Pirateria Software In Romania

CAPITOLUL 1 CADRUL TEORETIC AL NOȚIUNII DE SOFTWARE

În viața de zi cu zi operăm cu două tipuri de entități : materiale (care ocupă loc în spațiu ) și nemateriale (numite generic”informație”). Unele obiecte reprezintă și una și alta , de exemplu un CD pe care este înregistrat un film . El este un obiect fizic, material , insa conține informație bruta. Daca vom uita pe bordul mașinii, la soare, obiectul material va fi distrus, posibil in totalitate din punct de vedere fizic, însă informația pe care o conține poate fi totuși reprodusă procurând o copie pe un suport similar sau pe un alt tip de suport (DVD).

Când vorbim despre un calculator, referindu-ne la componentele fizice folosim termenul generic “hardware”(prescurtat hard), iar informațiile pe care le conține ne referim folosind termnenul “software”(prescurtat soft).

Una din caracteristicile societății moderne este vehicularea unei cantități mari de informații de natură diferită. Specialiștii tind să acrediteze ideea că, în prezent ne aflăm în stadiul unei societăți informaționale în continuă expansiune. Nivelul de organizare socială și gradul de agregare al informației, condiționează exactitatea și viteza de reacție a subsistemelor sociale, totodată și a componentelor organizaționale la modificările extrem de rapide de stare ale societății contemporane.

Când aducem în discuție tratarea informațiilor, ne referim la culegere, înregistrarea, transmiterea și prelucrarea datelor. Putem spune ca totalitatea acestora definesc suportul tehnic al sistemului informațional, ce are doua mari componente:

Suportul fizic ce conține ansamblul de echipamente – Hardware;

Suportul logic, care cuprinde sistemul de operarea și programele de aplicații – Software.

Definirea Software-ului

În încercarea definirii noțiunii de software, am ales câteva dintre definițiile oferite de literatura de specialitatea, toate acestea incercând sa fie cat mai cuprinzătoare, printr-un limbaj usor accesibil tuturor.

Prin urmare, software-ul este reprezentat de unul sau mai multe programe(incluzand seturi de instrucțiuni) ce pot fi înțelese de un sistem de calcul. El reprezintă „sufletul ” unui calculator. Dicționarul McMillan English Professional, editia anului 2003, definește software-ul ca un program folosit de calculator pentru a realiza o anumită funcție.

O altă definiție, formulată de o comunitate de profesori, este: Totalitatea de programe care compun sistemul de operare, mediile de programare, aplicațiile realizate de programatori profesioniști sau de către utilizatori formează subsistemul de programe al sistemului informatic sau structura soft a sistemului”.

Software-ul unui calculator reunește informațiile pe care acesta le deține: date și programe. Un program poate fi numit o lista de instrucțiuni pe care procesorul le execută. Totodată datele pot fi orice alt tip de informative de care are nevoie un program: caractere, șiruri de caractere, numele , imagini , secvențe audio.

Programele și datele sunt memorate in memoria calculatorului(fie interna sau externă) în același fel. Un program în curs de execuție ocupă împreună cu datele pe care le manipulează o zonă din memoria RAM. Programul este capabil sa acceseze datele de care acesta are nevoie, dar din afara acestuia, instrucțiunile și datele se confundă.

Software-ul este un termen folosit în domeniul tehnic în definirea aplicațiilor informatice(programelor) utilizate pentru comanda și controlul unor sisteme. Este folosit la modul generic indiferent de aplicația informatică din felurite domenii, de la sisteme de operare-Windows, Linux, Android, iOS – la aplicațiile informatice de tip calcul tabelar sau editare de texte(MS Office), de editare video, redare multimedia, de navigare pe internet s.a.m.d. Prin urmare , softurile sunt sisteme de programe pe calculator , furnizate odata cu achiziționare acestuia, obținute de utilizator sau achiziționate din comerț.

Pentru a putea funcționa, un calculator are nevoie însă și de partea „dură”, denumită generic „hardware”. Această componentă materială este reprezentată de componente și dispozitive care formează calculatorul; de asemenea putem spune că este formată din echipamente fizice și tehnice, în care circuitele ectronice pot asigura prelucrarea în mod automat a informației și din echipamentele care asigură comunicarea dintre om și calculator. Hardware-ul este responsabil de executarea urmatoarelor funcții: de memorare, de comandă și control; de prelucrare și de intrare-ieșire.

Componenta software poate cuprinde toată gama de produse de programare, formată in mod obișnuit din sistem de operare, drivere și programe de aplicație, mai exact din partea „nematerială” a calculatorului. Doar în anumite cazuri excepționale, părți din software se înglobează din construcție în hardware – folosind circuite integrate preprogramate, activitatea economică depinzând în mod obligatorui de resursele software care sprijină utilizatorii să lucreze cu echipamentul hardware și să acceseze rețelele de calculatoare.

În unele domenii, prin software putem înțelege în primul rând datele cu care funcționează aparatele sau calculatoarele, de exemplu imaginile digitalizate, sunete și piese muzicale, jocurile pentru calculator, filme, clipuri video s.a.m.d.

Luând în considerare evoluția extrem de rapidă a informaticii, a programelor folosite de calculatoare, a industriei IT&C, putem evidenția și în cadrul softurilor anumite tendințe de dezvoltare, printre care:

Dezvoltarea de aplicații, pachete integrate ieftine și care pot fi utilizate în felurite domenii;

Pachete soft care utilizează resursele de rețea , permițând conlucrarea la aceleași documente;

Integrarea software-ului cu Internetul;

Programe cu ușurință în utilizare, folosind tehologii obiectuale orientate grafic, inteligența artificială cu scopul de a utiliza limbajul natural pentru ușurința în programare;

Dezvoltarea de experți-asistenți în cadrul sistemelor expert ce înglobează inteligență artificială.

Luând în considerare aceste premise , putem observa că softurile sunt absolut esențiale pentru utilizarea unui sistem informatic. Din acest considerent, inclusiv din motive economice, pentru ca își doresc să beneficieze de tot ce este inovativ pe piața din domeniul IT, dar nu își permit să le achiziționeze , sunt nenumărați cei care piratează softuri.

Clasificarea software-ului

Calculatoarele folosesc două tipuri de software:

Software de bază (sau de sistem) – programe care coordonează modul în care lucrează componentele hard ale sistemului și oferă asistență în realizarea și funcționarea programelor de aplicații.

Software de aplicații (sau programe de aplicații) – programe destinate rezolvării unor probleme specifice dintr-un domeniu de activitate. Sunt realizate de firme specializate în producerea de soft.

Software de sistem

Ansamblul programelor care deservesc sistemul este desemnat în practică, dar și în literatura de specialitate prin sintagma”sistem de operare”(SO). Prin urmare, sistemul de operare reprezintă un ansamblu de proceduri manuale și module de program de sistem prin care se administrează resursele sistemului de calcul(procesoare, memorie, periferice, informații) ce asigură utilizarea eficientă, în comun, a acestor resurse și oferă utilizatorului o interfață cât mai comodă pentru utilizarea sistemului de calcul.

Figura nr.1 – Organizarea unui sistem de operare

Sursa: Dulu, A. Concepte de bază ale tehnologiei informației – ECDL Modul 1, Ed. Andreco Educațional Grup, 2009, pag. 12.

Prin urmare, sistemul de operare este o interfață între utilizator și mașina fizică, organizat pe două nivele:

– Nivelul fizic – apropiat de hard, cu care sistemul de operare interacționează prin intermediul unui sistem de întreruperi, specifice mașinii fizice. Acest nivel este controlat de rutine de comandă și control, responsabile de coordonarea și controlul tuturor componentelor mașinii fizice.

– Nivelul logic – apropiat de utilizator, cu care sistemul de operare interacționează prin intermediul comenzilor sau prin mijlocirea unei interfețe grafice (GUI – Grafical User Interface). Acest nivel este controlat de rutine de servicii, utilizate pentru dezvoltarea și execuția programelor de aplicație.

Corespunzător acestor două niveluri, sistemul de operare cuprinde în general două categorii de programe:

De comandă și control – pentru coordonarea și controlul tuturor funcțiilor sistemului de operare (procese de intrare/ieșire, execuția întreruperilor, comunicația hardware – utilizator, etc.);

De servicii(prelucrări) – executate sub supravegherea programelor de comandă și control, utlilizate de programator pentru dezvoltarea programelor sale de aplicație.

Sistemului de operare oferă asistență în rezolvarea a numeroase probleme, precum: lansarea în execuție a unui program existent pe suportul de memorie externă în format executabil, recunoscut de sistemul de operare; copierea conținutului unui document de pe un suport de memorie pe altul; modificarea aspectului interfeței grafice cu utilizatorul; modificarea atributelor unui fișier; instalarea unui mediu de programare; formatarea hard disk-ului; partiționarea hard disk-ului, etc.

Pentru îndelinirea rolului de interfață între mașina fizică și utilizator, sistemul de operare îndeplinește următoarele funcții:

– Gestionează resursele sistemului de calcul (timpul UC, memoria RAM, perifericele) – aplicațiile utilizator solicită utilizarea acestor resurse pentru a putea îndeplini obiectivele prestabilite, iar sistemul de operare răspunde acestor solicitări, având grijă să nu creeze discriminări între deferitele aplicații;

– Gestionează fișierele – sistemul de operare are propria strategie de organizare a datelor pe suporturile de memorie, datele fiind păstrate în fișiere care se pot grupa în directoare (folder);

– Gestionează interfața cu utilizatorul – funcție din ce în ce mai importantă, pe măsură ce se accentuează preocupările de realizare a unor interfețe grafice cât mai ergonomice;

– Asigură suportul pentru realizarea aplicațiilor – sistemul de operare pune la dispoziția utilizatorului sau creează condiții pentru utilizarea unor aplicații de sistem precum: editoare de text, compilatoare, utilitare de gestiunea fișierelor, etc.

Exemple de sisteme de operare:

– de tip DOS: MS-DOS, DR-DOS, PC-DOS.

– de tip Windows:Windows XP/7/8/10(în vara acestui an )

– altele: OS, Linux, Novell, Unix, MacOS, etc

O definiție a sistemelor de operare ar fi că acestea sunt o parte esențială de soft pentru a asigura lucrul pe un computer. Totodată, el asigură și alte facilități ca vizualizarea de fișiere, ștergere, copieri de fișiere. Mai are rolul de a înmagazina și regăsi datele pe disc, organizează intrările de date de la tastatură, trimite datele către imprimantă și verifică dacă tipărirea decurge normal, controlează monitorul. Există diverse sisteme de operare, diferite între ele în funcție de arhitectura calculatorului, codurile mașină, instrucțiuni etc.

Scopul unui sistem de operare este de a face comenzile mașinii „transparente” utilizatorului. Același sistem de operare poate fi implementat pe o varietate largă de mașini, cu viteze și capacități diferite. Cele mai multe softuri sunt făcute ca lucrul cu ele să fie intermediat de sistemul de operare. Datorită faptului că sistemul de operare este același, programele pot rula pe diverse tipuri de computer fără sau cu mici modificări. Acest element de portabilitate a ajutat ca softul să se diversifice.

În afară de sistemul de operare, software-ul de sistem mai include și utilitarele, compilatoarele, interpretoarele, editoarele de legături, mediile de dezvoltare, pachetele pentru testarea componentelor hardware și pentru măsurarea performanțelor (benchmark). 11

Astfel, utilitarul este un program ce realizează o anumită funcție, de exemplu: conversie de format al fișierelor, trimiterea unuicu viteze și capacități diferite. Cele mai multe softuri sunt făcute ca lucrul cu ele să fie intermediat de sistemul de operare. Datorită faptului că sistemul de operare este același, programele pot rula pe diverse tipuri de computer fără sau cu mici modificări. Acest element de portabilitate a ajutat ca softul să se diversifice.

În afară de sistemul de operare, software-ul de sistem mai include și utilitarele, compilatoarele, interpretoarele, editoarele de legături, mediile de dezvoltare, pachetele pentru testarea componentelor hardware și pentru măsurarea performanțelor (benchmark). 11

Astfel, utilitarul este un program ce realizează o anumită funcție, de exemplu: conversie de format al fișierelor, trimiterea unui mesaj electronic, etc. Compilatorul transformă codul sursă într-un modul obiect – un modul obiect nu este un program executabil. Interpretorul înțelege acțiunile din codul sursă și le execută, fără a-l mai transforma în cod obiect. Editorul de legaturi unește mai multe module obiect într-un program executabil, iar acesta este cel care transformă un modul obiect într-un program executabil. Mediul de dezvoltare, adică de programare este alcătuit din compilator, editor de legături, bibliotecar, depanator, utilitar pentru ținerea la zi a versiunilor.

Software de aplicații

Pe lângă alegerea sistemului de operare, există posibilitatea alegerii unui soft care să realizeze rezolvarea unor probleme concrete de către utilizator. Aceste softuri se numesc aplicative și sunt de o mare varietate. Ele sunt reprezentate de programele care acționează direct asupra unui domeniu de utilizare particular pentru a asigura procesarea informațiilor necesare utilizatorilor finali.

Acest tip de programe se găsesc într-o multitudine de variante, versiuni, platforme de lucru, producători și preț. Software-ul de aplicații are o zonă determinată de utilizare (de ex. domeniul economic) iar în cadrul ei, zona poate fi și mai specifică (de ex. calcul tabelar).

O clasificare a software-ului de aplicații pentru domeniul economic poate fi următoarea:

1. Programe de procesare de text;

2. Programe de calcul tabelar;

3. Programe de management al bazelor de date;

4. Programe de prezentări și grafică;

5. Programe de lucru în Internet și poștă electronică.

În prezent se remarcă folosirea cu precădere de pachete integrate (suite) pentru activitățile de birou care au un rol important în creșterea productivității. Acestea cuprind: procesor de texte, calcul tabelar, baze de date, programe de prezentare și de lucru pe Internet. Cele mai importante aplicații de acest tip sunt: MS Office, Corel Word Perfect Office, Lotus Smart Suite și Sun Star Office.

Tot în această categorie producătorii de soft au dezvoltat o categorie de pachete integrate de nivel mediu care au preluat o serie din caracteristicile celor de mai sus. Acestea combină funcțiile mai multor tipuri de programe în unul singur. Cele mai cunoscute sunt: MS Works, Lotus Works, Claris Works. Ca avantaje ar putea fi resursele modeste pe care le utilizează și costul scăzut, iar dezavantajul este că nu au performanțele programelor individuale.

Aplicații pentru facilitarea navigării pe Internet – printre cele mai importante softuri utilizate în prezent, aflate într-o permanentă dezvoltare se află web browserele. Netscape Navigator, Internet Explorer, Opera, Mozilla Firefox sau Google Chrome sunt cele mai răspândite programe care lucrează în Internet și oferă accesul la resursele acestuia. Domeniile de utilizare a lor sunt: navigare în Internet; căutare de informații; poștă electronică; transferul de fișiere; grupuri de discuții; alte aplicații (chat, video-chat, fax).

Programele de procesat text și DTP (desk top publishing) permit crearea, modificarea și tipărirea de documente aflate în formă digitală. Avantaje utilizării lor sunt: capacitatea de a edita broșuri, manuale etc; utilizarea și convertirea de documente din/în formatul HTML pentru Internet; corectarea textului, gramaticii și traducere. Exemple de aplicații pentru procesarea textului: MS-Word (Microsoft), WordPerfect (Corel), AmiPro (Lotus), Latex, etc. Programele DTP sunt programe mai specializate în producerea de cărți, manuale, broșuri și care oferă mai multe facilități în acest domeniu (grile, formatări, stiluri).

Programele de calcul tabelar sunt programe utilizate pentru analize de business, planificare și modelare. Acestea oferă un mod electronic de înlocuire a tabelelor de hârtie, creionului și a calculatorului de buzunar. Programele se prezintă sub forma unui tabel cu un număr foarte mare de rânduri și coloane, permit combinarea acestora, calcule, grafice, analize what-if etc. Totodată permit accesarea și interogarea bazelor de date de pe Internet pentru a le prelucra. Exemple de astfel de programe: MS Excel; Lotus; Quatro, etc.

Sistemele pentru gestiunea bazelor de date oferă posibilități de a construi și gestiona baze de date atât la nivel local cât și pe Internet. În esență putem spune că aceste programe controlează, întrețin și gestionează informațiile dintr-o organizație. Câteva exemple de programe ce gestioneaza bazele de date ar fi: Oracle; Acces; FoxPro; Paradox.

Aplicațiile pentru realizarea de prezentări profesionale sunt utilizate pentru a converti diverse informații în elemente grafice. Aceste programe (precum MS Power Point sau Corel Presentation) oferă capacități multimedia (utilizarea de fotografii, animații, sunete și secvențe video) dar și posibilități de a face prezentări pentru Internet. Avantaje utilizării lor sunt: asigurarea unei comunicări simple și sugestive; construirea de prezentări eficiente; oferirea posibilității de interactivitate.

Programele PIM (Personal Information Manager) sunt foarte utilizate în prezent pentru creșterea eficienței lucrului la nivel individual și a cooperării. Acestea sunt folosite pentru a stoca, organiza și regăsi date numerice și text. Ca domenii de utilizare regăsim: agendă electronică; urmărirea de proiecte; acces la Internet; facilități de e-mail.

Pe langă acestea mai există și aplicații la cererea utilizatorului – realizate cu scopul de a optimiza fluxurile informaționale particulare ale unei afaceri sau organizații oarecare. Exemple:

– Evidența datelor personale ale angajaților;

– Evidența activității financiar-contabile;

– Asistarea deciziei în domeniul financiar-bancar, etc.

Sectorul IT în România

Privind datele statistice prezentate într-un studiu elaborat de compania de cercetare Gartner, anul 2014 s-a concretizat pentru România prin 64.000 de specialiști IT, clasându-ne în fruntea podiumului din Uniunea Europeană privind numărul de angajați în sectorul tehnologiei pe cap de locuitor , și pe locul al șaselea la nivel mondial. Principalul avantaj al României, în raport cu celelalte state membre ale Uniunii Europene, este faptul că deține un personal educat și servicii ieftine în domeniul IT.

Amintind ultimii 10 ani, putem număra cel puțin 50 de companii internaționale din sectorul tehnologiei care și-au deschis sedii în România, printre care amintim: IBM, Microsoft, Oracle, Intel, Etc. Pe lânga acestea, există un număr relativ ridicat de companii internaționale care își mută commplet activitatea de dezvoltare în România.

În urma cercetărilor realizate de analiști economici dintr-o companie de business information și credit management, KeysFin, principalele concluzii pe baza informațiilor și datelor statistice publicate în anul 2014 sunt:

La nivelul României, sectorul IT&C și agricultura reprezintă domeniile cu cele mai mari șanse de rezultate excelente în piețele internaționale

Începând din 1990 și până în 2014 la nivelul României s-au înființat peste 30.000 de companii în sectorul IT axate în special pe realizarea de produse și servicii. Aproximativ 70% dintre companiile din domeniul IT din România au fost înființate în ultimii 10 ani. Peste 50% din firmele înființate în ultimele 2 decenii sunt în funcțiune și în prezent.

Performanța financiară a acestui sector a crescut continuu, ajungând la o cifra de afaceri medie anuală de aproximativ 2,8 miliarde euro.

Valoarea adăugată adusă în economie de dezvoltare a sectorului IT&C se traduce printr-o contribuție majoră la PIB, o creștere a competențelor în cadrul companiilor, un impact pozitiv asupra ratei de ocupare a forței de muncă și în creșterea productivității și a gradului de inovare industrială. Printre diferitele segmente care alcătuiesc sectorul IT&C, industria software este una dintre cele mai dinamice, mai mult ca oricând într-o piață care se mută către cloud, mobilitate și celelalte tendințe tehnologice cu efect transformator în economie.

Analizând figurile de mai jos, putem observa că peste o treime din firmele din domeniul IT (35%) au ca obiect de activitate „Dezvoltarea de Produse Software”, de 3 ori mai multe decât cele din segmentul „Alte Servicii IT” și de 2 ori mai multe decât cele din segmentul „Întreținere și Reparații”. Aproape jumătate din cifra de afaceri din sectorul IT(48%) este adusă de dezvoltarea de produse software, iar profitul depășește, anual, 260 de milioane de euro. La polul opus, se află cel de „Întreținere și reparații”, cu un profit de 11 ori mai mic.

Figura nr 2 – Segmentele sectorului IT în funcție de numărul de firme, obiectul principal de activitate și cifra de afacere în anul 2014

Sursa: http://www.keysfin.com/#!/Pages/IT_domeniul_momentului , accesat la 15 martie 2015

În plus, pe baza cercetărilor realizate de KeysFin s-au mai pus în evidență faptul că firmele românești sau cele cu bază în România dezvoltă produse software în special pentru clienții din străinătate. Aceasta acoperă o gamă largă, de la software pentru aplicații web, ajungand-se la produse complexe destinate unor linii industriale din diverse domenii.

Privind repartiția spațială la nivel național, 4 din 10 companii IT sunt localizate în capitală, urmând județele Cluj, Timiș și Brașov.

Este foarte important de menționat faptul că în plină criză economică, sectorul IT din țara noastră a fost singurul sector economic în care nu s-a recurs la concedieri. Privind anul 2012, putem spune că față de anul 2008 s-a înregistrat o creștere a numărului de salariați cu 30%(284.000 în 2012). În plus, potrvit datelor statistice furnizate de Institutul Național de Statistică, salariile angajaților din sectorul IT au crescut cu 54% în perioada de recesiune economică 2008-2012, salariul mediu net depăsind 870 de euro, fiind de 2,5 ori mai mare decât media pe economie. Se previzionează ca tendința se va păstra, întrucât foarte mulți angajatori scot la concurs locuri de muncă provenind din sectorul IT.

Pe lânga aceasta, la nivel național, industria IT a avut un rol extrem de important în creșterea absorbției de fonduri europene în ultimii ani.

Conform datelor BNR, în anul 2014 industria IT s-a clasat pe locul al 2-lea în clasamentul domeniilor exportatoare de servicii, înregistrând un total de 1,4 miliarde de euro din exportul serviciilor informatice, cu 27% mai mult față de anul precedent.

România are un potențial extrem de crescut în a deveni o adevărată forță în industria IT, sectorul IT având posibilitatea de a fi motorul unei economii viabile. Aceast lucru este susținut de numărul foarte ridicat și de înaltă competență a specialiștilor în domeniu, dar și de numeroasele start-up-uri de succes. În plus, România are cel puțin 3 avantaje pentru a deveni lider în domeniul IT la nivelul Europei de Sud-Est. Țara noastră se află pe locul al cincilea în lume raportându-ne la viteza de Internet, conform Bloomberg. Mai mult, costurile sunt de cinci ori mai reduse decât în statele vestice. Forța de muncă înalt calificată în domeniul IT rămâne, totuși, atuul principal al României.

În primele trei trimestre ale anului precedent, sectorul IT&C a crescut ca valoare adăugată de la 21 mld. lei anul trecut la 24 mld. lei, contribuția acestuia la creșterea economică fiind de 0,7%. PIB-ul a crescut în primele nouă luni din 2014 cu 2,8%, conform datelor de la Statistică.

Cand vorbim despre afacerile dezvoltatorilor de software de pe piața românească, ne referim la un grup mixt format din jucători locali care fac atât soft pentru clienți străini, căt și produse sub nume propriu, și din centre de cercetare și dezvoltare ale unor companii intenaționale, acestea s-au ridicat în 2013 la circa 3,7 mld. lei (840 mil. euro).

Pe primul loc se găsește Oracle România cu afaceri de peste 539 mil. lei, urmat de Siveco – 206 mil. lei, Microsoft România – 166 mil. lei, SAP România – 120,2 mil lei și Ubisoft – 120,1 mil. lei .

Industriile creative

Industriile creative sunt definite ca fiind”acele industrii care își au originea în creativitate, talentul și maiestria indivizilor și care au potențialul creării de locuri de muncă și de a genera prosperitate prin producerea și exploatarea creativității, muncii intelectuale și a ideilor, adică a proprietății intelectuale”. Alternativ, sunt denumite industrii culturale sau domenii ale economiei creative.

Ponderea industriilor creative în PIB la nivelul țării noastre în perioada 2009-2014 au fost în creștere, de la 3,75% în 2009 la 5,93% în 2014 , înregistrând cea mai mare valoare de 7,24% în 2013. În ceea ce privește structura procentuală VAB, în 2014 era următoarea distribuție la nivel național:

Software:52,7%

Industria de carte:16,8%

Publicitate :14,6%

Filme Tv și Radio:5,8%

Artele Spectacolului:1,7%

Design:1%

Industria muzicală 0,6%

Altele: 5,8%

În actuala perioadă de programare una dintre cele mai importante priorități ale Romaniei este promovarea a 10 sectoare economice propuse prin Strategia Națională pentru Completivitate 2014-2020, printre care și industriile creative.

CAPITOLUL 2 LEGISLAȚIA REFERITOARE LA PIRATERIA SOFTWARE

Programele software piratate afectează pe oricine, de la dezvoltatori până la distribuitorii de software și nu în ultimul rând, utilizatorul final. Acestea sunt piratate în primul rând datorită costurilor pe care unii consumatori nu doresc să și le asume. Cu toate acestea, există diverse tipuri de programe care se folosesc, unele care nu necesită achitarea unei sume de bani, fapt ce se va trata în umătorul subcapitol.

2.1. Clasificarea software-ului după dreptul de proprietate

În literatura de specialitate se folosesc mai mulți termeni pentru definirea regimurilor de folosire a software-ului. Cei mai importanți dintre aceștia sunt: free software, open source, GPL-covered software, GNU software, private software, proprietary software, shareware, freeware.

Free software (sau software liber) este un tip de software care poate fi studiat, modificat, îmbunătățit și distribuit cu restricții minime. Scopul restricțiilor este de a asigura continua răspândire a acestor programe, fără a limita drepturile altor utilizatori de a le utiliza, copia, distribui, studia, modifica și îmbunătăți. Software-ul liber este în general disponibil gratuit, însă gratuitatea nu este absolut necesară.

Acest tip de software e caracterizat de libertate, și nu de preț. Pentru a înțelege conceptul, „libertatea” trebuie înțeleasă în sens de „libertate de expresie” și nu de „gratuitate”. Pentru a putea fi considerat liber, software-ul propriu-zis trebuie să fie distribuit întotdeauna împreună cu codul sursă al programului precum și cu o notă de copyright care să descrie și să permită anumite libertăți.

Conform Fundației pentru Software Liber (FSL), acest tip de software asigură patru forme de libertate utilizatorilor săi, în ordine descrescătoare a importanței:

Libertatea 0 – de a utiliza programul în orice scop;

Libertatea 1 – de a studia modul de funcționare a programului și de a-l adapta nevoilor proprii;

Libertatea 2 – de a redistribui copii, în scopul ajutorării aproapelui, gratuit sau contra unei sume de bani care să acopere costurile de desfacere;

Libertatea 3 – de a îmbunătăți programul și de a pune îmbunătățirile la dispoziția publicului, în folosul întregii societăți.

De obicei, licențele de software liber sunt create în așa fel încât aceste libertăți să nu poată fi restrânse odată cu redistribuirea programului, dar există și licențe mai permisive care permit chiar și înglobarea unor părți ale programelor libere în software-ul proprietar.

Termenul de open source (sau sursă deschisă) nu are statut juridic clar. Se consideră că este foarte asemănător cu termenul free software, însă pot apare unele restricții de folosire față de acesta. „Open source” nu înseamnă însă doar accesul la codul sursă. Condițiile de distribuire ale softului open-source trebuie să îndeplinească mai multe criterii, printre care: redistribuirea liberă – licența nu trebuie să ceară bani sau vreo altfel de plată pentru o vânzare/ dăruire; codul sursă – programul trebuie să includă codul sursă și trebuie să permită distribuirea sub formă de cod sursă sau aplicație compilată.

Un avantaj al folosirii programelor cu sursă deschisă este că cu cât mai mulți inși utilizează un program, cu atît este mai simplu de depistat ce nu funcționează bine. Atunci când utilizatorii au la dispoziție sursele programului pot investiga cauzele reale ale erorii, și adesea le pot înlătura fără intervenția autorului programului. Mai mult, rata de inovare este mult sporită de prezența software-ului cu sursa deschisă, o soluție odată descoperită este disponibilă tuturor, și pe baza ei se poate construi o alta și mai eficace.

GPL reprezintă un statut juridic de folosire a unui produs informatic din clasa free software, apărat de reglementări precise care dau dreptul la liberul acces al oricărui utilizator de a-l folosi sau modifica. Respinge și urmărește în justiție din start orice tentativă ulterioară a unei persoane fizice/juridice, deținătoare de software proprietar, creat de acesta și care și-l valorifică, în loc să și-l declare la GNU FSF. Nu poate să dea în judecată o firmă beneficiară de software tip free, ce a prelucrat același produs și l-a modificat prin forțe proprii, nu l-a valorificat, și acum este exact acel produs al reclamantului, dar a făcut cunoscute aceste modificări la nivel sursă fundației GNU Free Software Foundation.

GPL-covered software este un produs de tip free software pe care consorțiul GNU FSF îl protejează împotriva oricărei tentative de transformare a sa într-un software privat. Există libertatea de a se modifica pachetul preluat. De aici încolo sunt două posibilități: să rămână software privat nerevendicat, utilizat doar în interiorul unei firme, chiar aducătoare de profit sau să fie oferit altora chiar modificat, dar fără a fi vândut! În acest caz, trebuie anunțat obligatoriu GNU FSF de modificările efectuate. Numai așa FSF protejează software-ul și îl încadrează în categoria GPL-covered software.

Un produs din categoria private software este un pachet elaborat și utilizat doar pentru scopurile proprii.

Proprietary software (software proprietar) desemnează programele și aplicațiile de calculator ce nu pot fi instalate și utilizate decât temporar și doar pentru a fi sursă de inspirație în a realiza altul, care să nu fie folosit în scop aducător de profit. Proprietarul drepturilor de autor controlează modul în care este folosit programul, în contrast cu programele din domeniul public. Totuși, termenul este frecvent folosit în sens mai restrâns, pentru a descrie programele și aplicațiile care impun restricții privind utilizarea și modificarea, sau restricții considerate excesive privind copierea sau publicarea (în formă modificată sau nemodificată). Aceste restricții sunt puse asupra lor de către proprietari. În acest ultim sens, software-ul proprietar este cunoscut și ca „software neliber”, prin contrast cu software-ul liber.

Shareware reprezintă acel tip de licență a unui program pentru calculator caracterizat prin faptul că deținătorul dreptului de autor acordă utilizatorului dreptul de folosire gratuită a programului pentru calculator, pentru o anumită perioadă de timp în scop de probe și/sau evaluare; la expirarea perioadei, utilizatorul trebuie să opteze între a cumpăra licența de folosire nelimitată a programului sau returnarea și/sau "ștergerea" copiei acestuia.

Programele de tip shareware (termen lansat de Bob Wallace, printre primii angajați ai companiei Microsoft) se obțin gratuit, fie prin download de pe Internet sau din CD-urile unor reviste de specialitate. Raționamentul distribuirii de programe shareware este de a oferi cumpărătorilor oportunitatea de a folosi un program, de a-l testa și cataloga ȋnainte de a cumpăra o licență pentru versiunea completă.

Freeware este un produs care poate fi copiat, distribuit, dar pentru care nu există permisiunea de a fi modificat codul sursă după o dezasamblare a acestuia. Acest lucru este ilegal. De asemeni, un program freeware nu se poate folosi în scop aducător de profit.

Acestea sunt programe care au drepturi de autor înregistrate și sunt accesibile pentru a fi utilizate gratuit, pentru o perioadă nelimitată de timp, spre deosebire de shareware – în cazul căruia utilizatorul este solicitat să plătească (după perioada de testare). Licența programelor poate stabili una sau mai multe restricții de utilizare, de exemplu, au o limită de distribuire, adică ele pot fi descărcate de pe un anumit site, dar nu pot fi redistribuite.

Freeware se diferențiază de „free software” (software liber) prin sensul cuvântului „free”. Freeware înseamnă gratis, iar free software – libertate pentru studiere, modificare, copiere, redistribuire și utilizare în orice scop, nu neapărat gratuit. În definitiv, multe programe pot fi în același timp și freeware și free software.

2.2 Reglementările Legii Dreptului de Autor

Pe măsură ce Internetul sporește posibilitățile de a vinde produse și servicii, creează și noi posibilități de a sustrage software. Într-adevăr, furtul și distribuția ilegală de software subminează inovația, locurile de muncă și profitul pe care le promite Internetul.

Până de curând, copierea neautorizată de software necesita un schimb fizic de discuri flexibile, CD-uri sau alte suporturi dure. Însă, atât Internetul cât și pirateria software devin în permanență mai ușor de utilizat, mai rapide și mai accesibile.

Internetul permite produselor să fie transferate de la un calculator la altul, fără transfer de hard disk și cu puține riscuri de detectare. Unele metode de piraterie pot implica calculatoare fără ca proprietarul acestuia să fie conștient de aceasta. Pirateria, care necesita altădată o înțelegere a codurilor complexe de calculator, poate fi executată acum cu un simplu click al mouse-ului.

Industria high tech conduce revoluția informațională, care reprezintă baza noii economii. Companiile membre ale BSA sunt lideri în producerea de software, hardware și de tehnologii inovatoare și sunt participanții cheie la asigurarea infrastructurii critice a Internetului și a comerțului electronic. La baza acestor tehnologii se află proprietatea intelectuală. Deși Internetul a facilitat transferul de informații, nu trebuie uitat de legile ce trebuie respectate. Progresul noii tehnologii depinde de protecția durabilă a proprietății intelectuale.

Creațiile, operele literare și artistice sunt protejate internațional de "Convenția de la Berna pentru protecția Operelor Literare și Artistice", care datează din 1886, revizuită prin Actul de la Paris din 24 iulie 1971 și modificată la 28 septembrie 1979. România a aderat la Convenția de la Berna prin Legea nr. 77/1998 publicată în MO 166/28 aprilie 1998.

În martie 2002 a intrat în vigoare Tratatul OMPI pentru Dreptul de Autor (WCT) și în mai 2002 Tratatul OMPI pentru Interpretare și Fonograme (WPPT) care a fost ratificat de 30 țări din cadru ONU.

În România, Legea nr. 8/1996 stabilește cadrul juridic privind dreptul de autor/copyright și drepturile conexe. Această lege este în vigoare în prezent, fiind modificată și adăugită prin următoarele acte normative: Legea nr. 285 din 2004, prin OUG nr. 123 din 2005, Legea nr. 329 din 2006, precum și prin Legea nr.202/2010. Ea vizează și descurajarea tranzacțiilor de pe piața neagră cu casetele video și audio și cu produse software piratate, adică cu cheia de securitate decriptată.

Programele pentru calculator sunt strict protejate de lege – instalarea, stocarea, rularea sau executarea, afișarea ori transmiterea în rețeaua internă a unui program pentru calculator fără autorizarea titularului dreptului de autor (fără licență) reprezintă infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 1 la 4 ani sau cu amendă penală.

Legea consideră, de asemenea, infracțiuni și o serie de alte fapte – realizarea, în scopul distribuirii, cu orice mijloace și în orice mod, de mărfuri pirat (copii ale programelor pentru calculator, indiferent de suport, realizate fără consimțământul titularilor de drepturi de autor); plasarea marfurilor-pirat sub un regim vamal definitiv de import sau de export, sub un regim vamal suspensiv ori în zone libere sau orice altă modalitate de introducere de mărfuri pirat pe piața internă; oferirea, distribuirea, detinerea ori depozitarea sau transportul, in scopul distribuirii, de marfuri-pirat; închirierea de mărfuri pirat, precum și oferirea spre închiriere a acestora; promovarea de mărfuri-pirat prin orice mijloc și în orice mod, inclusiv prin utilizarea anunțurilor publice ori a mijloacelor electronice de comunicare sau prin expunerea ori prezentarea către public a listelor sau a cataloagelor de produse. Pedeapsa, în cazul acestor infracțiuni de piraterie, poate ajunge până la 15 ani de închisoare, în funcție de circumstanțe.

Legea protejează și circulația produselor originale – astfel, reproducerea, distribuirea, importul sau închirierea de programe pentru calculator originale sunt activități supuse autorizării titularului de drepturi de autor; în lipsa acestei autorizări, faptele menționate devin infracțiuni.

De asemenea, este infracțiune și punerea la dispoziția publicului, inclusiv prin Internet sau prin alte rețele de calculatoare, fără consimțământul titularilor de drepturi, a programelor pentru calculator sau a copiilor acestora, indiferent de suport, astfel încât publicul să le poată accesa în orice loc sau în orice moment ales în mod individual.

Mai mult, potrivit modificărilor aduse în octombrie 2006 Codului Penal, și persoanele juridice pot răspunde penal, pedepsele aplicabile fiind amendă penală de la 5.000 RON la 600.000 RON, la care se pot adăuga una sau mai multe pedepse complementare (dizolvarea societății, suspendarea totală sau parțială a activității, închiderea unor puncte de lucru, interdicția temporară de a mai participa la proceduri de achizițîî publice, difuzarea hotărârii de condamnare).

Noua variantă a Legii nr. 8 din 1996 introduce și o serie de contravenții – astfel, constituie contravenție, dacă nu reprezintă infracțiune, și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 lei și cu confiscarea mărfurilor-pirat sau a dispozitivelor-pirat de control al accesului fapta persoanelor juridice sau a persoanelor fizice autorizate de a permite accesul în spațiile, la echipamentele, la mijloacele de transport, la bunurile sau la serviciile proprii, în vederea săvârșirii de către o altă persoană a unei contravenții sau infracțiuni prevăzute de lege.

Titularii ale căror drepturi au fost încălcate pot pretinde repararea prejudiciului calculat conform unor criterii cum ar fi: consecințele economice negative, în special câștigul nerealizat, beneficiile realizate pe nedrept de făptuitor și, atunci când este cazul, alte elemente în afară factorilor economici, cum ar fi daunele morale cauzate titularului dreptului; în cazul în care prejudiciul nu poate fi determinat în acest fel, aceștia pot pretinde acordarea de despăgubiri reprezentând triplul remunerațiilor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite. De asemenea, titularii drepturilor încălcate pot cere instanței de judecată să dispună distrugerea echipamentelor și a mijloacelor aflate în proprietatea făptuitorului, a căror destinație unică sau principală a fost aceea de producere a actului ilicit, scoaterea din circuitul comercial, prin confiscare și distrugere, a copiilor efectuate ilegal, precum și publicarea în mijloace de comunicare în masă a hotărârii instanței de judecată, pe cheltuiala celui care a săvârșit fapta.

Acest act normativ consideră contravenții faptele de producere, import, distribuire, comercializare sau închiriere de programe pentru calculator cu încălcarea obligației de înregistrare în Registrul Programelor de Calculator, organizat și administrat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.

De asemeni, legea prevede ca autorul unei opere (literară, artistică, muzicală etc) să dețină dreptul asupra respectivei opere pe toată durata vieții sale, plus încă 70 de ani. Drepturile de autor se moștenesc de către urmașii legali ai autorului (în cazul mai multor autori, drepturile expiră la 70 de ani de la moartea ultimului dintre aceștia). Excepție o fac programele de calculator unde termenul este de 50 de ani în loc de 70.

După Convenția de la Berna nu mai este necesară indicarea faptului că o opera este protejată de drepturile de autor atât timp cât proprietatea intelectuală a unei opere literare, artistice sau științifice corespunde autorului pentru simplul fapt că el a creat-o și sunt considerate obiecte ale proprietății intelectuale toate creațiile originale literare, artistice și științifice exprimate prin orice mediu și pe orice suport, tangibile sau intangibile, cunoscute acum sau care se vor inventa în viitor.

În lumea digitală se aplică aceleași legi ale proprietății intelectuale și drepturilor de autor ca și pentru toate celelalte creații originale.

Dreptul proprietății intelectuale a primit o consacrare definitivă și oficială odată cu încheierea convenției instituind Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (OMPI) care a fost semnată la 14 iulie 1967 la Stockholm. Proprietatea intelectuală (IP) se referă la creații ale minții: invenții, opere literare și artistice, simboluri, nume, imagini, desene și modele utilizate în comerț. Aceasta este împărțită în două categorii:

Dreptul de proprietate industrială – include invenții (brevete), mărci, desene și modele industriale, indicațiile geografice ale sursei – drepturi protejate prin Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM);

Drepturile de autor – include scrierile literare și publicistice, programele pentru calculator, operele științifice scrise sau orale, compozițiile musicale, operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice și pantomimele, operele fotografice și cinematografice, operele de artă grafică sau plastică și operele de arhitectură, lucrările plastice, hărțile și desenele din domeniul topografiei, geografiei, științei în general, operele derivate plecând de la una sau mai multe opere preexistente – drepturi protejate prin Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA).

Drepturi conexe dreptului de autor includ pe cele ale artiștilor interpreți, în performanțele lor, producătorii de fonograme în înregistrările lor, și cele ale radiodifuzorilor în programele de radio și televiziune.

Pentru a se încadra sub protecția dreptului de autor, o creație trebuie să îndepliească, cumulativ, mai multe condiții:

să fie o creație a minții omului – persoana juridică, în principiu, nu poate fi titulară adreptului de autor, deoarece aceasta nu creează din punct de vedere intelectual;

să fie vorba despre o creație exprimată într-o formă concretă, perceptibilă simțurilor umane, nu neapărat prin publicare (manuscrise, notițe, schiță, tablou, partitură); dreptul de autor nu ocrotește conținutul de idei al operei ci doar o anumită formă de exprimare a acestor idei; dacă ideea circulă sub o anumită formă, această formă e apropriată;

creația intelectuală trebuie să prezinte originalitate: trebuie să reflecte exprimarea personalității creatorului; dacă aceasta nu există, nu putem vorbi de o operă care să fie protejată prin dreptul de autor. Este o creație intelectuală, dar nu este o operă ca obiect al dreptului de autor. Noțiunea de originalitate trebuie deosebită de cea de noutate. Dreptul de autor se poate naște chiar și în legătură cu o operă ce nu conține idei noi. Este important ca forma de exprimare a acelor vechi idei să fie alta decât cea anterioară și opera să exprime, într-o anumită măsură, personalitatea autorului subsecvent.

Capitolul IX din partea a doua a Legii nr.8/1996 este consacarat programelor de calculator și conține dispoziții cu caracter special, aplicabile acestui tip de opere.

Programul de calculatoare este enumerat ca opera ce face obiectul protecției alături de operele literare în art. 7, litera a.Lucrul acesta este indicat de Directiva Consiliului Comunității Europene nr. 91/250 din 14 mai 1991, privind protecția juridică a programelor de calculator.

De la data intrării în vigoare a Directivei, toate statele membre ale Comunității Europene au trebuit să adopte principiul protecției dreptului de autor al programului de calculator. Cap IX din Legea nr.8/1996, de la art. 72 până la art. 81 inclusiv, reglementează obiectul protecției prin dreptul de autor în ceea ce privește programele de calculator.

La Art. 72 (1) se precizează că „protecția programelor pentru calculator include orice expresie a unui program, programele de aplicație și sistemele de operare, exprimate prin orice fel de limbaj, fie cod-sursă sau cod-obiect, materialul de concepție pregătitor, precum și manualele.”

2.3 Licența software-ului – aplicabilitate și limite

Deținerea unui program software este diferită de alte tipuri de deținere a unor produse. Programele software – deși sunt distribuite pe piață de obicei pe CD – nu sunt un bun fizic, ci sunt considerate proprietate intelectuală. Deținerea unei astfel de proprietăți este controlată de contractele de licență.

Licența este documentul, de obicei un contract, care reglementează drepturile utilizatorului final și condițiile de utilizare a programelor de calculator. Cu alte cuvinte, licența este contractul între titularul dreptului de autor și utilizatorul legal al unui anumit software. O licență software tipică oferă unui utilizator final dreptul de a utiliza una sau mai multe copii ale unui program, într-un mod care, altfel, ar constitui o încălcare a drepturilor exclusive ale deținătorului programului, conform legii drepturilor de autor.

Dreptul de autor asupra programelor de calculator este ocrotit, în principal, prin Legea 8/1996. În plus, România a adoptat o serie de tratate internaționale care reglementează, de asemenea, dreptul de autor asupra programelor de calculator.

Dezvoltarea de software implică un efort comun care combină ideile creatoare și talentul programatorilor, analiștilor și artiștilor grafici. Ca majoritatea creațiilor, cum ar fi cărțile, muzica și filmele, programele pentru calculatoare sunt protejate de legile pentru drepturi de autor ale SUA și ale altor țări, printre care și România.

Achiziționearea unui software nu implică și dreptul de proprietate asupra sa, cumpărătorul nu devine posesorul drepturilor de autor. De fapt, se achiziționează dreptul de a utiliza software-ul, cu anumite restricții impuse de posesorul drepturilor de autor, de obicei, cel care publică software-ul. Reguli precise sunt descrise în documentația care însoțește software-ul, în special în licență. Acestea asigură producătorului câștigul necesar pentru a continua producția programului software și a oferi service și suport utilizatorilor legitimi.

Este esențial ca utilizatorii/ cumpărătorii să înțeleagă și să accepte aceste reguli. De obicei, acestea enunță că există dreptul de descărcare a software-ului pe un singur calculator și realizarea unei singure copii de siguranță. În cazul în care se copiază, distribuie sau instalează software-ul într-un mod interzis de licență, fie că o persoană folosește CD-uri de la prieteni sau colegi sau participă la copiere pe scară largă, se încălcă legea dreptului de autor. Chiar în cazul în care o persoană ajută pe cineva să realizeze copii neautorizate, aceasta va fi responsabila conform legii.

BSA România a organizat la CERF 1997 (Computers & Electronics Romanian Fair) un test de verificare prin sondaj a condițiilor de legalitate în care firmele folosesc software-ul. Conluzia de la jumatate de an de la înființarea BSA România, a fost ca impactul acestor acțiuni a fost peste așteptări. Desigur că rata pirateriei este la un nivel foarte ridicat, însă foarte mulți utilizatori au conștientizat pericolul folosirii software-ului ilegal. În urma acestor acțiuni s-a desprins și o alta concluzie: sunt foarte mulți cei care vor sa intre în legalitate, dar nu știu ce presupune acest lucru.

Microsoft comercializează licența (dreptul de utilizare a produsului respectiv) în mai multe moduri:

Inclusă în interiorul pachetului software END USER LICENSE AGREEMENT (E.U.L.A.); E.U.L.A. reprezintă contractul între Microsoft și client, contract care există în fiecare pachet și oferă dreptul la o singură instalare.

Pentru cea de-a doua instalare, Microsoft oferă un al doilea tip de licență – MICROSOFT LICENSE PACK (M.L.P.). Utilizatorul va plăti mai puțin pentru această licență, va plăti un plic sigilat care conține o licență similară cu E.U.L.A. (ca format) și care-i oferă dreptul de a instala produsul pentru a doua oară. În plic se află numai licența, utilizatorul având produsul deja cu prima licență E.U.L.A.

Pentru un volum mai mare de instalari se poate apela la licența pentru instalari multiple – MICROSOFT OPEN LICENSE PACK (MOLP).

Dacă a fost cumpărat un calculator care are un sistem de operare Microsoft instalat de către fabricant, licența se va gasi, de obicei, pe prima pagină a manualului de utilizare Windows. Se va păstra cu grijă manualul și nu se va rupe aceasta pagină.

Printre tipurile de licențe Windows comercializate de Microsoft se numără:

Licența FPP (Full Packaged Product) – este denumirea pachetelor cu aplicații software așa cum pot fi ele regăsite pe rafturile magazinelor retail.

Se poate vinde oricărui utilizator, fie că se cumpără doar licența în sine, fie că se cumpără împreună cu un calculator. Acest tip de licență permite mutarea Windows-ului de pe un calculator pe altul, sau modificări nelimitate de hardware și implicit activări nelimitate. Din acest motiv este varianta cea mai scumpă, întrucât poate fi activată pe orice calculator cu aceeași cheie de produs, dar numai pe un singur calculator odată, nu pe mai multe simultan.

Licența FPP acoperă doar versiunea curentă a produsului achiziționat. Nu include drepturi de downgrade și nici de upgrade.Dovada licențierii în cazul unei licențe FPP se face prezentând, cumulativ toate elementele componente din pachet: cutie, având pe partea superioară eticheta COA, disc de instalare,EULA, dacă există în formă tipărită, și manual, factura de achiziție și dovada plății.

Licența OEM (Original Equipment Manufacturer)–este destinată producătorilor de echipamente de calcul, celor care asamblează sau comercializează calculatoare. Aceștia preinstalează produsele software și furnizează apoi calculatoarele gata pregătite pentru a fi folosite de către utilizatorii finali.

Mutarea licenței pe alt calculator ar obliga firma care a instalat sistemul de operare să asigure suportul pentru o configurație pe care nu a creat-o, cel puțin potențial. Cum în lume există zeci de mii de firme care asamblează calculatoare și preinstalează Windows OEM, livrând multe milioane de PC-uri, licența Microsoft OEM trebuie să asigure o protecție la nivel juridic și practic acestor firme.

Utilizatorii finali însă nu pot cumpăra o licență OEM, căci conform System Builder License Agreement, entitatea care desface cutia OEM este obligată să instaleze licența pe un calculator nou, să vândă acel calculator și să asigure suportul pentru instanța Windows instalată OEM.

Licențe VUP (Version Upgrade License) – sunt special concepute pentru Upgrade, adică pentru trecerea de la sistemul de operare anterior la unul mai nou apărut pe piață.

Sistemul de licențiere Microsoft mai cuprinde și alte tipuri de licențe, cum ar fi:

Open License – destinat organizațiilor de orice dimensiune, oferind o modalitate simplă și rapidă prin plata integrală a licențelor la momentul cumpărării. O extensie a acestui tip de licențiere este Open License – Academic, diferențele fiind prețurile mult mai mici de achiziție și restricțiile de eligibilitate – organizațiile din mediul comercial NU se califică pentru Open License – Academic.

Open Value Subscription – se referă la închiriere de software Microsoft sau leasing de software, ce oferă companiilor posibilitatea de folosi cele mai noi tehnologii Microsoft pe baza unei plăți anuale sau achiziționând licențele în rate. Avantajul este că pe toată perioada contractului, există posibilitatea de upgrade – folosirea ultimei versiuni ale produselor închiriate.

School Agreement – aceste tipuri de contracte sunt o modalitate de abonare la produsele și tehnologiile Microsoft. Spre deosebire de Open License – Academic, în School Agreement se urmărește standardizarea rețelei de calculatoare, cu cele mai noi versiuni ale produselor, plătind rate anuale. Suma ratelor anuale este mai mică decât achiziția echivalentă prin Open License – Academic, iar noile calculatoare intrate în rețea pot fi instalate legal imediat, plata actualizându-se abia din anul imediat următor. Drepturile de upgrade permit exploatarea imediată a celor mai noi facilități.

Enterprise Agreement – este un program de licențiere în volum destinat organizațiilor cu cel puțin 250 de PC-uri Durata contractului este de 3 ani, cu plăți anuale fixe per desktop. Suma acoperă licențele produselor cuprinse în contract și include upgrade-ul la orice versiune ce apare în cei 3 ani.

Iar acestea nu sunt singurele tipuri de licențe oferite de cei de la Microsoft. De-a lungul timpului, aceștia au încercat să ofere soluții pentru cât mai multe tipuri de nevoi și categorii de societăți. Astfel, Microsoft oferă licențe de software speciale, atât pentru utilizatorul final, „casnic”, pentru întreprinderi mici și mijlocii, instituții educaționale, cât și pentru societațile mari, cu peste 250 de calculatoare instalate.

De asemenea, pentru a satisfice cât mai bine nevoiele acestora, oferă pachete speciale și personalizate pentru fiecare categorie în parte, de la închiriere și leasing de licență, discount-uri și plata în rate, până la legalizare softurilor deja deținute.

CAPITOLUL 3 PIRATERIA SOFTWARE ÎN ROMÂNIA

Software-ul este o resursă fundamentală și un activ extrem de valoros pentru orice afacere din zilele noastre. În prezent, se poate opta între variantele clasice și cele moderne de licențiere, astfel încât orice companie se poate dezvolta în deplină siguranță prin dobândirea și folosirea de software original și cu licență. Soluțiile moderne de tip cloud, pe lângă un avantaj esențial, și anume, posibilitatea de a-l accesa de oriunde, inclusiv de pe platforme mobile, pot oferi posibilități de gestionare simplificată a licențierii.Totodată ușurința utilizării unor astfel de soluții software, sunt caracterizate și de numărul utilizatorilor, cât și perioada de utilizare pot fi modificate cu ușurință, în funcție de nevoi, ceea ce poate reduce riscurile ce decurg dintr-o licențiere neadecvată sau insuficientă.

Piraterie software este definită ca reproducerea sau distribuirea neautorizată de software protejat prin drept de autor. Pirateria se realizează prin copierea, descărcarea, punerea la dispoziție, vânzarea sau instalarea de copii pe calculatorul personal sau cel utilizat la locul de munca. Ceea ce foarte mulți oameni nu realizează sau la ce nu se gândesc este faptul ca, la cumpărarea software-ului, se achiziționează , de fapt, licența de a-l uitiliza, ci nu software-ul ca atare. Această licență este cea care vă informează de câte ori puteți instala software-ul; prin urmare este foarte important sa fie citită. Daca se realizează mai multe copii ale software-ului decât cele pe care le permite licența inseamna că s-a piratat.

Înainte de dezvoltarea ampla a Internetului, copiile neautorizate ale software-ului solicitau un suport fizic de stocare sau alte elemente hard. Dar cum tehnologia a evoluat și rata de transfer a conexiunilor la Internet a scăzut , pirateria software s-a mutat din strada pe Internet.

În sens larg, pirateria software prin intermediul Internetului se realizează atunci când:

Un individ sau o entitate cu mai mulți membrii oferă copii ilegale, pe orice suport, aplicații care se descarcă cu numere de serie piratate, în schimbul unor sume de bani sau prin troc;

Un individ furnizează un produs cultural fără autorizație unor persoane fizice sau unor firme;

Un individ instalează sau folosește programe informatice fără licență, sau pe mai multe sisteme decât cele autorizate. Efectele produselor piratate asupra consumatorilor sunt, deseori, distrugătoare, deoarece programele informatice-pirat conțin vuruși care pot șterge conținutul de pe hard-disc sau creează breșe de securitate. În afară de aceasta, individul se expune pe sine sau firma pentru care prestează, riscul de pedeapsă legală pe care îl implică un astfel de delict;

Producătorii de programe software înregistrează pierderi importante de venituri, drept pentru care se vad obligați sa ridice prețurile, fapt pentru care consumatorul este afectat în mod direct, prin majorarea prețurilor .

Pirateria îi afectează, în primul rând, pe autorii de drept ai bunurilor culturale, întrucât descurajează actul de creație. Pirații se îmbogățesc vertiginos, fără a-și asuma vreun risc de a investi în activități de producție, de cultivare a talentelor, promoționale sau pentru a dăuna calității produselor, ceea ce înseamnă că cei lezați, în ultimă instanță, sunt consumatorii. Consecințele sunt „dureroase”, iar industriile culturale ies mult slăbite.Și cum acestea reprezintă, de regulă, catalizatori importanți în economia statelorm se declanșează o anume reacție în lanț. Identificarea unei națiuni tinde și ea să dispară, permițând penetrarea masivă a produselor culturale străine. Se intră astfel într-un „cerc vicios” din care numai cu greu se poate ieși, iar mafiile care operează în acest sector pot condamna o țară la sărăcie și izolare culturală.

3.1 Pirateria la nivel internațional

Când vorbim despre industria software la nivel internațional și de asemenea despre combatarea pirateriei, ne gândim la Business Software Alliance(BSA), care este o organizație non-profit creată în scopul promovării intereselor industriei de software și a partenerilor săi din industria de hardware. Este cea mai cunoscută organizație la nivel global, cu scopul unic de a promova un univers digital sigur și legal . BSA este activp în peste 80 de țări, având personal dedicat în 11 birouri de pe glob: Bruxelles, Londra, Munchen, Beijing, Delhi, Jakarta, Kuala Lumpur, Taipei, Tokyo, Singapore Și Sao Paulo.

Misiunea globală a BSA este de a promova pe termen lung un mediu legislativ și de asemenea, legal, în care industria să prospere și totodată reprezentând o voce unitară pentru toti membrii săi din întreaga lume. Printre membrii de seama ai BSA, pot aminti: Adobe, Altium, ANSYS, Apple, Autodesk, Bentley Systems, CA tehnologies, CNC Software- Mastercam, Dell, IBM, Intel, Intuit, Microsoft, Minitab, Nero, Oracle, Parallels, PTC, Siemens PLM Software, Tekla, The MathWorks, Trend Micro. Programele BSA sunt în urmărirea inovației, dezvoltării și asigurării unui mediu competitiv pentru software-ul comercial și tehnologiile aferente. Toți membrii BSA sunt optimiști privind dezvoltarea și viitorul industriei, dar totodată cred că nu se pot dezvolta pur și simplu.

Ultimul studiu realizat de Business Software Alliance(BSA) asupra pirateriei software ”The Compliance Gap. BSA Global Software Survey”, a fost dat publicității în iunie 2014. Astfel că în întraga lume, mai puțin de jumătate din companiile IT, spun că sunt foarte increzătoare ca organizațiile lor utilizează software-ul cu licență, chiar dacă se cunoațte foarte bine că un software fără licență prezintă riscuri serioase de securitate. Pe baza acestui studiu s-a constatat ca 43% din software-ul instalat pe calculatoarele personale din întreaga lume în anul 2013, nu a fost autorizat în mod corespunzător, iar rata la care malware-ul este întâlnit pe PC-uri a fost de 21% . S-a observat o creștere cu 1% față de precedentele studii ale BSA, realizate cu doi ani în urmă. Valoarea comercială a acestor instalări de software fără licență, a urcat vertiginos până la 62,7 miliarde de dolari.

Pe de altă parte, riscurile de securitate la care se expun companiile par a fi extrem de apropiate de gradul de informare a angajaților privind utilizarea de software licențiat, dar și de existența unor politici formale în acest sens. Conform studiului, 50% dintre angajații companiilor care au o politică formală privind licențierea software nu aleg niciodată software nelicențiat pentru a-l folosi la serviciu, iar pe de altă parte, în cazul companiilor care au o politică formală în acest sens, ponderea angajaților care nu aleg să utilizeze software nelicențiat scade la 26%.

Aceste concluzii sunt rezultate dintr-un studiu global de aproximativ 22.000 de utilizatori de calculatoare din 34 de piețe, inclusiv aproape 22.000 de utilizatori din segmentul consumer și business și mai mult de 200 de manageri IT.

Printre principalele concluzii :

intervievând managerii IT a rezultat că doar 35% din companii au politici scrise cu privire la obligativitatea folosirii de licențe software în mod corespunzător;

există un decalaj semnificativ de conștientizare, între angajați și manageri atunci când vorbim despre politicile de software în întreprinderi – există o posibilitate mai redusă ca angajații să exclame faptul că există o politică formală în acest sens;

principalul motiv pentru care utilizatorii de computere din întreaga lumea militează pentru folosirea de licențe software, este evitarea infestării calculatoarelor cu malware;

printre riscurile de securitate asociate cu programele software fără licență identificăm: 64% dintre utilizatori au considerat accesul neautorizat de către hackeri ca principala ingrijorare, iar pe locul secund cu 59% pierderea de date.

S-a constatat că cei mai mulți care piratează sunt tinerii, bărbați, și este de două ori mai probabil ca ei să provină dintr-o economie emergentă(38% față de cei 15% ce provin dintr-o țară dezvoltată). Nu ne surprinde faptul că sunt mai multe șanse ca cei ce piratează frecvent să achiziționeze software-ul prin canale care preponderent sunt ilegale, să instaleze o singură copie a unui program pe mai multe calculatoare decât permite licența sau să descarce programe de pe site-uri tip torrent.

În țările în curs de dezvoltare acest comportament poate fi asociat unei stări generale de confuzie, legată de modalitățile prin care se poate achiziționa un soft legal. Spre exemplu, două treimi din utilizatorii din aceste zone consideră că au incredere în softurile comercializate în magazine, cel mai probabil sunt legale. Acest fapt se datorează în mare parte lipsei de educație și informare în acest sens, dar și a veniturilor scăzute pe cap de locuitor.

Paralele între politicile companiilor și comportamentul angajaților

Asigurându-ne ca întreprinderile folosesc doar software licențiat, este foarte important din nenumărate motive, de la evitarea riscurilor de securitate, până la îmbunătățirea productivității afacerii și crearea unui ecosistem IT sănătos. Dar sondajul prezentat în acest an a devăluit o corelație interesantă între practicile de management al companiilor și frecvența cu care angajații afirmă că folosesc software fără licență.

Figura nr. 4 – Gradul de informare a angajaților privind utilizarea de software licențiat

Toți respondenții au fost intrebați direct dacă utilizează software fără licență. De asemenea au fost întrebați dacă firmele la care activează au politici cu privire la utilizarea unui software licențiat.

Cei care au spus că lucrează la companii care dețin politici formale, scrise, este mai puțin posibil sa folosească vreodată software fără licență, iar cei care au afirmat contrariul, este foarte posibil sa folosească programe software fără licență.Astfel :

în companiile cu politici formale, scrise, 50% din angajați au spus că nu folosesc software fără licență, în timp ce 28% au spus că folosesc programe software fără licență frecvent.

prin contrast, la companiile fără astfel de politici sau doar unele informale, ponderea angajaților care au declarat că nu folosesc software fără licență a scăzut la 26%, iar ponderea celor care au spus că au făcut frecvent acest lucru, a crescut până la 59 %

În cuprinsul tabelului nr.1 se pot observa valorile comerciale ale software-ului nelicențiat și a celor achiziționate în mod legal, cât și rata pirateriei a fiecărei țări, în anul 2013.

Tabelul nr.1 – Top 20 Economii privind valoarea comercială a software-ului nelicențiat

Sursa: The Compliance Gap. BSA Global Software Survey, iunie 2014, accesat la http://globalstudy.bsa.org/2013/downloads/studies/2013GlobalSurvey_Study_en.pdf, în data de 3 mai 2015.

Printre economiile cu cele mai mari valori comerciale în ceea ce privește pirateria software, se evidențiază două dintre ele. În primul rând putem observa ca Statele Unite ale Americii domină clasamentul, fiind de departe cea mai mare piață cu vânzări legale de software, apropiindu-se ca valoare de 44 miliarde dolari. Totodată are cea mai scăzută rată a pirateriei din întreaga lume, 18%, dar luând în calcul dimensiunea pieței valoarea comercială a acesteia atinge fabulosul prag de aproximativ 10 miliarde de dolari.

Următoarea în clasamentul BSA este China, aflată pe punctul de a depăși SUA în ceea ce privește valoarea comercială a pirateriei, însă, nu putem trece cu vederea ca piața de software legal reprezintă o aproximativ o cincisprezecime din cea a Americii. Piața pirateria în China a atins pragul de 9 miliarde de dolari în 2013, fiind de 3 ori mai mare fată de piața legală.(3,08 miliarde dolari), urcând rata pirateriei pana la 74%.

Diferențele dintre vânzările de software cu licență din China și restul economiilor importante ale lumii, sunt datorate faptului că în China, atât în cazul societăților comerciale, cât și al consumatorilor casnici, cheltuiala medie la achiziționarea unui nou computer este de 542 de dolari, pe când cea de software legal, doar 8,89 dolari.

Tendințe globale în utilizarea de software fără licență

În cei doi ani de la ultimul studiu BSA în ceea ce privește utilizarea de software nelicențiat, tendințele cheie care au devenit deja evidente au accelerat în mod semnificativ

În primul rând, există o schimbare fundamentală care apare în peisajul calculatoarelor personale și a celor business, cu o incetinire în sfera de PC-uri noi, dar o creștere semnificativă în sfera dispozitivelor mobile și în cloud computing. Se pare că anul 2011 a fost unul infloritor pentru piața de PC-uri noi, cu 364 milioane de unități livrate. Anul 2013 s-a tradus printr-o scădere până la 315 milioane, în timp ce livrările de tablete a explodat.

Figura nr.5 – Rata medie a utilizarii de software nelicențiat

Sursa: http://globalstudy.bsa.org/2013/downloads/studies/2013GlobalSurvey_Study_en.pdf, accesat la data de 5 mai

Figura nr.6 – Valoarea comercială a utilizarii de software nelicențiat

Sursa: http://globalstudy.bsa.org/2013/downloads/studies/2013GlobalSurvey_Study_en.pdf, accesat la data de 5 mai

Piețele emergente reprezintă acum o majoritate de 56% din toate PC-urile utilizate la nivel mondial – și aproape trei sferturi din toate instalările de software fără licență(73%). Această tendință pare sa continue, acest lucru fiind vizibil din studiul actual din care reiese ca 65% din software-ul instalat pe PC-uri din economiile emergente nu a fost autorizat în mod corespunzător, versus 23% în economiile dezvoltate.

Regiunea cu cea mai mare rată de software nelicențiat a fost Asia-Pacific, cu un procent de 62%. Aceasta a reprezentat o creștere cu 2% față de studiile anului 2011. Individual, cele mai multe țări din regiune au înregistrat progrese modeste – incluzând cea mai mare piață din regiune, China, unde rata pirateriei a fost de 74%, în scădere cu 3 puncte procentual față de anul 2011.

America Latină a cunoscut același fenomen, însă în direcția opusă: rata regională a scăzut de la 61% în 2011, la 59% în anul 2013, chiar dacă șase dintre cele 18 țări și-au îmbunătățit ratele lor individuale. Acest lucru s-a datorat faptului că cele mai mari două piețe din zonă – Brazilia și Mexic – ambele au niveluri individuale, care sunt în mod semnificativ sub medie. În plus, între 2011 și 2013, ambele au arătat o îmbunătățire. Rata Braziliei și a Mexicului a scăzut 3 puncte procentuale de la 53% la 50% și în cazul celei de-a doua de la 57% la 54%. Rata comercială a software-ului nelicențiat a crescut în zonă de la 7,5 miliarde dolari până la 8,4 miliarde, dar comparabil în dolari constanți cu 2011, cifra de fapt a scăzut.

America de Nord a continuat să aibă cea mai mică rată a pirateriei, 19%, deși reprezintă o valoare comercială semnificativă de aproape 10,9 miliarde dolari.

În Europa de Vest, rata globală a scăzut 3 puncte procentuale de la 32% în 2011 până la 29% în 2013. Aceasta a reflectat o scădere de 20% la livrările de PC-uri noi în acea perioadă.

În Orientul Mijlociu și Africa, rata regională a crescut la 59% în 2013 față de nivelul anului 2011, când a înregistrat o valoare de 58 procente, cu o dinamică similară a celei din Asia-Pacific.

În tabelul nr. 2 am prezentat dinamica ratei pirateriei și a valorii comerciale a software-ului nelicențiat, în decursul anilor 2007, 2009, 2011, 2013.

Sursa: http://globalstudy.bsa.org/2013/downloads/studies/2013GlobalSurvey_Study_en.pdf, accesat la 6 mai 2015.

3.2 Pirateriei Software în România

La inceputul anului 2015 BSA – The software Alliance a inițiat un nou studiu care subliniază legătura pe care o are un software fără licență și malware-ul aflat pe computere. Această analiză a fost posibilă cu ajutorul firmei de cercetare globală IDC, și indică faptul că, cu cat rata software-ului nelicențiat pentru computere într-o țară este mai ridicată, cu atât mai mult malware-ul este întâlnit. Implicțiile pentru autoritățile publice, companiile private și utilizatorii individuali sunt foarte concise: eliminarea software-ului fără licență din rețelele lor IT, poate conduce către reducerea riscului de incidente de securitate informatică.

Potrivit declarațiilor Vice Președintelui Senior al BSA „Infectarea cu malware poate provoca daune semnificative, iar organizațiile se străduiesc să identifice căi pentru a se proteja cat mai bine. Această analiză arată legătura dintre utilizarea de software nelicențiat și malware este reală, ceea ce inseamnă că o buna gestionare a software-ului este un prim pas pentru reducerea riscului de securitate informatică”.

Acestor organisme internaționale li s-a alăturat și Direcția de Investigare a Criminalității Economice din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, iar principalul obiectiv vizat de aceștia este prevenirea și combaterea pirateriei software ca fiind o prioritate pentru Poliția Română, și se desfășoară activități care au ca scop asigurarea unei concurențe loiale și protejarea mediului de afaceri.

Analiza statistică comparativă a ratelor la care software-ul nelicențiat este întalnit pe computerele din peste 81 de țări și a ratei la care malware-ul este întâlnit pe computere, realizată de Microsoft, membru BSA, arată că există o puternică rată pozitivă de corelare(r=0,79) dintre ratele de software nelicențiat și incidența malware. Putem de asemenea asocia rata de utilizare a unui software fără licență cu rata la care malware-ul este întâlnit în acea țară.

Acest raport a pornit de la principalul studiu al celor de la BSA, care studiază ratele globale de utilizare a software-ului nelicențiat în lume. În decursul anului 2014, conform studiului BSA Global Software Survey a arătat că 62% din software-ul instalat în România în anul precedent era nelicențiat, în comparație cu cel la nivel global care a atins 43%. Totodată în cuprinsul aceluiași studiu, s-a constatat ca principalul motiv indicat de utilizatorii de pretutindeni în a nu utiliza software fără licență este evitarea amenințărilor de securitate generate de malware. Printre riscurile asociate cu software-ul fără licență, 64% din utilizatorii la nivel global au indicat accesarea neautorizată a sistemului de hackeri ca principală îngrijorare, iar pe locul secund au indicat pierderea de date cu un procentaj de 59%.

În cursul anul 2014, Poliția Română, prin structurile de investigare a fraudelor, a depistat 208 infracțiuni la regimul produselor software, fapte prevăzute și pedepsite de art. 139 din Legea nr 8/1996, privind dreptul de autor, și drepturile conexe, fiind indisponibilizate peste 1000 de sisteme informatice și suportul de stocare. Nivelul despăgubirilor solicitate a depășit 950.000 de euro.

Daunele unei crize de imagine provocate de o condamnare sau chiar investigația sunt greu de evaluat și dificil de atenuat în timp. Legislația în vigoare permite publicare hotărârilor de condamnare, iar, în unele cazuri concrete, companiile au fost obligate să publice anunțuri referitoare la încălcarea legislației privind drepturile de autor și la consecințele suferite.

Figura nr 7 – Ratele pirateriei software și pierderile generate

Sursa: Studii BSA privind pirateria software și utlilizarea de software nelicențiat(2008-2013).

Cifrele care reies din studiile BSA susțin trendul din ultima perioadă, România fiind aliniată ratelor pirateriei din întreaga regiune a Europei Centrale și de Est. Rezultate studiilor arată o rată a pirateriei de 62% în anul 2013, în timp ce media pentru regiunea ECC este de 61%. Se poate observa că rata pirateriei este în continuă scădere încă din anul 2007, păstrând un trend descendent până în actuala perioadă.

Această tendință este datorată și eforturilor continue a autorităților naționale, cât și reprezentanților industriei de business software(BSA). S-au derulat numeroase campanii, cu scopul clar de a crește nivelul de cunoaștere și respectarea proprietății intelectuale, cât și aplicarea legilor în vigoare și asigurarea respectării drepturilor de autor.

Cu toate acestea, pierderile din domeniu s-au ridicat în anul 2013 la peste 208 milioane de dolari, chiar dacă anul 2007 s-a incheiat cu o cifra mai redusa, 151 milioane de dolari. Când vorbim despre prejudiciu, nu ne referim doar la cel material, ci și la impactul pe care îl are asupra inovației, întrucât companiile producătoare de software nu pot investi în strategii de dezvoltare a unor softuri superioare din pricina neîncasării veniturilor legale.

Contrafacerea prin pirateria digitală reprezintă una din formele de criminalitate informatică economică cu cea mai expansivă creștere pe plan mondial, și reprezintp o serioasă amenințare pentru economiile tuturor statelor. De asemenea dăunează și relațiilor comerciale între state, alungând investitorii și noile investiții în domeniu.

Însă acestă scădere susține ideea că mai este mult de muncit în această direcție, chiar dacă trendul pirateriei pe piața din România a avut un trend descendent. Cu cât rata pirateriei va fi mai redusă, cu atât va fi mai bine pentru industrie și economie.

Din prezentul studiu reiese ca mulți utilizatori nu știu în ce măsură metode foarte des întâlnite de achiziție software, mai precis cumpărarea unui singur program licențiat pentru mai multe computere sau download-ul unui program dintr-o rețea peer-to-peer, reprezintă o soluție legală sau ilegală.

S-a dovedit ca utilizatorul de software fără licență din România este mult mai îngrijorat de riscul de a fi prins că piratează (30%), față de faptul că acest lucru este cu totul ilegal(6%). Putem afirma că utilizatorul neinformat și needucat nu se gândește atunci când descarcă un program piratat, că acel programator a investit timp și bani în dezvolarea acelui program, iar el se folosește de munca sa ilegal, dar gratuit. Așadar inițiatorul nu primește nimic în schimbul muncii depuse, iar pirații internetului înfloresc, singurul gând pe care îl au în minte, este cum sa facă sa nu fie prinși. Deci principalul motiv al celor care nu piratează pare a fi frica.

Tabelul nr 3 – Rata pirateriei software și valoarea comercială de software pirat în Europa Centrală și de Est

Sursa: Sursa: http://globalstudy.bsa.org/2013/downloads/studies/2013GlobalSurvey_Study_en.pdf, accesat la 17 mai 2015.

Potrivit unui studiu realizat de către BSA și INSEAD, s-a dovendit ca o creștere a gradului de folosire a programelor software cu licență ar avea un impact mai mare asupra economiei României, în comparație cu o creștere asemănătoare în utilizarea de software fără licență și anume ar genera beneficii economice duble decât dacă s-ar utiliza softuri piratate.

De asemenea o creștere de 1% a gradului de utilizare a software-ului cu licență ar genera o încasare suplimentară de 108 milioane de dolari, comparând încasarile similare din utilizarea unui software fără licență. De aici putem concluziona ca utilizarea unui software cu licență produce o valoarea adăugată de 54 milioane dolari,

În cuprinsul studiului ”Avantajul competitiv: Impactul economic al programelor software cu licență”, care se bazează pe date colectate din 95 de țări cu scopul de a demonstra beneficiile pe care le presupune folosirea unor programe software licențiate pentru economiile statelor. Este confirmat faptul că un grad ridicat de utilizare a programelor software licențiate, corespunde cu încasarea unor venituri substanțiale la nivelul PIB-ului, și totodată că efectul de stimul economic al acestora este net superior programelor piratate.

BSA recomandă guvernelor și companiilor dintr-un stat cum să acționeze daca vor sa profite de oportunitatea economică a utilizării a unor programe software cu licentă, și anume:

implementarea unor legi eficiente de protejarea a drepturilor de proprietate intelectuală, care pot proteja programele software și alte produse protejate prin drepturi de autor disponibile pe computere, dispozitive mobile și în cloud;

să consolideze asigurarea respectării drepturilor de proprietatea intelectuală, prin resurse dedicate;

să întrețină campanii de conștientizare și informare a publicului prind riscurile pe care le presupune pirateria software;

să ofere un exemplu pozitiv folosind doar programe software licențiate și implementând proceduri de gestionare a utilizării de software în cadrul activității companiilor.

3.3 Combaterea pirateriei în România

În cadrul unor economii cu o dezvoltare accelerată datorită internetului, dezvoltării de software și invențiilor high-tech, membrii guvernelor au incercat facilitarea creșterii industriei.

Membrii guvernelor natționale și ai unor organizații internaționale, aflați în poziții ierarhice diferite, sunt într-o continuă luptă pentru protejarea drepturilor proprietății intelectuale, în lupta impotriva pirateriei și susțin că se respectă legile de autor în cadrul organizațiilor pe care le reprezintă.

Protecția drepturilor de proprietate intelectuală are un rol esențial într-o dezvoltarea continuă a comerțului electronic internațional și a noilor economii. Internetul oferă oportunități pentru dezvoltatorii de produse, servicii și tehnologii de creație în vederea partajării pe tot globul. Dar, cei care creează au nevoie de asugurări ca produsele minții lor sunt protejate în mod adecvat.

Totuși, tot mai mulți factori continuă să împiedice dezoltarea pe deplin a piețelor IT, iar producerea, reproducerea, transferul și folosirea neautorizată a software-ului protejat de drepturi de autor, reprezintă o parte din cele mai semnificative amenințări la adresa industriei IT în regiune, utilizarea de software fără licență fiind principalul inhibator al dezvolării sănătoase a industriei.

În cuprinsul studiului ”Avantajul competitiv: Impactul economic al programelor software cu licență”, BSA oferă linii directoare pentru reducerea pirateriei:

creșterea gradului de conștientizare și educație a publicului – Reducerea pirateriei software necesiță o schimbare imediată în atitudinea publicului față de software și dreptul de proprietate intelectuală. Învățământul de stat este primordial, așadar, acesta ar trebui să ajute la creșterea gradului de conștientiyare a importanței de gestionarea a activelor software, a respectării operelor de creație și a dispozițiilor trecute în licențele software. S-a demonstrat că aceste campanii de sensibilizare a opiniei publice și din mediul privat despre piraterie și valorea proprietății intelectuale pot fi extrem de eficiente. De asemenea, sprijinul pentru inițiativele industriei de a promova o bună practică în afaceri de gestionare și optimizare a achizițiilor software, utilizare și întreținere – un proces cunoscut sub numele de Software Asset Management(SAM) – poate ajuta guvernele, întreprinderile și alte organiyații pentru obținerea unei valori mai ridicată a activelor software, prin optimizarea utilizării acestor aplicații licențiate și de reducere a pirateriei. Drept dovadă, BSA oferă o suită de programe de certificare a standardelor de bază SAM pentru profesionițti individuali, organizații întregi și auditori;

modernizare legislativă – În întreaga lume, drepturile de autor și alte legi de proprietate intelectuală au rămas în urmă cu ritmul de inovație tehnologică. Cu apariția cloud-computing-ului și dezvoltarea dispozitivelor mobile conectate la rețea, factorii de decizie politicp ar trebui să modernizeze protecția pentru softuri și alte materiale cu drepturi de autor. Acest efort ar trebui sa includă masurile de executare viguroase, inclusiv împotriva pirateriei online și modernizarea legilor care stau la baza drepturilor de autor, de exemplu prin punerea în aplicare a Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale(OMPI) privind drepturile de autor;

Intensificare aplicării legilor prin resurse dedicate- Furtul de software nu este considerat o infracțiune atât de gravă și sancțiunile survenite în urma furtului sunt prea mici pentru a descuraja practica ilicită. Țările pot duce la creșterea intensității aplicării legilor de proprietate intelectuală prin :

crearea de unități specializate pentru aplicarea proprietății intelectuale la nivel național și local și asigurarea unor resurse dedicate pentru a investiga și urmării în justiție furtul de proprietate intelectuală;

creșterea cooperării transfrontaliere între poliție și alte organe de aplicare a legii, pentru a îmbunătății coordonarea aplicării acesteia în mai multe țări;

Sprijinirea formării organelor de drept și organelor judiciare(inclusiv înființării tribunalelor specializate în dreptul de proprietate intelectuală, acolo unde este cazul), precum și acordarea unei mai bune asistențe tehnice pentru a se asigura că oamenii din prima linie a frontului de exectuare dispun de instrumentele necesare pentr a face față cu evoluția furtului de proprietate intelectuală.

Educația prin exemplu – Guvernele sunt cei mai mari utilizatori de software din lume.Ei trebuie sa demonstreze calitatea de conducători prin a demonstra că folosesc doar programe software cu licență. Acestea ar trebui să pună în aplicare programe de SAM și să promoveze utilizarea de software legal în întreprinderile de stat, dar și printre toți partenerii.

BSA și Poliția Română au încurajat instituțiile să implementeze proceduri interne de control, cum ar fi implementarea standardului ISO pentru practici SAM (Software Assets Management), pentru a-și reduce expunerea la amenințări de securitate informatică, prin asigurarea ca tot software-ul instalat pe sistemele lor este licențiat în totalitate.

Începând cu anul 2011 s-a inițiat o serie de campanii de informare adresate îndeosebi mediului de afaceri, în incercare de a atrage atenția asupra amenințărilor de securitate asociate utilizării unui software fără licență. În decursul primilor trei ani s-a acordat consultanță telefonică individualizată către 14.488 de companii și au fost trimise peste 80.000 de scrisori de informare, semnate de către BSA și Poliția Română. În campania curentă (septembrie 2014-iunie 2015) s-au trimis deja 30.000 de scrisori, iar 6.780 de companii au primit consultanță individualizată prin telefon. De asemenea, tot în campania curentă 527 de companii au participat la discuții, în cadrul unor întâlniri locale din Cluj, Iași, Ploiești și București.

În perioada septembrie 2013-iunie 2014 s-a derulat campania ”Știi ce informații oferi pe tavă cu un software ilegal”, reprezentanții companiilor și managerii IT din 53.562 de companii mici și mijlocii au fost informați în ceea ce privește riscul pe care îl reprezintă folosirea unui software nelicențiat. Aproape 6.600 dintre acestea au primit consultanță individualizată pentru a-și rezolva problemele, iar 2.627 au întocmit și trimis către BSA un audit software.

În primele 8 luni ale anului 2014, Poliția Română, prin structurile de investigare a fraudelor a depistat 208 infracțiuni la regimul produselor software, fapte prevăzute și pedepsite de art. 1399 din Legea nr.8/1996, privind dreptul de autor și drepturile conexe. S-a ajuns la indisponibilizarea a peste 1.000 de sisteme informatice și suporturi de stocare, iar nivelul despagubirilor solicitate a depășit 950.000 euro.

Magda Popescu, BSA Outside Counsel Romania afirmă că studiul realizat de IDC a confirmat o percepție care deja exista pe piața – atunci când obții software din surse neautorizate, și totodată nesigure, poate atrage o rată ridicată a riscului pentru computer-ul pe care software-ul este instalat și a rețelei din care face parte. Autoritățile române se află deja în al patrulea an de campanii ce vizează informarea mediului de afaceti cu privire la aceste riscuri, intiuind această realitate .

Campania anti-piraterie software derulată în perioada septembrie 2013 – iunie 2014, având rol de conștientizare, a vizat un total de 53.562 de companii, dintre care peste 6.600 au primit consultanță individualizată pentru a-și clarifica întrebările legate de licențierea software, iar peste 2.600 au întocmit și trimis către BSA un audit software.

Printre cele mai frecvente forme de nerespectare a licențierii software întâlnite s-au numărat:

utilizarea software-ului pe un număr mai mare de calculatorare sau de către un număr mai mare de utilizatori decât cel permis prin licență;

completarea contractelor de licențiere cu date false;

folosirea altor versiuni decât cea contractată sau lipsa oricărei forme de licențiere a software-ului

simpla utilizare de software fără licența necesară.

CAPITOLUL 4 TENDINȚE ACTUALE DIN DOMENIUL PIRATERIEI SOFTWARE

Aplicațiile software reprezintă un instrument primordial de producție pentru toate sectoarele de activitate al economiei moderne. Absolut toate organizațiile se bazează pe software pentru dezvoltarea de produse, livrarea serviciilor, comunicarea cu partenerii și cliențiiș și totodată pentru gestionarea de zi cu zi a operațiunilor. Este esențiat de știut că software-ul licențiat aduce încasări suplimentare în economia unei țări, față de unul piratat. S-a atestat că utilizarea unor programe software cu licență reprezintă un stimul economic la nivel național, fiind de trei ori mai puternic decât cel declanșat în cazul în care utilizăm un program fără licență.

4.1 Modalități de răspândire a software-ului pirat

Distribuirea sau copierea ilegală de software sunt considerate piraterii, însă nu toată lumea conștientizează acest lucru. Chiar daca suntem în posesia unor programe software copiate în mod ilegal, suntem încadrați în aceeași categorie. Sunt întâlnite mai multe tipuri de piraterie, iar cunoașterea lor poate proteja de orice legătură, chiar și involuntară, cu furtul de proprietate intelectuală. Astfel, utilizatorii trebuie să știe că există:

piraterie la nivelul utilizatorului final – se realizează atunci ccând utilizatorul copiază un program software fără licență. Aici putem include atât simpla copiere și distribuirea copiilor, dar și companii care nu monitorizează numărul licențelor instalate sau nu achiziționează licențe suficente pentru toate calculatoarele;

programe software preinstalate- se realizează atunci când un producător de calculatoare ia o singură copie a programului software și o folosește pentru mai multe calculatoare. Atunci când cumpărăm trebuie să fim atenți la documentele specifice unui program software de pe PC-ul cumpărat, pentru a fi siguri ca suntem în legalitate;

piraterie pe Internet – se realizează atunci când copii neautorizate sunt descărcate de pe Internet. Dacă descărcările sunt disponibile pe Internet, utilizatorul trebuie sa se asigure că cel care le-a publicat are și dreptul de a le distribui;

contrafacere – se realizează atunci când copii ilegale sunt produse și distribuite în ambalaje asemănătoare sau identice cu cele originale. De regulă, în aceste ambalaje sunt incluse și numere de înregistrare neautorizate;

licitații online – aici există mai multe forme. Softaware revândut prin încălcarea termenilor originali de vânzare, software de tip NFT(Not for sale) sau software OEM ce nu este niciodată autorizat pentru revânzarea de o terță parte. Distribuitorii care oferă promoții speciale online, lichidări de stoc sau oferă achizițonarea prin vânzări falimentare. Acestea sunt folosite pentru inșelarea consumatorilor, fiind creată impresia că se cumpără produse originale pentru care nu se putea obține o reducere în alt mod.

În același timp, Microsoft depune eforturi pentru educarea partenerilor și consumatorilor în ceea ce privește riscurile rezultate din obținerea softului din surse nesigure. Aceștia investighează sursele acestor spamuri și a operațiunilor de contrafacere și fac tot posibilul pentru a stopa acest tip de activitate. Compania dorește să îi atenționeze pe utilizatori înainte de achiziționarea unui soft cu privire la riscurile:

ofertele ce solicită virarea unor sume de bani către instituții bancare străine;

ofertele de software care provin din afara granițelor României; cea mai sigură metodă de achiziție este cea prin canale oficiale de distribuție;

software-ul contrafăcut poate conține viruși ascunși, viermi și ”cai troieni”, pe care un hacker îi poate folosi pentru a prelua controlul asupra computerului sau pentru a fura informații personale.

SIIA(Software and Information Industry Association) este principala asociație comercială pentru industria de software și conținut digital. Oferă servicii globale în relații guvernamentale, dezvoltare de afaceri, educație colectivă și protecția proprietății intelectuale companiilor de vârf care stabilesc ritmul evoluției către era digitală. Acestea oferă utilizatorilor câteva linii directoare prin care își pot da seama daca ceea ce cumpără/ descarcă de pe un site de licitații este sau nu un soft piratat:

prețul – dacă prețul este prea bun ca să fie adevărat, inseamnă ca așa este. Ca o regulă generală, dacă există un discout mai mare de 20%, față de prețul oferit direct de către producător, inseamnă că există un risc semnificativ ca vânzătorul sa comercializeze un software ilegal;

reputația vânzătorului trebuie verificată. Utilizatorii nu trebuie să se lase păcăliți de termeni ca”Vânzător de încredere” sau de o bună evaluare primită de acesta;

alte licitații ale vânzătorului – dacă acest program a plasat 10, 20 sau mai multe licitații pentru acelasși soft , toate la un preț incredibil, de regulă se comercializează un software piratat.

Texte de licitație – semne de avertizare care pot apărea în textul de licitație

Software-ul este oferit la un preț mult sub prețul de vânzare cu amănuntul;

Software-ul este identificat ca ”OEM” și nu este la pachet cu hardware-ul autorizat;

Software-ul este vândut ca o ”copie de back-up”;

Oferte de ”CD-uri noi”, oferite în plicuri și nu într-o cutie;

Ofertele de versiuni”beta”, de pre-lansare sau NFR(”Not for sale”);

Ofertele de compilații(mai multe produse de la diferiți producători, pe același CD). Software-ul legal este rar întâlnit sub această formă.

Ofertele de versiuni academice care să nu menționeze condițiile de eligibilitate;

Software-ul este promovat ca fiind o ”versiune completă”, dar sunt scoase la licitație doar CD-urile, nu și licența;

Software-ul este identificat ca o versiune de upgrade. Dacă nu se deține o copie licențiată a versiunii de bază a software-ului, nu se poate instala versiunea de upgrade.

Ambalajul sau CD-ul: dacă s-a achiziționat și primit deja software-ul de la un vânzător, semnele suplimentare de avertizare că software-ul este ilegal sunt:

software-ul nu are documentația adecvată;

CD-ul, ambalajul produsului sau manualul sunt de calitate inferioară sau include etichete dactilografiate de mână.

numărul de serie/ CD-key-ul este imprimat pe CD;

software-ul este etichetat”OEM”(Original Equipment Manufacturer), dar nu vine la pachet cu un produs hardware autorizat.

Totodată, SIIA afirmă că pot exista mai multe modalități de a răspândi/procura software ilegal, cum ar fi:site-uri de licitații, de mică publicitate, de FTP sau P2P, de torrente, de partajare, de tip IRC, de crack-uri sau seriale de software.

Site-uri de licitație – Pirateria este întâlnită atunci când vânzătorul oferă software și/sau conținut de pe suporturi fizice la o licitație online. De exemplu, o copie contrafăcută a unui program de software sau o arhivă electronică de valoare, de mai mulți ani, de reviste sau manuale școlare în format PDF de pe DVD. Se va încerca vânzarea de mai multe copii în același timp și cât mai repede posibil, pentru a evita detectarea de către autorități. Vânzătorii pot, totodată să colecteze numele și e-mail-urile vechilor ofertanți și să-i contacteze pentru o vânzare de copii suplimentare. SIIA este capabil să elimine aceste licitații pirat în scurt timp, prin relațiile cu site-uri de licitații importante(eBay, iOffer și Amazon);

Site-uri cu anunțuri – Anunțurile publicitare din ziare permit persoanelor fizice să vândă produse si servicii. Datorită anonomatului de pe Internet, multi dintre pirați folosesc aceste site-uri pentru a posta anunțuri de publicitate de vânzare de copii pirat de software, oferind de obicei o adresă de e-mail sau a unui site în cazul în care poate fi contactat pentru a facilita o vânzare;

Site-uri de FTP(File Transfer Protocol)- FTP-ul este un protocol de rețea utilizat pentru transferul datelor de la un computer la altul prin Internet. Un program de FTP permite unui utilizator să încarce și să descarce fișiere de pe un site. Pirații care transferă copii ilegale de software și/sau conținut, folosesc de obicei site-uri FTP, pentru că este eficient pentru transferuri mari; cele mai multe servere FTP susțin o formă de autentificare anonim, pentru a permite oricărui utilizator să acceseze site-ul în mod liber și de a descărca copii ilegale de software și/sau conținut;

P2P(Peer-to-Peer) – Această tehnologie permite utilizatorilor să transfere fișiere între ei. Există o mulțime de aplicații pentru a profita de acest concept tehnologic, fiecare cu o rețea proprie de utilizatori. Datorită naturii distribuției, de cele mai multe ori anonomie, aplicațiile P2P au fost utilizate la scară largă pentru a răspândi copii pirate de software și/sau conținut. Acestea au fost, totodată populare deoarece sunt practic”one stop shopping” – utillizatorul poate găsi aproape tot ceea ce caută, inclusiv muzică, software, cărți, filme, jocuri etc;

Site-uri de torrente – O variantă unică a tehnologiei P2P, site-urile de torrente sunt frecvent utilizate pentru distribuirea de cantități foarte mari de date(în timp de aplicațiile P2P s-au utilizat anterior, în principal, pentru a distribui fișiere de dimensiuni mai reduse). Au crescut in popularitate și au devenit cele mai comune protocoale pentru transferul de fișiere de mari dimensiuni, cu unele estimări depășind 35% , din tot traficul de pe Internet. Pentru a distribui de exemplu un film, un utilizator trebuie sa creeze mai întâi un fișier numit ”torrent”.Acesta conține informații despre filmul ce urmează a fi distribuit și despre ”tracker”, care spune calculatorului de unde poate descărca bucățile de film. Aceste site-uri permit utilizatorilor să navigheze printr-o bibliotecă de fișiere pentru aproape orice – muzică, software, cărți, filme, jocuri, etc. Cu cât sunt mai mulți utilizatori conectați la un anumit torrent și tracker, cu atât viteza de descărcare crește. Prin urmare, este ușor de văzut cât de repede pot fi descărcate în acest mod fișiere extrem de mari;

Site-urile de partajare(sharehosting) – sunt site-uri care permit utilizatorilor să încarce cu ușurință fișiere de pe calculatoarele lor pe site, în mod gratuit. Cele mai multe dintre acestea oferă pur și simplu o adresă de internet(URL), care poate fi oferită gratuit altor utilizatori, pentru a accesa ulterior fișierul. Există un număr mai mare de site-uri și forumuri de intenet doar pentr a arhiva și partaja astfel de link-uri, aceste site-uri numindu-se adesea ”site-uri de legătură” sau ”site-uri de indexare”. Acest tip de distribuție de fișiere s-a dezvoltat atât de mult, încât a eclipsat serviciile de partajare de fișiere de tip P2P;

Internet Relay Char (IRC) – este un program creeat pentru facilitarea în timp real de mesaje text (chat) pe Internet, precum și transferul de fișiere. Acesta este conceput în special pentru comunicarea în grup, pe diferite forumuri de discuții cunoscute sub numele de ”canale”, dar permite, de asemenea, comunicarea de la unu-la-unu între calculatoare și transferul de fișiere prin intermediul conexiunii directe client-la-client(DCC). Pirații au propriile lor canale, prin care distribuie copii piratate sau conținut prin computerele lor sau cele pe care le au sub control, adesea numite ”roboți”. ”Robot” este un termen folosit pentru pentru un computer al cărui unică folosință este menținerea unui volum mare de fișiere și să răspundă comenzilor utilizatorilor de a le distribui prin transfer de tip DCC;

Cracks/serial sites – o altă formă de piraterie răspândită pe Internet este utilizarea unei tehnologii ce oferă acces la software într-un mod înșelător. Aceste tehnologii sunt denumite în mod obișnuit ”fisuri” sau ”generatoare de cheie”. ”Fisurile” sunt fișiere mici care modifică codul sursă al unui program software, evitând Gestionarea Drepturilor Digitale(DRM), ce este proiectat pentru a limita instalarea software-ului pe un anumit număr de calculatoare, așa cum este stabilit în fiecare acord de licență pentru utilizatorul final (EULA). Un generator de cheie (keygen) este un program ce folosește un algoritm matematic pentru a crea numere false, dar încă valabile, serii de numere și chei pentru CD-uri pentru a fi utilizate cu copii legitime de software, oferind astfel o altă metodă de ocolire a drepturilor digitale.

Se poate observa că există numeroase modalități prin care se poate pirata, prin distribuirea de fișiere și de software prin intermediul Internetului. Este alarmant că aceste tipuri de site-uri sunt foarte căutate, iar volumul de conținut piratat este foarte mare și este într-o expansiune continuă, ca și site-urile de torrente. Din acest motiv, oamenii trebuie educați, cu toate că ne aflăm într-o era în care tot ce ne dorim ne sunt accesibile la un click distanță.

4.2 Securizarea produselor software

Numeroase companii producătoare de calculatoare din România au semnat ”codul etic”, produs de Microsoft România, reprezentată prin BSA în cadrul campaniei de combatere a pirateriei software, pentru canalele de distribuție din România, pentru eliminarea concurenței neloiale, practicată de unii distribuitori de sisteme de calcul, prin oferirea de programe fără licență. Pentru a combate această problemă, Microsoft a lansat CD-ROM-uri holografice și certificate de autentificare, care sunt mai greu de falsificat decât o bancnotă de 100$.

Există trei moduri în care se poate obține în mod legal o licență pentru produsele Microsoft:

cumpărând un calculator nou echipat cu software Microsoft în regim OEM;

cumpărând produse Microsoft din magazin, de la un retailer autorizat Microsoft;

semnând un Contract de Licențiere de Volum(Volume License Agreement).

Folosind software Microsoft licențiat, consumatorii se asigură că produsele cumpărate sunt fiabile, că beneficiază de suport tehnic pentru acestea și că update-urile critice vor fi disponibile atunci când vor avea nevoie de ele. Achiziționarea pe canale oficiale a programelor de calculator le oferă, pe lângă o garanție a funcționării produsului, un pachet compus din:

ambalaj;

CD-ul/DVD-ul de instalare;

etichetele cu cheia de produs;

certificat de autenticitate(COA).

Când se achiziționează un software cum ar fi Windows, Office sau Windows Server separat(nu preinstalat pe computer), acesta se numește software ambalat. De obicei, un software ambalat poate fi achiziționat de la un magazin de vâanzare cu amănuntul, de la un reseller autorizat sau de la un reseller online.

”Certificatul de autenticitate” (COA) este o etichetă sau un abțibild care permite utilizatorului să identifice produsele software Microsoft originale. El se atașează de ambalajul produselor vândute cu amănuntul, cum ar fi Windows, Office sau Windows server și include caracteristici împotriva contrafacerii, pentru a-i ajuta să verifice autenticitatea software-ului achiziționat.

Certificatele de autenticitate nu pot fi achiziționate distinct. Ele conțin numele produsului imprimat pe etichetă și caracteristici de securitate împotriva copierii, cum ar fi :

fir de securitate intercalat –este încorporat în hârtie și sunt vizibile fibre aleatorii de hârtie când firul apare la suprafață;

margine din cerneală care își schimbă culoarea- se schimbă în verde în fucsia, când este privită din unghiuri diferite.

Figura nr.8 – Firul de securitate din COA al produselor vândute în retail

Sursa: http://www.microsoft.com/ro-ro/howtotell/Software.aspx#Packaging, accesat la data de 22 mai 2015

În vânzarea cu amănuntul, eticheta cu cheia produsului însoțește CD-ul/DVD-ul de instalare și Certificatul de autenticitate pentru un produs. Este o singură etichetă albă sau portocalie și conține un șir de 25 de caractere, care se împarte de obicei în grupe de câte 5. Această cheieeste o combinație unică de numere și litere care se utilizează în timpul instalării software-ului Microsoft pentru a ”debloca” sau a deschide produsul. Eticheta cu cheia de produs nu poate fi achiziționată separat.

Figura nr.9 – Etichete cu cheia produsului

Sursa: : http://www.microsoft.com/ro-ro/howtotell/Software.aspx#Packaging, accesat la data de 22 mai 2015

Numeroase produse Microsoft ambalate, sunt livrate pe un CD sau un DVD care include caracteristici de securitate prin holograme, pentru a-i ajuta utilizatorii să se asigure că dețin un produs original și pentru a se proteja împotriva contrafacerii.

Produsele software Microsoft ambalate, cum ar fi Windows, Office și Windows Server sunt livrate pe un CD sau DVD având o hologramă de o culoare strălucitoare și efecte 3D în situația în care discul este înclinat. Aceasta este încorporată în disc, fiind diferită față de un abțibild.Materialul holografic arămiu este de asemenea încorporat în disc, nefiind un abțibild. Dacă această hologramă se decojește, este posibil ca software-ul achiziționat să nu fie original.

Figura nr. 10 – DVD-uri Microsoft cu holograme

Sursa: : http://www.microsoft.com/ro-ro/howtotell/Software.aspx#Packaging, accesat la data de 22 mai 2015

Totodată, să nu uităm de holograma de pe banda oglindă interioară, fiind amplasaă în partea interioară de pe spatele (față pentru date) a DVD-ului. Culoarea se schimbă în momentul în care înclinăm discul.

Figura nr. 11 – Hologramă pe banda interioară a DVD-ului

Sursa: : http://www.microsoft.com/ro-ro/howtotell/Software.aspx#Packaging, accesat la data de 22 mai 2015

Pe cele mai noi produse pe CD sau DVD de la Microsoft, putem observa caracteristici optice de securitate suplimentate pe ambele fețe ale discului, lângă orificiul din centrul discului și de-a lungul marginii exterioare. Și în acest caz, caracteristicile sunt încorporate în disc, fără a fi lipite ca un abțibild.. Când vom întoarce discul, orice text sau număr se va vedea ca imagine în oglindă a părții opuse.

O altă caracteristică inovatoare este transformarea cuvântului ”Microsoft„ în ”Genuine„ atunci când înclinâm discul de la stânga la dreapta. Această inscripție este observată pe inelul subțire din banda oglindă exterioară(OMB-Outer Mirror Band).

Figura nr. 12 – Banda oglindă exterioară

Sursa: : http://www.microsoft.com/ro-ro/howtotell/Software.aspx#Packaging, accesat la data de 22 mai 2015

În zona benzii oglindă interioare(IMB- Inner Mirror Band) întâlnim o săgeată indicatoare cu vârful către marginea exterioară a discului. Totodată, poate fi observată o săgeată corespondentă indicatoare de mici dimensiuni pe banda OMB subțire, îndreptată spre versiunea IMB mai mare. În mod normal cele două elemente sunt aliniate direct unul față de altul.

Figura nr.13 – Banda oglindă interioară

Sursa: http://www.microsoft.com/ro-ro/howtotell/Software.aspx#Packaging, accesat la data de 22 mai 2015

Atunci când ne uităm la ambalaj, elementele simple, precum erori ortografice, text și imagini neclare sau calitatea slabă a imprimării ne poate ajuta să identificăm un produs software care nu este original. Niște indicii clare că ceva nu este în regulă cu produsul pe care îl achiziționăm, sunt siglele și fotografiile incorecte care nu corespund produsului pe care dorim sa-l achiziționăm.

În ceea ce privește sistemul de operare Windows preinstalat(OEM), eticheta COA trebuie sa fie lipită în exteriorul carcasei PC-ului și nu trebuie îndepărtată de pe acesta. Certificatele de autenticitate nu pot fi achiziționate separat. Acestea conțin numele produsului, cheia produsului care este necesară în cazul reinstalării sistemului de operare și caracteristici de securitate împotriva copierii.

În situația în care sistemul de operare Microsoft Windows este achiziționat separat de PC (licență FPP), eticheta COA se găsește lipită în partea de sus a cutiei produsului.

Figura nr. 14 – Certificat de autenticitate al SO Windows achiziționate în regim OEM

Sursa: http://www.microsoft.com/ro-ro/howtotell/Software.aspx#Packaging, accesat la data de 22 mai 2015

Caracteristicile de securitate folosite pentru acest certificat sunt:

un decupaj transparent a fost încorporat în partea din dreapta a Certificatului de autenticitate, având fibre de hârtie vizibile pe partea interioară a marginii;

un fir metalic încorporat cu inscripția ”Genuine” este integrat în etichetă și traversează decupajul transparent pe verticală;

au fost eliminate benzile tehnologice care coborau pe laterala Certificatului de Autenticitate, dorindu-se obținerea unui profil mai plat, astfel încât să permită o suprafață de printare mai potrivitp pentru imprimantele termice.

S-au adus îmbunătățiri si pe suprafața etichetei. Astfel că acum se prezintă pe o hârtie sigură, mai puțin lucioasă, având o laminare reeptivă la imprimarea termică.

Prin urmare, putem spune că respectând legea și folosind software licențiat putem evita impactul pe care îl are copierea și distribuirea ilegală a programelor software asupra economiei, aducând României scăderi ale numărului locurilor de muncă, și nu în ultimul rând pierderi de pe urma taxelor guvernamentale. Riscurile sunt numeroase, așadar calitatea este afectată deoarece un program software piratat nu are elemente cheie de identificare, documentație și nu aduce nicio garanție privind actualizarea ulterioară. Nefiind testate in prealabil, CD-urile sau DVD-urile contrafăcute pot fi infectate cu viruși care pot distruge sau sustrage informații de pe hard disk-ul calculatorului, sau de pe rețeaua locală, neavând posibilitatea de a cere suport tehnic. La locul de muncă riscurile privind piratarea software pot afecta întreaga companie.Astfel că un program software piratat care nu funcționează corect sau sunt infectate cu viruși pot crește costurile IT din cadrul companiei, astfel risipind resursele.