Piron Medeea Izabela Lect. Univ. Alin Victor Matei [601189]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ISTORIE
SECȚIA RELAȚII INTERNAȚIONALE ȘI STUDII EUROPENE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Absolvent: [anonimizat]:
Piron Medeea Izabela Lect. Univ. Alin Victor Matei

București
2017

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ISTORIE
SECȚIA R ELAȚII INTERNAȚIONALE ȘI STUDII EUROPENE

Lucrare de licență

Reforma serviciilor de informații din Satele Unite ale
Americii după atentatele teroriste din 9 septembrie 2001

Absolvent: [anonimizat]

2017 Coordonator științific:
Lect. Univ. Alin Victor Matei

CUPRINS

Glosar – Listă de abrevieri ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 5
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 7
1.1 Argument ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 7
1.2 Obiectivele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 8
1.3 Surse utilizate ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 9
1.4 Stadiul Cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 9
1.5 Planul lucrării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 10
1.6 Metodologie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 13
Capitolul I – Reforma instituțională – elemente de noutate ………………………….. ……………………. 14
1.1 Context, probleme, soluții ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 14
1.2 Crearea DNI și rolul acestuia în Comunitatea Serviciilor de Informații ……………………….. 19
1.3 Noile organisme din structura Comunității Serviciilor Inteligente ………………………….. ….. 22
1.4 Statutul informației – transformări și noi abordări ………………………….. ……………………….. 30
CAPITOLUL II – Rolul FBI și CIA în noua arhitectură instituțională ………………………….. …….. 35
2.1 Redefinirea rolului FBI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 35
2.2 Reforma în cadru l CIA – puncte slabe și soluții ………………………….. ………………………….. . 40
2.3 Proceduri de eficientizare a colaborării agențiilor de informații ………………………….. ……… 44
2.4 Caracteristicile capitalului uman – schimbare de paradigmă ………………………….. ………….. 46
CAPITOLUL III – Disfuncționalitățile ale noului sistem de informații ………………………….. ……. 50
3.1 Lacune în comunicare – atacul cu bombă de la Maratonul din Boston ………………………… 50
3.2 Eșecul extern – Atentatele teroriste asupra Consulatului SUA din Benghazi ………………… 54
3.3 NSA și problema încălcării drepturilor omului ………………………….. ………………………….. … 58
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 66
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 72
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 79

5

Glosar – Listă de abrevieri

ACLU – American Civil Liberties Union
CARP – Controlled Application Review and Resolution Program
CIA – Central Intelligence Agency
DIA – Defens e Intelligence Agency
DNI – Director of National Intelligence
DS – Department of State
DHS – Department of Homeland Security
DOD – Department of Defense
DOJ – Department of Justice
FBI – Federal Bureau of Investigation
FISA – Foreign Intelligence Surveillan ce Act
FISC – Foreign Intelligence Surveillance Court
IAAFY – Intelligence Authorization Act for Fiscal Year
IC – Intelligence Community
ICS-CERT – Industrial Control Systems Cyber Emergency Response Team
IG – Inspector General
IRTPA – Intelligence Reform and Terrorist Prevention Act
NCATS – National Cybersecurity Assessment and Technical Services Team
NCC – National Coordinating Center for Communications
NCCIC – National Cybersecurity and Communication Integration Center
NCIRP – National Cyber Incident Re sponse Plan
NCPC – National Counter Proliferation Center
NCPS – National Cybersecurity Protection System
NCTC – National Counterterrorism Center
NIC – National Intelligence Council
NIP – National Intelligence Program/Plan
NSA – National Security Agency

6
ODNI – Office o Director of National Intelligence
TTIC – Terrorist Threat Integration Center
SMS – Strategy Management System
US-CERT – United States Computer Emergency Readiness Team

7
Introducere

După o decadă în care și -a savurat victoria din Războiul Rece, livrând în plan intern, dar și
extern, convingerea că superioritatea democrației americane era cheia succesului de lungă durată
care le -au dăruit statutul de lider mondial, Statele Unite ale Americii, dar și întreaga lume, avea u
să fie martorii celui mai șocant eveniment istoric petrecut la începutul secolului XXI. Un
eveniment care a schimbat orice paradigmă cu privire la teoriile relațiilor internaționalec și a
modelat mentalități, a pătruns în structura de rezistență a convin gerilor cetățenilor americani,
dârâmând cele mai solide iluzii. A scos la iveală un nou tip de război, o nouă eraă în relațiile
internaționale și a politicii externe a SUA.
Atentatele teroriste din 9 septembrie 2011 au fost și sunt punctul de turnură al perspectivei
societății globale, al modalității în care lumea percepe raporturile de forțe dintre entitățile statale
sau nestatale, un buton care, rotit la 180 de grade, a declanșat cea mai mare shcimbare structurală
petrecută în SUA după stingerea Războiu lui Rece.

1.1 Argument
Lucrarea intitulată ”Reforma serviciilor de informații din SUA după atentatele teroriste din
9 septembrie 2001” și -a propus să identifice elementele cheie ale reformei structurale începută în
2001 în SUA în materie de securitate și care încă se derulează. Acest lucru se datorează dorinței
de a extrage fapte, concepte și evenimente aplicate, semnificative pentru reforma serviciilor de
informații care, din 2001 și până în prezent, poartă o moștenire crescândă a unui vast bagaj
legislat iv și operațional, totodată. Cu alte cuvinte, desprinderea prevederilor cheie din multitudinea
legilor nou apărute în aest context sau asupra cărora s -au adus amendamente, este de o importanță
imperioasă pentru înelegerea unui ansamblu complex de eveniment e și decizii care caracterizează
politica internă și externă a Statelo Unite ale Americii.
Fiind un eveniment cu un impact global, atentatele teroriste din 9 sptembrie sunt o parte
esențială de istorie care au reconstruit politica practicată de SUA în ist oria recentă, iar din moment
ce deciziile liderului statal mondial influențează aproximativ tot parcursul relațiilor internaționale
și, creează, totodată, un șablon demn de exportat sau de evitat în materie de practică politică, este
esențială analiza comp ortamentului SUA în ceea ce privește reforma pe care a impus -o ca măsură
istorică de prevenție a unui alt atac de asemenea anvergură pe teritoriul său.

8
Modul de abordare al acestei reforme a influențat în mod direct relațiile externe ale Statelor
Unite, f iind bine cunoscut faptul că administrația Bush a făcut publică măsura de contraofensivă
împotriva organizației teroriste Al -Qaeda, responsabilă pentru producerea tragediei, la scurt timp
după 9 septembrie. S -a dat startul, astfel, războiului democrațiilor purtat împotriva organizațiilor
teroriste, devenind, în timp, subiectul principal care scrie rândurile presei internaționale. Lupta
contra terorismului a căpătat valențe permanente, politica externă a statelor este ghidată primordial
în funcție de context ul amenințărilor ce provin din afara teritoriilor lor și care, de cele mai multe
ori, sunt de factură teroristă.
De asemenea, pe plan intern, perspectiva asupra căreia se concentrează tema abordată oferă
o serie de argumente pentru înțelegerea dinamicii i nterne a SUA, făcând referire la evoluția
conceptului de securitate puternic zdruncinat în septembrie 2001, la schimbarea conceptului de
informație, sau, mai bine spus, spionaj. Este vorba de impactul direct pe care cetățenii americani
l-au resimțit în ult imii 16 ani care s -au scurs de la tragedie și în ce măsură aceștia corelează
implementarea reformei cu ceea ce formează viața lor cotidiană și, mai ales, cu dinamica
instituțiilor centrale din administrație. În ce măsură aceștia sunt afectați, dacă sistemu l serviciilor
de informații a creat o față neașteptată a monezii prevenției terorismului din extern în intern și dacă
beneficiile sunt întotdeauna în superioritate numerică în ciuda inconveniențelor. Până unde se pot
întinde limitele democrației pentru a g aranta securitatea cetățenilor și cum pot se redefinesc aceste
limite în contextul actual în care securitatea etse interesul primordial nu doar pentru SUA, dar
pentru aproape orice stat al lumii.
Prin urmare, cercetarea asupra unui domeniu a cărui expunere a crescut dramatic din anul
2012 și până în prezent, reprezintă un aport calitativ pentru studiul critic al schimbărilor
iremediabile demarate de administrația SUA și care în 16 ani au redefinit întreaga perspectivă, dar
și practică în relațiile internați onale.

1.2 Obiectivele cercetării
Cercetarea îș i propune, în primul rând, să realizeze delimitarea clară a conceptelor care stau la
baza înțelegerii funcționării serviciilor de informații și radiografierea structurii Comunității
Serviciilor de Informații ale Statelor Unite. Această delimitare creează premisele specifice pentru
analiza și identificarea aspectelor legale care permit extinderea prerogativelor de putere a
serviciilor și corelarea acestora cu atingerea drepturilor cetățenești.

9
În al doilea rând , cercetarea urmărește înțelegerea noului mod de organizare și a activității
Comunității Serviciilor de Informații ca urmare a implementării reformei.
Un alt obiectiv constă în delimitarea critică asupra aspectelor pozitive și negative rezultate
direct din reforma serviciilor prin analiza evenimentelor comparate pentru demonstrarea eșecurilor
de garantare a siguranței de către guvernul SUA și contextul favorabil producerii acestora.

1.3 Surse utilizate
Cercetarea este realizată pe baza raportului dintre as pectul legislativ al reformelor față de
aaspectul practic resimțit în societate al acestora. Astfel, sursele utilizate sunt preponderent acte
normative care instituționalizează această reformă, Raportul Comisiei 9/11, Intelligence Reform
and Terrorist Prev ention Act, The Patriot Act, Information Sharing Strategy etc și raporturi
periodice emise de către entitățile din cadrul Comunității Serviciilor de Informații. Un rol la fel de
important l -au avut statisticile furnizate de către organizațiile nonguvername ntale a căror analiză
a fost relevantă pentru interpretarea și conturarea perspectivei personale asupra procesuui de
implementare al reformei, dar și asupra veridicității surselor utilizate.
Pentru interpretarea textelor de lege și analiza efectelor acesto ra în practică am utilizat
surse secundare, resp ectiv articole ale jurnaliștilor de investigații, dar și lucrări speciale care au
facilitat înțelegerea structurii guvernamentale americane și a modalităților în care o normă poate
fi trasnpusă în practică . Cele mai elocvente surse au fost ar ticolele semnate de către jurnalistul
Glenn Greenwald, mărturiile lui Robert S. Mueller, fostul șef al FBI și articolele semnate de
American Civil Liberties Union (ACLU).

1.4 Stadiul Cercetării
Există o majoritate cople șitoare de scrieri despre sistemul de informașii american din
utima decadă și supravegherea derulată de acesta, majoritate definită de autori aproape exclusiv
din branșa jurnalistică sau din comunitatea de juriști sau activiști pentru drepturile omului. Ab sența
autorilor aflați în afara acestor branșe este determinată de caracterul dificil al informațiilor delicate,
de accesul deloc facil la numeroase date relevante despre acest subiect și, nu în ultimul rând dde
caracterul legal care îmbracă datele referit oare la caracteristicile reformei.
Preponderența autorilor jurnaliști este argumentată de contactul acesora cu administrția
publică și, la fel de important, cu sursele care furnizează aceste informații. De asemenea, scrierile

10
autorilor cu studii juridice se explică prin exclusivtatea dată de aceditările obținute în cercetarea
legilor și a bagajului de cunoștințe relevat pentru analiza pachetelor legislative formulate pentru
implementarea reformei serviciilor de informații.
Este de remarcat activitatea int ernsă a jurnalistului de investigații Glenn Greenwald de la
publicația The Guardian ale cărui anchete au acoeprit majoritatea evenimentelor ce s -au produs ca
urmare a dezvăluirilor lui Edward Snowden, tot el fiind și autorul cărții care conține dezvăluiril e
fostului anagajat al NSA, cu titlul No place to hide. Edward Snowden, the NSA and the
Surveillance State publicată în anul 2014. Activitatea respectată a lui Glenn Greenwald în
cercetarea serviciilor de informații a devenit cunoscută înaintea publicării acestui volum, prin
titluri precum Would A Patriot Act?, Great American Hypocrites, With Liberty and Justice for
Some sau, A Tragic Legacy1. Succesul lui jurnalistului este explicat prin formarea sa profesională
complexăț G. Greenwald este un fost avocat pe drept constituțional și drepturile omului.
Contribuțiile sale jurnalistice au apărut în special în publicația The Guardian, urmată de The New
York Times și Los Angeles Times2. În februarie 2014, jurnalistul și -a lansat propria organizație
media sub nume le First Look Media3.
În scrierile sale, Greenwald face o radiografie critică a măsurilor adoptate de către
administrația SUA și care vizează reforma serviciilor de informații. Este jurnalistul care a intrat în
posesia scurgerilor de informații din interi orul administrației prezidențiale și NSA cu odi ani
înainte ca Edward Snowden să relateze în detaliu acivitatea ilegală a serviciilor.

1.5 Planul lucrării
Lucrarea este structurată în trei capitole, urmărindu -se raportul cauză -efect pe parcurul
redactări i de la primul capitol până la secțiunea finală dedicată concluziilor.
Atfel, primul capitol, intitutlat Reforma instituțională – elemente de nooutate, este compus
din patru subcapitole: Context, probleme, soluții, Crearea DNI și rolul acestuia în Comuni tatea
Serviciilor de Informații, Noile organisme din structura Comunității Serviciilor de Informații ,
respectiv Statutul informației – transformări și noi abordări. Ordinea acestor subcapitole creează

1 Glenn Greenwald, No place to hide. Edward Snowden, the NSA and the Surveillance State, Metropolitan Books,
New York, 13 mai 2014, p.8; http:// glenngreenwald.net/pdf/NoPlaceToHide -Documents -Compressed.pdf
2 Glenn Greenwald, No place to hide. Edward Snowden, the NSA and the Surveillance State, Metropolitan Books,
New York, 13 mai 2014, p.8; http://glenngreenwald.net/pdf/NoPlaceToHide -Documents -Compressed.pdf
3 Ibidem;

11
de la bun început o cronologie a cercetării. Își propun așadar, să prezinte premizele care au stat la
baza adoptării acestor reforme în SUA, ce probleme au ieșit la iveală după atentatele teroriste din
septembrie 2001, la ce conluzii au ajuns decidenții americani pentru a institui exact aceste
schimbări în Com unittea de Serviciilor de Informații. Cu alte cuvinte, cprimul cpaitol este dedicat
bazei reformelor și a elementelor noi care au luat naștere după 11 septembrie.
Următorul capitol, cu titlul Rolul FBI și CIA în noua arhitectură instituțională, având, de
asemenea, în componența sa, patru subcapitole: Redefinirea rolului FBI, Reforma în cadrul CIA –
puncte slabe și soluții, Proceduri de eficientizare a colaborării agențiilor inteligente,
Caracteristicile capitalului uman – schimbare de paradigmă . Obiectivu l acestui capitol este de a
reliefa cea de -a doua latură a reformei, respectiv implementarea și efectele sale în cadrul
instituțiilor centrale cu tradiție în Comunitatea Serviciilor de Informații, respectiv FBI și CIA.
Totodată, acest capitol demonstreaz ă conexiunea care se realizează între aceste două entiăți
și noua structură, Directorul Serviciilor de Informații (Director of National Intelligence). Este
vorba de redistribuirea sarcinilor și a remodelării ierarhiei în cadrul comunității în contextul în care
DNI, o nouă structură, devine, pentru prima dată, superiorul CIA. Așadar, al treilea subcapitol
relatează modul în care administrația SUA a gândit modul de colaborare dintre DNI și CIA.
Dacă se nasc organisme noi, iar cele vechi sunt refomate, noul r aport instituțional necesită,
la rândul său, un profil al candidatului sincronizat cu grila de obiective adaptată contextului nou
apărut. Prin urmare, ultimul subcapitol tratează această schimbare de paradigmă îndreptată asupra
capitalului uman contractat în Comunitatea Serviciilor de Informații. Obiectivul este de a contura
acest profil cu ajutorul actelor și practicilor care au rolul de a reglementa reforma resurselor umane.
Importanța acestui subcapitol se desprinde din necesitatea cursivității cercetări i prin care se
realizează raportul cauză -efect al ideii principale de cercetare. Nu putem înțelege în totalitate
efectele acestei reforme dacă nu analizăm modul în care aceasta este prouectată a fi aplicată prin
intermediul personalului contractat și, deci , este esențial să observăm cum se manifestă acestea in
latura umană a reformei.
Cel de -al treilea capitol, Disfunționalitățile noului sistem de informații, reprezintă aspectul
practic al cercetării. Își propune să demonstreze cum bunele practici relatate în primele două
capitole își găsesc și o latură a disfunționalității accestora. Bineînețeles, este de așteptat ca reforma
structurală să întâmpine disfunționalități, iar acest capitol tratează exact acest subiect.

12
Primele două subcapitole , Eșecul extern – Atentatele teroriste asupra Consulatului SUA
din Benghazi și Lacune în comunicare – atacul cu bombă de la Maratonul din Boston au fost
incluse în structura cercetării cu scopul de a trata aceste disfuncționalități din două perspective,
respectiv manifest area bilaterală a lacunelor de comunicare din cadrul Comunității Serviciilor de
Informații.
În primul rând, este de remarcat atacul terorist asupra Consulatului SUA din Benghazi,
Libia, care a pus în lumină comunicarea defectuoasă a unui element al admini strației SUA către o
entitate parte a serviciilor de informații. Este aspectul aplicabilității în plan extern al reformei
serviciilor de informații și a coordonării procedurale a instituțiilor astfel încât misiunile externe
întreprinse sub egida SUA să se deruleze cu succes. Evenimentul din Benghazia fost inclus în
aceastp cercetare datorită semnificație pe care o poartă, atacul desfășurându -se la exact 11 ani de
la atentatele teroriste din 11 septembrie. Reprezintă o dovadă a gradului de evoluție a admnist rației
americane în decurs de 11 ani.
În al doilea rând, este vorba, de asemenea, de eșecul intern determinat de aceste lacunde
comunicare, eșecul de a garanta și asigura securitatea cetățenilor americani din teritoriul SUA,
aspect asupra căruia planul de reformă s -a concentrat cel mai mult. Atacul cu bombă din Boston a
demonstrat o etapă a eșecului reformei de a impune sistemul în care toate entitățile din cadrul
comunității pun în comun informațiile pe care le dețin și le operează în mod eficient astfel încât să
contracareze orice amenințare la adresa securității interne.
Nu în ultimul rând, finalul capitolului al treilea, NSA și problema încălcării drepturilor
omului, are rolul de a trata un subiect a cărui expunere a explodat în presa americană, dar și
internațională în anul 2012. Problema activității Agenției Națioanle pentru Securitate (National
Security Agency) este un subiect încă de actualitate și reprezintă o componentă centrală în cadrul
acestui raport cauză -efect. Obiectivul acestui subcapitol este de a trata cea mia stringentă problemă
a comunității care a rezultat din urma implementării reformei post 9/11. De asemenea, are rolul de
a reliefa implicarea directă a structurilor nonguvernamentale și a cetățenilor în rezolvarea acesti
probleme. Est e exact cazul practic rezultat din o întrebare fundamentală a acestei cercetări: până
unde se poate merge pentru a se garanta securitatea statului?
Strcutura lucrării se încheie cu o serie de concluzii care au rolul de a dmeonstra practic care
anume sunt e șecurile acestei reforme și de ce și cum au fost deteminate acestea. De asemenea,
concluziile au fost formulate pentru a explica și latura pozitivă a acestei reforme, succesul

13
administrației americane de a preveni încă un atac terorist de anvergura celui p etrecut în 2001 și
cum a shcimbat total acest aspect politica externă a SUA.

1.6 Metodologie
În procesul redactării lucrării a fost utilizată metoda analitică concomitent cu cea
comparativă și cea a sintezei istorice. Pentru formularea cuprinsului lucrăr ii am analizat, în mare
parte, materialele jurnalistice disponibile pe platformele americane, dar și site -urile oficiale ale
instituțiilor vizate de această cercetare.
Metoda analitică a fost utilizată pentru a realiza o radiografie cirtică a evenimentelo r,
legilor, mărturiilor etc care cuprinde coordonatele cheie ale temei de cercetare. Mai apoi, al doilea
pas al cercetării a fost realizat prin metoda comparativă prin care informațiile rezultate din procesul
analitic au fost comparate pentru a stabili rap ortul de cauză -efect dintre implementarea reformelor
serviciilor de informații și consecințele acestora în planul securității interne, externe și în ceea ce
privește interacțiunea acestora cu drepturile și libertățile cetățenești.
Nu în ultimul rând, sint eza istorică a fost utilizată pentru a relata evenimentele care au
relevat aplicabilitatea concluziilor rezultate din metoda comparativă, fiind vorba de atacurile
teoriste din plan extern, respectiv atacul asupra Consulatului SUA din Benghazi și atacul cu bombă
de la maratonul Din Boston. În această categorie se încadrează și subcapitolul ce face referire la
activitatea NSA și atingerea drpeturilor și libertăților cetățenești.
Lucrarea de cercetare se bazează, în principal, pe surse primare, documentele cel e mai
utilizate fiind Actul Reformei Serviciilor de Informații și Prevenției Terorismului, respectiv
Raportul Comisiei 9/11. Scopul a fost de a porni de la surse independente de viziuni
conceptualizate ori standardizate de către public ori formatori de opi nie. De asemenea, analiza
textelor de lege și a rapoartelor emise de către instituțiile care vizează cercetarea a fost de a observa
perspectiva în care se situează Comunitatea Serviciilor Inteligente; punctul de vedere de la care se
pleacă și aplicabilitat ea lui ulterioară sub formă de proceduri, reforme interne etc.
Complexitatea temei de cercetare a oferit un spectru larg de surse care au facilitat accesul
la informație și la conturarea unei viziuni proprii, critice și de ansamblu asupra reformei sistemul ui
de informați din SUA ca urmare a producerii atentatelor teroriste din 11 septembrie 2001.

14

Capitolul I – Reforma instituțională – elemente de noutate

1.1 Context, probleme, soluții
În urmă cu 16 ani, 19 teroriști și 4 avioane au fost coordonatele car e au zguduit din temelii
iluzia cetățenilor amerciani la adresa securității națiunii lor. Ceea ce părea a fi un element
inimaginabil în mentalul colectiv, a devenit realitate: un atac terorist extern care a spulberat brusc
orice percepție de siguranță pe m ăsură ce numărul victimelor creștea, iar climatul turbulent
intensifica în mod constant întrebarea: Cum am permis acest lucru?
În mod evident, povara acestei întrebări a revenit în responsabilitatea Inteligence
Community, învinuită în mod direct pentru cee a ce a fost numită ”cea mai mare eroare din istoria
serviciilor inteligente americane”. A urmat apoi un șir complex de schimbări în structura societății
Statelor Unite ale Amercii, în care această întrebare a reprezentat doar forma incipeintă a
bulgărelui care, pe parcursul ultimului deceniu, a căpătat dimensiuni care s -au dovedit a fi trecut
dincolo de granița respectării drepturilor cetățenești.
În octombrie 2011, Zoe Baird Budinger, membru al Consiliului prezidențial pentru
consiliere în materie de info rmație externă între 1993 și 2001, mărturisea în cadrul comitetului
senatorial pentru Securitate Domestică și Afaceri Interne urămătoarele aspecte: Este evident că
eșecul nostru de a descoperi incipient scenariul atacurilor teroriste a fost, în multe apec te, un eșec
de transmitere și coordonare informațională și de a concretiza adevărata noastră capacitate. O
ilustrare dezastruoasă a eșecului guvernului nostru de ajustare la o lume interconectată. Guvernul
SUA ar fi putut preveni atacurile dacă FBI, CIA ș i autoritățile centrale și locale ar fi colborat și
acționat asupra informațiilor pe care le dețineau despre teroriști4.
Astfel, reforma structurală a luat ființă la trei ani din momentul atacului terorist, primordial
fiind sistemul legislativ prin care st atul urmărea reglementarea și redefinirea noii realități post
9/11. Primii pași ai reformei structurale impuse de atacurile teroriste au fost realizați la 27
nooiembrie 2002 când președintele în exercițiu, George W. Bush, semna legea cu nr. 4628, Actul

4 Senate Committee on Homeland Security & Governmental Affairs, Statement of Zoe Baird Budinger and Jeffrey
H. Smith , Ten Years After 9/11 : A Statu s Report on Information Sharing, 12 octombrie 2011, p. 1,
https://fas.org/irp/congress/2011_hr/101211smith.pdf ;

15
pentru Autorizarea Sistemului de Informații pentru Anul Fiscal 2003(IAAFY). Actul punea bazele
legale finanțării activităților de ti intelligence cu scopul combaterii terorismului sub toate aspectele
sale și, de asemenea, stabilea crarea Comisiei Naționale p entru Atacurile Teroriste asupra Statelor
Unite ale Americii cu scopul de a examina și raporta împrejurările și cauzele atacurilor teorriste
din 9 septembrie. Ancheta revenea în responsabilitatea Congresului care trebuia să examineze
circumstanțele ataculu i și să elaboreze un set de concluzii bazat pe acestea5. Textul actului a fot
gândit de natură să cuprindă și o valență preventivă a rolului oferit comisiei, întrucât președintele
declara că așteaptă ca raportul final al comisiei să conțină recomandări imp ortante în ceea ce
privește pasi care trebuie adoptați în vederea îmbunătățirii capacitășii de reacționare la un atac
terorist viitor6.
Statutul comisiei era independent de orice structură guvernamentală, fiind organizată pe
principiu bipartizan, număr ega l de membri republicani și democrați. Inițial, pentru a conduce
lucrările comisiei, G.W. Bush l -a numit din partea republicanilor pe fostul secretar de stat Henry
Kissinger, iar de celaltă parte, democrații l -au desemnat pe fostul lider al senatorilor, Geo rge
Mitchell, în funcția de vicepreședinte. Cu toate acestea, o lună mai târziu, ambii lideri ai comisiei
demisionau, motivând posibile conflicte de interese între activitatea lor privată și coordonarea
anchetei7. Atfel, noua conducere a comisiei era forma tă din fostul guvernator republican în New
Jersey, Thomas Kean și democratul Lee Hamilton. Zece membri, cinci democrați și cinci
republicani, au primit un buget de 3 milioane de dolari și un termen limită de 18 luni (mai 2004)
pentru a completa raportul fi nal al circumstanțelor care au dus la atacurile teorroriste din
septembrie 2001 și pentru a redacta partea preventivă a acestuia8.
Organizații reprezentând familiile supraviețuitorilor ori victimelor atacurilor teroriste au
jucat un rol central în desfășur are anchetei. Mărturiile supraviețuitorilor s -au derulat în mod public
începând cu martie 2003, însumând la final 12 audieri publice în decurs de 10 luni9.
Audierile din cadrul lucrărilor comisiei s -au desfășurat pe patru nivele: victimele
atentatului, re prezentanții autorităților locale, experți din Departamentul de Justiție și academicieni

5 Intelligence Author ization Act for Fiscal Year 2002, 27 noiembrie 2002 , titlu B, alin 3,
https://www.congress.gov/107/plaws/publ108/PLAW -107publ108.pdf ;
6 George W Bush, Statement by the President 27 noiembrie 2002 ,
http://www.presidency.ucsb.edu/ws/index.php?pid=79882 ;
7 9/11 Commission, A timeline of the events on September 11, 2001, http://www.history.com/topics/9 -11-
commission ;
8 Ibidem ;
9 Ibidem ;

16
în domeniul terorismului și antiterorismului și, nu în ultimul rând, primarul orașului New York,
directorul CIA, George Tenet, secretarul de stat Colin Powell, secreta rul apărării Donald
Rumsfeld, consilierul pentru securitate națională, Condoleezza Rice, fostul secretar de stat
Madeleine Albright și fostul secretar al apărării, William Cohen. În paralel, președintele G.
W.Bush alături de vicepreședintele, Dick Cheney, au oferit mărturii private, asemeni
predecesorilor săi, Bill Clinton, respectiv Al Gore.10
Cu două luni întârziere față de termenul stabilit de G. W. Bush în IAAFY, la 22 iulie 2004,
Raportul Comisiei 9/11 a fost publicat într -o formă extrem de complexă, al cărei conținut analiza
climatul premergător atacurilor, momentul atentatului în sine și, precum a fost ordonat, două
capitole dedicate soluțiilor preventive: primul tratând o serie de metode în abordarea terorismului,
iar al doilea specificând în mod dire ct măsurile necesare pentru reformarea intelligence
community.
How to do it? A different way of organizing the government (Cum treubie procedat? Un
alt mod de a organiza guvernarea) este intulat acest capitol, fiind menit să demostreze
aplicabilitatea pol iticilor antiteroriste reliefate în precedenta secțiune de recomandări. Problema
endemică a serviciilor americane este identificată și redactată încă din primele rânduri: sistemul
național de securitate instituționalizat de guvernul SUA este, în esență, în că cel construit pentru a
câștiga Războiul Rece. SUA se confruntă la începutul secolului XXI cu o lume total diferită. SUA
nu se mai confruntă cu un număr limitat de adversari puternici, consacrați, ci cu un număr mai
puțin vizibil de formațiuni care doboa ră granițele tradiționale ale statelor națiune și care forțează
un răspuns rapid, vizionar și agil în cadrul confruntărilor.11 Pe scurt, Comisia a identificat 6
probleme la nivelul comunității serviciilor de informații care impun reforma acestora, probleme
evidenția te de atentatele teroriste din 11 septembrie:
1. Bariere structurale și birocratice aflate în calea operațiunilor comune: până în
2001, în cadrul serviciilor d einformații americane accentul se afla asupra fiecărei
agenții în parte, neexistând concep tul de ”operațiune comună/ misiune comună”.
Astfel, importanța surselor de informație integrate a fost neglijată, iar informația

10 History, 9/11 Commission, A timeline of the events on September 11, 2001, http://www.history.com/topics/9 -11-
commission ;
11 9/11 Commission Report , 22 iulie 2004, cap 13, pp 399, https://9 -11commission.gov/report/911Report.pdf ;

17
divizată direct proporțional cu numărul structurilor responsabile cu aceasta din
agenții;
2. Lipsa standardelor de practică univer sale: comisia identifică o informație puternic
scindată. Datele colectate în extern nu au fost corelate cu cele din interiorul țării în
lipsa unui stanrdard uniformizat de aplicare în cadrul agențiilor;
3. Tipologii diferite de management a capabilităților pe ntru colectarea informațiilor:
CIA nu mai reprezenta o structură centrală în prelucrarea și managementul
informației, ci aceste atribuții se pierdeau într -o structură birocratică dificilă, vastă,
de la o agenție la alta, raportul de forțe fiind incert;
4. Capacitate slabă de a stabili priorități și a mobiliza resurse: Agențiile se
concentrau asupra procedurii de colectare a informației, neglijând disimularea
acesteia și prioritizarea ei la nivel național;
5. Suprasolicitarea agențiilor;
6. Utilizarea excesivă a cara cterului ”top secret” al informației: Comisia se referă
aici la nevoia agențiilor de a se deschide mai mult publicului ți de a colabora între
ele. Deschiderea înseamnă oportunitatea unui capital uman nou de a întelege și de
a adapta structura agențiilor la prezent12.
Ancheta celor zece membri ai comisiei a evidențiat necesitatea regăsirii accentului asupra
calității capitalului uman responsabil pentru securitatea națiiunii în fața calității logisticii
informaționale. Unele dintre cele mai nefericite aspecte, notează raportul, au fost eforturile
remarcabile ale oficialilor care au luptat fără succes împotriva tuturor barierelor intituționale.13
Lucrările comisiei au concluzionat cinci mari obiective cu titlu de recomandări după cum
urmează:
• Unificarea strategi ei inteligente și a planificării operaționale îmmmpotriva
teroriștilor islamiști asupra relației intern -extern sub egida unui Centru Național
pentru Antiterorism (NCTC)
• Unificarea intelligence community în subordinea unei poziții noi create în guvern,
Director of National Intelligence

12 9/11 Commission Report , 22 iulie 2004, cap 13, p. 400, https://9 -11commission.gov/report/911Report.pdf ;
13 Ibidem p. 400 -401;

18
• Unificarea experților în antiterorism în cadrul unui sistem care să reunească
viziunile și bunele practici și care să depășească barierele guvernamentale
• Unificarea și întărirea capacității de analiză și supraveghere a Congres ului cu
scopul de a spori calitatea și responsabilitatea instituției
• Întărirea FBI și a responsabilităților pentru securitatea domestică.14

Întrebarea Cum am permis acest lucru? își găsește răspunsul în textul raportului; conform
documentului niciuna dintr e structurile care prelucrau informația nu a deținut un rol ferm în
gestionarea și planificarea informațiilor din interiorul guvernului, în trasarea responsabilităților la
nivelul agențiilor, înregistrarea progresului și, nu în ultimul rând, nicio structur ă nu a deținut o
capacitate rapidă de a transfera informațiile asupra problemelor la nivelul superior, nivelul
decizional, unde acestea și -ar fi putut găsi rezolvarea15. Cu alte cuvinte, responsabilitatea a fost
difuză.
S-a putut observa, totuși, o relație de cooperare între agențiile inteligente în anumite
momente, însă cooperarea formală nu poate crea o ecuație de succes în lipsa acțiunii comune
coordonate strategic. Când agențiile strabilesc legături, una definește problema și caută ajutor la
celelalte. Dacă ele acționează coordonat, în ordinea capabilităților, eficacitatea procesului este
aproape garantată.
Inițial atentatelor, CIA deținea rolul majoritar din punct de vedere operațioanl în lupta
împoriva terorismului și, implicit împotriva al Qaeda, în t imp ce FBI juca un rol secundar, în umbra
birocratică, iar implicarea Departamentelor de Apărare și de Stat era cel mult episodică.16
Așadar, se pot desprinde două avantaje din urma acțiunii coordonate colective: în primul
rând, oportunitatea de a crea o p lanificare coordonată, ceea ce presupune un bagaj de informații
superior în calitate și exactitate și, în al doilea rând, delimitarea responsabilităților astfel încât
existența unui lider de acțiune să eficientizeze orice tip de operațiune strategică.
Aten tatele din 9 septembrie au evidențiat duplicarea suprasolicitantă de informații în raport
invers proporțional cu logistica colectorilor de informație brută la nivel național precum Agenția
Națională pentru Securitate (NSA).

14 9/11 Commission Report , 22 iulie 2004, cap 13, p. 401 -402, https://9 -11commission.gov/report/911Report.pdf ;
15 Ibidem, p . 402;
16 Ibidem, p. 402 -403;

19
Prin urmare, raportul proiecta o ierarhizare a sistemului de informații în cadrul căruia luau
ființă trei noi organisme cu roluri distincte.

1.2 Crearea DNI și rolul acestuia în Comunitatea Serviciilor de Informații
Cea mai importantă entitate guvernamentală cuprinsă în recomandările c omisiei urma să
se constituie prin transferul de la nivelul structurii cunoscute sub denumirea de Director of Central
Intelligence (DCI) în noul rol intitulat Director of National Intelligence (DNI) – Directorul
Serviciilor de Informații având în componenț a sa două arii principale de responsabilitate:
supravegherea centrelor naționale de informații în subiecte specifice de interes pentru guvernul
american alături de coordonarea Programului Național de Spionaj ( National Intlligence Program
– NIP) și supraveg herea agențiilor care contribuie operațional la derularea programului.17 Astfel,
NIC moștenea de la predecesorul său rolul de principal consilier prezidențial în materie de servicii
informaționale. Pentru a reliefa strategia de coordonare structurată a tutu ror agențiilor inteligente,
competența NIC era completată de trei adjuncți, fiecare deținând un rol cheie în trei agenții
principale: Directorul CIA, subsecretarul de apărare și directorul executiv al FBI pentru informații
ori subsecretarul departamentului pentru securitate domestică în materie de analiză informațională
și protecția infrastructurii informațioanle.18 Este de remarcat acest model ierarhic care se constituie
în oglindă cu structura organizațională a Departamentului de Apărare, constituit din tr ei lideri ai
armatei, aviației și forțelor navale, fapt care evidențiază strategia de uniformizare și eficientizare
a procesului inituțional de la nivelul Comunității Serviciilor de Informații.
Se poate observa intenția de a reprezenta simbolic importanța și supremația rolului DNI
din recomandarea comisiei de a plasa biroul acestuia în Biroul Exceutiv al prețedintelui. În egală
măsură, primordialitatea acestui rol este oferită de numirea în post de către Senat și necesitatea
acordării unei audieri în fața C ongresului a persoanei alese pentru a ocupa această funcție. Pe lângă
cei trei adjuncți deja menționați, Comisia recomandă constituirea echipei DNI din 100 -200 de
persoane care să înlocuiască birourile de conducere din cadrul CIA de la acel moment19. Însă,
Actul Reformei Sistemului de Informații și Prevenției Terorismului (Intelligence Reform and

17 9/11 Commission Report , 22 iulie 2004, cap 13, p. 410, https://9 -11commission.gov/report/911Report.pdf ; de aici
înainte se va folosi abrevierea DNI;
18 Gary Thoma s, 9/11 Attacks Forced Changes in US Intelligence, al -Qaeda, 30 august 2011, http://bit.ly/2rFTvsQ ;
19 9/11 Commission Report , 22 iulie 2004, cap 13.1, p. 414, https://9 -11commission.gov/report/911Report.pdf ;

20
Terrorism Prevention Act of 2004) legiferează atât recomandarea Comisiei cu privire la echipa
DNI, cât și componența obligatorie a biroului DNI redactată ierarhic d upă cum urmează:
1. Directorul Comunității Serviciilor de Informații
2. Adjunctul principal
3. Adjunct DNI
4. Consiliul Național de Informații ( National Intelligence Council)
5. Avocatul General
6. Ofițerul Protecției Drepturilor Cetățenești
7. Directorul Științei și Tehnoloie i
8. Executivul Biroului Național pentru Contraspionaj20

Rolul DNI nu se rezumă doar la consilierea președintelui, ori la a avea în directă subordine
Centrul Național Antiterorism (NCTC), ci are responsabilitatea de a fi sursă de informații pentru
primcipalii consumatori ai sistemului, evident președintele, dar și restul consilierilor acestuia
împreună cu specialiștii în elaborarea actelor normative și ale direcțiilor de politică internă ori
externă(secretari de stat, apărare, sucuritate internă și avocatul po porului21.
Practic, din recomandările Comisiei, se distinge următorul aspect: restructurarea serviciilor
de informații americane a fost gândită ca o structură tipică unei corporații, în care postul DNI este
echivalent cu cel al unui CEO, bineînțeles, coordo natele acesteui model fiind adaptate la anvergura
sistemului administrației publice. Postul de CEO al serviciilor de informații a fost trasat astfel încât
să supravegheze direct volumul de informații aflate în interiorul SUA și, în același timp, să
reprezi nte liantul prin care serviciile de informații transmit produsul finit către președinte.
Baza legislativă a reformei a fost completată de adoptarea Intlligence Reform and
Terrorism Prevention Act (IRTPA) în 17 decembrie 2004 de către Senatul și Plenul Came raei
Reprezentanților Stateor Unite ale Americii. Actul a reprezentat pasul firesc al guverului de a
legifera recomandările Comisiei 9/11, instituționalizând DNI ( Director of National Intelligence)
care, conform ad literam raportului comisiei, înlocuia rol ul predecesorului său atât ca Director al

20 Intelligence Reform and Terrorism Prevention Act of 2004 , 17 decembrie 2004, sec. 1013, subsec 103, alin ( c ),
pct (1), (2), (3), (4), (5), (6), (7), (8) *de aici înainte se va folosi abrevierea IRTPA,
https://www.dni.gov/files/documents/IRTPA%202004.pdf ;

21 Ibidem , sec. 1013, subsec 103, alin (d);

21
CIA, devenea șeful intelligence community, avea gradul de principal consilier al președintlui în
Cosiliul Național de Securitate și Consiliul pentru Securitate Internă. Legea precizează că DNI
este responsabil să a sigure bagajul relevant de informații către președinte, conducerile
departamentelor executive, comandanților și șefilor de cabinet, senatului și camerei
reprezentanților, precum și altor persoane considerate relevante de către DNI.22 În fapt, această
preved ere este exact adaptarea modelului corporatist de conducere trasat în recomandările
Comisiei 9/11. Ceea ce introduce în plus legea cu nr 108 -458/17decembrie 2004 față de
recomandările înscrise în raportul Comisiei 9/11 sunt amendamentele ce aduc la cunoști nță
obligativitatea DNI de a furniza informații punctuale, obiective, independente de considerații
politice, care să prezinte o bază formată din toate sursele disponibile agențiilor din cadrul
intelligence community sau altor entități eligibile.23. De aseme nea, actul întărește poziția în stat a
DNI: în afara altor directive provenite din partea președintelui SUA, se bucură de liberul acces la
orice infromație legată de securitatea națională colectată de orice entitate federală.24
Urmând modelul de eficientiz are corporatistă, DNI are, în același timp, rolul stabilit prin
lege de a proiecta bugetul consolidat pentru Programul Național de Informații ( National
Intelligence Program) și de a -l spune aprobării președintelui împrenă cu recomandările asupra
acestuia d in partea celorlalte agenții sau organizații din cadrul Comunității Serviciilor de
Informații ( Intelligence Community)25.
Responsabilitatea integrantă a DNI este legiferată într -o perspectivă complexă. Specialiștii
care au elabrorat Actul Reformei Sistemul ui de Informații și Prevenției Terorismului au luat în
calcul eliminarea uneia dintre problemele care au favorizat desfășurarea atentatelor teroriste,
respectiv lipsa unui organism care să reunească sub un standard solid procedurile operaționale, dar
și bagaul de informații comun, filtrat și disimulat într -o singură formă. În acest sens, actul
precizează că DNI nu formulează doar bugetul pentru NIP ( Programul Național de Informații),
ci participă, de asemenea, alături de Secretarul pentru Apărare, la elabo rarea bugetelor anuale
pentru Programul Integrat pentru Serviciul de Informații Militare și pentru colectarea informațiilor
strategice și a activităților adiacente26.

22 Intelligence Reform and Terrorism Prevention Act of 2004 , 17 decembrie 2004, sec. 102A, alin. (b), pct.( 1), (2),
(3), https://www.dni.gov/files/documents/IRTPA%202004.pdf ;
23 Ibidem, sec 102A, alin. (A), pct. (1);
24 Ibidem, sec 102A, alin (b);
25 Ibidem, sec 102A, alin ( C ), *de aici înainte se va folosi abrevierea IC;
26 Ibidem , sec. 102A, alin ( c ), pct. 3 (A);

22
Așadar, în condițiile date de actul legislativ, orgnismul care concepe bugetul pentru
Programul Național de Informații, este, totodată, cel care supraveghează implementarea acestuia,
atât la nivel strategic, cât și la nivel executional, deci implicit, în procesul de elaborare și
implementare a acestui program, are în subordine persoanele aflat e la conducerea tuturor agențiilor
din cadrul Comunității de Informații.

1.3 Noile organisme din structura Comunității Serviciilor Inteligente
Primul organism, Centrul Național Antitero ( National Counterterrorism Center – NCC)
urma a fi o instituție c onstruită pe bazele Cntrului de Integrare a Amenințărilor Teroriste ( Terrorist
Threat Integration Center – TTIC), însă cu un statut diferit de organizație guvernamentală precum
predeseoarea sa. Raportul precizează că rolul NCTC urma a fi consturit pentru a reuni într -o
singură structură planificarea operațională coordonată și a informațiilor comune prelucrate de un
personal recrutat din mai multe agenții ale sistemului, al cărui lider urma a fi numit de către
președinte, având un rang egal cu un director ad junct de cabinet dintr -un departament27. Concret,
NCTC urma să coordoneze sub conducerea sa analize strategice, prioritizarea tuturor surselor de
informații, fie domestice, fie externe despre organizațiile teroriste transnațioanale cu impact
global. Totodat ă, responsabilitatea NCTC era planificată pentru a asigura un sistem de alertă bazat
pe informațiile primite de la CIA, FBI, Departamentul pentru Securitate Internă sau alte
departamente ori agenții28. Practic, rolul NTCC se poate rezuma ca fiind proiectare a strategică
bazată pe informații și practici teoretice pentru menținerea securității naționale în fața provocării
terorismului.
Cu toate acestea, Actul IRTPA a legiferat aspecte semnificative pentru constituirea și
activitates NCC, asupra cărora Comisia 9/11 nu acordase accent. Pentru început, actul specifică
modalitatea de numire a directorului NCC la care, pe lângă autoritatea președintelui stabilită în
cauză, adaugă un rol trivalent al Senatului: oferirea consimțământului asupra deciziei
președintelui, propunerea unei persoane potrivite pentru funcție sau chiar numirea acesteia în cazul

27 Raportul Comisiei 9/11, 22 iulie 2004, cap 13.1, pp 404 , https://9 -11commission.gov/report/ 911Report.pdf ,*de
aici înainte se va folosi abrevierea NCTC ;
28 Ibidem;

23
împuternicirii sau incapacității desf ășurării atribuțiilor de către p reședinte.29 Totodată, actul
interzice directorului NCC să dețină o altă funcție în cadrul executivul ui.
Metoda de raportare, nespecificată în recomandările Raportului Comisiei, este legalizată
într-o perspectivă bilaterală în care directorul centrului transmite informația în raport de
subordonare către Directorul Serviciilor de Informații, respectiv pre ședintelui SUA.
Din rolul descris sintetic în recomandările Comisiei, IRTPA statuează propunerile acesteia
într-o formă dezolvtată și sustenabilă în cadrul mecanismului de gaarantare a securitășii naționale.
kiusinea primordială a NCTC este redactată în ac t ca reprezentând organizația primordială a
guvernului SUA însărcinată cu analiza și integrarea tuturor informațiilor colectate de către
agențiile SUA ce au caracter referitor la terorism sau antiterorism, cu excepția datelor ce conțin
indici despre terori sm sau antiterorism domestic. Această excepție este explicată prin strategia
executivului american de a eficientiza colaborarea dintre instituțiile inteligente, precum și a
nivelului de prelucare a informației în măsura în care obiectivul era de a elimina orice amibguitate
în prelucrarea acesteia. Prin urmare, informațiile referitoare la acte de terorism sau contraterorism
domestic erau plasate în sarcina Biroului Federal de Investigații, fiind în măsură să aplice proceduri
eficiente în prelucrarea informaț iilor de acest tip datorită infrastructurii interne pe care o acumulase
până la acel moment și nu numai.
Analiza și integrarea informației ca misiune pirmordială a NCTC este eficientizată prin
responsabilitatea Centrului de a planifica și derula operațiuni contra terorismului prin utilizarea
tuturor instrumentelor de putere națioanlă: diplomatice, fiananciare, militare, informaționale puse
la dispoziție de către agențiile comunității inteligente cu scopul construirii securității domestice .30
Datorită respon sabilității de conducere a operațiunilor și a valenței strategice operaționalec
îndreptate împotriva terorismului, NCTC are datoria de a distribui sarcini și roluri departamentelor
și agențiilor partenere în aceste strategii sau misiuni, doar în nișa pe ca re o sigură esența instituției,
respectiv activități ce au o natură antitero și care impn, în mod expres, sunt aplicabile atât de facto,
cât și de jure.31 Totuși, este evident faptul că acetse roluri atribuite NCTC prin lege nu se referă la

29 Intelligence Reform and T errorism Prevention Act of 2004 , 17 decembrie 2004, sec. 1021, titlu I, sec 1 19, alin.
(b), https://www.dni.gov/files/documents/IRTPA%202004.pdf ;
30 Intelligence Reform and T errorism Prevention Act of 2004 , 17 decembrie 2004, sec. 1021, tit lu I, sec 119, alin (d),
pct (2), https://www.dni.gov/files/documents/IRTPA%202004.pdf ;
31 Ibidem, pct (3);

24
natura execuțion ală a misiunilor, misiunea sa fiind stabilită prin IRTPA la nivelul strict teoretic și
strategic, prin umrare și aplicabilitatea misiunilor acestuia preia caracterul de bază al centrului.
La fel de importantă este misiunea NCTC de a garanta furnizarea info rmațiilor colectate și
disimulate prin activitatea sa către toate agențiile aflate în Comunitatea Serviciilor de Informații
astfel încât procesul operațioanl instituit de acestea să nu fie afectat de lacun informațioanle
precum a fost cazul în 9 septembrie 2001.
Așadar, din misiunile stabilite prin lege se desprinde faptul că NCTC este banca centrală
informațională a SUA unde sunt colectate date despre persoane suspecte de terorism, teroriști
confirmați, grupuri teroriste organizate internațional, precum și obiectivle acestora, strategiile,
capabilitățile și rețelele de contact și suport fiananciar și strategic. Cest statut obligă, evident,
cetnrul să reprezinte furnizorul principal de informații având acestă natură, dar, totodată, orice
agenție din carul Co munității poate solicita informații oricând NCTC în măsura în care acesta sunt
concludente în misiunile înreprinse32. Deci sensul distribuției informației este dublu, atât din
interior către Comunitatea Serviciilor de Informații, cât și invers. O comunicare multilaterală este
chiar soluția propusă de Comisia de achetă 9/11 astfel încât problema dsfuncționalității de
transmitere a informațiilor să fie înlăturată. Așadar se obervă aici coordonarea eficientă dintre
organele responaabile pentru reforma serviciil or de informații, de la stadiul teoretic al
recomandărilor Raportului 9/11 la nivel legislativ aplicabil în termen de 108 zile de la data
publicării actului legislativ, ceea ce indică celeritatea impusă de SUA în demersurile sale de a
netezi situația inter nă după atentatele teroriste.
Dacă DNI este principalul consilier al Președintelui în materie de informații și spionaj,
NCTC este princpalul conslier al DNI în materie de informații și operațiuni legate de antiterorism.
Acest rol îl oblgă să verifice confo rmitatea tuturor planurilor strategice, proiectărilor bugetare ale
departamentelor și agențiilor în conformitate cu prioritizarea satbilită de executivul SUA.33
Totodată, NCTC este responsabil pentru furnizarea informațiilor relevante către președinte,
vicepreședinte, Secretarullui de Stat, de Apărare și pentru Securitatea Națională, Avocatului
General, directorului CIA și altor oficiali ai executivului sau comitetelor din Congres.34

32 Intelligence Reform and T errorism Prevention Act of 2004 , 17 decembrie 2004, sec. 1021, titlu I, sec 119, alin (d),
pct (5) , https://www.dni.gov/files/documents/IRTPA%202004.pdf ;
33 Ibidem, alin (f), pct (A), (B), (C);
34 Ibidem pct (D);

25
NCTC are obligația de a -și oferi exppertiza în suportul activității Departa mentului de
Justiție și al Departamentului pentru Securitate Națională în măsura în care acestea întreprind
anchete sau misiuni necesită diseminarea informațiilor ce prezintă caracter terorist35.
Într-un mod anticipativ și extrem de inteligent, IRTPA includ e un punct nou pentru o lege
în acest domeniu, precizând modalitatea de rezolvare a unui posibil conflict în care NCTC se poate
anagaja în cadrul Comunității Serviciilor Inteligente. În acest caz, DNI este responsabil pentru
soluționarea oricărei neconcord anțe în coordonarea activității centrului cu alte agenții inteligente
ori departamente ale executivului.36 Practic, legiuitorii au urmărit corectarea lacunei sistemului
anterior anului 2001, a cărei consecință a fost ambiguitatea preluării rolululi decizion al de către o
entitate în putere în momentele premergătoare atentatelor teroriste.
Al doilea organism nou creat este Centrul Național Contra Proliferare ( National Counter
Proliferation Center – NCPC). Reprezintă o piesă esențială în lupta contra terorism ului: are
misiunea de a centraliza și disemina toate informațiile colectate referitoare la oorice aspect al
proliferării armamentelor grupărilor teroriste.37
În demersul uniformizării standardelor la nivelul agențiilor din cadrul Comunității
Serviciilor de Informații, se înscrie și modelul misiunii și funcționării NCPC, similar precedentului
NCTC. IRTPA îi stabilește rolul de garant al furnizării tuturor informațiilor relevante ce intră în
aria de expertiză a centrului către agențiile, departamentele și r amurile executivului pentru care
acestea reprezintă maaterial facilitator în activitatea pe care o desfășoară. Întrucât structura de
funcționare este similară cu cea a Centrului Contra Terorism, și de această dată, NCPC este
însărcinat să traseze analize s trategice a informațiilor diseminate, în care să cuprindă analize de
capabilități, obiective, strategii, rețele relevante, indivizi ori grupuri organizte implicate în
proliferarea armamentului. În mod implicit, NCPC este responsabil să avertizeze Comunitat ea
Serviciilor Intleigente în cazul în care deține informații cu un caracter iminent amenințător la
adresa securității naționale.38
Spre deosebire de NCC, IRTPA menționează un aspect deosebit asupra caracterului
activității centrului. Misiunile acestuia pot fi suspendate ori dizolvate de către președinte cu

35 Ibidem pct (E);
36 Office of Director of National Intelligence, https://w ww.dni.gov/index.php/ncpc -home , *de aici înainte se va
folosi abrevierea NCPC;
37 Ibidem, titlu I, subsec 119A, alin (b), pct (1);
38 Ibidem, pct. (2), (3);

26
acordul Congresului în cazul în care șeful statului constată că acestea nu îmbunătățesc capacitatea
guvernului SUA de prevenție a proliferării aramamentului de distrugere în masă.39 Prezenta
precizare este inclusă în act ca urmare a derulării activității Comisiei Prezidențiale pentru Arme
de Distrugere în Masă stabilită prin Ordinul Executiv 13328 semnat de președintele G.W. Bush la
6 februarie 2004. Comisia era însărcinată să supravegheze stadiul și activ itatea Comunității
Serviciilor de Informații, dacă aceasta este eficient organizată, specializată în materia capitalului
uman și echipată suficient cu resurse astfel încât să să asigure guvernul SUA cu bagajul
capabilităților inteligente astfel încât acest a să acționeze eficient în fața transferului de informații40.
Practic, aceasta comisie reprezintă un intermediar între executivul SUA și Comunitatea Serviciilor
Inteligente, un intermediar care evaluează constant pregătirea umană, capacitatea de reacție și
nivelul pregătirii logistice asupra proliferării armamentului de distrugere în masă. Astfel se explică
amendamentul introdus de IRTPA asupra responsabilităților NCPC și a dreptului președintelui de
a disponibiliza sarcinile ăndeplinite de centru în caz de neconrodanță, cu alte cuvinte, caracterul
nepermanent al NCPC este rezultatul direct al primordialității Comisiei Capabilităților de Spionaj
în ceea ce privește analiza directă a resurselor de combatere a proliferării armelor de distrugere ăn
masă.
Comunit atea Serviciilor de Informații avea să fie completată 11 ani mai târziu, respectiv în
martie 2015, de crearea unei a treia entități inteligente, Centrul Național pentru Securitate
Cibernetică și Comunicare Integrată (National Cybersecurity and Communicatio ns Integration
Center – NCCIC)41. Administrația Obama introduce, astfel, în 2015, un organism care să se
adapteze la evoluția tehnologică pe care SUA o înregistrase până la acel moment, un facilitator al
securității națioanle menit să combată noile amenință ri venind din scena virutală. Deoarece
sistemul de informații american s -a dezvoltat accelerat și în preponderență în mediul virtual,
transferndu -și bagajul de informații și birocrația caracretistică spre mediul cloud, digitizat,
infrastructura sa necesita în mod expres un ajutor instuțional în derularea activității de spionaj prin
aportul adus garantării și menținerii securității cibernetice. Nu vorbim, însă, doar de securitatea
infrastructurii virtuale a serviciilor de informații, ci de necesitatea de a a coperi un nivel de

39 Intelligence Reform and T errorism Prevention Act of 2004 , 17 decembrie 2004, sec. 1021, titl u I, sec 119, alin (c ),
pct (5) , https://www.dni.gov/files/documents/IRTPA%202004.pdf ;
40 Commis sion o n Intelligence Capabilities, Final Report of Commission on Intelligence Capabilities on WM D, 31
martie 2005, p . 6, https://fas.org/irp/offdocs/wmdcomm.html ;
41 Department of Homeland Security, National Cybersecurity and Communication Center, http://bit .ly/1rEcy1T *de
aici înainte se va utiliza abrevierea NCCIC;

27
siguranță asupra rețelelor instituțiilor publice și a sectorului economic în fața amenințărilor externe
ori interne. Ferocitatea atacurilor cibernetice atinge indici istorici în anii 2014 și 2015, creând o
pantă ascendentă care favoriza aceste amenințăti îndreptate asupra companiilor și instituțiilor.
Legal, până în 2015, Departamentul pentu Securitate Internă a deținut portofoliul
responsabilității securității cibernetice, servind drept principal colector și distribuitor al
informațiilo r cibernetice provenite din spionaj pentru guvernul federal. De aceea, la baza inițiativei
instituționalizării NCCIC se află disfuncționalitatea de la nivelul Departamentului pentru
Securitate Internă de a coordona și delega chestiunea securității cibernet ice către o agenție
specifică din subordinea sa, creâdu -se astfel confuzia responsabilității distribuției informației către
branșa guvernamentală, dar și către public42. Totodată, opțiunea de a crea această agenție
reprezenta o variantă legislativă fiabilă și sustenabilă întrucât acest rol nu putea fi trasnferat către
executivul federal al SUA deoarece, în ciuda autorității sporite și multivalente de a face cunoscute
informațiile legate de securitatea cibernetică aflate în posesia sa, aceasta nu este nelimit ată și este
încastrată în limitări legislative asupra dreptului guvernului de a publica informații sensibile. Prin
urmare, sectorul privat s -ar fi văzut în imposibilitatea de a accesa sau de a furniza informații legate
de atacurule cibernetice, afectând as tfel derularea economiei SUA.
Prin urmare, misiunea NCCIC a fost cosntruită pentru a reduce probsbilitatea și severitatea
incidentelor care pot afecta seminificativ ori compromite securitatea și adaptabilitatea sistemului
informațional și al telecomunicați ilor la nivel național. Pentru a îndeplini această misiune, NCCIC
are obligativitatea de a îndeplini o serie de priorități cu un caracter structural, primordial pentru
activitatea sa, dar și pentru obiectivele operaționale la care se alătură drept colabora tor, respectiv
implementarea strategiei de extindere și dobândire a capabilităților, produselor și serviciilor
ncesare pentru a îndeplini aceste priorități în decursul a 5 ani de la înființare. Aceste obiective vor
fi îndeplinite prin coorodnarea și transf erul de capabilități cu agențiile partenere din cadrul
Comunității Serviciilod Intleigente în așa fel încât întreaga comunitate să beneficieze de rezultatele
înregistrate de NCCIC.

42 Congresional Research Service , Andrew NOLAN, Cybersecurity and Information Sharing: Legal Challanges and
Solutions, 16 martie 2015, https://fas.org/sgp/crs/intel/R43941.pdf , Sumar;

28
Printre prioritățile NCCIC se numără următoarele:
• Atenția sporită asupra coordonării proactive a prevenției și atenuarea amenințărilor
îndreptate spre mediul cibernetic și al telecomunicațiilor care prezintă indicele cel
mai solid de risc la adresa securității naționale;
• Urmărirea integrării operaționale la nivelul statului pr in lărgirea și cimentarea
implicării partenerilor ai IC pentru distribuirea informațiilor relevante ce pot avea
un impact asupra seucrității;
• Înlăturarea barierelor istituționale și tehmologice care împiedică schimbul facil de
informații și înțelegerea cri tică a potențialului impact purtat de amenințările la
adresa mediului cibernetic;
• Menținerea unei capacități de răspuns la un nivel performant astfel încât sistemul
de informații să poată răspunde eficient și imediat atacurilor ciberentice sau la
nivelul t elecomunicațiilor naționale;
• Îndeplinirea rolului de centru de excelență și expertiză pentru chestiuni cibernetice
ori din domeniul telecomunicațiilor pentru părțile interesate;
• Protejarea drepturilor constituțioanle ale cetățenilor americani în derularea
activităților centrului; 43
NCCIC nu a fost conceput ca o structură bloc, ci este format din o serie de echipe
specializate cu rolul de eficientizare a procesului de garantare a securității cibernetice națioanale a
căror activitate se desfășoară 24h/7:
1. Echipa statală de preluare a urgențelor survenite la nivelul computerelo, United
States Computer Emergency Readiness Team – US-CERT: reunește experți în
teorie avansată de rețelistică și digital media pentru soluționarea activității
premeditate îndreptate împo triva rețelelor naționale. Activitatea echipei se bazează
pe dezvoltarea și disimularea eficientă și temporizată a informației pregătită pentru
a fi distribuită departamentelor federale, agențiilor, guvernelor locale,
organizațiilor din mediul privat, dar și partenerilor internaționali. Totul este
realizabil prin intermediul Sistemului pentru Protectia Securitații Cibernetice
Naționale – National Cybersecurity Protection System – NCPS, cu ajutorul căruia

43 Congresional Research Service , Andrew NOLAN, Cybersecurity and Information Sharing: Legal Challanges and
Solutions, 16 martie 2015, p. 24, https://fa s.org/sgp/crs/intel/R43941.pdf ;

29
echipa US -CERT asigură detectarea intrușilor și înlăt urarea amenințărilor de la
nivelul capabilităților federale;
2. Echipa de răspuns în caz de urgențe la nivelul sistemelor cibernetice industriale de
control, Industrial Control Systems Cyber Emergency Response Team – ICS-
CERT: are misiunea de a reduce riscuri le de la nivelul tuturor sectoarelor cu
infrastructuctură specială prin colaborarea integrată cu agențiile din cadrul IC și
coordonarea efoturilor cu guvernele locale sau federale, proprietarii sistemelor de
control sau operatori cibernetici. Echipa este f ormată din experți în domeniul
securității cibernetice și protecției infrastructurii care asigură asistența deținătorilor
sau operatorilor sistemelor speciale prin restaurarea sistemelor informatice și
analiza amănunțăită asupra impactului cibernetic ori f izic de la nivelul acestei
infrastructuri. În plus, echipa ICS -CERT colaborează cu membri internaționali
omologi din mediul internațional pentru a pune în comun și perfecționa bunele
practici dobândite în domeniul lor de expertiză;
3. Echipa de evaluarea s se curității naționale cibernetice și a serviciilor tehnice,
National Cybersecurity Assessment and Technical Services Team – NCATS: oferă
supravegherea scanată digital a securității ciberentice astfel încât să poată identifica
vulnerabilitățile pe care le înt âmpină rețelele părților interesate și asigură, în același
timp, analize de risc cu socpul de a recomanda acțiuni imediate de remediere a
daunelor. Aceste servicii tehnice din denumirea echipei se referă la rolul proactiv
pe care îl deține echipa în a aten ua riscurile exploatabile de părțile dăunătoare,
încluzând capactatea de a cartografia rețelele;
4. Centrul Național pentru Coordonarea Comunicațiilor, National Coordinating
Center for Communications – NCC: coordonează inițierea, restaurarea și
reconstituirea securității cibernetice naționale și a capacității de răspuns în situații
de urgență la nivelul servicilor de telecomunicații. NCC colaborează în acest sens
cu structurile guvernului federal, branșa industrială și parteneri internaționali astfel
încât să obtimă informații legate de context în vederea determinării priorităților
pentru protecție și strategie de răspuns; 44

44 Department of Homeland Securit y, National Cybersecurity and Communications Integration Center, ,
http://bit.ly/1rEcy1T ;

30
Este foarte important de specificat faptul că NCCIC prezintă, la rândul său, o limitare
instituțională. Acesta nu are dreptul să demareze contraofensiva în cazul unui atac cibernetic
major. În această situație, DHS (Departamentul pentru Securitate Internă) deține întreaga
responsabilitate în a oferi atât soluții și suport pentru entitățile afectate, cât și pentru a ordona
contraofesiva ciber entică și de a cere demararea proceselor legale de pedepsire a autorilor.45
Nu în ultimul rând, similar structurilor nou create în urma recomandărilor Commisiei 9/11
din 2004, NCCIC are un rol de planificare strategică a procedurilor de combatere și prevenț ie a
incidentelor și amenintăților la adresa securității cibernetice. Planul structural al NCCIC, National
Cyber Incident Response Plan – NCIRP, se aplică indicentelor ciberentice care prezintă riscul cel
mai mare de a lăsa în urmă daune grave la adresa in tereselor naționale, relațiilor internaționale,
economiei națioanle, drepturilor cetățenești, sănătății sau securității naționale ori asupra încrederii
publicului în instituțiile statului.46
Administrația Obama a creat o instituție care să furnizeze un pla n format din bune practici,
dar și din experiențe procedurale aplicate în cazul în care au existat breșe de securitate care au
permis desfășurarea atacurilor cibernetice cu impact major asupra securității. NCIRP este creat în
colaborare cu Departamentul de Justiție și Apărare, agențiilor din IC cu activitate legată direct de
sectorul securității ciberentice precum NSA (National Security Agency – Agenția Natională pentru
Securitate), cu sectorul privat și guverne partenere din mediul internațional. Așadar, i nformașia nu
are un caracter național, ci este o colecție de bune practici împărtășită cu alte state, cel mai elocvent
fiind exemplul utilizării acestor practici incluse în în interiorul și de către statele membre NATO.47

1.4 Statutul informației – trans formări și noi abordări
Comisia 9/11 trasa foarte clar în 2004 structura recomandată a comunității serviciilor
de informații. Era ierarhia care trebuia să pună capăt confuziei din interiorul comunității inteligente
care eșuase în a împiedica atacurile ter oriste din septembrie 2001. Însă propunerea Comisiei a
suferit, în cele din urmă, modificări, întrucât nu rezolva integral problema transmiterii informației
orizontal. Atfel, CIA publică în anul 2007 noua structură a comunității inteligence americane,

45 Depart ment of Homeland Security , Reporting Cyber Incidents t o the Federal Government, p.3,
http://www.aha.org/content/16/2016cyberincidentquickref.pdf ;
46 Depart ment of Homeland Security , Reporting Cyber Incidents to the Federal Government, p.4;
http://www.aha.org/content/16/2016cyberincidentquickref.pdf ;* de aici înainte se va folosi abrevierea NCIRP ;
47 Ibidem p. 7 -8;

31
ilustrând clar ierarhic traseul ordinelor, unul vertical, a cărui esență este împiedicarea blocajelor
de informație într -o structură ambiguă precum cea anterioară care a permis deficitului de
coordonare să se sedimenteze între agenți ile de informații până în 2 00148.
În 22 februarie 2008 Comunitatea Serviciilor Inteligente lansa Strategia de Transfer
Interinstituțional a Informației sub egida DNI. A fost un proiect inovativ, un start al transparenței
guvernamentale a SUA, obiectivul lui G.W. Bush de a demonstra în ultimul an de mandat că
reformele impuse de administrația sa au condus statul către o consolidare a siguranței naționale.
Modelul publicării acestei strategii a fost, ulterior, preluat și multiplicat nu doar de către DNI, ci
și FBI și DHS (Departamentul pentru Securitate Internă – Department of Homeland Security).
Recunoscând necesitatea stringentă de a îmbunătăți continuu transferul de informații,
DNI a poziționat accelerarea acestui demers drept una din prioritățile top din agenda sa, astfel încât
să finalizeze tranziția de la o cultură a ”necesității de a ști”, caracteristică perioadei Războiului
Rece, la responsabilitatea de a livra siguranță din partea Comunității Serviciilor de Informații
concretizată în structura de bază a misiunii acesteia. Rezu ltatul s -a regăsit în crearea unei rutine
procedurale de transfer informațional între agenții.
Principiul central al strategiei transferului de informații se bazează pe recunoașterea și
asumarea distribuirii informației drept un comportament firesc al col aborării instituțiilor
inteligente, în defavoarea perspectivei tehnologice prin care acestă acțiune a fost văîzută până la
momentul 9/11. Transferul propriu -zis de informații în cadrul IC conceptualizat în strategia DNI
se referă la participarea eficientă în schimbul de date dintre colectori, analiti și utilizatori finalli,
adică decidenții sistemului inteligent, în măsura în care misiunea acestora este bine cunoscută,
adică interesul național de a conserva și garanta securitatea statală.
Ceea ce niciun a ct nu mai precizase până la momentul lansării acestei strategii este și
obligativitatea furnizorilor de informații de a pune la dispoziție cu bună credință, disponibilă într –
o manieră accesibilă, tangibilă, care să fie descoperită într -un timp cât mai scur t.49 Este prima dată
când reforma activității serviciilor inteligente este reglementează și propune obiective din sens
opus, de la sursă la decidenți, ceea ce, cu atât mai mult, indică un real progres al eficientizării și

48 A se consulta Fig. 1 din Anexe
49 Director of National Intelligence, Information Sharing Strategy, 22 februarie 2006, p. 6
www.fas.org/irp/dni/iss.pdf ;

32
planificării metodelor prin care ad ministrația SUA se asigură că își proiectează o viziune
sustenabiă a interesului național de securitate.
Documentul este însuși o demonstrație de lansare a unei noi perspective abordate de
Comunitatea Serviciilor Inteligente, pune bazele noii culturi orga nizaționale care o definește
începând cu 2008, adaptată schimbărilor din societate și evoluției tehnologice la nivel global.
Setează din start premisele unei comunități în care procedurile nu se mia aplică unilateral, ci sunt
perfecționate din ambele sensu ri, atingând toate categoriile de personal implicate: legiuitori,
decidenți politici, militari, agenți speciali ți oficiali ai administrației SUA.
În prelucrarea informației către etapa decizională, strategia DNI este de a -i conferi un
caracter primordia l accesibil către toate părțile decident einteresate astfel încât analiza acesteia să
livreze un rezultat complex, un răspuns complet din toate perspectivele, care să ofere soluțiile
potrivite exact în schema problemelor. Prin punerea în comun a tututorr i nformațiilor, se
încurajează competiția instituțională în procesul analitic. Evoluția de la individual, unilateral spre
multilateral, cooperare interinstituțioanlă și centru comun informațional este evidenț iată în
documentul emis de DNI . Totodată, asumarea responsabilităilor este încă un element cheie pe care
strategia îl urmează și îl situează la baza principiilor d e funcțioanare organizațioanlă.
De asemenea, configurația sistemului suferă modificări: dacă una dintre problemele
endemice care a contirbuit a eșecul din 11 septembrie a fost caracterul închis al agențiilor de
informații, croite să -și asigure propria seucirtate într -un circuit închis, strategia transferului de
informații ilustează trecerea la primordialitatea informației mai presus de orice bar ieră
instituțională. Securitatea este creată în jurul informației și nu în jurul unei agenții propriu zise.
Modelul colaborării are ca obiectiv final responsabilizarea de a furniza perspectiva
comunității de a furniza și împărți o cultură organizațională ce promovează unitatea procedurală,
implicit colaborarea și, nu în ultimul rând, ce încurajează împărț irea informației în cadrul ei.
Există cinci principii plasate la temelia strategiei care au rolul de a conduce la
îndeplinirea obiectivelor stabilite pri n Strategia de Transfer a Informației:
1. Îndeplinirea corectării și diseminării informației prin creșterea potențială a disponibilității
acesteia;
• Comunitatea Serviciilor Inteligente are obligația de menține un nivel maxim prin
care informația este pusă la dispoziția tuturor agențiilor, în mod constant, conform
cerințelor protocolului de securitate. Totuși, obligația nu poate fi îndeplinită dacă

33
IC nu realizează încă de la sursa infromațională și diseminarea și verificarea
concordanței datelor obținute cu re alitatea. Produsul obținut astfel are un caracter
specific și infailibil;
2. Toate datele sunt accesibile și detectabile pentru orice misiune50;
• Pe parcursul activității sale, IC colectează un volum vast de informație, dintr -un
număr direct proporțional de sur se. Cheia eliminării confuziei și gestionării
eficiente a volumului este plasarea informației într -un cadru comun, unde toate
sursele sunt puse în comun astfel încât detectarea informației să fie îndeplinită de
toți membrii IC, iar discernământul conexiuni lor informative devine facil.
Deoarece adesea, analiștii nu cunosc faptul că anumite date pot fi fost deja colectate
de către unul dintre actori, crearea mediului informativ comun creează
circumstanțele favorabile integrării rapide a tutror actorilor impli cați astfel încât
comunicarea internă poate favoriza implicarea continuă și reciprocă în sintetizarea
informației. Cheia acestui principiu este faptul că, indiferent de caracterul
informației, aceasta este accesibilă tuturor analiștilor din cadrul IC, reli efându -se
astfel metoda prin care informația devine accesibilă fără întreupere pentru toți
colaboratorii. Informația poate fi obținută direct și direcționată către un utilizator
acreditat pe lângă o agenție inteligentă, ajungându -se astfel la stadiul în ca re toate
punctele unei situații sau misiuni sunt legate și există un context complet construit
pentru a suporta misiunile întreprinse în deplin control și siguranță51.

3. Distribuirea informației înseamnă cooperare puternică și tangibilă în cadrul misiunilo r
• Se referă la eliminarea barierelor birocratice impuse de sistemul de clasificare a
informației practicat în mod diferit de fiecare agenție inteligentă până la momentul
9/11. Trecerea către un sistem comun de clasificare și punere în comun a
informației, garantând, totodată, protecția datelor, s -a petrecut de -a lungul unei
perioade relativ îndelungate de tranziție din 2001 până în 2008 când Strategia
subliniază expres acest aspect sub forma principiului de implementare;

50 A se consulta Figura 2 din Anexe;
51 Director of National Intelligence, Information Sharing Strat egy, 22 februarie 2006 , p. 10,
www.fas.org/irp/dni/iss.pdf ;

34
4. Dezvoltarea culturii al cărei scop e ste de a recompensa atitudinea care plasează central
practica punerii în comun a informației:
• Acest principiu pune accent pe instruirea personalului astfel încât liiniile directoare
trasate nu doar de prezenta strategie, dar și prin lege, respective prin I RTPA, să fie
concretizate. Distribuirea informației interinstitutional, dar și către partenerii
externi ai IC genrează un model de bază, de încredere pentru fluxul liber de
circulație a informației între partenerii IC și membrii IC;
5. Crearea mediului unic d e distribuție a informației, Single Information Environment.
În strategia DNI, respecta rea acestor principii conduc, t eoretic, la îndeplinirea unei alte
serii de obiective, măsu rabile, concrete și sustenabile.52
Conform figurii nr. 3 din Anexe , principiul nr. 4 își găsește drept obiectiv corespondent
creara Institutului pentru Politica Distriburii Uniforme a Informației, Institute Uniform
Information Sharing Policy and Governance, o instituție care să centralizeze și să asigure aplicarea
procedurilor care garantează înțelegerea mecanismelor acestei politici în conduita profesională a
personalului, o instituție responsabilă pentru livrarea modeleleor de evaluare a politicilor de
guvernare, standardelor din cadrul IC și a personalului acesteia.53
Deci pe de o parte avem o instituție creată special pentru uniformizarea standardelor
aplicate asupra conduite profesionale a personalului, iar de cealaltă parte avem încă un obiectiv
corespondent principiilor: crearea mediului comun de încredere, Common Trust Enviro nment, care
nu reprezintă de facto un organism, ci o practică, evident complexă. Ce înseamnă acest mediu,
această practică? Înseamnă relația de dependență dintre punerea în comun a informației și,
atuomat, punerea în comun a managementului de indentitate, standardelor de securitate, regulilor
de accesare a informațiilor, autorizarea utilizatorior, auditului etc.
În ansamblu, strategia lansată de DNI în anul 2008 se baza pe 5 piloni de acțiune:
1. Guvernanță – Direcționează și impune transferul liber al infor mației;
2. Politică – Traseaă regulile acestui transfer;
3. Tehnologie – Asigură caapbilitățile pentru efectuarea transferului;
4. Cultură – Induce conduita profesională de a pune în practica principiul transferului liber;

52 A se consulta Figura nr. 3 din Anexe;
53 Director of National Intelligence, Information Sharing Strategy, 22 februarie 2008 , p. 12,
www.fas.org/irp/dni/iss.pdf ;

35
5. Economie – Valorificarea tranferului liber – abilitatea de a obține și asigura resursle
necesare pentru constuirea capabilităților de transfer, cât și existența presiunilor externe (
ex: bugetul) care ifluențează modul în care sunt alocate resursele. 54
Eforturile DNI nu rămând singulare în demers ul de a schimba modul de funcționare al
Comunității Serviciilor de Informații din SUA. Strategia lansată de Biroul Directorului nu este
primul pas făcut în acest sens, însă, cu siguranță, este un punct de reper datorită autorității sub
egida căreia a fost elaborată și a expunerii publice de care s -a bucureat la acel moment.

CAPITOLUL II – Rolul FBI și CIA în noua arhitectură instituțională

2.1 Redefinirea rolului FBI
Perioada ce a precedat momentul atacurilor teroriste s -a construit sub forma une i mișcări
browniene în care blamarea sistemului de informații American se constituia în suite de teorii și în
sugestii asupra reformei care inundau opinia publică într -un mod haotic. La trei ani după acest
moment, Comisia 9/11 admitea faptul că a luat în considerare o serie dintre vocile influente din
opinia publică, analizând varianta creării unei noi agenții dedicate colectării informației, care să
copieze modelul britanic, care să se constituie sub forma MI -5 al SUA55. Însă această variantă a
fost respin să de către membrii comisiei, motivând caracterul inadecvat al acestei agenții hibrid,
care, în Regatul Unit, desfășoară lucrări la o scară semnificativ inferioară nevoilor SUA și care
combina practici implementate de conducerea SUA în cadrul Centrului Ant itero, CIA, FBI și a
Departamentului pentru Securitate Națională56.

54 Ibidem, pp. 15;
55 9/11 Commision Report , Organizing America ’s Defenses in the United States , The Future Role of FBI , 22 iulie
2004, cap 13, sect 13.5 , p. 423; https://9 -11commission.gov/report/911Report.pdf ;
56 Ibidem ;

36
Capitalul de imagine dobândit de FBI până la momentul 9/11 fusese dominat de o percepție
colectivă negativă. Activitatea sa era deseori caracterizată ca fiind îndreptată părtinitor către
propriul sistem de justiție în defavoarea misiunii biroului de a contribui la securitatea națiunii.
Conform concluziilor înscrise în raportul final al comisiei, această percepție a fost alimentată de
solicitarea constantă a ajutorului FBI la nivel național î n spețe de natură infracțională.57 Rădăcinile
acestui capital de imagine fuseseră sădite încă din 1993 când președintele în exercițiu la acel
moment, Bill Clinton, îl numea înn fruntea FBI pe Louis Freech, ce avea să rămână în această
poziție până în vara a nului 2001. Politica sa în fruntea biroului a pus accent, mai întâi de toae, pe
rolul agenților din teren, eliminând sediile centrale împreună cu personalul în favoarea acestor
agenți care au dobândit puteri sporite, influență și, foarte important, indepen dență. 58
Identificând problemele endemice din structura competențelor și logisticii Biroului Federal
de Informații, Comisia 9/11 sublinia nevoia imediată a FBI de a -și coordona eficient personalul în
direcția colectării informațiilor de pe întinderea țării , realizării supravegherii și cercetărilor,
urmărirea indivizilor suspecți, colaborării strânse cu autoritățile locale, toate acestea necesitând,
bineînțeles, un standard semnificativ superior față de ceea ce FBI implementase până la acel
momen59.
Prin urma re, conducerea FBI a răspuns acestor recomandări prin adoptarea direcției de a
transforma instituția într -o agenție capabilă să prevină terorismul, nu doar să contribuie la
înnăbușirea lui. Componenta majoră a acestei direcții o reprezeta restructurarea și avansarea
bazelor care prelucrau informația într -o platormă forală și integrate în National Intelligence Plan,
care presupunea adoptarea de noi practici operaționale și îmbunătățirea propriei tehnologii
informaționale60.
Directorul FBI în perioada 4 septe mbrie 2001 – 4 septembrie 2004, Robert S. Mueller, și –
a început mandatul într -un mod neașteptat, iar redesenarea viziunii sale asupra intituției a fost
vitală în era post 9/11. În acest sens, Mueller a introdus reforme în scopul de a multiplica gradul
de autonomie al celor 56 de birouri teritoriale aparținând FBI prin consolidarea și centralizarea

57 Ibidem ;
58 Alfred Cumming, Todd Masse, CRS Report for Congress, FBI Intelligence Reform Since September 11, 2001:
Issues and Options for Congress, 4 august 2004, Sumar , https://fas.org/irp/crs/RL32336.html ;
59 Alfred Cumming, Todd Masse, CRS Report for Congress, FBI Intelligence Reform Since September 11, 2001:
Issues and Options for Congress, 4 august 200 4, p. 11, https://fas.org/irp/crs/RL32336.html ;
60 Ibidem, p.12 -13;

37
controlului sediilor principale asupra tuturor cazurilor de contraterorism și contraspionaj. Un
exemplu semnificativ este crearea unui nou rol în fruntea agenției , respective Director Executiv
pentru Spionaj, precum și instituționalizarea unui Birou de Spionaj cu scopul de a exersa controlul
asupra elementeleor logistice de spionaj fragmentate de către moștenirea preluată de la
predecesorul lui Mueller.61
Reformel e lui Robert S. Mueller au atins, așadar, problema spionajului și a combaterii
terorismului, sub forma a cinci principale acțiuni:
• Accentul acordat amenințărilor interne întrucât 9/11 demosntrase incapacitatea FBI
de a identifica și monitoriza efficient pr ograsul activității susținută de al -Qaeda și
alte grupuri teroriste internașionale care operau pe teritoriul SUA62
• Gestionarea și implementarea analizelor bazate pe toate colecțiile de informații
disponibile63. Așa cum am mnționat, FBI dobândise o practică t radițională de a
alimenta preponderența abordării agresive, nișate a aplicării legii, fapt ce împiedica
dezvloltarea capacității sale de analiză asupra unei sfere lărgite de colecții
informațioanle. Nișarea activității a deteminat un lanț de consecințe viz ibile în
carența de personal calificat corespunzător, dezvoltarea logisticii de a susține
colecții de informații limitate ce rezultau din investigații alese în mod arbitrar
• Demararea unui efort centralizat coordonat la nivel national cu scopul de a colecta
informații despre Osama Bin Laden și al -Qaeda. Deși cele 56 de birouri teritoriale
ale FBI se bucură de un proes facil între gestionarea lucrărilor și implementarea
propriu -zisă a legii, această facilitate nu sa deosntrat a fi efcientă în cazul eforturilo r
antitero, flexibililatea lor fiind diluată într -o aparență ce ascundea, de fapt,
incapacitates FBI de a coordona integrat spionajul la nun nivel avansat, respective
asupra activităților teroriste.64
• Dezvoltarea capacității de analiză asupra antiterorismul ui65. Dacă înainte de 9/11,
FBI se concentra asupra dezoltării în pratică a conceptului de law enforcement,

61 Ibidem, p. 13;
62 Judicial Inquiry Commission , JIC Inquiry Report , p. XV , https:/ /fas.org/irp/crs/RL32336.pdf ;
63 Alfred Cumming, Todd Masse, CRS Report for Congress, FBI Intelligence Reform Since September 11, 2001:
Issues and Options for Congress, 4 august 2004, p. 11, https://fas.o rg/irp/crs/RL32336.pdf ;
64 Todd MASSE and William KROUSE, The FBI: Past, Present and Future , 2 octombrie 2003 , p. 33 ,
https://fas.org/irp/crs/RL32095.pdf ;
65 Ibidem p. 33 -34;

38
momentul istoric a evidențiat inexistena capactății FBI de a dezvolta și prelucra
analiză strategică asupra informațiilor care circulă în cadrul IC.
• Dezvoltarea unui sistem tehnologic pentru reliefarea informației efective66.
Dezvoltarea unilaterală a miusnii FBI de aplicare a law enforcement a creat o
incapacitate logistică imensă a FBI de a dezvolta capabilitatea practică de a stoca
și prelucra datele provenite din spionaj.
Desigur, declararea acestor inițiative reformatoare nu a fost suficientă. Concretizarea
lor și garanția funcționării eficiente asupra structurii unei agenții aflate în tranziție de la un
sistem federal îndreptat către justiție inter nă la o agenție complexă orientată către
colectarea informațiilor și practici antiterorism, necesitau o concentrare deosebită din
partea conducerii FBI. Implimentarea acestor reforme însemna redefinirea orientării
practice și ideologice prestabilită a rețe lei de birouri din întreaga țară și, implicit, a
personalului din întreaga agenție prin acceptarea unui nou concept și abordări, fapt ce
consittuia principala provocare a noii etape evolutive a FBI.
Prin urmare, Biroul Federal de Investigații a creat un i nstrument, Sistemul Strategic
Managerial ( SMS- Strategy Management System), cu scopul de a măsura nivelul
implmentării strategiei FBI de a se recalibra și progresul transformării sale. SMS se
bazează, practic, pe o serie de proceduri care prioritizează acț iunile și inițiativele cuprinse
în strategia Biroului și care identifică rolul fiecărui compenent în cadrul acesteia. Baza
acestui insturment este cercul informațiilor clasificate. SMS stabilește obiective pentru
fiecare dintre cele patru categorii: percep ția colectivă și așteptările cetățenilor americani,
procedurile interne, eficiența capitalului uman și a tehnologiei și resursele agenției. Prin
această metodă, SMS asigură acea acceptare a unei noi concepții, respectiv integrează
activitatea de tip spiona j în toate aspectele misiunii FBI. Cu ajutorul acestui instrument,
fiecare nivel din structura organizatorică a agenției, de la structura centrală până la fiecare
agajat, deține un set de obiective personalizat și un rol bine definit pentru a putea duce la
îneplinire partea sa care asigură derularea strategiei de recalibrare și funcționare67.

66 Ibidem p.34 ;
67 Department of Justice, Statement of Robert S. Mueller, Director Federal Bureau of Investigation Before the House
Permanent Select Committee on Intelligence at a Hearing Entitled ”The State of Intelligence Reform Ten Years
After 9/11”, Washington D.C, 6 octombrie 2011 , p.2, https://fas.org/irp/congress/2011_hr/100611mueller.pdf ;

39
Așa cum sugerează și numele dedicat acestui intrument, rapoartele SMS sunt
derulate trimestial la nivel managerial executiv cu scopul de a rezuma progresul acumulat
în implementarea strategiei FBI și la nivelul ramurilor și diviziilor pentru a monitoriza
sectorul execuțional.68
Pe măsură ce noile atribuții ale FBI au luat amploare, logistica intituțională a generat nevoia
extinderii agenției pentru a putea acoperi bagaju l de informații acumulate atât la nivel central, cât
și regional. Astfel, a apărut nevoia centralizării nu doar a operațiunilor antitero, ci și a celor
generale ale FBI de a asigura securitatea națională. Pentru a susține aceste schimbări, a fost creată
Filiala Securității Naționale ( National Security Branch – NSB) în 2005, care comasa misiunile,
capabilitățile și resursele tuturor componentelor de securitate națională ale Biroului: antiterorism,
contraspionaj, spionaj și arme de distrugere în masă. De asem enea, pe lângă rolul de conducere a
componentelor interne ale Filialei, adjunctul directorului executiv al NSB avea, totodată,
responsabilitatea de a reprezenta oficial FBI în cadrul Comunității de Informații ( Intelligence
Community – IC).69
Pentru a putea îndelini atât așteptările colective, cât și reformele impuse în contextul
tulbure al insecurității instalate după evenimentele din 9 septembrie, FBI a transferat resurse de la
sectorul investigațiilor infracționale către sectorul c privește probleme de sec uritate națională,
adăugând aproximativ 2000 de noi agenți în cadrul programelor de securitate națională doar într –
un singur an70.
Pe scurt, redefinirea misiunii FBI a însemnat procesul de creare a focusului asupra
securității naționale și alinierea agenși ei la această prioritate. Primul pas, centralizarea controlului
și managementului operațiunilor antitero la sediul central, a fost instituit pentru a evita situațiile în
care calea de trasnmitere a informațiilor către nivelul de conducere nu se intersecta cu elemente
componente importante din cadrul instituției. Cel de -al doilea pas, construirea infrastructurii pentru
spionaj, a avut scopul de a îndeplini nevoia de producție și diseminare a elementelor rezultate din
spionaj. Efectul procesului sa resimțit î n strutura organizatorică prin crearea biorului de spionaj în
cadrul sediului central, instituirea Grupului de Spionaj din Teren ( Field Intelligence Group – FIG)
pentru fiecare birou regional de pe teritoriul SUA, suplimentarea resurselor pentru combaterea

68 Ibidem ;
69 Ibidem p. 2-3;
70 Carmen Nobel, How the FBI reinvented itself after 9/11, Harvard Business School, 27 aprilie 2016,
http://hbs.me/1TwJxhO ;

40
terorismului la nivel central, creșterea capitalului uman calificat prin recrutarea specialiștilor în
spionaj și a interpreților lingbistici, crearea sistemuui SMS și dezvoltarea noilor programe de
specializare a personalului FBI.71

2.2 Reforma în cadrul CIA – puncte slabe și soluții
Momentul 9/11 a scos la iveală CIA ca fiind unul din principalii vinovați pentru această
tragedie. Cum CIA a jucat întotdeuana un rol vital în securitatea Statelor Unite ale Americii, având
o tradiție puternic înrădăcinată î n mentalul colectiv și, mai mult decât atât, având în palmares
victoria SUA în Războiul Rece, în mod evident, conducerea agenției a contrabalansat Raportul
Comisiei 9/11 cu propriul raport, finalizat în iunie 2005 și pus la dispoziția publicului abia în an ul
2015. Este ineresant, așadar, de urmărit paralela dintre verdictul anchetei neutre și punctul de
vedere rezultat din cercetarea internă în cadrul CIA.
În iulie 2004, echipa condusă de Thmoas Kean și Lee Hamilton afirma drept măsură
cheie pentru recalib rarea CIA reconstrucția și investiția în capabilitățile de colectare analitică a
informației de către capitalul uman cu scopul de a deveni un efort primar, permanent, care să
reprezinte agenda centrală a directorului agenției72. Prin urmare, Comisia recunoș tea faptul că CIA
daăduse greș în a coordona și disimula eficient informația colectată în jurul evenimentelor din
septembrie, toate din cauza erorilor desfășurate la nivelul capitalului uman contractat.
Prima recomandare redactată în raport atingea nivel ul de conducere al agenției,
stabilind 6 responsabilități cheie pentru directorul CIA:
1. Reconstrucția capabilităților analitice ale agenției;
2. Recalibrarea și creșterea serviciului clandestin prin instruirea performantă a
capitalului uman;
3. Dezvoltarea unui p rogram lingvistic eficient și puternic finanțat;
4. Recrutare diversificată pentru agenții însărcinați cu operațiunile externe. Se
obervă importanța aplicată multiculturalității în cadrul capitalului uman ca fiind
cheia adaptabilității și eficienței misiunilo r externe;

71 Department of Justice, Statement of Robert S. Mueller, Director Federal Bureau of Investigation Before the House
Permanent Select Committee on Intelligence at a Hearing Entitled ”The St ate of Intelligence Reform Ten Years
After 9/11”, Washington D.C, 6 octombrie 2011, p.2;
72 The 9/11 Commission Report, 22 iul ie 2004, cap 13, subcap 13.2, p. 415, https://9 –
11commission.gov/rep ort/911Report.pdf ;

41
5. Asigurarea distincției dintre informația colectată pe cale umană și cea pe calea
semnalelor informatice;
6. Îmbunătățirea balanței dintre operațiunile unilaterale și cele întreprinse în
colaborare cu alte agenții din cadrul comunității serviciilor de informații73;

Se înțelege, deci, că principala problemă identificată era la nivelul conducerii CIA, de
aici trebuia să înceapă reforma, pe un palier descendent, de la vărf, spre bază.
Totodată, exista o recomandare și în ceea ce privește problema împ ărțirii
responsabilităților și asumării rolului decizional de către o singură structură. Raportul preciza că
principala responsabilitate pentru conducerea și execuția operațiunilor paramilitare sub acoperire
ori secrete, trebuia să facă tranziția de sub co nducerea CIA spre responsabilitatea Departamentului
pentru Apărare74. De ce? Pentru că, până la momentul 9/11, CIA avea în atribuțiile sale acțiunile
paramilitare, însă nu investise aproape deloc în dezvoltarea capabilităților necesare derulării
acestor ope rațiuni. Prin urmare, această recomandare este justificată de parametrii financiari:
operațiunile paramilitare sunt mutate sub egida Departamentului pentru Apărare deoarece acesta
avea deja infrastructura necesară, evitându -se un cost suplimentar deloc de neglijat al reformei
serviciilor.
Pentru a soluționa deficitul colaborării dintre teoretic și practic sau, mai specific, dintre
CIA și organele de implementare a operațiunilor complexe, de anvergură, adică armata, se găsește
în raport recomandarea pentru integrarea agenților CIA în antrenamentele și cursurile organizate
pentru soldații americani, cu scopul de a crea o colaborare eficientă a celor două structuri75.
De cealaltă parte, raportul lansat de CIA în vara anului 2005 și desecretizat 10 ani mai
târziu, confirma, în mare parte, șablonul cauză -efect stabilit pentru evenimentele din septembrie
2001. Versiunea lansată publicului în 2015 absolvă Arabia Saudită de orice complicitate în
atentate. De asemenea, recunoaștea disfuncționalitatea organizațional ă de la nivelul culturii
agenției, în care nu exista o unitate a capitalului uman și o viziune comună, bine definită, care să
fie urmată de angajați. Mai mult decât atât, raportul statua franc relația deficitară dintre CIA și
FBI, mai exact coordonarea inf ormațiilor colectate în legătură cu operațiunea condusă de Osama

73 Ibidem ;
74Ibidem, p. 416;
75 The 9/11 Commission Report, 22 iul ie 2004, cap 13, subcap 13.2, p. 418, https://9 –
11commission.gov/report/911Report.pdf ;

42
bin Laden prin intermediul al Qaeda. În materia culpabilității, este procedat identic și în cazul
recunoașterii colaborării defectuoase dintre Agenție și NSA (Agenția Națională pentru Securit ate
– National Security Agency), în ciuda numeroaselor acțiuni manageriale întreprinse în sensul
ameliorării discrepanțelor dintre cele două instituții76. Iar datele confirmă textul raportului: CIA
avea informații despre trei din cei 19 teroriști detonatori cu cel puțin 20 de luni înaintea atentatelor;
NSA avea, la rândul său, informații care creau legături între unul dintre detonatori și rețeaua creată
de liderul al Qaeda; mai mult, CIA a știut că unul dintre detonatori intrase în SUA, însă nu a
comunicat a ceastă informație către FBI; în același timp, un agent FBI atenționa conducerea
Biroului că o persoană suspectă de colaborare cu al Qaeda participă la cursuri de pilotaj.77
Raportul CIA dezvăluia faptul că, la momentul 9/11, capacitatea de răspuns a CIA se
ridica la doar 30%, iar profilul operațional al lui Osama bin Laden nu a fost concretizat decât în
aprilie 2002, deci la 8 luni după atacuri. Este cu atât mai șocantă informația introdusă în raport de
către Inspectorul General, Jogn Helgerson, conform căr eia șeful misiunii din Orientul Mijlociu,
însărcinat cu supravegherea lui bin Laden, își delega deseori atribuțiile adjunctului său, miusiunea
fiind astfel neglijată.78 Ce nu se poate găsi în raportul CIA (OIG Report) sunt posibilele ilegalități
întreprinse de angajații CIA, așa cum scria presa americană în acea perioadă79. Echipa OIG a
concluzionat, în schimb, faptul că angajații CIA nu au fost complet devotați sarcinilor și nu au
asigurat eficiența sarcinilor, deci nu au acționat într -o manieră profesionist ă care să echivaleze
standardele agenției. Mai mult decât atât, raportul OIG îi numea chiar pe acești agenți. Ce înseamnă
acest lucru? Este însăși această abordare întru totul profesionistă încât să se ridice la standardele
Agenției? Pe de o parte raportul recunoștea disfuncționalitatea întregului sistem de a comunica și
a coordona informațiile, însă, de cealaltă parte, se folosea de o serie de nume aleatorii, ușor de
îndepărtat fără consecințe, pe care să le încarce cu această culpă greu de controlat.
Larry Johnson, un fost ofițer CIA angajat atât în misiuni operaționale, cât și în sarcini
analitice, relata în 2015 experiența sa în cadrul Agenției, despre care spunea că a devenit un cadru

76 Central Intelligen ce Agency, Office of Inspector General Report on Central Intelligence Agency Accountability
Regarding Findings and Conclusions of the Report of the Joint Inquiry Into Intelligence Community Activities
Before and After the Terrorist Attacks of September 11, 2001) , iunie 2005 , p 14 , http://bit.ly/2thKH9G ;
77 Tabassum ZAKARIA, Post 9/11 U.S intelligence reforms take root, problems remain, 8 septembrie 2001,
http://reut.rs/2tD4qjv ;
78 Central Intelligence Agency, Office of Inspector General Report on Central Intelligence Agency Accountability
Regarding Findings and Conclusions of the Report of the Joint Inquiry Into Intelligence Community Activities
Before and After the Terrorist Attack s of September 11, 2001) , iunie 2005, p 16 -17, http://bit.ly/2thKH9G ;

79 Ibidem, *de aici înainte se va folosi abrevierea OIG pentru Office of Inspector General

43
puternic politizat, unde meritocrația este devansată de interese pu ternic consolidate în spatele
afirmațiilor publice că Agenția deține un număr impresionant de personal cu cele mai înalte grade
de expertiză, iar toate acele nume învinuite direct pentru eșecul istoric al CIA nu au fost vreodată
retrase din funcție.80
În mod evident, CIA a fost structura profund învinuită pentru tragedia care a răpit viețle
a 3000 de oameni, iar măsurile reformatoare au fost impuse cu o celeritate și complexitate direct
proporțională cu bagajul de culpabilitate pe care îl ducea în spate.
Deși numărul angajaților contractați de către Agenție este clasificat, fostul analist CIA
pentru antiterorism, Aki Peritz, mărtusirea în 2015 că structura ajunsese la un capital uman de
aproximativ 20.000 persoane, dintre care mai mult de jumătate fuseseră contractatae ca urmare a
schimbărilor impuse de eșecul 9/11, cu atât mai mult cu cât media de vârstă a scăzut considerabil
în urma acestor schimbări în politica de recrutare a CIA.81 Informațiile furnizate de fostul angajat
CIA sunt confirmate și de Rap ortul OIG declasificat în acelaș i an cu declarația lui George Tenet,
fost director CIA: experiența capitalului uman contractat scăzuse la o medie de 7,4 ani la un an
după tragedie, față de anul 1998 cânt nivelul se ridica la 12.8 ani, ceea ce indică, firește, această
scădere a mediei de vârstă despre care vorbea Aki Peritz.82
Pe lângă aspectul cantitativ confirmat prin cele două surse, IRTPA plasează sub semnul
certitudinii aspectul calitativ al capitalului uman contractat de CIA după 9/11; actul pune accent
pe responsabilitatea directorului Agenției de a furniza resursele și capabilitățile necesare
dezvoltării și garantării sustenabilității capacităților analitice ale personalului, aspect numit
specific în act drept ”prioritate top”. Alături de aceasta, o al tă responsabilitate primordială pentru
gaenda directorului CIA este dezvoltarea și menținerea unui program lingvistic eficient în cadrul
structurii pe care o conduce.83 Așadar, actul confirmă rezultatele anchetei întreprinse de Comisia
9/11, legiferând și s ubliniind importanța reformei resurselor umane în acest sistem.

80 Justin ROHRLICH, Blind Sports and Inefficiencies: The C IA Before and After 9/11, 14 septembrie 2015,
http://bit.ly/2ru6x8J ;
81 Justin ROHRLICH, Blind Sports and Inefficiencies: The CIA Before and After 9/11, 14 septembrie 2015,
http://b it.ly/2ru6x8J
82 Central Intelligence Agency, Office of Inspector General Report on Central Intelligence Agency Accountability
Regarding Findings and Conclusions of the Report of the Joint Inquiry Into Intelligence Community Activities
Before and After the Terroris t Attacks of September 11, 2001 , iunie 2005 , p. 24, http://bit.ly/2thKH9G , a se consulta
Figura 4 din Anexe;
83 Intelligence Reform and T errorism Prevention Act of 2004 , 17 decembrie 2004, sec. 104A, subsect (b ) , alin ( 5 ),
subsec ( c ), alin (1), (2), https://www.dni.gov/files/documents/IRTPA%202004.pdf ;

44
Întărirea capabilităților nu era văzută doar la nivel lingvistic sau analitic, ci și din punct
de vedere cognitiv: actul precizează obligativitatea de a contracta persoane provenite din med ii cât
mai diverse cu scopul de a oferi Agenției un spectru larg de perspectivă în ceea ce privește
confruntarea multiculturalității în cadrul misiunilor. Textul actului obliga, de asemenea, ca în
termen de 180 de zile directorul CIA să prezinte în fața DN I și a comitetelor serviciilor d
eifnormații din Congres două strategii: pe de o parte una care să detalieze procedura de
implementare a disimulării și analizării informației, iar de cealaltă parte, strategia dezvoltării
capabilităților resurselor umane aș a cum am reliefat anterior.84
Totodată, schimbarea survenită în latura resruselor umane a fost completată de o
bugetare diferită a resurselor și capabilităților destinate luptei contra terorismului. Dacă până în
2001, suma alocată infrastructurii necesare luptei contra terorismului reprezenta 18% din bugetul
CIA, după tragedia din septembrie, una din primele reforme concretizate a fost creșterea acestei
sume cu până la 50% față de valoarea ei anterioară.85
Cercetarea reformei serviciilor de informații ame ricane reliefează clar absența
informațiilor despre reformele concrete adoptate de CIA după 9/11, în mare parte din cauza
caracterului clasificat al acestora. Este cert, totuși, că baza legislativă disponibilă publicului obligă
schimbări drastice nu doar î n derularea activității Agenției, ci și în esența organizării sale.

2.3 Proceduri de eficientizare a colaborării agențiilor de informații
Eficientizarea colaborării dintre agențiile membre IC a fost de la bun începout definită
ca prioritate de top pentr u reforma structurală impusă de atentatele teroriste. Crearea instituțiior cu
organiare și atribuții în oglindă, clarificarea proceselor instituționale, transparentizarea
informațiilor și colaborărilor, stabilirea ierarhiei specifice, fixe din cadrul IC se înscriu în seria
măsurilo recomandate de ancheta Comisiei 9/11 și concretizate, ulterior, prin legea federală.
Acestor recomandări devenite bune practici ale sistemului i se alătură necesitatea de a construi
proceduri comune pentru coordonare operațională între structurile din vârful Comunității
Serviciilor Inteligente astfel încât procesul ce începe prin colectarea informației să prezinte un
deznodământ care să garanteze securitatea națională a SUA.

84 Ibidem , sec. 104A, subsect (d) , alin (A), (B);
85 Justin ROHRLICH, Blind Sports and In efficiencies: The CIA Before and After 9/11, 14 septembrie 2015,
http://bit.ly/2ru6x8J ;

45
Concret, textul legii IRTPA conține o secțiune specia lă care direcționează procedura
de colaborare dintre DNI și CIA, întrucât DNI, structură nou creată, a repoziționat CIA în ierarhia
serviciilor de informații, devenind entitatea care subordonează întreaga IC după șeful statului.
Concret, sunt desemnate tre i structuri pentru a elabora procedurile operaționale obligatoriu
aplicabile între activitatea întreprinsă între ele însele: DNI, Secretarul de Apărare și directorul CIA,
cele două din urmă având statutul de consultanți pentru DNI care deține rolul princip al în
elaborarea acestei strategii. Procedurile vizate sunt destinate direcționării operațiunilor care
implică activitatea Forțelor Armate împreună cu cea derulată de CIA asupra misiunilor pentru
menținerea securității naționale, dar și pentru protecția su rselor și metodelor provenite din
spionajul uman.86 Scopul procedurilor este stabilit la un nivel minim, având două priorități
esențiale de îndeplinit:
A. Repsonsabilitatea comună a directorului CIA împreună cu Secretarul de Apărare în
elaborarea metodelor des criptive pentru perfecționarea comunicării și coordonări în
lanificarea, execuția și garantarea sustenabilității operațiunilor prin îndeplinirea a trei
misiuni:
1. Executarea transferului de informații între oficialii din conducerea CIA și omologii
acestora d in cadrul Departamentului pentru Apărare în planificarea misiunilor
întreprinse de către acestea;
2. Efectuarea schimbului de informații dintre oficialii specificați cu scopul de a crea
garanția că fiecare dintre aceștia are la cunoștință informațiile necesar e dspre
derularea operațiunilor întreprinse fie de CIA, fie de DOF (Department of Defense
– Departamentul de Apărare);
B. În cazul în care atât CIA, cât și DOF întreprind operațiuni separate aflate în aceeași arie
geografică, ele au obligația de a încheia aco rduri comune asupra tacticilor și obiectivelor
impuse în regiune și, de asemenea, să -și demarcheze clar responsabilitățile în zona
operațională pentru a împiedica atât un conflict interinstituțional, cât și duplicarea
eforturilor.87

86 Intelligence Reform and T errorism Prevention Act of 2004 , 17 decembr ie 2004, sec. 1013, subsect (a),
https://www.dni.gov/files/documents/IRTPA%202004.pdf ;
87 Intelligence Reform and T errorism Prevention Act of 2004 , 17 decembrie 2004, sec. 1013, subsect (a); alin (1), pct
(A), (B), https://www.dni.gov/files/documents/IRTPA%202004.pdf ;

46
Obligațiile impuse de I RTPA sunt evident la un nivel minim, nu constituie o rețetă
detaliată a căii către eficiență și sustenabilitate în colaborarea dintre intitutțiile cheie în măsură să
asigure coerența distribuției informației astfel încât ea să capete puterea de a garanta s ecuritatea
națioală. Însă, tot IRTPA precizează în secțiunea descriptivă a DNI, rolul acestuia în elaborarea
acestor proceduri în colaborare cu agențiile a căror expertiză este relevantă pentru îndeplinirea
acestui obiectiv.

2.4 Caracteristicile capitalu lui uman – schimbare de paradigmă
Raportul Comisiei 9/11 concluziona că una dintre problemele fatale detectate în cadrul
anchetei a fost subcalificarea personalului din cadrul Comunității Serviciilor Intleigente.
Subcalificarea se resimțise la nivelul ex perților în interpretare lingvistică, prin urmare, în textul
IRTPA, Congresul marca două aspecte esențiale: în primul rând, subliniază rolul major pe care îl
joacă o forță de muncă care deține abilități solide în interpretarea unei game cât mai vaste de li mbi
străine88.
Prin urmare, recomandarea comisiei este concretizată sub forma textului de lege care
specifică rolul DNI de a proiecta necesitățile ți soluțiile pentru construirea planului de calificare și
perfecțioanre a personalului din cadrul IC. În cal itatea sa de superior al tuturor agențiilor și
partenerilor IC, DNI are responsabilitatea de a identifica necesitățile de nivel lingvistic din cadrul
biroului pe care îl conduce, referindu -se la competențe specifice care să devină un as al
Comunitățiii Ser viciilor Inteligente89.
Dacă Deprtamentul pentru Apărare și Departamentul pntru Educație sunt entitățile care
furnizează planurile de învățare și intruire pentru toți membrii responsabili cu menșinerea
siguranțlei națioanle, DNI are rolul de a supraveghea respectarea implementării exacte a planurilor
stabilite de către cele două departamente.
Rolul DNI nu se oprește la activitatea de identificare și supraveghere, ci întrunește
funcția de furnizor al rapoartelor anuale în fața Congresului care detaliază st area de pregătire
profesională pe care Comunitatea Serviciilor Inteligente o sumarizează în operațiunile întreprinse.
Elementul de noutate reglementat prin lege asupra acestor raporte este caracterul declasificat pe
care îl dețin. Reprezintă un pas enorm î nceput în anul 2004, pe terenul încă fragil lăsat în urmă de

88 Ibidem, subtitlu D, sec. 1041, subsect (b); pct (1), (2), (3);
89 Ibidem;

47
tragedia care a răpit 3000 de vieți. Acest punct din IRTPA demonstrează că actul respinge din sart
orice practică veche, poziționînd reforma doar într -un sens specific, total diferit de orice alt ă
abordare a IC de până atunci, un sens ascendent datorat asumării problemelor și dorinței de a
elimina pentru totdeauna o nouă amenințare similară prin impunerea reformelor structurale.
Clasificarea excesivă fusese cea care afectase comunicarea și, implic it, colaborarea între serviciile
inteligente, iar asumarea acestor raporte anuale declasificate asupra stadiului de instruire a
capitalului uman sunt o dovadă vie a transparenței instituționale și, pânăla urmă, a exerciiului
democratic efectuat în fața Con gresului.
Adaptarea și capacitatea rapidă de răspuns sunt coordonate vitale pentu eficacitatea
operațiunilor IC. Aceleai coordonate sunt transformate în caracter obligatoriu prin lege. Precis,
fiecare membru din Biroul DNI (Office of Director of National Intelligence – ODNI) are obligația
de a supraveghea activitatea unor parteneri IC repartizai specific astfel încât să identifice avantajele
și dezavantajele curiculei de instruire pe care partenerii o aplică personalului contractat.
Informașiile coectate d in această acțiune sunt întrunite în rapoarte periodice înmânate DNI, astfel
încât autoritatea IC să poate crea o imagine de ansamblu care să producă soluții pentru
perfecționare. 90 Punctele principale de interes în elaborarea acestor analize sunt punctate încă din
textul legii:
– Accentul pus asupra curiculei care produce efecte în colecția de informații integrate și a
procesului de analiză;
– Pregătirea personalului din departamentele proprii sau alte agenții sau alte elemente ale
IC91;
Prin urmare, aceste ra porturi au un caracter bilateral: pe de o parte se analizează latura
teoretică, practicile aplicate în instruire și, pe de altă parte, latura pragmatică, cea în care se constată
nielul de pregătire pe care capitalul uman l -a atins în urma aplicării acestei curicule.
Un alt aspect esențial pe lângă adaptare și capacitate rapidă de răspuns, este unitatea
Comunității Serviciilor de Informații, unitate aplicată în plan strategic, operațional, dar și cultural
și profesional. Ce înseamnă această unitate bivalent ă? Datoria DNI de a -și exercita atribuțiile de
unificator la nivelul culturii organizaționale a IC stabilită după model corporatist. Acesta

90 Intelligence Reform and T errorism Prevention Act of 2004 , 17 decembrie 2004, subtitlu D, sec. 1041, subsect (b);
pct (4), https://www.dni.gov/files/documents/IRTPA%202004.pdf ;
91 Ibidem, pct (5);

48
elaborează strategii și curicule comune pentru pregătirea întregului personal din cadrul IC, astfel
încât risurile d ecalajelor apărute în practica birocratică sau operațiunile înreprinse de agenții să fie
menținute la nivel minim92. Conceptul poartă numele de educația integrată încrucișată, sau
educația interdisciplinară ( cross -disciplinary education and joint training ).
IRPTA, sub egida DNI, în colaborare cu directorul fiecărei agenții din IC, pune bazele
Programului Burselor de Studiu din cadrul Comunității Serviciilor Inteligente – Intelligence
Community Scholarship Porgram. În procesul de reformă, Comunitatea nu se rezumă la
perspectiva din interior, ci acordă atenție nivelului exterior. Este vorba de aportul benefic pe care
Comunitatea îl dobândește datorită selecției recurților de calitate93. Înnoirea caracteristicilor
capitalului uman are impact direct asupra efica cității raportului dintre volumul de muncă și
ecompensara financiară. Numeroase cercetări de specialitate arată că diferențele de generația au
un impact asupra motivației capitalului uman. De exemplu, expansiunea laturii anlitice din cadrul
Biroului DNI a necesitat o tranziție în tipologia personalului, rolul său căpâtând o poziție centrală
în activitatea ODNI. Deci reforma resurselor umane în cadrul IC se bazează pe relația cauză -efect
în proporționaliatea generată de stimulentele fiananciare și productivi tatea livrată de angajații sau
potențialii angajați ai Serviciilor Inteligente94.
Politica de a răsplăti performanța și de a recruta oameni lipsiți de experiență este un
garant al încdrederii personalului în acest sistem și pune bazele înțelegerii optime a sistemului de
informații. Scopul ei este de a lansa o abordare empirică bazată pe familiarizarea procedurilor
sistemului. Este încă un pas care contribuie la eliminarea barierelor instituționale. Nicio procedură
nu mai reprezintă un imediment, o necunosc ută, astfel standardele sunt respectate, iar timpul în
care de realizează capacitatea de răspuns scade considerabil pe măsură ce politica resurselor umane
este implementată cu succes în toate structurile și, mai important de atât, cu cât profilul angajatul ui
se înnoiește, iar media de vârstă scade.
Problema resimțită de Comunitatea Serviciilor inteligente până în 2006 se manifestă
sub forma deficitului de personal eligibil, o disproporționalitate în cadrul sistemului care a pus
piedici implementării aceste i reforme recomandate de Comisia 9/11. La momentul 2008 exista, pe

92 Intelligence Reform and T errorism Prevention Act of 2004 , subsect 1002,
https://www.dni.gov/files/documents/IRTPA%202004.pdf ;
93 Ibidem, subsec 1003;
94 Kevin Lehy, James McGinley, Jennifer Thompson, Tim Weese, Intelligence Community Assessement:
Generational Differen ces in Workplace Motivation , p.2, http://bit.ly/2spWdQv ;

49
de o parte, un dezechilibru între concentrația personalului contractat după atentatele teroriste și, de
cealaltă parte, o bază extinsă de personal eligibil restras din activitate, ceea ce a determinat nevoia
acută pentru renașterea angajărilor. Cauza dezechilibrului sunt bugetele subfinanțate și
constrângerea politicii de angajare în anii 1990, ceea ce s -a proiectat pe termnem lung până la
momentul când Comunitatea avea nevoie să impună refo rmele structurale neceesare după atentate,
însă contextul structurii organizaționale îngreuna acest proces.95
Schimbarea caracteristicilor eligibile pentru personal este un cheie livrată de condițiile
externe, adică prin dinaica demografiei, prin care DNI redesenează structura pe care o conduce în
așa fel încât să -și creeze contextul care să faciliteze implementarea reformelor structurale. Actele,
studiile și rapoartele care au ifentificat și concluzionat necesitățile comunității după atentatele 9/11
indic ă schimbarea a patru coordonate esențiale în măsurarea porfilului candidatului după cum
ilustrează figura 196:

Trecerea de la obiectivul ”need to know” (nevoia de a ști) la responsabilitatea de a livra
rezultate este reflectaă, inveitabil, în schimbarea profilului candidatului: de la responsabilitatea
pentru o singură sarcină, la capacitatea de a rezolva multiple porbleme, de la muncă individuală,
la rezultate obținute în echipă, de la comunicarea directă (verbală ori telefonică) la comunicarea
digitaliz ată, rezultatul fiind un candidat deschis la schimbări, lipsit de reticențe, cu o capacitate

95 Kevin Lehy, James McGinley, Jennifer Thompson, Tim Weese, Intelligence Community Assessement:
Generational Differences in Workplace Motivation , p.4, http://bit.ly/2spWdQv ;
96 Ibidem , p.5;

50
continuă de adaptare și învățare97. Noul val demografic, generația Y, prezintă o tipologie modelată
după schimbările din societate determinate de globalizare, impli cit digitalizare. O generație
orientată către digital, pragmatică și competentă, eficientă în self -managing. Societatea secolului
XXI conferă individului un simț accentuat de independență, aspect reflectat și în profilul
candidatului serviciilor, a cărui d ependență procedurală nu mai exstă. Activitatea sa nu se mia
blochează înn iureșul birocratic creat de aceste structuri până în 2001, un model moștenit din era
Războiului Rece.

CAPITOLUL III – Disfuncționalitățile ale noului sistem de inf ormații

3.1 Lacune în comunicare – atacul cu bombă de la Maratonul din Boston
După teroarea instalată de atacurile teroriste din 9 septembrie, trans ferul informației
între agențiile Comunității Inteligente a devenit o prioritate națioanlă, evidențiat ă chiar și prin

97 Kevin Lehy, James McGinley, Jennifer Thompson, Tim Weese, Intelligence Community Assessement:
Generational Diffe rences in Workplace Motivation , pp.4, figura 1 , http://bit.ly/2spWdQv ;

51
crearea Departamentului pentru Securitate Internă al cărui rol esențial era împiedicarea cu orice
preț a infiltrării teroriștilor pe teritoriul țării, dar și în bazele de informații ale SUA. Facilitarea
transferului de informații între inst ituiile care aplică legea nu a fost niciodată o sarcină ușoară, dat
fiind că atât instituțiile federale, cât și agențiile locale sunt dependente de colectarea informației
pentru a construi securitatea cetățenilor.
Ceea ce nu a reușit Comunitatea să refor meze a fost modul de colectare a informației.
Dacă a reușit să creeze un mediu comun pentru distribuția datelor, a eșuat în a crea o procedură
comună de colectare a acestora. Fiecare agenție a păstrat propriile metode pentru colectarea
informației relevant e pentru activitatea sa, tehnici proprii, surse proprii, deci inevitabil, informația
variază între membrii IC. Cu cât această varietate se estompează, iar informația este transferată
cum se cuvine, modele și activitățile suspecte devin mult mai ușor detect abile, iar posibilele atacuri
sunt dejucate. Un exemplu semnifcativ pentru deficiența acestui sistem de transfer este
bombrdamentul de la maratonul din Boston din 15 aprilie 2013 când două bombe au explodat în
apropierea liniei de finish, ucigând trei spec tatori și rănind peste 260 de oameni98. Autorul, un
tânăr de 19 ani, originar din fost republică soviectică Kârgâstan, locuitor al SUA timp de 10 ani,
plănuise atacul împreună cu fratele său, nefiind afiliați niciunei organizații sau plan terorist99.
Dacă F BI, agenția care deținea informații despre acest tânăr înaintea producerii atacului, ar fi
transferat informația către autoritățile locale din Boston, este foarte probabil ca această practică să
fi asigurat dejucarea planurilor lui Dzhokhar și ale fratelui său.
Tamerlan Tsarnaev, fratele mai mare, coautor al bombardamentului, fusese interogat
de către FBI cu doi ani înaintea producerii atacului după ce guvernul de la Kremlin a solicitat
administrației SUA acest lucru pentru a inspecta potențialele legătur i pe care acesta le putea avea
cu extremismul islamic. FBI a declarat la acel moment că, în urma analizei bazelor de date
gurvernamentale, a istoricului apelurilor și site -urilor accesate, a luat decizia de a -l interoga pe T.
Tsarnaev îmrepună cu familia s a ca parte din ancheta derulată100. Biroul Federal de Ivestigații a
concluzionat atunci că ancheta nu relevase nicio activitate de tip terorist în istoricul lui Tsarnaev
sau familiei lui, achitându -l de orice suspiciune. Raportul emis de FBI pe 22 aprilie 20 11 descrie

98 Alan Yuhas, Boston Marathon bomber Dzhokhar Tsarnaev :I am guilty and I am sorry ”, Boston, 24 iunie 2015,
http://bit.ly/2rRW0qz ;
99 Alan Yuhas, Al-Qaida leader:”grave consequences” fo r US if Boston bomber executed, Boston, 1 iulie 2016,
http://bit.ly/298ka8o ;
100 Alan Yuhas, Boston Marathon bomber Dzhokhar Tsarnaev :„I am guilty and I am sorry ”, Boston, 24 iunie 2015,
http://bit.ly/2rRW0qz ;

52
sintetic interviul pe care T. Tsarnaev îl susținuse în fața agenților federali, însă nu include și pasaje
sau citate directe din răspunsurile acestuia, ci doar o interpretare a celor declarate de Tsarnaev101.
Informații despre el existau atât de p artea serviciilor de informații americane, cât și de partea
guverului rus, întrucât cariera de boxeur profesionist construită în SUA îl făcuse remarcat
publicului. T. Tsarnaev afirmase în cadrul interviului acordat FBI că dorința sa este de a fi parte
din echipa olimpică a SUA, iar orice alt motiv pentru a fi investigat nu poate fi valabil102.
Originea sa și apartenența la religia musulmană l -au plasat la intersecția intereselor
globale dintre politica antiteroistă practicată de SUA și pârghiile prin care Al -Qaida urmărea să -și
justifice acțiunile ofensive la adresa inamicului său, administrația amricană. Însă neafilierea
fraților Tsarnaev la organizațiile teroriste sau a unei operațiuni plănuite de acestea în derularea
atacului de la maratonul din Boston inv estigate de autoritățile americane, dar și de presa centrală,
își găsește corespondent în raportul publicat de FBI în care Tsarnaev declară că nu are legături cu
o comunitate de musulmani, iar majoritatea prietenilor lui sunt americani și nu musulmani.103
Totodată, Tsarnaev relatase că respectă toate religii lumii și că nu frecventează website -uri care
conțin material extremis de origine islammică.104
O anchetă a platformei whowhatwhy.rog contrazice informațiile incluse de FBI în
raport, argumentând prin fapt ul că cererea de naturalizare a lui T. Tsarnaev rămăsese
neconcluzionată până la momentul morții sale. Documentul fusese oprit de Programul pentru
Cntrolul și Verificarea Aplicațiilor și Rezoluțiilor (Controlled Application Review and Resolution
Porgram – CARP), un program de securitate prin care guvernul American întârzie sau exclude, în
bază legală, cererile de naturalizare a mulți aplicanți din Orientul Mijlociu, sudul Asiei etc. Baza
legală se referă la anumiți indici care sunt atribuiți candidaților pe ntru după ce sunt verificați de
serviciile inteligente pentru a se descoperi orice posibilă legătură a acestora cu grupările
teroriste105. Ceea ce înseamnă că Tamerlan Tsarnaev era indicat ca posibil suspect periculos pentru
securitatea internă în bazele de date ale CARP.

101 Federal Bureau of Investigation , Report of Tamerlan Tsarnaev Interview , 22 aprilie 2011, p.1
www.archives.fbi.gov/tsarnaevinterview ;
102 Eric Levenson, Boston bomb er Tamerlan Tsarnaev told FBI he never picked a fight, CNN, 11 aprilie 2017,
http://cnn.it/2rmlSYe ;
103 Federal Bureau of Investigation , Report of Tamerlan Tsarnaev Interview , 22 aprilie 2011, p.1 -2
www.archives.fbi.gov/tsarnaevinterview ;
104 Ibidem;
105 James Henry, Tamerlan Tsarnaev ’s Immigration Recors Reveal FBI Bombshell, 11 mai 2016,
http://bit.ly/2sk1tI7 , *de aici înai nte se va utiliza abrevierea CARP;

53
În 2014, Inspectorul General din cadrul Biroului Directorului Național al Informațiilor
(ODNI), în colaborare cu CIA, Departamentul pentru Securitate Internă și Departamentul de
Justiție, lansa Raportul Declasificat al Informațiilor referi toare la împrejurările care au condus la
atacul cu bombă din Boston. Raportul recunoaște faptul că Serviciul Federal Rus de Securitate
(Russian Federal Security Service – FSB) transmisese în septembrie 2011 către CIA aceleași
informații pe care FBI le prim ise în primăvara aceluiași an. CIA a transferat datele primate de la
FSB către NCTC (National Counterterrorism Center), către FBI, Departamentul pentru Securitate
Internă și Departamentul de Stat pentru a le confrunta cu bazele de date ale acestor institu ții.106 În
urma acestui transfer, NCTC, Centrul National Antiterorism, l -a inclus pe Tamerlan Tsarnaev pe
lista suspecților. Totodată, raportul concluzionează clar responsabilitatea primară a FBI asupra
informațiilor premergătoare atacului cu bombă.
Concluz iile asupra eșecului FBI de a preveni acest eveniment sunt legate de
pronunțarea Departamentului de Justiție care a identificat insuficiena aplicării procedurilor de către
agentul principal care s -a ocupat de cazul Tsarnaev încă din 2011 când a fost realiz at interviul.
Insuficiența aceasta este tradusă prin lipsa extinderii anchetei asupra familiei și prietenilor lui
Tsarnaev, locurilor frecventate de acesta, persoanelor care au intrat ăn contact cu el, fostei iubite
ori colaboratorilor.107 Mai mult decât atâ t, analizat DOJ (Departamentul de Justiție) concluzionase
că agentul FBI nu folosise toate informațiile relevante în conturarea rezultatelor anchetei la timpul
potrivit și că nu a folosit sisteme de cercetare aprofundată asigurate de către FBI.108
Intervine , aici, și dovada lipsei trasnferului de date și a colaborării structurilor
inteligente federale cu autoritățile locale. Conducerea FBI admitea faptul că nu avea la cunoștință
niciun document împărțit cu autoritățile locale anterior producerii atacului în Boston109.
Textul raportului demosntrează detaliat parcursul deficitar al informației, lacunele
insittușionale și disfuncționalitatea FBI de a -și face cunoscut sistemul de lucru I procedurile
digitale către personalul contractat, statuând neprevenirea atacu lui cu bombă de la maratonul din
Boston din aprilie 2013 drept eșecul FBI de a coolabora cu agenșiile din cadrul Comunității

106 Inspector General of the Intelligence Community, Uncla ssified Summary of Information H andling and Sharing
Prior to the April 15, 2013 BOSTON MARATHON BOMBINGS, 10 aprilie 2014 , p.1, http://bit.ly/2rmIpnJ ;
107 Ibidem, p. 9;
108 Ibidem;
109 Inspector General of the Intelligence Community, Uncla ssified Summary of Information H andling and Sharing
Prior to the April 15, 2013 BOSTON MARATHON BOMBINGS, 10 aprilie 2014 , p.10, http://bit.ly/2rmIpnJ ;

54
Serviciilor Inteligente și de a pune în comun informația deținută despre autorii atacului nu doar cu
acestea, dar și cu autoritățil e locale.
În final, Comunitatea Serviciilor Inteligente lansează doupă recomandări majore pentru
înșăturarea acestei disfuncționalități din structura FBI:
1. Departamentul de Justiție și Departamentul pentru Securitate Internă recomandă
colaborarea FBI cu DH S penntru clarificarea circumstanțelor prin care personalul FBI
responsabil cu prelucrarea datelor despre Tsarnaev să își modifice metoda de lucru, în
special pentru cazurile îchise, nepublice;
2. DOJ recomandă, de asemenea, ca FBI să ia în considerare trasnf erul informației ce are
caracter de amenințare către autoritățile locale și statale în mod proactiv și uniform prin
utilizarea unei proceduri de notificare a acestor autorități atunci când există date referitoare
la posibile acțiuni teroriste sau a evidenț ierii unui suspect110.
Prin urmare, cazul fraților Tsarnaev a fost o dovadă nefericită a faptlui că reforma
structurală impusă în Comunitatea Serviciilor Inteligente încă prezenta disfunționalități de
implementare la 12 ani de când administrația Bush dăde a startul celei mai radicale reforme din
structura serviciilor inteligente. Una dintre cheile ei, transferul și împărțirea informației la nivel
interinstituțional, a dat greș în cazul maratonului din Boston, determinând derularea unuia dintre
eșecurile răs unătoare ale comunității în decada post 9/11.

3.2 Eșecul extern – Atentatele teroriste asupra Consulatului SUA din Benghazi
11 septembrie 2012, la exact 12 ani de la producerea celui mai sângeros atac terorist
din istoria Statelor Unite ale Americii, la 8000 de km depărtare, pe continentul African, în orașul
Benghazi, Libia, Consultatul SUA era atacat și incendiat, urmat la câteva ore, un alt atac era
îndreptat asupra unei anexe din oraș aparținând aceleuiași cosulat. Consecințele atacului, trei
oficiali aamericani omorâți în incendiu plus ucideres ambasadorului SUA în Libia, Christopher
Stevens și încă 30 de americani evacuați din împrejurimi111.
Dacă inițial atacul ărea a fi fost produs de o muțțime înfuriată de un material video,
viral la acea vreme în SUA, prin care Islamul și Profetul Muhammad erau luați în derâdere, mai
târziu, oficialii americani aveau să confirme caracterul terorist al atacului asupra Consulatului

110 Inspector General of the Intelligence Community, Uncla ssified Summary of Information H andling and Sharing
Prior to the April 15, 2013 BOSTON MARATHON BOMBINGS, 10 aprilie 2014 , p.25 -26, http://bit.ly/2rmIpnJ ;
111 CNN Library, Benghazi Mission Attack Fast Facts, 31 august 2016, http://cnn.it/2rmSpgw ;

55
SUA. Ancheta a fost finalizată după doi ani, costând 7 milioane de dolari, fiind unul din cele mai
politizate capitole din mandatul de secretar de Stat al lui Hillary Clinton. Circumstanțele și
împrejurările care au favorizat atentatul și concluziile finale ale anchetei au fost curpinse într -un
raport de 85 de pagini întocmit de Senat, resp ectiv Comitetul pentru Informații. Raportul învinuia
direct Departamentul de Stat și Comunitatea Serviciilor de Informații pentru eșecul de a preveni
cele două atacuri teroriste asupra misiunii diplomatice a SUA din Benghazi. Aparținând
Comitetului din cad rul Senatului, caracterul documentului era, firește, bipartizan. Sunt relatate
numeroase concluzii cu privire la aceste atacuri și, totodată, conține o anexă redactată de către
CIA.
Conncluzia centrală a raportului demonstra vina directă a Departamentului de Stat aflat
atunci sub conducerea secretarului Hillary Clinton pentru eșecul de a întări măsurile de securitate
pentru misiunea diplomatică din Libia în ciuda avertismentelor primite de la Comunitatea
Serviciilor de Informații. Dar, vina nu a fost stabi lită unilateral, raportul menționând clar eșecul
serviciilor inteligente de a distribui informația despre existența avanpostului CIA alături de armata
SUA. Mai mult decât atât, comandamentul militar al SUA din Africa nu avea la cunoștință
existența acestui avanpost al CIA și că Pentagonul nu avea capabilitășile necesare pentru
mobilizrea resurselor în scopul de a proteja structurile externe din componența Departamentului
de Stat112.
Prețul acestei anchete nu s -a ridicat doar la suma de 7 milioane de doalri, ci și la
utilizarea adițională a capabilităților utilizate de FBI în derularea anchetei din cauza îngreunării
acestu proces de către factorii locali și, nu în ultimul rând, prețul a 15 vieți care contribuiseră în
procesul anchetei pe teritoriul orașului Be nghazi.113
Contextul care a favorizat acest indicent fusese creat în urma deteriorării condițiilor de
securitate din zonă la un an după înlăturarea dictatorului Moammar Gaddafi. Așadar, condițiile
amenințătoare erau bine cunoscute de serviciile inteligente din SUA. Totuși, raportul cncluzionase
că, în ciuda deteriorării condițiilor de securitate din Benghazi și a tutror avertismentelor ample,

112 U.S. Senate Select Committee on Intelligence, Review of the Terrorist Attacks on U.S. Facil ities in Benghazi,
Libya, September 11 -12, 2012, 15 ianuarie 2014, https://benghazi.house.gov/NewInfo , p.4;
113 Adam Goldman, Anne Gearan, , Senate report: Attacks on U.S. compounds in Benghazi could have be en
prevented, 15 ianuarie 2014 , http://wapo.st/2skKs0A ;

56
relația dintre Departamentul de Stat și misiunile CIA din zonă, dar și sediul central, se afla într -un
stadiu pericu los de rece și lipsită de coeziune pentru siguranța misiunilor diplomatice114.
Bineînțeles, de cealaltă parte, Departamentul de Stat și -a folosit dreptul la replică,
argumentând că eforutrile sale pentru a întări securitatea posturilor aflate în afara gra nițelor statului
au fost constante pe parcursul secretarului Hillaty Clinton, cu atât mai mult cu cât departamentul
implementează schimbări sugerate de structuri independente.115 ”Din moment ce riscul nu poate fi
eliminat niciodată din atribuțiile noastre di plomatice, este obligatoriu să lucrăm permanent pentru
micșorarea acestuia”.116 Totodată. Departamentul de Stat a motivat decizia neimplicării într -o
acțiune preventivă anterior atacului din prisma posibilităților atingerii unor interese delicate în
zonă, te mându -se că o interveție americană în Libia ar fi generat un conflict în lanț între trupele
americane și atutoritățile locale. ”Este necesar să adoptăm decizii grele când se pune problema
dacă Statele Unite ar trebui sau nu să opereze în arii periculoase î n afara granițelor sale”117
Prin vocea purătorului său de cuvânt de la acea vreme, Marie Harf, Departamentul de
Stat susținea că raportul emis de Senat nu include toate circumstanțele atacului și nu dezvoltă un
plan clar din care să se înțeleagă aceste cir cumstanțe.118
După cum am spus, comunicarea dintre CIA și Departametul de Stat a fost
problematică din cauza necoordonării capabilităților contingente și inteligente repartizate pentru
siguranța acelei regiuni, respectiv pentru misiunea diplomatică din Beng hazi. Asta a însemnat că
întreaga conducere CIA repartizată în regiune, împreună cu echipa de agenți, parte a forțelor de
elită, nu au fost prezente în formulă completă la momentul declanșării crizei119.
Conform raportului, 6 agenți CIA înarmați și un anal ist lingvistic au făcut parte din
echipa care a răspuns prin foc asupra atacatorilor de la Consulat la 30 de minute după producerea
atacului. Evident, inferioritatea numerică a determinat un contrarăspuns marcat drept chinuitor de

114 U.S. Senate Select Committee on Intelligence, Review of the Terrorist Attacks on U.S. Facilities in Benghazi,
Libya, September 11 -12, 2012, 15 ianuarie 2014 , p.7-8, https://benghazi.house.gov/NewInfo ,;
115 Republican National Committee, Clinton’s Accountability Review Board was hardly independent, 22 octombrie
2015, https://gop.com/clintons -accountability -review -board -was-hardly -independent/ ;
116 Department of State, Accountability Review Board Benghazi, 22 octombrie 2015, http://bit.ly/ 2rSIwed ;
117 Ibidem;
118 Adam Goldman, Anne Gearan, 15 ianuarie 2014, Senate report: Attacks on U.S. compounds in Benghazi could
have been prevented, http://wapo.st/2skKs0A ;
119 U.S. Senate Select Committee on Intellig ence, Review of the Terrorist Attacks on U.S. Facilities in Benghazi,
Libya, September 11 -12, 2012, 15 ianuarie 2014 , p.11, https://benghazi.house.gov/NewInfo ,;

57
ancheta Senatului, echipa încercând să supraviețuiască ofensivei atacatorilor.120 Contraatacul
întârziat sau, mai bine spus, len și îngreunat, al forțelor militare nu a fost, totuși, deliberat, precum
notează și raportul. Ceea ce s -a întâmplat cu adevărat a fost o comunicre deficita ră a informațiilor
furnizate prin spionaj, în ciuda faptului că exista un canal de comunicare bine consolidat între
instituții.
În săptămâninle premergătiare atacului, CIA avea informații despre starea din
Benghazi: condițiile se înrăutățeau, informațiil e care indicau escaladarea tensiunilor din regiune
sub formă de amenințare directă la adresa SUA se multiplicau pe zi ce trece. În august, cu trei
săptămâni înaintea atacului, CIA a trimis un semnal de alertă către Comunitatea Serviciilor de
Informații des pre întețirea activității taberelor islamiste și a milițiilor partizane din Benghazi121.
Îngrijorarea Agenției Centrale viza, în același timp, scenariul în care autoritățile locale s -ar fi aflat
în imposibilitatea de a furniza facilități către misiunea SUA, precum alimente, combustibili, dar și
ajutor armat.
Unde s -a produs blocajul de comunicare? De ce Departamentul de Stat nu a acționat
deși deținea informații relevante din timp despre amenințările crescânde la adresa securității din
teritoriu? Raportul S enatului confirmă vina directă a Departamentului de Stat și a Comunității
Serviciilor Inteligente. Este un exemplu clar al lipsei de comunicare și transfer de informații de la
o entitate la alta. Atacul terorist asupra Consulatului SUA din Benghazi este o radiografie a
lacunelor existente în sistmeul de securitate american, ale cărui reforme structurale au pus accentul
pe securitatea teritoriului SUA după 9 septembrie, fără a crea o reformă secundară referitoare la
spațiile administrate de SUA în afara teri toriului său, cu atât mai mult în zone de conflict.
Proiectat la o scară mlt mai mică, însă trasând o serie de perspective la fel de grave ca
cele rezultate în 9 septembrie, atacul din Benghazi putea fi prevenit dacă o linie procedurală bine
delimitată ar fi fost, în primul rând formulată, iar în al odilea rând respectată. Ancheta Comitetului
Senatului aduce în lumină confuzia instalată anterior atacului asupra autorității din cadrul
Departamentului de Stat responsabile pentru a lua o decizie bazată pe îng rijorările și alertele de
securitate. Confuzia s -a manifestat între Biroul pentru Securitate Diplomatică al Departamentului

120 U.S. Senate Select Committee on Intelligen ce, Review of the Terrorist Attacks on U.S. Facilities in Benghazi,
Libya, September 11 -12, 2012, 15 ianuarie 2014 , p.22 , https://benghazi.house.gov/NewInfo ;
121 CBS News, U.S. compound attack in Benghazi, C overage of the attack on the U.S. compound in Benghazi, Libya,
Sept. 11, 2012; http://www.cbsnews.com/feature/us -consulate -attack -in-benghazi/ ;

58
de Stat, Biroul pentru Afecerile Estice, Ambasada SUA în Tripoli și misiunea din Bneghazi122.
Niciuna dintre aceste structuri ale Depa rtamentului de Stat nu și -a asumat responsabilitatea unei
acțiuni de prevenție, iar conducerea Departamentului nu a colaborat direct cu CIA în vederea
coordonării informațiilor și procedurilor imperios necesare pentru adoptarea unei decizii cu privire
la securitatea Consulatului.

3.3 NSA și problema încălcării drepturilor omului
Atentatele teroriste din 9 septembrie 2001 au relevat nevoia guvernului federal de a -și
spori puterile și atribuțiile, cu alte cuvinte de a extinde posibilitățile de spionaj, în s copul de a crea
un standard de control care să asigure securitatea în teritoriul țării. Precum am observat de -a lungul
cercetării, recomandările Comisiei 9/11 au stat la baza actelor legislative adoptate ulterior, care au
reglementat atributele reformei st ructurale. În Actul Reformei Sistemului de Informații și a
Prevenției Terorismului, o secțiune este dedicată garantării drepturilor și libertăților cetățenești în
noul context creat de lupta împotriva terorismului. Schimbarea de putere la un ivel avansat d e
autoritate a Guvernului Federal a necesitat un sistem îmbunătățit care să asigure balanța dintre
activitatea sa și garantarea drepturilor și libertăților cetățenești. Prin urmare, în baza acestui act, ia
naștere în cadrul Biroului Exceutiv al Președintel ui, Comitetul de Supraveghere a Drepturilor și
Libertăților Cetățenești (Privacy and Civil Liberties Oversight Board).123 Cnducerea sa este
formată dintr -un președinte, un vicepreședinte și trei membri adiționali numiți de către Președinte
cu avizul Senatulu i.124 Legea nu se rezumă doar la bazele instituționalizării acestei entități, ci
formulează principiile obligatorii pentru impementarea politicii de Comitet. Astfel, dezvoltarea
capacității de trasnfer al informației între instituții reprezintă o cale de acc es către obținerea
securității colective și, implicit, individuale, deci este tratată ca un drept cetățenesc. De asemenea,
Comitetul are obligația de a furniza consiliere către Președinte și orice alt lifer al ranșei executive
cu scopul de a se asigura că în acțiunile întreprinse de aceștia, drepturile constituțioanle sunt
grantate. În acțiunea sa de consiliere sau constatare a reținerii ori sporirii puterilor uneia dintre
entitățile enumerate, Comitetul trebuie să se asigure că acestea și -au îndeplinit, în prealabil,
următoarele obligații:

122 U.S. Senate Select Committee o n Intelligence, Review of the Terrorist Attacks on U.S. Facilities in Benghazi,
Libya, September 11 -12, 2012, 15 ianuarie 2014, https://benghazi.house.gov/NewInfo , p.16;
123 Intelligence Reform and Terrorism Prevention Act of 2004) , 17 decembrie 2004, sub titlu F, sec. 1061, subsect
(b), https://www.dni.gov/files/documents/IRTPA%202004.pdf ;
124 Ibidem, subsec (e);

59
1. Supraveghează procesul princare entitățile executive își aplică prerogativele de putere
astfel încât să poată stabili dacă sunt sau nu respectate drepturile civile;
2. Supravghează cooncordanța planurilor procedurale ale exe cutivului cu prevederile
constituționale referitoare la drepturile civile;
3. Se asigură că nevoia de a spori puterea guvernului federal este în interesul protejării
drepturlor civile.125
Importanța acestui comitet nu de desprinde suerficial doar din denumire a atribuită
acestuia, ci este stabilită prin lege prin prisma prerogativelor sale, dar și datorită dreptului de a
avea acces la informații clasificate. În cazul în care Comitetul demosntrează necesitatea accesului
la informații pentru a -și îndeplini atribu șiile, este autorizat accesul său la informații apaținând
ricărui departament sau agenții din branșa executivă sau orice ofițer federal din orice agenție ori
entitate a statului126. Ceea ce înseamnaă că acest Comitet poate avea acces la documente relevante
precum arhive, rapoarte, evaluări, recomandări și alte materiale ce au un conținut clasificat.
Pe lângă autorizarea accesului la conținut clasificat, Comitetul are dreptul de a interoga
ofițeri din orice departament ori agenție guvernamentală și să solicit e asistență și informații din
partea oricărei entități din administrația publică.127 Acest rol complex, cu o circularitate
asemănătoare uniu serviciu de informații în structura administrației publice, are menirea de a -i
contura o misiune universală prin care să supravegheze orice aspect al exercitării puterii
administrației americane în așa fel încât aceasta să respecte și să garanteze drepturile și libertățile
cetățenești.
Există, totuși, două excepții majore pe care actul le stabilește în vederea ăndeplini rii
interesului național de asigurare a securității teritoriului SUA:
1. DNI, în acord cu Avocatul General, poate bloca accesul Comitetului la informațiile
clasificate solicitate cu scopul de a proteja securitatea teritorială;
2. Avocatul General poate stabili unilateral blocarea accesului la informații clasificate
a Comitetului în vederea protejării moștenirii legislative ori a proiectelor legislative

125 Intelligence Reform and Terr orism Prevention Act of 2004) , 17 decembrie 2004, alin (D), pct (i), (ii), (iii),
https://www.dni.gov/files/documents/IRTPA%202004.pdf ;
126 Ibidem, alin(1);
127 Ibidem, pct (D), (E);

60
aflate în curs de elaborare, ori a protejării insittuțiilor responsabile cu iplementarea
legii128;
Ce este de re marcat în cadrul acestei secțiuni restrictive, dar de mici dimensiuni, este
ambiguitatea care caracterizează aceste prerogative. Nu sunt specificate condițiile specifice prin
care aceste două puncte sunt legitime a fi aplicate, deci rezultă că DNI și Avoca tul General pot
oricând bloca autorizarea accesului la informații clasificate a Comitetului, invocând motivul
protecției securității naționale și a legii federale. O a doua limitare este dată de componența acestui
omitet, 3 membri adiționali împreună cu pr eședintele și vicepreședintele sunt, eevident,
inxsuficienți pentru a acoperi întreaga paletă de prerogative care sunt stabilite prin lege, respectiv
surpavegherea universală a tuturor procedurilor adoptate și implementate de către executivul
american.
Ambiguitatea legii, insufciența prevederilor cu privire la activitatea serviciilor de
informații și garantarea drepturilor civile au avut rezultate directe în decada ce a urmat după
adoptarea pachetelor legislative, compnente ale reformei structurale. La dou ă săptămâni după ce
dezvăluirile lui Edward Snowden despre supravegherea ppopulației practicată de guvernul federal
deveneau un subiect global de discuție și rumoare, președintele SUA în exercițiu la acel moment,
Barack Obama, în încerarea de a le contraca ra, declara în cadrul vizitei sale din Berlin din iunie
2013, că cel puțin 50 de amenințări iminente teroriste fuseseră eliminate în ultimii ani nu doar pe
teritoriul Statelor Unite, dar și în afara acestora datorită activității de spionaj129. Acest argument
avea intenția de a diminua pagubele de imagine pe care Comunitatea Serviciilor de Informații o
suferise în urma declarațiilor fostuui anagajt al NSA, Edward Snowden. Obama lua apărarea
serviciului de spionaj practicat sub egida NSA, motivând că nmandatul său s -a asigurat permanent
că se întrunește balanța dintre garantarea drepturilor civile și activitatea derulată de IC130.
Cu toate că această declarație a fostului președinte american a fost preluată de către
aproape toți oficialii din admniastrția sa, pr esa americană susține că nu există dovezi care să
confirme aceste declarații, mai ales că NSA a fost reticentă în a oferi clarificări atât în ceea ce
privește cazul Snowden, cât și atunci când iau fost solicitate materiale concrete care să susțină

128 Intell igence Reform and Terrorism Prevention Act of 2004) , 17 decembrie 2004, subtitlu F, sec. 1061, subsect
(4), pct (A), (B), https://www.dni.gov/files/documents/IRTPA%202004.pdf ;

129 Real Cle ar Politics, Obama on NSA spying: ”We have struck the appropiate balance” of privacy and security, 19
iunie 2013, http://bit.ly/2tgQR98 ;
130 Ibidem;

61
declaraț ia președintelui. NSA nu a fost spefică atunci când i s -au cerut indicii dspre numărul
planurilor dejucate și rolul pe care spionajul întreprins de aceasta l -a jucat în acest posibil succes131.
Un grafic declasificat de NSA în iulie 2013 ilustrează faptul c ă informațiile provenite
din spionaj au contirbuit în 54 de ocazii la clarificarea datelor pentru guvernul SUA în scopul
înțelegerii activităților teroriste și, în multe cazuri, au determinat dejucarea potențialelor atacuri
teroriste în țară și în afara gr anițelor132.
Un prim aspect inclus în grafic este motivarea legală în baza căreia NSA își desfășoară
activitatea, respectiv FISA Amendments Act și The Patriot Act. Ceea ce graficul prezintă diferit
față de afirmațiile oficialilor este exact diferența dintr e acțiunile care totalizeză numărul de 54 de
ocazii în care securitatea a fost menținută datorită spionajului. Este un termen diferit a spune că
spionajul a contribuit la clarificarea și buna înțelegere a guvernului în 54 de ocazii pentru a deține
informaț ii despre activitățile teorirste și un cu totul alt aspect, declarația lui Brack Obama, urmat
de oficali din Senat și Congres, prin care 54 reprezneta numărul atacurilor dejucate de către
echipele de spionaj ale NSA. Iar această formulare inclusă de NSA în grafic, dar și în delcarațiile
ulterioar, s -a regăsit în multe briefinguri de presă sau declarații oficiale133.
Prin urmare, nu au existat 54 de atacuri dejucate de către NSA, ci 42 așa cum s e înțelege
din Figura 5 din Anexe.
În aceeași lună în care Obama justifica la Berlin activitatea infailibilă a NSA, DNI,
James Clapper, justifica extinderea supravegherii prin spionaj întreprinsă de către administrație în
vaza secțiunii 702 din Foreign Intelligence Surveillance Act (FISA)134. James Clapper explica
faptul că această secțiune a fost creată pentru a facilita colectarea informațiilor din spionaj extern
care să vizeze persoanele non -cetățene americane localizate în afara granițelor. Mai mullt decât
atât, Clapper sublinia fatptul că secțiunea nu poate fi utiliz ată ca baza legală pentru spionajul asupra
cetățenilor americani sau oricine localizat în interiorul granițelor.135 Esența declarației DNI era

131 Glenn Greenwald, Xkeyscore: NSA tool collects nearly everything a u ser does on the internet, Boston, 31 iulie
2013, http://bit.ly/2s5QlvF ;
132 PROPUBLICA, NSA 54 events chart, http://bit.ly/2siKq8w ;
133 Justin Elliott, Theodorric Meyer, Claim on ”At tacks Twhwarted” by NSA spreads despite lack of evidence, 23
obtombrie 2013, http://bit.ly/1p0n2ae ;
134 Brett LoGiurato, Here is it the law the Obama Administration is using as legal justification for broad
surveillance , 7 iunie 2013, http://read.bi/1w6yrlV , *de aici înainte se va utiliza abrevierea FISA ;
135 Brett LoGiurato, Intelligence Chief: WaPo and Guardian Reports on ”PRISM” program Have ”Numerous
Inaccuracies”, 6 iunie 2013, http://read.bi/2s64ybH ;

62
faptul că Statele Unite își creaseră un fundament legal pentru spionarea potențialilor teroriști aflați
în afara gr anițelor.
Este important de precizat faptul că refroma Serviciilor Inteligente ăn plan legislativ a
însumat numeroase amendamente și modificări aduse legii FISA, intrată în vigoare în 1978, din
2001 și până în prezent.
Consultând secțiunea 702, constat ăm că aceasta autorizează Avocatul General alături
de DNI pentru o perioadă de până la un an calendaristic să se implice în detectarea potențialilor
suspecți localizați în afara granițlor, bănuiți a fi în posesia de materiale rezultate din spionaj136.
Este, așadar, și o dedicație pentru capturarea lui Edward Snowden la acea vreme. Declarația DNI
cu privire la limitările acestei secțiuni sunt adeverite de jure în cuprinsul secțiunii: niciun cetățean,
indiferent dacă se află în interiorul sau în afara granițelo r Statelor Unite sau nicio persoană aflată
pe teritoriul SUA nu poate fi intenționat vizat de spionaj în baza acestei secțiuni.137
Specialiști în drept au atras atenția asupra posibilității inserării unei portițe în textul
legii care ar putea fi utilizată p entru a împiedica aplicarea mandatelor de protecție tradiționale și
pentru a facilita interceptarea comunicațiilor unui număr mare de potențiali cetățeni americani138.
Acest lucru se întâmplă datorită faptului că amendamentele aduse legii FISA nu necesită ap robarea
guvernului de a indentifica țintele spionajului.
"Information collected under this program is among the most important and valuable
foreign intelligence information we collect, and is used to protect our nation from a wide variety
of threats."139(”Informația colectată în baza acestei secțiuni este unul dintre cele mai valoroase ți
importante materiale de spionaj și este folosită pentru a proteja nașiunea noastră de o vastă
varietate de amenințări la adresa securității”) .
Activiățile autorizate de această secțiune sunt suravegheate de Curtea pentru Spionaj
Extern (Foreign Intelligence Surveillance Court – FISC), Executiv și Congres. Ele implică

136 Foreign Intelligence Surveillance Act of 1978 , modificată și publicată în 22 martie 2017, sect 702, pct (2) ,
http://bit.ly/2rKMlyS ;
137 Ibidem, pct (3);
138 Gregory T. Nojeim, Section 702: What is it & how it works, 15 februarie 2017, https://cdt.org/insight/section –
702-what -it-is-how-it-works/ ;
139 Brett LoGiurato, Intelligence Chie f: WaPo and Guardian Reports on ”PRISM” program Have ”Numerous
Inaccuracies”, 6 iunie 2013, http://read.bi/2s64ybH ;

63
proceduri extinse, aprobate în mod expres de către FISC, acest aspect fiind necesar pentru a garanta
faptul că ele nu sunt îndreptate către cetățenii aflați pe teriroriul Statelor Unite140.
Dezvăluirile lui Edward Snowden, coroborate cu amendamentele aduse de
administrația Obama asupra legislației referitoare la autorizarea procedurilor de spionaj, au
declanșa t o reacție în lanț a presei americane, care, începând cu anul 2012, a demarat o serie de
anchete asupra supravegherii în masă practicată de către NSA și atingerea drepturulor omului sub
pretexte legale de menținere a securității. Se pare că apartul birocr atic american reformat după
9/11 a dezvoltat o obsesie pentru securitatea teritoriului în fața amenințărilor externe, majorând
transparența în privința politicilor externe pentru a lăsa în afara obiectivului de observare al
publicului activitatea de sppion aj înreprinsă pentru perspectiva națioanlă, din interiorul țării.
Conform Uniunii Americane a Libertăților Cetățenești, ACLU (American Civil
Liberties Union), activitatea NSA de supraveghere în masă a colecțiilor de informații personale
deținute de cetăț enii americani precum istoricul apelurilor, conținutul acestora afectează grav
primul amendament al Constituției SUA141. ACLU, un apărător vehement al drepturilor omului,
și-a extins activitatea împotriva structurilor guvernamentale în sălile de judecată mai ales după
dezvăluirile lui Edward Snowden. ACLU susține că programele NSA, precum PRISM, pe termen
lung au capacitatea de a crea un profil întreg al fiecărei persoane rezidente în SUA și pot, totodată,
să stabilească carateristicile legăturilor dintre fie care persoană spionată. Acest argument este parte
din pledoaria avocaților ACLU din cadrul procesului intentat împotriva NSA la 11 iunie 2013 prin
care uniunea acuza faptul că activitatea de spionaj în masă a datelor rezultate din apelurile
telefonice ale cetățenilor americani este acoperită de preveri legale care aduc atingere drepturilor
și libertăților cetățenești142. Concret, ACLU se referă la dreptul la intimitate garantat de Al IV -lea
Amendament al Consituției SUA, dar include în acuzațiile sale și exce derea competențelor NSA
atribuite de Congres prin secțiunea 215 a The Patriot Act (Actul Patriei)143.
Investigațiile presei au scos la iveală practica utilizată regulat de NSA pentru a intra în
posesia a ceea ce se numesc metadate, adică istoricul apelurilo r: când au fost emise, emitentul și

140 Brett LoGiurato, Intelligence Chief: WaPo and Guardian Reports on ”PRISM” program Have ”Numerous
Inaccuracies”, 6 iunie 2013, http://read.bi/2s64ybH ;
141 Karen McVeigh, NSA surveillance program violates the constitution, ACLU says, Boston, 27 august 2013,
http://bit.ly/2rmWg21 ;
142 American Civil Liberties Union, ACLU V. Clapper – Challenge to NSA Mass Call -Tracking Program, 29
octombrie 2015, http://bit.ly/1SHwo4k ;
143 Ibidem;

64
receptorul și durata apelului. La 5 iunie 2013, publicația The Guardian, publica un ordin secret al
NSA către compania care deține și operează toate rețelele de internet și comunicații în America de
Nord și alte Continen te, Verizon Business Network Services, prin care solicita furnizarea zilnică
a raportelor care să conțină exact aceste metadate.144 Însă ACLU a susținut pe parcursul procesului
că nu este vorba doar de aceste metadate, ci și de coninutul specific al fiecărui apel, lucru regăsit
și în mărturiile lui Snowden.145 Argumentul securității ce stă în fața procedurii reale este doar o
fațadă pentru a colecta în timp real informațiile convorbirilor fiecărui apel efectuat în SUA. Pentru
a colecta un val atât de mare de in formații este nevoie de o infrastuctură copleșitoare, atât din
perspectiva capitalului uman necesar pentru a analiză, cât și a capabilităților tehnologice de stocare
a tuturor informațiilor colectate.
De cealaltă parte, NSA afirma că programul PRISM, car e vizează colectarea acestor
date, este destinat strict pentru a combate terorismul, însă și această afirmație este pusă la îndoială
de autorul legii The Patriot Act din 2001, republicanul Jim Sensenbrenner, care mărtuisea că
”NSA anallizeaza fiecare pică tură dintr -un ocean pentru a prinde un pește” (”NSA has scooped up
the entire ocean to cath a fish”).146
Acceptând, ipotetic, afirmațiile NSA conform cărora sunt colectate doar metadate în
vederea combaterii terorismului, constatăm că anallizând doar conțin utul acestora, putem stabili
mai multe coorodnate despre o persoană:
1. Religia acesteia:de exemplu dacă persoana telefonează în ziua de Crăciun sau de Sabbath;
2. Viața socială: câți prieteni apropiați are, starea civilă, ecistența/inexistența familiei;
3. Interes ele primare: entitățile publice unde telefonează;
4. Obiceiuri;
5. Apartenența politică;
Deci, chiar și colectând date despre apelurile telefonice, fără conținutul acestora, NSA
poate realiza un profil al cetățeanului pe care îl urmărește, încâlcându -se, așadar , dreptul la
intimitate garantat de Al IV -lea Amendament. Bineînțeles, această practică a serviciilor de
informații are o tradiție solidă și se regăsește și în procedurile serviciilor apparținând altor țări

144 Glenn Greenwald, NSA collecting phone records of millions of Ve rizon customers daily, Boston, 5 iunie 2013,
http://bit.ly/2brf9H0 ;
145 Glenn Greenwald, No place to hide – Edward Snowden, the NSA and the Surveillance State , Metropolitan Books,
2014, p. 32; http://glenngreenwald.net/pdf/NoPlaceToHide -Documents -Compressed.pdf ;
146 Karen McVeigh, NSA surveillance program violates the constitution, ACLU says, Boston, 27 august 2013,
http://bit.ly/2rmWg21 ;

65
dezvoltate, însă ceea ce subliniază ACLU și este întărit de afirmațiile lui Snowden este
regularitatea și obligativitatea cu care NSA acționează în a colecta aceste metadate fără a avea un
mandat juridic sau o autorizație, datele fiind colectate în mod prestabilit, chiar și în lipsa unui
argument.
Pe pa rcursul procesului intentat de ACLU, pentru a meține constantă activitatea NSA,
dar i pentru a -i conferi un temei legal în plus, Administrația Obama adopta USA Freedom Act în
2015. În petiția sa adresată FISC, guvernul solicita restartarea programului PRIS M în baza noii
legi care permite colectarea în masă pe durata perioadei de tranziție de 180 de zile. Cererea
guvernului a fost soluționată și aprobată de către FISC, fiind și aceasta atacată într -un alt recurs de
către ACLU care arugementa că și colectarea în masă este o atingere adusă drepturilor cetățenești
stabilite prin constituție.147
Seria proceselor intentate de ACLU pe fondul acestor informații a ănceput în data de
11 iiunie 2013 împotriva lui James Clapper, DNI, Keith Alexander, directorul NSA, Chec k Hagel,
Secretarul pentru Apărare, Eric Holder, Avocatul Genenral și Robert Mueller, directorul FBI. Ele
nu au fost soluționate până în prezent, suportând amânări și fiind încă pe rol148.
Ceea ce se desprinde din ansamblul cercetării activității NSA corobo rată cu activitatea
ACLU și baza legislativă creată de administrația Bush, respectiv Obama după 9/11 este faptul că
procesele intentate de ACLU au scos la iveală limitele și ambiguitățile pe care textele de lege le
conțin, în special a IRTPA și Patriot Act cu privire la drepturile și libertățile cetățenești. Este exact
ambiguitatea prin care prerogativele de putere pot scăpa dintr -o limită a democrației, încălcând
drepturile și libertățile cetățenești în scopul atingerii interesului național suprem, garanta rea
securității statale. Desigur, interesul primordial al SUA înseamnă și beneficiul primordial pe care
cetățenii săi îl resimt ca urmare a succesului Comunității Serviciilor de Informații de a dejuca și
împiedica amenințările teroriste și, mai ales, de a ămpiedica reeditarea atentatelor din 9 septembrie
în decada ce a urmat ulterior. Însă preponderența acestor practici diminuează îndeplinirea
interesului național dacă democrația funcționează cu un handicap major asupra populației,
caracterizând vremurile a ctuale ca fiind un nou tip de război, o relansare a practicilor din Războiul

147 American Civil Liberties Union, ACLU V. Clapper – Challenge to NSA Mass Call -Tracking Program, 29
octombrie 2015, http://bit.ly/1SHwo4k ;
148 Karen McVeigh, NSA surveillance progr am violates the constitution, ACLU says, New York, 27 august 2013,
http://bit.ly/2rmWg21 ;

66
Rece, de data aceasta împotiva terorismului. Este o reeditare a societății ”need to know”, ceva ce,
teoretic, nu avea să mai existe datorită reformei structurale impuse de SUA dup ă 11 septembrie.

CONCLUZII

Agenda organizației teroriste Al -Qaeda avea să schimbe, inconștient și iremediabil
modul în care scena internațională este guvernată de princpiile politicii externe. Atentatele teroriste

67
din 11 septembr ie 2001 au demonstrat că Statele Unite ale Americii sunt capabile de o transformare
dramatică în intern, lucru care, invbitabil, a fost proiectat și în extern, in conceptele dwvenite
universale după acest eveniment, în felul în care statele reacțuioanează la schimbările resimțite din
extern.
Una din cele mai importante lecții pe care Comunitatea Serviciilor de Informații le -a
învățat în urma acestui eveniment tragic a fost constatarea faptului că entitățile din componența sa
în anul 2001 erau complet separ ate în plan procedural, că modul de colaborare și coordonare
informațională se alfa la un nivel dezastruos pentru securitatea cetățenilor. Din dorința de a proteja
sursele proprii din care fiecare agenție își colecta informațiile, acestea nu au remarcat fa ptul că
sursele despre atacatorii Al -Qaeda aveau aceeași origine. Dacă ar fi existat o modalitate de
comunicare între agenții, ar fi devenit evident acest lucru, facilitându -se, astfel, coordonarea
informațiilor punct cu punct pentur realizarea unui plan d e acțiune comun. Divizarea informațiilor
și, implicit a serviciilor de informații, a creat oportunitatea ideală pentru teroriști de a se folosi de
această breșă instituțională astfel încât să atenteze asupra securității Statelor Unite ale Americii.
Mirajul creat de încrederea oarbă a fiecărei agenții că deține controlul absolut asupra amenințărilor,
determinată, mai ales, de victoria zdrobitoare obținută în Războiul Rece, a reușit să distorsioneze
conexiunea decidenților cu realitatea. Convingerea că securi tatea americană nu poate fi atacată
niciodată la un astfel de nivel, inimaginabil pentru mentalul colectiv, dar și pentru administrație, a
reprezentat elementul principal pentru care agențiile nu dețineau un plan comun de acțiune și o
coordonare informațio nală proiectată la nivel procedural.
Pe parcursul ultimului deceniu, Statele Unite au demonstrat că lecția pe care au învățat –
o în 2001 și -a găsit rezolvarea în reformele adoptate, înregistrând cel mai mare succes al evoluției
sale: operațiunea Neptune Sp ear, sau, mai cunoscut, uciderea liderului AL -Qaeda, Osama bin
Laden. Cu toate acestea, operațiunea a fost numită de mai multe publicații, printre care și revista
Forbes, ca fiind ”cel mai mare eșec de politică externă al lui Barack Obama”.149
Pe de o parte , uciderea liderului organizației teroriste care a revendicat atentatele din 9
seotembrie 2001, a reprezentat îndeplinirea unui obiectiv de politică externă setat de președintele
în exercițiu la momementul atacurilor, G.W. Bush și îndeplinit de succesorul său.

149 Richard Miniter, President Obama’s Gretest Foreign Policy Failure: Killings bin Laden, 13 septembrie 2012,
http://bit.ly/2rJmqaK ;

68
Pe de altă parte, mirajul popularizării acestui succes al Administrației Obama a
reprezentat o chestiune de suprafață. Liderul teroriștilor fusese eliminat, însă nu și restul conducerii
organizației. A fosst o greșală de perspectivă: în graba de a -l captura pe Osama, decidenții
operațiunii Neptune Spear au ignorat volumul documentelor găsite la fața locului care conțineau
informații mai mult decât relevante despre înntreaga rețea teroristă aflată sub conducerea lui bin
Laden. Forbes notează că aceste documente conțineau date despre procedurile de comandă ale
teroriștilor și locațiile secrete utilizate de aceștia în plan internaționa150. Specialiștii în securitate
susțin că dacă aceste documente ar fi fost analizate de către experții Comunnității Servici ilor
Inteligente înainte de uciderea lideurlui, trupele speciale americane ar fi fost în măsură să elimine
întreaga rețea care coduncea executanții Al -Qaeda, nu doar liderul acesteia151. Așadar, perspectiva
extinsă asupra acestei operațiuni se putea încheia cu uciderea Al -Qaeda, în schimb finalitatea ei s –
a rezumat la uciderea lui Osama bin Laden. Consecința a fost recalibrarea forței Al -Qaeda în noua
formă teroristă ce a adoptat numele de ISIS. O recalibrare a organizației a însemnat, implicit, o
recalibrare a politicii externe americane, dar și a statelor aliate acesteia care au devenit ținta
organizației în ultimii ani. Practic, consecința indirectă pe care au creat -o atentatele din 11
septembrie a fost însăși recalibrarea autorilor acestuia într -o structur ă mult mai puternic
înrădăcinată economic, dar și politic și ideologic. O structură care nu a reușit să mai lezeze sistemul
american de securitate, dar care și -a îndreptat constant atacurile împotriva aliaților principali ai
SUA din cadrul NATO.
Procesul accelerat de persfecționare prin care serviciile de informații au trecut din 2001
până în prezent a făcut posibilă împiedicarea oricărui atac terorist de anvergură. I -au stat la bază
integrarea informației într -un sistem comun de comunicare și colectare de date și o ierarhie
eficientizată a serviciilor. În 2011, David Shedd, directorul adjunct al Agenției pentru
Contraspionaj (Defense Intelligence Agency – DIA), declara că integrarea informației a ajuns la
punctul în care procesul define infailibil în ceea ce privește rezultatele sale.152
Însă această caracteristică a procesului s -a dovedit a fi contrazisă de două evenimente
simbolice pentru reforma Comunității Serviciilor de Informații. La un an după afirmația lui David

150 Richard Miniter, President Obama’s Gretest Foreign Policy Failure: Killings bin Laden, 13 septembrie 2012,
http://bit.ly/2rJmqaK ;
151 Philip Shervell, Osama bin Laden killed : Behind the scenes of the deadly raid, New York, 7 mai 2011,
http://bit.ly/2sGNKva ;
152 David Shedd, Intelligence Reform and Integration Since 9/11, Prepared Remarks, Washington Institute Policy
Forum, 7 noiembrie 2011 ,p 4, http://bit.ly/2rtsgxJ ;

69
Shedd, atacul terorist din Benghazi d emonstra lacunele de comunicare și integrare a datelor între
comunitate și Departamentul de Stat condus la acea vreme de Hillary Clinton. Mai demonstra că
reforma nu a ajuns la punctul suficient de maturitate încât să asigure nu doar siguranța cetățenilor
americani din terotoriul statului, dar și din afara granițelor acestuia. Substanța, în cazul Benghazi,
nu a fost dor despre siguranța personalului american din consulat, respectiv a ambasadorului
Cristopher Stevens, ci a coordonării pe care SUA o are cu mi siunile sale din teritoriile conflictuale
ori unde există tensiuni crescânde. Un an mai târziu, atacul cu bombă comis de frații Tsarnaev la
maratonul din Boston avea să reliefeze consecințele acestei insuficiențe de implementare în plan
intern, îndreptat d irect către cetățenii americani aflați în interioriul granițelor.
De altfel, chiar dacă SUA nu au mai înregistrat niciun atac terorist din extern care să
lase în urmă consecințe dramatice precum atentatele din 2001, s -a produs o schimbare de
paradigmă în care nu organizațiile majore teroriste au avut rolul principal, ci persoanele aflate în
interiorul țării acționând în grupuri mici ori individual împotriva siguranței proprilor concetățeni.
Este vorba de atacurile cu armă care în anul 2016 totalizau un nu măr de 58.598, dintre care focurile
deschise asupra mulțimii se ridică la 384 de incidente.153 În 324 dintre acestea, un polițist a fost
ucis ori rănit. În 8 ani în care Barack Obama s -a aflat la conducere Statelor Unite, acesta s -a adresat
națiunii cu priv ire la atacurile cu armă nu mai puțin de 25 de ori, în medie la fiecare 112 zile.154
În 2015, un bărbat înarmat a pătruns într -un colegiu din Resoburg, Oregon, luând
viețile a 10 oameni înainte să fie ucis de către forțele de ordine. Era picîtura care umplu se paharul
în ultima perioadă care înregistrase 5 atacuri cu armă consecutive în Connecticut, Colorado,
Arizona, Texas și South Carolina. Atunci, președintele Barack Obama declara că, ”într -un fel,
aceste atacuri au devenit o rutină” în Statele Unite.155 Acesta a fost momentul de început pentru
presă și organizațiile guvernamentale de a colecta date referitoare la ataurile teroriste versus
atacurile cu armă. Rezultatul: pentru fiecare cetățean american ucis în urma uni act terorist, 1049
de oameni au murit în atacuri cu armă.156

153Gun Violence Archive, Past Summary Ledgers, http://www.gunviolencearchive.org/past -tolls ;
154 Eve Bower, American deaths in te rrorism vs gun violence in one grapgh, Washington DC , 3 octombrie 2016,
http://cnn.it/2rKbQQx ;
155 Stephen Collinson, Obama on Oregon shooting:”Somehow this has become routine”, Washington DC, 2
octombrie 2015, http://cnn.it/1JI0cai ;
156 Eve Bower, American deaths in terrorism vs gun violence in one grapgh, Washington DC , 3 octombrie 2016,
http://cnn.it/2rKbQQx ;

70
Conform Departamentului de Stat, între 2001 și 2014, au fost uciși 369 de cetățeni
americani, victime ale atacurilor teroriste în afaara granițelor țării.157 De cealaltă parte, actele de
terorism petrecute pe teritoriul Statelor Unite, di n 2001 și până în 2004, au ucis 3.043 cetățeni
americani, mai precis cu 47 de victime în plus față de atentatele din 11 septembrie.158 Vorbim aici
de o statistică ce înregistrează date din parcursul a 13 ani comparativ cu numărul de victimie dintr –
o singura zi, ceea ce accentuează reușita reformei serviciilor de informații de a combate actele de
terorism datorită mplementării reformei. Însă îngrijorarea asupra siguranței rămâne actuală.
Provocarea pe care o înfruntă acum serviciile americane de informații es te modalitatea de a preveni
exact aceste atacuri domestice au arme. Cheia, așa cum spunea și David Shedd la Washington
Institute, este integrarea informației. Cu toate acestea, reforma structurală a țintit colaborarea din
interiorul agențiilor către exteri or cu entitățile similare de la nivel central. Provocarea este
adaptabilitatea reformei la contextul actual: integrarea informației dinspre instituțiile centrale către
cele locale tocmai penntru a preveni aceste atacuri dmoestice care se extind curepeziciu ne.
O altă consecință a reformei serviciilor de informații, poate cea mai strigentă, este
încălcarea drepturilor omului ca urmare a activității agenției de spionaj NSA (National Intelligence
Agency). Cazul Edward Snowden nu a făcut decât să amplifice și s ă aducă la cunoștința întregii
opinii publice efectele necunoscute ale practicilor de spionaj care declarativ au rolulu de a garanta
securitatea proprilor cetățeni. Însă limitele stabilite prin mecanisme clasificate și care sunt
publicate selectiv într -o încercare de a menține o notă de transparență sunt exact avertizorul pentru
cetățean că drepturile asale ar putra fi încălcate de către serviciile de ifnformații fără să știe sau
interpretând printre rândurile textelor de lege. Programele de supraveghere al e NSA sunt legiferate
de o instituție delegată special pentru latura normativă a serviciilor de informașii, Foreign
Intelligence Surveillanc e Court (FISC). Curtea operează în afara procedurilor normative ordinare,
astfel încât publicul nu poate avea acces la hotărârile adoptate de FISC.
Așadar, această cercetare a avut rolul de a sublinia diferența acută dintre textele
normative care proiectează cum anume siguranța americanilor poarte fi garantată și modul în care
autoritățile au acțion at astfel încât fie au folosit ambiguitatea textelor în favoarea sporirii
prerogativelor de putere, fie au încălcat vădit aceste norme. Cu t oate acestea, cercetarea a

157 Department of State, Annex of St atistical Information. Country Reports on Terrorism 2015, iunie 2015, p.2
http://bit.ly/2rtr2lW ;
158 Eve Bower, American deaths in terrorism vs gun violence in one grapgh, Washington DC , 3 octombrie 2016,
http://cnn.it/2rKbQQx ;

71
demo nstrat prin cifre exacte rezultatele pozitive ale reformei serviciilor de informaț ii, statistici
proiectate exact asupra ratei de succes de a garanta securitatea cetățenilor americani.
Contribuția semnificativă pe care această lucrare o aduce domeniului prezentat este
perspectiva bilat erală dintre lege și practică, cu referință directă la modul de interpretare și
deslușire a normelor dificile corelat direct cu eșecurile de implementare simbolice pentru Statele
Unite ale Americii. Este de remarcat faptul că anchetele ju rnalistice au, în mare parte, strecurate
conotații politice pe parcursul lor, de aceea prezenta lucrare a îndeplinit sarcina dep olitizării
acestui subiect prin raportarea critică normă versus acțiune.
Personal, susținerea acestei cercetări a reușit să îmi asigure un bagaj de informații cu
un impact major asupra perspectivei ist orice a procesului prin care Statele Unite ale Americii
reușesc să rămână liderul mondial în termen i de securitate. Mai mult dec ât atât, cercetarea mi -a
perfecționat cunoști nțele despre componentele administrației americane și practicile acesteia,
precum ș i o părere critică asupra proiecției publice venite din partea autorităților și impactul lor
real în societate, mai precis, dife rența dintre discur sul public și efectele practicilor guvernamentale
în mentalul și realitatea colevtivă.

72

Bibliografie

I. Izvoare
• Foreign Intelligence Surveillance Act of 1978 , modificată și publicată în 22 martie 2017,
http://bit.ly/2rKMlyS ;
• Intelligence Reform And Te rrorism Prevention Act Of 200 4, http://bi t.ly/2rKtJUc ;
• The Patriot Act , 2001, http://bit.ly/2sBHSlW ;

I.2. Izvoare edite
• Barack Obama, Presidential Memorandum – Reviewing Our Global Signals Intelligence
Collection and Communications Technologies , 12 aug 2013, http://bit.ly/2tm40Pj ;
• Commission on the Intelligence Capabilities of the United States Regarding Weapons of
Mass Destruction, The Commission on the Intelligence Capabilities of the United States
Regarding Weapons of Mass Destruction, Report to the President of the United S tates ,
martie 2005: https://fas.org/irp/offdocs/wmd_report.pdf ;
• Congresional Research Service, Jennifer K Elsea, Criminal Prohibitions on the Publication
of Classified D efense Information , 9 septembrie 2013 , http://bit.ly/2tHjKvo ;
• Digital N ational Security Archive (DNSA), U.S. Intelligence Community After 9/11 –
http://proquest.libguides.com/dnsa/911 ;
• Inspectors General of the: Intelligence Community Department of Homeland Security
Department of Justice, Review of Domestic Sharing of Counterterrorism Information ,
martie 2017, https://oig. justice.gov/reports/2017/a1721.pdf ;
• Office of Inspector General of the Department of Defense, Department of Justice, Central
Intelligence Agency, National Security Agency, Office of the Director of National
Intelligence, Unclassified Report the President’s Surveillance Program , 10 iulie 2009,
https://fas.org/irp/eprint/psp.pdf ;
• Office of Inspector General , Report on Central Intelligence Agency Accountability
Regardings Findings and Conclusions of the Report of the Joint Inquiry into Intelligence

73
Community Activities Before and after The Terrorist Attacks of September 11, 2001, iunie
2005, https://www.cia.gov/library/readingroom/docs/DOC_0006184107.pdf ;
• Report of National Commission on Terrorist Attacks Upon the United States, 2004,
https://9 -11commission.go v/report/ ;
• Report to the President from the Public Interest Declassification Board, Transforming the
Security Classification System, noiembrie 2012 , http://bit.ly/2tm6ptg ;
• Robert S Mueller III, Statement Before the House Permanent Select Committee on
Intelligence , Washington, D.C., 6 octombrie 2011:
https://archives.fbi.gov/archives/news/testimony/the -state-of-intelligence -reform -10-
years -after-911;
• Senate Committee on Homeland Security & Governmental Affairs, Ten Years After 9/11:
A Status Report On Information Sharing , Statement of Zoe Baird Budinger1 and Jeffrey H.
Smith , 12 octombrie 2011, https://fas.org/irp/congress/2011_hr/101211smith.pdf ;
• The Center for Security Policy , Shariah, The Threat To America, An exercise in
competitive analysis – Report of team B II , Washington DC, 2010, http://bit.ly/2rxz5OH ;
• The House Permanent Select Committee On Intelligence And The Senate Select
Committee On Intelligence, Report Of The U.S. Senate Select Committee On Intelligence
And U.S. House Permanent Select Committee On Intelligence , Decembrie 2002,
http://bit.ly/2tm2nkD ;
• The President’s Review Group on Intelligence and Communications Technologies ,
Richard Clarke, Michael Morell, Geoffrey Stone, Cass Sunstein, Peter Swire, Liberty and
Security in a Changing W orld, Washington DC, 2013, http://bit.ly/2tHjUDo ;
• United States Government Accountability Office, Testimony Before the Subcommittee on
Intelligence, Information Sharing and Terrorism Risk Assessment Committee on
Homeland, Security, House of Representatives – Preliminary Information on Federal
Actions to Address Challenges Faced b y State and Local Information Fusion Centers,
Homeland Security, septembrie 2007, http://www.gao.gov/new.items/d071241t.pdf ;
• United States Intelligence Community, Information Sharing Starategy , februarie 2008,
https://fas.org/irp/dni/iss.pd f;

74
• U.S. Department of Homeland Security , Implementing 9/11 commission recommendations,
Progress Report 2011 , https://w ww.dhs.gov/xlibrary/assets/implementing -9-11-
commission -report -progress -2011.pdf ;
• U.S. Senate Committee on Homeland Seucirty Affairs , 9-11 Commission, H omeland
Security, and Intelligence Reform ,; https://www.hsgac.senate.gov/issues/9 -11-commission

III. Literatură de specialitate

A. Lucrări generale:
• Doug Randall , Peter Schwartz, An Abrupt Climate Change Scenario and Its Implications
for United States National Security , Octombrie 2003;
• Douglas MacEachin, Janne Nolan, Kristine Tockman, Discourse, Dissent, and Strategic
Surprise Formulating U.S. Security Policy in an Age of Uncertainty , Institute For The
Study Of Diplomacy School Of Foreign S ervice Georgetown University, Washington DC,
2006, https://isd.georgetown.edu/sites/isd/files/Discourse_Dissent.pdf ;
• George P Schulz , Blueprint For America , Hoover Institution , iulie 2016,
http://www.hoover.org/research/blueprint -america ;
• Serrin Turner , Stephen J. Schulhofer , The Secrecy Problem In Terrorism Trials, Liberty &
National Security Project, Brennan Cen ter For Justice , http://bit.ly/2tmaAFC ;

B. Lucrări speciale:
• Congresional Research Service , Andrew Nolan , Cybersecurity and Information Sharing:
Legal Challenges and Solutions, martie 2015: https://fas.org/sgp/crs/intel/R43941.pdf ;
• CRS Report for Congress , Alfred Cumming, Todd Masse, : FBI Intelligence Reform Since
September 11 2001: Issues and Options for Congress , august 2004,
https://fas.org/irp/crs/RL32336.pdf ;

75
• CRS Report For Congress , Richard A. Best Jr., – Sharing Law Enforcement An d
Intelligence Information: The Congressional Role, februar ie 2007,
https://fas.org/sgp/crs/intel/RL33873.pdf ;
• David Shedd, Intelligenc e Reform and Integration since 9/11 , noiembrie 2011,
http://www.washingtoninstitute.org/policy -analysis/view/intelligence -reform -and-
integ ration -since -9-11;
• Eleanor Acer, Eric Biel, Deridre Clancy, Erin Corcoran, Fiona Doherty, Kenneth Hurwitz,
David Lisson, Elore Mukherjee, Deborah Pearlstein, Cory Smith, Rebecca Thornton, Talia
Townsend, Assessing the New Normal – Liberty and Security for the Post -September 11
United States, Lawyers Com mittee For Human Rights, 2003, http://bit.ly/2sMzYaw ;
• Emily Berman , Domestic Intelligence: New Powers, New Risks ; Brennan Center for
Justice, New York, 2011, http://bit.l y/2sJrrUD ;
• Glenn Greenwald, No place to hide. Edward Snowden, the NSA and the Surveillance State,
Metropolitan B ooks, New York, 13 mai 2014 , http://glenngreenwald.net/pdf/NoPlaceToHide –
Documents -Compressed.pdf ;
• Gregory Treverton F, The Next Steps in Reshaping Intelligence, RAND Corporation,
http://www.rand.org/content/dam/rand/pubs/occasional_papers/2005/RAND_OP152.pdf
• Richard K Betts , 9/11 Lessons: Intelligence Reform , august 2011, Council of Foreign
Relations: http://www.cfr.org/911 -impact/911 -lessons -intelligence -reform/p2567 ;
• The J ournal of the NPS Center for Homeland Defense and Security, The Domestic
Intelli gence Gap: Progress Since 9/11?, 2008 : https://www.hsaj.org/articles/129 ;

C. Articole
• CNN, 9/11 commission faults U.S. intelligenc e- Tenet, Mueller testify before panel , 19 mai
2004, http://edition.cnn.com/2004/ALLPOLITICS/04/14/911.commission/
• Ewen MacAskill, Jonathan Watts, US intelligence spending has doubled since 9/1 1, top
secret budget reveals, 2014 , http://bit.ly/2rxsNhZ ;

76
• Gary Thomas , 9/11 Attacks Forced Changes in US Intelligence, al -Qaida , august 2011,
http://www.voanews.com/a/article -911-attacks -forced -changes -in-us-intelligence -al-
qaida –128812958/174820.html ;
• Human Rights Watch, With Liberty to Monitor All – How Large -Scale US Surveillance is
Harming Journalism, Law, and American Democracy, 28 iulie 2014, http://bit. ly/1J34yff ;
• James R Clapper , How 9/11 Transformed the Intelligence Community , septemb rie 2011,
http://on.wsj.com/2tH9h3r ;
• Justin Rohrlich , Blind Spots and Inefficiencies: The CIA Before and After 9/11, Septembrie
2015, https://news.vice.com/article/blind -spots -and-inefficiencies -the-cia-before -and-
after-911;
• Karen McVeigh, NSA surveillance program violates the constitution, ACLU says , New
York, 2013, http://bit.ly/2rmWg21 ;
• Lodge Fritz, The Post -9/11 U.S. Intelligence Community , septembrie 2016
http://bit.ly/2stRahI ;
• Nina Agrawal , There's more than the CIA and FBI: The 17 agencies that make up the
U.S. intelligence community , ianuarie 2017, http://www.latimes.com/nation/la -na-17-
intelligence -agencies -20170112 -story.html ;
• Patric k C. Neary , Intelligence Reform, 2001 -2009: Requiescat in Pace ?, martie 2010,
http://bit.ly/2rx8Gk4 ;
• Paul Szoldra, These 17 Agencies Make Up The Most Sophisticated Spy Network In The
World , Business Insider, 2013, http://read.bi/2hFwvFr ;
• Philip Shervell, Osama bin Laden killed: Behind the scenes of the deadly raid, New
York, 7 mai 2011, http://bit.ly/2sGNKva ;
• Richard Miniter, President Obama’s Gre atest Foreign Policy Failure: Killings bin
Laden, 13 septembrie 2012, http://bit.ly/2rJmqaK ;
• Robyn Greene, Dsnielle Kehl, Robert Morgus, Surveillance Costs: The NSA's Impact on
the Economy, Interne t Freedom & Cybersecurity, iulie 2014:
https://www.newamerica.org/oti/policy -papers/surveillance -costs -the-nsas-impact-on-the-
economy -internet -freedom -cybersecurity/
• Slick Stephen, Intelligence Reform After 10 Years: Are We Smarter? Are We Safer? mai
2015: https://news.utexas.edu/2015/05/11/intelligence -reform -after-10-years -are-we-safer

77
• Tabassum Zakaria , Post-9/11 U.S. intelligence reforms take root, problems remain ,
Washington DC, 2011, http://reut.rs/2tD4qjv ;
• Tom Engelhardt , Why Does the United States Have 17 Different Intelligence Agencies?
august 2014, https://www.thenation.com/article/fourth -branch -us-government/ ;
• Yager Jordy, Ten years after 9/11, report details gaps in intelligence networks, August
2011, http://thehill.com/news -by-subject/defense -homeland -security/177639 -ten-years –
after-911-report -details -gaps-in-intelligence -networks ;

III. Surse Web
• American Civil Liberties Union, www.aclu.org ;
• Central Intelligence Agency, https://www.cia.gov/index.html ;
• CNN, www.cnn.com ;
• Daily Mail, www.dailymail.co.uk ;
• Department of Homel and Security, www.dhs.gov ;
• Federal Bureau of Investigation, https://www.fbi.gov/ ;
• Forbes, www.forbes.com ;
• Foreign Policy, www.foreign policy.com ;
• National Security Agency, https://www.nsa.gov/ ;
• NBC News, www.nbc news.com ;
• Office of the Director of National Intelligence , https://www.dni.gov/index.php ;
• Propublica, www.prop ublica.org ;
• Reuters, www.reuters.com ;
• The Guardian, www. theguardian.com ;
• The Sun, www.thesun.com ;
• The United States House of Representatives, www. house.gov ;
• The United States Intelligence Community, Intelligence Careers,
https://www.intelligencecareers.gov/icmembers.htm l;
• The Washington Post , www.washingtonpost.com ;
• The White House , https://www.whitehouse.gov/ ;

78
• U.S. Department of Defense, www.defense.gov ;
• U.S. Department of Justice, www.justice.gov ;
• U.S. Depart ment of State, www.state.gov ;
• U.S. Senate, www.senate.gov ;

79
ANEXE

1. Structura Comunității Serviciilor de Informații159

Legendă:
• DCI, Director of Central Intelligence sau Director of National Intelligence (DNI),
Directorul Serviciilor Inteligence;
• DDCI, Deputy Director of Central Intelligence, Director Adjunct al Serviciilor Inteligente;
• DDCI/CM, Deputy Director of Central Intelligence Community Management, Director
Adjunct pentru Managementul Comunității Serviciilor Inteligente;
• CI, Counterintelligence, D epartamentul pentru Contraspionaj;
• CT, Counterrorism, Deprtamentul Antiterorism;

159 Central Intelligence Agency, Intelligence Community Structure, http://bit.ly/2tlG8eB ;

80
• DOE, Department of Energy, Departamentul pentru Energie;
• OSD, Office of Under Secretary of Defence, Biroul Subsecretarului de Apărare;
• NRO, National Reconnaissance Office, Bir oul Național de Recunoașteri;
• NSA, National Security Agency, Agenția Națională pentru Securitate;
• NIMA, National Imagery and Mapping Agency, Agenția Națională pentru Imagini și
Cartografiere;
• DIA, Defense Intelligence Agency, Agenția de Informații pentru A părare;

2. Facilitarea metodelor de colectare a datelor noi160:

160 Director of National Intelligence, Information Sharing Strategy, 22 februarie 2 006, p. 10 ,
www.fas.org/irp/dni/iss.pdf ;

81
3. Obiectivele Strategice ale Distribuției de Informații161:

Obiectiv Strategic Descriere
1. Institutul pentru
Politici de Transfer
Uniform al
Informațiilor . Asigură trasnformarea culturii b azate pe necesitatea de a distribui
și tranfera informația proprie către comunitatea srviciilor prin:
politici, modele de guvernare, introducerea de noi standarde,
personal și recompense și a mecanismelor de conformitate.
2. Dezvoltarea
capacității de a
descoperi și verifica
informațiile. Asigură avansarea examinării informației prin descoperire,
verificarea veridicității, diseminare și corelare prin clasificarea
metadatelor obținute care creează protocoale de securitate și
conexiuni la nivelul Comunității Se rviciilor Inteligente.
3. Stabilirea unui
mediu comun de
încredere. Înseamnă a aduna într -un singur mediu informație și a staili
uniformitate în atributele de identitate, managementul identității,
standardelor de securizare ale informației, regulilor de acce s ale
informației, autorizarea utilizatorilor, auditului și controlul
accesului de a promova acest mediu comun de încredere.
4. Întărirea colaborării
în interiorul IC. Dezvoltarea mecanismelor necesare la nivel instituțional pentru a
fi implementate la nivel ul resurseor umane în așa fel încât
colaborarea și transferul de informații să fie facilitat la nivelul
personalului.

161 Director of National Intelligence, Information Sharing Strategy, 22 februarie 2006, p.12,
www.fas.org/irp/dni/is s.pdf ;

82
4. Statistici comparative între angajații IC din Generația X și Generația Y:162

5. Numărul acțiunilor antiterorism în care IC s-a implicat:163

162 James McGINLEY, Jennifer THOMPSON, Tim WEESE, Intelligence Community Assessement: Generational
Differences in Workplace Motivation, http://bit.ly/2spWdQv ;
163 Propublica, http://bit.ly/2siKq8w ;

83