Pilonul Ii la Nivel European
PILONUL II LA NIVEL EUROPEAN
CUPRINS
INTRODUCERE
Lumea se confruntă în perioada actuală cu faptul că salariații nu mai pot susține pensionarii numai prin participarea la sistemele publice de pensii întrucât speranța de viață a crescut, la fel și rata șomajului în rândul persoanelor apte de muncă, iar rata natalității a scăzut. Acestea sunt principalele motive pentru care sistemele de pensii din întreaga lume se află într-o perioadă de reiventare. Costurile mari ale sistemelor publice de pensii au condus la reformarea acesora și la apariția sistemului de contribuții definite, în care pensia se determină strict pe baza aportului personal adus de fiecare contribuabil și fructificat prin investiții de-a lungul vieții active.
Astfel, s-a pus problema reformării acestor sisteme atât la nivel național cât și la nivel european, urmărindu-se prin acest lucru asigurarea sustenabilității mecanismelor publice de pensii, în vederea creșterii calității vieții pensionarilor. Această reformă s-a concretizat prin introducerea și implementarea în cadrul sistemului de asigurări sociale a încă două surse de pensie, Pilonul II și Pilonul III, suplimentar pensiei publice.
Am ales această temă deoarece este important să cunoaștem din timp, încă din primii ani ai tinereții, toate posibilitățile de economisire pentru a beneficia la vârsta pensionării de venituri acceptabile, care să ne asigure un trai decent, cât mai apropiat de perioada activă.
Pilonul II de pensii este obligatoriu în numeroase state europene care au adoptat deja această reformă, iar prin intermediul lucrării de față am intenționat să analizez principalele elemente definitorii ale acestui sistem, pentru a stabili într-o oarecare măsură dacă este în beneficiul nostru participarea la pensiile private obligatorii.
Lucrarea de față este structurată în trei părți principale. În primele două capitole am făcut referire la elementele generale ce definesc sistemul de pensii obligatorii administrate privat, discutând în Capitolul 1 despre cauzele care au condus la adoptarea acestei reforme, despre implementrea Pilonuli II în statele din regiune, despre avantajele și dezavantajele oferite de sistemul privat de pensiii, precum și depre contribuabili și administratori. În Capitolul 2 am făcut referire la câteva elemente tehnice ce privesc pensiile obligatorii administrate privat, cum ar fi resticțiile plasamentelor fondurilor de pensii, rentabilitatea și mecanismele de garantare. Ultimul capitol l-am dedicat unei analize mai amănunțite a pieței pensiilor obligatorii administrate privat din România, Polonia și Croația, punând accentul pe numărul de participanți, pe cuantumul contribuțiilor, al activelelor nete deținute, pe structura portofoliului de investiții de la nivelul acestor state, dar și asupra rentabilităților obținute de fiecare fond de pensii în parte
Așteptările sunt mari din partea fiecărui participant actual, dar și din partea viitorilor participanți, fiecare dintre aceștia sperând ca prin acest sistem să se obțină beneficii materiale în conformitate cu eforturile depuse de-a lungul vieții și, de asemenea, speră la un trai mai bun decât cel cu care ne confruntăm în momentul de față.
În concluzie, putem afirma faptul că cea mai bună protecție pentru o bătrânețe cât mai confortabilă este un bun plan financiar, o strategie pe termen lung care să înceapă cât mai devreme cu putință.
CAPITOLUL 1
SISTEMUL DE PENSII OBLIGATORII ADMINISTRATE PRIVAT
Necesitatea adoptării reformei pensiilor administrate privat
Scăderea natalității cumulată cu creșterea speranței de viață au marcat la nivel European o schimbare a piramidei vârstelor în care populația vârstnică predomină. În condițiile unei populații vârstnice majoritare , sistemul de pensii bazat pe redistribuire (plata pensiilor populației vârstnice din taxele plătite de populația aflată în câmpul muncii) nu mai poate fi unica sursă furnizoare de venit din pensie.
Creșterea speranței de viață, îmbunătățirea condițiilor de trai, ajungerea la vârsta de pensionare a generațiilor baby-boom, vor duce la o adevărată “explozie” a numărului de pensionari.
Tabel 1.1. O situație comparativă a indicatorilor relevanți pentru viitorul pilonilor de pensii la nivelul a zece state din Europa
Sursă: Prelucrarea autorului pe baza datelor furnizate de Eurostat.
După cum se poate observa, în condițiile în care speranța de viață crește considerabil, trebuie luate măsuri pentru relaxarea bugetului sistemului public de pensii din aceste state, iar pentru aceasta am putea lua în considerare: creșterea vârstei de pensionare, creșterea contribuțiilor, creșterea numărului de contribuabili, însă aceasta din urmă este dificil de realizat în condițiile unei rate a fertilității tot mai săzute.
Îmbătrânirea continuă a populației, dar și sporul negativ sunt câteva dintre cauzele care au tulburat funcționarea acestui sistem public de pensii.
În ziua de azi, tinerii se axează mai mult pe formarea unei cariere și caută să se dezvolte pe plan profesional, lăsând pe plan secundar întemeierea unei familii și dorința de a fi părinți, aceasta fiind principala cauză a scăderii natalității. În același timp, tot mai mulți oameni pot beneficia, la nivel global, de servicii medicale tot mai bune, ceea ce a dus la o creștere puternică a speranței de viață și la îmbătrânirea populației, acestea putând fi observate și în tabelul de mai sus. După cum arată prognoza demografică a Comisiei Europene, structura demografică în Uniunea Europeană va fi semnificativ diferită în 2060 față de prezent. Proporția tinerilor (0-14 ani) va rămâne relativ constantă în jurul a 14%, populația de vârstă activă (15-64 ani) va scădea de la 67% la 56%, iar populația peste 65 ani va reprezenta 30% din populație, față de 17% în prezent. Populația de peste 80 de ani va fi aproape de numărul tinerilor, ajungând la 12%. Drept urmare, rata de dependență a vârstnicilor (populația de peste 65 de ani raportată la populația de vârstă activă 20-64 de ani) se dublează de la 28% în 2010 la 58% în 2060. Asta înseamnă că, de la un număr de patru persoane de vârstă activă pentru fiecare persoană de peste 65 de ani, se va ajunge la două persoane de vârstă activă care vor susține o persoană de peste 65 de ani. Aceste creșteri sunt unele foarte imporatante, pentru că, dacă sunt coroborate cu scăderea fertilității și cu diminuarea continuă a numărului de angajați necesari pentru a susține financiar un pensionar, vor conduce la implicații bugetare uriașe. Cel mai bun răspuns la această provocare îl reprezintă introducerea de sisteme private de pensii în paralel cu creșterea progresivă a vârstei de pensionare, asta pentru a mai contracara îmbătrânirea populației și pentru ca acest sistem public de pensii să mai poată rezista.
Datorită faptului că salariații nu mai pot susține pensionarii numai prin participarea la sistemele publice de pensii și doarece s-a dorit creșterea calității vieții pensionariilor la un nivel cât mai apropiat de cel din perioada activă, a luat naștere această reformă care s-a concretizat prin introducerea și implementarea în cadrul sistemului de asigurări sociale a două noi mecanisme de pensii, unul obligatoriu și unul facultativ, ambele fiind administrate de către companii private.
Adoptarea reformei pensiilor administrate privat în statele europene
În România, ca și în alte state din Europa Centrală și de Est, reforma sistemului public de pensii a fost prima etapă a reformei sistemului de pensii în ansamblul lui. Astfel o reformă a pilonului I (PAYG) a inclus în general următoarele direcții de acțiune: creșterea vârstei de pensionare, reducerea pensionărilor anticipate, modificarea formulei de calcul a pensiei, reducerea unor beneficii ale grupelor privilegiate de muncă și creșterea perioadei statuare de economisire. Ca răspuns la problemele sistemului public de pensii, s-a dezvoltat și sistemul de pensii private.
Prima țară care a inițiat și aplicat reforma pensiilor private a fost Chile, la îndrumarea profesorului Jose Pinera, în 1980. Această reformă s-a comportat ca o formă revoluționară de privatizare a sistemului de asigurări sociale de stat, idee preluată de Banca Mondială care a adaptat-o astfel încât responsabilitățiile asupra pensiilor să fie împărțite între guverne și sectorul privat. Astfel, a apărut așa numitul model multipilon care este format din:
-pilonul I (pensii de stat);
-pilonul II (pensii obligatorii private);
-pilonul III (pensii private facultative).
Această reformă prevedea existența unui raport controlabil și direct între contribuțiile plătite de salariați pe toată perioada lor de activitate și pensiile primite la bătrânețe, astfel încât pensia fiecărui participant depindea de cât economisea și nu depindea de deciziile luate de către Guvern. Reforma chiliană a presupus luarea mai multor măsuri, însă cea mai radicală a fost cea a desființării CAS-ului, adică salariații și angajații nu au mai fost obligați să plătească contribuții de asigurări sociale de stat, însă angajatorul era obligat să vireze lunar 10% din salariul brut al fiecărui salariat într-un Cont de Economii pentru Pensii (CEP). Această măsură a avut și o restricție care se referă la faptul că procentajul de 10% era aplicat doar primilor 22 000 USD din venitul anual al salariaților. Pe de altă parte, dacă salariații doreau obținerea unei pensii mai mari sau ieșirea mai devreme la pensie, aceștia puteau să adauge la contribuție încă maxim 10%, însă contribuția voluntară suplimentară a salariațiilor era deductibilă din venitul impozabil.
La stabilirea contribuției minime obligatorie s-a luat în calcul atât ipoteza realizării unei rate de înlocuire a salariului cu pensia de cel puțin 70%, cât și ipoteza realizării unui randament mediu anual de 4% din fondurile de pensii, pentru toată durata lor de viață activă.
La începutul anilor ’90, Banca Mondială a propus un model de reformă moderată a pensiilor de stat, numit “Modelul Multipilon” al pensiilor. Această decizie a fost luată atât ca urmare a accentuării problemelor din sistemul public de pensii, cât și a agravării problemelor demografice de la nivel mondial, probleme prezentate în subcapitolul anterior.
Între reforma adoptată de Banca Mondială și reforma aplicată în Chile există o importantă deosebire. În ceea ce privește reforma chiliană, aceasta a însemnat privatizarea totală a pensiilor și dispariția statului din cadrul acestora, iar în cazul Băncii Mondiale, aceasta a încercat, prin aplicarea modelului, să păstreze echilibrul între dorința statului de a controla în continuare pensiile și nevoia ca bugetele publice să fie scutite de o parte din acest control al pensiilor. Astfel, deosebirea constă în faptul că, în modelul Băncii Mondiale obligația de a plăti contribuțiile la CAS nu dispare, ci un procent din acestea este transferat în administrare privată.
Scopul introducerii acestor sisteme este de a crește calitatea vieții pensionariilor și, de asemenea, de a asigura sustenabilitatea sistemelor publice de pensii. Pilonul II are ca scop să asigure, distinct de pensia acordată de sistemul public, o pensie privată. O parte din fondurile colectate pe baza acestui pilon de pensii administrate privat vor fi plasate în investiții în interesul participanțiilor. Odată ce contribuțiile vor fi virate în conturile beneficiarilor, acestea vor fi considerate în proprietatea lor. În cadrul Pilonului II de pensii administrarea este privată, contribuțiile sunt bine definite, iar participarea la acest sistem garantează beneficii minime date de diferența dintre suma contribuțiilor și comisioanele legale și, eventual, penalitățiile de transfer.
Reforma propusă de Banca Mondială a fost aplicată în multe state care au adoptat fondurile de pensii private. În statele membre ale UE, majoritatea sistemelor de pensii sunt organizate ca sisteme de pensii de stat.
După cum se poate observa în Anexa 1, Ungaria este prima țară din Europa Centrală și de Est care și-a reformat sistemul public de pelic de pensii (1998) prin introducerea segmentului privat multipilon. Aceasta a fost prima din regiune care a introdus ambele sisteme de economisire privată pentru pensie, după ce în urmă cu 4 ani pusese la punct o schemă de economisire voluntară individuală. Pilonul II de pensii din Bulgaria, introdus în 2002, se desfășoară cu fond de pensie legat de muncă (ocupațional, pentru meserii cu grad ridicat de risc) și cu un fond de pensii universal (disponibil pentru întreaga populație care satisface criteriile de vârstă). Cehia a întârziat intoducerea Pilonului II până la începutul anului 2013, totuși modul de implementare este adaptat la noile tendințe, participarea fiind una voluntară, însă o dată ce o persoană a ales să contribuie la un fond de pensie privată, nu mai poate renunța.
Tipul de participare în momentul adoptării Pilonului II pentru populația din țările membre UE din Europa Centrală și de Est se prezintă după cum urmează:
Tabel 1.2. Pilonul II – Obligatoriu vs. Facultativ
Sursă: Prelucrarea autorului pe baza datelor furnizate de Comisia Europeană
La sfârșitul anului 2010, Ungaria a taiat finanțarea pentru Pilonul II și în plus, a obligat populația să aleagă între pensia de stat și pensia privată. Cine alegea pensia privată, trebuia să pătească mai departe CAS, dar nu mai beneficia de pensie publică.
În luna septembrie a anului 2013 și Guvernul Polonez a luat decizia de a naționaliza activele fondurilor de pensii private obligatorii, scopul fiind reducerea datoriei publice și a deficitului fiscal.
Statele membre se împart în patru categorii:
State care utilizează într-o măsură mică finanțarea privată și nu intenționează să schimbe acest lucru, deși s-a înregistrat o anumită creștere marginală a acoperirii prin sisteme private (Spania, Franța, Luxemburg, Malta);
State care și-au bazat întotdeauna o parte din așteptările lor în materie de pensie pe sisteme private, finanțate, dar în care rolul unor astfel de sisteme a crescut și se dezvoltă în continuare. Chiar dacă sistemele de pensii de tip redistributiv oferă o protecție eficientă împotriva sărăciei în rândul pensionarilor, acestea nu vor garanta neapărat adecvarea deplină a pensiei în sensul de venit de înlocuire și, prin urmare, sunt combinate cu sisteme private, finanțate (Danemarca, Irlanda, Țările de Jos, Suedia, Regatul Unit);
State care și-au reorganizat recent sistemele garantate pentru a include o parte din sistemele de pensii private obligatorii, finanțate și le-au finanțat pe acestea prin luarea unor părți a contribuției generale pentru pensie din sistemul de pensii de tip redistributiv (Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia, Suedia, Ungaria);
State care au sisteme de pensii de asigurări sociale de tip redistributiv corespunzătoare veniturilor, însă acum transferă o parte din așteptările lor în materie de adecvare în scopul măririi sistemelor de pensii private existente sau nou înființate prefinanțate (Belgia, Germania, Italia, Austria).
Particularități ale pensiilor administrate privat din Europa
Drepturile și avantajele oferite de Pilonul II de pensii
Drepturile și avantajele celor care participă, atât la nivel European cât și la nivel național, la Pilonul II de pensii, sunt reprezentate de următoarele:
Obținerea unei pensii mai mari la bătânețe. Contribuind la sistemul privat de pensii obligatorii, aceștia vor avea siguranța că la pensie vor primi un venit suplimentar, care se va adăuga la pensia de stat.
Participanții la acest pilon vor obține o rentabilitate mai ridicată, deoarece banii sunt investiți pe termen lung.
Nu există costuri suplimentare față de actualele sume plătite, salariații suportând aceleași contribuții însă diferența constă în schimbarea administratorului.
Contribuabilii vor avea libertate de decizie, putând hotărâ la ce fond de pensie, respectiv societate, vor adera și își vor putea transfera contul de la o societate la alta, însă cu anumite restricții.
Banii acumulați se vor strânge într-un cont individual, proprietatea contribuabilului.
Cei care aleg Pilonul II de pensii vor avea acces deplin la informațiile despre contul lor și vor ști câți bani au strâns, care a fost rentabilitatea fondului în timp ș.a.
Contribuțiile pentru pensia privată obligatorie sunt plătite direct de către angajator, nefiind necesară deplasarea la sediul societății pentru efectuarea plățiilor.
Pensiile private sunt garantate prin intermediul mai multor mecanisme: legislație, instituții de stat care supraveghează activitățile specifice de desfășurare, control asigurat de către depozitar. Conform legii, un fond de pensii nu poate da faliment și astfel nu există pericolul pierderii sumei acumulate în cont.
Suma investită va fi primită înapoi, dar sub forma unei pensii viagere ( va fi plătită pe toată durata vieții de pensionar).
În cazul în care beneficiarii fondurilor își schimbă locul de muncă, reședința sau domiciliul într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau care aparține Spațiului Economic European, aceștia pot să plătească contribuții la un alt fond de pensii de pe teritoriul acelui stat, dacă nu este ilegal conform legislației țării respective, deci își pot transfera drepturile pentru a beneficia de ele în statele respective. O altă alternativă este aceea de a plăti în continuare contribuțiile în statul din care au plecat.
Dacă înainte ca participantul să beneficieze de pensia privată, survine decesul acestuia, se poate deschide câte un cont fiecărui beneficiar ce va fi stabilit pe baza normelor prevăzute de Codul Civil. Aceste conturi vor fi deschise la ultimul fond de pensii la care a contribuit participantul, virându-se activele ce revin fiecărui beneficiar. După transferul activelor în conturile deschise beneficiarilor, aceștia vor dispune de aceleași drepturi de care dispuneau participanții. Dacă sunt participanți la un alt fond de pensii, pot să cumuleze contul de la acest fond cu contul obținut în calitate de beneficiar, dar pot pe de altă parte să ceară plata integrală sau eșalonată în rate, fară să fie predispuși penalizărilor dacă nu sunt participanți.
Contribuții la pensiile obligatorii administrate privat
Contribuțiile sunt reprezentate de sumele plătite de participanți și/sau în numele acestora la un fond de pensii administrate privat. Contribuția la un fond de pensii administrate privat se deduce din veniturile brute lunare, reprezentând bază de calcul pentru contribuția individuală de asigurări sociale, împreună și prin aceeași modalitate de calcul cu contribuția obligatorie datorată conform prevederilor legii pensiilor publice. La un fond de pensii, contribuțiile și transferul de lichidități bănești se convertesc în unități de fond într-un anumit număr de zile, în funcție de țară.
Participantul la pensia administrată privat nu va plăti nimic în plus față de obligațiile către bugetul de asigurări sociale de stat, deoarece o parte din contribuția la pensia publică va trece în administrarea fondurilor de pensii private, iar baza de calcul a contribuției la un fond privat rămâne aceeași ca și în cazul contribuției datorată sistemului public de pensii. Dacă fondul de pensii nu primește contribuțiile în termenul legal, administratorul va trebui să ia măsuri pentru remedierea situației și să înștiințeze instituția de evidență. În cazul neachitării la termen a contribuției datorate, se plătesc penalități de întârziere, care diferă de la o țară la alta.
Fiecare stat își stabilește un procent care va fi transferat în administrație privată, dar în general acesta este de sub 10% din salariu. Contribuția curentă totală a sistemelor de pensii private la venitul pensionarilor variază foarte mult în UE. Într-adevăr, o lipsă de măsuri convenite, combinată cu sisteme contrastante și posibilitatea de dublă contabilizare (atunci când se adaugă acoperirea din mai multe surse) înseamnă că, în prezent, nu există seturi de date internaționale ușor de comparat în acest domeniu. Prin urmare, este dificil să se stabilească cu acuratețe nivelul de acoperire și nivelul de contribuție. Întrucât multe sisteme de pensii prefinanțate au fost introduse abia în ultimul deceniu și au nevoie de 30 până la 40 de ani (și anume durata unei cariere profesionale) să ajungă la maturitate, nu este surprinzător faptul că în majoritatea statelor membre, contribuția sistemelor de pensii private la veniturile actualilor pensionari rămâne destul de limitată. Chiar și în acele țări în care astfel de sisteme au cel mai mare grad de dezvoltare, contribuțiile reprezintă în prezent cel mult o treime din venitul total al pensionarilor. Cauza acestui fapt este că numai o parte limitată din pensionarii actuali sunt asigurați în cadrul acestora și că majoritatea sistemelor sunt deocamdată în proces de maturizare.
Analizând Anexa 2, observăm că Bulgaria practică la fondurile universale contribuția lunară de 5% din salariul brut, aceasta reprezentând o parte din contribuțiile de asigurări sociale de stat, la fel ca în toate celelalte sisteme de pensii obligatorii din regiune, iar la fondurile profesionale contribuția este plătită de angajator – de unde și caracterul ocupațional al acestor fonduri. La fondurile universale participă și lucrătorii pe cont propriu, care sunt obligați să își plătească singuri contribuția la fond. În 2011 Letonia a realizat o tăiere drastică în ceea ce privește contribuțiile pensiilor private, de la 10% la 2%, această contribuție practicându-se și în 2013.
Polonia a apelat la o reducere a contribuției, de la 7,35% la 2,3% în 2012, iar în luna septembrie a anului 2013, guvernul polonez a anunțat că participarea la Pilonul II nu va mai fi obligatorie, ci facultativă, clienții având posibilitatea de a alege dacă să contribuie doar în sistemul de stat sau vor să participe în “jocul bursier” al pensiilor private, însă cei care vor rămâne în fondurile private vor fi obligați să plătească o contribuție suplimentară de 2% din salariu.
Și Lituania a procedat la scădere contribuției de la 5,5% la 3%, iar Slovacia a redus contribuția în 2013 la 4%, de la 9% cât era în 2012.
Ungaria a ales să-și “naționalizeze” încă din 2010 sistemul de pensii administrate privat. Numai România a optat pentru majorare, contribuția ajungând în 2013 la 4% de la 3,5% cât era în anul 2012, iar pentru anul 2014 este prevăzută să ajungă la 4,5%, urmând ca până în 2017 să crească gradual până la 6%. În Estonia, participanții plătesc o contribuție de 2% din salariul lor către fondul de pensii private obligatorii.
1.3.3. Entitățile fondurilor de pensii obligatorii administrate privat
Entitățile cu o mare importanță în funcționarea unui fond de pensii administrate privat sunt următoarele:
a) participanții;
b) administratorii;
c) auditorii financiari;
d) depozitarii.
Participanții
Participanții la sistemul privat de pensii sunt acele persoane care contribuie sau/și în numele cărora s-au plătit contribuții la un fond de pensii și care au dreptul la o pensie privată pe viitor. O persoană eligibilă poate deveni participant la un fond de pensii administrate privat prin semnarea unui act individual de aderare, fie din proprie inițiativă, fie din obligativitate în urma unei repartizări aleatorii. Participanții la sistemul Pilonului II nu pot adera la mai multe fonduri de pensii în același timp, fiind permis un singur cont, la un singur fond de pensii private. O persoană eligibilă poate deveni participant la un fond de pensii privat atunci când primește o înștiințare de la administratorul acestui fond că a dobândit această calitate de participant. Vârstele până la care participanții sunt obligați să contribuie la sistemul de pensii obligatorii administrate privat diferă de la o țară la alta, iar despre acest lucru am discutat în subcapitolul 1.2. Adoptarea reformei pensiilor asministrate privat în statele europene. Toți cei care participă la Pilonul II au parte de un tratament nediscriminatoriu și au aceleași drepturi și obligații.
Tabel 1.3. Numărul de participanți în țările Uniunii Europene la sfârșitul lunii octombrie 2013
Sursă: societățiile de supraveghere de la nivelul statelor menționate
După cum se poate observa, cel mai mare număr de participanți a fost deținut la sfârșitul lunii octombrie 2013 de Polonia (aproximativ 16,4 milioane), aceasta fiind și cea mai mare piață din regiune, urmată de România (aproape 6 milioane), însă la o diferență destul de mare față de Polonia.
Administratorii
Administratorii de fonduri de pensii private sunt societăți comerciale, numite societăți de pensii, constituite în conformitate cu legislația în vigoare din fiecare țară, care se ocupă cu încasarea contribuțiilor de la participanți și administrarea fondurilor de pensii administrate privat, fiecare administrator având un număr definit de participanți, unii dintre ei fiind repartizați aleatoriu. Administratorul poate investi activele fondului de pensii administrat privat pe piața monetară și pe piața de capital. Opțional, aceștia pot avea ca obiectiv de activitate furnizarea de pensii private. De asemenea, administratorii se ocupă de întocmirea prospectului schemei de pensii administrate privat. Prospectul schemei de pensii private se realizează cu scopul de a informa cât mai bine eventualii participanți la acest fond de pensii privat și este propus și elaborat de către administrator.
Din punct de vedere contabil, administratorii nu au posibilitatea transferului între fonduri sau între fonduri și administratori, aceștia fiind organizați într-un mod separat de fondul de care se ocupă, iar rezultatele acestora se calculează și se înregistreză în mod distinct de rezultatele fondurilor de pensii administrate.
Sistemul de pensii administrate privat a înregistrat cele mai multe societăți de administrare în Polonia și Ungaria, acest lucru putând fi observat în Anexa 3, iar cele mai puține în Croația, însă acest aspect este mai puțin important, ceea ce contează fiind modul de îndeplinire a obligațiilor, buna coordonare a operațiunilor etc.
În cadrul pensiilor private obligatorii, administratorii sunt îndreptățiți să perceapă comisioane care pot fi: comisioane de intrare în fond, comisioane de administrare a activelor, taxe de auditare a fondului, de depozitare etc. Astfel, la nivelul statelor din regiune, la începutul anului 2013, situația comisioanelor percepute de administratorii fondurilor de pensii private obligatorii era următoarea:
→ în Polonia, comisioanele maxime sunt stabilite în funcție de mărimea fondului, reprezentând 3,5% din contribuții. Pentru fondurile mici, comisionul este 0,54% pe an din activele nete și 0,06% pe an în funcție de randamente. În ceea ce privește transferul la un alt fond de pensii, comisonul este cuprins între 23 și 43 de euro (în cazul activelor administrate pe o perioadă mai mică de 2 ani);
→ administratorii din Ungaria practică comisioane maxime de 4,5% din contribuții, percepând un comision de management de 0,066% pe an din activele nete. Nu se percep comisioane în cazul transferurilor la cel puțin trei luni cu un singur fond;
→ în Bulgaria se cer comisioane de maxim 5% din contribuții, 1% pe an și 0,083% pe lună din activele nete. Pentru transferuri sunt stabilite comisioane de aproximativ 10 euro sau 20 de BGN (monedă națională);
→ în Slovacia se practică 5,6% din profitul fondului sau 1% pe lună din contribuții +0,5% (o taxă a autorității) timp de 6 luni, 0,025% pe lună din activele nete. Pe lăngă aceste comisioane maxime, se cere un cuantum de 15 euro la un transfer;
→ în cazul Letoniei comisioanele sunt nereglementate ca valoare și sunt calculate ca procent din activele nete, iar pentru transferuri nu se percepe niciun comision;
→ în Croația se practică următoarele comisioane maxime: 0,8% din contribuții, 1,2%/lună din activele nete, pentru transferurile efectuate în primul an se percepe 0,8% din active. Un alt comision practicat este cel de administrare (custodie) având valoarea de 0,1% din active;
→ administratorii fondurilor de pensii private din Estonia practică un comision variabil din active, ținând seama de valoarea de piață a activelor fondului, însă acest comision nu poate depăși limita impusă de către stat, care la răndul ei este variabilă;
→ în Lituania, la începutul anului 2013, comisioanele maxime sunt de 10% din contribuții, limita maximă pentru transferuri este de 0,2% pe lună sau 1% pe an din active. Pentru transferurile realizate o singură dată pe an limita maximă este, așa cum am menționat mai devreme, de 0,2% și 4% pentru mai multe transferuri realizate într-un an;
→ România prezintă următoarele comisioane la nivelul pilonului II: maxim 2,5% din contribuții și maxim 0,05% pe lună din activele nete.
Analizând situațiile comisioanelor maxime prezentate în rândurile anterioare, putem observa că limitele maxime sunt diferite de la un stat la altul, fiind stabilite în funcție de politica fiecărui stat.
Auditorii financiari
Aceștia sunt persoane fizice sau juridice, active, membre ale Camerei Auditorilor Financiari. Au cel mai important rol în funcționarea corectă a Pilonului II, mențin stabilitatea întocmind un raport de audit financiar care reprezintă de fapt situațiile financiar-contabile ale societățiilor autorizate.
d) Depozitarii
Depozitarii sunt cei care păstrează activele fondului de pensii deținute de administratori, iar acest drept este posibil prin încheierea unui contract de depozitare între administrator și depozitar. În cazul în care depozitarul nu își va respecta obligațiile sau le va exercita necorespunzător, acesta va da socoteală atât administratorului, cât și participanțiilor sau beneficiariilor, iar obligațiile unui depozitar nu pot fi puse în sarcina altei entități avizate în depozitarea fondurilor de pensii private.
Administratorul poate alege un singur depozitar care va îndeplinii următoarele condiții:
-nu deține acțiuni ale administratorului;
-nu deține acțiuni la vreo entitate afiliată a administratorului;
-nu are nicio relație de capital cu entitățile administratorului.
CAPITOLUL 2
ELEMENTE TEHNICE REFERITOARE LA PILONUL II
2.1. Investițiile fondurilor de pensii obligatorii administrate privat
Entitatea care se ocupă de investirea fondurilor de pensii administrate privat sunt administratorii, iar obligațiile pe care le au sunt reprezentate de investirea prudențială a acestor fonduri, bazându-se pe o politică de investire proprie care se referă la strategiile de investire, la evaluarea riscurilor investiționale, la procedurile de management al riscului, la revizuirea principiilor de investiții, precum și la persoanele implicate în luarea deciziilor și realizarea investițiilor, având ca scop obținerea de randamente cât mai bune.
În momentul realizării unei investiții, administratorul trebuie să se asigure că oferă calitate, siguranță, lichiditate și profitabilitate fondurilor, însă trebuie să țină cont și de drepturile participanților și ale beneficiarilor, să facă investiția în favoarea acestora.
Investițiile trebuie efectuate preponderent în instrumente tranzacționate pe piețele reglementate, dar fără depășirea nivelurilor prudențiale. Dacă se urmărește scăderea riscurilor investiției sau facilitarea gestionării eficienței portofoliului, fondurile pot fi investite și în instrumente financiare derivate. În același timp, activele trebuie diversificate corespunzător astfel încât să nu se confrunte cu dependența excesivă de un anume activ, emitent sau grup de societăți comerciale.
Cu respectarea normelor în vigoare, administratorul fiecărui stat din regiune poate să investească după cum urmează:
Tabel 2.1. Limitele maxime ale plasamentelor fondurilor de pensii private obligatorii
Sursă: prelucrarea autorului pe baza datelor furnizate de www.csspp.ro
Riscul investițional reprezintă riscul ca participanții la pensiile private de tip DC (contribuții definite) să nu obțină la pensionare veniturile necesare unui trai decent. Acest risc este strâns legat de randamentele fondurilor de pensii administrate privat. Însă pentru evaluarea riscului trebuie să se țină seama de politica investițională adoptată de către administratorul de fonduri de pensii private.
Începând cu 2008, când a izbucnit criza financiară mondială, s-a evidențiat o problemă majoră a managementului investițiilor fondurilor de pensii. În principiu, investițiile fondurilor de pensii sunt realizate pe termen lung, dar realitatea arată că există o discrepanță între perioada de investiții pe termen scurt, preferată, în general, de managerii de investiții ai fondurilor de pensii private, și perioada de investiții pe termen lung, considerată optimă din punct de vedere al participanților la fondurile de pensii respective. Deoarece rezultatele plasamentelor pe termen scurt sunt vizibile imediat, condițiile concurențiale creeate pe piață pot avea ca efect părăsirea de către participanți a acelor fonduri de pensii care investesc activele în instrumente financiare pe termen lung, favorizându-le pe cele care investesc pe termen scurt și mediu.
2.2. Rentabilitatea și mecanismele de garantare în cadrul fondurilor de pensii obligatorii administrate privat
Un punct de plecare în evaluarea fondurilor de pensii administrate privat îl reprezintă randamentul acestora. Din punct de vedere fiscal, investițiile activelor fondurilor de pensii administrate privat, precum și rezultatele investirii, sunt scutite de impozit.
Ratele de rentabilitate depind de ciclul economic general dar și de politicile de investiții ale administratorilor, de alocarea activelor, respectiv structura portofoliilor investiționale, ceea ce conduce la echilibrul între rentabilitatea portofoliilor și riscurile investiționale.
Există diferite rate de rentabilitate:
Rentabilitate brută >>> Rata de rentabilitate + costuri de administrare
Rentabilitate netă >>> Rata de rentabilitate – costuri de administrare
Rentabilitate nominală >>> Rata de rentabilitate + inflația (indicele creșterii prețurilor)
Rentabilitate reală >>> Rata de rentabilitate – inflația (indicele creșterii prețurilor)
În cazul sistemului Pionului II, se impune ca rentabiltatea fondului să fie cel puțin egală cu zero, adică, la finalul perioadei de cotizare, suma totală din contul de pensie privată nu trebuie să fie mai mică decât contribuțiile virate în perioada activă, diminuată cu comisioanele de administrare și eventualele comisioane de transfer.
Trendul ratei rentabilității din ultimii ani arată faptul că acest indicator este foarte sensibil la perioadele pentru care se calculează, în special în anii cu valori negative. Valorile negative ale rentabilității fondurilor de pensii pe anumite perioade de timp, nu ar trebui să fie luate în calcul general al performanței fondurilor de pensii care trebuie să fie analizate pe perioade mari de timp, întrucât acestea reprezintă investiții pe termen lung.
Cele mai multe state membre ale UE din Europa Centrală și de Est au introdus diverse măsuri de minimizare a riscurilor provenite din investire, însă niciuna nu a introdus un mecanism direct de garantare a unor asemenea riscuri în faza de acumulare. Aceste măsuri sunt de fapt restricții aspra unor elemente ale schemelor de pensii cum ar fi: tipuri de instrumente financiare, structura portofoliului investițional, restricții geografice și de curs valutar.
Mecanisme de garantare în cadrul statelor europene
Polonia are garanție minimă relativă de performanță. Rata minimă de rentabilitate este egală cu cea mai mică valoare dintre: media randamentelor pieței pe ultimii trei ani minus patru puncte procentuale și 50% din rata de rentabilitate medie ponderată anualizată a tuturor fondurilor de pensii pe ultimii 3 ani.
Rezervele administratorului trebuie să acopere potențialele deficite. În cazul în care administratorul intră în faliment sunt folosite resursele fondului național de garantare, iar ce nu poate fi acoperit de acest fond este acoperit de trezoreria statului.
Ungaria nu are garanții de performanță, ci doar garanții indirecte. Aceasta are un fond special de protecție a acumulărilor de capital, finanțat prin contribuții trimestriale obligatorii, între 0,3% și 0,5% din contribuții. Acest fond protejează beneficiul total al pensionarilor și capitalul acumulat al contribuabililor în caz de insolvență. Până în 2002 exista o rată minimă relativă de rentabilitate – procent din indicele de rentabilitate al titlurilor de stat pe termen lung, însă s-a renunțat din cauza randamentelor nesatisfăcătoare.
Bulgaria are prevăzută garanția minimă de performanță. Rata minimă de rentabilitate obligatorie pentru Pilonul II este egală cu cea mai mică valoare dintre media randamentelor minus trei puncte procentuale și 60% din rata de rentabilitate medie anualizată a tuturor fondurilor de pensii pe ultimii 2 ani. Rata minimă de rentabilitate e separată pentru fondurile universale față de cele ocupaționale. În caz de eșec, diferența e acoperită din rezerve.
Slovacia are și ea garanția minimă de performanță, însă mai apare și granția absolută. În cazul primului tip de garanție, rata minimă de rentabilitate este egală cu cea mai mică valoare dintre 90% din randamentul mediu al pieței (24 luni) și randamentul mediu minus 1 punct procentual (p.p.), pentru un fond conservator, 70% din randamentul mediu (24 luni) și randamentul mediu minus 3 p.p., în cazul unui fond echilibrat, 50% din randamentul mediu (24 luni) și randamentul mediu minus 5 p.p., pentru un fond de creștere. Diferența de randament negativ (relativ la activele nete) trebuie acoperită de administrator, la fiecare 6 luni. Dacă se înregistrează randament pozitiv, administratorul poate percepe 5,6% din profitul fondului. Statul garantează 100% din activele strânse în contul de pensie, în ultimă instanță.
În ceea ce privește Letonia, sistemul său de pensii nu prevede garanții privind un randament minim al fondurilor.
În cazul Croației, randamentul de referință pentru Pilonul II este egal cu media aritmetică ponderată a ratelor medii de rentabilitate anualizate ale fondurilor (calculate pe ultimii 3 ani), iar rata minima de rentabilitate este egală cu randamentul de referință pentru Pilonul II minus 6 p.p. Deficitul față de nivelul de referință poate fi acoperit de administrator, însă dacă acest lucru nu este posibil, va fi acoperit dintr-un fond de garantare și în ultima instanță, de către stat.
În Estonia și în Lituania nu există garanții minime și nici restricții majore în ceea ce privește plasamentele internaționale. În cazul Estoniei, administratorul trebuie să constituie din mijloace proprii o rezervăde maxim 2% din valoarea activelor fondurilor administrate, iar dacă rezerva nu e suficientă, sunt folosite fondurile proprii pentru despăgubiri, iar apoi resursele fondului de garantare. În cazul Lituaniei, administratorii trebuie să furnizeze cel puțin un fond cu plasamente conservatoare, preponderent în titluri de stat.
România are atât garanție relative de performanță, cât și garanție absolută. Nivelul minim al ratei de rentabilitate este calculat pe grade de risc. Exemplu: cea mai mică valoare dintre rata medie ponderată ajustată de rentabilitate a tuturor fondurilor de pensii în perioada respectivă, diminuată cu trei puncte procentuale și 60% din rata medie ponderată ajustată de rentabilitate a tuturor fondurilor de pensii, pentru fondurile cu grad de risc scăzut. În cazul în care, rata de rentabilitate anualizată a unui fond se va situa sub nivelul minim al categoriei respective de risc timp de 4 trimestre consecutive, autorizația de administrare va fi retrasă și se va aplica procedura privind administrarea specială (după aplicarea unei măsuri intermediare de supraveghere specială). În cazul garanției absolute, suma totală cuvenită pentru pensia privată nu poate fi mai mică decât valoarea contribuțiilor plătite, diminuate cu penalitățile de transfer și comisioanele legale. România dispune de gama cea mai largă de instrumente de control al riscului: separare active, rezerve actuariale, verificare prin depozitar, fond de garantare, audit, rata minimă de rentabilitate. Fondul de garantare este destinat acoperirii unor riscuri imprevizibile și care nu sunt acoperite de provizionul tehnic.
Îm concluzie, nu putem schița un tipar clar și concis care să asigure o rentabilitate ridicată în ceea ce privește pensiile obligatorii administrate privat, acest lucru depinzând de modul în care administratorii fondurilor de pensii vor investi banii clienților.
CAPITOLUL 3
COMPARAȚIE LA NIVEL EUROPEAN ÎNTRE ELEMENTELE DEFINITORII ALE PILONULUI II
3.1. Metodologia cercetării și modul de constituire a bazei de date
Scopul studiului de față este acela de a pune în evidență principalele caracteristici ale fondurilor de pensii private obligatorii din diferite state europene și de a realiza o paralelă între piețele acestor state din punct de vedere al numărului de participanți, al cuantumului contribuțiilor, al activelor nete deținute, al structurii portofoliului de investiții și al ratelor de rentabilitate anualizate înregistrate de fondurile Pilonului II. Pentru realizarea analizei se va face referire la caracteristicile și evoluțiile fondurilor de pensii obligatorii administrate privat din România, Polonia și Croația.
Voi alege să fac comparație între piața de pensii private din Croația și piața românească datorită faptului că legislația sistemului Pilonului II este destul de similară celei românești, însă există și anumite diferențe față de acesasta din urmă. Referitor la asemănările din legislație, pe Pilonul II din ambele state, fiecare administrator gestionează un singur fond, la care contribuțiile sunt virate centralizat ca parte din cele plătite la sistemul public. Diferența constă în faptul că sistemul de pensii obligatorii din Croația are o legislație mai putin liberală decât cea românească, impunând restricții investiționale mai severe și un ansamblu mai generos (și în același timp mai costisitor) de garanții pentru participanții la fonduri.
Alt stat inclus în studiul de față va fi Polonia, deoarece aceasta deține cea mai mare piață de pensii private obligatorii din regiune. Experiența poloneză a pensiilor private obligatori s-a dovedit a fi un bun exemplu pentru piața românească care a urmat îndeaproape evoluțiile din Polonia, evitând însă o parte din erorile startului polonez. Alte motive pentru care se va face o comparație între piața româneasă și cea poloneză: datorită mărimii celor două state ( România și Polonia – cele mai mari două populații din Europa Centrală și de Est) și datorită arhitecturii asemănătoare a celor două sisteme de pensii obligatorii. Piața românească de profil a fost întotdeauna comparată cu cea poloneză, un motiv în plus pentru o prezentare amănunțită a pensiilor private obligatorii din Polonia.
Pentru prezentarea elementelor Pilonului II din cele trei țări mai sus menționate se vor utiliza, în principal, datele publicate pe paginile de internet ale Autorității de Supraveghere Financiară din România (ASF), ale Autorității de Supraveghere Financiară din Polonia (KNF), ale Agenției de Supraveghere a Serviciilor Financiare din Croația (HANFA), precum și datele furnizate de Eurostat.
Analiza evoluției indicatorilor se va face pentru perioada martie 2013 – martie 2014.
În cazul fluctuațiilor majore ale indicatorilor, se vor prezenta și cauzele economice, dacă se cunosc, care au condus la efecte negative asupra Pilonului II.
În ceea ce privește cuantumul contribuțiilor la Pilonul II, contribuția medie pe participant, precum și valoarea activelor nete administrate de fiecare fond de pensii în parte, pentru o mai bună comparație între state, aceste valori se vor converti în moneda euro. Cursurile de schimb EUR/RON, EUR/PLN și EUR/HRK se vor lua de pe site-ul BNR, se vor calcula ca o medie geometrică pentru anul 2013 și cursurile astfel obținute se vor utiliza în procesul de conversie valutară.
În realizarea calculelor necesare studiului de față, precum și în realizarea tabelelor și graficelor se va utiliza programul Microsoft Excel 2010.
3.2. Evoluția numărului de participanți și a cuantumului contribuțiilor
Deși economia europeană se găsește într-o ușoară fază de redresare care a început în al doilea trimestru al anului 2013, așa cum este tipic în urma crizelor financiare adânci, redresarea rămâne una fragilă, consecințele crizei încă frânând creșterea economică și crearea de locuri de muncă. La finalul anului 2013 cele mai ridicate rate ale șomajului din UE s-au înregistrat în Grecia (27,1%), Spania (25,6%) și Croația (17,3%.), la polul opus situându-se Austia (5%), Germania (5,2%) și Luxemburg (6,1%), potrivit Eurostat.
Odată cu instaurarea crizei economice mondiale s-au accentuat evoluțiile nefavorabile la nivelul a numeroase state, printre care se află și Grecia. În anul 2013, criza datoriilor suverane a devenit din ce în ce mai pronunțată în unele state ale Uniunii Europene, Grecia înregistrând evoluții negative care au influențat și evoluțiile altor piețe, precum Spania și Italia. Astfel, a crescut aversiunea față de risc a investitorilor din toată lumea, dar și posibilitatea apariției unui nou val al crizei economico-financiare la nivel mondial. În cazul în care Grecia ar intra în incapacitate de plată, lucru care nu cred că se va mai întâmpla în momentul de față deoarece Grecia a realizat economii de circa 110 miliarde de euro în 2013 și astfel își poate achita cheltuielile curente, cea mai mare îngrijorare ar fi cea cu privire la riscul de contagiune, deoarece această situație ar afecta stabilitatea economico-financiară la nivelul tuturor statelor din Europa. Acest risc de contagiune ar putea avea un impact nefavorabil și asupra fondurilor de pensii private. Pe lângă acest risc, în domeniul pensiilor private pot să apară și alte riscuri precum riscul deteriorării activelor și riscul de țară.
Deși nu se dețin în mod direct active emise de statele care au situații economice îngrijorătoare, precum Portugalia, Italia, Spania și Grecia, fondurile de pensii private ar putea fi afectate de riscul de contagiune care se poate manifesta în cazul acelor fonduri care dețin instrumente financiare ale unor state din cadrul Uniunii Europene care sunt expuse direct la statele care au probleme. Riscul de contagiune se poate manifesta, nu doar prin intermediul finanțărilor suverane, ci și prin intermediul sectorului bancar, prin volatiliatea activelor și a piețelor de capital, prin evoluțiile neașteptate ale ratelor de schimb și ale ratelor de dobândă.
Chiar dacă în unele țări economiile au început sa-și revină timid, efectele negative ale crizei economice încă le putem resimții în unele state care îregistreză în continuare deficite publice mari. Asfel, criza economică a afectat pe lângă echilibrele bugetare generale și pe cele ale fondurilor de pensii, atât pe cele de tip redistributiv, care au avut venituri mai reduse din cauza ratei șomajului foarte ridicată și prin urmare mai puține persoane au contribuit ducând la deficite ale fondurilor de tip PAYG, cât și pe cele bazate pe capitalizare prin randamente mai mici și scăderea valorii activelor. Dacă un stat înregistreză un risc de țară ridicat, există posibilitatea să scadă cursul de schimb valutar, iar reevaluarea activelor în monedă străină poate conduce la creșterea volatilității piețelor de capital. Pe de altă parte, pentru toate instituțiile financiare, finanțarea externă ar fi mult mai costisitoare și volatilă.
Evoluția pieței pensiilor private poate fi afectată de mai mulți factori precum inflația cu impact asupra rentabilității reale a portofoliului, cursul valutar, nivelul dobânzilor cu impact asupra activelor portofoliului, nivelul mediu al salariului, șomajul, populația activă ocupată și șomerii indemnizați care au impact asupra contribuțiilor către fonduri și piața bursieră cu un impact asupra activelor portofoliului.
Așa cum am precizat și mai devreme, pentru realizarea analizei se va face referire la caracteristicile și evoluțiile fondurilor de pensii administrate privat din Polonia, Croația și România.
Pentru început, se va face referire la ratigul pe care îl prezintă aceste state. Atunci când se stabilesc plasamentele fondurilor de pensii trebuie ținut cont de ratinguri deorece, ca urmare a crizei financiare, evoluțiile statelor sunt destul de îngrijorătoare.
Calificativul „Investment Grade” încadrează statele în categoria celor recomandate pentru investiții. În cadrul acestui criteriu sunt incluse următoarele ratinguri: ,,Prime”, ,,Hight Grade”, ,,Upper Medium Grade” și ,,Lower Medium Grade”. Chiar și în cazul agențiilor care acordă ratinguri din categoria „Investment Grade”, acestea au aceiași semnificație, însă se notează diferit de la o agenție la alta. Notațiile folosite de agențiile de rating Standard&Poor’s, Fitch și Moody’s pentru aceste tipuri de ratinguri, dar și pentru ratingul „Non-investment grade speculative” sunt următoarele:
Tabel 3.1. Notațiile unor tipuri de rating
Sursă: prelucrarea autorului pe baza datelor de pe www.countryeconomy.com/ratings
Ratingul de credit ,,Prime” include valorile mobiliare cu riscul de credit aproape zero. La nivel European în această categorie au fost incluse, de către agențiile de rating, state precum Elveția, Suedia, Germania, Danemarca, Finlanda, Austria ș.a.
Categoria ,,Hight Grade” se referă la valorile mobiliare în care investițiile generează o posibilitate foarte mică de pierdere. Belgia, Franța, Estonia, Austria sunt printre puținele state europene care fac parte din această categorie, calificativul fiind acordat cu precădere statelor din afara Europei (Japonia, China ș.a.).
Prin investiții sigure se caracterizează și categoria ,,Upper Medium Grade”, însă exclude situațiile în care se vor produce evenimente neașteptate în cadrul unui anumit domeniu de activitate sau la nivelul întregii economii. Întălnim aici state membre precum: Cehia, Estonia, Polonia, Slovacia , Malta ș.a.
Categoria ,,Lower Medium Grade” are în vedere acele investiții care prezintă riscuri moderate. Aici pot apărea dereglări în cazul în care apar evenimente neprevăzute în întreaga economie. Cele mai mari agenții au încadrat aici state membre printre care România, Bulgaria, Letonia , Lituania, Italia ș.a.
La începutul anului 2014, agenția de evaluare financiară Fitch a stabilit ratingul României pentru creditele în valută pe termen lung la „BBB-“, aceeași părere având-o și compania Moody’s care evaluează România cu un rating de „Baa3”. Ambele ratinguri sunt pe ultima treaptă a categoriilor recomandate investitorilor. Standard & Poor’s este singura, dintre cele trei mari agenții de rating menționate anterior, care evaluează România cu rating din categoria nerecomandată investitorilor (junk). Calificativul acordat „BB+” se află cu o singură treaptă sub categoria recomandată investitorilor.
La începutul lui 2014, atât agenția de rating Standard&Poor’s cât și agenția Fitch au acordat Poloniei calificativul pentru creditele în valută pe termen lung „A-“, iar Moody’s ratingul „A2”. Aceste ratiguri acordate de către cele trei mari companii sugerează faptul că Polonia a fost recomandată cu încredere pentru investiții pe parcursul primului trimestru din 2014.
Croația a primit la sfârsitul lunii martie 2014 ratingul „BB+” din partea agenției de rating Fitch, ratingul „BB” din partea companiei Standard&Poor’s și „Ba1” de la agenția Moody’s. Toate cele trei agenții evaluează Croația cu rating din categoria nerecomandată investitorilor.
În continuare voi prezenta evoluția numărului de participanți și a cuantumului contribuțiilor la Pilonul II din cele trei state menționate.
Tabel 3.2. Pilonul II în România – Evoluția numărului de participanți (mii persoane)
Sursă: ASF și prelucrarea autorului pe baza datelor furnizate de ASF
Analizând acest tabel, constatăm că un număr de 6,12 milioane de persoane se regăseau în Registrul participanților la sfârșitul trimestrului I din 2014. Față de aceeași perioadă din anul anterior s-a înregistrat o creștere de 4,48% în rândul participanților și față de sfârșitul anului 2013 numărul participanților s-a majorat cu 1,35%. Dacă analizăm numărul de participanți pe fiecare fond în parte, se poate afirma că FPAP ING deține primul loc, urmat de FPAP AZT VIITORUL TĂU și FPAP ALICO, însumând 66% din totalul participanților. FPAP BRD, FPAP VITAL și FPAP BCR deși au fost mai puțin solicitate, însumând 16% din totalul participanților, au înregistrat ritmuri mari de creștere anuale și trimestriale.
Casa Națională de Pensii Publice din România (instituția ce ține evidența participanților din sistemul de pensii privat) a repartizat aleatoriu aproximativ 27 mii de persoane în luna martie 2014, reprezentând 97% din totalul participanților intrați în sistem în aceeași lună. Față de luna martie 2013 numărul persoanelor repartizate aleatoriu a crescut cu 7%, iar comparativ cu decembrie 2013 numărul acestora a scăzut cu 25%.
La data de referință (martie 2014), aproximativ 48% din participanți aveau vârsta de peste 35 de ani și 52% erau mai tineri de 35 de ani. Așa stau lucrurile din unghiul distribuției pe vârste, dar dacă ne referim la o distribuție în funcție de gen, 48% erau femei și 52% erau bărbați.
Începând cu mai 2008 și până la sfârșitul lunii martie 2014 erau înregistrați cu minim o contribuție virată de la începutul funcționării sistemului de pensii administrate privat în jur de 5,93 milioane de participanți (acest lucru se poate observa în Anexa 4), reprezentând 96,87% din total participanți. Din acest punct de vedere, aceștia au crescut cu 4,65% față de luna martie a anului anterior (2013) și cu 1,44% față de sfârșitul anului 2013.
Tabel 3.3. Pilonul II în Polonia – Evoluția numărului de participanți (mii persoane)
Sursă: KNF și calcule ale autorului pe baza datelor furnizate de KNF
La sfârșitul trimestrului I din 2014, Polonia deținea un număr de 16,7 milioane de participanți la fondurile de pensii obligatorii administrate privat, cu aproximativ 3% avans față de aceeași perioadă a anului precedent și cu un avans de 2% față de sfârșitul anului 2013. Această evoluție pozitivă se poate datora și scăderii ratei șomajului la 9,6% de la 10,7% cât a fost în martie 2013. Deși este o piață cu o evoluție favorabilă, dacă analizăm fondurile de pensii separat, vom observa că unele dintre acestea au avut parte de mici diminuări în ceea ce privește numărul de participanți în perioada de analiză. Spre exemplu, fondul AEGON OFE, în cadrul căruia numărul participanților s-a redus în perioada de referință, atât față de sfârșitul aceluiași trimestru al anului precedent (cu 0,39%), cât și față de finele anului 2013 (cu 0,11%). Alte fonduri aflate în această situație au fost: OFE Pocztylion și Pekao OFE.
În topul preferințelor participanților s-au clasificat ING OFE, urmat de Aviva OFE și Aviva BZ WBK, însumând 48% din totalul participanților. Nordea OFE, Allianz Polska OFE, OFE WARTA, deși au fost mai puțin solicitate, însumând 12,5% din totalul participanților, au înregistrat cele mai mari ritmuri de creștere anuale și trimestriale.
La sfârșitul anului 2013 aproximativ 47,8% din participanți aveau vârsta până în 35 de ani și 52,2% aveau peste 35 de ani. Din punct de vedere al distribuției în funcție de gen, un procent de 52,3% reprezentau femei și 47,7% reprezentau bărbați.
Tabel 3.4. Pilonul II în Croația – Evoluția numărului de participanți (mii persoane)
Sursă: HANFA și calcule ale autorului pe baza datelor furnizate de HANFA
Ca primă observație, putem afirma faptul că piața pensiilor private obligatorii din Croația nu este foarte dezvoltată din punct de vedere al participanților și are doar 4 fonduri de pensii. În al doilea rând, evoluția pieței este favorabilă din punct de vedere al creșterilor anuale, însă la nivel trimestrial aceasta urmează un trend descrescător. Dacă analizăm fiecare fond în parte, putem concluziona că s-au înregistrat creșteri destul de mici la sfârșitul primului trimestru din acest an față de martie 2013, iar față de sfârșitul anului anterior s-au înregistrat chiar scăderi, însă evoluțiile lor sunt aproximativ asemănătoare în ambele situații. Din punct de vedere al numărului de participanți deținuți, AZ OMF este lider de piață cu o cotă de 35,98%, iar locul secund este ocupat de Raiffeisen, deținând o cotă de 30,85% din total participanți. Pe locurile 3 și 4 din piață se situează PBZ/CO și ERSTE PLAVI, fonduri de dimensiuni apropiate.
În martie 2014, cei mai mulți participanți la fondurile administrate privat din Croația erau persoane cu vârste peste 35 de ani, acestea reprezentând 57,2% din total participanți, iar contribuabilii sub 35 de ani reprezentau 42,8%. În ceea ce privește criteriul de sexe, raportul este 51,2% bărbați și 48,8% femei.
Fiecare participant își deschide un cont la fondul de pensii administrat privat pe care l-a ales, cont în care se vor vira periodic sume sub formă de contribuții. În cadrul acestor pensii, contribuțiile sunt obligatorii. Deci contribuțiile reprezintă sumele plătite de participanți și/sau în numele acestora la un fond de pensii administrat privat. Situația conturilor și contribuțiilor la sfârșitul trimestrului I din 2014 era următoarea:
Figură 3.1. Pilonul II – Evoluția contribuțiilor brute lunare în România în perioada martie 2013 – martie 2014 (mil. lei)
Sursă: Prelucraea autorului pe baza datelor furnizate de ASF (Anexa 5)
În perioada analizată, martie 2013 – martie 2014, ING este liderul în ceea ce privește valoarea contribuțiilor deținute, urmat de AZT VIITORUL TĂU și ALICO, aceste trei fonduri fiind primele clasate și din punct de vedere al numărului de participanți, împreună atingând 72% din sumele virate. Cuantumul contribuțiilor a depășit la ING în martie 2014, luna cea mai prosperă din perioada de analiză, 110 milioane lei. La sfârșitul trimestrului I 2014, nivelul contribuțiilor a crescut semnificativ, atât la nivel individual al fondurilor de pensii, cât și la nivelul întregului sistem. Ultimele 2 clasate sunt fondurile VITAL și BRD, la care contribuțiile atrase de la participanți nu au depășit 11 milioane lei pe parcursul întregii perioade de analiză. Nici restul fondurilor (ARIPI, BCR, EUREKO) nu au înregistrat rezultate foarte bune, sau cel puțin asemănătoare cu cele ale primelor trei clasate, contribuțiile acestora fiind cumulate la mai puțin de 65 de milioane la sfărșitul perioadei analizate.
La sfârșitul lunii martie a anului curent au fost virate către Pilonul II aproape 306 milioane de lei (echivalentul a 68,68 milioane de euro), un avans anual de 40,80% și de 2,21% față de decembrie 2013. Comparativ cu luna precedentă avansul a fost de 4,07%, în condițiile în care cota pentru 2014 a crescut la 4,5%.
În ceea ce privește numărul participanților cu contribuții virate în luna curentă, putem afirma (pe baza datelor prezentate în Anexa 6) că numărul acestora a fost de 3.681.268 persoane, însemnând circa 60,14% din numărul total de participant, cu un avans annual de 4,33%.
În cazul contribuției medii la nivelul participanțiilor cu contribuții în luna de referință aceasta a fost de 83,12 lei ( vezi Anexă 7) , o creștere de aproximativ 35% comparativ cu martie 2013 și de 3,11% față de decembrie 2013. Ritmul lunar de creștere a fost de 5,37%.
FPAP ING a înregistrat cea mai mare valoare a contribuției medii/participant cu contribuții, 94,83 lei, urmat de FPAP ALICO cu 84,25 lei/participant și FPAP AZT VIITORUL TĂU cu 79,71 lei/participant.
Cele mai puține contribuții au fost acumulate în luna martie din 2013, în această lună nu s-au depășit 220 de milioane lei.
Față de același trimestru din anul 2013, piața pensiilor private din România a avut o evoluție favorabilă, atât la nivelul întregului sistem, căt și la nivelul fondurilor private privite în mod individual.
Figură 3.2. Pilonul II – Cuantumul contribuțiilor participanților în perioada martie 2011 – martie 2012 (zloți polonezi)
Sursă: Prelucraea autorului pe baza datelor furnizate de KNF (Anexa 11)
Polonia are cel mai dezvoltat sistem de pensii private din cadrul statelor din regiune, având cel mai vast număr de participanți, dar și cei mai mulți administratori de fonduri (13 administratori în prezent). Ca și în România, fondul de pensii aflat în topul preferințelor participanților este ING, având bineînțeles și cele mai multe contribuții atrase de la aceștia.
În perioada de analiză, ING a acumulat cele mai multe contribuții în luna iulie din 2013, ajungând la 424,71 milioane zloți polonezi strânși din rândul contribuabililor, însă în luna noiembrie 2013 nivelul acestora s-a redus cu 68,4%, ajungând la 134,22 milioane zloți polnezi, aceasta fiind luna cu valoarea cea mai mică a contribuțiilor în perioada analizată.
Nivelul contribuțiilor din cadrul fondului de top au înregistrat în martie 2014 un avans anual de 14,75% , iar comparativ cu sfârșitul anului precedent valoarea acestora s-a majorat cu 33,74%. Un alt fond care a înregistrat contribuții semnificative este Aviva OFE Aviva BZ WBK, care a cunoscut o evoluție favorabilă. Față de finalul trimestrului I 2013 acest fond a înregistrat o creștere a contribuțiilor de 12,27%, iar față de sfârșitul anului avansul a fost de 17,92%.
Cel mai puțin solicitat fond de pensii din Polonia a fost WARTA, urmat îndeaproape de fondul PEKAO. În luna martie 2014, contribuțiile celor două fonduri însumând aproape 32,5 milioane de zloți polonezi.
În ceea ce privește suma totală a contribuțiilor încasate de către fondurile de pensii la nivelul unei luni, cea mai prosperă lună din perioada de analiză a fost iulie 2014, încasându-se de la participanți peste 1,7 miliarde de zloți polonezi, iar tendința a fost de scădere până la sfârțitul lunii noiembrie 2013. În această lună valoarea contribuțiilor a scăzut cu 67,19% față de iulie, ajungând la 572,84 milioane de zloți polonezi, fapt care se datorează deciziei Guvernului Polonez care a ales să naționalizeze contribuțiile de pensii virate de asigurați la fondurile private obligatorii.
Pe parcursul trimestrului I al anului 2014 tendința a fost de ușoară scădere.
La sfârșitul lunii martie a anului curent au fost virate către Pilonul II peste un milliard de zloți polonezi (echivalentul a 245,13 milioane de euro), un avans anual de 15,31% și un avans trimestrial de 16,91%. Comparativ cu luna precedentă valoarea totală a contribuției a scăzut cu 3,18%.
În luna martie 2011 Polonia s-a alăturat țărilor care au reglementat arbitrar sistemul de contribuții la fondurile de pensii private reducând contribuțiile cu 5 procente (de la 7,3% la 2,3%).
Figura 3.3. Pilonul II – Cuantumul contribuțiilor participanților în Croația în perioada martie 2013 – martie 2014 (mil. HRK)
Sursă: Prelucraea autorului pe baza datelor furnizate de HANFA (Anexă 14)
În prezent, pe piața croată de pensii private obligatorii activează patru administratori și patru fonduri de pensii, în scădere față de cei șapte care activau la început, în 2002 când a fost implementat sistemul. Trei dintre aceștia au fost absorbiți prin fuziuni și achiziții, astfel, numai după un an de la împlementare, rămânând doar patru.
Liderul pieței de profil este fondul administrat de ALLIANZ, locul secund fiind ocupat de fondul Raiffeisen, ambele însumând în luna martie a anului current 68,25% din valoarea totală a contribuțiilor. Pe locurile 3 și 4 se situează PBZ/CO și ERSTE PLAVI, fonduri ce prezintă dimensiuni apropiate.
Pe întreaga perioadă de analiză (martie 2013 – martie 2014) AZ OMF a atras cele mai multe contribuții de la participanți în luna octombrie 2013, înregistrând 176,6 milioane HRK (moneda națională a Croației – kuna croată). Acest fond a înregistrat o evoluție pozitivă în martie 2014 față de aceeași lună din 2013, însă creșterea a fost de doar 1,75%, iar față de sfârșitul anului 2013 trendul a fost unul descendent, nivelul contribuțiilor diminuându-se cu 8,79%. Luna octombrie 2013 a fost cea mai prosperă și în cazul fondului Raiffeisen, care pe întreaga perioadă a urmat o traiectorie asemănătoare cu cea a liderului de pe piață.
Aceeași situație, ca și în cazul evoluției fondurilor de pensii privite individual, se înregistrează și la nivel global, adică la nivelul pieței luată pe total, luna cu cele mai multe contribuții atrase fiind octombrie 2013, atunci înregistrându-se 461,57 milioane de HRK.
La sfârșitul lunii martie a anului curent au fost virate către Pilonul II 407,68 milioane de HRK (echivalentul a 53,69 milioane de euro), un avans anual de aproape 1% și o diminuare cu 10,32% față de decembrie 2013.
Pentru a face o comparație mai clară între România, Polonia și Croația din punct de vedere al contribuțiilor la Pilonul II, voi prezenta în figura ce urmează valoarea acestora convertită în moneda euro la cursul de schimb mediu annual din 2013 calculat pe baza cursurilor de schimb publicate de BNR.
Figura 3.4. Pilonul II – Contribuții lunare în moneda EURO la nivel de țară (mil. Euro)
Sursă: prelucrarea autorului pe baza datelor publicate de ASF, KNF,HANFA și a cursului valutar BNR (Anexă 16)
Putem observa, în figura mai sus realizată, cum a evoluat piața pensiilor private obligatorii din România, Polonia și Croația din punct de vedere al contribuțiilor virate de către participanți (convertite în moneda euro) pe parcursul perioadei de analiză (martie 2013-martie 2014).
Polonia conduce detașat din punct de vedere al cuantumului contribuțiilor la Pilonul II, deși are cea mai mică cotă de contribuție comparativ cu celelalte două țări (doar 2,3%), însă înregistrează și cel mai mare număr de contribuabili și cele mai multe oscilații pe întreaga perioadă de analiză. Cea mai prosperă lună a fost iulie 2013, când a atras 416,55 mil. EUR, iar cea mai nefastă lună a fost iunie 2013, înregistrând 131,85 mil. EUR.
Nivelul contribuțiilor din România este apropiat de cel din Croația, iar pe perioada analizată nu se înregistrează oscilații semnificative în nici una dintre cele două țări. Totuși, în România, contribuțiile virate la Pilonul II de pensii le depășesc pe cele din Croația, deși cota contribuției este mai mică (4% în 2013, respectiv 4,5% în 2014) decât cea din Croația (5%), dar bineînțeles și numărul participanților este de peste trei ori mai mare în România.
Figura 3.5. Pilonul II – Contribuția medie/participant la nivel de țară (EUR/participant)
Sursă: prelucrarea autorului pe baza datelor publicate de ASF, KNF,HANFA și a cursului valutar BNR (Anexă 17)
Din punct de vedere al contribuției medii/participant (convertită în moneda euro), Croația este cea mai bine plasată în rândul statelor analizate, urmată la o diferență destul de mare de România.
În perioada analizată, Croația a înregistrat cea mai mare contribuție medie/participant în luna octombrie 2013 (35,92 EUR), de peste două ori mai mare decât cea din România (16,45 EUR) și din Polonia (14,68 EUR), iar în martie 2014 nivelul acesteia a scăzut cu 0,36% față de aceeași perioadă a anului precedent și cu 9,35% față de finele ultimului trimestru din 2013, ajungând în prezent la valoarea de 31,88 EUR/participant. Croația se află în topul țărilor analizate datorită faptului că are si cel mai mare salariu mediu brut. Potrivit Eurostat salariu mediu brut în Croația este de 1036 euro, de aproximativ 2,14 ori mai mare decât în România, unde valoarea acestuia nu depășește 484 euro și de 1,16 ori mai mare decât cel din Polonia ( 892 euro).
La sfârșitul primului trimestru din 2014, în România contribuția medie/participant a ajuns la valoarea de 18,76 EUR, cu un avans anual de 34,96% și un avans trimestrial de 3,11%. Țara noastră a înregistrat pe întreaga perioadă analizată o contribuție medie/participant mai mare decât cea din Polonia, unde valoarea acesteia a ajuns la finele lunii martie 2014 la 15,32 EUR, cu 18,31% mai puțin decât în România. Însă și în Polonia contribuția medie/participant a urmat o traiectorie asemănătoare cu cea a țării noastre, crescând în martie 2014 cu 16,9% față de aceeași perioadă a anului precedemt și cu 25,11% față de finele anului 2013.
3.3. Evoluția activelor nete în România, Polonia și Croația
În România, valoarea activelor nete aflate în administrare la nivelul Pilonului II de pensii
a crescut constant pe parcursul anului 2013, iar această tendință s-a menținut și în primul trimestru din 2014.
Figură 3.6. Pilonul II – Evoluția activelor nete în România în perioada martie 2013-martie 2014 (mil. RON)
Sursă: Prelucraea autorului pe baza datelor furnizate de ASF (Anexă 18)
La 31 martie 2014 se înregistrau aproape 14,84 miliarde de lei active nete, ceea ce înseamnă 3,35 miliarde de euro ( Anexă 21 ). Avansul anual a fost de 40,74% (martie 2013), iar cel trimestrial de 6,45% (decembrie 2013). Comparativ cu februarie 2014 avansul a fost de numai 2,24%.
Liderul pe piața românească, în ceea ce privește activele nete administrate, este fondul de pensii administrate privat ING care a înregistrat în martie 2014 o valoare de 5,58 miliarde de lei, mai mult cu 40,80% față de martie 2013 și cu doar 6,51% avans față de luna decembrie 2013. Locul secund este ocupat de către fondul AZT VIITORUL TĂU, valoarea activelor crescând din martie 2013 și până în martie 2014 cu 37,69%, ajungând la valoarea de peste 3,38 miliarde de lei. Următorul clasat este FPAP ALICO, înregistrând un avans anual de 39,77% și un avans trimestrial de 5,91%, astfel în martie anul curent a ajuns să administreze 2,07miliarde de lei active nete. Primele trei fonduri de pensii clasate însumate reprezintă 39,59% din totalul activelor nete înregistrate la nivelul Pilonului II.
În figura de mai sus – figura 3.6, se poate observa faptul că ultimul loc în ceea ce privește valoarea activelor deținute este ocupat de fondul BRD, înregistrând la sfârșitul trimestrului I din 2014 active nete în valoare de 419,97 milioane lei, cu 49,97% mai mult decât aceeași perioadă din 2013 și cu 7,67% avans față de luna decembrie 2013.
Putem oberva faptul că toate cele 9 fonduri administrate privat din România au urmat un trend ascendent pe parcursul perioadei de referință, indiferent de locul pe care îl ocupă în clasament.
Figură 3.7. Pilonul II – Evoluția activelor nete în Polonia în perioada martie 2013-martie 2014 (PLN)
Sursă: Prelucraea autorului pe baza datelor furnizate de KNF (Anexă 19)
După cum se poate observa în figura de mai sus, în Polonia, valoarea activelor nete totale (linia trasată cu galben) a urmat o evoluție favorabilă pe parcursul anului 2013, excepție făcând lunile iunie și decembrie când evoluția a fost una în sens invers.
În primul trimestru din 2014 valoarea activelor nete totale a urmat o traiectorie decendentă. În februarie 2014 valoarea acestora a scăzut drastic, cu aproape 50% față de finele anului 2013. Aceasă diminuare considerabilă se datorează faptului că guverniul polonez a ales să transfere 50% din activele deținute de fondurile private de pensii către stat pentru a reduce datoria publică sub nivelul de 50% din PIB, un prag autoimpus, astfel statul se va putea împrumuta în continuare fără a-și pune în pericol calificativul de țară acordat de agențiile de rating. Prin transferul titlurilor de stat de la fondurile de pensii, statul si-a redus datoria cu 9% din PIB.
La 31 martie 2014 se înregistrau aproximativ 151,91 miliarde de zloți polonezi active nete, ceea ce înseamnă puțin peste 36,24 miliarde de euro ( Anexă 21 ). Comparativ cu aceeași perioadă din 2013, valoarea activelor s-a diminuat cu 43,66%.
Dacă privim fondurile de pensii individual, pe întreaga perioadă de analiză, primul loc din punct de vedere al activelor nete administrate îl ocupă ING, înregistrând cea mai mare valoare în noiembrie 2013 și anume 73,75 miliarde de zloți polonezi. Bineînțeles și activele acestuia s-au redus odată cu diminuarea valorii activelor la nivelul întregului sistem. Astfel, la sfârsitul primului trimestru al anului curent activele acestuia au ajuns la valoarea de 36,61 miliarde PLN, o scădere anuală de 43,14 %. Pe locul secund se află AVIVA, la mică diferență de ING, cele două fonduri însumând 46,37% din total active deținute de Pilonul II. Cea mai scăzută valoare a activelor nete a fost înregistrată de către fondul WARTA, după cum se poate observa în figura de mai sus, administrând la finele primului trimestru din 2014 aproximativ 2,04 miliarde PLN. Dacă ar activa pe piața românească în loc de cea poloneză, cel mai mic fond ar ocupa locul al treilea din punct de vedere al activelor nete administrate (0,49 miliarde de euro-WARTA).
Figură 3.8. Pilonul II – Evoluția activelor nete în Croația în perioada martie 2013-martie 2014 (mil. HKR)
Sursă: Prelucraea autorului pe baza datelor furnizate de HANFA (Anexă 20)
În Croația, valoarea totală a activelor nete aflate în administrare la nivelul Pilonului II de pensii (linia trasată cu galben) a urmat un trend ascendent în perioada martie 2013 – februarie 2014, urmând ca în luna martie a anului curent să înregistreze o ușoară scădere.
Cu doar 4 fonduri existente pentru administrarea pensiilor private obligatorii, Croația a prezentat pe această piață rezultate încurajatoare, înregistrând cea mai mare valoare a activelor nete în februarie 2014 și anume 60.797,94 milioane de kună croată.
La 31 martie 2014 se înregistrau puțin peste 58,03 miliarde de kună croată active nete, ceea ce înseamnă 7,64 miliarde de euro ( Anexă 21 ). Avansul anual a fost de 8,22% (martie 2013), iar față de finele anului 2013 scăderea a fost de 0,36%. Comparativ cu februarie 2014 diminuarea a fost de 4,55%.
Fondul de pensii administrate privat AZ este liderul pe piața croată, administrând în martie 2014 active nete în valoare de 23.377,18 milioane HKR, cu 8,36% mai mult față de aceeași perioadă a anului precedent, un avans față de finele anului 2013 de 0,32% și o diminuare de 4,09% față de luna precedentă. Locul al doilea este ocupat de fondul Raiffeisen, care deținea active nete în valoare de 17.645,02 milioane de kună croată la sfârșitul primului trimestru din 2014, în creștere cu 0,93% față de sfârșitul anului precedent, iar avansul anual a fost de 9,58%. Aceste două fonduri reprezintă însumate 70,69% din totat active nete deținute la Pilonul II.
În figura de mai sus – figura 3.8, se poate observa faptul că ultimul loc în ceea ce privește valoarea activelor deținute este ocupat de fondul Erste Plavi, înregistrând la sfârșitul trimestrului I din 2014 active nete în valoare de 7.709,43 milioane HKR, cu 7,10% mai mult decât aceeași perioadă din 2013 și cu 1,49% mai puțin față de luna decembrie 2013.
Ca o observație, dacă fondul de pensii administrate privat din coada clasamentului, Erste Plavi, ar activa pe piața românească în loc de cea croată, acesta ar ocupa locul al doilea din punct de vedere al activelor nete administrate.
Pentru a face o comparație mai clară între România, Polonia și Croația din punct de vedere al activelor nete înregistrate la Pilonul II, voi prezenta în figura ce urmează valoarea totală a activelor nete convertită în moneda euro la cursul de schimb mediu annual din 2013 calculat pe baza cursurilor valutare publicate de BNR.
Figură 3.9. Pilonul II – Evoluția activelor nete în România, Polonia și Croația în perioada martie 2013-martie 2014 (mil. Euro)
Sursă: prelucrarea autorului pe baza datelor publicate de ASF, KNF,HANFA și a cursului valutar BNR (Anexă 21)
După cum se poate observa și în figura alăturată, piața poloneză a pensiilor private deține primul loc în clasamentul țărilor analizate și din punct de vedere al activelor nete înregistrate la Pilonul II, însă înregistrează și cele mai multe oscilații pe parcursul perioadei de refeință. Următoarea țară clasată este Croația, însă la o diferență foarte mare față de Polonia. Atât în Croația cât și în România, valoarea activelor nete convertită în moneda euro urmează un trend ascendent în perioada anlizată și nu înregistrează oscilații mari precum în Polonia
La 31 decembrie 2013 în Polonia se înregistrau aproape 71,41 miliarde de euro active nete aflate în administrarea Pilonului II, reprezentând 18,43% din PIB, iar în Croația, în aceeași perioadă, activele nete înregistrate erau în valoare de aproape 7,67 miliarde de euro, ceea ce reprezintă 17,74% din PIB.
Deși valoarea activelor nete înregistrate la Pilonul II din Polonia este de peste 9 ori mai mare decât valoarea activelor nete înregistrate la Pilonul II din Croația, totuși dacă le analizăm ca pondere în PIB, aceste valori sunt destul de apropiate, diferența fiind de doar 0,69 procente.
România se situează la o distanță foarte mare față de cele două state, ponderea în PIB a activelor nete înregistrate la Pilonul II fiind de doar 2,31% la finele anului 2013.
3.4. Structura investițiilor în cadrul Pilonului II în România, Polonia și Croația
După ce au colectat contribuțiile și au constituit activele nete, societățile ce administrează fondurile de pensii private obligatorii pot să le utilizeze în vederea obținerii unor rentabilități, a unor beneficii la nivelul contribuabililor. Drept urmare, administratorii trebuie să pună accentul pe ceea ce vor obține în beneficiul participanțiilor, întrucât aceștia așteptă anumite facilități viitoare atunci când virează contribuțiile la Pilonul II.
Pentru a obține beneficii, societățile investesc în diverse instrumente financiare, acestea fiind autoriazate la nivelul fiecărui stat de către autoritatea care supraveghează sistemul de pensii private obligatorii.
În cele trei state alese pentru analiză, administratorii fondurilor de pensii private obligatorii au fost autorizați să investească de către autoritățile de supraveghere a sistemului în anumite instrumente financiare, iar situația investițiilor realizate de România, Polonia și Croația o voi expune în figurile ce urmează.
Figura 3.10. Pilonul II – Structura investițiilor în România la data de 31.03.2014 (% în total activ)
Sursă: prelucrarea autorului pe baza datelor publicate de ASF (Anexă 22)
După cum se poate observa și în figura alăturată, în România cele mai multe investiții s-au realizat în titluri de stat, având la finele trimestrului I din 2014 o pondere de 67,51% din totalul investițiilor. Sumele plasate în fonduri de mărfuri și metale prețioase au înregistrat cea mai mică pondere și anume 0,04% din totalul activelor.
În martie 2014, comparativ cu aceeași lună a anului precedent, sumele plasate în obligațiuni ale organismelor străine neguvernamentale, fonduri de mărfuri și metale prețioase și instrumente de acoperire a riscului au înregistrat scăderi, iar sumele plasate în celelalte clase de active au înregistrat creșteri de peste 24%, în condițiile în care activele totale au crescut cu 40,7%. Comparativ cu decembrie 2013, s-au înregistrat scăderi în cazul sumelor plasate în depozite bancare, obligațiuni corporative și obligațiuni ale organismelor străine neguvernamentale, iar în cazul sumelor plasate în celelalte clase de active s-au înregistrat creșteri de peste 6,19%, în condițiile în care activele totale au crescut cu 6,45% (vezi Anexa 23).
În ceea ce privește depozitele bancare, menționez faptul că acestea reprezintă 7,07% din totalul activelor, fiind în creștere față de martie 2013 (6,13%), dar în scădere comparativ cu decembrie anul trecut (8,55%) – Anexă 24. Sumele plasate în depozite bancare, 1,05 miliarde de lei , au crescut cu 62,46% în raport cu martie 2013, iar în raport cu decembrie 2013 s-au diminuat cu 11,94%. Ponderea investițiilor în titlurile de stat a fost în scădere față de martie 2013 (76,16%) și în ușoară creștere față de finele anului trecut (67,03%). Acestea au atins la finele trimestrului I 2014 o valoare de 10,02 miliarde de lei, în creștere cu 24,73% față de martie 2013 și cu 7,22% față de decembrie 2013 (Anexă 23).
Suma plasată în obligațiuni municipale este în valoare de aproape 65 milioane de lei, ceea ce înseamnă 0,44% din totalul activelor, înregistrând o creștere semnificativă comparativ cu 2013, 57,26% față de martie și 77,27% față de decembrie (Anexă 23). Obligațiunile corporative reprezintă 4,33% din total active, în scădere ușoară față de 2013 (4,40% în martie și 4,72% în decembrie). Ca valoare, acestea au reprezentat în martie 0,64 miliarde de lei, crescând cu aproximativ 39% față de aceeași lună din 2013, dar au înregistrat o scădere de 2,22% față de finele anului trecut. Investițiile în obligațiuni ale organismelor străine neguvernamentale sunt în valoare de 77 milioane de lei, cu 1% mai puțin decât în martie 2013 și cu 4,23% mai puțin față de decembrie. Din totalul activelor, acestea reprezentă doar 0,52%, în scădere constantă pe parcursul ultimului an (0,74% în martie și 0,58% în decembrie 2013).
Acțiunile au reprezentat investiții destul de importante, având o pondere de 15,65% din activul total, înregistrând o creștere constantă în ultima perioadă (11,04% în martie și 15,37% în decembrie 2013). Sumele plasate în acțiuni, 2,32 miliarde de lei, aproape s-au dublat față de martie 2013, crescând cu 99,47% , iar față de luna decembrie au crescut doar cu 8,43%. Titlurile de participare – OPCVM au cunoscut din martie 2013 și până în martie 2014 creșteri impresionante de 338,31% (Anexă 23). Valoarea acestora este de aproape 0,46 miliarde de lei, adică 3,08% din activul total, această pondere fiind în creștere față de 2013 (0,99% în martie și 2,94% în decembrie). Investițiile în mărfuri și metale prețioase au fost realizate pentru prima data în august 2011 prin achizițiile de aur.
Figura 3.11. Pilonul II – Structura investițiilor în Croația la data de 31.03.2014 (% în total activ)
Sursă: prelucrarea autorului pe baza datelor publicate de HANFA (Anexă 25)
Croația a înregistrat la sfârșitul primului trimestru din 2014 un activ total de aproximativ 61,36 miliarde de kună croată, care a fost investit în instrumente financiare după cum am prezentat în Figura 3.12 de mai sus, predominând investițiile interne cu o pondere de 87,8% din total active.
În martie 2014, comparativ cu aceeași lună a anului trecut (Anexă 27 ), sumele plasate în majoritatea instrumentelor financiare au înregistrat scăderi semnificative, între 2% și 100%, excepție făcând sumele plasate în obligațiunile guvernamentale (interne și externe), în fondurile închise interne și în acțiuni, care au cunoscut creșteri între 1% și 955%, în condițiile în care activele toatale au crescut cu doar 9,26%.
Cele mai însemnate investiții în sistemul de pensii obligatorii administrate privat din Croația sunt în obligațiunile guvernamentale interne, deținând o pondere în martie 2014 de 71,74% din totalul activelor (Anexă 25), în creștere față de anul 2013 (63,09% în martie și 68,2% în decembrie- Anexă 26) . Sumele plasate în valori mobiliare pe termen scurt au înregistrat cea mai mică pondere și anume 0,01% din total active, ponderea acestora scăzând semnificativ față de anul 2013 (2,2% în martie și 0,5% în decembrie).
Sumele plasate în obligațiunile guvernamentale interne sunt de 44,02 miliarde de HRK, cu 24,25% mai mult decât în martie 2013 și cu 9,69% mai mult decât finele anului trecut. Investițiile în acțiunile interne au avut o însemnătate destul de mare în raport cu celelalte instrumente financiare, realizându-se într-un procent de 10,57% din total active, această pondere fiind în scădere față de anul 2013 . Evoluția plasamentelor în acțiuni pe plan intern a fost una descendentă în perioada analizată, valoarea acestora diminuându-se cu 10,99% față de martie 2013 și cu 2,21% față de finalul anului trecut.
Celelalte categorii de instrumente financiare interne au înregistrat în martie 2014 ponderi în total active fonduri de pensii administrate privat sub 2%.
Suma plasată în instrumente financiare pe plan extern este de 7,47 miliarde kună croată la finele lu martie 2014, reprezentând 12,2% din total active. Investițiile în acțiuni externe sunt de 4,56 miliarde HRK, în creștere cu 1,35% față de martie 2013 și în scădere cu 1,13% comparativ cu finele anului trecut. OPCVM-urile externe au atras investiții de 2,18 miliarde HRK în martie 2014, însă acestea s-au diminuat comparativ cu anul 2013.
Investițiile pe plan extern s-au realizat în acțiuni (7,43% din total activ), OPCVM-uri (3,55%) și obligațiuni guvernamentale (1,19% din total activ).
Investițiile realizate în Polonia în cadrul sistemului de pensii private obligatorii au o vastă sferă de cuprindere, ceea ce se poate observa și în figura mai jos realizată. Din totalul activelor cea mai mare pondere, ca instrument financiar în care s-a investit, a fost deținută de acțiunile listate la bursă, reprezentând 86,68% la 31 martie 2014.
La sfârșitul primului trimestru din 2014, comparativ cu martie 2013, sumele plasate în acțiuni listate la bursa de valori au cunoscut o evoluție pozitivă, iar sumele plasate în toate celelalte instrumente financiare au înregistrat scăderi, în condițiile în care activele totale au scăzut cu 44,47% (Anexă 30).
Investițiile în acțiuni listate la bursă sunt în valoare de peste 131 miliarde de zloți polonezi, în creștere cu 27,15% față de martie 2013 și cu 5,12% față de decembrie 2013. Ponderea investițiilor în aceste instrumente financiare a crescut în martie 2014 față de anul precedent când s-a înregistrat o pondere de 37,86% în martie și de 41,67% în decembrie (Anexă 29).
Figura 3.12. Pilonul II – Structura investițiilor în Polonia la data de 31.03.2014 (% în total activ)
Sursă: prelucrarea autorului pe baza datelor publicate de KNF (Anexă 28)
Sumele plasate în obligațiuni (per total), 12,63 miliarde de zloți polonezi în martie 2014, au cunoscut o evoluție negativă de-a lungul perioadei analizate, diminuându-se cu 91,8% față de martie 2013 și cu 91,9% față de decembrie 2013 (Anexă 30). Ponderea investițiilor în obligațiuni este de 8,34% din totalul activelor, înregistrând o scădere semnificativă în ultima perioadă (56,2% în martie și 51,93% în decembrie 2013 – Anexă 26).
În ceea ce privește depozitele bancare și titlurile de valoare (în monedă națională și valută străină) menționez faptul că acestea reprezintă per total 4,17 % din totalul activelor la finele primului trimestru din 2014, fiind în scădere față de anul precedent (Anexă 29). Sumele plasate în depozite bancare și titluri de valoare, 6,3 miliarde de zloți polonezi, au scăzut cu 56,32% în raport cu martie 2013, iar în raport cu decembrie 2013 s-au diminuat cu 64,31% (Anexă 30).
După cum se poate observa, în toate cele trei state analizate, administratorii Pilonului II au ales să investească considerabil într-un singur tip de instrument financiar și mai puțin în celelalte tipuri. Astfel că cele mai mari investiții în România se fac în titluri de stat (67,51% din total activ), în Croația în obligațiuni guvernamentale (71,74% din total activ) și în Polonia în acțiuni listate la bursă (86,68% din total activ).
Spre deosebire de administratorii fondurilor de pensii private obligatorii din România, administratorii Pilonului II din Polonia și Croația investesc și în obligațiuni ipotecare (valori mobiliare).
3.5. Rata de rentabilitate a Pilonului II în România, Polonia și Croația
Prin investițiile realizate de către administratorii fondurilor de pensii private obligatorii se urmărește obținerea de beneficii în favoarea participanților, iar în urma activității desfășurate de fiecare fond se poate trage concluzia dacă activitatea a fost sau nu rentabilă. Astfel, acestea pot fi analizate pe baza ratelor de rentabilitate obținute, având în vedere valoarea procentuală anualizată a acestora. Deci, pentru a evalua performanțele înregistrate de fondurile de pensii, este necesar să se calculeze rata de rentabilitate anualizată a fiecărui fond, care, de regulă, nu trebuie să fie mai mică decât rata minimă de rentabilitate stabilită pentru fiecare stat în parte. În cazul României, rata minimă de rentabilitate peste care trebuie să se situeze ratele de rentabilitate anualizate ale fondurilor este stabilită pentru fiecare categorie de risc.
Figura 3.13. Rata de rentabilitate anualizată a fondurilor de pensii obligatorii administrate privat din România la 31.03.2014
Sursă: reprezentare realizată pe baza datelor publicate de ASF (Anexă 31)
Fondurile de pensii administrate privat din România au fost împărțite la 31 martie 2014 în două categorii: fonduri cu grad de risc ridicat și fonduri ce prezintă un grad de risc mediu. Această clasificare s-a realizat prin luarea în considerare a procentului de deținere a instrumentelor cu risc scăzut, care sunt reprezentate de titluri de stat, de obligațiuni ale organismelor străine neguvernamentale, dar și de alte instrumente financiare care sunt garantate integral de către stat. În categoria fondurilor de pensii cu grad de risc ridicat intră acele fonduri care dețin între 50% și 65% instrumente cu risc scăzut din activul total al fondului, iar în țara noastră fondul ARIPI face parte din acestă categorie. Rata de rentabilitate anualizată a fondului de pensii ARIPI a fost de 9,4971% la finele trimestrului I din 2014, depășind atât rata minimă de rentabilitate a fondurilor cu un grad de risc ridicat, rată ce a fost de 3,4594%, cât și rata tuturor celorlalte fonduri din cealaltă categorie.
În cealaltă categorie sunt incluse fondurile ce dețin instrumente financiare cu risc scăzut în proporție de 65%-85% și aici regăsim toate celelalte 7 fonduri din România. Cea mai bună rată de rentabilitate anualizată din această categorie a fost obținută de către fondul de pensii private BCR, fiind de 9,3236% în martie 2014, urmat îndeaproape de FPAP ALICO, care a înregistrat o rată a rentabilității de 9,0386% . Celelalte fonduri au obținut rate de rentabilitate de sub 9%, iar cel mai slab fond a fost FPAP EUREKO cu o rată de rentabiliate anualizată de 7,4936%. Pentru categoria de risc mediu, rata minimă de rentabilitate a fost de 4,3243%, iar toate cele 7 fonduri care fac parte din această categorie au depășit-o.
La fine lunii martie 2014 rata medie ponderată de rentabilitate a tuturor fondurilor de pensii administrate privat pentru ultimele 24 de luni a fost de 8,5078% (Anexă 31).
Figura 3.14. Rata de rentabilitate anualizată a fondurilor de pensii obligatorii administrate privat din Polonia la 31.03.2014
Sursă: reprezentare realizată pe baza datelor publicate de KNF (Anexă 32)
Din punct de vedere al activității desfășurate în sistemul de pensii private obligatorii, Polonia a avut rezultate favorabile, fondurile de pensii înregistrând rate de rentabilitate anualizate pozitive. Cel mai rentabil fond la finele primului trimestru din 2014 a fost NORDEA cu o rată de rentabilitate de 7,51%. Ratele de rentabilitate anualizate înregistrate de fondurile de pensii administrate privat din Polonia au fost mai mari decât rata inflației din acea perioadă de 1,857%. Fondul de pensii cu cea mai redusă rată de rentabilitate la 31 martie 2014 a fost Pocztylion cu o rată de 5,53%.
La fine primului trimestru din 2014 rata medie ponderată de rentabilitate a tuturor fondurilor de pensii administrate privat pentru ultimele 36 de luni a fost de 6,37% (Anexă 32).
Cele 4 fonduri de pensii administrate privat de pe piața croată au obținut rezultate satisfăcătoare în urma activității desfășurate pe parcursul perioadei de analiză, ceea ce se poate observa în figura realizată ulterior.
Figura 3.15. Rata de rentabilitate anualizată a fondurilor de pensii obligatorii administrate privat din Croația la 31.03.204
Sursă: reprezentare realizată pe baza datelor publicate de HANFA (Anexă 33)
La finele primului trimestru din 2014, cea mai bună rată de rentabilitate anualizată a obținut-o fondul de pensii Raiffeisen (5,31%), iar cea mai mică rată de rentabilitate anualizată a înregistrat-o fondul de pensii Erste Plavi (3,9%).
La fine lunii martie 2014 rata medie ponderată de rentabilitate a tuturor fondurilor de pensii administrate privat din Croația pentru ultimele 12 luni a fost de 4,69% (Anexă 33).
Din punct de vedere al ratei medii de rentabilitate anualizată putem concluziona faptul că la finele primului trimestru al anului curent Pilonul II din România a înregistrat cea mai mare rentabilitate dintre cele trei țări analizate (8,5078% ), urmat de Pilonul II din Polonia (6,37%).
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Apariția sistemului de pensii private ca supliment la sistemul de pensii de tip redistributiv a schimbat și a consolidat abilitatea multor state europene de a furniza pensii adecvate și durabile
Drept urmare, putem afirma faptul că, prin reforma pensiilor din statele din Europa Centrală și de Est s-a urmărit obținerea unui sistem de pensii echilibrat, care să nu mai fie stict bazat pe solidaritatea între generații și care să elimine presiunea asupra bugetului asigurărilor sociale, implicit asupara bugetului de stat, care să stimuleze creșterea economică prin investirea sumelor acumulate în conturile fondurilor de pensii și să dezvolte piața de capital.
Deși apariția crizei economice mondiale a afectat multe fonduri de pensii din Europa Centrală și de Est, pierderile au fost recuperate rapid, iar în scurt timp se vor reface complet.
Piața pensiilor private din România a fost cel mai puțin afectată de criză, fondurile înregistrând creșteri rapide și destul de mari.
În Polonia, deși sistemul de pensii obligatorii administrate privat este cel mai dezvoltat din regiune, acesta a fost destul de afectat de decizia luată de Guvernul Polonez de a naționaliza activele fondurilor Pilonului II în scopul reducerii datoriei publice și a deficitului fiscal.
Țările care prezintă sisteme mai slab dezvoltate au fost grav afectate, printre acestea se numără Slovacia, Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, dar acestea sunt în proces de revenire.
Din analiza realizată pe cele trei piețe, România, Polonia și Croația, cu privire la sistemele de pensii private obligatorii, reiese că piața poloneză este cea mai dezvoltată atât în raport cu cele două țări, cât și în raport cu toate celelalte piețe din Europa în care a fost adoptat un astfel de sistem. Acest statut este dat în primul rând de numărul mare de participanți, care în martie fost de 16,7 milioane, mai mare de 2,7 ori decât cel înregistrat în România în aceeași perioadă (6,12 milioane), în condițiile în care și populația totală a Poloniei este de aproape două ori mai mare decât cea a țării noastre (aproximativ 38 de milioane de persoane). Numărul participanților din Croația a fost de aproape 1,7 milioane de persoane, mai mic atât față de cel înregistrat în Polonia, cât și de cel înregistrat în România, în situația in care populația totală a aceste țări nu depășește 4,5 milioane de locuitori. Cu toate acestea, Croația nu este cea mai slabă piață din acest punct de vedere, deoarece sunt state al căror număr de participanți nu a depășit 1 milion de persoane. Dacă este să analizăm la nivel European, niciun stat din regiune nu a atins performanțele Poloniei, numărul participanților nedepășind 6 milioane la nivelul unei țări, excepțíe făcând țara noastră.
Dintre aceste trei țări, în urma studiului realizat, putem afirma faptul că Polonia a înregistrat cele mai bune rezultate în ceea ce privește valoare cuantumului contribuției la Pilonul II, urmată de România. Din punct de vedere al contribuției medii/participant, Croația deține primul loc, iar în ceea ce privește activele nete totale înregistrate la fondurile de pensii obligatorii administrate privat Polonia este din nou prima clasată, urmată de Croația, ceea ce include acest ultim stat în categoria piețelor de talie medie.
Structura portofoliului de investiții este cuprinzătoare în cazul celor trei state. Administratorii Pilonului II din Polonia au investit cel mai mult în acțiunile companiilor listate la bursa de valori, procentul investiției din total active fiind de 86,7%, dar au făcut investiții și în obligațiuni (8,3%) și depozite bancare și titluri de valoare ( 4,2%). Administratorii sistemului de pensii private obligatorii din România au făcut cele mai mari investiții, din total active, în titluri de stat (67,5%), dar au realizat investiții importante și în acțiuni (15,7%), în depozite bancare (7,1%) și în obligațiuni (5,3%). Ponderea investițiilor în titlurile de stat nu a depășit limita de 70% impusă de către stat, de asemenea au fost respectate și celelalte limitele impuse pentru celelalte investiții în instrumente financiare. Administratorii Pilonului II din Croația au respectat și ei limitele de investiții, astfel că, plasamentele în obligațiuni guvernamentale localea au avut o pondere de 71,7% din total active, nivelul admis fiind de minim 50% din total activ, iar investițiile în acțiuni interne au reprezentat 10,6% din activul total.
Pe lângă aceste elemente pe care participanții le studiază atent la nivelul fiecărui fond de pensii administrat privat, ei au la dispoziție un instrument suplimentar prin care pot evalua un fond de pensii și prin intermediul căruia pot compara performanța acestuia în raport cu nivelul de performanță înregistrat de întreaga piață, și anume rata de rentabilitate. Dacă prin intermediul celorlalte instrumente de evaluare, la nivelul României și al Poloniei, fondul cel mai performant a fost ING, situația se schimbă dacă facem referire la rata de rentabilitate. Ținând seama de acest criteriu, în România cel mai performant fond a fost FPAP ARIPI cu o rată de rentabilitate anualizată de 9,5%, peste rata mimimă de rentabilitate stabilită, iar în Polonia fondul NORDEA a înregistrat cea mai mare rată de rentabilitate, aceasta fiind de 7,5%, în martie 2014. În cazul Croației, RAIFFEISEN a fost cel mai performant fond, atingând o rată de rentabilitate anualizată de 5,3%. Trebuie amintit și faptul că toate fondurile de pensii au înregistrat rate de rentabilitate pozitive și oricare dintre ele puteau fi preferate de către participanți.
Din punct de vedere al ratei medii de rentabilitate anualizată, putem concluziona faptul că la finele primului trimestru al anului curent Pilonul II din România a înregistrat cea mai mare rentabilitate dintre cele trei țări analizate (8,5078% ), urmat de Pilonul II din Polonia (6,37%).
Cu toate acestea, România ramane nu doar cu cea mai mică pensie in UE (cu exceptia doar a Bulgariei), cu cea mai mica varsta efectiva si legala de pensionare (cea din urma va creste la 60 de ani pentru femei si la 65 de ani pentru barbati pana in 2015), cu cea mai subdezvoltata piata a fondurilor publice de pensii administrate privat (cu doar 0,5% din PIB, fata de Bulgaria – 4% din PIB, Letonia, Slovaia – 5% din PIB, Estonia – 7% din PIB, Polonia – 14% din PIB), dar si cu cea mai mica contributie la pilonul II pe pensii in randul statelor care au astfel de sisteme (cu exeptia doar a Letoniei).
BIBLIOGRAFIE
Mariana Popa, “Model de evaluare a riscului investițional al unui fond privat de pensii”, Revista FBA, Nr. 8 (164), anul XIV, August 2011;
Michal Šoltés and Eva Modráková , “Analysis of pension system development in Slovak Republic”, Procedia Economics and Finance 3 ( 2012 ), pag 1238 – 1242, publicat de www.elsevier.com;
Șerbănescu Cosmin, “Asigurări și protecție socială. Tendințe europene”, Editura Universitară, București 2008;
Șerbănescu Cosmin, “Protecția individului: realitate sau închipuire”, Editura Universitară, București 2011;
Tănăsescu Paul, “Asigurări și protecție socială în România”, Editura C. H. Beck, București, 2009;
The 2012 Ageing Report: Economic and Budgetary Projections for the EU 27 Member States (2010-2060), European Economy 2/2012;
Asociația pentru Pensiile Administrate Privat din România (APAPR);
Association of Pension Funds of the Czech Republic (APFCR);
Autoritatea de Supraveghere Financiară România (ASF)
Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP);
Croatian Financial Services Supervisory Agency (HANFA);
Eurostat;
Financial Supervision Authority (KNF);
Financial and Capital Market Commission (FKTK)
Financial Supervision Commission (FSC);
Hungarian Financial Supervisory Authority (PSZAF);
International Organization of Pension Supervisors (IOPS)
Institutul Național de Statistică (INS);
Legislație – Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările și completările ulterioar;
Securities Market Commission (ATVP);
www.conso.ro
www.countryeconomy.com
ec.europa.eu;
www.money.ro
www.oecd.org
www.pensiileprivate.ro
www.wall-street.ro
BIBLIOGRAFIE
Mariana Popa, “Model de evaluare a riscului investițional al unui fond privat de pensii”, Revista FBA, Nr. 8 (164), anul XIV, August 2011;
Michal Šoltés and Eva Modráková , “Analysis of pension system development in Slovak Republic”, Procedia Economics and Finance 3 ( 2012 ), pag 1238 – 1242, publicat de www.elsevier.com;
Șerbănescu Cosmin, “Asigurări și protecție socială. Tendințe europene”, Editura Universitară, București 2008;
Șerbănescu Cosmin, “Protecția individului: realitate sau închipuire”, Editura Universitară, București 2011;
Tănăsescu Paul, “Asigurări și protecție socială în România”, Editura C. H. Beck, București, 2009;
The 2012 Ageing Report: Economic and Budgetary Projections for the EU 27 Member States (2010-2060), European Economy 2/2012;
Asociația pentru Pensiile Administrate Privat din România (APAPR);
Association of Pension Funds of the Czech Republic (APFCR);
Autoritatea de Supraveghere Financiară România (ASF)
Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP);
Croatian Financial Services Supervisory Agency (HANFA);
Eurostat;
Financial Supervision Authority (KNF);
Financial and Capital Market Commission (FKTK)
Financial Supervision Commission (FSC);
Hungarian Financial Supervisory Authority (PSZAF);
International Organization of Pension Supervisors (IOPS)
Institutul Național de Statistică (INS);
Legislație – Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările și completările ulterioar;
Securities Market Commission (ATVP);
www.conso.ro
www.countryeconomy.com
ec.europa.eu;
www.money.ro
www.oecd.org
www.pensiileprivate.ro
www.wall-street.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Pilonul Ii la Nivel European (ID: 128948)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.