului va fi comp let.
c. Termenul de soluționare
După introducerea în baza de date, Centrul Comerciantului are la dispoziție un termen
de 7 zile lucrătoare pentru a -l accepta. De la momentul acceptării sunt necesare maxim 10
săptămâni pentru a se încerca găsirea unei soluț ii, acest termen fiind unul recomandat de către
Comisia Europeană. În situații justificate, acest termen poate fi prelungit – de ex. atunci când
Centrul Comerciantului consideră, ca urmare a discuțiilor cu operatorul economic, că poate
obține o soluție deș i termenul de 10 săptămâni a expirat.
d. Informări periodice
Consumatorul va fi informat asupra evoluției cazului său ori de câte ori vor apărea
informații noi și, indiferent de situație, o dată la două săptămâni.
e. Soluționare
Consumatorul va fi informat asupra soluției propuse în termen de maxim 5 zile
lucrătoare.
Posibile soluții
După evaluarea cazului, acceptarea acestuia de către Centrul Comerciantului și, dacă
este cazul, contactarea operatorului economic, Centrul Comerciantului poate propune una di n
următoarele soluții:
Soluționarea prin ajungerea la o înțelegere cu operatorul economic.
Nesoluționarea cazului ca urmare a lipsei unui răspuns de la comerciant
sau a refuzului său de a accepta soluționarea pe cale amiabilă.
Nesoluționarea cazului ca urm are a lipsei bazei legale a cererii
consumatorului.
Transmiterea cazului către un organism de mediere, dacă acesta există
în statul Centrului Comerciantului.
Transmiterea cazului, dacă se impune către o altă instituție abilitată să
ia măsuri, acolo unde ex istă.
În cazul respingerii cazului, consumatorul va fi informat asupra posibilelor mijloace
aflate la dispoziția sa pentru soluționarea litigiului, incluzând procedura europeană privind
cererile cu valoare redusă și procedura europeană privind somația de p lată.
Exemple
Închiriere de mașini
Taxe suplimentare în contractul de închiriere : Consumator român / Companie
italiană
Domnul SD, cetățean roman, a închiriat un autoturism de la un operator
ecnomic cu sediul în Italia, autotu rismul urmând a fi ridicat din Aeroportul
Alghero, Sardinia. Prețul închirierii, stabilit cu ocazia rezervării autoturimului
prin intermediul web site -ului operatorului economic reclamat, a fost de 256.28
Euro, preț în care au fost incluse taxele aeroportu are, taxele de drum, precum și
un număr nelimitat de kilometri. La data rezervării, domnul SD a achitat un
avans de 43.11 Euro, urmând ca diferența să fie achitată la data returnării
autoturimului. La data returnării autoturismului operatorul economic a de bitat
cardul de credit al consumatorului cu o sumă cu 69.99 Euro mai mare. După
primirea facturii fiscale consumatorul a constatat că operatorul economic
reclamat a facturat pentru a doua oară taxele aeroportuare, taxele de drum și un
număr de kilometri. C onsumatorul a încercat să soluționeze acest litigiu direct
cu operatorul economic, însă acesta a refuzat să îi restituie întreaga sumă retrasă
în plus de pe cardul său de credit. Consumatorul a contactat ECC România și,
cu sprijinul ECC Italia, domnului SD i s-a restituit întreaga sumă de 69.99 Euro
retrasă în mod nejustificat de pe cardul său de credit.
Despăgubire privind contractul de închiriere a unui autoturism: Consumator
român / Companie belgiană
Dl. P.K, consumator român, a închiriat online o mași nă de la un comerciant
belgian, pentru care a plătit un avans de 100 euro. Când a ajuns în Belgia,
comerciantul a refuzat să îi predea autoturismul închiriat, motivând că, potrivit
politicii companiei, nu se mai închiriază autoturisme cetățenilor români.
Consumatorul a reclamat compania solicitând despăgubiri, constând în achitarea
prețului cu mult mai mare pe care a trebuit să îl plătească pentru închirierea unui
autoturism de la o altă companie locală. ECC Romania a transferat cazul către
ECC Belgia care a contactat operatorul economic reclamat pentru soluționarea
litigiului. Cazul a fost soluționat prin acordarea despăgubirii solicitate.
Drepturile pasagerilor aerieni
Curse anulate: Consumator român / Companie aeriană italiană
Dl. A.A.C, consumator româ n, a călătorit cu o companie aeriană italiană.
Întrucât zborul său a fost anulat, pasagerul a transmis către compania aeriană
reclamată solicitarea de a i se rambursa contravaloarea biletului de avion
neutilizat, precum și solicitarea de a i se acorda comp ensație, conform
Regulamentului nr. 261/2004, însă demersul său nu a avut succes. S -a adresat
ECC România, care a transferat cazul, conform procedurii, catre ECC Italia.
După contactarea companiei de către ECC Italia, consumatorul a primit
compensație în c uantum de 250 Euro, fiindu -i restituită în termen de 7 zile și
contravaloarea biletului de avion neutilizat.
Bagaje avion întârziate: Consumator român / Companie aeriană spaniolă
Dl. E.Z., consumator român, a călătorit cu o companie aeriană spaniolă. Cin ci
dintre bagajele înregistrate pe numele acestuia au fost livrate două zile mai
târziu, unul dintre bagaje fiind grav deteriorat. Dl. E.Z. a solicitat restituirea
contravalorii cheltuielilor efectuate pentru achiziționarea obiectelor de strictă
necesitate , cheltuieli care trebuie suportate de către compania aeriană.
Consumatorul a încercat să rezolve această problemă, dar nu a avut succes și s -a
adresat ECC România, care a transferat cazul către ECC Spania. După
contactarea companiei de către ECC Spania, s umele cheltuite de consumator au
fost rambursate, drepturile sale de pasager fiind astfel respectate de către
compania aeriană.
Comerț electronic
Livrare parțială produse cumpărate online: Consumator român / Vânzător
englez
Domnul MD, consumator român, a a chiziționat online de la un comerciant
englez mai multe obiecte de îmbrăcăminte. Când pachetul a fost livrat,
consumatorul a observat că aproape jumătate din obiectele comandate lipseau.
Domnul MD a luat legătura cu transportatorul și cu operatorul economi c din
Marea Britanie, dar nici după 2 luni problema nu a fost rezolvată. În aceste
condiții consumatorul a solicitat sprijinul ECC Romania. Cazul a fost înaintat
către ECC Marea Britanie și în cele din urmă consumatorul a primit înapoi
aproximativ 160EUR, reprezentând contravaloarea obiectelor lipsă.
Returnare produs cumpărat online: Consumator român / Vânzător francez
Dna. F.A., consumator român, a cumpărat online, de la un comerciant francez,
mai multe produse, constând în obiecte de îmbrăcăminte și cosm etice. La
momentul livrării, consumatoarea a observat că vânzătorul făcuse mai multe
greșeli: nu fuseseră trimise toate produsele comandate, în colet erau și alte
produse decât comandase. Prin urmare a hotărât să returneze produsele livrate și
a solicitat rambursarea sumei plătite. Întrucât nici după o lună și jumătate de la
returnarea produselor comerciantul nu a răspuns solicitărilor consumatoarei,
aceasta s -a adresat ECC Romania care a transmis cazul către ECC Franța. După
contactarea comerciantului de c ătre ECC Franța, consumatoarea și -a primit
banii înapoi.
Pachete de servicii turistice
Rambursare preț plătit pentru rezervarea unui pachet de servicii turistice:
Consumator român / Agenție de turism greacă
Dna. N.O., consumator român, a rezervat online u n pachet de servicii incluzând
mai multe nopți de cazare și servicii de alimentație. La momentul rezervării
consumatoarea a insistat asupra unui anumit tip de cameră, aflat în oferta
agenției de turism din Grecia. După efectuarea plății, consumatoarea a pr imit
voucherul în care era specificat un cu totul alt tip de cameră. Având în vedere
acest lucru, consumatoarea a solicitat corectarea voucherului, dar a primit
răspuns că acest lucru nu mai este posibil. Din acest motiv consumatoarea a
solicitat rambursar ea sumei plătite, iar agenția de turism a refuzat să mai
răspundă. Consumatoarea s -a adresat ECC Romania care a transmis cazul către
ECC Grecia. După contactarea agenției de turism de către ECC Grecia,
consumatoarea a primit toți banii inapoi.
Compensați e pentru nerespectarea condițiilor din contractul de servicii
turistice: Consumator român / Agenție de turism bulgară
Dl. V.I., consumator român, a achiziționat un pachet de servicii turistice, la un
hotel de 4 stele, de la o agenție de turism din Bulgaria . Ajuns la fața locului,
consumatorul a observat mai multe deficiențe: camere murdare, lipsa aerului
condiționat, lipsa piscinei, pe care le -a comunicat imediat agenției de turism
telefonic și în scris. Cu toate acestea, agenția de turism bulgară nu a luat nicio
măsură, iar consumatorul a fost nevoit să -și continue vacanța în condițiile date.
Reîntors în țară a solicitat agenției de turism o despăgubire pentru prejudiciul
cauzat, dar nu a primit niciun raspuns. Prin urmare s -a adresat ECC Romania
care a tra nsmis cazul către ECC Bulgaria. După contactarea de către ECC
Bulgaria, agenția de turism a acceptat să ofere consumatorului suma de 200
EUR cu titlu de compensație.
Timeshare
Clauze abuzive în contractul de timeshare: Consumator român / Comerciant
portug hez
Dna. L.B., consumator român, a încheiat un contract de timeshare cu un
comerciant portughez. După semnarea contractului, consumatoarea a observat
ca în acesta există o clauză care permitea modificarea contractului privind
caracteristicile bunului care forma obiectul contractului, unilateral, în condiții
discreționare de către comerciant, fără a exista un motiv clar în acest sens.
Temându -se de posibile probleme în viitor, consumatoarea a încercat să obțină
eliminarea clauzei din contract, dar fără rezul tat. Având în vedere acest lucru,
consumatoarea a luat legătura cu ECC Romania care a transmis cazul mai
departe către ECC Portugalia. În urma intervenției ECC Portugalia pe lângă
comerciant, acesta a acceptat modificarea clauzei, în sensul că orice modifi care
a contractului trebuie sa fie acceptată de consumator în mod expres înainte de a
se aplica.
Înșelătorie privind timeshare: Consumator român / Comerciant spaniol
Dl. G.P., consumator român, a încheiat un contract de timeshare cu un
comerciant spaniol , plătind o sumă de 4300 EUR . Conform înțelegerii,
comerciantul ar fi trebuit să trimită ulterior mai multe documente care ar fi
permis consumatorului să utilizeze bunul imobiliar. Cu toate acestea, nici la
două luni de la semnarea contractului, consumator ul nu primise nimic din partea
comerciantului. În aceste condiții, consumatorul a transmis o sesizare către ECC
Romania, care a transferat cazul către ECC Spania. În urma cercetărilor și a
informațiilor locale ECC Spania a ajuns la concluzia că în cauză es te vorba de o
înșelătorie și a anunțat autoritățile spaniole. În cele din urmă, consumatorul a
reușit să primească înapoi mare parte din suma plătită.
Să ne reamintim…
Activitatea Rețelei Centrelor Europene ale Consumatorilor presupune
facilitarea o bținerii unei soluții pe cale amiabilă c u operatorul economic reclamat.
Centrele din Rețea :
– nu au posibilitatea de a face verif icări și de a aplica sancțiuni;
– nu pot face o evaluare a unor eventuale compensații datorate
consumatorilor, această evaluare aparținând ,de r egulă, instanțelor de judecată.
– pot informa consumatorul asupra cuantumului compensațiilor atunci
când acestea sunt prevăzute de prevederile legale europene sau pot solicita
consumatorilor să indice suma solicitată drept compensație/des păgubire de la
operatorul economic reclamat în funcție de prejudiciul suferit, evaluarea acesteia
aparținând consumatorului.
U5.6. Rezumat
1. Activitatea Rețelei Centrelor Europene ale Consumatorilor
presupune colaborarea între cel puțin două Centre – Centrul
Consumatorului (Centrul din statul unde se află rezidența
consumatorului) și Centrul Comerciantului (Centrul din statul în care
se află sediul operatorului economic reclamat) ;
2. ECC România, ca parte a Rețelei Centrelor Europene ale
Consumatorilor, a re competență numai în soluționarea pe cale
amiabilă a litigiilor transfrontaliere de consum, respectiv acele litigii
ivite ca urmare a achiziționării de către un consumator rezident în
România a unor produse/servicii defectuoase de la un operator
economic cu sediul într -un stat membru al UE, altul decât România,
precum și acele litigii ivite ca urmare a achiziționării de către un
consumator rezident într -un alt stat membru al UE a unor
produse/servicii defectuoase de la un operator economic cu sediul în
România.
Unitatea de învățare U6. Proceduri speciale europene :
solutionarea alternativa a plangerilor
Cuprins
U6.1. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 61
U6.2. Ob iectivele unitatii de invatare ………………………….. ………………………….. ……….. 61
U6.3. Tipuri de sisteme de solutionare alternative a plangerilor ………………………….. .. 62
U6.4. Domeniul de aplicare ………………………….. ………………………….. …………………….. 63
U6.5. Accesul la entitățile SAL și la procedurile SAL ………………………….. …………….. 64
U6.6. Alte elemente privind procedura alternativa ………………………….. ………………….. 67
U6.7. Informații care trebuie notificate autorităților competente de către entitățile de
soluționare a litigiilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 70
U6.8. HG 1553/2004 privind unele modalitati de incetare a practicilor ilicite in
domeniul protectiei intereselor colective ale consumatorilor ………………………….. ……………… 72
U6.9 . Rezumat ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 75
U6.1. Introducere
Sistemele alternative de soluționare a litigiilor în afara instanțelo r judecătorești,
cunoscute sub denumirea de ADR (Alternative Dispute Resolution) sunt mijloace
prin care consumatorii și operatorii economici pot ajunge la o înțelegere amiabilă
pentru rezolvarea problemelor pe care le întâmpină.
Experiența unor state memb re ale Uniunii Europene arată că, dacă sunt respectate
anumite reguli de bază, sistemele alternative de soluționare a disputelor pot avea
avantaje pentru consumatori și operatorii economici. Principalele avantaje ale unor
asemenea sisteme sunt costurile scăzute și perioada de timp mai scurtă necesară
rezolvării litigiilor.
În cadrul sistemelor ADR , procedura implică interventia unei terțe părți, neutre,
cum ar fi arbitrul, mediatorul sau ombudsman -ul.
Procedurile de soluționare a litigiilor în afara instanț elor pot constitui o alternativă
față de procedurile judecătorești în multe state. De asemenea, acestea pot constitui
o procedură suplimentară, anterioară procedurilor judecătorești.
U6.2. Obiectivele unității de învățare
Această unitate de învățare își propune ca obiectiv principal prezentarea catre
studenți a elementelor necesare intelegerii procedurii de solutionare alternativa a
plangerilor consumatorului pentru incalcarea drepturilor sale
La sfârșitul acestei unități de învă țare studenții vor fi capabili să:
inteleaga locul si rolul procedurii de solutionare alternativa a plangerilor
determi ne reglementarea aplicabila ;
identifice elementele in baza carora se for muleaza plangerea ;
identifice corect momentul in care incepe sa c urga termenul de contestare .
Durata medie de parcurgere a acestei unități de învățare este de 2 ore.
U6.3. Tipuri de sisteme de solutionare alternative a plangerilor
Principalele sisteme ADR care pot fi întâlnite în Uniunea Eur opeană sunt:
Medierea și concilierea
Prin intermediul medierii și al concilierii părțile încearcă să ajungă la o înțelegere
amiabilă, cu ajutorul unei terțe părți.
Sarcina mediatorului este de a înlesni ajungerea la o soluție care să satisfacă ambele
părți. Mediatorul nu impune o soluție, dar are grijă ca părțile să ajungă la un compromis în
mod independent. În cadrul concilierii, terța parte poate propune o soluție, dar care nu este
obligatorie pentru părți.
În cadrul medierii și al concilierii, părțile nu sunt limitate de prevederile legilor sau de
regulile de procedură. Prin urmare, rezolvarea litigiului nu se va baza, în mod necesar, pe
dispozițiile unei legi, ci poate face referire la bunele moravuri, loialitate sau legitimitate.
Arbitrajul
Arbitrajul reprezintă o metodă de rezolvare a disputelor în afara instanțelor foarte
apropiată de procedura judecătorească.
Arbitrajul reprezintă o procedură în cadrul căreia părțile aleg una sau mai multe
persoane fizice cărora le prezintă cazul pentru a obține o hotărâre obligatorie. Arbitrajul poate
fi individual sau poate fi instituționalizat. În cadrul anumitor modele de arbitraj, pentru
punerea în executare a hotărârii, este necesară efectuarea unor proceduri în cadrul instanțelor
de judecată.
Ombudsman
Ombudsman -ul reprezintă o instituție constituită în jurul unei singure persoane
(asemănător cu Avocatul Poporului), care poate rezolva litigiile apărute între consumatori și
operatorii economici. Pentru aceasta poziție este numită o persoană cu îna lte calificări, care se
bucură de prestigiu. Adesea, acest tip de ADR este constituit de operatorii economici dintr -un
anumit domeniu. Cu toate că este numit de operatorii economici, ombudsman -ul reprezintă o
autoritate independentă. Ombudsman -ul poate lua hotărâri care sunt obligatorii pentru
operatorii economici sau care nu sunt obligatorii pentru nicio parte.
6.4. Domeniul de aplicare
SAL a fost intodusa prin Directiva 2009/22/CE a Parlamentului European și a
Consiliului din 23 aprilie 2009 privind a cțiunile în încetare în ceea ce privește protecția
intereselor consumatorilor , care a abrogat Directiva 98/27/CE a Parlamentului European și a
Consiliului din 19 mai 1998 privind acțiunile în încetare în ceea ce privește protecția
intereselor consumatorilo r. In anul 2013, Directiva 2009/22/CE a fost modificata cu Directiva
2013/11/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2013 privind soluționarea
alternativă a litigiilor în materie de consum și de modificare a Regulamentului (CE) nr.
2006/200 4 și a Directivei 2009/22/CE (Directiva privind SAL în materie de consum) .
Aceasta urmărește, prin atingerea unui nivel înalt de protecție a consumatorilor, să
contribuie la buna funcționare a pieței interne prin garantarea faptului că reclamațiile
împot riva comercianților pot fi prezentate de către consumatori, în mod voluntar, unor entități
care aplică proceduri de soluționare alternativă a litigiilor independente, imparțiale,
transparente, eficace, rapide și echitabile. Prezenta directivă nu aduce atin gere legislației
naționale care prevede obligativitatea participării la astfel de proceduri, cu condiția ca
legislația respectivă să nu împiedice părțile să își exercite dreptul de acces la sistemul judiciar.
Reglementarea se aplică procedurilor de soluțio nare extrajudiciară a litigiilor naționale și
transfrontaliere care privesc obligațiile contractuale prevăzute în contractele de vânzări sau în
contractele de prestări de servicii între un comerciant stabilit în Uniune și un consumator
rezident în Uniune p rin intervenția unei entități SAL, care propune sau impune o soluție sau
reunește părțile în scopul de a facilita o soluție amiabilă.
Directiva nu se aplică:
(a) procedurilor entităților de soluționare a litigiilor, în cazul în care persoanele fizice
respo nsabile de soluționarea litigiilor sunt angajate sau remunerate exclusiv de comerciant, cu
excepția cazului în care statele membre hotărăsc să permită ca astfel de proceduri să fie
considerate proceduri SAL în conformitate cu prezenta directivă și sunt înd eplinite cerințele
prevăzute în capitolul II, inclusiv cerințele specifice de independență și transparență prevăzute
la articolul 6 alineatul (3);
(b) procedurilor supuse sistemelor de instrumentare a reclamațiilor consumatorilor
gestionate de comerciant;
(c) serviciilor neeconomice de interes general;
(d) litigiilor între comercianți;
(e) negocierilor directe între consumator și comerciant;
(f) încercărilor efectuate de un judecător de a soluționa un litigiu pe parcursul
procedurii judiciare referitoare la respectivul litigiu;
(g) procedurilor inițiate de un comerciant împotriva unui consumator;
(h) serviciilor de sănătate prestate pacienților de către cadre medicale pentru
evaluarea, menținerea sau refacerea stării lor de sănătate, inclusiv prescrierea, el iberarea și
furnizarea de medicamente și dispozitive medicale;
(i) entităților publice de învățământ superior sau complementar.
Directiva instituie cerințe armonizate de calitate pentru entitățile SAL și procedurile
SAL pentru a garanta că, după punerea sa în aplicare, consumatorii au acces la mecanisme de
soluționare extrajudiciară a litigiilor de înaltă calitate, transparente, eficace și echitabile,
indiferent de locul de reședință în Uniune. Statele membre pot menține sau introduce norme
care le depășesc pe cele prevăzute de prezenta directivă, în scopul de a asigura un nivel mai
ridicat de protecție a consumatorilor.
Se recunoaște competența statelor membre de a stabili dacă entitățile SAL înființate pe
teritoriul lor ar trebui să fie în măsură să impună o soluție.
6.5. Accesul la entitățile SAL și la procedurile SAL
Statele membre trebuie sa faciliteaze accesul consumatorilor la procedurile SAL și sa
se asigură că litigiile care intră sub incidența prezentei directive și care implică comercianți
ale c ăror sedii se află pe teritoriile lor pot fi prezentate unei entități SAL care îndeplinește
cerințele prevăzute de prezenta directivă.
Statele membre trebuie sa se asigur e că entitățile SAL:
(a) întrețin un site internet actualizat care permite părților să aibă cu ușurință acces la
informațiile referitoare la procedura SAL și care permite consumatorilor să prezinte online o
reclamație și documentele justificative necesare;
(b) furnizează la cerere părților, pe un suport durabil, informațiile menționate la l itera
(a);
(c) după caz, permite consumatorului să prezinte o reclamație offline;
(d) permite schimbul de informații dintre părți prin mijloace electronice sau, dup caz,
prin poștă;
(e) acceptă atât litigii naționale, cât și litigii transfrontaliere, inclu siv litigiile
reglementate de Regulamentul (UE) nr. 524/2013; și
(f) atunci când se ocupă de litigiile reglementate de prezenta directivă, iau măsurile
necesare pentru a se asigura că prelucrarea datelor cu caracter personal este în conformitate cu
normele privind protecția datelor cu caracter personal stabilite în legislația națională de
punere în aplicare a Directivei 95/46/CE din statul membru în care entitatea SAL își are
sediul.
Statele membre pot îndeplini obligațiile care le revin prin garantarea exi stenței unei
entități SAL complementare care este competentă să se ocupe de litigiile menționate la
alineatul respectiv pentru a căror soluționare nu există nicio entitate SAL competentă. Statele
membre își pot de asemenea îndeplini aceste obligații bazând u-se pe entități SAL stabilite în
alt stat membru sau pe entități de soluționare a litigiilor regionale, transnaționale sau
paneuropene, în cazul în care comercianții din alte state membre intră sub incidența aceleiași
entități SAL, fără a aduce atingere r ăspunderii pe care o au în ceea ce privește asigurarea unei
acoperiri depline și a unui acces complet la SAL.
Statele membre pot, după cum consideră de cuviință, să permită entităților SAL să
mențină și să introducă norme procedurale care să le permită să refuze instrumentarea unui
anumit litigiu din următoarele motive:
(a) consumatorul nu a încercat să contacteze comerciantul în cauză pentru a discuta
reclamația sa și nu a încercat, ca un prim pas, să rezolve diferendul direct cu comerciantul;
(b) litigiul este nepertinent sau jignitor;
(c) litigiul este sau a fost analizat anterior de către o altă entitate SAL sau de o
instanță;
(d) valoarea despăgubirii este inferioară sau superioară unui prag financiar prestabilit;
(e) consumatorul nu a prezentat reclama ția entității SAL într -un termen predeterminat
de minimum un an de la data la care consumatorul a prezentat reclamația comerciantului;
(f) instrumentarea unui astfel de litigiu ar afecta în mod grav funcționarea eficace a
entității SAL.
În cazul în care, î n conformitate cu normele sale procedurale, o entitate SAL nu poate
analiza o reclamație care i -a fost înaintată, entitatea SAL respectivă prezintă ambelor părți o
explicație privind motivele neanalizării litigiului în termen de trei săptămâni de la primir ea
dosarului de reclamație.
Aceste norme procedurale nu trebuie să afecteze în mod semnificativ accesul
consumatorilor la procedurile SAL, inclusiv în cazul litigiilor transfrontaliere.
Statele membre trebuie sa se asigur e că atunci când entităților SAL li se permite
instituirea unor praguri financiare predeterminate pentru a limita accesul la procedurile SAL,
respectivele praguri nu sunt stabilite la un nivel la care ar afecta în mod negativ accesul
consumatorilor la instrumentarea reclamațiilor de către e ntitățile SAL.
În cazul în care, în conformitate cu normele procedurale menționate, o entitate SAL nu
poate examina o reclamație care i -a fost prezentată, statul membru nu are obligația de a
asigura faptul că consumatorul își poate prezenta reclamația unei alte entități SAL.
În cazul în care o entitate SAL care se ocupă de litigii într -un sector economic specific
are competența de a lua în considerare litigiile legate de un comerciant care își desfășoară
activitatea în sectorul respectiv, dar care nu este m embru al organizației sau al asociației care
formează sau care finanțează entitatea SAL, se consideră că statul membru și -a îndeplinit
obligația în temeiul alineatului (1) și în ceea ce privește litigiile legate de respectivul
comerciant.
In ceea ce prive ste e xpertiz a, independenț a și imparțialitate a, statele membre se
asigură că persoanele fizice responsabile de SAL au expertiza necesară și sunt independente și
imparțiale. Acest lucru este garantat prin asigurarea faptului că astfel de persoane:
(a) dispu n de cunoștințele și aptitudinile necesare în domeniul procedurilor de
soluționare alternativă a litigiilor sau al soluționării judiciare a litigiilor în materie de consum,
precum și de o bună înțelegere generală a legislației;
(b) sunt numite pentru un ma ndat cu o durată suficientă pentru a asigura independența
acțiunilor lor și nu pot fi eliberate din funcție fără motive întemeiate;
(c) nu primesc niciun fel de instrucțiuni de la oricare dintre părți sau de la
reprezentanții acestora;
(d) sunt remunerate într-un mod care nu este legat de rezultatul procedurii;
(e) comunică fără întârziere entității SAL orice element care le poate afecta sau poate
fi considerat ca afectându -le independența și imparțialitatea sau poate da naștere unui conflict
de interese cu oricare dintre părțile la litigiul pe care trebuie să îl soluționeze. Obligația de a
comunica astfel de elemente este o obligație permanentă pe tot parcursul procedurii SAL.
Aceasta nu se aplică în cazul în care entitatea SAL este alcătuită dintr -o singur ă persoană
fizică.
În cazul în care entitatea SAL este alcătuită dintr -o singură persoană fizică :
(a) persoanele fizice responsabile cu soluționarea litigiilor sunt numite de un organism
colegial compus dintr -un număr egal de reprezentanți ai organizațiilo r de consumatori și
reprezentanți ai comerciantului sau fac parte din organismul respectiv, numirea fiind
rezultatul unei proceduri transparente;
(b) persoanelor fizice responsabile cu soluționarea litigiilor li se acordă un mandat de
minimum trei ani pent ru a se asigura independența acțiunilor lor;
(c) persoanele fizice responsabile cu soluționarea litigiilor se angajează să nu lucreze
pentru comerciant, pentru o organizație profesională sau o asociație de întreprinderi din care
face parte comerciantul pen tru o perioadă de trei ani după ce mandatul lor în cadrul entității
de soluționare a litigiilor a ajuns la final;
(d) entitatea de soluționare a litigiilor nu are nicio legătură ierarhică sau funcțională cu
comerciantul și este clar separată de entitățile operaționale ale comercianților și are la
dispoziție un buget suficient pentru a -și îndeplini sarcinile, care este separat de bugetul
general al comercianților.
În cazul în care persoanele fizice responsabile de SAL sunt angajate sau remunerate
exclusiv de o organizație profesională sau de o asociație de întreprinderi din care face parte
comerciantul, statele membre se asigură că, în plus față de cerințele stabilite la alineatele (1) și
(5), acestea au la dispoziție un buget alocat separat, suficient pentru îndeplinirea sarcinilor lor.
Prezentul alineat nu se aplică în cazul în care persoanele fizice respective fac parte
dintr -un organism colegial alcătuit dintr -un număr egal de reprezentanți ai organizației
profesionale sau ai asociației de întreprinderi ai cărei angajați sunt sau de care sunt remunerați
și ai organizațiilor de consumatori.
Atunci când persoanele fizice responsabile de soluționarea litigiilor fac parte dintr -un
organism colegial, statele membre se asigură că entitățile SAL prevăd un număr eg al de
reprezentanți ai intereselor consumatorilor și de reprezentanți ai intereselor comercianților în
cadrul organismului respectiv.
Statele membre încurajează entitățile SAL să ofere formare pentru persoanele fizice
responsabile de SAL. În cazul în care se oferă astfel de formare, autoritățile competente
monitorizează schemele de formare stabilite de entitățile SAL pe baza informațiilor care le
sunt comunicate în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) litera (g) din directiva .
Să ne reamintim…
Directiva instituie cerințe armonizate de calitate pentru entitățile SAL și
procedurile SAL pentru a garanta că, după punerea sa în aplicare, consumatorii
au acces la mecanisme de soluționare extrajudiciară a litigiilor de înaltă calitate,
transparente, efi cace și echitabile, indiferent de locul de reședință în Uniune .
U6.6 . Alte elemente pr ivind procedura alternativa
O entitate SAL care funcționează în mod corespunzător ar trebui să încheie
procedurile online și offline de soluționare a litigiilor cu ra piditate într -un termen de 90 de zile
calendaristice de la data la care entitatea SAL a primit dosarul de reclamație complet,
cuprinzând toată documentația relevantă referitoare la reclamația respectivă, și până la data la
care rezultatul procedurii SAL es te pus la dispoziție. Entitatea SAL care a primit o reclamație
ar trebui să notifice părțile după primirea tuturor documentelor necesare pentru aplicarea
procedurii SAL. În anumite cazuri excepționale de o deosebită complexitate, inclusiv atunci
când una d intre părți se află, din motive întemeiate, în imposibilitatea de a participa la
procedură, entitățile SAL ar trebui să aibă posibilitatea de a prelungi termenul în scopul
desfășurării unei examinări a cazului respectiv. Părțile ar trebui să fie informate în legătură cu
orice prelungire a termenului respectiv, precum și în legătură cu perioada aproximativă
estimată ca fiind necesară pentru încheierea litigiului.
Ar fi de preferat ca procedurile SAL să fie gratuite pentru consumatori. În cazul în
care se apl ică costuri, procedura SAL ar trebui să fie accesibilă, atractivă și necostisitoare
pentru consumatori. În acest scop, costurile nu ar trebui să depășească un tarif simbolic.
Procedurile SAL ar trebui să fie echitabile, astfel încât părțile în litigiu să f ie informate
pe deplin cu privire la drepturile lor și la consecințele alegerilor făcute în contextul unei
proceduri SAL. Entitățile SAL ar trebui să îi informeze pe consumatori cu privire la drepturile
lor înainte ca aceștia să accepte sau să urmeze soluț ia propusă. De asemenea, ambele părți ar
trebui să aibă posibilitatea de a -și prezenta informațiile și probele fără a fi prezente fizic.
Un acord între un consumator și un comerciant de a prezenta reclamații unei entități
SAL nu ar trebui să fie obligatori u pentru consumator dacă a fost încheiat înainte de apariția
litigiului și dacă are drept efect privarea consumatorului de dreptul său de a introduce o
acțiune în instanță în vederea soluționării litigiului. De asemenea, în cadrul procedurilor SAL
care viz ează soluționarea litigiului prin impunerea unei soluții, aceasta din urmă ar trebui să
fie obligatorie pentru părți numai dacă părțile au fost informate în prealabil despre caracterul
său obligatoriu și și -au dat acordul în mod expres. Nu ar trebui să fie impus acordul specific al
comerciantului dacă normele naționale prevăd că astfel de soluții sunt obligatorii pentru
comercianți.
În cadrul procedurilor SAL care vizează soluționarea litigiului prin impunerea unei
soluții consumatorului, într -o situație în care nu există un conflict de legi, soluția impusă nu ar
trebui să ducă la privarea consumatorului de protecția care îi este oferită de dispoziții de la
care nu se poate deroga prin convenție în temeiul legislației statului membru în care
consumatorul și comerciantul își au reședința obișnuită. În situațiile în care există un conflict
de legi, atunci când legea aplicabilă contractului de vânzare sau de servicii este stabilită în
conformitate cu articolul 6 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 59 3/2008 al
Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă
obliga țiilor contractuale (Roma I) , soluția impusă de entitatea SAL nu ar trebui să ducă la
privarea consumatorului de protecția care îi este oferită de dispoziți i de la care nu se poate
deroga prin convenție în temeiul legislației statului membru în care consumatorul își are
reședința obișnuită. În situațiile în care există un conflict de legi, atunci când legea aplicabilă
contractului de vânzare sau de servicii e ste stabilită în conformitate cu articolul 5 alineatele
(1)-(3) din Convenția de la Roma din 19 iunie 1980 privind legea aplic abilă obligațiilor
contractuale , soluția impusă de entitatea SAL nu ar trebui să ducă la privarea consumatorului
de protecția care îi este oferită de dispozițiile obligatorii din legislația statului membru în care
consumatorul își are reședința obișnuită.
Dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil sunt drepturi fundamentale
prevăzute la articolul 47 din Carta drept urilor fundamentale a Uniunii Europene. Prin urmare,
procedurile SAL nu ar trebui să fie concepute astfel încât să înlocuiască procedurile judiciare
și nu ar trebui să îi priveze pe consumatori sau pe comercianți de dreptul lor de a solicita
despăgubiri în fața instanțelor judecătorești. Prezenta directivă nu ar trebui să împiedice
părțile să își exercite dreptul de acces la sistemul judiciar. În cazurile în care un litigiu nu a
putut fi soluționat printr -o anumită procedură SAL al cărei rezultat nu este ob ligatoriu, părțile
nu ar trebui să fie împiedicate ulterior să inițieze proceduri judiciare în legătură cu litigiul
respectiv. Statele membre ar trebui să fie libere să aleagă mijloacele adecvate de realizare a
acestui obiectiv. Acestea ar trebui să aibă p osibilitatea de a prevedea, printre altele, că
termenele de decădere sau de prescripție nu expiră în cursul unei proceduri SAL.
Pentru a funcționa eficient, entitățile SAL ar trebui să aibă la dispoziție suficiente
resurse umane, materiale și financiare. S tatele membre ar trebui să decidă cu privire la o
formă adecvată de finanțare a entităților SAL pe teritoriul lor, fără a restrânge finanțarea
entităților care sunt deja operaționale. Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere
posibilității finanțăr ii entităților SAL din fonduri publice sau private sau dintr -o combinație de
fonduri publice și private. Cu toate acestea, entitățile SAL ar trebui să fie încurajate să ia în
considerare în mod special formele private de finanțare și să utilizeze fonduri p ublice doar la
discreția statelor membre. Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere posibilității ca
întreprinderile sau organizațiile profesionale sau asociațiile de întreprinderi să finanțeze
entități SAL.
În cazul apariției unui litigiu, consuma torii trebuie să poată identifica rapid care dintre
entitățile SAL este competentă pentru a instrumenta reclamația lor și să știe dacă comerciantul
în cauză va participa sau nu la procedurile transmise entității SAL. Comercianții care se
angajează să folos ească entități SAL pentru soluționarea litigiilor cu consumatorii ar trebui să
îi informeze pe aceștia din urmă cu privire la adresa site -ului internet al entității sau entităților
SAL de care sunt deserviți. Informațiile respective ar trebui să fie furniz ate în mod clar, ușor
de înțeles și accesibil pe site -ul internet al comerciantului, în cazul în care acesta există, și,
după caz, în termenii și în condițiile generale ale contractelor de vânzare sau de prestare de
servicii între comerciant și consumator. Comercianții ar trebui să aibă posibilitatea de a
include pe site -urile lor internet și în termenii și condițiile contractelor relevante orice
informații suplimentare referitoare la procedurile lor interne de instrumentare a reclamațiilor
sau la orice alt e moduri de a -i contacta direct în vederea soluționării litigiilor cu consumatorii
fără a le înainta unei entități SAL. În cazul în care litigiul nu poate fi soluționat în mod direct,
comerciantul ar trebui să îi furnizeze consumatorului, pe suport de hârt ie sau pe un alt suport
durabil, informații cu privire la entitățile SAL relevante și să specifice dacă va recurge la
acestea.
Obligația comercianților de a informa consumatorii cu privire la entitățile SAL de care
comercianții respectivi sunt deserviți nu ar trebui să aducă atingere dispozițiilor privind
informarea consumatorilor cu privire la procedurile de atac extrajudiciare prevăzute de alte
acte juridice ale Uniunii, care ar trebui să se aplice în plus față de obligația de informare
prevăzută de preze nta directivă.
Prezenta directivă nu ar trebui să prevadă obligativitatea participării comercianților la
procedurile SAL, nici faptul că aceștia au obligația de a respecta rezultatul acestor proceduri,
atunci când un consumator a prezentat o reclamație împ otriva acestora. Cu toate acestea,
pentru a se asigura accesul consumatorilor la o cale de atac și faptul că aceștia nu sunt obligați
să renunțe la depunerea reclamațiilor, comercianții ar trebui să fie încurajați să participe, în
măsura în care este posib il, la procedurile SAL. Prin urmare, prezenta directivă nu ar trebui să
aducă atingere niciunei norme naționale care prevede că participarea comercianților la astfel
de proceduri este obligatorie sau face obiectul unor stimulente sau al unor sancțiuni, sau că
respectarea rezultatului acestor proceduri este obligatorie pentru comercianți, cu condiția ca o
astfel de legislație să nu împiedice părțile să își exercite dreptul de acces la sistemul judiciar,
astfel cum este prevăzut la articolul 47 din Carta drep turilor fundamentale a Uniunii
Europene.
Pentru a evita impunerea unor sarcini inutile entităților SAL, statele membre ar trebui
să încurajeze consumatorii să contacteze comercianții într -un efort de soluționare a problemei
în mod bilateral, înainte de a p rezenta o reclamație unei entități SAL. În multe cazuri, acest
lucru le -ar permite consumatorilor să soluționeze litigiile rapid și într -o etapă timpurie.
U6.7 . Informații care trebuie notificate autorităților competente de către
entitățile de soluționare a litigiilor
Statele membre se asigură că entitățile de soluționare a litigiilor stabilite pe teritoriile
lor, pe care intenționează să le considere drept entități SAL în temeiul prezentei directive și să
le includă pe o listă în conformitate cu articolu l 20 alineatul (2), notifică autorității
competente următoarele:
(a) numele, coordonatele și site -ul internet;
(b) informații privind structura și finanțarea lor, inclusiv informații privind persoanele
fizice responsabile de soluționarea litigiilor, remune rarea, mandatul lor și angajatorul lor;
(c) normele lor de procedură;
(d) comisioanele lor, după caz;
(e) durata medie a procedurilor de soluționare a litigiilor;
(f) limba sau limbile în care pot fi prezentate reclamații și în care se poate desfășura
procedura de soluționare a litigiilor;
(g) o declarație privind tipurile de litigii vizate de procedura de soluționare a litigiilor;
(h) motivele pentru care entitatea de soluționare a litigiilor poate refuza să
instrumenteze un anumit litigiu în conformitate cu articolul 5 alineatul (4);
(i) o declarație motivată care să ateste dacă entitatea poate fi considerată sau nu drept
entitate SAL care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive și dacă este conformă cu
cerințele de calitate prevăzute în capit olul II.
În caz de modificare a informațiilor menționate la literele (a) -(h), entitățile SAL
notifică, fără întârzieri nejustificate, aceste modificări autorității competente.
În cazul în care statele membre decid să permită procedurile menționate la artic olul 2
alineatul (2) litera (a) din directiva , acestea se asigură că entitățile SAL care aplică astfel de
proceduri comunică autorității competente, în plus față de informațiile și declarațiile
menționate la alineatul (1), informațiile necesare pentru a ev alua conformitatea acestora cu
cerințele specifice suplimentare privind independența și transparența prevăzute la articolul 6
alineatul (3) din directiva .
Statele membre se asigură că entitățile SAL comunică autorităților competente la
fiecare doi ani info rmații privind:
(a) numărul de litigii înaintate și tipurile de reclamații la care se referă;
(b) procentul de proceduri SAL care au fost întrerupte înainte de a fi obținut un
rezultat;
(c) durata medie de soluționare a litigiilor primite;
(d) proporția re spectării rezultatelor procedurilor SAL, în cazul în care aceasta este
cunoscută;
(e) orice probleme sistematice sau semnificative care apar frecvent și duc la litigii între
consumatori și comercianți. Informațiile comunicate în acest sens pot fi însoțite de
recomandări cu privire la modul în care aceste probleme pot fi evitate sau rezolvate în viitor;
(f) după caz, o evaluare a eficacității cooperării lor în cadrul rețelelor entităților SAL
care facilitează soluționarea litigiilor transfrontaliere;
(g) dup ă caz, formarea oferită persoanelor fizice responsabile de SAL în conformitate
cu articolul 6 alineatul (6) din directiva ;
(h) o evaluare a eficacității procedurii SAL oferite de către entitate și a modalităților
posibile de îmbunătățire a performanțelor s ale.
Rolul autorităților competente și al Comisiei
Fiecare autoritate competentă evaluează, în special pe baza informațiilor primite în
conformitate cu articolul 19 alineatul (1) din directiva , dacă entitățile de soluționare a litigiilor
care i -au fost no tificate pot fi considerate drept entități SAL care intră în domeniul de aplicare
al prezentei directive și îndeplinesc cerințele de calitate prevăzute în capitolul II și în măsurile
naționale de punere în aplicare a acesteia, inclusiv în măsurile național e care depășesc
cerințele prezentei directive, în conformitate cu dreptul Uniunii.
Fiecare autoritate competentă stabilește, pe baza evaluării menționate la alineatul (1),
o listă a tuturor entităților SAL care i -au fost notificate și care îndeplinesc cond ițiile prevăzute
anterior .
Lista respectivă cuprinde următoarele elemente:
(a) numele, datele de contact și site -urile internet ale entităților SAL menționate la
primul paragraf;
(b) comisioanele lor, după caz;
(c) limba sau limbile în care pot fi prezenta te reclamații și în care se poate desfășura
procedura SAL;
(d) tipurile de litigii vizate de procedura SAL;
(e) sectoarele și categoriile de litigii acoperite de fiecare entitate SAL;
(f) necesitatea prezenței fizice a părților sau a reprezentanților acest ora, după caz,
inclusiv o declarație a entității SAL care să ateste că procedura SAL se desfășoară sau poate
să se desfășoare ca procedură orală sau scrisă;
(g) caracterul obligatoriu sau neobligatoriu al rezultatului procedurii; și
(h) motivele pentru car e entitatea SAL poate refuza să instrumenteze un anumit litigiu,
în conformitate cu articolul 5 alineatul (4) din directiva .
U6.8. HG 1553/2004 privind unele modalitati de incetare a practicilor ilicite in
domeniul protectiei intereselor colective ale co nsumatorilor
Prezenta hotarare are ca scop incetarea activitatilor si practicilor ilicite prevazute de
actele normative cuprinse in anexa care face parte integranta din prezenta hotarare, in vederea
cresterii gradului de protectie a intereselor colective ale consumatorilor si imbunatatirii
raporturilor juridice dintre consuma tori si operatorii economici. Prezenta hotarare transpune
Directiva 2009/22/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind
actiunile in incetare in ceea ce p riveste protectia intereselor consumatorilor, publicata in
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L110/30 din 1 mai 2009.
In sensul prezentei hotarari, expresiile de mai jo s au urmatoarele semnificatii:
a) practica ilicita – orice actiune sau inactiune prin care sunt incalcate dispozitiile actelor
normative prevazute in anexa si care afecteaza inte resele colective ale acestora;
b) interes colectiv – scopul, a doi sau mai multi consumatori, care urmareste recunoastere a
unui drept prevazut de lege;
c) autoritati competente – autoritatile publice abilitate prin actele normative in vigoare sa
supravegheze si sa sanctioneze cazurile de incalcare a drept urilor consumatorilor;
d) organizatii abilitate – organizatii neguvernamentale ale consumatorilor, abilit ate de lege in
scopul introducerii de actiuni in justitie pentru apararea drepturilor si intereselor colective
legitime ale consumatorilor impotriva faptelor ilicite, ale caror drepturi si obligatii sunt
reglementate de art. 30 si 37 din Ordonanta Guvernul ui nr. 21/1992 privind protectia
consumatorilor, republicata, cu modificari le si completarile ulterioare.
Autoritatile competente in primirea si solutionarea petitiilor ce sunt formulate de catre
consumatori prin intermediul organizatiilor abilitate, ref eritoare la savarsirea de fapte ilicite
prin care sunt afectate interesele colective ale consumatorilor, sunt prevazute in anexa.
Solutionarea sesizarilor cu privire la savarsirea unor fapte ilicite se realizeaza potrivit
dispozitiilor Ordonantei Guvernul ui nr. 27/2002 privind reglementarea activitatii de
solutionare a petitiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 233/2002.
In cadrul termenului de solutionare a sesizarilor, autoritatile competente vor dispune,
cu respectarea prevederilor legale in vigoare, in cazuri temeinic justificate, masurile si/sau
sanctiunile contraventionale prevazute de actele normative cuprinse in anexa, in vederea
incetarii, limitarii ori inlaturarii efectelor produse prin practica ilicita, in regim de urgenta,
dupa caz, in termen de maximum 20 de zile calendaristice de la data primirii sesizarii.
Nerespectarea masurilor dispuse de autoritatile competente se sanctioneaza conform
dispozitiilor actelor normative care reglementeaza domeniul de activitate i ncalcat pr in
practica ilicita.
In vederea incetarii, limitarii sau inlaturarii efectelor produse printr -o practica ilicita,
informarea consumatorilor se va realiza ori de cate ori se impune, prin orice mijloc de
informare a opiniei publice. Modalitatea de informare se va concretiza prin publicarea deciziei
autoritatii publice, in tot sau in parte, si stabilirea modului in care urmeaza sa se realizeze ori
prin publicarea, pe cheltuiala contravenientului, a unuia sau mai multor anunturi rectificative,
cu fixarea conti nutului si a modului de difuzare si/sau publicare.
Prezenta hotarare se aplica numai cu respectarea dispozitiilor dreptului international
privat in ceea ce priveste legea aplicabila, fiind incidente fie dispozitiile legale din statul
membru in care a fost savarsita practica ilicita, fie dispozitiile legale existente in statul
membru in care s -au produs efectele fapte i ilicite.
In cazul in care interesele colective ale consumatorilor dintr -un stat membru al Uniunii
Europene sunt lezate prin fapte ilicite s avarsite pe teritoriul Romaniei sau autorul acestora isi
are sediul in Romania, organizatiile abilitate din acel stat au posibilitatea de a sesiza
autoritatile competente din Romania in preluarea si solutionarea sesizarilor. Sesizarea va fi
insotita de lis ta intocmita de Comisia Europeana si publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene, cuprinzand organizatiile abilitate din acel stat, fapt ce face dovada capacitatii lor de
a sesiza autoritatile competente.
In vederea stoparii activitatilor si practic ilor ilicite indreptate impotriva intereselor
colective ale consumatorilor, survenite la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, la
solicitarea organizatiilor abilitate din Romania, lista cuprinzand numele si scopul acestor
organizatii va fi comunica ta Comisiei Europene.
O organizatie abilitata a unui stat membru al Uniunii Europene, care reprezinta
interesele colective ale consumatorilor lezate de catre un operator economic din Romania,
inainte de a sesiza autoritatea competenta cu atributii in dome niul protectiei consumatorilor
pentru dispunerea masurilor impuse in vederea stoparii practicii ilicite, se va adresa persoanei
care se face vinovata de savarsirea faptei ilicite, precum si organizatiei abilitate din Romania,
potrivit prezentei hotarari, p entru incetarea practicilor ilicite.
Organizatiile abilitate din Romania, cuprinse in lista intocmita de Comisia Europeana
si publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene si care reprezinta interesele colective ale
consumatorilor romani lezate de cat re un operator economic din Romania, inainte de a sesiza
autoritatea competenta cu atributii in domeniul protectiei consumatorilor, pentru dispunerea
masurilor impuse in vederea stoparii practicilor ilicite, se va adresa persoanei care se face
vinovata de savarsirea faptei ilicite.
In situatia in care practica ilicita nu inceteaza in termen de 14 zile calendaristice de la
data la care s -a adresat persoanei care se face vinovata de savarsirea faptei ilicite, organizatia
respectiva al carei interes colectiv a fost vatamat se va adresa autoritatii competente cu
atributii in domeniul protectiei consumatorilor, stabilita prin actele normative prevazute in
anexa.
Prevederile prezentei hotarari nu ingradesc dreptul consumatorilor de a formula
plangeri si sesizari in apararea intereselor lor individuale si nici dreptul asociatiilor de
protectie a consumatorilor de a actiona potrivit p revederilor legale in vigoare.
Dispozitiile privind publicitatea si teleshoppingul din domeniul de competenta al
autoritatilor publi ce care nu sunt in subordinea Guvernului si care aduc atingere intereselor
colective ale consumatorilor pot fi reglementate prin act administrativ al conducatorului
autoritatii respective, in vederea cresterii gradului de protectie a intereselor colective ale
consumatorilor.
Exemple
1. Hotărârea Guvernului privind unele modalități de încetare a
practicilor ilicite în domeniul protecției intereselor colective ale
consumatorilor
Act juridic: Hotărâre de Guvern , nr.: 1553 ; Monitoru l oficial:
Monitorul Oficial al României , nr.: 902, data publicării: 05/11/2004 ,
pagina: 00003 -00005 , data intrării în vigoare: 01/01/2007 ; ref.:
(MNE(2011)51341)
2. Hotărârea Guvernului pentru modificarea anexei la Hotărârea
Guvernului nr. 1553/2004 privind unele modalități de încetare a
practicilor ilicite în domeniul protecției intereselor colective ale
consumatorilor
Act juridic: Hotărâre de Guvern , nr.: 404; Monitorul oficial:
Monitorul Oficial al României , nr.: 323, data publicării: 17/05/2010 ,
pagina: 00007 -00008 , data intrării în vigoare: 17/05/2010 ; ref.:
(MNE(2011)51342)
3. Hotărârea Guvernului pentru modificarea și completarea Hotărârii
Guvernului nr. 1553/2004 privind unele modalități de încetare a
practicilor ilicite în domeniul protecției interesel or colective ale
consumatorilor
Act juridic: Hotărâre de Guvern , nr.: 795; Monitorul oficial:
Monitorul Oficial al României , nr.: 573, data publicării: 11/08/2011 ,
pagina: 00009 -00010 , data intrării în vigoare: 11/08/2011 ; ref.:
(MNE(2011)56170)
.
Să ne reamintim…
O entitate SAL care funcționează în mod corespunzător ar trebui
să încheie procedurile online și offline de soluționare a litigiilor cu rapiditate într –
un termen de 90 de zile calendaristice de la data la care entitatea SAL a primit
dosar ul de reclamație complet, cuprinzând toată documentația relevantă
referitoare la reclamația respectivă, și până la data la care rezultatul procedurii
SAL este pus la dispoziție. Entitatea SAL care a primit o reclamație ar trebui să
notifice părțile după pr imirea tuturor documentelor necesare pentru aplicarea
procedurii SAL. În anumite cazuri excepționale de o deosebită complexitate,
inclusiv atunci când una dintre părți se află, din motive întemeiate, în
imposibilitatea de a participa la procedură, entități le SAL ar trebui să aibă
posibilitatea de a prelungi termenul în scopul desfășurării unei examinări a
cazului respectiv. Părțile ar trebui să fie informate în legătură cu orice prelungire
a termenului respectiv, precum și în legătură cu perioada aproximati vă estimată
ca fiind necesară pentru încheierea litigiului.
U6.9 . Rezumat
În cadrul procedurilor SAL care vizează soluționarea litigiului prin
impunerea unei soluții consumatorului, într -o situație în care nu există un conflict
de legi, soluția im pusă nu ar trebui să ducă la privarea consumatorului de
protecția care îi este oferită de dispoziții de la care nu se poate deroga prin
convenție în temeiul legislației statului membru în care consumatorul și
comerciantul își au reședința obișnuită. În sit uațiile în care există un conflict de
legi, atunci când legea aplicabilă contractului de vânzare sau de servicii este
stabilită în conformitate cu articolul 6 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE)
nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliu lui din 17 iunie 2008
privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I), soluția impusă de
entitatea SAL nu ar trebui să ducă la privarea consumatorului de protecția care îi
este oferită de dispoziții de la care nu se poate deroga prin convenție în temeiul
legislației statului membru în care consumatorul își are reședința obișnuită. În
situațiile în care există un conflict de legi, atunci când legea aplicabilă
contractului de vânzare sau de servicii este stabilită în conformitate cu articolul 5
alineatele (1) -(3) din Convenția de la Roma din 19 iunie 1980 privind legea
aplicabilă obligațiilor contractuale, soluția impusă de entitatea SAL nu ar trebui
să ducă la privarea consumatorului de protecția care îi este oferită de dispozițiile
obligatorii di n legislația statului membru în care consumatorul își are reședința
obișnuită.
Unitatea de învățare U7. Proceduri speciale europene:
solutionarea online a litigiilor
Cuprins
U7.1. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 77
U7.2. Obiectivele unitatii de invatare ………………………….. ………………………….. ……….. 78
U7.3. Elemente generale ………………………….. ………………………….. …………………………. 79
U7.4. Obiect si domeniul de aplicare ………………………….. ………………………….. ………… 82
U7.5. Platforma SOL ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 83
U7.6. Elemente privind procedura SOL ………………………….. ………………………….. ……. 86
U7.7. Informații minime necesare depunerii unei reclamatii ………………………….. …….. 89
U7.8. Rezumat ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 90
U7.1. Introducere
În conformi tate cu articolul 169 alineatul (1) și cu articolul 169 alineatul (2) litera
(a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Uniunea trebuie să
contribuie la atingerea unui nivel înalt de protecție a consumatorilor prin măsurile
pe care le a doptă în temeiul articolului 114 din TFUE. Articolul 38 din Carta
drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede că politicile Uniunii trebuie
să asigure un nivel ridicat de protecție a consumatorilor.
În conformitate cu articolul 26 alineatul (2) din TFUE, piața internă cuprinde un
spațiu fără frontiere interne, în cadrul căruia este asigurată libera circulație a
bunurilor și a serviciilor. Pentru a fi în măsură să beneficieze de dimensiunea
digitală a pieței interne și pentru a avea încredere în acea sta, consumatorii trebuie
să aibă acces la modalități simple, eficiente, rapide și necostisitoare de soluționare
a litigiilor care decurg din vânzarea de produse sau din prestarea de servicii online.
Acest lucru este deosebit de important în cazul în care consumatorii fac
cumpărături peste graniță.
În Comunicarea sa din 13 aprilie 2011 intitulată "Actul privind piața unică —
Douăsprezece pârghii pentru stimularea creșterii și întărirea încrederii —
"Împreună pentru o nouă creștere" ", Comisia a identificat legislația privind
soluționarea alternativă a litigiilor (SAL), care include dimensiunea comerțului
electronic, drept una dintre cele douăsprezece pârghii pentru stimularea creșterii și
consolidarea încrederii în piața unică.
Fragmentarea pieței interne îm piedică eforturile în direcția stimulării
competitivității și creșterii. De asemenea, disponibilitatea, calitatea și informarea
neuniforme în ceea ce privește metodele simple, eficiente, rapide și cu un cost
redus de soluționare a litigiilor care apar în v ânzarea de bunuri sau prestarea de
servicii în Uniune constituie o barieră în cadrul pieței interne care subminează
încrederea consumatorilor și a comercianților în procesele de cumpărare și vânzare
transfrontaliere.
Piața internă este o realitate pentru c onsumatori în viața lor de zi cu zi, atunci când
aceștia călătoresc, fac cumpărături și efectuează plăți. Consumatorii sunt actorii –
cheie ai pieței interne și, prin urmare, ar trebui să constituie centrul tuturor
preocupărilor în acest domeniu. Dimensiunea digitală a pieței interne devine vitală
atât pentru consumatori, cât și pentru comercianți. Consumatorii fac tot mai mult
cumpărături online, iar comercianții care vând online sunt din ce în ce mai
numeroși. Consumatorii și comercianții ar trebui să poată efectua cu toată
încrederea tranzacții online, așadar este esențial să se elimine barierele existente și
să se sporească încrederea consumatorilor. Disponibilitatea soluționării online a
litigiilor (SOL), în mod fiabil și eficient, poate contribui într -o mare măsură la
realizarea acestui obiectiv.
Posibilitatea de a recurge la proceduri simple și necostisitoare de soluționare a
litigiilor poate stimula încrederea consumatorilor și a comercianților în piața unică
digitală. Cu toate acestea, consumatorii și comercianții se confruntă, în continuare,
cu dificultăți în a găsi soluții extrajudiciare, în special în ceea ce privește litigiile
lor rezultate în urma tranzacțiilor transfrontaliere online. Prin urmare, astfel de
litigii rămân adesea nesoluționate.
SOL oferă o soluție extrajudiciară simplă, eficientă, rapidă și necostisitoare în
cazul litigiilor care decurg din tranzacțiile online. Cu toate acestea, în prezent nu
există mecanisme care să le permită consumatorilor și comercianților să
soluționeze astfel d e litigii pe cale electronică; această situație este în detrimentul
consumatorilor, constituie o barieră mai ales în calea tranzacțiilor transfrontaliere
online, creează condiții inechitabile pentru comercianți și împiedică astfel
dezvoltarea comerțului on line.
U7.2. Obiectivele unității de învățare
Această unitate de învățare își propune ca obiectiv principal prezentarea catre
studenți a elementelor necesare intelegerii procedurii de solutionare online a
plangerilor consumatorulu i pentru incalcarea drepturilor sale
La sfârșitul acestei unități de învățare studenții vor fi capabili să:
inteleaga locul si rolul procedurii de solutionare online a a plangerilor
determi ne reglementarea aplicabila ;
identifice elementele in baza carora se formuleaza plangerea ;
identifice corect momentul in care incepe sa curga termenul de contestare.
Durata medie de parcurgere a acestei unități de învățare este de 2 ore.
U7.3. Elemente generale
Prezentul regulament vizează crea rea unei platforme SOL la nivelul Uniunii.
Înainte de a -și transmite reclamația către o entitate SAL prin intermediul platformei
SOL, consumatorii ar trebui încurajați de către statele membre să contacteze comerciantul
prin orice modalități adecvate, în s copul soluționării pe cale amiabilă a litigiului.
Platforma SOL ar trebui să ia forma unui site internet interactiv, care să ofere un punct
de intrare unic pentru consumatorii și comercianții care doresc o soluționare pe cale
extrajudiciară a litigiilor re zultate din tranzacții online. Platforma SOL ar trebui să furnizeze
informații generale privind soluționarea extrajudiciară a litigiilor contractuale care apar între
consumatori și comercianți în urma contractelor de vânzări sau de prestare de servicii onl ine.
Platforma SOL ar trebui să le permită consumatorilor și comercianților să depună reclamații
prin completarea unui formular electronic de reclamație disponibil în toate limbile oficiale ale
instituțiilor Uniunii și să anexeze documente relevante. Platf orma ar trebui să transmită
reclamațiile unei entități SAL competente pentru instrumentarea litigiului în cauză. Platforma
SOL ar trebui să ofere, în mod gratuit, un instrument electronic de gestionare a cazului care să
le permită entităților SAL să desfăș oare, prin intermediul platformei SOL, procedura de
soluționare a litigiului cu părțile implicate. Entitățile SAL nu ar trebui să fie obligate să
utilizeze instrumentul de gestionare a cazului.
Comisia ar trebui să fie responsabilă de dezvoltarea, funcțion area și întreținerea
platformei SOL și de asigurarea tuturor dotările tehnice pentru funcționarea platformei.
Platforma SOL ar trebui să ofere o funcție de traducere electronică care să permită părților și
entității SAL să traducă, după caz, informațiile t ransmise prin platforma SOL și necesare
pentru soluționarea litigiului. Această funcție ar trebui să poată asigura toate traducerile
necesare și ar trebui sprijinită, dacă este necesar, de traducători. De asemenea, Comisia ar
trebui să ofere, pe platforma SOL, informații adresate reclamanților privind posibilitatea de a
solicita asistență din partea punctelor de contact SOL.
Platforma SOL ar trebui să permită schimbul sigur de date cu entitățile SAL și să
respecte principiile care stau la baza cadrului de i nteroperabilitate european adoptat în temeiul
Deciziei 2004/387/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind
furnizarea interoperabilă de servicii de guvernare electronică paneuropene către
administrațiile publice, întreprinderi și cetățeni (IDABC) [5].
Accesul la platforma SOL ar trebui asigurat mai ales prin portalul "Europa ta" creat în
conformitate cu anexa II la Decizia 2004/387/CE, care oferă acces la informații paneuropene,
multilingve online și la servicii interactive des tinate întreprinderilor și cetățenilor din Uniune.
Platforma SOL ar trebui pusă în evidență pe portalul "Europa ta".
O platformă SOL la nivelul Uniunii ar trebui să se bazeze pe entitățile SAL existente
în statele membre și să respecte tradițiile juridice ale statelor membre. Prin urmare, entitățile
SAL care au primit o reclamație prin intermediul platformei ar trebui să aplice propriile
norme de procedură, inclusiv propriile norme în materie de costuri. Cu toate acestea,
prezentul regulament vizează stabil irea unor norme comune aplicabile acestor proceduri, care
să le garanteze eficacitatea. Acestea ar trebui să includă norme care să prevadă că o astfel de
soluționare a litigiilor nu necesită prezența fizică a părților sau a reprezentanților acestora în
fața entității SAL, cu excepția cazului în care normele sale de procedură prevăd această
posibilitate și părțile sunt de acord.
Asigurarea înregistrării pe platforma SOL a tuturor entităților SAL înscrise pe lista
stabilită în conformitate cu articolul 20 ali neatul (2) din Directiva 2013/11/UE ar trebui să
permită o acoperire completă în ceea ce privește soluționarea online pe cale extrajudiciară
pentru litigiile care rezultă din contractele de vânzare sau de prestare de servicii online.
Prezentul regulament n u ar trebui să împiedice funcționarea niciunei entități de
soluționare a litigiilor care își desfășoară activitatea online sau a oricărui mecanism SOL din
cadrul Uniunii. Acesta nu ar trebui să împiedice entitățile sau mecanismele de soluționare a
litigiil or să instrumenteze litigiile online care le -au fost transmise în mod direct.
În fiecare stat membru ar trebui desemnate puncte de contact SOL care găzduiesc cel
puțin doi consilieri SOL. Punctele de contact SOL ar trebui să sprijine părțile implicate într -un
litigiu prezentat prin intermediul platformei SOL, fără a avea obligația de a traduce
documentele aferente litigiului respectiv. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a
conferi responsabilitatea privind punctele de contact SOL centrelor lor sau rețelei centrelor
europene pentru consumatori. Statele membre ar trebui să utilizeze această posibilitate pentru
a permite punctelor de contact SOL să beneficieze pe deplin de experiența centrelor sau a
rețelei centrelor europene pentru consumatori în ceea ce privește facilitarea soluționării
litigiilor între consumatori și comercianți. Comisia ar trebui să instituie o rețea a punctelor de
contact SOL pentru a facilita cooperarea acestora și pentru a lucra și a oferi, în cooperare cu
statele membre, fo rmarea adecvată destinată punctelor de contact SOL.
Dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil sunt drepturi fundamentale
prevăzute de articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. SOL nu
urmărește și nu poate fi co ncepută pentru a înlocui procedurile judiciare și nici nu ar trebui să –
i priveze pe consumatori sau pe comercianți de dreptul lor de a solicita despăgubiri în fața
instanțelor judecătorești. Prin urmare, prezentul regulament nu ar trebui să împiedice părți le
să își exercite dreptul de acces la sistemul judiciar.
Prelucrarea informațiilor în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie supusă unor
garanții stricte de confidențialitate și să fie conformă cu normele privind protecția datelor cu
caracter per sonal prevăzute în Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului
din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea
datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date [6] și în Regulament ul (CE) nr.
45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția
persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și
organele comunitare și privind libera circulație a ac estor date [7]. Aceste norme ar trebui să se
aplice în cazul prelucrării datelor cu caracter personal efectuate în temeiul prezentului
regulament de către diferiții actori care utilizează platforma SOL, indiferent dacă aceștia
acționează în mod individual sau împreună cu alți astfel de actori.
Persoanele vizate ar trebui să fie informate și să își dea acordul cu privire la
prelucrarea datelor lor cu caracter personal în cadrul platformei SOL, precum și să fie
informate cu privire la drepturile lor în ceea c e privește prelucrarea respectivă, printr -o
declarație de confidențialitate completă, care va fi pusă la dispoziția publicului de către
Comisie și care va explica, într -un limbaj simplu și clar, operațiunile de prelucrare efectuate
sub responsabilitatea di feriților actori din cadrul platformei, în conformitate cu articolele 11 și
12 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 și cu legislația națională adoptată în temeiul articolelor
10 și 11 din Directiva 95/46/CE.
Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere dispozițiilor privind
confidențialitatea din legislația națională referitoare la SAL.
Pentru a asigura conștientizarea la scară largă a consumatorilor cu privire la existența
platformei SOL, comercianții stabiliți în Uniune care încheie contracte de vânza re sau de
prestare de servicii online ar trebui să ofere, pe site -urile lor internet, un link către platforma
SOL. De asemenea, comercianții ar trebui să dea informații privind adresa lor electronică,
astfel încât consumatorul să aibă un prim punct de cont act. O parte semnificativă dintre
contractele de vânzare și de prestare de servicii online sunt încheiate utilizând piețe online,
care aduc la un loc sau facilitează tranzacțiile online dintre consumatori și comercianți. Piețele
online reprezintă platforme online care permit comercianților să își pună produsele și
serviciile la dispoziția consumatorilor. Prin urmare, aceste piețe online ar trebui să aibă
aceeași obligație de a furniza un link către pagina platformei SOL. Respectiva obligație nu ar
trebui să aducă atingere dispozițiilor articolului 13 din Directiva 2013/11/UE privind
informarea consumatorilor de către comercianți cu privire la procedurile SAL la care
respectivii comercianți sunt supuși și la angajamentul pe care aceștia din urmă și -l iau sau nu
de a utiliza proceduri SAL pe care le au cu consumatorii. De asemenea, respectiva obligație
nu ar trebui să aducă atingere articolului 6 alineatul (1) litera (t) și articolului 8 din Directiva
2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind
drepturile consumatorilor [8]. Articolul 6 alineatul (1) litera (t) din Directiva 2011/83/UE
prevede că, în cazul contractelor încheiate cu consumatorii la distanță sau în afara spațiilor
comerciale, comerciantul trebuie să -l informe ze pe consumator cu privire la posibilitatea de a
recurge la un mecanism extrajudiciar de reclamație și de despăgubire la care este supus
comerciantul, precum și cu privire la condițiile de acces la acesta, înainte ca respectivul
consumator să aibă obligaț ii în temeiul contractului. Din aceleași motive, și anume
conștientizarea în rândul consumatorilor, statele membre ar trebui să încurajeze asociațiile de
consumatori și asociațiile profesionale să furnizeze un link către pagina web a platformei
SOL.
U7.4. Obiect si d omeniul de aplicare
Obiect
Prezentul regulament urmărește, prin atingerea unui nivel ridicat de protecție a
consumatorului, să contribuie la buna funcționare a pieței interne, în special la dimensiunea sa
digitală, prin crearea unei platform e europene SOL (denumită în continuare "platforma SOL")
care să faciliteze soluționarea independentă, imparțială, transparentă, eficace, rapidă și
echitabilă, pe cale extrajudiciară, a litigiilor dintre consumatori și comercianți online.
Domeniul de aplic are
Prezentul regulament se aplică soluționării pe cale extrajudiciară a litigiilor care
privesc obligațiile contractuale rezultate din contractele de vânzare sau de prestare de servicii
online dintre un consumator care își are reședința în Uniune și un co merciant stabilit în
Uniune, prin intervenția unei entități SAL care a fost inclusă pe lista stabilită în conformitate
cu articolul 20 alineatul (2) din Directiva 2013/11/UE și care presupune utilizarea platformei
SOL.
Prezentul regulament se aplică soluți onării extrajudiciare a litigiilor prevăzute la
alineatul (1), care sunt inițiate de un comerciant împotriva unui consumator, în măsura în care
legislația statului membru în care consumatorul își are reședința obișnuită permite
soluționarea unor astfel de litigii prin intervenția unei entități SAL.
Statele membre informează Comisia precizând dacă legislația lor permite sau nu ca
litigiile menționate la alineatul (1), care sunt inițiate de un comerciant împotriva unui
consumator, să fie soluționate prin inte rvenția unei entități SAL. Autoritățile competente, în
momentul în care notifică lista menționată la articolul 20 alineatul (2) din Directiva
2013/11/UE, informează Comisia precizând ce entități SAL instrumentează astfel de litigii.
Aplicarea prezentului r egulament în cazul litigiilor prevăzute la alineatul (1), care sunt
inițiate de un comerciant împotriva unui consumator, nu impune nicio obligație statelor
membre de a asigura că entitățile SAL oferă proceduri pentru soluționarea extrajudiciară a
unor astf el de litigii.
U7.5. Platforma SOL
Instituirea platformei SOL
Comisia dezvoltă platforma SOL și răspunde de funcționarea acesteia, incluzând toate
funcțiile de traducere necesare în sensul prezentului regulament, de întreținerea, de finanțarea
și de sec uritatea datelor acesteia. Platforma SOL este ușor de utilizat. Dezvoltarea,
funcționarea și întreținerea platformei SOL asigură respectarea vieții private a utilizatorilor săi
începând cu etapa de concepere ("privacy by design" – "caracterul privat prin c oncepere"),
precum și faptul că platforma SOL este accesibilă și poate fi utilizată de către oricine, inclusiv
de utilizatorii vulnerabili ("design for all" – "conceperea pentru toți"), în limitele
posibilităților.
Platforma SOL este un punct de intrare un ic pentru consumatorii și comercianții care
doresc o soluționare pe cale extrajudiciară a litigiilor incluse în domeniul de aplicare al
prezentului regulament. Aceasta este un site internet interactiv, gratuit și disponibil online în
toate limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii.
Comisia acordă acces la platforma SOL, după caz, prin intermediul site -urilor sale
internet care furnizează informații cetățenilor și întreprinderilor din Uniune și, în special, prin
intermediul portalului "Europa ta", înființat în conformitate cu Decizia 2004/387/CE.
Platforma SOL are următoarele funcții:
(a) de a furniza un formular electronic de reclamație care să poată fi completat de
partea reclamantă în conformitate cu articolul 8;
(b) de a informa partea pârâtă în legătur ă cu reclamația;
(c) de a identifica entitatea SAL competentă sau entitățile SAL competente și de a
transmite reclamația entității SAL la care părțile au convenit să recurgă, în conformitate cu
articolul 9;
(d) de a oferi un instrument electronic gratuit d e gestionare a cazului care să le permită
părților și entității SAL să efectueze online, prin intermediul platformei SOL, procedura de
soluționare a litigiilor;
(e) de a pune la dispoziția părților și a entității SAL traducerea informațiilor care sunt
necesare pentru soluționarea litigiului și care sunt schimbate prin intermediul platformei SOL;
(f) de a furniza un formular electronic cu ajutorul căruia entitățile SAL transmit
informațiile menționate la articolul 10 litera (c);
(g) de a furniza un sistem de feedback care să le permită părților să își exprime
punctele de vedere cu privire la funcționarea platformei SOL și la entitatea SAL care a
instrumentat litigiul lor;
(h) de a face publice următoarele:
(i) informații generale privind SAL ca mijloc de solu ționare a litigiilor pe cale
extrajudiciară;
(ii) informații cu privire la entitățile SAL incluse pe lista stabilită în conformitate cu
articolul 20 alineatul (2) din Directiva 2013/11/UE care au competența de a instrumenta
litigiile incluse în domeniul de aplicare al prezentului regulament;
(iii) un ghid online privind modalitatea de depunere a reclamațiilor prin intermediul
platformei SOL;
(iv) informații, inclusiv coordonate, privind punctele de contact SOL desemnate de
statele membre în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din prezentul regulament;
(v) date statistice privind rezultatele litigiilor care au fost transmise entităților SAL
prin intermediul platformei SOL.
Comisia se asigură că informațiile menționate la alineatul (4) litera (h) sunt co recte,
actuale și furnizate în mod clar, ușor de înțeles și ușor accesibile.
Entitățile SAL incluse pe lista stabilită în conformitate cu articolul 20 alineatul (2) din
Directiva 2013/11/UE care au competența de a instrumenta litigiile incluse în domeniul de
aplicare al prezentului regulament se înregistrează electronic pe platforma SOL.
Comisia adoptă, prin intermediul actelor de punere în aplicare, măsuri privind
modalitățile de exercitare a funcțiilor prevăzute la alineatul (4) din prezentul articol. Act ele
respective de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare
menționată la articolul 16 alineatul (3) din prezentul regulament.
Testarea platformei SOL
Până la 9 ianuarie 2015, Comisia testează funcționalitatea tehnică și ușuri nța utilizării
platformei SOL și a formularului de reclamație, inclusiv în ceea ce privește traducerea.
Testarea se desfășoară și este evaluată în cooperare cu experți în SOL, din statele membre,
precum și cu reprezentanți ai consumatorilor și ai comercian ților. Comisia prezintă
Parlamentului European și Consiliului un raport privind rezultatul testării și adoptă măsurile
necesare pentru a soluționa eventualele probleme, astfel încât să asigure funcționarea efectivă
a platformei SOL.
În raportul menționat l a alineatul (1) din prezentul articol, Comisia descrie de
asemenea măsurile de natură tehnică și organizațională pe care intenționează să le adopte
pentru a asigura că platforma SOL îndeplinește cerințele privind protecția vieții private
prevăzute în Regul amentul (CE) nr. 45/2001.
Rețeaua de puncte de contact SOL
Fiecare stat membru desemnează un punct de contact SOL și comunică numele și
coordonatele acestuia Comisiei. Statele membre pot să încredințeze responsabilitatea pentru
punctele de contact SOL cen trelor lor din cadrul rețelei centrelor europene pentru
consumatori, asociațiilor de consumatori sau oricărui alt organism. Fiecare punct de contact
SOL găzduiește cel puțin doi consilieri SOL.
Punctele de contact SOL oferă sprijin pentru soluționarea liti giilor referitoare la
reclamațiile prezentate prin intermediul platformei SOL prin îndeplinirea următoarelor funcții:
(a) facilitarea comunicării între părți și entitatea SAL competentă, dacă se solicită
acest lucru, aceasta putând include, în special:
(i) acordarea de asistență la prezentarea reclamației și, după caz, a documentației
relevante;
(ii) punerea la dispoziția părților și a entităților SAL a unor informații generale privind
drepturile consumatorilor în ceea ce privește vânzarea sau prestarea de servicii care se aplică
în statul membru al punctului de contact SOL care găzduiește consilierul SOL respectiv;
(iii) oferirea de informații cu privire la funcționarea platformei SOL;
(iv) oferirea de explicații părților cu privire la normele de procedură aplicate de către
entitățile SAL identificate;
(v) informarea părții reclamante cu privire la alte căi de atac în cazul în care un litigiu
nu poate fi soluționat prin intermediul platformei SOL;
(b) transmiterea la fiecare doi ani, către Comisie și statele membre, a unui raport de
activitate, pe baza experienței practice dobândite în urma exercitării funcțiilor lor.
Punctul de contact SOL nu este obligat să îndeplinească funcțiile enumerate la
alineatul (2) atunci când părțile implicate în litigiu au reședi nța obișnuită în același stat
membru.
(4) În pofida alineatului (3), statele membre pot decide, ținând seama de
circumstanțele naționale, ca punctul de contact SOL să îndeplinească una sau mai multe dintre
funcțiile enumerate la alineatul (2) atunci când p ărțile implicate în litigiu au reședința
obișnuită în același stat membru.
Comisia stabilește o rețea de puncte de contact ("rețeaua punctelor de contact SOL")
care permite cooperarea între punctele de contact și contribuie la îndeplinirea funcțiilor
enume rate la alineatul (2).
Cel puțin de două ori pe an, Comisia convoacă o reuniune a membrilor rețelei de
puncte de contact SOL, pentru a permite schimbul de bune practici și examinarea oricărei
probleme recurente survenite în ceea ce privește funcționarea pl atformei SOL.
Comisia adoptă, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele referitoare la
modalitățile de cooperare între punctele de contact SOL. Actele respective de punere în
aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare mențio nată la articolul 16
alineatul 3.
Să ne reamintim…
Solutionarea online a litigiilor este destinata soluționării pe cale extrajudiciară a
litigiilor care privesc obligațiile contractuale rezultate din contractele de vânzare
sau de prestare de servicii online dintre un consumator care își are reședința în
Uniune și un comerciant stabilit în Uniune, prin intervenția unei entități SAL .
Acesta este un instrument prin intermediul caruia se urmareste atingerea unui
nivel ridicat de protecție a consumatorului , si care sa contribuie la buna
funcționare a pieței interne, în special la dimensiunea sa digital.
U7.6. Elemente privind procedura SOL
Depunerea unei reclamații
Pentru a depune o reclamație pe platforma SOL, partea reclamantă completează
formularul e lectronic de reclamație. Formularul de reclamație este ușor de utilizat și ușor
accesibil pe platforma SOL.
Informațiile transmise de partea reclamantă sunt suficiente pentru a determina
entitatea SAL competentă. Aceste informații sunt descrise în anexa l a prezentul regulament.
Partea reclamantă poate anexa documente în sprijinul reclamației.
Pentru a lua în considerare criteriile pe baza cărora entitățile SAL, care sunt înscrise
pe lista stabilită în conformitate cu articolul 20 alineatul (2) din Directi va 2013/11/UE și care
instrumentează litigiile reglementate de prezentul regulament, își definesc propriile domenii
de aplicare, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 17
din prezentul regulament în vederea adaptări i informațiilor enumerate în anexa la prezentul
regulament.
Comisia stabilește normele privind caracteristicile formularului electronic de
reclamație prin intermediul actelor de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în
aplicare se adoptă în conf ormitate cu procedura de consultare menționată la articolul 16
alineatul (2).
Prin intermediul formularului electronic de reclamație și al documentelor atașate la
acesta sunt prelucrate doar datele precise, pertinente și neexcesive în ceea ce privește
scopurile pentru care sunt colectate.
Instrumentarea și transmiterea unei reclamații
O reclamație prezentată în cadrul platformei SOL este instrumentată numai dacă toate
rubricile necesare ale formularului electronic de reclamație au fost completate.
În cazul în care formularul de reclamație nu a fost completat integral, partea
reclamantă este informată că reclamația nu mai poate fi instrumentată decât dacă sunt
furnizate informațiile lipsă.
La primirea unui formular de reclamație completat integral, plat forma SOL îi
transmite părții pârâte, într -un mod ușor de înțeles și fără întârziere, în una dintre limbile
oficiale ale instituțiilor Uniunii aleasă de partea respectivă, reclamația împreună cu
următoarele informații:
(a) informații privind necesitatea ca părțile să convină asupra unei entități SAL căreia
să îi fie transmisă reclamația și privind faptul că, în lipsa unui acord între părți sau dacă nu
este identificată nicio entitate SAL competentă, reclamația nu mai este instrumentată;
(b) informații privi nd entitatea sau entitățile SAL care are (au) competența de a
instrumenta reclamația, dacă acestea sunt menționate în formularul electronic de reclamație
sau sunt identificate de platforma SOL pe baza informațiilor furnizate în formularul respectiv;
(c) în cazul în care partea pârâtă este un comerciant, o invitație pentru a specifica, în
termen de 10 zile calendaristice:
– dacă comerciantul se angajează sau este obligat să recurgă la o anumită entitate SAL
pentru a soluționa litigiile cu consumatorii; și
– cu excepția cazului în care comerciantul este obligat să recurgă la o anumită entitate
SAL, dacă comerciantul dorește să recurgă la oricare entitate sau entități SAL dintre cele
menționate la litera (b);
(d) în cazul în care partea pârâtă este un consumato r, iar comerciantul este obligat să
recurgă la o anumită entitate SAL, o invitație pentru a conveni în termen de 10 zile
calendaristice asupra entității SAL respective sau, în cazul în care comerciantul nu este
obligat să recurgă la o anumită entitate SAL, o invitație pentru a selecționa una sau mai multe
entități SAL dintre cele menționate la litera (b);
(e) numele și coordonatele punctului de contact SOL din statul membru în care partea
pârâtă este stabilită sau își are reședința, precum și o scurtă descr iere a funcțiilor menționate la
articolul 7 alineatul (2) litera (a);
În momentul primirii de la partea pârâtă a informațiilor menționate la alineatul (3)
litera (c) sau (d), platforma SOL îi transmite părții reclamante, fără întârziere și într -un mod
ușor de înțeles, în una dintre limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii aleasă de partea
respectivă, următoarele informații:
(a) informațiile menționate la alineatul (3) litera (a);
(b) în cazul în care partea reclamantă este un consumator, informații despr e entitatea
sau entitățile SAL menționate de comerciant în conformitate cu alineatul (3) litera (c) și o
invitație pentru a conveni în termen de 10 zile calendaristice asupra unei entități SAL;
(c) în cazul în care partea reclamantă este un comerciant, iar comerciantul nu este
obligat să recurgă la o anumită entitate SAL, informații despre entitatea sau entitățile SAL
menționate de consumator în conformitate cu alineatul (3) litera (d) și o invitație pentru a
conveni în termen de 10 zile calendaristice asup ra unei entități SAL;
(d) numele și coordonatele punctului de contact SOL din statul membru în care partea
reclamantă este stabilită sau își are reședința, precum și o scurtă descriere a funcțiilor
menționate la articolul 7 alineatul (2) litera (a);
Infor mațiile menționate la alineatul (3) litera (b) și la alineatul (4) literele (b) și (c)
includ o descriere a următoarelor caracteristici ale fiecărei entități SAL:
(a) numele, coordonatele și adresa site -ului internet a entității SAL;
(b) costurile procedur ii SAL, dacă este cazul;
(c) limba sau limbile în care se poate desfășura procedura SAL;
(d) durata medie a procedurii SAL;
(e) caracterul obligatoriu sau neobligatoriu al rezultatului procedurii SAL;
(f) motivele pentru care entitatea SAL poate refuza să instrumenteze un anumit litigiu
în conformitate cu articolul 5 alineatul (4) din Directiva 2013/11/UE.
Platforma S OL transmite în mod automat și fără întârziere reclamația către entitatea
SAL la care părțile au fost de acord să recurgă în conformitate cu alineatele (3) și (4).
Entitatea SAL căreia i -a fost transmisă reclamația informează fără întârziere părțile
dacă este de acord sau dacă refuză să instrumenteze litigiul în conformitate cu articolul 5
alineatul (4) din Directiva 2013/11/UE. Entitatea SAL care a acceptat să instrumenteze litigiul
informează de asemenea părțile în legătură cu normele sale de procedură și, dacă este cazul, în
legătură cu costurile procedurii respective de soluționare a litigiilor.
Atunci când, în termen de 30 de zile calenda ristice de la data depunerii formularului
de reclamație, părțile nu reușesc să convină asupra unei entități SAL sau entitatea SAL refuză
să instrumenteze litigiul, reclamația nu mai este instrumentată. Partea reclamantă este
informată cu privire la posibil itatea de a contacta un consilier SOL pentru a primi informații
generale referitoare la alte căi de atac.
Soluționarea litigiului
Entitatea SAL care a acceptat să instrumenteze un litigiu în conformitate cu articolul 9
din prezentul regulament:
(a) închei e procedura SAL în termenul menționat la articolul 8 litera (e) din Directiva
2013/11/UE;
(b) solicită prezența fizică a părților sau a reprezentanților acestora, cu excepția cazului
în care normele sale de procedură prevăd această posibilitate și părțile sunt de acord;
(c) transmite fără întârziere următoarele informații platformei SOL:
(i) data primirii dosarului reclamației;
(ii) obiectul litigiului;
(iii) data încheierii procedurii SAL;
(iv) rezultatul procedurii SAL.
(d) nu are obligația de a desfășura procedura SAL prin intermediul platformei SOL.
Prezentul regulament se aplică de la 9 ianuarie 2016, cu excepția următoarelor
dispoziții:
– articolul 2 alineatul (3) și articolul 7 alineatele (1) și (5), care se aplică de la. 9 iulie
2015;
– articolul 5 alineatele (1) și (7), articolul 6, articolul 7 alineatul (7), articolul 8
alineatele (3) și (4) și articolele 11, 16 și 17, care se aplică de la 8 iulie 2013.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în
toate stat ele membre.
U7.7. Informații minime necesare depunerii unei reclamatii
Informații care trebuie completate atunci când se depune o reclamație
1. Calitatea de consumator sau de comerciant a părții reclamante.
2. Numele, adresa de e -mail și adresa geografi că a consumatorului.
3. Numele, adresa de e -mail și adresa geografică a comerciantului.
4. Numele, adresa de e -mail și adresa geografică a reprezentantului părții reclamante,
dacă se aplică.
5. Limba (limbile) părții reclamante sau reprezentantului părții reclamante, dacă se
aplică.
6. Limba părții pârâte, dacă este cunoscută.
7. Tipul de bunuri sau de servicii la care se referă reclamația.
8. Dacă bunul sau serviciul a fost oferit de comerciant și comandat de consumator pe
un site internet sau printr -un al t mijloc electronic.
9. Prețul bunului sau al serviciului achiziționat.
10. Data la care consumatorul a achiziționat bunul sau serviciul.
11. Dacă consumatorul a luat contact direct cu comerciantul.
12. Dacă litigiul este în prezent sau a fost anterior ana lizat de către o entitate SAL sau
de către o instanță.
13. Tipul reclamației.
14. Descrierea reclamației.
15. Dacă partea reclamantă este un consumator, entitățile SAL la care comerciantul
este obligat să recurgă sau s -a angajat să recurgă în conformitate cu articolul 13 alineatul (1)
din Directiva 2013/11/UE, dacă sunt cunoscute.
16. Dacă partea pârâtă este un comerciant, entitatea sau entitățile SAL la care
comerciantul se angajează să recurgă sau este obligat să recurgă.
Să ne reamintim…
Platforma SOL este un punct de intrare unic pentru consumatorii și
comercianții care doresc o soluționare pe cale extrajudiciară a litigiilor incluse în
domeniul de aplicare al prezentului regulament. Aceasta este un site internet
interactiv, gratuit și disponibil o nline în toate limbile oficiale ale instituțiilor
Uniunii.
U7.8. Rezumat
Pentru a asigura conștientizarea la scară largă a consumatorilor cu
privire la existența platformei SOL, comercianții stabiliți în Uniune care încheie
contracte de vânzare sau de prestare de servicii online ar trebui să ofere, pe site –
urile lor internet, un link către platforma SOL. De asemenea, comercianții ar
trebui să dea informații privind adresa lor electronică, astfel încât consumatorul
să aibă un prim punct de contact. O parte semnificativă dintre contractele de
vânzare și de prestare de servicii online sunt încheiate utilizând piețe online, care
aduc la un loc sau facilitează tranzacțiile online dintre consumatori și
comercianți. Piețele online reprezintă platforme onlin e care permit comercianților
să își pună produsele și serviciile la dispoziția consumatorilor. Prin urmare,
aceste piețe online ar trebui să aibă aceeași obligație de a furniza un link către
pagina platformei SOL. Respectiva obligație nu ar trebui să aducă atingere
dispozițiilor articolului 13 din Directiva 2013/11/UE privind informarea
consumatorilor de către comercianți cu privire la procedurile SAL la care
respectivii comercianți sunt supuși și la angajamentul pe care aceștia din urmă și –
l iau sau nu de a utiliza proceduri SAL pe care le au cu consumatorii. De
asemenea, respectiva obligație nu ar trebui să aducă atingere articolului 6
alineatul (1) litera (t) și articolului 8 din Directiva 2011/83/UE a Parlamentului
European și a Consiliului din 25 octomb rie 2011 privind drepturile
consumatorilor. Articolul 6 alineatul (1) litera (t) din Directiva 2011/83/UE
prevede că, în cazul contractelor încheiate cu consumatorii la distanță sau în afara
spațiilor comerciale, comerciantul trebuie să -l informeze pe cons umator cu
privire la posibilitatea de a recurge la un mecanism extrajudiciar de reclamație și
de despăgubire la care este supus comerciantul, precum și cu privire la condițiile
de acces la acesta, înainte ca respectivul consumator să aibă obligații în teme iul
contractului. Din aceleași motive, și anume conștientizarea în rândul
consumatorilor, statele membre ar trebui să încurajeze asociațiile de consumatori
și asociațiile profesionale să furnizeze un link către pagina web a platformei SOL
Unitatea de învățare U8. Protectia consumatorului impotriva
practicilor incorecte ale
comerciantilor
Cuprins
U8.1. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 92
U8.2. Obiectivele unitatii de invatare ………………………….. ………………………….. ……….. 93
U8.3. Temeiul juridic ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 93
U8.4. Practici comerciale incorecte ………………………….. ………………………….. ………….. 96
U8.5. Practici comerciale inselatoare ………………………….. ………………………….. ……….. 96
U8.6. Practici comerciale agresive ………………………….. ………………………….. ………….. 100
U8.7. Competenta, sesizare si control ………………………….. ………………………….. ……… 102
U8.8. Rezumat ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 104
U8.1. Introducere
Prin practici comerciale incorecte se intelege orice acțiune, omisiune,
comportament, demers sau pre zentare comercială, inclusiv publicitate și
comercializare, efectuate de un comerciant, în strânsă legătură cu promovarea,
vânzarea sau furnizarea unui produs consumatorilor.
Practicile comerciale susceptibile să deformeze în mod esențial comportamentul
economic numai al unui grup de consumatori clar identificabil, cu precădere
vulnerabil la respectiva practică sau la produsul la care aceasta se referă, din
motive de infirmitate mentală sau fizică, de vârstă sau de credulitate, într -un mod
în care comercian tul ar putea, în mod rezonabil, să îl prevadă, trebuie evaluate din
perspectiva membrului mediu al acestui grup.
Această prevedere nu aduce atingere practicilor publicitare obișnuite și legitime ce
constau în declarații exagerate sau declarații ce nu sunt destinate a fi luate ca atare.
Practicile comerciale incorecte sunt în special cele:
înșelătoare
agresive
In categoria consumatorilor, predispusi la atacul practicilor comercial e incorecte se
afla consumatori vulnerabili
Vulnerabilitatea este determinată d e anumite caracteristici fizice sau psihice, cum
ar fi vârsta, infirmitatea fizică sau mintală, credulitatea, ori caracteristici socio –
profesionale – șomaj, analfabetism etc.
Din aceste motive, consumatorii vulnerabili au dificultăți în a obține și a asimi la
informația necesară luării unor decizii privind achiziționarea unor bunuri sau
servicii.
Grupuri de consumatori vulnerabili: persoane în vârstă, copii, persoane cu boli
care le limitează capacitatea de interacțiune sau boli incurabile, șomeri, persoane
cu un nivel de educație foarte scăzut etc.
O alta categorie de consummator este consumatorul mediu.
Legea privind practicile comerciale incorecte prevede că în evaluarea caracterului
incorect al unei practici se va avea în vedere efectul acesteia asupra
consumatorului mediu.
Potrivit CEJ, consumatorul mediu este o persoană cu „un nivel de informare
rezonabil, care este rezonabil de atentă și circumspectă” , luându -se în
considerare factorii sociali, culturali și lingvistici.
U8.2. O biectivele unității de învățare
Această unitate de învățare își propune ca obiectiv principal prezentarea catre
studenți a tipurilor de practici incorecte ale comerciantilor, cu efect negativ asupra
drepturilor consumatorilor .
La sfârșitul acestei unităț i de învățare studenții vor fi capabili să:
Identifice practici incorecte ale comerciantilor
Incadreze practica incorecta in practica inselatoare sau agresiva ;
identifice masurile si sanctiunile aplicabile ;
inteleaga procedura de aplicare a acestor sancti uni.
Durata medie de parcurgere a acestei unități de învățare este de 2 ore.
U8.3. Temeiul juridic
Baza legala in acest domeniu este Legea 363 din 2007. Prezenta lege are drept scop o
mai buna functionare a pietei si asigurar ea unui nivel inalt de protectie a consumatorilor, prin
reglementarea practicilor comerciale ce pot aduce atingere intereselor economice ale
consumatorilor.
Aceasta lege se aplica practicilor incorecte ale comerciantilor in relatia cu
consumatorii, astfel cum sunt definite la art. 4, inainte, in timpul si dupa o tranzactie
comerciala referitoare la un produs.
Prezenta lege nu aduce atingere:
a) dispozitiilor legale ce reglementeaza contractele si, in special, prevederilor
referitoare la validitatea, intocmirea sau efectele contractelor;
b) dispozitiilor comunitare sau nationale privind aspectele de sanatate si securitate a
produselor;
c) dispozitiilor legale ce stabilesc competenta instantelor de judecata;
d) conditiilor de intrare intr -o pro fesie sau de obtinere a autorizatiei pentru
desfasurarea acesteia, codurilor deontologice sau altor dispozitii legale specifice ce
guverneaza profesiunile, in scopul mentinerii unui inalt nivel de probitate al acestora;
e) dispozitiilor referitoare la s erviciile financiare, astfel cum sunt definite in
Ordonanta Guvernului nr. 85/2004 privind protectia consumatorilor la incheierea si
executarea contractelor la distanta privind serviciile financiare, aprobata prin Legea nr.
399/2004, si nici dispozitiilor referitoare la bunurile imobile, in cazul in care aceste dispozitii
sunt mai restrictive sau mai riguroase decat cele din prezenta lege.
Prezenta lege nu se aplica dispozitiilor ce reglementeaza certificarea si indicarea
marcilor titlurilor in cazul met alelor pretioase.
In sensul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:
a) consumator – orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in
asociatii, care, in practicile comerciale ce fac obiectul prezentei legi, actioneaza in scopuri din
afara activitatii sale comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori liberale;
b) comerciant – orice persoana fizica sau juridica care, in practicile comerciale ce fac
obiectul prezentei legi, actioneaza in cadrul activitatii sale comerciale, industriale sau de
productie, artizanale ori liberale, precum si orice persoana care actioneaza in acelasi scop, in
numele sau pe seama acesteia;
c) produs – orice bunuri sau servicii, inclusiv bunuri imobile, drepturi si obli gatii;
d) practici ale comerciantilor in relatia cu consumatorii, denumite in continuare
practici comerciale – orice actiune, omisiune, comportament, demers sau prezentare
comerciala, inclusiv publicitate si comercializare, efectuate de un comerciant, in s transa
legatura cu promovarea, vanzarea sau furnizarea unui produs consumatorilor;
e) deformarea substantiala a comportamentului economic al consumatorilor – folosirea
unei practici comerciale ce afecteaza considerabil capacitatea consumatorilor de a lua o
decizie in cunostinta de cauza, decizie pe care altfel nu ar fi luat -o;
f) cod de conduita – acordul sau ansamblul de reguli care nu este impus prin legislatie
sau dispozitii administrative si care defineste comportamentul comerciantilor care se
angajeaza sa il respecte cu privire la una sau mai multe practici comerciale ori la unul sau mai
multe sectoare de activitate;
g) responsabil de cod – orice entitate, inclusiv un comerciant sau un grup de
comercianti, responsabila cu intocmirea si revizuirea unu i cod de conduita si/sau cu
supravegherea respectarii acestui cod de catre cei care s -au angajat sa il respecte;
h) diligenta profesionala – competenta si grija asteptate, in mod rezonabil, de un
consumator din partea comerciantilor, in conformitate cu practicile corecte de piata si/sau cu
principiul general al bunei -credinte, in domeniul de activitate al acestora;
i) invitatie de a cumpara – prezentarea comerciala prin care se mentioneaza
caracteristicile si pretul produsului intr -un mod corespunzato r mijloacelor utilizate pentru
aceasta si care, prin urmare, permite consumatorului achizitionarea de produse;
j) influenta nejustificata – folosirea unei pozitii de forta fata de consumator, de
maniera sa exercite presiune asupra acestuia, chiar fara a recurge sau a ameninta cu recurgerea
la forta fizica, intr -un mod care limiteaza semnificativ capacitatea consumatorului de a lua o
decizie in cunostinta de cauza;
k) decizie de tranzactionare – orice decizie luata de un consumator privind
oportunitate a, modalitatile si conditiile de achizitionare a produsului, modalitatea de plata –
integrala sau partiala -, pastrarea ori renuntarea la produs sau exercitarea unui drept
contractual, aceasta putand conduce ori la actiunea consumatorului ori la abtinerea de a
actiona;
l) profesie reglementata – activitatea sau ansamblul de activitati profesionale pentru
care accesul sau exercitarea este conditionata, direct ori indirect, in conformitate cu legislatia
in vigoare, de detinerea unui document care sa ateste nivelul de formare profesionala;
m) consumator mediu – consumatorul considerat ca fiind rezonabil informat, atent si
precaut, tinand seama de factorii sociali, culturali si lingvistici.
Să ne reamintim…
Politica europeană de protecție a consumat orilor constituie un element vital pentru
buna funcționare a pieței interne. Aceasta este transpusa si la nivel national prin
intermediu legii 363 din 2007.
Prezenta lege are drept scop o mai buna functionare a pietei si asigurarea unui
nivel inalt de pro tectie a consumatorilor, prin reglementarea practicilor comerciale
ce pot aduce atingere intereselor economice ale consumatorilor.
U8.4. Practici comerciale incorecte
O practica comerciala este incorecta daca:
a) este contrara cerintelor diligentei profesionale;
b) deformeaza sau este susceptibila sa deformeze in mod esential comportamentul
economic al consumatorului mediu la care ajunge sau caruia i se adreseaza ori al membrului
mediu al unui grup, atunci cand o practica comerciala este adresata unui anumit grup de
consumatori.
Practicile comerciale susceptibile sa deformeze in mod esential comportamentul
economic al unui anumit grup vulnerabil de consumatori, clar identificabil, trebuie evaluate
din perspectiva membrului mediu al grupului. Grupul de consumatori este cu precadere
vulnerabil la respectiva practica sau la produsul la care aceasta se refera, din motive de
infirmitate mentala sau fizica, de varsta sau de credulitate, comportamentul economic al
acestuia putand fi in mod rezonabil prevaz ut de comerciant. Aceasta prevedere nu aduce
atingere practicilor publicitare obisnuite si legitime ce constau in declaratii exagerate sau
declaratii ce nu sunt destinate a fi luate ca atare.
Practicile comerciale incorecte sunt, in special, cele:
a) inselatoare,
b) agresiv,.
U 8.5. Practici comerciale inselatoare
Practicile comerciale inselatoare pot fi actiuni inselatoare sau omisiuni inselatoare.
O practica comerciala este considerata ca fiind actiune inselatoare daca aceasta contine
infor matii false sau, in orice situatie, inclusiv in prezentarea generala, induce in eroare sau
este susceptibila sa induca in eroare consumatorul mediu, astfel incat, in ambele ipoteze, fie il
determina, fie este susceptibila a -l determina pe consumator sa ia o decizie de tranzactionare
pe care altfel nu ar fi luat -o, chiar daca informatiile sunt, in fapt, corecte in raport cu unul sau
mai multe dintre urmatoarele elemente:
a) existenta sau natura produsului;
b) principalele caracteristici ale produsului, cum ar fi: disponibilitatea, avantajele,
riscurile, fabricarea, compozitia, accesoriile, asistenta acordata dupa vanzare si instrumentarea
reclamatiilor, modul si data fabricatiei sau prestarii, livrarea, capacitatea de a corespunde
scopului, utilizarea, cantitatea, specificatiile, originea geografica sau comerciala, rezultatele
care se pot obtine din utilizarea sa, rezultatele si caracteristicile esentiale ale testelor sau
controalelor efectuate asupra produsului;
c) perioada pentru care comerciantul s e angajeaza, motivele utilizarii practicii
comerciale si natura desfasurarii vanzarii, precum si toate declaratiile sau toate simbolurile
care ar induce o legatura intre produs sau comerciant si o sponsorizare sau o aprobare, direct
ori indirect;
d) pre tul sau modul de calcul al pretului ori existenta unui avantaj specific al
pretului;
e) necesitatea service -ului, a unei piese separate, a inlocuirii sau a repararii;
f) natura, competentele si drepturile comerciantului sau ale reprezentantului sau,
cum ar fi: identitatea si patrimoniul, calificarile sale, statutul, autorizarea, afilierea sau
legaturile sale, drepturile de proprietate industriala, de autor sau comerciala ori recompense si
distinctii primite;
g) drepturile consumatorului, inclusiv d reptul de a beneficia de reparare, de inlocuire
sau de restituire a contravalorii ca urmare a rezolutiunii contractului, astfel cum sunt
prevazute de Legea nr. 449/2003 privind vanzarea produselor si garantiile asociate acestora,
sau riscurile pe care cons umatorul le poate intampina.
O practica comerciala este, de asemenea, considerata ca fiind actiune inselatoare
daca, in contextul prezentarii situatiei de fapt, tinand cont de toate caracteristicile si
circumstantele, determina sau este susceptibila sa d etermine consumatorul mediu sa ia o
decizie de tranzactionare pe care altfel nu ar fi luat -o. In acest caz, actiunea inselatoare este
determinata de:
a) orice activitate de comercializare privind produsul, inclusiv publicitatea
comparativa, creand o con fuzie cu alt produs, marca, numele sau cu alte semne distinctive ale
unui concurent;
b) nerespectarea de catre comerciant a obligatiilor prevazute in codul de conduita pe
care s -a angajat sa il respecte, daca:
(i) angajamentul sau nu este o aspiratie , ci este ferm si poate fi verificat;
(ii) acesta indica, in cadrul unei practici comerciale, ca s -a angajat sa respecte codul.
O practica comerciala este considerata ca fiind omisiune inselatoare daca, in
contextul prezentarii situatiei de fapt, tina nd cont de toate caracteristicile si circumstantele
acesteia, precum si de limitele mijloacelor de comunicare utilizate pentru transmiterea
informatiei omite o informatie esentiala necesara consumatorului mediu, tinand cont de
context, pentru luarea unei d ecizii de tranzactionare in cunostinta de cauza si, prin urmare,
determina sau este susceptibila sa determine luarea de catre consumator a unei decizii de
tranzactionare pe care altfel nu ar fi luat -o.
O practica comerciala este, de asemenea, considerata ca fiind omisiune inselatoare
atunci cand, tinand cont de aspectele prevazute la alin. (1), un comerciant ascunde sau ofera
intr-un mod neclar, neinteligibil, ambiguu ori in contratimp o informatie esentiala sau nu
indica intentia comerciala a practicii, in cazul in care aceasta nu rezulta deja din context, si
cand, in oricare dintre cazuri, consumatorul mediu este determinat sau este susceptibil a fi
determinat sa ia o decizie de tranzactionare pe care altfel nu ar fi luat -o.
In cazul in care mijloacele de comunicare utilizate pentru transmiterea practicilor
comerciale impun limite in spatiu sau in timp, in momentul determinarii practicii ca fiind sau
nu omisiune inselatoare, se va tine cont de aceste limite, precum si de orice masuri luate de
catre come rciant in vederea punerii informatiei la dispozitia consumatorului prin alte
mijloace.
In cazul unei invitatii de a cumpara, urmatoarele informatii sunt considerate
esentiale, daca nu rezulta deja din context:
a) caracteristicile principale ale produs ului, tinand cont de mijlocul de comunicare
utilizat si de produs;
b) sediul si celelalte date de identificare ale comerciantului si, in cazul in care
actioneaza pe seama altui comerciant, sediul si celelalte date de identificare ale acestuia;
c) pre tul cu toate taxele incluse sau, daca pretul nu poate fi in mod rezonabil calculat
in avans, tinand cont de natura produsului, modalitatea de calcul al acestuia. De asemenea,
unde este cazul, toate costurile aditionale pentru transport, livrare sau taxele postale ori, in
cazul in care aceste cheltuieli nu pot fi, in mod rezonabil, calculate in avans, precizarea ca pot
exista costuri aditionale ce trebuie suportate de consumator;
d) modalitatile de plata, livrare, executare si cercetare a reclamatiilor, d aca acestea
difera de conditiile cerute de diligenta profesionala;
e) pentru produsele si tranzactiile ce implica un drept de renuntare sau de reziliere,
mentionarea acestui drept.
Informatiile prevazute in legislatie, care se refera la prezentarile c omerciale, inclusiv
la publicitate sau comercializare, sunt esentiale. Lista nelimitativa a acestora este cuprinsa in
anexa nr. 2 , mai jos reprodusa.
PRACTICI COMERCIALE considerate incorecte in orice situatie; Practici comerciale
inselatoare
1. Afirma rea de catre comerciant ca este parte semnatara a unui cod de conduita, in cazul in
care nu este.
2. Afisarea unui certificat, a unei marci de calitate sau a unui echivalent fara a fi obtinut
autorizatia necesara.
3. Afirmarea ca un cod de conduita a primit aprobarea unui organism public sau a unui alt
organism, in cazul in care aceasta nu a fost primita.
4. Afirmarea ca un comerciant, inclusiv practicile sale comerciale, sau ca un produs a fost
agreat, aprobat ori autorizat de un organism public s au privat, in cazul in care nu este
adevarat, ori afirmarea ca a fost agreat, aprobat sau autorizat fara a respecta conditiile de
agreare, aprobare sau autorizare.
5. Lansarea unei invitatii de a cumpara produse la un anumit pret, in cazul in care
comer ciantul nu dezvaluie existenta unor motive rezonabile in baza carora ar aprecia ca nu va
putea sa furnizeze, el insusi sau prin intermediul altui comerciant, acele produse sau produse
similare la acelasi pret, pentru o perioada si intr -o cantitate rezonabi le, avandu -se in vedere
produsul, amploarea reclamei si pretul oferit.
6. Lansarea unei invitatii de a cumpara produse la un anumit pret, pentru ca apoi
comerciantul sa recurga la una dintre urmatoarele fapte:
a) refuzarea prezentarii articolului ce a facut obiectul publicitatii;
b) refuzarea luarii comenzii privind respectivul articol sau a livrarii in cadrul unui termen
rezonabil;
c) prezentarea unui esantion cu defecte, in scopul promovarii unui produs diferit.
7. Afirmarea falsa ca un pro dus nu va fi disponibil decat pentru o perioada foarte limitata de
timp sau ca nu va fi disponibil decat in anumite conditii, pentru o perioada foarte limitata, in
scopul obtinerii unei decizii imediate si al lipsirii consumatorilor de alte posibilitati sa u de un
termen suficient pentru a putea face o alegere in cunostinta de cauza.
8. Angajamentul comerciantului de a furniza un serviciu postvanzare catre consumatori, fara
insa a -i informa in mod clar, inainte de angajarea acestora in tranzactie, cu priv ire la limba in
care furnizeaza serviciul, in situatia in care comerciantul a comunicat cu consumatorul,
inaintea incheierii tranzactiei, intr -o limba ce nu este limba oficiala a statului membru in care
el este stabilit.
9. Afirmarea sau crearea impresi ei ca un produs poate fi in mod legal vandut, in situatia in
care acest lucru nu este posibil.
10. Prezentarea drepturilor oferite consumatorilor prin lege ca o caracteristica distincta a
ofertei comerciantului.
11. Utilizarea unui context editorial in mass -media, in vederea promovarii unui produs
pentru a carui reclama comerciantul a platit, fara insa ca aceasta sa se precizeze clar fie in
cuprins, fie prin imagini sau sunete usor de identificat de catre consumator (publicitate
mascata). Aceasta disp ozitie nu aduce atingere prevederilor Legii audiovizualului nr.
504/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.
12. Lansarea de afirmatii inexacte cu privire la natura si amploarea riscului pentru
securitatea personala a consumatorului sau a famil iei acestuia, in situatia in care consumatorul
nu achizitioneaza produsul.
13. Promovarea, cu intentia de a induce in eroare consumatorul, a unui produs care se
aseamana cu un alt produs fabricat de un anumit producator, astfel incat consumatorul sa
creada ca produsul este fabricat de acest producator.
14. Crearea, operarea sau promovarea unui sistem promotional piramidal, pe care un
consumator il ia in considerare datorita posibilitatii de a primi remuneratie, ce provine in
special ca urmare a introd ucerii unui alt consumator in sistem decat ca urmare a vanzarii sau
consumului produselor.
15. Afirmarea de catre un comerciant ca isi inceteaza activitatea sau se stabileste in alta
parte, atunci cand acest lucru nu este adevarat.
16. Afirmarea ca u n produs poate facilita castiguri la jocurile de noroc.
17. Falsa afirmatie ca produsul poate vindeca boli, disfunctii sau malformatii.
18. Transmiterea de informatii inexacte cu privire la conditiile oferite de piata sau la
posibilitatea achizitiona rii produsului, cu intentia de a determina consumatorul sa cumpere
produsul in conditii mai putin favorabile decat in conditiile normale ale pietei.
19. Afirmarea, in cadrul unei practici comerciale, ca se va organiza un concurs sau se va
oferi un premi u in scopuri promotionale, fara insa a acorda premiul promis sau un echivalent
rezonabil.
20. Descrierea unui produs ca fiind “gratis”, “fara costuri” sau intr -un mod similar, in cazul
in care consumatorul trebuie sa suporte alte costuri, in afara de co sturile inevitabile ce rezulta
din raspunsul la practica comerciala si din plata pentru livrarea sau ridicarea produsului.
21. Includerea in materialele publicitare a unei facturi sau a unui document similar referitor
la plata, prin care se da consumato rului impresia ca acesta a comandat deja produsul
promovat, cand, de fapt, acesta nu l -a comandat.
22. Afirmarea falsa sau crearea impresiei ca actiunile comerciantului nu sunt legate de
activitatile sale comerciale, industriale sau de productie, artiza nale ori liberale, sau falsa
prezentare a calitatii sale de consumator.
23. Crearea impresiei false ca service -ul postvanzare cu privire la un produs este disponibil
intr-un stat membru, altul decat cel in care produsul este vandut.
U.8.6. Practici co merciale agresive
O practica comerciala este considerata agresiva daca, in contextul prezentarii situatiei
de fapt si tinand cont de toate caracteristicile si circumstantele, limiteaza sau este susceptibila
sa limiteze in mod semnificativ libertatea de al egere sau comportamentul consumatorului
mediu cu privire la produs, prin hartuire, constrangere, inclusiv prin utilizarea fortei fizice sau
prin influenta nejustificata si, prin urmare, determina sau este susceptibila sa determine
consumatorul sa ia o deci zie de tranzactionare pe care altfel nu ar fi luat -o.
Pentru a determina daca o practica comerciala recurge la hartuire, constrangere,
inclusiv la forta fizica sau la influenta nejustificata, se iau in considerare urmatoarele
elemente:
a) momentul, lo cul desfasurarii, natura si/sau durata acesteia;
b) recurgerea la amenintare, la un limbaj sau la un comportament abuziv;
c) exploatarea de catre comerciant a unei situatii nefericite sau a unei circumstante
speciale, de o asemenea gravitate incat af ecteaza rationamentul consumatorului mediu si de
care comerciantul este constient, in scopul influentarii deciziei consumatorului cu privire la
produs;
d) orice obstacol oneros sau disproportionat, neprevazut in contract, impus de
comerciant, atunci can d consumatorul doreste sa isi exercite drepturile contractuale, inclusiv
dreptul de a inceta contractul sau de a schimba produsul ori de a se adresa unui alt comerciant;
e) orice amenintare cu masuri, in situatia in care acestea nu pot fi luate in mod l egal
Practici comerciale agresive
1. Crearea impresiei consumatorului ca nu poate parasi sediul comerciantului pana
cand nu se intocmeste un contract.
2. Efectuarea personala de vizite la locuinta consumatorului, ignorand solicitarea
acestuia de a pl eca sau de a nu se intoarce, cu exceptia situatiilor legitime si in masura
justificata, conform legislatiei nationale, pentru punerea in aplicare a unei obligatii
contractuale.
3. Solicitarea persistenta si nedorita, prin intermediul telefonului, faxului, e-mailului
sau prin alte mijloace de comunicare la distanta, cu exceptia situatiilor legitime si in masura
justificata, conform legislatiei nationale, pentru punerea in aplicare a unei obligatii
contractuale. Dispozitiile prezentului punct se pun in aplic are fara a incalca prevederile art. 15
si 16 din Ordonanta Guvernului nr. 130/2000 privind protectia consumatorilor la incheierea si
executarea contractelor la distanta, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.
51/2003, ale art. 12 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la
prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, cu modificarile si
completarile ulterioare, si ale art. 9 alin. (1) -(3) din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea
datelor cu caracter personal si protectia vietii private in sectorul comunicatiilor electronice, cu
completarile ulterioare.
4. Solicitarea de la un consumator care doreste sa execute o polita de asigurare de a
aduce documente care nu pot fi considerate i n mod rezonabil relevante, pentru a stabili daca
pretentia este valida, sau lipsa sistematica a raspunsului la corespondenta pertinenta, cu scopul
de a determina un consumator sa renunte la exercitarea drepturilor sale contractuale.
5. Includerea intr -o reclama a unui indemn direct adresat copiilor sa cumpere
produsele promovate sau sa isi convinga parintii ori alti adulti sa cumpere produsele
promovate. Dispozitiile acestui punct se aplica fara a incalca prevederile art. 33 din Legea
audiovizualului nr. 5 04/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.
6. Solicitarea unei plati imediate sau ulterioare pentru returnarea ori pastrarea in
conditii sigure a produsului furnizat de comerciant, dar nesolicitat de consumator, cu exceptia
cazului in care produ sul este un inlocuitor furnizat in conformitate cu prevederile art. 11 alin.
(3) din Ordonanta Guvernului nr. 130/2000, aprobata cu modificari si completari prin Legea
nr. 51/2003.
7. Informarea explicita a consumatorului ca, in cazul in care acesta nu cu mpara
produsul sau serviciul, comerciantul risca sa isi piarda serviciul ori mijloacele de trai.
8. Crearea falsei impresii consumatorului ca a castigat deja, va castiga sau ca, daca va
face un anumit lucru, va castiga un premiu sau un alt beneficiu echiv alent, cand, in realitate,
este valabila una dintre urmatoarele situatii:
a) nu exista niciun premiu sau un alt beneficiu echivalent;
b) intrarea in posesia premiului sau a altui beneficiu echivalent este conditionata de
plata unei sume de bani ori d e suportarea unui cost de catre consumator
Să ne reamintim…
O practica comerciala este incorecta daca:
a) este contrara cerintelor diligentei profesionale;
b) deformeaza sau este susceptibila sa deformeze in mod esential
comportamentul economic al consumatorului mediu la care ajunge sau caruia i se
adreseaza ori al membrului mediu al unui grup, atunci cand o practica comerciala
este adresata unui anumit grup de consumatori.
Practicile comerciale susceptibile sa deformeze in mod esential
comporta mentul economic al unui anumit grup vulnerabil de consumatori, clar
identificabil, trebuie evaluate din perspectiva membrului mediu al grupului.
Practicile comerciale incorecte sunt, in special, cele:
a) inselatoare,
b) agresiv,.
U.8.7. Compet enta, sesizare si control
Competenta si sesizare
In vederea stoparii si combaterii practicilor comerciale incorecte, persoanele sau
organizatiile care, potrivit legii, au un interes legitim pot fie sa sesizeze Autoritatea Nationala
pentru Protectia Consum atorilor in legatura cu practicile comerciale incorecte pentru ca
aceasta sa decida asupra reclamatiilor, fie sa initieze actiuni in justitie impotriva
comerciantilor care au savarsit sau sunt susceptibili sa savarseasca practici comerciale
incorecte.
Operatorii economici concurenti pot informa Autoritatea Nationala pentru Protectia
Consumatorilor in legatura cu practicile comerciale incorecte.
Comerciantii trebuie sa furnizeze dovezi privind exactitatea afirmatiilor in legatura
cu practica comerciala i ntreprinsa si sunt obligati, la solicitarea Autoritatii Nationale pentru
Protectia Consumatorilor sau a instantelor judecatoresti, sa le puna acestora la dispozitie
documente care sa probeze cele afirmate.
In cazul in care documentele nu sunt furnizate i n termenul stabilit de solicitanti sau
daca sunt considerate insuficiente, afirmatiile in cauza se considera inexacte.
Raspunderi si sanctiuni
Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor poate dispune masuri conform
prezentei legi, prin ordin em is de conducatorul Autoritatii Nationale pentru Protectia
Consumatorilor sau prin decizie emisa de conducatorii unitatilor cu personalitate juridica din
subordinea Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor.
Ordinul sau decizia emise se motive aza. Acestea pot fi atacate la instanta de
contencios administrativ, in conditiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu
modificarile si completarile ulterioare. Contestarea in instanta nu suspenda de drept
executarea masurilor dispuse.
In masura in care se considera necesar, tinand cont de toate interesele implicate si, in
special, de interesul public, instantele judecatoresti competente sau Autoritatea Nationala
pentru Protectia Consumatorilor vor dispune, in procedura de urgenta, chiar fa ra a exista o
dovada a unei pierderi sau a unui prejudiciu efectiv ori a intentiei sau a neglijentei
comerciantului, una dintre urmatoarele masuri:
a) incetarea sau instituirea procedurilor legale corespunzatoare pentru incetarea
practicilor comerciale incorecte;
b) interzicerea sau instituirea procedurilor legale corespunzatoare pentru incetarea
practicilor comerciale incorecte, chiar daca acestea nu au fost inca puse in practica, dar acest
lucru este iminent;
c) transmiterea de catre Consiliul Na tional al Audiovizualului, in termen de 5 zile
lucratoare de la primirea solicitarii, a datelor de identificare a persoanelor fizice sau juridice
implicate in realizarea publicitatii audiovizuale, considerata a fi o practica comerciala
incorecta, precum si o copie a materialului publicitar difuzat.
In cazul in care, in vederea eliminarii efectelor practicilor comerciale incorecte, s -a
dispus incetarea, respectiv interzicerea acestora, iar hotararea judecatoreasca prin care s -a
dispus aceasta masura a rama s definitiva si irevocabila ori ordinul, respectiv decizia emisa nu
a fost atacata , instanta care a emis hotararea definitiva si irevocabila, respectiv Autoritatea
Nationala pentru Protectia Consumatorilor, poate solicita:
a) publicarea acesteia, integr al sau partial, in forma pe care o considera adecvata;
b) publicarea unui comunicat rectificator. Comunicatul rectificator trebuie sa
cuprinda sediul si celelalte date de identificare ale comerciantului, practica incorecta savarsita,
data la care a fost savarsita, precum si masurile dispuse.
Publicarea se va face, in toate cazurile, intr -un ziar de larga circulatie, pe cheltuiala
comerciantului.
Legea nu exclude controlul pe care responsabilii codurilor de conduita il pot efectua,
in conformitate cu prevederile din codurile de conduita pe care comerciantii s -au angajat sa le
respecte. Efectuarea acestui control ) nu exclude si nu limiteaza dreptul consumatorilor, al
asociatiilor sau al concurentilor de a sesiza responsabilul de cod si nici dreptul cons umatorilor
sau al asociatiilor de a se adresa Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor ori
instantei judecatoresti competente.
Utilizarea de catre comercianti a unor practici comerciale incorecte, astfel cum au
fost definite, este interzisa, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 3.000
de lei la 30.000 de lei.
Nerespectarea masurilor dispuse prin ordinul sau prin decizia prevazute de lege se
sanctioneaza cu amenda de la 6.000 de lei la 60.000 de lei.
Contraventiile pre vazute de prezenta lege se constata la sesizarea consumatorilor, a
asociatiilor care, potrivit legii, au un interes legitim ori din oficiu, de catre reprezentantii
imputerniciti ai Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor.
Odata cu aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale, agentul constatator poate
propune ca sanctiune complementara suspendarea activitatii pana la incetarea practicii
comerciale incorecte.
Sanctiunea complementara propusa pentru a fi aplicata se dispune prin ordin emis de
conducatorul Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor sau prin decizie emisa de
conducatorii unitatilor cu personalitate juridica din subordinea Autoritatii Nationale pentru
Protectia Consu matorilor .
Contraventiilor prevazute de lege le sun t aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin
Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.
U8.8. Rezumat
Politica europeană de protec ție a consumatorilor constituie un element vital
pentru buna funcționare a pieței interne. Aceasta își propune să facă din Uniunea
Europeană o realitate tangibilă pentru toți cetățenii, asigurându -le drepturile ce le
revin în viața de zi cu zi în calitatea lor de consumatori. Întărirea poziției
consumatorilor, îmbunătățirea situației lor și protejarea eficace a siguranței și
intereselor lor economice au devenit provocări foarte importante.
Articolul 4 alineatul (2) litera (f) și articolele 12, 114 și 169 di n Tratatul privind
funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și articolul 38 din Carta drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene, reprezinta temeiul juridic al reglementarilor la
nivelul UE in domeniu Protectiei consumatorului.
Consolidarea capacității și înc rederii consumatorilor presupune ca aceștia să își
poată exercita cu încredere drepturile care decurg din calitatea de cetățean al UE
în întreaga Europă și ca, atunci când ceva nu merge bine, ei să se poată baza atât
pe aplicarea efectivă a acestor dreptur i și pe accesul facil la măsuri reparatorii
eficiente.
Temă de control
1. Alegeți un domeniu de reglementare si in cadrul acestuia realizați urmatoarele
sarcini :
a) Identificati zvoarele de drept fomale, functie de emitenti .
b) Identificati – imaginati posibile izvoare de drept material.
c) Exemplificati aplicarea principiilor de drept contraventional.
2. Enuntati solutia
Prin cererea înregistrata pe rol sub nr. 25168/245/2006, reclamanta Oficiul
Judetean pentru Protectia Consum atorilor Iasi, în calitate de organ constatator, a
solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C.M.S. S.R.L. constatarea caracterului abuziv
al unor clauze cuprinse în contractul de vânzare cumparare, montare si prestare de
servicii de calcul, emis si propus s pre semnare cumparatorilor.
În motivare, reclamanta arata ca la data de 9.10.2006, la sediul ei, a fost
înregistrata sesizarea nr.5578 a consumatoarei SM, prin care arata ca exemplarul
din contractul anexat contine clauze abuzive. Ca urmare, agentii consta tatori ai
oficiului pentru protectia cumparatorilor au întocmit doua procese verbale de
contraventie pentru care a fost acordat avertisment. De asemenea, s -a încheiat
procesul verbal de contraventie seria 04473395 nr. 262/504/6.11.2006. S -a
constatat astfe l ca la capitolul IX din contract s -a inserat o clauza care obliga
consumatorul sa se supuna unor conditii contractuale despre care nu a avut
posibilitatea reala sa ia cunostinta la data semnarii contractului si care da
comerciantului dreptul sa modifice u nilateral clauzele privind caracteristicile
serviciilor care urmeaza sa fie furnizate. Astfel, în contract se prevede: "
beneficiarul îsi exprima acordul pentru înlocuirea furnizorului, la dorinta acestuia
din urma, caz în care noul furnizor va prelua drep turile si obligatiile furnizorului
anterior, în totalitate sau în parte, iar beneficiarul va executa obligatiile izvorâte din
acest contract fata de noul furnizor."
Mai arata reclamanta ca la capitolul IX este stipulat ca "beneficiarul se obliga sa nu
utilizeze datele confidentiale personal sau sa le transmita catre terte persoane
pentru defalcarea costurilor cu energia termica, în baza citirii repartitoarelor. În
situatia nerespectarii obligatiilor prevazute la aliniatul precedent beneficiarul va fi
obliga t la plata daunelor suferite de furnizor." Clauza este abuziva întrucât permite
comerciantului obtinerea unor sume de bani de la consumator, în cazul
neexecutarii contractului, fara a prevedea existenta compensatiilor în suma
echivalenta si pentru consumat or în cazul neexecutarii contractului de catre
comerciant.
La cap. XII nu sunt specificate urmarile în cazul rezilierii contractului de catre
furnizor.
În drept, se invoca art. 12 -15 din Legea 193/2000.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta re tine cele ce urmeaza:
Prin contractul de vânzare cumparare tipizat depus la dosar(fila6), pârâta a
prevazut urmatoarele clauze:
Cap. IX:
Al. 2: "Beneficiarul îsi exprima pentru înlocuirea furnizorului, la dorinta acestuia
din urma, caz în care noul furnizo r va prelua drepturile si obligatiile furnizorului
anterior, în totalitate sau în parte, iar beneficiarul va executa obligatiile izvorâte din
acest contract fata de noul furnizor."
Al. 4 si 5 : "beneficiarul se obliga sa nu utilizeze datele confidentiale p ersonal sau
sa le transmita catre terte persoane pentru defalcarea costurilor cu energia termica,
în baza citirii repartitoarelor. În situatia nerespectarii obligatiilor prevazute la
aliniatul precedent beneficiarul va fi obligat la plata daunelor suferite de furnizor."
Cap.XII: "în cazul în care beneficiarul denunta unilateral contractul, va fi obligat la
plata integrala catre furnizor a echipamentelor montate si a serviciilor efectuate,
precum si la plata daunelor constând în contravaloarea serviciilor da torate pentru
perioada ramasa din derularea contractului."
Sunt considerate clauze abuzive, potrivit anexei la Legea 193/2000, urmatoarele:
a) dau dreptul comerciantului de a modifica, in mod unilateral, clauzele
contractuale, fara a avea un motiv specific at in contract si acceptat de consumator
prin semnarea acestuia;
b) obliga consumatorul sa se supuna unor conditii contractuale despre care nu a
avut posibilitatea reala sa ia cunostinta la data semnarii contractului;
e) dau dreptul comerciantului sa modi fice unilateral, fara acordul consumatorului,
clauzele privind caracteristicile produselor si serviciilor care urmeaza sa fie
furnizate sau termenul de livrare a unui produs ori termenul de executare a unui
serviciu;
r) permit comerciantului obtinerea unor sume de bani de la consumator, in cazul
neexecutarii sau finalizarii contractului de catre acesta din urma, fara a prevedea
existenta compensatiilor in suma echivalenta si pentru consumator, in cazul
neexecutarii contractului de catre comerciant.
Astfel, clauza de la cap.IX al.2 permite pârâtului sa modifice unilateral clauzele
privind caracteristice produselor si serviciilor, de vreme ce se prevede posibilitatea
de a schimba furnizorul, doar la dorinta sa, fara a se specifica în contract calitatea,
caract eristicile serviciilor pe care acest nou furnizor trebuie sa le îndeplineasca,
prejudiciind astfel cumparatorul, care se obliga sa execute partea sa din contract
fara garantia unei contraprestatii dorite si corespunzatoare.
De asemenea, celelalte clauze me ntionate mai sus sunt abuzive raportat la punctul r
din anexa, deoarece prevad sanctiuni contractuale doar în sarcina beneficiarului, nu
si comerciantului.
Pentru aceste motive, instanta va ……………………
C U P R I N S
Unitatea de în vățare U1
Dreptul protectiei consumatorului: definire, obiect, trasaturi, delimitare,
izvoare, principii
U1.1. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 4
U1.2. Obiectivele unitatii de invatare ………………………….. ………………………….. ……………………. 5
U1.3. Istoric, definitie, obiectul, trasaturile dreptului protectiei consumatorului …………………. 5
U1.4. Izvoarele dreptului protectiei consumatorului ………………………….. ………………………….. .. 7
U1.5. Principiile dreptului protectiei consumatorului ………………………….. ………………………….. 9
U1.6. Rezumat ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 10
Unitatea de învățare U 2
Politica, principiile si instrumentele de protectie a consumatorului in UE
U2.1. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 11
U2.2. O biectivele unitatii de invatare ………………………….. ………………………….. ………………….. 11
U2.3. Temeiul juridic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 12
U2.4. Masurile generale si masurile sectoriale ………………………….. ………………………….. ……… 15
U2.5. Noul program al UE privind protectia consumatorului 2014 -2020 ………………………….. 17
U2.6. Rezumat ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 21
Unitatea de învățare U 3
Protectia vietii, sanatatii, secu ritatii si a intereselor economice ale
consumatorilor
U3.1. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 22
U3.2. Obiectivele unitatii de invatare ………………………….. ………………………….. ………………….. 23
U3.3. Protecția vieții, sănătății și securității consumatorilor ………………………….. ……………….. 23
U3.4. Protecția intereselor economice ale consumatorilor prin contractel e de credit ………….. 25
U3.5. Protecția intereselor economice ale consumatorilor prin serviciile de
intermediere imobiliara ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 28
U3.6. Protecția intereselor economice ale consumatorilor la incheierea
contractelor………………………………………………………………….. …………
…………..29
U3.7. Rezumat ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 32
Tema de control
…………………………………………………………………………………………….33
Unitatea de învățare U 4
Cadrul institutional al protectiei consumatorului – ANPC
U4.1. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 34
U4.2. Ob iectivele unitatii de invatare ………………………….. ………………………….. ………………….. 35
U4.3. Istoricul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor ………………………….. …. 36
U4.4. Atributiile Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor ………………………….. . 37
U4.5. Structura organizatorica a ANPC ………………………….. ………………………….. ………………. 42
U4.6. Alte atributii ale ANPC ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 44
U4.7. Rezumat …………………………………………………………………………………………….
47
Unitatea de învățare U 5
Centrele europene ale consumatorilor
U5.1. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 48
U5.2. Obiectivele unitatii de invatare ………………………….. ………………………….. …………. 48
U5.3. ECC Romania: aparitie, atributii, limite, finantare ………………………….. …………… 49
U5.4. Competența ECC Romania , tipul reclamațiilor, condiții ………………………….. …… 51
U5.5. Procedura propriu zisa; termene ………………………….. ………………………….. ……….. 53
U5.6. Rezumat ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 60
Unitatea de învățare U 6
Proceduri speciale europene: solutionarea alternativa a plangerilor
U6.1. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 61
U6.2. Obiectivele unitatii de invatare ………………………….. ………………………….. ………………….. 61
U6.3. Tipuri de sisteme de solutionare alternative a plangerilor ………………………….. ………….. 62
U6.4. Domeniul de aplicare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 63
U6.5. Accesul la entitățile SAL și la procedurile SAL ………………………….. ……………………….. 64
U6.6. Alte elemente privin d procedura alternativa ………………………….. ………………………….. … 67
U6.7. Informații care trebuie notificate autorităților competente de către entitățile
de soluționare a litigiilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 70
U6.8. HG 1553/2004 privind unele modalitati de incetare a practicilor ilicite in
domeniul protectiei intereselor colective ale consumatorilor ………………………….. ………………. 72
U6.9. Rezumat ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 75
Unitatea de învățare U 7
Proceduri speciale europene: solutionarea online a litigiilor
U7.1. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 77
U7.2. Obiectivele unitatii de invatare ………………………….. ………………………….. ………………….. 78
U7.3. Elemente generale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 79
U7.4. Obiect si domeniul de aplicare ………………………….. ………………………….. …………………… 82
U7.5. Platforma SOL ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 83
U7.6. Elemente privind procedura SOL ………………………….. ………………………….. ………………. 86
U7.7. Informații minime necesare depunerii unei reclamatii ………………………….. ………………. 89
U7.8. Rezumat ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 90
Unitatea de învățare U 8
Protectia consumatorului impotriva practicilor incorecte ale comerciantilor
U8.1. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 92
U8.2. Obiectivele unitatii de invatare ………………………….. ………………………….. ………………….. 93
U8.3. Temeiul juridic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 93
U8.4. Practici comerciale incorecte ………………………….. ………………………….. …………………….. 96
U8.5. Practici comerciale inselatoare ………………………….. ………………………….. …………………. 96
U8.6. Practici comerciale agresive ………………………….. ………………………….. ……………………. 100
U8.7. Competenta, sesizare si control ………………………….. ………………………….. ……………….. 102
U8.8. Rezumat ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 104
Tema de control
…………………………………………………………………………………………..106
CUPRINS
………………………………………………………………………………………………. ………108
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Plagiat 370488858 Dreptul Protectiei Consumatorului [630877] (ID: 630877)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.