Piscicultura. Proiectarea Lucrarilor de Baza In Cadrul Unei Amenajari Piscicole
=== Lucrare de diploma ===
Capitolul I
TEMA PROIECTULUI
Proiectarea unei ferme incomplete de obținere a puietului de ciprinidae asiatice cosaș, sânger și novac în vârstă de un an, având o suprafață de creștere vara I de 100 Ha și cu o producție unitară de 2300 Kg/Ha.
DATE PRINCIPALE:
– Suprafața pentru Vara I, S=100Ha;
– Producția unitară, Pu=2300kg/Ha;
– Procentul speciilor în producția totală Ct=50%; H=30%; A=20%;
-Greutatea exemplarelor fiecărei specii la un an: Ct+=30g/ex, H+=35g/ex, A+=40g/ex.
Memoriu justificativ
La stabilirea tehnologiei de exploatare și a concepției de amenajare a fermei piscicole ce va trebui proiectată, s-au luat în considerare următoarele tendințe ale pieței interne:
– cererea mai ridicată pentru peștele indigen proaspăt;
– prețurile ridicate ale conservelor obținute în țara noastră, fiind un factor
selectiv ce duce la limitarea consumului acestora;
– diversificarea gamei conservelor din pește.
Scopul acestei amenajări este creșterea puietului trecut de etapaI a dezvoltarii (predezvoltat) de ciprinide asiatice pe perioada unui sezon vegetativ și iernarea acestuia.Capacitatea producției este de 2300 kg/Ha, sistemul de exploatare fiind intensiv (cu durata de un an), iar speciile cultivate sunt reprezentate de cosaș, sânger și novac.
Pentru înființarea acestui tip de amenajare trebuie luate în considerare condițiile geologice și hidrologice din zona în care se va construi ferma.
Condiții necesare pentru unitatea piscicolă cu creștere intensivă în policultură
Condiții hidrologice:
– temperatura apei lacurilor de câmpie sau șes, iazurilor sau heleșteelor
corespuzătoare necesităților fiziologice ale speciilor de cultură;
– duritatea apei nu influențează prea mult speciile cultivate;
– debitul de apă necesar se va calcula în funcție de numărul de exemplare și
de necesitățile fiecărei categorii.
Condiții geologice:
– în general fundul bazinelor trebuie să fie mâlos-nisipos.
Tipurile de bazine folosite vor fi: bazine de creștere vara I și bazine de iernat.
Ciclul și sistemul de exploatare
Ciclul de exploatare este de un an, iar speciile cosaș, sânger și novac se vor procura de la alte unități sub formă de puiet trecut de etapaI(predezvoltat) având greutatea de 1g/ex.
În condiții de furajare se preconizează ca puietul de 1g să ajungă la o greutate de 35 g la sfărșitul sezonului vegetativ.
Sistemul de creștere este intensiv în policultură folosind hrana naturală din bazine iar suplimentar se vor administra furaje.Acest sistem prezintă avantaje și dezavantaje cum ar fi:
Avantaje:
– producție mare și diversificată;
– recuperarea investițiilor pe timp relativ scurt;
– folosirea apei din orice râu sau lac din apropierea fermei piscicole.
Dezavantaje:
– pierderi mari în caz de furajare necorespunzătoare, boli acute,
transmisibile datorită densității mari de populare;
– pierderi mari datorită contaminării apei de alimentare cu substanțe nocive.
Biologia speciilor și importanța lor
1. Cosașul – Ctenopharingodon idella
Este originar din bazinul Amurului găsindu-se și în alte bazine hidrografice din China. A fost adus în 1960 în România și s-a reușit o aclimatizare perfectă.
Este o specie reofilă, semimigratoare, ajungând la o lungime de peste un metru și o greutate de 15-20 kg, având un corp alungit fusiform, acoperit cu solzi cicloizi bine fixați în tegument, gură terminală, prezintă dinți faringieni zimțați și dispuși pe ultima pereche de arcuri branhiale pe două rânduri.
Se reproduce în perioada mai-iunie la temperaturi ale apei de 20-22C. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de 5 ani. Prolificitatea este în funcție de talia femelelor și variază între 200.000-800.000 icre pelagice nelipicioase de culoare gălbui – verzuie, cu diametrul 1,2-1,8 mm; incubația durează 1-2 zile.
După resorbția sacului vitelin, puietul până la 11-15 mm se hrănește cu organisme planctonice mărunte, cum ar fi: rotifere, crustacee, alge. La lungimea de 15-18 mm începe să consume larve de tendipendide și fragmente ale unor plante macrofite, rolul planctonului reducându-se. Adulții se hrănesc aproape exclusiv cu vegetație acvatică macrofită și întâmplător cu zooplancton.
Hrănirea începe primăvara, la o temperatură de 10-14C și ține până toamna, la aceleași temperaturi; în sezonul de iarnă nu se hrănește.
Cosașul are o mare importanță pentru piscicultură din punct de vedere al calității cărnii, al productivității sporite și pentru valorificarea vegetației acvatice macrofite insuficient utilizate.
Deoarece în apele stagnante nu se reproduce, dar se dezvoltă bine, materialul necesar populării bazinelor ciprinicole se obține prin reproducere artificială. În bazinele ciprinicole de creștere și îngrășare, cosașul se poate introduce ca specie suplimentară alături de crap.
2. Sângerul – Hypophtalmichthys molitrix
Este originar din bazinul Amurului găsindu-se și în alte bazine hidrografice din China. A fost adus în 1960 în România și s-a reușit o aclimatizare perfectă.
Denumirea de sânger a fost propusă de ing. Gh. Mirică, pentru motivul că suprafața corpului devine sângerie după manipulare.
Ajunge la peste 1m lungime și cca. 10-12 kg , corpul fiind alungit și comprimat lateral, mai pronunțat pe linia ventrală, unde formează o carenă fără solzi, care începe de la centura scapulară (istm) și se termină la anus. Se reproduce în perioada iunie-august la temperaturi ale apei de 22-24C.
Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de 3-6 ani. Prolificitatea este în funcție de talia femelelor și variază între 300000-1100000 icre pelagice nelipicioase de culoare gălbui – verzuie, cu diametrul 1-1,5 mm; incubația durează 30-36 ore.
După resorbția sacului vitelin, puietul până la 11-15 mm se hrănește cu organisme fitoplanctonice mărunte, cum ar fi algele (diatomee, alge verzi, alge albastre). La lungimea de 15-18 mm începe să consume organisme fitoplanctonice microscopice și rar zooplanctonice.
Fiind un pește planctonofag , filtrul branhial bine dezvoltat reține organisme fitoplanctonice microscopice și zooplanctonice. Dinții faringieni, egali ca număr și mărime, sunt dispuși pe câte un rând, avănd suprafața de masticație zimțată.
Hrănirea începe primăvara, la o temperatură de 10-14C și ține până toamna, la aceleași temperaturi; în sezonul de iarnă nu se hrănește.
Datorită regimului alimentar, este un pește important pentru piscicultură, deoarece poate fi crescut în policultură cu crapul și este deasemeni o specie importantă, datorită ritmului de creștere accentuat și dimensiunilor pe care le atinge la sfârșitul ciclului de creștere.
3. Novacul – Aristichthys nobilis
Este originar din bazinul Amurului găsindu-se și în alte bazine hidrografice din China. A fost adus în 1960 în România și s-a reușit o aclimatizare perfectă.
Ca formă și dimensiuni seamănă foarte mult cu sângerul, ajungând la peste 1m lungime și cca. 20 kg. Se deosebește morfologic de acesta prin faptul că are capul mai mare, iar carena abdominală fără solzi se întinde doar între ventrale și anus. Dinții faringieni, egali ca număr și dispoziție, au suprafața de masticație netedă. Solzii sunt mărunți și mai închiși la culoare decât ai sângerului.
Se reproduce în perioada iulie-august la temperaturi ale apei de 24-26C. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de 7 ani. Prolificitatea este în funcție de talia femelelor și variază între 300000-800000 icre pelagice nelipicioase de culoare gălbui – verzuie, cu diametrul 1,7-1,8 mm; incubația durează 24-30 ore.
Hrănirea începe primăvara, la o temperatură de 10-14C și ține până toamna, la aceleași temperaturi; în sezonul de iarnă nu se hrănește. Hrana este reprezentată în special de zooplancton și secundar de fitoplancton.
Are un ritm de creștere foarte bun, la 2 ani ajungând la 2 kg, iar la 3 ani la 4-5 kg. Este folosit la obtinerea unor producții superioare pe unitatea de suprafață; este pretabil creșterii în policultură cu crapul și celelalte specii ale complexului chinezesc.
Cap. 1.1 ELEMENTE DE INGINERIE TEHNOLOGICĂ
Selectarea lotului de reproducători
Reproducerea natural dirijată impune existența unui lot de reproducători în cadrul unității piscicole. Acest lot de reproducători activi se selecționează din lotul de remonți și tot din acest lot se selecționează și reproducătorii de rezervă.
Într-o unitate nou formată, lotul de reproducători activi mai poate fi cumpărat sau procurat de la o altă unitate piscicolă.
Selecția se poate face annual, timp de 6-7 ani, sau mai simplu, în 3 etape:
1. se selectează exemplarele de 1 an, în proporție de cca. 50% față de
lotul inițial de remonți;
2. se aplică la exemplarele de 2 ani, reținându-se 10% față de lotul
inițial de remonți;
3. la 6-7 ani, se rețin 25% față de lotul inițial de remonți.
Pentru selectarea reproducătorilor se recomandă urmărirea câtorva indici biomorfologici sub aspect fenotipic: creștere superioară, corp înalt, cap mic, peduncul caudal scurt și gros, dispoziție regulată a solzilor, precocitate sexuală, valorificare bună a hranei și o stare de sănătate bună.
Remonții și reproducătorii vor fi crescuți în heleștee speciale, la o densitate de populare care să însumeze 1500-1600 kg/ha.
Iernatul va dura de la sfârșitul lunii octombrie până la sfârșitul lunii martie, în heleștee speciale.
Lotul de reproducători cu care se va începe ciclul tehnologic poate fi folosit în patru campanii de reproducere.
Pentru reproducere se vor selecta exemplarele în funcție de caracteristicile biometrice și aspectul stării de sănătate, astfel: exemplarele cu indicele de profil cel mai bun, cu o greutate bună, cu tegumentul întreg, iar femelele cu abdomenul mărit, fără răni și paraziți externi.
Reproducătorii ajung la maturitate la 6-7 ani, având o greutate minimă de 5 kg pe exemplar; se reproduc în perioada anului cu temperaturi cuprinse între 22-28C, în următoarea ordine: cosaș, sânger, novac.
Din cercetări a rezultat că între două reproduceri reproducătorii trebuie să însumeze un anumit număr de grade zile, care se pot lua în calcul de la începutul anului.
Pentru cosaș, între două reproduceri sunt necesare 4300 grade zile, iar de la 1 ianuarie 1300 grade zile.
Pentru sânger, între două reproduceri sunt necesare 4400 grade zile, iar de la 1 ianuarie 1400 grade zile.
Pentru novac, între două reproduceri sunt necesare 4500 grade zile, iar de la 1 ianuarie 1500 grade zile.
Din aceste date, rezultă că pentru fiecare specie este necesară o anumită temperatură pentru a se reproduce bine.
Tehnologia reproducerii ciprinidelor asiatice
După perioada de iernat, la temperaturi de 10-14C, reproducătorii se parchează separat pe sexe, în heleștee de prematurare, cu suprafața de 1 ha, adâncimea de 2-3 m, debitul de 3-5 l/sec/ha(fiind specii reofile),densitatea de populare este de 1ex /10 m2.
Se aleg reproducătorii activi după gradul de maturare pe 2 grupe:
– grupa 1 (reproducători activi):
– femelele care au abdomen mărit și moale, iar la scoaterea din apă se
ovalizează
– masculii cu partea interioara a pectoralelor zimțată, iar la apăsarea pe
abdomen apar picături de lichid seminal;
– grupa 2 ( reproducători de rezervă)
– femelele care au abdomen mărit și tare, iar la scoaterea din apă nu se
ovalizează
– masculii cu partea interioara a pectoralelor mai puțin zimțată, iar la apăsarea
pe abdomen nu apar picături de lichid seminal.
În heleșteele de prematurare, reproducătorii din prima grupa stau 1,5-2 luni, pâna la însumarea gradelor zile caracteristice fiecărei specii. Se vor alcătui loturi de 5-6 reproducători și se vor folosi la reproducere în perioade succesive de câte 2 zile, în funcție de viteza fluxului tehnologic.
Se practică reproducerea artificială, prin care reproducătorii sunt stimulați hormonal, adică li se injectează hipofiză obișnuită de crap sau alte substanțe analoage, cu același efect. Pentru femele, doza este 3-6 mg/kg corp, iar pentru masculi doza este 0,5-2 mg/kg corp. Dozele de injectat se aplică în două cantități: prima 0,5 mg/kg corp. După injectare, reproducătorii sunt introduși în bazine de maturare, separați pe sexe, câte 5-6 reproducători/bazin.
Reproducerea se face folosind 2 metode:
– reproducerea artificială (metoda clasică) – prezintă fazele: reproducătorii se injectează cu D1 , se introduc în BM , se țin o anumită perioadă de timp,
apoi se prelevează din nou și se injectează D2. În regiunile unde temperatura apei între zi și noapte nu depășește 2C, D1 se face între orele 19-20, iar D2 se face după 24 de ore, urmând maturarea completă a icrelor. După 10-12 ore de la D2 se scot din BM și li se recoltează gameții, folosindu-se metoda uscată
( recoltarea se va face în două vase fără apă), apoi se porționează icrele (în funcție de tipul incubatoarelor din stație Zug-Weiss, cu capacitatea de 250-300 g icre sau Nucet, cu capacitatea de 600-800 g icre), în vase unde se va face fecundarea, prin adăugarea de 5 ml de lichid seminal. Lichidul seminal se poate recolta de la mai mulți masculi într-un cilindru gradat, pentru a preveni posibila incompatibilitate a gameților.
Se amestecă gameții pentru uniformizare, apoi se adaugă apă până la nivelul de 2 cm deasupra icrelor. Se lasă în repaos pentru fecundarea propriu-zisă, apoi se spală și se hidratează, adică icra își mărește volumul de la 1,5-2 mm la 4-5 mm, urmând introducerea în incubatoare, unde are loc embriogeneza timp de 25-35 ore.
Larvele eclozate sunt trecute apoi în juvelnice din plasă de Nytal (200.000
larve/juvelnic), cu diametrul ochiului de 0,5 mm. Larvele stau 3-5 zile în juvelnice, apoi vor fi numărate și transportate cu diferite recipiente (frecvent,saci de polietilenă) în cadrul unității la bazinele de predezvoltare (cu suprafața de 1 ha și adâncimea de 1,25 m) sau la alți beneficiari. Bazinele de predezvoltare se fertilizează din timp pentru dezvoltarea hranei naturale, apoi se inundă cu cca. 7 zile înainte de populare, densitatea fiind de 1-1,5 milioane larve/ha. Durata predezvoltării este de 5-21 zile, iar pierderile numerice pentru această etapă sunt de 50%.
-reproducerea dirijată – necesită bazin de formă cilindro-conică din beton și casetă paralelipipedică de 2,5/2 m pentru recoltarea icrelor fecundate.
În BC are loc reproducerea directă fără intervenția tehnologului asupra reproducătorilor (fără mulgerea icrelor și laptilor). Loturile de reproducători au 10-15 exemplare cu raport de 1:1 între sexe.
Reproducătorii se aduc de la bazinele de prematurare, se stimulează hormonal, cantitatea de hipofiză fiind împărțită în două doze, D1 = 0,5 mg/kg corp. După D1 reproducătorii se introduc în bazinele de maturare, separat pe sexe; după 8-12 ore, reproducătorii se prind și se face D2 până la 3-4 mg/kg corp, apoi se introduc în BC.
Pentru a se crea un curent de apă circular, alimentarea se face dintr-o conductă externă, cu diametrul de 40-45 cm, care se continuă în interiorul bazinului cu o țeavă perforată și situată la ½ din înălțime, fiind orientată oblic față de rază. Datorită acestei orientări, va crea un curent cu viteza 0,5-1 m/s, asemănător celui din mediul natural unde se reproduc aceste specii.
După umplerea bazinului, nivelul apei se menține la cota normală(3m),
prin reglarea admisiei și evacuării.
După cca. 10 ore, are loc eliminarea și fecundarea gameților. După 10-15 min. de la apariția icrelor în masa apei, se va trece la recoltarea lor prin reducerea debitului de admisie (devenind mai mic decât cel de evacuare). În centrul bazinului se vor concentra icrele și vor fi transportate la caseta de colectare prin conducta centrală. Nivelul apei în bazin va rămâne cât înălțimea reproducătorilor. Ulterior, reproducătorii sunt prinși și transportați la bazinele de creștere.
Icrele din caseta de colectare se vor transporta în stația de incubație cu ajutorul unei conducte flexibile din aluminiu sau din pânză, apoi vor fi puse în incubatoare.
În continuare se vor respecta fazele de la prima metodă.
Tehnologia predezvoltării ciprinidelor asiatice
În sistem clasic, predezvoltarea se desfășoară în bazinele de creștere, în care se vor asigura condiții optime pentru dezvoltarea larvelor. Astfel, la tendința de scadere a temperaturii apei, se va ridica nivelul, evitând astfel influența aerului rece al nopții asupra apei.
Baza trofica este reprezentată de 2 categorii, una naturală și una artificială. La început, larvele au nevoie de elemente nutritive naturale, care se dezvoltă în bazine, datorită proprietăților solului. În acest scop, se vor aplica metode de fertilizare cu îngrășăminte organice și minerale.
Imediat după eclozare, larvele vor sta 3-5 zile în juvelnice în stația de reproducere, hrănindu-se endogen din substanța sacului vitelin. Acestea vor sta pe fundul juvelnicelor. După această perioadă, ele vor fi transportate la bazinele de creștere, unde vor începe să se hrănească exogen, la început cu fitoplancton (alge),apoi după cca. 2-3 săptămâni regimul alimentar se va diferenția în funcție de specie.
Rolul hranei naturale este foarte important în această perioadă, trebuind să conțină vitamine, macro și microelemente, proteine, glucide, lipide și alți stimulatori de creștere. Datorită densității mari de populare, hrana naturală nu este suficientă, suplimentându-se cu furaje sub formă de pulbere.
Din punct de vedere calitativ, hrana artificială trebuie să se apropie de hrana naturală, cu un conținut de proteină brută pentru această perioadă de 35-40%. La începutul perioadei (5-15 zile) se va administra prestarter, iar până la 3 săptămâni se va administra starter. În perioada de predezvoltare, se va urmări în special valoarea indicelui planctonic, care nu trebuie să fie mai mică de 10 cm3/m3 apă; dacă acesta va scădea, se vor administra furaje suplimentare.
Tehnologia de creștere vara I
În bazinele de creștere vara I, se va introduce puietul speciilor de ciprinide asiatice în vârstă de 3-4 săptămâni. Acesta se va menține în heleșteul de creștere până în octombrie, apoi se va pescui și se va introduce la iernat.
Caracteristicile tehnico-funcționale ale HCVI
Bazinele de creștere vara I trebuie să aiba o suprafață de 5-20 ha și o adâncime a apei de 1,2-1,4 m și orețea de canale de drenare ce vor fi folosite la concentrarea mecanică a peștelui în vederea pescuirii. Timpul optim de umplere al bazinelor de creștere vara I este de 10-12 zile, pentru a se putea dezvolta hrana naturală necesară puietului predezvoltat.
Debitul de alimentare trebuie să fie corespunzător și continuu, pentru a
împrospăta apa și a acoperi pierderile datorate infiltrației și evaporației.
La apariția fenomenului de înflorire algală a apei, debitul se va mări. Viteza recirculării apei este de 3-5 l/s/ha și va depinde de densitatea de populare și conținutul în oxigen al apei.
Heleșteele de creștere vara I sunt vidate în perioada octombrie-aprilie, adică în urma recoltării din toamnă până în perioada inundării din primavară. În această perioadă se vor aplica lucrări de ameliorare și îngrășare, revizuirea sitelor de la instalațiile de alimentare și evacuare, refacerea profilelor canalelor drenoare și consolidarea digurilor.
Inundarea bazinelor se realizează cu 1-2 săptămâni înaintea populării cu puiet predezvoltat, în vederea dezvoltării hranei naturale.
Popularea heleșteelor de creștere
Pentru speciile de ciprinide asiatice, popularea heleșteelor de creștere vara I se va face cu o densitate de populare de 80.000ex.predezvoltate/ha(sistem de creștere în policultură)
Puietul de ciprinide asiatice va fi achiziționat de la alte unități, în momentul în care a depășit stadiul de predezvoltare și a trecut la hrană exclusiv exogenă. În stadiul de pui încep să-și formeze radiile înnotătoarelor, vezica gazoasă și solzii, perioadă care durează 22-30 zile. Dezvolterea completă a solzilor durează aproximativ 1,5-2 luni de la eclozare.
Popularea bazinelor de creștere se va face cu puiet de ciprinide asiatice, având o greutate medie de 0,5g/ex., iar la sfârșitul sezonului vegetativ se preconizează să aibă o greutate de 40 g/ex. sau minim 35 g/ex.
Perioada vegetativă
Dezvoltarea materialului piscicol este foarte important pentru această perioadă. Pentru verificarea materialului piscicol din punct de vedere al greutății și al stării de sănătate, se vor efectua pescuiri de control periodice, respectând următoarele condiții:
– intervalul dintre 2 prelevari să fie de 15 zile;
– exemplarele să fie recoltate din zone diferite;
– din fiecare zonă să se recolteze un lot de 50-100 ex.;
– pentru fiecare exemplar se va determina lungimea corpului și greutatea.
Informațiile obținute vor fi notate și centralizate într-un catalog, apoi se va alcătui graficul de creștere, comparându-se cu valorile preconizate pentru acea perioadă.
Hrana puietului în această perioadă este asigurată parțial de hrana naturală și cea mai mare parte de hrana artificială, care va fi distribuită regulat, sub formă de mese zilnice, în funcție de temperatura apei, densitatea de populare și vârsta puietului.
Conținutul de proteină brută a furajului administrat suplimentar trebuie să fie de 30-40% . În perioada iulie-august, ritmul de creștere este cel mai accentuat, iar toamna se diminuează.
Hrana suplimentară va avea un maxim de distribuție în lunile iulie-august.
Caracteristicile optime ale apei trebuie să fie:
– concentrația oxigenului solvit de 7-8 mg/l apă;
– temperatura să nu depășească 30C, pentru ca eficiența hrănirii să fie bună;
– vegetația submersă să nu se dezvolte excesiv;
– indicele planctonic remanent să nu scadă sub 10 mg/m3.
Recoltarea, numărarea, sortarea și transportul materialului la bazinele de iernat
Toamna, în luna octombrie, puietul se pescuiește prin vidarea bazinelor și concentrarea în canalele drenoare și apoi prelevarea mecanizată din bazinele de pescuit.
Sortarea și numărarea sunt elemente foarte importante, care indică gradul de supraviețuire al puietului și sporul de creștere datorat furajării artificiale. Sortarea se realizează cu ajutorul unor instalații cu bare, care au diferite distanțe între ele și permit astfel trecerea puietului în mai mulți recipienți.
Transportul materialului piscicol se face în saci de polietilenă sau în hidrobioane, care au fost dotate cu tuburi de oxigen.
Măsuri sanitare
Materialul achiziționat de la alte unități, indemne de unele boli contagioase, va fi parcat în bazine de carantină, unde li se va face un control virusologic riguros. Se mai poate aplica pescuit de control și băi de deparazitare cu verde de malahit, pe o durată de timp scurt.
Tehnologia iernării materialului piscicol
Iernarea pe vârste
Teoretic, ar trebui ca fiecărui bazin de creștere să-i corespundă un bazin de iernat, evitându-se astfel iernarea unor populații de diferite vârste și scăzând riscul îmbonlăvirilor.
Dar în practică se apelează la iernat pe grupe de vârstă și greutăți apropiate, datorită lipsei bazinelor de iernat.
Înainte de populare, se face o sortare a meterialului biologic, eleminându-se exemplarele bonlave, apoi se vor face bai de deparazitare pentru distrugerea eventualilor paraziți.
Popularea heleșteelor de iernat se va face după următoarea formulă:
Np = [ex./ha]
[NUME_REDACTAT] hibernarea începe la temperatura de aprox. 4C. Materialul biologic, indiferent de vârstă, se aglomerează în zonele mai adânci ale bazinelor de iernat, efectuând mișcări ușoare de înnot pentru menținerea corpului în decubit orizontal. Pe timpul iernarii, organismul pierde din greutate, ca urmare a consumului de energie, în vederea menținerii funcțiilor vitale.
Caracteristicile bazinelor de iernat(BI)
Bazinele de iernat trebuie amplasate în imediata apropiere a sursei de alimentare cu apă, pentru a evita un traseu mai lung, ce ar determina formarea gheții și oprirea alimentarii. Suprafața optimă pentru bazinele de iernat este de 1 Ha iar densitatea de populare va fi în funcție de vârsta materialului introdus, adâncimea apei 2-2,5 m, suficientă pentru a rămâne un spațiu liber după formarea gheții.
Timpul de alimentare și evacuare este de aprox. de 7 zile, pe timpul iernii utilizându-se un debit de întreținere ce va preschimba apa în 10 zile.
Heleșteele de iernat sunt vidate primăvara, iar până la urmatoarea utilizare se vor efectua diferite lucrări de îmbunătățire a structurii solului (arat, discuit și dezinfectat) și lucrări de refacere a digurilor și instalațiilor hidrotehnice.
Bazinele de iernat pe vârste au avantajul posibilității de cunoaștere a numărului de exemplare introdus și a greutății lor. Introducerea materialului biologic în bazinele de iernat, se face pe bază de proces verbal, în care intră cantitatea și calitatea peștelui, specia, greutatea și vârsta medie și caracteristicile bazinului de iernat. Pe toată perioada este obligatorie efectuarea analizelor chimice ale apei (O2, pH, substanțe organice) și cel puțin o dată pe săptămână trebuie înregistrată temperatura apei.
În bazinele de iernat nu trebuie să existe vegetație, pentru a nu înrăutăți calitatea apei și supraviețuirea materialului biologic prin descompunere.
Parametrii mediali optimi pentru heleșteele de iernat
– O2 trebuie să fie în proporție de 4-5 cm3/l apă;
– CO2 1,5-2 cm3/l apă;
– duritatea apei 6-10 grade germane;
– compuși ai azotului < 1mg/l apă;
– pH –ul = 7,2-8,6.
Dacă în timpul iernii se formează pod de gheață la suprafața bazinelor, se vor efectua copci dreptunghiulare cu latura cea mai mare în direcția dominantă a vântului. Dacă pe perioada iernării, temperatura apei ajunge la 6-8C, se poate realiza hrănirea materialului piscicol cu o rație de 1% din greutatea totală a lotului.
Cap. 1.2 CALCULUL NECESARULUI DE MATERIAL BIOLOGIC
Stabilirea producției totale (la creșterea în policultură)
PTO+=PUO+×Svară I PUO = 2300 kg/ha
Svară I = 100 ha
PTO+ = 2300×100 = 230000 kg (O+)
Stabilirea producției pe specii
Stabilirea numărului de exemplare O+ pe specii de o vară
ex
ex
ex
Necesarul de puiet predezvoltat cu care se populează HCV I
Pn = 50%, SV = 50%
ex
ex
ex
Necesarul de puiet predezvoltat de trebuie obținut în heleștee de predezvoltare
ex
ex
ex
Numărul de larve de 3-5 zile cu care se populează heleșteele de predezvoltare
SV = 50%
ex
ex
ex
Numărul de larve supraviețuite în juvelnice care se transportă la bazinele de predezvoltare
SV = 95%
Numărul de larve eclozate în incubatoare cu care se populează juvelnicele
SV = 93%
Numărul de icre fecundate ce se introduc în incubatoare
SVCt=65%
SVH=65%
SVA=55%
Numărul de icre mulse care sunt fecundate
SV=85%
Numărul de reprodocători femele
cosaș
Din I.B.T. Ni / Kg corp = 110.000
Din I.B.T. GCt=10Kg
ex
sânger
Din I.B.T. Ni / Kg corp = 125.000
Din I.B.T. GH=9Kg
ex
novac
Din I.B.T. Ni / Kg corp = 90.000
Din I.B.T. GA=12Kg
ex
Numărul de reproducători masculi
Din I.B.T. structura unei familii este 1♀:1♂
cosaș: NR♂a = NR♀a=31ex
sânger: NR♂a = NR♀a=15ex
novac: NR♂a = NR♀a=11ex
Numărul total de reproducători activi
NRa = NR♀a+NR♂a
cosaș: NRa=31ex + 31ex = 62 ex
sânger: NRa=15ex + 15ex = 30 ex
novac: NRa=11ex + 11ex = 22 ex
Numărul reproducătorilor de rezervă
Se cunoaște că NR♀r reprezintă 100% din NR♀a
cosaș:NRr=NRa=62 ex
sânger: NRr=NRa=30 ex
novac: NRr=NRa=22 ex
Numărul total de reproducători
NTR = NRa +NRr
cosaș: NTR = 124 ex
sânger: NTR = 60 ex
novac: NTR = 44 ex
Numărul de remonți
Din I.B.T. indicii de selecție sunt:
pentru anul I: 25% – pentru anul IV:90%
pentru anul II:50% – pentru anul V:90%
pentru anul III:80%
cosaș: NCt5+= 124 ex
ex
ex
ex
ex
ex
sânger: NH5+= 60 ex
ex
ex
ex
ex
ex
novac: NA5+= 44 ex
ex
ex
ex
ex
ex
Cap. 1.3 CALCULUL SUPRAFEȚEI DE TEREN CE TREBUIE AMENAJATĂ
Cunoscând normele de populare și necesarul de material piscicol se poate determina suprafața și numărul de heleștee necesare în amenajare.
suprafața de creștere în vara I:
S1 = SHCV I = 100Ha
S/bazin=20Ha NHeleștee== 5 heleștee
suprafața heleșteelor de predezvoltare:
S2 = SHPrd = =15,43Ha
S/bazin = 1,1Ha NHeleștee== 14 heleștee
Din I.B.T. Np (norma de populare) este de 2000000 larve de 3-5 zile.
Din I.B.T. Np este de 200000 larve eclozate.
suprafața bazinelor de maturare:
Din I.B.T. Np =1ex/2m2. NHeleștee== 1heleșteu
S/Heleșteu = 0,45 Ha
suparafața heleșteelor de creștere a reproducătorilor:
Din I.B.T. Np =150 ex/Ha. NHeleștee== 1heleșteu
S/Heleșteu = 1,52 Ha
suparafața heleșteelor de iernat a reproducătorilor:
Din I.B.T. Np =5000 Kg/Ha. NHeleștee== 1heleșteu
S/Heleșteu = 0,45 Ha
suparafața heleșteelor de prematurare:
Din I.B.T. Np =1 ex/10m2. NHeleștee== 1heleșteu
S/Heleșteu = 2,28 Ha
suparafața totală a heleșteelor:
suparafața totală amenajată:
Din suprafața amenajată procentul de 12% reprezintă:
spații de acces;
platforme tehnologice;
diguri și canale;
sediul administrativ;
magazii.
Cap. 1.4 TEHNOLOGIA FURAJĂRII SUPLIMENTARE
1.4.1. Importanța furajării suplimentare
Capacitatea unui furaj de a satisface cerințele nutritive ale unui organism reprezintă valoarea nutritivă a acestuia; ea fiind diferită de la o specie la alta în cazul utilizării aceluiași furaj.
Este deosebit de importantă furajarea suplimentară deoarece ea permite obținerea unor producții mult mai mari în comparație cu productivitatea naturală. Peștii folosesc baza trofică naturală, însă în cazul unei activități intensive, furajarea materialului piscicol este necesară.
1.4.2. Caracteristicile furajelor
Un furaj este alcătuit în general din două componente: apa și substanța uscată. Substanța uscată poate fi de natură anorganică sau organică. Substanța minerală poate fi compusă din macroelemente (Ca, P, N) sau din oligoelemente (Cu, Co, Fe, Zn). Furajele pot fi de origine vegetală sau animală. Analizându-se substanțele azotate dintr-un furaj față de cele neazotate se poate determina raportul proteic.
Un alt parametru care dă detalii despre valoarea furajării este coeficientul nutritiv (K), care reprezintă sporul de creștere pe baza compoziției biochimice a furajului.
, unde
I1 … In = valoarea procentuală a fiecărui component;
K1 … Kn = valoare coeficientului nutritiv corespunzător fiecărui component.
În rețetele de furajare a puietului, dar și pentru vârstele mai mari se introduc în rețetă premixuri, preparate enzimatice, hormoni. Premixurile pot fi preparate pe bază de substanță medicamentoasă sau vitamine. Preparatele enzimatice ajută la creșterea gradului de digerare, deci pentru omai bună valorificare a furajului.
1.4.3. Tehnica distribuirii furajului
Momentul începerii distibuirii furajului este în funcție de densitatea de populare. În cazul țării noastre și a tehnologiilor folosite la noi furajul se distrbuie începând cu adoua jumătate a lunii ami până în octombrie. Furajarea se realizează dimineața și trebuie respectat locul și timpul administrării furajului pentru că peștele își formează un reflex condiționat.
Furajele se distribuie prin intermediul meselor de furajare. Acestea sunt sub forma unor platforme din scândură acre se pot plasa pe fund sau în masa apei.
În cazul meselor furajere controlul consumului de furaj se face mult mai ușor decât în cazul furajării direct pe fundul bazinului. Distribuția hranei poate fi făcută zilnic sau la 2-3 zile pentru a favoriza consumul hranei naturale. În perioada caldă e indicată distribuția hranei zilnic.
În vederea asigurării unor furaje echilibrate din tunct de vedere nutritiv și pentru reducerea pierderilor de furaje se folosește hrana granulată, combinată după rețete speciale și printr-o tehnologie adecvată.
Prin folosirea furajelor granulate se obține un spor mai bun de creștere, o cantitate de grăsime mai mare în musculatura peștelui, se reduce posibilitatea de populare a heleșteelor, se reduce consumul de furaje, spațiul de depozitare, precum și costurile legate de întreținere.
Pentru furajarea materialului biologic în vara I se folosesc trei rețete de furajare în funcție de etapa de dezvoltare a materialului astfel: 5-20 zile; 21-30 zile și 31-120 zile.
Pentru ca furajarea să fie rațională se stabilesc următoarele reguli:
distribuirea furajelor se va face în corelație cu ritmul de creștere realizat;
se va realiza controlul consumului furajer;
distribuirea furajelor se efectuează numai în cazul când apa conține minim 5 mg O2/l.
1.4.4. Calculul cantității de furaje ce se va administra
Repartizarea pierderilor numerice pe luni:
cosaș
NVI = 7.666.666 ex
NVII = NVI – 15% = NVI × 85% = 6.516.666 ex
NVIII = NVII – 8% = NVII × 92% = 5.995.337 ex
NIX = NVIII – 8% = NVIII × 92% = 5.515.706 ex
NX = NIX – 9% = NIX × 91% = 5.019.292 ex
NXI = NX – 10% = NX × 90% = 4.517.363 ex
sânger
NVI = 3.942.856 ex
NVII = NVI – 15% = NVI × 85% = 3.351.427 ex
NVIII = NVII – 8% = NVII × 92% = 3.083.313 ex
NIX = NVIII – 8% = NVIII × 92% = 2.836.648 ex
NX = NIX – 9% = NIX × 91% = 2.581.349 ex
NXI = NX – 10% = NX × 90% = 2.323.214 ex
novac
NVI = 2.300.000 ex
NVII = NVI – 15% = NVI × 85% = 1.955.000 ex
NVIII = NVII – 8% = NVII × 92% = 1.798.600 ex
NIX = NVIII – 8% = NVIII × 92% = 1.654.712 ex
NX = NIX – 9% = NIX × 91% = 1.505.787 ex
NXI = NX – 10% = NX × 90% = 1.355.209 ex
Repartizarea pe luni a productivității naturale și a productivității date de îngrășăminte:
Pn = 100 – 200 Kg/Ha/sezon
Pn + Pi = 200 + 100 = 300 Kg/Ha/sezon
Valorile cele mai ridicate ale lui Pn + Pi se înregistrează în lunile cu temperaturi maxime.
R1 – [NUME_REDACTAT] administrează în intervalul 01.05–15.05. Trebuie să conțină PB 42,91%,iar diametrul particolelor să fie de 5 -20 microni. Rația zilnică (Rz) este de 10 Kg/1.000.000 larve/zi în 10 mese zilnice.
HTotal/zi = 85+43,7+25,5=154,2 Kg
HTotal 15 zile = 154,2×15=2313 Kg
R2 – [NUME_REDACTAT] administrează în intervalul 15.05 – 31.05. Trebuie să conțină
PB 36,23%, iar diametrul particolelor trebuie să fie mai mic de 0,08 mm . Rețeta zilnică (Rz) este de 10kg/100.000 ex/zi, în 5-6 mese zilnice. Structura rețetei este urmatoarea:
HTotal/zi = 766,6+394,2+230=1.390,8 Kg
HTotal 15 zile = 1390,8×15=20.862 Kg
R3
Se administrează în intervalul 01.06–30.10. Trebuie să conțină PB 27,92%, iar diametrul particolelor trebuie să fie mai mic de 0,08mm. Se dă 10kg/100.000 ex, în 2 mese zilnice. Structura rețetei este următoarea:
H = (STC – 0,2STC)×Kam.
Cosaș
H = (STC – 0,2 STC)×Kam; Kam = 3,6; STC = NTO (G-g)
HVI Ct = (STC – 0,2 STC)×Kam
SST = 7.666.666 (0,009-0,001) = 61.333,33
HVI Ct = 176.640 Kg
HVII Ct = (STC – 0,2 STC)×Kam
STC = 6.516.666 (0,015-0,009) = 39.099,99
HVII Ct = 112.608 Kg
HVIII Ct = (STC – 0,2 STC)×Kam
STC = 5.995.337 (0,020-0,015) = 29.976,68
HVIII Ct = 86.332,8 Kg
HIX Ct = (STC – 0,2 STC)×Kam
STC = 5.515.706 (0,025-0,020) = 27.578,53
HIX Ct = 79.426,28 Kg
HX Ct = (STC – 0,2 STC)×Kam
STC = 5.019.292 (0,030-0,025) = 25.096,46
HX Ct = 72.277,81 [NUME_REDACTAT]
H = (STC – 0,2 STC)×Kam; Kam = 3,6; STC = NTO (G-g)
HVI H = (STC – 0,2 STC)×Kam
STC = 3.942.856 (0,01-0,001) = 35.485,7
HVI H = 102.198,8 Kg
HVII H = (STC – 0,2 STC)×Kam
STC = 3.351.427 (0,018-0,010) = 26.811,4
HVII H = 77.216,8 Kg
HVIII H = (STC – 0,2 STC)×Kam
STC = 3.083.313 (0,025-0,018) = 21.583,19
HVIII H = 62.159,6 Kg
HIX H = (STC – 0,2 STC)×Kam
STC = 2.836.648 (0,030-0,025) = 14.183,24
HIX H = 40.847,7 Kg
HX H = (STC – 0,2 STC)×Kam
STC = 2.581.349 (0,035-0,030) = 12.906,75
HX H = 37.171,4 [NUME_REDACTAT]
H = (STC – 0,2 STC)×Kam; Kam = 3,6; STC = NTO (G-g)
HVI A = (STC – 0,2 STC)×Kam
STC = 2.300.000 (0,011-0,001) = 23.000
HVI A = 66.240 Kg
HVII A = (STC – 0,2 STC)×Kam
STC = 1.995.000 (0,020-0,011) = 17.955
HVII A = 51.710,4 Kg
HVIII A = (STC – 0,2 STC)×Kam
STC = 1.798.600 (0,028-0,020) = 14.388,8
HVIII A = 41.439,7 Kg
HIX A = (STC – 0,2 STC)×Kam
STC = 1.654.712 (0,035-0,028) = 11.583
HIX A = 33.359 Kg
HX A = (STC – 0,2 STC)×Kam
STC = 1.505.787 (0,040-0,035) = 7.529
HX A = 21.683,5 Kg
HT VI = 176.640+102.198,8+66.240 = 345.079 Kg
HT VII = 112.608+77.216,8+51.710,4= 241.535 Kg
HT VIII = 86.332,8+62.159,6+41.439,7 = 189.932 Kg
HT IX = 79.426,2+40.847,7+33.359 = 153.633 Kg
HT X = 72.277,8+37.171,4+21.683,5 = 131.133 Kg
HT = 345.079+241.535+189.932+153.633+131133 = 1.061.312 Kg
R4 – Furajarea reproducătorilor
Furajele trebuie să conțină PB 23,76 % , iar diametrul particolei trebuie să fie 7 mm. Furajarea începe când temperatura apei atinge 15-16°C și conținutul apei în O2 este de 5-6 mg/l. Furajarea se întrerupe când temperatura apei este mai mare de 28°C. Se distribuie 3 mese pe zi. Stuctura rețetei este următoarea:
STC cosaș = 124 (G-g) = 124 (4-3) = 124
STC sânger = 60 (G-g) = 60 (4,5-3,5) = 60
STC novac = 44 (G-g) = 44 (4-3) = 44
H = [N(G-g)-Pm+Pi]×Kam
STC = N(G-g)
H = STC×0,97×[NUME_REDACTAT] = STC×0,97×Kam = 124×0,97×3,35 = 402,94 ≈ 403 [NUME_REDACTAT] = STC×0,97×Kam = 60×0,97×3,35 = 402,94 ≈ 195 [NUME_REDACTAT] = STC×0,97×Kam = 44×0,97×3,35 = 402,94 ≈ 143 Kg
HT = HCt+HA+HN = 403+195+143 = 741 [NUME_REDACTAT] hranei pe luni/zile
Cap. 1.5 TEHNOLOGIA UTILIZĂRII AMENDAMENTELOR ȘI ÎNGRĂȘĂMINTELOR
Îngrășămintele constituie elementul determinant pentru îmbogățirea mediului de creștere în elemente biogene. Prin folosirea îngrășămintelor, se poate asigura un spor de greutate superior în raport cu greutatea inițială a materialului, înainte de introducerea în bazin.
Efectul unui îngrășământ se simte mai mulți ani, dar distribuția anuală se va face în doze bine stabilite.
Amendamentele au mai multe efecte pozitive: neutralizează aciditatea solului, prin combinarea calciului cu acizii din mâl, îmbogățește solul cu substanțe minerale prin combinarea calciului cu silicații, au un efect de afânare asupra solului, favorizând pătrunderea aerului, dezinfectează bazinul, distrugând formele de rezistență ale unor bacterii.
Tipuri de îngrășăminte
– minerale: fosfatice, azotoase, potasice și de calciu;
– organice: verzi, dejecții din zootehnie, reziduri din industria alimentară;
– bacteriene.
Îngrășămintele minerale sunt pe bază de N și P. Cantitatea de N dintr-un
sezon este de 50 kg/ha, iar cea de P de 35 kg/ha, sub formă de P2O5 .
Efectul pozitiv al acestor îngrășăminte îl constituie contribuția directă la dezvoltarea vegetației și a materialului biologic cu care s-a populat bazinul.
Fosforul influențează viața microorganismelor, care fixează și nitrifică azotul.
Sub influența P, bacteriile fixatoare de N își intensifică activitatea. În mod normal, acțiunea lor se desfășoară până la o adâncime a solului de 8-10 cm. În cazul bazinelor îngrășate cu fosfați, acțiunea lor se desfășoară până la o adâncime a solului de 30-40 cm. Ca urmare, bacteriile respective acumulează nitrați într-o formă care este asimilată de plante. Cantitățile de îngrășământ care se distribuie depinde de conținutul lor de substanță activă. Raportul P : N=1:4. – Dozele optime de substanță activă sunt pentru P de 0,5 mg/l apă și pentru N de 2 mg/l apă.
Îngrășămintele fosfatice sunt sub formă de superfosfat monocalcic, cu un conținut de 15-20% P2O5, până la 25%. Se prezintă sub formă de pulbere, granule albe sau cenușii spre negru . La pipăit par umede și nu au miros. Este ușor solubil î n apă. Se poate folosi și superfosfat concentrat mai bogat in P2O5 până la 50%,se produce industrial.
Ca îngrășământ azotos se folosește azotatul de amoniu, care în stare pură conține 35%N. Acesta se prezintă sub formă de cristale de culoare albă . Este ușor solubil fiind un îngrășământ cu grad mare de higroscopicitate. Se recristalizează la temperaturi de peste 30 C.
Se poate utiliza și un îngrășământ fosfatic-potasic, sub formă de K2O,
în doza de 25-35 kg/ha. După IBT îngrășămintele minerale constituie un amestec format din: 65-70% azotat de amoniu și 30-35% superfosfat.
Administrarea îngrășămintelor minerale se poate face pe o perioadă de cca. 4 luni, în functie de producția de pește.
Se vor stabili doze care se vor administra când apa din bazine are un conținut mai scăzut în nutrienți.
Dozele se stabilesc în funcție de conținutul analizelor chimice săptămânale, după formula:
D =
Îngrășămintele organice reprezintă pentru piscicultură mijlocul principal de stimulare a productvității naturale. Acestea sunt mai ieftine decât cele minerale, se găsesc mai ușor și se constituie ca îngrășăminte complexe având gama principalelor substanțe nutritive intr-un procent favorabil dezvoltării biomasei.
Îngrășămintele organice sunt reprezentate de dejecțiile de la fermele
zootehnice (solide și lichide), îngrășămintele organice verzi și rezidurile industriale.
Îngrășămintele organice solide au un conținut mare de elemente biogene
N,P,K,Ca, Na,Mg și alte componente minerale. Acestea se obțin prin fermentarea aerobă de lungă durată a unui amestec de substanță organică vegetală și animală.
Pentru declanșarea fermentării se poate adăuga o cantitate mică de compus fermentat. Cel mai des folosit este gunoiul de pasăre, care conține următoarele cantități de substanțe active: 1% N2, 1,5%P, 1%K, 1,5% Ca.
Amendamentul folosit este CaO. Acesta se folosește pentru îmbunătățirea caracteristicilor fizico-chimice ale solului, pentru asigurarea unui aport de Ca:Mg corespunzător în apă și sol și pentru acțiunea sa dezimfectantă.
Calculul îngrășămintelor și amendamentelor
– Amendamente:
HCV I = 100 Ha
BRNDP = 15,43 [NUME_REDACTAT] bazine = 6,3 Ha
pentru HCV I 200 Kg CaO/Ha×100 Ha = 20000 Kg CaO/Ha
BRNDP 200 Kg CaO/Ha×15,43 = 3080 Kg CaO/[NUME_REDACTAT] bazine 200 Kg CaO/Ha ×6,3 = 1260 Kg CaO/[NUME_REDACTAT] = 20000 + 3080 + 1260 = 24340 Kg CaO/Ha
– Îngrășăminte organice: cantitatea de azot de amoniu este de 150 Kg/Ha.
HCV I = 20 Ha
BRNDP = 15,43 Ha
HCR = 1,52 Ha
pentru HCV I = 150×20 = 3000 Kg/Ha
BRNDP = 150×15,43 = 2314,5 Kg/Ha
HCR = 150×1,52 = 228 Kg/[NUME_REDACTAT] = 3000+2314,5+228 = 17542,5 Kg/Ha
– Îngrășăminte minerale : cantitatea de superfosfat monocalcic este de 80 Kg/Ha.
HCV I = 20 Ha
BRNDP = 15,43 Ha
HCR = 1,52 Ha
pentru HCV I = 80×20 = 1600 Kg/Ha
BRNDP = 80×15,43 = 1234,4 Kg/Ha
HCR = 80×1,52 = 121,6 Kg/[NUME_REDACTAT] = 1600+1234,4+121,6 = 2956 Kg/[NUME_REDACTAT] II
Prezentarea procesului de mecanizare
Datorită creșterii suprafețelor amenajate pentru creșterea peștelui, a fost necesară introducerea pe scară larga a mecanizării tuturor fazelor procesului tehnologic în vederea creșterii productivității muncii și a reducerii prețului de cost.
În același timp prin mecanizarea proceselor care cer un volum mare de muncă, se reduce numărul de muncitori, se reduce efortul fizic și se pot realiza fazele procesului tehnologic în timp util, având în vedere dependența de factorii climatici.
Dezvoltarea pisciculturii necesită folosirea pe scară largă a îngrășămintelor chimice, amendamentelor și a stimulatorilor de creștere, ceea ce impune mecanizări complexe. Acesta va avea ca rezultat obținerea unor producții mai mari la hectar implicând cheltuieli minime.
Se impune în primul rând mecanizarea operațiunilor de concentrare si pescuire a peștelui din bazinele de creștere, a operațiunilor de încărcare descărcare și transport, a operațiunilor de pregătire și distribuirea furajelor, îngrășămintelor și amendamentelor.
Trebuie avut în vedere și mecanizarea proceselor speciale cum ar fi : sortarea peștelui, cântărirea și tratarea profilactică atât pentru puiet cât și pentru peștele de consum pentru remonti și reproducători.
Cap.2.1 Mărunțirea furajelor
Creșterea furajată a peștelui, presupune adoptarea celor mai eficiente rețete și tehnologii de furajare în vederea obținerii unor rezultate economice superioare.
Furajele ce urmează a fi date spre consum peștilor trebuie să sufere o serie de transformări mai ales în ceea ce privește dimensiunile particulelor.
Pregătirea componentelor furajere presupune mărunțirea lor în vederea realizării unor amestecuri furajere cu valoare nutritivă ridicată și pierderi fizice minime.
În vederea mărunțirii componentelor furajere se folosesc utilajesimple, cum ar fi morile pentru cereale:
cu valțuri zimțate mărunțirea se face prin tăiere și presare, vitezele de rotație ale valțurilor sunt diferite, V1V2 ;
cu pietre, mărunțirea se face prin presare și frecare;
cu ciocane.
Cele mai utilizate mori sunt cele cu ciocane care folosesc energia cinetică pentru mărunțirea cerealelor.
Fazele mărunțirii: – lovirea particulelor de către ciocane
– lovirea particulelor între ele
– lovirea particulelor de carcasa zimțată (fig. 1).
Fig. 1. Reprezentarea schematică a morii cu ciocane.
Amplasarea morilor se face în spații protejate, iar instalațiile electrice sunt speciale (instalațiile de iluminat sunt capsulate) deoarece amestecul aer-pulbere de cereale este exploziv.
În continuare se vor prezenta tipurile de furaje folosite și compoziția fiecărui furaj în parte.
Etapele premergătoare mărunțirii furajelor
Raportarea pe luni și zile a cantităților de furaje distribuite
În perioada 01.05 -15.05 se va administra R1- prestarter, care trebuie să conțină PB 42,91% , iar diametrul particolelor este de 5 -20 microni. Rația zilnică este de 10 Kg / 1.000.000 larve/zi în 10 mese zilnice.
Rețeta pentru amestecul de furaje este următoarea:
În perioada 15.05 -31.05 se va administra R2 – starter, care trebuie să conțină PB 36,23% , iar diametrul particolelor trebuie sa fie mai mic de 0,08 mm .Rețeta zilnică este de 10Kg/100.000 exemplare /zi în 5 -6 mese zilnice .
În perioada 01.06 -30.10 se va administra R3, care trebuie să conțină P.B. 27,92% , iar diametrul particolelor trebuie să fie mai mic de 0,08 mm. Se va da 10 Kg/100.000 exemplare/zi în două mese zilnice.
PT =PU S=2.300 100 =230.000 [NUME_REDACTAT] = 3,7
H = PT Kam = 1.084.205,4 Kg
H = 1.084,2 t
Rețeta pentru această perioadă se va prepara în cadrul unității piscicole din următoarele componente:
R4 reprezintă furajarea reproducătorilor care începe când temperatura apei atinge 15-16°C și se întrerupe când temperatura apei este mai mare de 28°C. Furajele trebuie să conțină PB 23,76% iar diametrul particolei să fie 7 mm.
Rețeta pentru această perioadă se va prepara în cadrul unității piscicole din următoarele componente:
Distribuția componentelor din R3 pe luni și zile
Distribuția componentelor din R4 pe luni și zile
Distribuția componentelor de hrană pe luni
Distribuția componentelor de hrană pe zile
Componente ce trebuiesc mărunțite pe luni
Componente ce trebuiesc mărunțite pe zile
Mărunțirea propriu-zisă
Calcularea cantității zilnice de furaje dintr-o lună
Se ia luna cu cantitatea totală de componente cea mai mare mărunțite într-o zi:
Luna iunie: 293438,73 kg : 30 zile = 9629,24 kg/zi
Alegerea morii cu ciocane în funcție de cantitatea zilnică de mărunțit
Variante de mori: – MC1 (1t/h); P = 7kW; Turație = 3000 rpm
– MC2 (2t/h); P = 11kW; Turație = 3000 rpm
Se alege MC1. Pentru luna iunie cantitatea zilnică de mărunțit este de 9,6 t. Folosind MC1 în această lună se lucrează 10 h/zi (se plătesc angajații 2 ore suplimentar pe zi)
Consumul de energie zilnic, lunar
Formula de calcul: E = P T (kWh)
P-puterea=7 KW
T-timpul; dacă productivitatea=1 t/h rezultă:
Numărul orelor de funcționare:
Cap. 2.1 – [NUME_REDACTAT] important ca pe baza rețetelor furajere să se facă dozarea tuturor componentelor astfel încât amestecul furajer să corespundă speciei și vârstei.
Componentele trebuie dozate în cantitățile și procentele corespunzătoare rețetei, evitându-se astfel pierderile fizice și fiziologice.
Dozarea se poate face în două variante: volumetrică și gravimetrică. Dozarea volumetrică este o dozare continuă pentru care se folosesc utilaje simple.
Dozarea gravimetrică este o dozare discontinuă folosind același cântar, succesiv pentru toate componentele, formându-se o șarjă. Pe baza rețetei, dozatorul este programat, iar fiecare component este extras din depozit și ajunge în cuva de dozare.
In general sunt folosite dozatoarele volumetrice cum ar fi dozatorul cu bandă. (fig. 2)
1- bandă transportoare;
2- recipient de alimentare;
3- dispozitiv de reglare a înălțimii stratului de component;
4- sistem de antrenare al amestecătorului.
Dozarea componentelor pentru formarea amestecului
Pentru dozare se vor utiliza două tipuri de componente: solide și sub formă de pastă.
Relația cu care se determină productivitatea orală este următoarea: Q = 900×b×h×v×ρ×φ (t/900 s)
Q = debit de dozare
b = lățimea benzii de dozare mm
h = grosimea stratului de component, metri (10÷30 mm)
v = viteza benzii, m/s
n = 50 rpm v = 0,392 m/s respectiv v = 0,785 m/s
D = diametru tambur =
= 150÷300 mm
ρ = masa volumică a furajului, t/m3
φ = coeficient de așezare = 0,8
Calcule:
făină pește: Q = 0,33 t
h = 0,01 m
v = 0,392 m/s
ρ = 1,5 t/m3
b =
B = 80+100 = 180 mm
șrot soia: Q = 3,67 t
h = 0,03 m
v = 0,785 m/s
ρ = 1,2 t/m3
b =
B = 180+100 = 280 mm
drojdie furajeră: Q = 0,46 t
h = 0,01 m
v = 0,392 m/s
ρ = 1,3 t/m3
b =
B = 120+100 = 220 mm
porumb: Q = 1,26 t
h = 0,02 m
v = 0,392 m/s
ρ = 1,5 t/m3
b =
B = 150+100 = 250 mm
șrot floarea soarelui: Q = 0,89 t
h = 0,02 m
v = 0,392 m/s
ρ = 1,2 t/m3
b =
B = 130+100 = 230 mm
grâu: Q = 2,3 t
h = 0,02 m
v = 0,785 m/s
ρ = 1,4 t/m3
b =
B = 145+100 = 245 mm
orz: Q = 1,49 t
h = 0,02 m
v = 0,785 m/s
ρ = 1,2 t/m3
b =
B = 110+100 = 210 mm
protam: Q = 0,34 t
h = 0,01 m
v = 0,392 m/s
ρ = 1,3 t/m3
b =
B = 93+100 = 193 mm
cretă furajeră: Q = 0,46 t
h = 0,01 m
v = 0,392 m/s
ρ = 1,7 t/m3
b =
B = 96+100 = 196 mm
Dozarea lichidelor
Cantitatea de apă variază între 25-30% din amestecul furajer zilnic.
Qapă =25–30 % [NUME_REDACTAT] =900×A×v×φ (t/900s)
A = secțiunea țevii de alimentare cu apă (m2)
φ = coeficient de scurgere =0,9
v = viteza de scurgere (m/s) ; v=
g = accelerația gravitațională = 9,8 m/s2
H = înălțimea la care se află rezervorul de apă = 4 m
Debitul de apă și diametrul conductei se vor calcula pentru cantitatea de furaj maximă distribuită într-o zi:
Qf = 11,3 t
[NUME_REDACTAT] = 25% Qf, deci Qa = 2,82 t
v = 8,85 m/s
A =
Cap.2.3 Amestecarea furajelor
Ținând cont de rețetele de furajere este necesară pregătirea componentelor, dozarea și amestecarea lor.
Cu cât amestecarea e mai omogenă cu atât valoarea nutritivă a amestecului crește. Utilajele folosite pentru amestecare sunt simple (continui sau intermitente). Vom folosi un amestecător continuu orizontal cu șnec-palete-șnec (fig. 3).
Formule:
D = 0,25m= diametrul interior al corpului șnecului (0,25 – 0.5m)
d = 0,03m = diametrul exterior al corpului șnecului
S = 0,25m = pasul șnecului (0,25 – 0.3m)
n = 75 rot/min = turația arborelui (75 – 100 rot/min)
ε = 0,6 = coeficient de pierdere a vitezei (0,6 – 0,8)
l = 1,2m = lungimea utilajului = 0,6 (0,6 – 0,7)
φ = 0,9
φp = 50 = coeficient de rezistență la înaintre a amestecului
ρ = 1.4 t/m3
vam = viteza liniară de deplasare a șnecului (m/s)
Q = productivitatea orară a amestecului (t/h)
Q=9,87 t/900s
Puterea motorului ce acționează axul amestecătorului se calculează cu relația:
P= , unde: l=1,2
φp=50
η=0,6
P=
Calculăm energia consumată pentru amestecarea furajelor în decursul unui sezon.
[NUME_REDACTAT] luna aprilie vom realiza o amestecare manuală a furajelor.
[NUME_REDACTAT] = 0,97t
Q = 9,87 t/900s
9,87…………….900s x = 88,4s
0,97……………..x T = 0,025h
P = 3kW
energis consumată zilnc\
Ezi=
energia consumată pentru luna mai
EV=
[NUME_REDACTAT]=14,74t
Q= 9,87t
9,87t…………..900s x=1344s
14,74t………….x T=0,37h
P=3kW
energia consumată zilnic
Ezi=P T=
energia consumată pentru toată luna iunie
EVI=
[NUME_REDACTAT]=10,14t
Q=9,87t
9,87t……………900s x=924s
10,14t……………x T=0,25h
P=3kW
energia consumată zilnic
Ezi=P T=
energia consumată pe luna iulie
EVII=
[NUME_REDACTAT]=7,97t
Q=9,87t
9,87……………900s x=726s
7,97t……………x T=020h
P=3kW
energia consumată zilnic
Ezi=P T=
– energia consumată pe luna august
EVIII=
[NUME_REDACTAT]=6,66t
Q=9,87t
9,87……………..900s x=607s
6,66t……………..x T=0,17h
P=3kW
energia consumată zilnic
Ezi=P T=
energia consumată pentru luna septembrie
EIX=[NUME_REDACTAT]
Qt=5,5t
Q=9,87t
9,87……………..900s x=501s
5.5t………………x T=0,14h
P=3kW
energia consumată zilnic
Ezi=P T=
energia consumată pentru luna octombrie
EX=[NUME_REDACTAT] consumată pentru amestecarea furajelor într-un sezon va fi:
E=EV+EVI+EVII+EVIII+EIX+EX
E=0,225+33,3+23,25+18,6+15,3+13,02=103,69kWh.
Cap. 2.4. Depozitarea furajelor
Pentru păstrarea în cele mai bune condiții a furajelor și pentru a asigura o furajare corespunzătoare în timp util și de bună calitate în ferma in funcție de cntitatea de furaje necesară s-a construit un depozit.
Acesta trebuie să asigure o temperatură interioră, respectiv o uniditate relativă optimă păstrării furajelor, valorile acestor parametri trebuyie să impiedice alterarea furajelor depozitate.
Prin construcția lor, depozitele de furaje trebuie să împiedice pătrunderea diverșilor dăunători cum ar fi rozătoarele. Pentru aceasta se impune și păstrarea ordinii și curațeniei în incinta depozitului.
mt furaj=1084,2t
ρfuraj=1,4t/m3
V=m/ρ=774,42m3
A=V/H; H=3m
A=774,42/2=258,14m2
Ax10%=25,81m2
Suprafața totală depozit ST=258,14+25,81=283,9m2
ST=284m2
Cap. 2.5. Transportul și distribuția furajelor
Utilaje folosite la transport și distribuire
Distribuirea mecanizata a furajelor se face tinând cont de specia furajata, vârsta si tehnologia de distribuire in sensul numărului de mese zilnice.
Pentru acesta se folosesc utilaje navale pentru distribuirea furajelor sau ambarcațiuni cu subansamble necesare transportului si distribuirii furajelor. In afara de ambarcațiuni pentru distribuirea furajului se mai pot folosi platforme mobile acționate de pe taluz sau mese de furajare fixate cu ancore de corp mort.
În vederea pregătirii, distribuirii îngrășămintelor și amendamentelor sunt folosite utilaje simple pentru transformarea lor în pulbere în vederea distribuirii uniforme (fig. 4).
Fig. 4. Utilaj pentru distribuirea îngrășămintelor
Se mai folosesc utilaje pentru transportul si ridicarea produselor (fig. 5).
Fig. 5. Utilaj pentru transportul și ridicarea produselor
Transportul furajelor, peștelui, îngrășămintelor și amendamentelor
Pentru transportul rutier se folosește tractorul Universal – U650 de 45CP, poate tracta 2 remorci având un volum de 4m3 fiecare, consumă 10l/h iar viteza de transport V = 20km/h (în sarcină) și V = 30km/h (gol).
Pentru transportul pe apă se folosesc bărci având un volum de 2m3, propulsate de motoare termice Diesel de 20CP care consumă 5l/h, iar viteza de transport V = 8km/h (în sarcină) și V = 10km/h (goală).
Trebuie calculat consumul de combustibil în lunile când se distribuie furaje, îngrășăminte, amendamente și pește.
Formule:
x =
y =
mediu = ; m = V
2.5.1. Transportul și distribuirea furajelor
În luna aprilie transportul furajelor se va face manual deoarece cantitatea de furaje este de 2,04kg.
419907,06 576776,5
εmixi=420; εmiyi=577
X=560m=0,560km
Y=769m=0,769km
Transportul rutier
se folosește o remorcă cu capacitatea de 4m3
se efectuează o cursă/zi
timpul la dus:
timpul la întors:
timpul total pe cursă:Tt=Td+Tî=0,03+0,02=0,05h
timpul total pe număr de cursă: TT=nr cursexTt=1×0,05h=0,05h
consumul de motorină: C=10×0,05=0,5l
Transportul naval:
se efectuează o cursă/zi
Td=
Tî=
Tt=Td+Tî=0,09+0,07h=0,16h
TT=nr. curse x TT= 2×0,16h=0,32h
Consumul de motorină: C=5×0,32=0,6 l
Consumul total de motorină în luna octombrie:
pentru o zi = 0,5+1,6=2,1 l
pentru 31 zile = 31 2,1=65,1
Consumul total de motorină pentru furajare:
CT=40,3+111+89,9+89,9+63+65,1=459,2 l
Luna iunie
6353894,76 8735374
εmixi=6354; εmiyi=8736
X=560m=0,560km
Y=769m=0,769km
Transportul rutier
se folosește o remorcă cu capacitatea de 4m3
se efectuează o cursă/zi
timpul la dus:
timpul la întors:
timpul total pe cursă:Tt=Td+Tî=0,03+0,02=0,05h
timpul total pe număr de cursă: TT=nr cursexTt=1×0,05h=0,05h
consumul de motorină: C=10×0,05=0,5l
Transportul naval:
se efectuează o cursă/zi
Td=
Tî=
Tt=Td+Tî=0,09+0,07h=0,16h
TT=nr. curse x TT= 1×0,16h=0,64h
Consumul de motorină: C=5×0,64=3,2l
Consumul total de motorină în luna iunie:
pentru o zi = 0,5+3,2=3,7l
pentru 30 zile = 30×3,7=111l
Luna iulie:
4368508,38 6005211
εmixi=4369; εmiyi=6006
X=560m=0,560km
Y=769m=0,769km
Transportul rutier
se folosește o remorcă cu capacitatea de 4m3
se efectuează o cursă/zi
timpul la dus:
timpul la întors:
timpul total pe cursă:Tt=Td+Tî=0,03+0,02=0,05h
timpul total pe număr de cursă: TT=nr cursexTt=1×0,05h=0,05h
consumul de motorină: C=10×0,05=0,5l
Transportul naval:
se efectuează o cursă/zi
Td=
Tî=
Tt=Td+Tî=0,09+0,07h=0,16h
TT=nr. curse x TT= 3×0,16h=0,48h
Consumul de motorină: C=5×0,48=2,4l
Consumul total de motorină în luna iulie:
pentru o zi = 0,5+2,4=2,9l
pentru 30 zile = 30×2,9=89,9 l
Luna august
3435996,38 4723007
εmixi=3436; εmiyi=4723
X=560m=0,560km
Y=769m=0,769km
Transportul rutier
se folosește o remorcă cu capacitatea de 4m3
se efectuează o cursă/zi
timpul la dus:
timpul la întors:
timpul total pe cursă:Tt=Td+Tî=0,03+0,02=0,05h
timpul total pe număr de cursă: TT=nr cursexTt=1×0,05h=0,05h
consumul de motorină: C=10×0,05=0,5l
Transportul naval:
se efectuează o cursă/zi
Td=
Tî=
Tt=Td+Tî=0,09+0,07h=0,16h
TT=nr. curse x TT= 3×0,16h=0,48h
Consumul de motorină: C=5×0,48=2,4l
Consumul total de motorină în luna august:
pentru o zi = 0,5+2,4=2,9 l
pentru 30 zile = 30×2,9=89,9 l
Luna septembrie
2867859,8 3942385
εmixi=2868; εmiyi=3942
X=560m=0,560km
Y=769m=0,769km
Transportul rutier
se folosește o remorcă cu capacitatea de 4m3
se efectuează o cursă/zi
timpul la dus:
timpul la întors:
timpul total pe cursă:Tt=Td+Tî=0,03+0,02=0,05h
timpul total pe număr de cursă: TT=nr cursexTt=1×0,05h=0,05h
consumul de motorină: C=10×0,05=0,5l
Transportul naval:
se efectuează o cursă/zi
Td=
Tî=
Tt=Td+Tî=0,09+0,07h=0,16h
TT=nr. curse x TT= 2×0,16h=0,32h
Consumul de motorină: C=5×0,32=1,6 l
Consumul total de motorină în luna septembrie:
pentru o zi = 0,5+1,6=2,9 l
pentru 30 zile = 30×2,1=63 l
Luna octombrie
2368800 3257100
εmixi=2369; εmiyi=
X=560m=0,560km
Y=769m=0,769km
Transportul rutier
se folosește o remorcă cu capacitatea de 4m3
se efectuează o cursă/zi
timpul la dus:
timpul la întors:
timpul total pe cursă:Tt=Td+Tî=0,03+0,02=0,05h
timpul total pe număr de cursă: TT=nr cursexTt=1×0,05h=0,05h
consumul de motorină: C=10×0,05=0,5l
Transportul naval:
se efectuează o cursă/zi
Td=
Tî=
Tt=Td+Tî=0,09+0,07h=0,16h
TT=nr. curse x TT= 2×0,16h=0,32h
Consumul de motorină: C=5×0,32=1,6 l
Consumul total de motorină în luna septembrie:
pentru o zi = 0,5+1,6=2,9 l
pentru 30 zile = 30×2,1=63 l
2.5.2 Transportul și distribuirea amendamentelor
12862220
εmixi=12863;
X=529m=0,509km
se folosesc 3 remorci cu capacitatea de 4m3
se efectuează 2 curse
timpul la dus:
timpul la întors:
Tt= 0,03+0,02=0,05h
TT =2×0,05h=0,01h
C=10×0,1=1 l/zi
CT=1×31=31 l/luna martie
2.5.3. Transportul și distribuția îngrășămintelor
Îngrășămintele fosfatice se distribuie pe fundul bazinelor înainte de inundare (când bazinul este vidat), fie după inundare, în apa bazinelor.
10519607,8
εmixi=10520;
X=529m=0,509km
se folosesc 2 remorci cu capacitatea de 4m3 fiecare
se efectuează 2 curse
timpul la dus:
timpul la întors:
Tt= 0,03+0,02=0,05h
TT =2×0,05h=0,01h
C=10×0,1=1 l/zi
CT=1×30=30 l/luna martie.
2.5.4. Transportul peștelui
Transpotăm pește din BRNDP în bazinele de creștere vara I (HCV I 1…..5) în hidrobione de 2m3 în care 66% este pește.
mpește=23t
m3 pește/hidrobion
m=Vρ=2,24 t pește/hidrobion
Cumpărăm 4 hidrobione de capacitate 2m3 fiecare.
Cantitatea de pește/transport=2,24×4=8,96 tpește/transport.
Numărul de curse: 23t:8,96=3 transporturi.
12880000
mpește=23t
X=560m=0,560
Tt= 0,03+0,02=0,05h
TT =3×0,05h=0,15h
C=10×0,15=1,5 l/zi
CT=1,5×30=45 l
Consumul total de motorină pentru transportul furajelor, amendamentelor, îngrășămintelor și a peștelui este:
CT=Cf+Ca+CT+CP= 459,2+31+30+45=565,2 l.
Cap. 2.6 Prelevarea peștelui
Operațiunile specifice de concentrare, prelevare și sortare a peștelui, cer eforturi fizice deosebite în condiții climatice grele. Mecanizarea acestor operații reduce necesarul de oameni, efortul fizic, iar productivitatea piscicolă crește.
În vederea realizării prelevării mecanizate a peștelui, trebuie ca peștele să fie concentrat prin diferite procedee în funcție de specie, vârstă, stare fiziologică.
Prelevarea mecanizată a peștelui cu ajutorul pompei aer-lift
Principiul de funcționare: elementul care vehiculează pe verticală peștele este amestecul apă-aer care are o greutate specifică mai mică decât apa.
Aplicându-se principiul vaselor comunicante, rezultă că, echilibrul este menținut prin ridicarea nivelului în coloana de amestec apă-aer.
Pompa este formată din două țevi paralele, care comunică între ele la partea inferioară. Aerul comprimat trimis prin țeava de aer trece în camera de amestec și împreună cu apa formează o emulsie apă-aer în coloana de refulare.
Cu cât cantitatea de aer introdusă în conducta de refulare este mai mare, cu atât amestecul apă-aer va avea o greutate specifică mai mică, rezultând nivelul în coloana de refulare mai ridicat. La o anumită cantitate de aer introdusă în apă, amestecul se va ridica până la capătul superior al conductei de refulare și se va revărsa. Pompa aer-lift (fig. 8) este formată din:
1 – conductă de absorbție;
2 – conductă de aer;
3 – cameră de amestec;
4 – conductă de refulare.
Dacă se ia un punct m1 în spațiul inelar dintre coloana definitivă și coloana de refulare și un punct m la același nivel, dar situat în conducta de refulare și se va studia presiunea din aceste două puncte va rezulta că presiunea din m1 va fi mai mare decât presiunea din m, condiție necesară revărsării emulsiei apă-aer din sondă: pm1>pm.
Presiunea în kgf/cm2 în punctele respective în timpul pompării este:
pm1 = pm =
H – submergența, adâncimea de cufundare = înălțimea coloanei de apă – din camera de amestec la nivelul apei din puț;
h – înălțimea de ridicare a apei de la nivelul apei din puț la nivelul – revărsării emulsiei;
a – greutatea specifică a lichidului pompat; apă curată a = 1;
e – greutatea specifică a amestecului apă-aer: =>
În momentul în care pompa nu funcționează (pm1 = pm) pentru că h = 0 și
a = e. Când pompa începe să funcționeze pm1 = pm până când amestecul se revarsă, pentru că h crește, iar e scade.
Pentru a fi creată condiția de revărsare a amestecului în țeava de refulare trebuie deci introdusă o anumită cantitate de aer, astfel încât valoarea greutății specifice a emulsiei să corespundă valorii cu ceva mai mult decât
(H + h) adică minimului (H +h +1).
În cazul când se introduce o cantitate mică de aer, emulsia curge intermitent, pentru că trebuie să se acumuleze cantitatea necesară de aer micșorării, corespunzătoare greutății specifice a emulsiei. Durata pauzelor depinde de diferența dintre debitul de aer necesar și debitul pe care-l poate da compresorul. Cu cât diferența este mai mare, cu atât pauza este mai mare și deci debitul de apă extras este mai mic. Când debitul de aer dat de compresor este mai mare decât debitul necesar, emulsia iese cu viteză mare fără a se mări corespunzător și debitul de apă.
Calculul hidraulic al pompei aer-lift
Înainte de a începe pomparea, apa se găsește la cota nivelului (scăzut) static, atât în coloana filtrantă, cât și în țeava de aer și de refulare. Când se dă drumul la aerul comprimat, acesta împinge apa din țeava de aer, care trece în țeava de refulare și în coloana filtrantă, nivelul apei în puț devine NHs.
Presiunea se menține constantă până când emulsia din țeava de refulare ajunge la suprafață și începe să curgă.
Din acel moment, presiunea începe să scadă, stabilindu-se la o presiune de lucru corespunzătoare nivelului dinamic.
Presiunea de pornire depinde de adâncimea de cufundare a camerei de amestec: PP =
a = greutatea specifică a lichidului pompat;
p = pierderi de presiune.
Deoarece volumul de apă ce a trecut în țevi, deasupra nivelului static este mic, H` diferă puțin de H, dar se va aproxima H` = H.
Pentru simplificarea pierderilor de sarcină se consideră piederile de
presiune p = 0,5 – 1atm =>Pp = .
Acest fapt ne interesează în mod deosebit pentru că presiunea de pornire nu trebuie să depășească presiunea disponibilă a motocompresorului avut la dispoziție: Pp < Pdisponibil.
Debitul de aer în m3, pentru 1 m3 de apă extrasă în cazul unei corecte dimensionări a țevilor poate fi determinată cu formula:
;
unde: k = coeficient = 2,17 + 0,0164
h = coeficient exprimat în funcție de nivelul apei.
Cantitățile medii de aer pentru 1m3 de apă extrasă funcție de nivelul dinamic în condițiile unei corecte dimensionări a țevilor și diferenta valorii , sunt redate în diagrame.
Dimensionarea conductei de aer și refulare se face cu formulele:
a1=; a2=; q1 =
Q – debitul apei(m3/s)
q1 – debitul de aer comprimat la presiunea de lucru
q2 – debitul de aer comprimat
a1 – secțiunea conductei de refulare lângă camera de amestec
a2 – secțiunea conductei de refulare la locul de ieșire a apei (m2)
P1 – presiunea aerului în dreptul camerei de amestec (kgf/cm2)
P2 – presiunea aerului la locul de ieșire a apei (kgf/cm2)
V1 – viteza de circulare a amestecului apă-aer în condiții de refulare lângă camera de amestec (m/s).
V2 – viteza de circulare a amestecului apă-aer în locul de ieșire (m/s)
Utilizările pompei aer-lift
Pompa aer-lift dotată cu un compresor tip Nicolina-Iași cu o putere de 7kW și un debit orar de 200m3/h poate preleva un amestec apă-pește de 100m3/h. Proporția dintre apă și pește este de 80:20 cu o productivitate de 20t/h.
Pompa aer-lift se mai poate utiliza și la aerarea apei din bazinele de creștere și iernat, folosindu-se numai coloana de refulare, avand un debit orar de 200m3 /h aer.
Calculul energiei consumate la aerarea apei utilizând pompa aer-lift:
Prelevarea peștelui se face din BRNDP pentru a fi mutat în HCV I. Cantitatea de puieți este de 23t.
Timpul necesar prelevării T==4,6h
E = Pt;
E = 7kW 4,6ore = 32,2kW
Capitolul III.
Pescuitul în amenajările piscicole
Pescuitul de recoltă din amenajările piscicole sistematice și semisistematice reprezintă o fază importantă. Pescuitul se face fie pentru a muta populația piscicolă din bazinele de creștere în cele de iernat fie pentru valorificarea peștelui comercializabil.
În toate situațiile pescuitul trebuie efectuat în condiții diferite de cele din mediul natural, iar timpul optim pentru pescuit este redus. Modul de pescuit este în funcție de particularițățile și tipul de amenajare piscicolă, de caracteristicile hidrografice și de dimensiunile bazinelor.
La amenajările piscicole sistematice, regimul nivelurilor și al debitelor poate fi reglat în funcție de necesități, heleșteele au panta fundului mică și sunt prevăzute cu amenajări și construcții ce permit mecanizarea fazelor de concentrare și prelevare.
Pescuitul se realizează diferit, în funcție de vârstă, astfel:
recoltarea larvelor are loc în două etape:
recoltarea se face în bazinele inundate cu ajutorul unei paletedin țesătură fină ce
se plimbă pe suprafața apei și pe peretele vegetal.
recoltarea se realizează prin vidarea apei. Larvele rămase nerecoltate în prima
etapă se aglomerează în canalele drenoare, ele coboară la nivelul instalației de evacuare unde se prind într-un obor de tifon instalat în exteriorul canalului de evacuare.
când rămân larve în bazinele unde are loc și predezvoltarea pescuitul se
ralizează prin vidarea apei din bazine. Zona de evacuare este amenajată în mod specific pentru pescuitul larvelor astfel încât să se reducă la minim traumatizarea materialului biologic.
astfel în zona instalației de evacuare se amnajază un bazin de pescuit pe traseul
canalului de pe berna exterioară a digului. Bazinul are secțiune dreptunghiulară și este prevăzut la capătul său cu o stavilă ce asigură un nivel constant de paă în bazin. În bazinul de pescuit se instalează o cutie prinzător de formă prismatică, cu toți pereții realizați din plasă cu ochiuri mici. Din această cutie puii sunt prelevați manual cu o paletă, fie în cazul unor cantități foarte mari cu un echipament hidropneumatic de tipul vidajelor prin absorbție.
O altă modalitate de pescuit a puietului predezvoltat se face prin amenajarea
specială a corpului vertical al călugărului de evacuare. Pentru aceasta se scot vaneții din corpul vertical al călugărului și se montează în locul lor panouri de sită. Deoarece în momentul declanșării vidării nivelul apei din bazin este maxim rezultă că și viteza apei în instalația de evacuare va fi maximă. De aceea pentru a se evita apropierea puilor de instalația de evacuare se montează u ndispozitiv de protecție care să mențină puietul la o distanță de cel puțin 5-10m de instalația de evacuare până când nivelul apei în heleșteu scade și deci și viteza apei în instalție. În acest moment dispozitivul este dezafectat iar apa cu puietul predezvoltat se scurge prin instalație spre cutia prinzător.
Peștele de consum este pescuit cu năvodul.
Unitatea de pescuiteste formată din ambarcațiune+unealtă+pescari. Pescuitul cu năvodul se practică până când adâncimea apei pe platformă ajunge la 0,4-0,5m. din acest moment pescuitul cu unelte filtrante înconjurătoare devine ineficient. Peștele se concentrează în canalele drenoare de unde poate fi prelevat cu ușurință. Prelevarea peștelui se poate face și mecanizat, cu ajutorul pompei aer-lift care funcționează pe principiiul vaselor comunicante, fiind un utilaj hidropneumatic. După pescuit materialul piscicol este prelevat din unealtă și apoi sortat pe specii și dimensiuni, după care este numărat, cântărt și transportat spre destinație (fie în alte bazine, fie spre piețe pentru comercializare).
Capitolul IV
AMENAJAREA PISCICOLĂ A TERENULUI
4.1. FACTORII DE BAZĂ ÎN STABILIREA CONCEPȚIEI DE AMENAJARE.
TERENUL
Terenul se încadrează în categoria factorilor ce influențează condițiile de exploatare și care prin caracteristicile orografice, pedologice și geotehnice, determină nivelul investiției specifice, respectiv eficacitatea activității tehnologice.
Tipul de sol predominant în cadrul amenajării este solul argilo-nisipos.
Aprecierea calitativă a pământului existent în perimetrul amenajat în vederea folosirii acestuia ca teren de fundație, ca masiv ce trebuie consolidat și sprijinit sau ca material de construcție folosit în lucrările de terasament s-a făcut în baza unor caracteristici fizico-mecanice preluate și adaptate după cum urmează:
coeficient de uniformitate al compoziției granulo-metrică un = 10 – 120 (pământul are compoziție granulometrică relativă uniformă corespunzătoare lucrărilor de terasament).
indicele de plasticitate Ip = 11% – încadrează pământul ce trebuie amenajat în categoria celor cu plasticitate mijlocie apreciate ca optime pentru execuția lucrărilor.
indicele de consistență Ie = 0,5 – 0,7 % – pământul în domeniul plastic consistent.
porozitatea (n) și indicele porilor (e) – teren optim privind structura și textura sa.
greutatea volumică a pământului în stare naturală(1800 daN/m3).
indicele de capacitate portantă ICp = 30% – optim pentru lucrări de terasamente.
coeficientul patului(modul de reacție) K; modul de deformație Ed, modulul de elasticitate E asigură bune condiții pentru execuția și funcționarea lucrărilor.
rezistența la tăiere = 1,5 daN/m2
unghiul de frecare interioară a pământului = 39 grade valoare ce încadrează pământul respectiv în zona pământurilor coezive.
coeficientul de tasare pe verticală(u1)
coeficientul de tasare pe orizontală (u2)
coeziunea particulelor c = 0,2.
În ceea ce privește caracteristicile pedologice, ce condiționează fertilitatea naturală care determină nivelul productivității naturală care determină nivelul productivității piscicole naturale, cunoașterea nivelului fertilității naturale pe tot cuprinsul amplasamentului amenajabil, permite o amplasare judicioasă a diferitelor categorii de heleștee asigurându-se o corelație optimă între necesarul de hrană naturală specifică speciei și studiului de dezvoltare naturală și posibilitățile intrinseci ale bazinului.
SURSA DE ALIMENTARE
Sursa de alimentare cu apă reprezentată de fluviul Prut; în albia majoră a acestui râu se află amplasată ferma piscicolă. Sursa de alimentare cu apă interesează sub următoarele aspecte:
calitățile fizico-chimice ale apei
variabilitatea nivelurilor
regimul debitor
Studiul sursei de alimentare sub cele trei aspecte s-a făcut prin prelucrarea datelor existente la postul hidrometric Ungheni (Iași).
Studiul nivelurilor sursei de alimentare a urmărit stabilirea elementelor necesare pentru rezolvarea următoarelor probleme:
dimensionarea digului de apărare și verificarea stabilității secțiunii acestuia.
Stabilirea soluție constructive și a particularităților funcționale a construcțiilor de aducție a apei.
Stabilirea raportului între volumele de apă vehiculate pe cale gravitațională, respectiv prin pompare.
Prin prelucrarea statistică a șirului disponibil de date privind regimul nivelurilor și utilizând metoda interpelării s-au determinat în cele două secțiuni ale cursului de apă (secțiunea de alimentare și secțiunea de evacuare) nivelurile de apă caracteristice la asigurările de calcul impuse:
Pentru sursa de alimentare
Nivelul maxim la asigurarea de verificare 1%
147,00 m.r.MN
Nivelul maxim la asigurarea de calcul 5%
146,00 m.r.MN
Nivelul multianual cu asigurarea 70% pentru
perioada de inundare.
144,40 m.r.MN
Nivelul minim asigurare 95%
143,50 m.r.MN
Nivelul etiaj
141,00 m.r.MN
Pentru evacuare
Nivelul maxim la asigurarea de verificare (1% )145,00 m.r.MN
Nivelul maxim la asigurarea de calcul (5%) 144,00 m.r.MN
Nivelul mediu multianual cu asigurarea 70% pentru perioada de evacuare 143,00 m.r. MN
Nivelul minim de asigurare (95%) 142,00 m.r.MN
Nivelul etiaj 140,00 m.r.MN
Conform legii apelor autoritatea de gospodărie a apelor [NUME_REDACTAT] Române s-au determinat prin calcul statistic, valoarea debitului mediu multianual asigurat 70% și a celui minim multianual asigurat 95% valori care au fost comparate cu debitul maxim prelevat din sursa de alimentare.
CALITĂȚILE FIZICO-CHIMICE ALE APEI
Calitățile apei se pot aprecia după originea sursei de alimentare, după compoziția chimică, după caracteristicile termice și din punct de vedere biologic.
Tabloul principalilor indicatori de calitate a apei se încadrează între valorile extreme înregistrate.
Temperatura apei este factorul fizic de cea mai mare importanță. Apa atinge temperaturi de până la 24ºC temperaturi optime de reproducere a crapului precum și temperaturi favorabile hrănirii intense. În timpul iernii temperatura coboară sub 0ºC.
Transparența apei este mare, apa fiind aproape limpede favorizează dezvoltarea peștilor și prelungirea vieții bazinelor.
Densitatea apei depinde de temperatura și cantitatea de săruri solvite.
Duritatea apei este de 10 – 12 grade germane, conținutul de CaO este de 100 – 120 mg.
Oxigenul solvit – se menține în limitele de 6 –10 mg/l
Ph-ul apei – în jurul valorii de 7.
Calciu – se găsește într-o cantitate de 95 mg/l – 100 mg/l
Compușii azotului – se găsesc în cantități reduse până la 1 mg/l
Fosforul – se găsește în cantități reduse până la 1 mg/l
Magneziul într-un raport echilibrat cu Ca:
Ca /Mg = 5 – 6 părți/l în jur de 20 mg Mg/l
EVAPORAREA DE LA SUPRAFAȚA APEI
Cantitatea de apă evaporată de la suprafața apei depinde de factorii climatici, de suprafața luciului de apă și de grosimea stratului de apă. Evaporarea de la suprafața apei în zona amplasamentului fermei de 800- 1000 mm puțin inferior precipitațiilor medii multianuale. Deficitul de umiditate este destul de redus acesta corelat cu regimul termic și eolian determină o evaporare ce se încadrează în limitele normale la suprafața apei.
4.2. STABILIREA CARACTERISTICILOR TEHNICO – FUNCȚIONALE OPTIME ALE HELEȘTEELOR
Prin caracteristicile constructive, heleșteele din cadrul amenajării piscicole proiectate trebuie să satisfacă simultan următoarele condiții:
Din punct de vedere biologic să prezinte caracteristicile generale ale ecosistemelor acvatice eutrofe.
Să prezinte un regim termic, gazos favorabil speciilor de cultură și diverselor stadii de dezvoltare prin care trec.
Să asigure resurse suficiente de hrană naturală accesibilă speciilor care fac obiectul formulei de populare.
Să asigure resurse suficiente de hrană naturală
Să asigure suprafețe și volume de apă și adâncimi în concordanță cu formula de populare și cu particularitățile ecotehnologice ale speciei.
Principalele caracteristici constructive avute în vedere la stabilirea configurației de amenajare sunt:
Suprafața minimă, maximă și optimă
Adâncimea minimă, maximă și optimă
Variabilitatea adâncimii apei în cadrul heleșteului
Forma bazinului (raportul dintre laturi)
4.3. ELABORAREA SCHEMEI HIDROTEHNICE DE AMENAJARE
Din considerate tehnologice și adaptate la particularitățile morfo-topo-hidrografice ale amplasamentului, heleșteele au fost astfel integrate în cadrul schemei hidrografice astfel încât să rezulte un flux tehnologic optim al circulației materialului biologic și al celorlalte materii prime și materiale.
Heleșteele și bazinele sunt echipate cu instalații specifice de alimentare și evacuare și recirculare, care sunt diferențiate tipodimensional de la o categorie de heleștee la alta, această instalație asigură inundarea, primenirea, reglarea nivelului apei în strictă concordanță cu cerințele tehnologice.
La stabilirea concepției de amenajare s-au avut în vedere două principii de bază:
Principiul biologic, în baza căruia bazinele și heleșteele trebuie să satisfacă caracteristicile tehnico-constructive date în tabel.
Principiul hidrotehnic care impune asigurarea funcționării independente a fiecărui bazin în ceea ce privește alimentarea și evacuarea apei, precum și realizarea alimentării, recirculării reglării adâncimii apei și evacuarea apei în perioada de timp tehnologic determinate.
La stabilirea schemei hidrotehnice de amenajare s-au analizat și particularizat la condițiile amplasamentului următorii factori:
Schema procesului tehnologic care se aplică în cadrul fermei.
Configurația nivelitică a terenului
Calitățile geologice și geotehnice ale terenului
Calitățile și regimurile nivelurilor
Regimul hidroclimatic al zonei
La amplasarea diferitelor tipuri de bazine în perimetrul schemei hidrotehnice de amenajare s-au avut în vedere următoarele criterii:
Asigurarea corelației între configurația nivelitică a terenului și adâncimile optime ale diferitelor categorii cu bazine. Bazinele și heleșteele cu adâncime mai mică se amplasează în zone mai înalte ale terenului, cele cu adâncime mai mare se amplasează în zonele cu altitudine mai mică.
La includerea în cadrul schemei hidrotehnice s-a urmărit ca heleșteelor să li se asigure pe cât posibil o formă rectangulară, raportul dintre laturi
aproximativ 1: 2.
Amplasarea heleșteelor se face astfel încât să fie limitat la minim efectul valurilor. Bazinele se vor amplasa în așa fel ca latura scurtă să coincidă cu direcția vântului predominant situației în care lungimea fechtului este minimă.
La amplasarea bazinelor de iernat trebuie satisfăcute condițiile:
Să aibă o distanță minimă față de stația de pompare pentru a limita lungimea traseelor canalelor de alimentare și evacuare care se întrețin cu dificultate iarna.
Cota terenului să fie cât mai mică pentru a realiza adâncimea tehnologic necesară fără a fi necesare lucrările de compartimentare sau săpături neeconomice.
Heleșteele cu creștere se amplasează în concordanță tehnologică cu celelalte bazine astfel încât transportul materialului piscicol să se facă pe distanțe rezonabile.
Heleșteele cu suprafețe mari la care cantitatea de material piscicol prelevat la pescuit de recoltă, reclamă un volum neeconomic de manoperă se dispun în jurul unor bazine de pescuit amenajate corespunzător și echipate cu instalații ce asigură mecanizarea acestui proces.
Stabilirea traseului digurilor carosabile s-a făcut în baza analizei drumului critic al circulației materialului biologic și principalelor materii prime și materiale.
4.4. STABILIREA NIVELURILOR CARACTERISTICE ALE APEI ÎN HELEȘTEE
Între caracteristicile constructive luate în considerație la proiectarea schemei hidrotehnice cu prioritate două dintre acestea:
Nivelul normal de exploatare al apei în fiecare eleșteu
Distribuția suprafeței luciului de apă pe ecarturi de adâncime
Adâncimea apei în heleșteu, respectiv variabilitatea acestuia pe suprafața heleșteelor depinde de cota planului oglinzii apei și de cerințele tehnologice. În cadrul schemei proiectate s-a urmărit ca nivelul apei preconizat a se realiza în fiecare heleșteu corelat cu configurația nivelitică a vetrei heleșteului să asigure adâncimi care se înscrie în ecartul optim indicat.
Stabilirea nivelurilor de apă apreciate ca optime din punct de vedere tehnologic și eficiente din punct de vedere a costului lucrărilor de bază, s-au realizat în baza următoarelor metodologii:
S-au identificat la nivelul vetrei fiecărui eleșteu cotele extreme ale terenului (NT min și NT max) nr. MN.
S-a prelucrat variabilitatea configurației vetrei fiecărui heleșteu.
S-a apreciat cota medie a vetrei fiecărui heleșteu ( NT med) (mr.MN) ca
medie aritmetică în cazul configurației nivelitice (simple) uniforme sau ca medie ponderală în cazul configurației nivelitice neuniforme
S-a determinat cota oglinzii apei în fiecare heleșteu cu relația:
NA = NTmed + Hoptim
NA – nivelul normal de exploatare al apei
H – optim – adâncimea tehnologică optimă
Determinarea adâncimilor caracteristice pe platforma heleșteului și verificarea încadrării acestor valori în:
Hmax = NA – NTmin [m]
Hmed = NA – NTmed [m]
Hmin = NA – NTmax [m]
4.5. CALCULUL ELEMENTELOR DE BILANȚ HIDROLOGIC ALE SCHEMEI HIDROTEHNICE DE AMENAJARE
Caracterul sistematic al schemei hidrotehnice proiectate constă în asigurarea premiselor tehnice de reglare a nivelului și debitului de apă în cadrul fiecărui heleșteu în funcție de cerințele tehnologice. În acest scop s-au determinat principalele elemente de bilanț hidrologic ale schemei de amenajare:
regimul debitelor (de umplere, de evacuare, de întreținere, de recirculare,
debite tehnologice speciale pentru supraînălțare);
volume de apă caracteristice pentru inundare, desecare, întreținere și
recirculare.
raportul între volumele de apă vehiculate gravitațional și cele vehiculate
prin pompare.
La calculul elementelor de bilanț hidrologic s-au luat în considerare și s-au corelat următorii factori:
capacitatea nivelitică a fiecărui heleșteu determină la nivel normal de
exploatare o condiționare față de configurația nivelitică a vetrei heleșteului.
hidrograful nivelurilor în emisar la asigurările de calcul specifice hidroameliorațiilor piscicole.
timpii de umplere și de evacuare apreciați ca valori opționale din punct de vedere tehnologice pentru diverse categorii de heleștee.
particularitățile hidrografice și meteorologice
ale amplasamentului.
Se aplică următoarele relații de calcul:
Pentru faza de umplere (inundare) se calculează:
capacitatea nivelitică (volumul heleșteului) VU
VU = 100 x ( NA – NTmed) x S [mii m3]
volumul inundat pe cale gravitațională
VUY = 100 x ( NAmed 70% – NTmed) x S [mii m3]
volumul asigurat prin pompare:
VUP = 100 x ( NAhel – NAmed 70%) x S[ mii m3]
VUP = VU – VUG
durata inundării +u [ zile ore]
debitul de inundare QU
QU = VU = 10 x Hmed x S x 1000 = 0,116 x S x Hmed
tu tu · 86.400 tu [m3/sec]
NOTĂ: QU – reprezintă elementul de calcul pentru dimensionarea hidraulică a instalației de alimentare a fiecărui heleșteu.
Când prin calcul rezultă o valoare exagerat de mare pentru QU ce determină o supradimensionare a instalației de alimentare se procedează astfel:
se majorează +U la o valoare superioară limită admisibilă din punct de vedere tehnologic.
dacă prin soluția a. nu se obține o reducere acceptabilă pentru QU se va proceda la reducerea suprafeței heleșteului.
Pentru faza de desecare (golire):
Volumul de desecare(V2)
a. VD = VU (situație normală în care de-a lungul perioadei vegetative printr-o alimentare adecvată cu apă se menține un nivel constant al apei până în momentul desecării pentru pescuit.
b. VD = VU (cazul bazinelor mari HCVII și HCVIII)
volumul de apă desecat gravitațional Vdg.
Vdg = 10 x [( NA – NA 70% desecare)] x S[min m3]
volumul de apă desecat prin pompare [NUME_REDACTAT] = Vd – Vdg = 10 x [( NAmed 70% desecare) – NTmed ] x S [mii m3]
durata desecării td [zile]
Pentru heleșteele ce fac parte din pepiniere, pentru bazinele de iernat și pentru alte bazine ce reprezintă o exigență tehnologică deosebită, +d se adoptă ca valoare optimală tehnologic.
Pentru heleșteele de creștere +d se alege arbitrar funcție de modul de organizare al pescuitului
debitul de desecare QD
QD = 0,116 x S x Hmed [m3/sec]
td
NOTĂ: Când QD înregistrează valori exagerat de mari ce determină supradimensionarea instalației de evacuare se procedează ca și la cazul anterior.
Faza de întreținere și recirculare (premenire)
a. compensarea pierderilor de apă prin evaporație
debitul total evaporat de la suprafața apei QE
QE = qe x S x 10-2 x 104 = 0,0016 x qe x S [ m3/S]
1 x 86.400
b. compensarea pierderilor de apă prin infiltrație
intensitatea infiltrației K = 10-5 ÷ 10-6 m/s K = 10-5 m/s
debit total infiltrație QI
Qi = X x S x 10-2 x 104 = 102 x K x S [m2/s]
c. debitul de întreținere pentru menținerea nivelului constant:
Qî = Qe + Qi [m2/s]
d. asigurarea recirculării apei în heleștee
Intensitatea recirculării apei
qr = [l/sec ha] I.B.T.
Debit total întreținere QR
Qr = S x Qr [m2/s]
1000
e. debite de întreținere și recirculare QI+R
Qi+r= Qi + Qr [m3/s]
Rezultatele obținute sunt trecute în tabel.
CAPITOLUL V
PROIECTAREA LUCRĂRILOR DE BAZĂ DIN CADRUL UNEI AMENAJĂRI PISCICOLE
5.1. Îndiguirea și compartimentarea incintei amenajate
În funcție de amplasarea și rolul pe care-l îndeplinesc digurile în cadrul schemei hidrotehnice de amenajare se pot evidenția următoarele tipuri de diguri:
diguri de apărare – sunt dimensionate în funcție de clasa de importanță a lucrării la niveluri maxime în sursa de alimentare-evacuare, cu asigurare de calcul și verificare de 5% și respectiv 1%;
diguri de compartimentare – care realizează configurația schemei hidrotehnice impusă de cerința tehnică și se dimensionează în funcție de caracteristicile bazinelor limitrofe;
diguri adiacente canalelor de alimentare-evacuare – sunt dimensionate pentru a asigura funcționabilitatea canalelor deservite;
Întrucât valoarea lucrării de teresamente prezintă o apreciabilă pondere în volumul total al cheltuielilor necesare realizării investiției, la proiectarea îndiguirii incintei s-au luat în considerare criteriile specifice:
criteriul geotehnic – condiționează traseul îndiguirilor și elementelor geometrice ale secțiunii transversale, în funcție de caracteristicile fizico-mecanice ale pământului (compresibilitatea, porozitate, unghi de frecare interior, rezistența la tăiere);
criteriul economic – determină trasee de lucrări de compartimentare și urmăresc puncte de altitudine maximă, obținând cota tehnologic necesară a coronamentului cu înălțimi reduse de diguri, respectiv secțiuni și volume eficiente de terasamente;
criteriul punctelor obligate utilizat în situația în care, în condiții uneori limitative rezultate din criteriile anterioare a fost necesar să se realizeze toate heleșteele și bazinele incluse în schema de amenajare;
Obiectivele principale ale proiectării lucrării de compartimentare au urmărit două aspecte:
stabilirea cotei coronamentului astfel încât să fie asigurată submersibilitatea și stabilirea digurilor de compartimentare și apărare;
stabilirea elementelor geometrice din profilul transversal al digurilor astfel încât în condiții de maximă eficiență secțiunea proiectată să satisfacă condițiile de stabilitate specifice: infiltrații, alunecare, spălare;
5.1.1. Stabilirea elementelor geometrice ale secțiunii transversale
și ale profilului longitudinal
Principalele elemente de calcul ce definesc un dig în secțiunea transversală și un profil longitudinal sunt:
cota proiectată a coronamentului;
cota de execuție a coronamentului;
coeficient de taluzi;
lățimea coronamentului;
date de calcul pentru diferite cantități de lucrări din antemăsurători;
Stabilirea cotei proiectate a coronamentului (NCP)
unde:
înălțimea de deferlare a valurilor pe taluz;
înălțimea suplimentară de siguranță;
unde:
coeficient ce depinde de natura protecției taluzului;
(perimetru înierbat);
înălțimea totală a valului;
unde:
viteza medie a vântului la asigurarea de calcul 5%;
lungimea fechtului valului [km];
înălțimea barajului (a apei) [km];
Stabilirea cotei de execuție a coronamentului (NCE)
unde:
tasarea totală (m);
tasarea terenului de fundație;
tasarea remanentă în corpul digului;
în care:
grosimea stratului permeabil;
coeficientul de porozitate inițială a terenului de fundație;
coeficientul de porozitate a terenului de fundație după construirea barajului;
în care:
coeficient de tasare pe înălțime;
Stabilirea coeficienților de taluz
pentru pământuri luto-nisipoase:
m0 = 2,5÷3
m1 = 3
Stabilirea lățimii coronamentului
([NUME_REDACTAT])
unde:
lățimea proiectată a coronamentului;
înălțimea proiectată a digului;
lățimea de execuție a coronamentului;
5.1.2. Verificarea secțiunii digurilor la infiltrații în regim permanent
Verificarea secțiunii la infiltrații s-a efectuat prin metoda Pavlovski simplificată. În principiu metoda constă în determinarea punctului de emergență a curbei pe taluzul oval și limitarea ordonatei acesteia la valori ce nu periclitează stabilirea secțiunii digului:
Relațiile de calcul sunt:
5.1.3. Verificarea stabilității taluzurilor digurilor. (Verificarea la alunecare)
Condiția care trebuie îndeplinită este unde K este un coeficient de siguranță.
Relații de calcul:
, unde Ff – forța de frecare ce apare la nivelul amprizei, daN/m
PH – presiunea hidrostatică medie provenită din împingerea
orizontală
γ – greutatea volumică a apei, 1000 daN/m3
Ff =μG
μ=0,1-0,3
G=G1+G2, daN/m, unde:
G1=μaSnes, μa – greutatea volumică aparentă a pămâtului, 1800 daN/m3
Snes – suprafața secțiunii deasupra curbei de depresiune, m2
Snes=[NUME_REDACTAT] – aria secțiunii transversale, m2
G2=μ1(1-n) Ssat, unde μ1`=2400 daN/m3
N=porozitatea pământului, 0,2.
5.1.4. Antemăsurătoare și deviz lucrări teresamente
În vederea determinării valorii unui obiect de investiție se procedează astfel:
întocmirea profilului longitudinal și a secțiunii transversale tip;
stabilirea tehnologiei și a utilajelor de execuție;
întocmirea antemăsurătorii în baza tehnologiei de execuție și a cantităților de lucrări precizate în profilul longitudinal și în secțiunea transversală tip
antemăsurătoarea cuprinde într-o succesiune tehnologică și funcțională operațiile (lucrările) care trebuie executate în scopul realizării obiectivului de investiție respectiv. În antemăsurătoare sunt cuantificate cantitățile de lucrări pe fiecare articol.
Fiecărei categorii de lucrări îi este specific un indicator de norme de deviz. Astfel pentru lucrările de terasamente:
indicator norme deviz: TS;
lucrări de construcție: C;
lucrări de îmbunătățiri funciare: If;
Întocmirea devizului pe categorii de lucrări (DCL) se realizează pe baza catalogului de prețuri unitare pe articole de deviz care sunt notate cu același indicativ: TS, C, If.
[NUME_REDACTAT] de norme de deviz:
ASO 1 pichetare traseu dig și canale drenoare: 26 picheți;
TSGO2A1 curățarea amprizei de vegetație (sute m.p.): 438,3;
TSCO1A1 scarificare mecanică a amprizei (sute m.p.): 64,1;
TSCO4B3 săpătură cu excavare pe șenile amplasate pe platelaje (sute m.p.): 722,5;
TSCO9B11 releu de buldozer pentru sistematizarea profilului digului (30%×articole 4) (sute m.c.): 578;
TSDO3A11 împrăștiere pământ în secțiunea digului cu buldozerul (în vederea compactării) (sute m.c.) (20% din 5): 115,6;
TSD10A11 compactarea terasamentelor cu TPD151 (sute m.c.): 722,5;
TSFOB1 finisarea sau nivelarea normală a coronamentului digului (sute m.p.): 83,3;
TSEO3B1 finisare sau pilitură taluze, normală (sute m.p.): 219,7;
IfAO5E1 pereu din dale prefabricate (50X50X20) cm (sute m.p.): 219,7;
IfBO9B2 strat drenat balast de 15 cm grosime (sute m.p.): 219,7;
5.2. Aducția, transportul și distribuția apei
5.2.1. Circulația apei în cadrul schemei hidrotehnice
Circulația apei în cadrul schemei hidrotehnice este determinată de specificul ei și este asigurată de o rețea de canale alimentare – evacuare. Particularitățile constructive rezultă din funcționarea specifică fiecărui canal.
În fig.1 este reprezentată schema sinoptică a rețelei de canale în care sunt indicate codurile cu care se operează în calculele de dimensionare hidraulică și verificare a stabilității.
5.2.2. Graficul debitelor canalelor (GDC)
Pentru stabilirea debitului maxim de calcul specific fiecărui canal și în scopul optimizării hidraulice a funcționării rețelei de canale este necesar să se întocmească graficul debitelor canalelor. Acesta este prezentat în tabelele 10 și 11.
Din analiza graficului debitelor canalelor se desprinde și oportunitatea utilizării unor construcții tip stăvilar ce permit izolarea pe perioade determinate tehnologic a unor compartimente de schemă hidrotehnică.
Determinarea GDC se face în funcție de elementele de bilanț hidrologic stabilite anterior și de schema hidrotehnică de amenajare. Astfel, plecând de la canalele de alimentare și respectiv evacuare, se stabilesc:
codul canalului;
funcționarea canalului (alimenatre, evacuare, întreținere etc);
unitatea hidrografică beneficiară în schema hidrotehnică (heleștee sau canale);
perioada de funcționare (pe luni și decade);
variația debitului pe perioade de funcționare;
debit maxim de transportat;
GDC prezintă o importanță deosebită în proiectarea amenajării și în optimizarea consumului de apă al acestuia, fiind folosit la:
determinarea debitului de calcul pentru dimensionarea hidraulică a canalelor;
dispecerizarea transportului, distribuției și evacuării apei, conform variațiilor tehnologice;
optimizarea funcționării rețelei de transport, distribuție și evacuare a apei;
cuantificarea consumului total de apă al amenajării și al celui detaliat pe heleșteu;
5.2.3. Dimensionarea hidraulică a canalelor
Etapele de calcul:
Înclinația taluzurilor (m): se stabilește în funcție de caracteristicile fizico-mecanice ale terenului și de textura solului: m = 1,5
Lățimea de fund a canalului (b) se adoptă în funcție de mărimea debitului.
Determinarea raportului optim al secțiunii (): .
Adoptarea înălțimii de siguranță (hs) în funcție de Q.
Determinarea adâncimii canalului (hc): hc = ha + hs.
Determinarea secțiunii ariei de curgere:
Calculul perimetrului udat:
Determinarea razei hidraulice:
Coeficientul de rugozitate al secțiunii (n) depinde de modul de protecție al secțiunii canalului și de starea de întreținere a lui:
pentru canal betonat n = 0,016
10.Determinarea coeficientului Chezy: unde:
11.Calculul pantei necesare fundului canalului:
12.Determinarea vitezei medii de curgere:
13.Viteza de neeroziune:
14.Viteza de înnămolire:
15.Exprimarea regimului vitezelor:
În urma calculelor pentru canalele de alimentare – evacuare, tabloul principalelor caracteristici hidraulice este prezentat în tabelul 12.
5.2.4. Stabilirea caracteristicilor tehnico – constructive ale canalelor
Principalele aspecte constructive și funcționale ale rețelei de canale proiectate se stabilesc în mod diferențiat, după cum urmează:
Canale drenoare
Rolul drenoarelor într-un heleșteu constă în:
a) Descărcarea completă (vidarea) apei din bazine, în vederea menținerii pe uscat a acestora pentru mineralizarea aerobă a depozitelor organice depuse pe parcursul periodei vegetative.
b) Menținerea nivelului freatic pe perioada când bazinele nu sunt inundate la o adâncime suficient de mare (0,5÷1 m) pentru a se evita apariția fenomenului de sărăturare.
c) Asigură concentrarea unei însemnate părți din efectivul piscicol (50÷80%) în vederea prevalării mecanizate (pescuitul cu năvodul în heleștee se practică până când adâncimea apei pe platformă ajunge la 0,4÷0,5 m; din acest moment, pescuitul cu unelte filtrante înconjurătoare devine ineficient, și de aceea se impune concentrarea volumului de apă rămas în rețeaua drenoare, a cărei capacitate de stocare trebuie să fie suficient de mare pentru a asigura supraviețuirea materialului piscicol pe perioada pescuitului).
Pentru un canal drenor sunt esențiale trei caracteristici:
panta fundului canalului (orientată dinspre IA înspre IE);
capacitatea nivelitică (volumul canalului);
variabilitatea adâncimii apei pe traseul canalului;
Etape de lucru:
a) determinarea lungimii canalului drenor; L = semiperimetrul heleșteului [m];
b) identificarea cotei terenului în zona instalației de evacuare, ↓NTe [m.r.MN];
c) adoptarea unei adâncimi tehnologice optime a canalului drenor în zona instalației de evacuare: He [m.r.MN];
d) determinarea cotei fundului canalului drenor în zona instalației de evacuare: ↓NDe = ↓NTe-He [m.r.MN]; aceasta este și cota radierului instalației de evacuare.
e) adoptarea unei diferențe de nivel între extremitățile canalului în scopul asigurării unei pante corespunzătoare:
H = 0,3H = 0,30,5 [m], la BRND: H = 0,1 m
f) determinarea cotei fundului canalului drenor în zona instalației de alimentare: ↓NDa = ↓NDe + H [m.r.MN];
g) se determină adâncimile caracteristice ale apei: la alimentare, evacuare medie;
h) se adoptă o lățime medie a drenorului: B = 6÷10 [m];
i) determinarea capacității nivelitice: W = (L·B·Hmed)/1000[mii m3];
Datele rezultate sunt prezentate în tabelul 13.
Canale de alimentare
Stabilirea caracteristicilor tehnice și constructive ale canalelor de alimentare presupune următoarele etape:
a) identificarea nivelului maxim al apei într-unul din heleșteele adiacente canalului ↓NAmax , (m.r.MN);
b) stabilirea căderii tehnologic necesare a lamei de apă în vederea realizării aerării ΔH (m);
ΔH = ↓NFCîn pct.max.-↓NAîn pct.max. ;
c)determinarea cotei fundului la extremități: pentru aceasta este necesară mai întâi identificarea tronsonului de canal din dreptul heleșteului cu nivel maxim, pentru măsurarea lui L1 și L2.
, panta canalului
↓NFCmonte = ↓NFCîn pct.max.+ΔH1 (mr.MN)
↓NFCaval = ↓NFCîn pct.max – ΔH2 (mr.MN)
d) determinarea cotei medii a fundului canalului:
↓NFCmediu – (↓NFCamonte + ↓NFCaval)/2 (mr.MN)
Canale de evacuare
a) identificarea cotei minime drenate de canal pentru canalele secundare, aceasta fiind cota minimă a radierului unei instalații de evacuare dintr-unul din heleșteele deservite;
b) determinarea distanțelor între punctele de cotă minimă și extremitățile canalului L1 și L2;
c) stabilirea diferenței funcționale de nivel necesare între cota punctului minim drenat și cota fundului canalului în dreptul punctului respectiv: ΔH = 0,1÷0,4 m;
d) stabilirea cotei fundului canalului în dreptul punctului de cotă minim: ↓NFCp.m. = ↓NDmin – ΔH (mr.MN);
e) calculul diferenței de nivel între punctele de cotă minimă și extremitățile canalului pentru realizarea pantei I determinate pentru calculul hidraulic:
ΔH = L1 × I2 (m)
ΔH = L1 × I2 (m)
f) calculul cotei fundului canalului la extremități, cu ajutorul relațiilor:
↓NFCamonte = ↓NFCp.m. + ΔH1 (mr.MN)
↓NFCaval = ↓NFCp.m. – ΔH2 (mr.MN)
g) calculul nivelului apei din canal:
↓NAC = ↓NFCmed + ha (mr.MN) unde:
↓NFCmed = (↓NFCamonte + ↓NFCaval)/2 (mr.MN)
h) verificarea asigurării gardei de siguranță a canalului:
h's = ↓NTmed – ↓NA (m)
h's hs
↓NTmed = cota medie a terenului pe axul canalului (mr.MN)
hs = înălțimea de siguranță (m)
5.3. Lucrări de artă
Instalații de alimentare, evacuare, recirculare
Alegerea tipului de instalații pe categorii de heleștee.
Conform principiului hidrotehnic în baza căruia s-a elaborat concepția de amenajare, fiecare dintre heleșteele incluse în schema hidrotehnică este echipat cu instalații de alimentare cu apă și instalații de evacuare-recirculare a apei.
S-au prevăzut următoarele tipuri de instalații:
I.A.A.O.S. – instalație de alimentare cu acțiune otizontală de suprafață pentru HCV I;
I.A.T.C.E. – instalație de alimentare tip călugăr extern pentru: HPR și BRND;
I.A.T.C.C. – instalație de alimentare tip călugăr central pentru: HIR;
I.A.T.C.I. – instalație de alimentare tip călugăr intern pentru: HCR;
I.E.T.C.I. – instalație de evacuare tip călugăr intern pentru: HCR;
I.E.T.C.E. – instalație de evacuare tip călugăr extern pentru: HCV I, BRND, HPR;
I.E.T.C.C. – instalație tip călugăr central pentru: HIR;
5.3.1.Dimensionarea hidraulică a instalațiilor de alimentare
și evacuare-recirculare.
a) Dimensionarea corpului orizontal al instalației de evacuare-recirculare tip călugăr.
Dimensionarea hidraulică a corpului orizontal constă în stabilirea diametrului interior standardizat care să asigure debitele medii instalate, rezultate din calculele hidrologice anterioare, respectiv desecarea incintei într-un timp tehnologic determinat.
Calculul parcurge următoarele etape:
1. Determinarea debitului mediu necesar pe care trebuie sa-l asigure instalația:
unde:
suprafața heleșteului [ha];
adâncimea medie a apei [m];
timpul de golire [zile];
Determinarea sarcinii aproximale a instalației:
Adaptarea coeficientului de debit aproximativ:
4. Calculul diametrului interior (nestandardizat) al corpului orizontal:
5. Standardizarea diametrului interior:
Aproximația se face prin adaos sau scădere.
6. Determinarea sarcinii reale a conductei:
7. Calculul lungimii corpului orizontal:
unde:
lățime coronament dig, [m];
coeficienți de taluz;
nivel coronament [mr.MN];
nivel mediu teren [mrMN];
8. Calculul razei hidraulice a conductei:
9. Calculul parametrului din expresia coeficientului de viteză:
unde:
coeficient de rugozitate conductă, 0,016
10. Calculul coeficientului Chezy:
11. Calculul coeficientului pierderilor longitudinale de sarcină:
12. Calculul pierderilor longitudinale de sarcină:
13. Evaluarea pirderilor locale de sarcină:
unde:
pierderi de sarcină la intrarea în conductă; 0,5;
piederi de sarcină la ieșirea din conductă; 1;
14. Calculul coeficientului real al instalației:
15. Calculul debitului real al instalației:
16. Verificarea condițiilor de funcționare:
b) Dimensionarea corpului vertical al instalației de evacuare-recirculare tip călugăr:
Calculul hidraulic al corpului vertical constă în verificarea condiției ca debitul deversat peste peretele de vanete în timpul perioadei vegetative să fie superior debitului de recirculare.
Etape de calcul:
unde:
coeficient de debit, ;
coeficient contracție pe orizontală a lamei deversante;
coeficient contracție pe verticală;
lățimea pragului deversant (deschiderea corpului vertical), [m];
grosimea lamei deversante, s-a ales multiplu de lățime al vanetelor;
unde:
debit unitar de recirculare;
suprafața bazinului;
Verificarea condiției de funcționare:
c) Instalația de alimentare tip călugăr – dimensionarea hidraulică.
Etape de calcul:
1. Determinarea debitului mediu necesar pe care trebuie să-l asigure instalația:
2. Determinarea sarcinii instalației:
3. Adoptarea coeficientului de debit aproximativ:
4. Calculul diametrului interior (nestandardizat) al corpului orizontal,
5. Standartizarea diametrului interior
6. Calculul lungimii corpului orizontal,
7. Calculul razaei hidraulice a conductei,
8. Calculul parametrului “” din expresia coeficientului de viteză (Chezy) al conductei
9. Calculul coeficientului Chezy, C
10. Calculul coeficientului pierderilor longitudinale de sarcină,
11. Calculul pierderilor longitudinale de sarcină,
12. Evaluarea pierderilor locale de sarcină, :
unde:
– pierderi de sarcină în grătar;
unde:
f (forma secțiunii barelor grătarului); (profil hidrodinamic);
distanța sau lumina dintre barele grătarului;
grosimea barelor;
unghiul pe care-l face planul grătarului față de direcția de acces a apei
în corpul orizontal, 90º
13. Calculul coeficientului real de debit, m
14. Calculul debitului real al instalației:
Spre deosebire de călugărul de evacuare lipsește coeficientul subunitar întrucât presiunea de lucru a conductei rămâne constantă pe toată perioada de funcționare:
Capitolul VI
EVALUAREA COSTULUI INVESTIȚIEI
Realizarea unei lucrări de investiție presupune efectuarea unor studii și lucrări. În cazul amenajării piscicole acestea sunt următoarele: studii topo-hidro-geo-pedologice, întocmirea documentației tehnico-economice, lucrări de terasamente (diguri), canale, platformă tehnologică, lucrări de artă, construcții tehnologice, stații de pompare, utilaje, dotări inițiale, organizare de șantier, asistență tehnică, alimentare cu energie electrică, amenajare drumuri acces.
Întrucât valoarea lucrărilor de terasamente prezintă într-o amenajare piscicolă o pondere de circa 60%, în baza elementelor proiectate se determină valoarea exactă a lucrărilor de terasamente necesare pentru realizarea schemei hidrotehnice, după care celelalte cheltuieli se estimează în funcție de valoarea terasamentelor utilizând coeficienții recomandați de activitatea practică.
Pentru calculul valorii lucrărilor de terasamente se realizează o evaluare a volumului lucrărilor de terasamente.
Anterior s-a determinat valoarea de deviz pentru digul de apărare, care este de 2446331500 lei. În baza acestei valori de deviz se determină costul unitar al lucrărilor de terasamente.
1m3 terasamente =34137 lei
Multiplicând volumul lucrărilor de terasamente cu costul unitar se va obține valoarea totală a lucrărilor de terasamente.
Vt =15534974000 lei
Această valoare reprezintă 60% din valoarea totală a investiției, se determină astfel:
23899960000 lei
Utilizând coeficienții recomandați pentru celelalte cheltuieli, se determină valoarea fiecăreia dintre ele:
Capitolul VII
CALCULUL ECONOMIC
Structura cheltuielilor anuale de producție
Calculul prețurilor de producție, livrare, cu amănuntul
Indicatori ai eficienței economice. Indicatori tehnico-economici
A. Structura cheltuielilor anuale de producție
Deviz general al cheltuielilor anuale de producție
Deviz nr. 1 al cheltuielilor pentru materialul biologic de populare
Deviz nr. 2 al cheltuielilor pentru furaje
Deviz nr. 3 al cheltuielilor pentru îngrășăminte și amendamente
Deviz nr. 4 al cheltuielilor pe carburanți și lubrefianți
La 50l motorină se folosește 1l ulei.
Deviz nr. 5 al cheltuielilor pentru energia electrică
Deviz nr. 6 al cheltuielilor pentru retribuția personalului, cota pentru asigurări sociale, șomaj
Cheltuieli pentru aprovizionare
Reprezintă 15 % din cheltuielile pentru materii prime și materiale
Cheltuieli pentru regie, societate reprezintă 1% din valoarea investiției
Alte cheltuieli reprezentând 0,5% din valoarea investiției
Transport, condiționare pește
Calculul prețurilor de producție, livrare, cu amănuntul
Pentru a calcula prețul de producție este necesară adăugarea cotei de amortizare, care este 15% din totalul general al cheltuielilor:
cota de amortizare: 15% din T.G. =328430233 lei
costul de producție: Cp = Total cheltuieli + Camortizare =2517965119 lei
prețul de cost: Pc.crap = Cp / kg pește =15233 lei
se va adăuga profitul de 15%, rezultând prețul de producție: Pp.crap = 15% Pc + Pc=17518 lei
pentru calculul prețului de livrare se adaugă TVA, care reprezintă 19% din prețul de producție: Pl = 19% Pp + Pp=20846 lei
pentru determinarea prețului cu amănuntul s-a considerat un adaos comercial de 30%: Pa.crap = 27117 lei
C. Indicatori tehnico-economici. Indicatori ai eficienței economice
a) valoarea investiției (VI): 23899960000 lei
b) suprafața amenajată (Sta):137 ha
c) investiția specifică, se calculează funcție de suprafața amenajată și în funcție de producția marfă, astfel:
(lei/ha)
(lei/kg)
d) valoarea producției marfă (cifra de afaceri a societății)
CA = [NUME_REDACTAT] (lei)
e) costul de producție
Cp = Total cheltuieli + Cota de amortizare (lei)
f) profitul
P = CA – Cp – TVA (lei)
g) rentabilitatea
h) productivitatea muncii
fizică: Prod. marfă / Nr. salariați (kg/om)
valorică: CA / Nr. salariați (lei/om)
Valoarea indicatorilor prezenți sunt redate în tabelul:
CAPITOLUL VIII
NORME DE PROTECȚIA ȘI SECURITATEA MUNCII
Pentru a întâmpina și evita accidentele posibile în timpul muncii este necesar să se respecte normele de protecția muncii:
Toți muncitorii trebuie să știe să înoate.
2. Muncitorii trebuie să fie pricepuți în mânuirea ambarcațiunilor folosite.
3. Toate utilajele cu organe de mașini în mișcare trebuie să fie protejate cu carcase metalice și să fie semnalizate corespunzător.
4. Nu se vor atinge părțile utilajelor aflate în mișcare (palete, benzi rulante).
5. Muncitorii să fie dotați cu echipament specific pescăresc: mănuși de cauciuc, cizme speciale.
6. Muncitorii care au venit în contact cu material pisciciol infectat, nu au acces la magaziile de furaje, la prepararea și distribuirea lor.
7. Cei care lucrează cu utilaje acționate electric trebuie să fie protejați cu echipament corespunzător.
8. Toate mecanismele cuplate la rețeaua electrică trebuie să fie semnalizate corespunzător.
9. Muncitorii care distribuie substanțe dezinfectante trebuie să dispună de ochelari de protecție.
10.Substanțele medicamentoase și dezinfectante se păstrează în locuri amenajate corespunzător și încuiate.
11.Unitatea trebuie să dispună de punct PSI dotat cu lopeți, stingătoare etc.
12.Se interzice focul deschis în apropierea depozitului de furaje și carburanți.
BIBLIOGRAFIE
CUPRINS
Cap. 1. Tema proiectului
Elemente de inginerie tehnologică
Calculul necesarului de material biologic
Calculul suprafeței de teren ce trebuie amenajat
Tehnologia furajării suplimentare
Tehnologia utilizării amendamentelor și îngrăsămintelor
Cap. 2. Prezentarea procesului de mecanizare
Mărunțirea furajelor
Dozarea furajelor
Amestecarea furajelor
Depozitarea furajelor
Transportul și distribuția
Cap. 3. Pescuitul în amenajări piscicole
Cap. 4. Amenajarea piscicolă a terenului
Factorii de bază în stabilirea concepției de amenajare
Stabilirea caracteristicilor tehnico-funcționale optime ale
heleșteelor
Elaborarea schemei hidrotehnice de amenajare
Stabilirea nivelurilor caracteristice ale apei în heleștee
Cap. 5. Proiectarea lucrărilor de bază în cadrul unei amenajări
piscicole
Îndiguirea și compartimentarea încintei amenajate
Aducția, transportul și distribuția apei
Lucrări de artă
Cap. 6. Evaluarea costului investiției
Cap. 7. Calculul economic
Cap. 8. Norme de protecția și securitatea muncii
[NUME_REDACTAT]
Pagini 109
=== Anexa2 ===
Calculul corpului orizontal la instalația de alimentare
=== Anexa7 ===
Caracteristicile constructive ale canalelor drenoare
=== Anexa6 ===
Caracteristici hidraulice și tehnice constructive ale canalelor
=== Anexa8 ===
Calculul corpului orizontal la instalațiile de evacuare
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Piscicultura. Proiectarea Lucrarilor de Baza In Cadrul Unei Amenajari Piscicole (ID: 1082)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.