PIEȚE INTERNAțIONALE [603936]

UNIVERSITATEA „ ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA
Facultatea de Știin țe Economice și Administra ție Public ă

PIEȚE INTERNAțIONALE
DE CAPITAL

Lector.dr. Angela COZORICI

2013

1

2 CUPRINS

CAP.1. PIA ȚA DE CAPITAL………………………………… …………………………………………… ……………………………………3
1.1. PIA ȚA DE CAPITAL : CONCEPT ȘI TR ĂSĂTURI…………………………………………… …………………………………………… ………….3
1.2. CEREREA ȘI OFERTA DE CAPITAL …………………………………………… …………………………………………… ………………………..5
1.3. STRUCTURA PIE ȚEI DE CAPITAL …………………………………………… …………………………………………… ………………………….8
1.4. PIA ȚA DE CAPITAL ÎN ROMÂNIA …………………………………………… …………………………………………… ………………………….9
CAP. 2. CONCEPTUL DE BURS Ă ȘI APARI ȚIA EI………………………………………. …………………………………….13
2.1. CONCEPTUL DE BURS Ă ȘI APARI ȚIA EI …………………………………………… …………………………………………… ………………..13
2.2. CLASIFICAREA BURSELOR …………………………………………… …………………………………………… ……………………………….13
2.3. ROLUL BURSELOR ȘI IMPORTAN ȚA LOR …………………………………………… …………………………………………… ……………..15
2.4. CADRUL LEGAL AL APARI ȚIEI ȘI CONSTITUIRII BURSEI DE VALORI PE TERITORIUL ROMÂNIEI …………………………………17
CAP. 3. STRUCTURI ORGANIZATORICE ALE BURSEI…….. …………………………………………… …………………28
3.1. MEMBRII BURSEI DE M ĂRFURI ȘI VALORI …………………………………………… …………………………………………… ……………28
3.2. COMITETUL DE CONDUCERE AL BURSEI …………………………………………… …………………………………………… ……………..29
3.3. CASA DE CLEARING A BURSEI …………………………………………… …………………………………………… …………………………..30
3.4. AGEN ȚII DE BURS Ă…………………………………………… …………………………………………… …………………………………………31
3.5. ALTE ORGANE SPECIFICE BURSEI …………………………………………… …………………………………………… ………………………32
CAP. 4. MECANISMUL TRANZAC ȚIILOR BURSIERE………………………………. ………………………………………35
4.1. MECANISMUL GENERAL AL TRANZAC ȚIILOR BURSIERE …………………………………………… ……………………………………..35
4.2. PAȘII COT ĂRII LA BURSA DE VALORI BUCURE ȘTI …………………………………………… …………………………………………… …36
4.3. FORMAREA PRE ȚURILOR BURSIERE …………………………………………… …………………………………………… …………………..37
4.4. ORDINUL DE BURS Ă…………………………………………… …………………………………………… ……………………………………….38
CAP. 5. MODALIT ĂȚ I DE COTARE LA BURS Ă…………………………………………… ……………………………………..44
5.1. COTAREA LA BURS Ă – CON ȚINUT …………………………………………… …………………………………………… ……………………..44
5.2. COTAREA PE PIA ȚA DESCHIS Ă…………………………………………… …………………………………………… …………………………..44
5.3. COTAREA PE PIA ȚA ÎNCHIS Ă…………………………………………… …………………………………………… …………………………….45
5.4. SITUA ȚII PARTICULARE …………………………………………… …………………………………………… ……………………………………46
5.5. MODALIT ĂȚ I DE NEGOCIERE CONSACRATE ÎN PRACTICA INTERNA ȚIONAL Ă…………………………………………… …………..47
CAP. 6. OPERA ȚIUNI PE PIE ȚELE BURSIERE………………………………… …………………………………………… …..49
6.1. PIA ȚA LA VEDERE …………………………………………… …………………………………………… …………………………………………..4 9
6.2. PIA ȚA LA TERMEN …………………………………………… …………………………………………… ………………………………………….50
6.3. ALTE OPERA ȚIUNI DE BURS Ă…………………………………………… …………………………………………… ……………………………52
CAP. 7. NEGOCIERI LA BURSA DE VALORI. AC ȚIUNI……………………………………….. ……………………………52
7.1. BURSA DE VALORI …………………………………………… …………………………………………… ………………………………………….54
7.2. NEGOCIEREA TITLURILOR DE VALOARE . ACȚIUNILE …………………………………………… ………………………………………….54
CAP. 8. NEGOCIERI LA BURSA DE VALORI. OBLIGA ȚIUNI……………………………………….. …………………..64
8.1. OBLIGA ȚIUNI . DEFINIRE . CLASIFIC ĂRI …………………………………………… …………………………………………… ……………….64
8.2. ELEMENTELE OBLIGATORII ALE UNEI OBLIGA ȚIUNI …………………………………………… …………………………………………… 67
8.3. OBLIGA ȚIUNILE GUVERNAMENTALE …………………………………………… …………………………………………… ………………….68
8.4. EUROBLIGA ȚIUNILE …………………………………………… …………………………………………… ………………………………………..69
8.5. RENTABILITATEA OBLIGA ȚIUNILOR …………………………………………… …………………………………………… …………………..69
BIBLIOGRAFIE………………………………… …………………………………………… …………………………………………… ……….73

3 CAP.1. PIA ȚA DE CAPITAL
Rezumat
Primul capitol prezint ă pia ța de capital care, prin mecanismele sale specifice,
concentreaz ă și centralizeaz ă capitalurile, dar mai ales ofer ă instrumente și produse care s ă
asigure fructificarea plasamentelor și acoperirea riscurilor.

1.1. Piața de capital: concept și tr ăsături
Pia ța de capital reprezint ă ansamblul rela țiilor și mecanismelor prin care se realizeaz ă
transferul fondurilor de la cei care au un surplus de capital – investitorii – c ătre cei care au nevoie
de capital – emiten ții de titluri – cu ajutorul unor instrumente specif ice (valorile mobiliare emise)
și prin intermediul unor operatori specifici (societ ățile de servicii investi ții financiare).
Existen ța pie ței de capital este determinat ă de cererea de capital pentru necesit ăți curente
de trezorerie și pentru investi ții și, totodat ă, este condi ționat ă de un real proces de economisire ca
fundament al ofertei de capital . Pia ța de capital leag ă emiten ții de valori mobiliare și altor
instrumente financiare de investitorii individuali și institu ționali prin intermediul societ ăților de
servicii de investi ții financiare .1
Pia ța de capital func ționeaz ă, a șadar, ca un mecanism de leg ătur ă între cei la nivelul
cărora se manifest ă un surplus de capital (investitorii) și cei care au nevoie de capital (emiten ții).
Fluxurile de capital dintre emiten ți și investitori sunt puse în eviden ță de emisiunea și
tranzac ționarea unor instrumente specifice, de tipul valori lor mobiliare. Ca orice pia ță , pia ța de
capital poate fi definit ă formal ca ” loc de întâlnire ” a vânz ătorilor și cump ărătorilor de
instrumente financiare.
Pia ța de capital realizeaz ă a șadar leg ătura dintre emiten ți și investitori, a c ăror decizie de
investire vizeaz ă dou ă obiective complementare:

rentabilitatea , respectiv un grad înalt de fructificare a capital urilor;

lichiditatea , adic ă recuperarea cât mai operativ ă a capitalului investit.
Din punctul de vedere al sferei sale de cuprindere , în literatura de specialitate s-au
structurat dou ă concep ții referitoare la pia ța de capital: concep ția anglo-saxon ă și concep ția
continental-european ă, de sorginte francez ă (Figura nr.1).

Figura nr.1 – Moduri de definire a pie țelor

1 Anghelache, Gabriela, Pia ța de capital în context european , Editura Economic ă, Bucure ști, 2009

4 În accep țiunea anglo-saxon ă, pia ța de capital este o component ă a pie ței financiare al ături
de pia ța monetar ă și piața asigur ărilor:
 pia ța de capital = destinat ă capitalurilor pe termen mediu și lung (sinonim ă cu pia ța
valorilor mobiliare)
 pia ța monetar ă = destinat ă capitalurilor atrase și plasate pe termen scurt și mediu
 pia ța asigur ărilor = pia ță specific ă ce sprijin ă derularea activit ății pe celelalte pie țe.
În accep țiunea continental-european ă, structura pie ței de capital este complex ă și include
pia ța monetar ă, pia ța ipotecar ă și pia ța financiar ă:
 pia ța monetar ă = este o pia ță a capitalurilor pe termen scurt și mediu; obiectul
tranzac țiilor pe aceast ă pia ță îl constituie moneda numerar și/sau banii de cont, aici fiind incluse
și tranzac țiile cu efecte de comer ț, certificate de depozit, bonuri de tezaur, bilete de trezorerie.
Participan ții pe aceast ă pia ță sunt b ăncile centrale, b ăncile comerciale și specializate, casele de
economii, societ ățile de asigur ări, trezoreria public ă.
 pia ța ipotecar ă = s-a creat în numeroase ță ri ca urmare a dezvolt ării înregistrat ă de
activitatea de creditare în domeniul imobiliar (con struc ții de locuin țe). Dimensiunile ample ale
creditului ipotecar implic ă o mobilizare vast ă de resurse, de regul ă capitaluri disponibile pe
termen lung. Participan ții pe aceast ă pia ță sunt casele de economii, societ ățile de asigur ări, b ănci
și societăți ipotecare, b ănci comerciale.
 pia ța financiar ă = are ca obiect emisiunea, plasarea și tranzac ționarea titlurilor de
capital pe termen lung.
În România, abordarea cea mai des utilizat ă este cea anglo-saxon ă, potrivit c ăreia pia ța de
capital este o component ă a pieței financiare.
Instrumentele specifice pie ței de capital sunt:
– valorile mobiliare cu venituri fixe
~ titluri de trezorerie (bonuri de tezaur, obliga țiuni de trezorerie)
~ titluri emise de agen ții guvernamentale
~ obliga țiuni municipale
~ obliga țiuni corporative
– valorile mobiliare cu venituri variabile
~ ac țiuni comune și preferen țiale
~ produse derivate (forwards, futures, options)
~ produse sintetice (contracte pe indici bursieri)
Scopul pentru care un investitor se adreseaz ă pie ței de capital vizeaz ă ob ținerea unui
câ știg direct (sub forma dividendelor și a dobânzilor pe care le poate încasa ca urmare a
investi ției pe care o realizeaz ă), a unui câ știg indirect (ca urmare a cre șterii ulterioare a cursului
de pia ță al titlurilor achizi ționate comparativ cu pre țul la care acestea au fost ini țial cump ărate)
dar și lichiditatea investi ției sale (prin posibilitatea recuper ării într-un interval de timp cât mai
scurt și cu costuri cât mai sc ăzute a capitalului investit, prin transformarea tit lurilor de ținute în
numerar).
De asemenea, la tranzac ționarea titlurilor pe pia ța de capital trebuie avut în vedere cuplul
rentabilitate – risc . Ceea ce îi intereseaz ă pe investitori este rentabilitatea scontat ă, cea a șteptat ă

5 din de ținerea activului financiar (încasarea unui dividend , a unei dobânzi, varia ția favorabil ă a
cursului activului respectiv). Riscul unui titlu financiar apare atunci când exist ă incertitudinea
legat ă de valoarea activului financiar la o dat ă viitoare, în momentul în care previziunile cu
privire la evolu ția titlurilor financiare nu se realizeaz ă.
Tr ăsăturile pie ței de capital :
– pia ță deschis ă – plasamentul este efectuat de marea mas ă a investitorilor iar tranzac țiile
cu titluri au un caracter public;
– Produsele pie ței sunt instrumente pe termen mediu si lung. Pe pia ța de capital, investirea
banilor se realizeaz ă pe perioade mai mari de un an.
– instrumentele pie ței de capital se caracterizeaz ă prin negociabilitate și transferabilitate .
Acestea pot fi transmise în mod liber între diver șii posesori.
– vânzarea/cump ărarea de titluri nu se realizeaz ă în mod direct, ci prin activitatea
desf ăș urat ă de intermediari . Ei asigur ă leg ătura între cei care au capitaluri disponibile și doresc
să le investeasc ă (oferta de capitaluri) și cei care au nevoie de capitaluri și emit titluri pe pia ță
(cererea de capitaluri).

Sursa: Anghelache, G. – Pia ța de capital în context european, Ed. Economic ă, Bucure ști, 2009, p.17
Figura nr.2 – Pozi ția intermediarilor pe pia ța de capital
Pia ța de capital are un rol important în dezvoltarea economic ă, prin:
– trecerea de la proprietatea centralizat ă la cea descentralizat ă
– posibilitatea finan ță rii directe a agen ților economici (prin emisiune de ac țiuni sau
obliga țiuni)
– atragerea excedentului de resurse financiare existe nt în economie și plasarea sa eficient ă
– cunoa șterea activit ății agen ților economici în ceea ce prive ște eficacitatea activit ății,
solvabilitatea și competitivitatea lor.

1.2. Cererea și oferta de capital
Într-o economie, finan țarea activit ății se poate realiza în mod direct (prin emiterea de
titluri financiare de c ătre solicitatorii de fonduri și vânzarea acestora direct c ătre investitori) sau

6 în mod indirect (prin intermediul institu țiilor bancare care atrag economiile existente și le
plaseaz ă sub form ă de credite).
Participan ții pe pia ța de capital sunt: emiten ții de titluri, intermediarii, investitorii.
Emiten ții de titluri pe pia ța de capital pot fi societ ățile comerciale, statul, colectivit ățile
locale care solicit ă resurse financiare cu caracter definitiv sau tempo rar în vederea constituirii sau
major ării capitalului social sau pentru alte scopuri.
Leg ătura dintre de țin ătorii de fonduri (investitorii) și utilizatorii acestora (emiten ții de
titluri) se realizeaz ă prin intermediul unor institu ții financiare specializate care se angajeaz ă în
distribu ția primar ă și secundar ă a titlurilor, tranzac ționarea acestor titluri (în nume și pe cont
propriu sau în activit ăți de intermediere, în contul unor ter ți).
Astfel, intermediarii sunt reprezenta ți de societ ățile de servicii de investi ții financiare la
care emiten ții de titluri și investitorii apar în calitate de clien ți. Intermediarii sunt persoane
juridice autorizate s ă desf ăș oare activitate pe pia ța de capital prin intermediul agen ților de valori
mobiliare, de tipul:
• brokeri – efectueaz ă tranzac ții numai în numele și pe contul clientului;
• dealeri – efectueaz ă tranzac ții pentru clien ți, dar și în numele și în contul societ ății
de servicii de investi ții financiare (SSIF) în cadrul c ărora î și desf ăș oar ă activitatea;
• traderi – persoane juridice care tranzac ționeaz ă atât pe pia ța bursier ă, cât și pe cea
extrabursier ă. Ei au în atribu ția lor negocierea cererilor și ofertelor, precum și încheierea de
tranzac ții exclusiv în nume și pe cont propriu numai pe pie țele instrumentelor financiare derivate.
Pe pia ța de capital în calitate de investitori pot derula opera țiuni atât persoanele fizice, cât
și persoanele juridice.
Cererea de capital apar ține unor operatori precum: 2
– societ ăți comerciale publice sau private;
– alte categorii de agen ți economici;
– institu ții financiar-bancare și de asigur ări;
– institu ții publice;
– guverne;
– organisme financiar-bancare de pe pia ța interna țional ă.
Cererea de capital poate fi:
⇒ structural ă, determinat ă de:
– nevoia finan ță rii unor ac țiuni economice în diverse ramuri de activitate;
– achizi ționarea bunurilor de investi ții și finan țarea unor programe de dezvoltare;
– constituirea și majorarea fondurilor financiare ale institu țiilor și organismelor
financiar-bancare na ționale și interna ționale.

⇒ conjunctural ă, determinat ă de:

2 Anghelache, Gabriela, Pia ța de capital în context european , Editura Economic ă, Bucure ști, 2009

7 – insuficien ța sau indisponibilitatea resurselor interne;
– restric țiile excesive în acordarea creditelor;
– nevoile financiare generate de deficitul bugetar și al balan ței de pl ăți externe.
Cererea conjunctural ă este influen țat ă de:
– fluctua ția pre țurilor,
– modificarea ratei dobânzii,
– neachitarea la termen a datoriilor,
– evolu ția cursului valutar etc.
Oferta de capital are la baz ă un proces de economisire la nivelul persoanelor fi zice și
juridice care dispun de un surplus financiar pe car e sunt dispuse s ă îl investeasc ă în active
monetare (constituirea de depozite bancare), active reale (ma șini, cl ădiri, terenuri) sau active
financiare (ac țiuni, obliga țiuni, bonuri de tezaur).
Oferta de capital apar ține de țin ătorilor de capitaluri (societ ăți comerciale, b ănci, case de
economii, societ ăți de asigurare, case de pensii, persoane particular e), este influen țat ă direct de
procesul de economisire și reprezint ă disponibilit ăților b ăne ști temporar libere pentru care se
caut ă un plasament cât mai avantajos.
Investitorii pe pia ța de capital pot fi individuali și institu ționali.
Investitorii individuali (persoane fizice și juridice) realizeaz ă tranzac ții de dimensiuni
reduse și pot fi:
– activi: încearc ă s ă valorifice mi șcarea cursului bursier pentru a ob ține profit;
– pasivi: cump ără și p ăstreaz ă valorile mobiliare cu scopul de a- și asigura câ știguri de
capital pe termen lung
Investitorii individuali nu au o influen ță semnificativ ă asupra volumului tranzac țiilor și
cursului titlurilor financiare.
Investitorii institu ționali (b ănci, societ ăți de asigur ări, societ ăți de investi ții, societ ăți ce
administreaz ă fonduri de pensii), prin activitatea lor, au un im pact crescut asupra pre țului
titlurilor financiare deoarece tranzac ționeaz ă un volum semnificativ de titluri financiare.
La nivelul cererii și ofertei de capital se poate manifesta riscul – de terminat de o
multitudine de factori. Acest risc poate fi percepu t ca fiind:
– riscul determinat de reglement ările juridice sau fiscale aferente pie ței de capital
(în special) și pie ței financiare (în general) – risc legislativ
– riscul legat de înc ălcarea obliga țiilor prev ăzute în contract (întârzierea pl ății
dobânzilor sau nerecuperarea capitalului investit) – risc contractual
– riscul aferent tranzac țion ării titlurilor de ținute și ob ținerii de fonduri lichide,
opera țiuni care în perioade caracterizate de tensiuni con juncturale, devin dificile și costisitoare –
risc de lichiditate
– riscul legat de varia ția condi țiilor de pe pie țele financiare care afecteaz ă negativ
investi ția în titlurile financiare – risc de pia ță

8 – riscul determinat de decizia adoptat ă în ceea ce prive ște plasarea capitalurilor
disponibile în active monetare, active reale sau ac tive specifice pie ței de capital – riscul
decizional (riscul op țional al investirii)
1.3. Structura pie ței de capital
Pia ța de capital poate fi clasificat ă având în vedere mai multe criterii :
 dup ă modul de formare a pre țului valorilor mobiliare : pia ță de licita ție și pia ță de
negocieri
– pia ța de licita ție – pre țul se formeaz ă ca punct de echilibru între cererea și oferta
concentrat ă pe pia ță . Tranzac ționarea este condus ă de o ter ță persoan ă pe baza cererilor și
ofertelor în care se men ționeaz ă pre țul și cantitatea.
– pia ța de negocieri – tranzac țiile se deruleaz ă pe baza unui nivel negociat al pre țului,
cump ărătorii și vânz ătorii negociaz ă între ei pre țul și volumul valorilor mobiliare, fie direct, fie
prin intermediari.
Pia ța de licita ție este reprezentat ă de orice burs ă de valori, în cadrul c ăreia caracteristica
de baz ă este unicitatea pre țului la care se deruleaz ă o tranzac ție cu un anumit tip de valoare
mobiliar ă. Pe pie țele de negocieri (pie țe extrabursiere), tranzac țiile se deruleaz ă la pre țuri diferite
(pre țuri multiple) pentru aceea și valoare mobiliar ă, în func ție de în țelegerea între participan ți.
 dup ă modul achizi țion ării valorilor mobiliare : pia ță primar ă și pia ță secundar ă
– pia ța primar ă este cea în cadrul c ăreia se emit valori mobiliare și se realizeaz ă
distribuirea ini țial ă (prima lor vânzare). Ea asigur ă întâlnirea cererii cu oferta de titluri permi țând
finan țarea activit ății agen ților economici. Este un mijloc de distribuire și plasament de titluri. Pe
aceast ă pia ță , agen ții economici care au nevoie de fonduri, ofer ă noi titluri financiare pe termen
lung care sunt achizi ționate de persoanele fizice și juridice care dispun de fonduri temporar
disponibile. Pia ța primar ă ofer ă posibilitatea transform ării directe a economiilor prin
achizi ționarea de titluri care reflect ă drepturile dobândite de c ătre cei care au participat la oferta
de fonduri. Ea permite atragerea capitalurilor în s copul constituirii sau cre șterii capitalului social,
precum și apelarea la resurse împrumutate.
– pia ța secundar ă este cea pe care se deruleaz ă tranzac ții cu valori mobiliare deja emise,
de ținute de persoane fizice sau juridice ce apar în ca litate de investitori. Ea are rolul de
concentrare a cererii și ofertei de titluri pe termen lung deja emise pe p ia ța primar ă. Este
deschis ă, public ă (plasamentul și tranzac ționarea efectuându-se în marea mas ă a investitorilor),
putând fi pia ță de licita ție (bursa) sau de negociere (pia ța extrabursier ă). Are în vedere realizarea
de opera țiuni cu titluri care au f ăcut obiectul unei emisiuni anterioare. Pia ța secundar ă asigur ă
lichiditatea și mobilitatea fondurilor disponibile existente într -o economie oferind posibilitatea
investitorilor de a- și modifica structura portofoliilor de titluri înain te de scaden ța acestora,
contribuind în acela și timp și la buna func ționare a pie ței primare.
Pentru a func ționa eficient, pia ța secundar ă trebuie s ă respecte anumite cerin țe:

9 – lichiditate = u șurin ța cu care se vând/cump ără valori mobiliare, cu risc redus de
pierdere de capital;
– eficien ță = cu cât pre țurile de pe pia ță sunt ajustate mai rapid, indiferent de motiv,
cu atât mai eficient va opera pia ța;
– transparen ță = informa ții libere, u șor accesibile, corecte și la timp asupra
pre țurilor și volumelor de tranzac ție, asupra cererii/ofertei etc., pentru o bun ă orientare a
investitorilor și contracararea tendin țelor de monopol;
– corectitudine = adoptarea și punerea în aplicare a unor reglement ări care s ă
contracareze tendin țele de manipulare a pie ței;
– adaptabilitatea la condi țiile economice, sociale, financiare etc.
Func țiile pie ței secundare sunt:
● asigurarea lichidit ății și mobilit ății economiilor investite
● furnizarea posibilit ății pentru investitori de recuperare a fondurilor în ainte de scaden ță pe o
pia ță oficial ă și organizat ă în acest scop
● evaluarea permanent ă a titlurilor cotate.
 dup ă tipul valorilor mobiliare negociate (obiectul tran zacției):
– pia ța ac țiunilor
– pia ța obliga țiunilor
– pia ța instrumentelor derivate
– pia ța contractelor futures
– pia ța op țiunilor
 dup ă intervalul dintre momentul ini țierii tranzac ției și momentul finaliz ării acesteia
(transferul dreptului de proprietate asupra valoril or mobiliare c ătre noul proprietar și efectuarea
viramentelor în conturile clien ților):
– pia ță la vedere (pia ța cu plata cash) – pe care o tranzac ție ini țiat ă în prezent va fi
finalizat ă într-un interval ce poate varia de la o zi la o s ăpt ămân ă (în funcție de reglement ările
specifice fiec ărei pie țe)
– pia ță la termen – cu finalizare la scaden țe diferite, în func ție de tipul tranzac ției
1.4. Pia ța de capital în România
Principalele momente ale form ării pie ței actuale de capital în România sunt:
1990  adoptarea Legii nr. 31/1990 (privind societ ățile comerciale) prin care se aborda
problematica ac țiunilor și obliga țiunilor și se instituia dreptul societ ăților comerciale de a
emite ac țiuni în vederea constituirii sau major ării capitalului social. Se marcheaz ă
începutul pie ței primare de capital.

10 1991  devine necesar ă înfiin țarea unei pie țe secundare organizate supus ă anumitor
reglement ări datorit ă faptului c ă prin Legea nr. 58/1991 (a privatiz ării societ ăților
comerciale) are loc o dispersie a propriet ății de stat în rândul publicului ca urmare a
distribuirii certificatelor de proprietate. Prin in termediul acestora, se atest ă dreptul
posesorului la o parte din capitalul social al unei întreprinderi de stat. Certificatele de
proprietate nu reprezint ă valori mobiliare propriu-zise, dar posesorii dores c
tranzac ționarea lor, ceea ce face ca necesar ă înfiin țarea unei pie țe reglementate pentru
vânzarea/cump ărarea acestora.
1992  se înfiin țeaz ă Agen ția Na țional ă pentru Titluri de Valoare – ANTV (în cadrul
Ministerului de Finan țe) și Centrul de Proiectare și Implementare a Pie țelor de Capital (în
cadrul BNR) care aveau ca principal ă activitate elaborarea legisla ției necesar ă pentru
func ționarea organizat ă a pie ței de capital.
1993  înfiin țarea Agen ției Valorilor Mobiliare – AVM (prin transformarea A NTV)
1994  adoptarea Legii nr. 52/1994 privind valorile mobiliare și bursele de valori
1995  reînfiin țarea Bursei de Valori Bucure ști (a c ărei activitate a fost întrerupt ă în anul
1948) și preg ătirea pentru formarea pie ței extrabursiere (Rasdaq)
1996  apari ția pie ței extrabursiere Rasdaq pentru tranzac ționarea tuturor ac țiunilor distribuite
cu titlu gratuit ca urmare a încheierii procesului de privatizare în mas ă
1997  înregistrarea celui mai mare volum al tranzac țiilor pe ambele pie țe pentru perioada
iunie 1995 – iulie 2002
 crearea primului indice bursier oficial – Indicele BET
 înfiin țarea BMFMS (Bursa Monetar-Financiar ă și de M ărfuri Sibiu) specializat ă în
tranzac ționarea instrumentelor financiare derivate
1998  lansarea indicelui compozit BET-C
2000  lansarea primului indice sectorial, BET-FI
2002  adoptarea unui nou pachet legislativ pentru pia ța de capital ce include 4 legi specifice
(Legea privind valorile mobiliare, serviciile de in vesti ții financiare și pie țele
reglementate, Legea privind organismele de plasamen t colectiv în valori mobiliare, Legea
privind bursele de m ărfuri și instrumentele financiare derivate, Legea privind Statutul
CNVM).
 dep ăș irea de c ătre indicii bursieri a valorii de baz ă (1.000 de puncte)
 lansarea pe pia ță a primelor oferte publice de vânzare de obliga țiuni municipale
2003  transformarea Rasdaq în Bursa Electronic ă Rasdaq (BER)
 listarea și tranzac ționarea primei emisiuni de obliga țiuni corporative
2004  adoptarea Legii nr. 297 (Legea pie ței de capital)
2005  transformarea BVB din societate de interes public în societate pe ac țiuni

11  demararea procesului de fuziune BVB – BER
2006  adoptarea Codului BVB
2007  lansarea BVB pe pia ța tranzac țiilor la termen (contractele futures pe indici burs ieri)
2008  listarea la BVB a titlurilor de stat
 listarea la BVB a primului emitent str ăin de titluri (Erste Bank)
 transformarea pie ței Rasdaq în ATS (Sistem Alternativ de Tranzac ționare)
 finalizarea procesului de fuziune BVB – BER
 declan șarea crizei financiare interna ționale cu repercusiuni și asupra pie ței de capital
din România
2009  dou ă companii au fost delistate de pe pia ța reglementat ă a Bursei de Valori Bucure ști:
produc ătorul de vopsele Policolor Bucure ști (PCL) și asigur ătorul Agras (ASA)
 în premier ă pentru România au fost introduse la tranzac ționare contractele pe diferen ță
CFD, instrumente similare contractelor futures dar f ără scaden ță .
 introducerea în premier ă a tranzac țion ării certificatelor de emisii de dioxid de carbon
2010  listarea BVB pe propria pia ță reglementat ă de tranzac ționare
 BVB a lansat o pia ță nou ă pentru produse structurate, sub form ă de certificate
 BVB a lansat în 2010 și o pia ță nou ă organizat ă sub form ă de Sistem Alternativ de
Tranzac ționare (ATS)
2011  admiterea la tranzac ționare a Fondului Proprietatea a fost una dintre ce le mai a șteptate
list ări din istoria pie ței de capital locale
2012  pia ța de capital a continuat și în 2012 perioada de stagnare demarat ă în 2010
 au fost programate oferte publice secundare cu ac țiuni Transelectrica și Transgaz, și
ofertele publice ini țiale ale companiilor Romgaz, Hidroelectrica, Nuclea relectrica și
Tarom. Dintre toate acestea, numai oferta Transelec trica s-a derulat și încheiat cu succes.

În concluzie , pia ța de capital este acel segment al pie ței na ționale sau interna ționale, pe care se
concentreaz ă cererea și oferta de bani și valori mobiliare. Pia ța de capital are un rol important în
dezvoltarea economic ă prin: trecerea de la proprietatea centralizat ă la cea descentralizat ă, posibilitatea
finan ță rii directe a agen ților economici, atragerea excedentului de resurse f inanciare existent în
economie și plasarea sa eficient ă, cunoa șterea activit ății agen ților economici în ceea ce prive ște
eficacitatea activit ății, solvabilitatea și competitivitatea lor. Elementul central al dezvol t ării unei
economii îl constituie crearea unei pie țe de capital eficiente și solide care s ă beneficieze de aportul unor
servicii financiare competente.

Cuvinte cheie:
• Pia ță de capital
• Pia ță primar ă
• Pia ță secundar ă
• Valori mobiliare
• Investitori

12 • Emiten ți
• Cerere și ofert ă de capital
• Risc

Teste de control și autoevaluare:

1. Ce reprezint ă pia ța de capital?
2. Care sunt cele dou ă concep ții referitoare la pia ța de capital?
3. Care sunt tr ăsăturile pie ței de capital?
4. Cum se pot clasifica instrumentele specifice pie ței de capital?
5. Care sunt func țiile pie ței secundare?
6. Care sunt particularit ățile pie ței secundare de capital?
7. Care sunt principalele momente ale form ării pie ței actuale de capital în România?

13 CAP. 2. CONCEPTUL DE BURS Ă ȘI APARI ȚIA EI

Rezumat
Acest capitol prezint ă conceptul de burs ă și apari ția ei, clasificarea burselor. Tot în acest
capitol este eviden țiat rolul și importan ța burselor în economia de pia ță . Capitolul se încheie cu o scurt ă
privire asupra cadrului legal al apari ției și constituirii bursei de valori pe teritoriul Român iei.
2.1. Conceptul de burs ă și apari ția ei
Bursa este o pia ță pe care se ofer ă și se desfac dup ă o procedur ă special ă, m ărfuri sau
valori mobiliare. Caracteristic ă ță rilor cu economie de pia ță , bursa este definit ă ca o asocia ție
organizat ă a comercian ților, agricultorilor, armatorilor, bancherilor, asi gur ătorilor, în cadrul
căreia se negociaz ă valori publice și private, m ărfuri, monede, devize, închirieri de nave sau
acoperirea riscurilor.
Bursa este o institu ție înfiin țat ă pe baz ă de lege și supravegheat ă de stat, cu scopul
încheierii de tranzac ții, f ără a fi necesar ă prezentarea, predarea și plata concomitent ă a obiectului
tranzac ției. Bursa este un loc de întâlnire, unde vânz ătorii și cump ărătorii de m ărfuri sau hârtii de
valoare, realizeaz ă tranzac ții, fixeaz ă pre țul acestora și stabilesc modalit ăți de vânzare-cump ărare
a obiectului tranzac ției.
Primele burse sunt atestate documentar în Evul Medi u. Denumirea de burs ă provine de la
familia vene țian ă “Della Borsa” 3, care la sfâr șitul secolului al XIV-lea a deschis la Bruges, în
Flandra (Belgia de azi) un local unde se negociau d iferite valori: m ărfuri, inclusiv aur, argint,
platin ă, precum și hârtii de valoare. În anul 1531 a fost înfiin țat ă bursa din Anvers apoi cea din
Lyon și Hamburg. În anul 1564 a început s ă func ționeze la Londra “The Royal Stock Exchange”,
în anul 1724 – la Paris în Fran ța și la New York în S.U.A
În prezent, în aproape toate statele cu economie de pia ță și în marile centre comerciale,
func ționeaz ă burse de valoare interna țional ă.
Diferen ța între o pia ță obi șnuit ă și burs ă, const ă în felul în care se negociaz ă la burs ă.
În cazul m ărfurilor, de exemplu, se negociaz ă o anumit ă marf ă de o anumit ă calitate și în
cantit ăți sau p ărți uniforme și rotunde. Au ap ărut astfel unele reguli recunoscute și acceptate în
prealabil de negociatori, cunoscute sub denumirea d e uzan țe.
Dreptul de a trata și a face încheieri la burs ă îl au numai anumite persoane, numite
mijlocitori oficiali. Ace știa sunt membri ai bursei și numai ei pot primi ordinele “de vânzare” sau
“de cump ărare”.
Bursele fac posibil ă întâlnirea cererii cu oferta, pre țul stabilit purtând denumirea de curs .
Bursele niveleaz ă pre țurile și joac ă un rol important în realizarea tranzac țiilor cu m ărfuri,
în cantit ăți foarte mari f ără prezen ța acestora. De asemenea, la burs ă se fac și multiple opera țiuni
speculative cu scopul de a for ța și influen ța cursurile pentru a ob ține profituri mari (jocuri de
burs ă “a la hausse” și “ a la baisse”).
2.2. Clasificarea burselor
La început, în cadrul bursei se desf ăș urau diverse activit ăți legate de transporturile
maritime, schimbul de m ărfuri, valut ă și efecte de comer ț; în cadrul acestora se reuneau toate
categoriile de întreprinz ători și comercian ți carte participau la încheierea contractelor negoc iate
la burse.
Odat ă cu dezvoltarea industriei și agriculturii s-a intensificat rapid și schimbul de m ărfuri,
atât pe plan na țional cât și interna țional. Produc ătorii industriali au început s ă se preocupe de
cump ărarea unor materii prime și materiale, de multe ori din ță rile îndep ărtate. De asemenea,

3 Anghelache Gabriela, Dardac Nicolae, Stancu Ioan – Pie țe de capital și burse de valori , Ed. Adev ărul SA, Bucure ști, 1992

14 cerealele, animalele, lâna, pieile, bumbacul au înc eput s ă se comercializeze în volume și valori
din ce în ce mai mari.
Aceast ă extindere și diversificare a activit ății economice a stimulat procesul de
specializare și diversificare a burselor , ceea ce a contribuit la perfec ționarea organiz ării și
func țion ării acestora.
Clasificarea burselor poate fi realizat ă în func ție de mai multe criterii, și anume:
A. În func ție de varietatea tranzac țiilor pe care le mijlocesc, bursele sunt: generale și
specializate .
La bursele generale se negociaz ă opera țiuni privind o gam ă larg ă de m ărfuri precum și
tranzac ții cu hârtii de valoare, valute etc.
În mod obi șnuit, bursele generale s-au înfiin țat și func ționeaz ă în marile centre
comerciale ale lumii: Viena, Zurich, Paris, Hamburg , New York, Chicago, Londra, Singapore,
Rotterdam, Amsterdam, Lima, Rio de Janeiro etc.
În aceast ă categorie intr ă și bursele de la Chicago, Winnipeg, Liverpool, Bueno s Aires,
Londra, Minneapolis etc.
La bursele specializate se comercializeaz ă un sortiment redus de m ărfuri sau o grup ă
restrâns ă de produse. Bursa, de regul ă, poart ă denumirea grupei de produse sau de opera țiuni care
se negociaz ă în cadrul acesteia.
Bursele specializate se împart în:
1. burse pe anumite produse , cum ar fi Bursa de animale de la Chicago, bursa d e cafea
(New York, Londra, Amsterdam, Rotterdam), bursa pen tru cacao (New York, Londra,
Amsterdam, Rotterdam, Santos), bursa pentru comerci alizarea zah ărului (New York, Londra,
Amsterdam), bursa pentru bumbac cu sediul la New Yo rk, New Orleans, Sao Paulo, Alexandria,
Bombay, Sidney, Bradford, bursa pentru m ătase brut ă (New York), bursa pentru comer țul cu
cauciuc (New York, Amsterdam, Londra, Singapore).
2. burse de valori , pentru negocierea unei game largi de opera țiuni legate de valute ,
efecte comerciale (cambii, bilete la ordin), efecte publice (rente, obliga țiuni, înscrisuri, bonuri
de tezaur), iar în unele cazuri și metale pre țioase (argint, aur). În cadrul acestor burse se
realizeaz ă fie mai multe tranzac ții financiare, respectiv credite, comer ț cu valute, fie numai un
singur fel de opera țiuni (burse de devize; burse de efecte). Exemple de burse de valori: New
York, Londra, Paris, Tokio etc.
3. burse complementare comer țului interna țional .
În cadrul acestei burse se negociaz ă opera țiuni de asigur ări (Lloyd’s din Londra) și
navluri (Pireu, New York, Amsterdam).
B. Dup ă forma de organizare exist ă Burse private și burse de drept public.
Bursele private sunt înfiin țate și organizate de particulari sub form ă de societ ăți pe
ac țiuni, asocia ții comerciale, camere de comer ț și industrie. De exemplu: în anul 1882 a fost
înfiin țat ă Bursa de metal din Londra unde se negociaz ă cuprul, cositorul, plumbul și zincul.
Volumul tranzac țiilor este de peste 2 miliarde de dolari, reprezent ând 70% din valoarea
schimburilor interna ționale pentru aceste metale (L.M.E. – The London Me tal Exchange).
Bursele private sunt burse de drept privat.
Bursele de drept public , înfiin țate și supravegheate de stat, func ționeaz ă conform
legilor ță rilor pe teritoriul c ărora func ționeaz ă.
C. Dup ă modul de admitere a participan ților exist ă burse cu acces nelimitat , la care
participarea este nelimitat ă și burse cu acces limitat . În ambele situa ții este necesar ă respectarea
strict ă a dispozi țiilor interne specifice.
D. În func ție de modalitatea fizic ă de încheiere a tranzac țiilor se pot distinge:
– burse tradi ționale (clasice) , unde negocierile au loc prin metode clasice (prin
strigare, prin înscriere pe tabl ă, afi șaj electronic etc.);

15 – burse moderne , unde negocierile se bazeaz ă pe un sistem func țional computerizat
sau pe un sistem de comunica ții performant (bursa bazat ă pe conferin ța electronic ă și burse
computerizate);
– burse mixte , unde negocierile se desf ăș oar ă dup ă ambele metode, în func ție de tipul
activului negociat.
2.3. Rolul burselor și importan ța lor

Definirea rolului burselor const ă în urm ătoarele premise:
1. Bursele constituie pie țe pe care se concentreaz ă cererea și oferta unor m ărfuri, titluri, valori,
bilete la ordin, navluri, valute.
2. Mărfurile se vând și se cump ără pe baz ă de mostre sau descrieri tehnice.
3. Tranzac țiile în cadrul burselor se încheie pe baza unor reg lement ări bine determinate și a
unor uzan țe și reguli cunoscute, fapt ce spore ște încrederea între vânz ători și cump ărători.
4. Cota țiile care se stabilesc în cadrul burselor pot s ă influen țeze nivelul pre țurilor și
cursurilor de schimb pentru opera țiunile care se încheie în afara acestora. Dup ă cum
este cunoscut, o parte important ă din afaceri se negociaz ă direct între vânz ători și
cump ărători, iar ace știa, la negocierea pre țurilor se orienteaz ă și pe baza cota țiilor
stabilite de burse.
5. Bursele constituie locul unde se concentreaz ă un volum mare de informa ții cu caracter
economic, financiar, politic.
6. Bursa contribuie la orientarea fondurilor de invest i ții sau a capitalurilor disponibile spre cele
mai eficiente domenii de activitate.
7. Se pot negocia m ărfuri care nu au fost înc ă produse, respectiv se vând și se cump ără cereale
nerecoltate.
8. Ofer ă posibilitatea transform ării imediate a hârtiilor de valoare în bani lichizi . De țin ătorii de
efecte sau titluri pot s ă le vând ă prin burs ă și s ă încaseze suma cuvenit ă înainte de scaden ță .
9. Contractele pentru opera țiunile negociate la burs ă se întocmesc pe baza unor formulare tip.
Participan ții la activitatea de burs ă sunt interesa ți s ă ob țin ă toate informa țiile în ceea ce
prive ște perspectivele dezvolt ării economice în ansamblu, cât și pe diverse domenii. În func ție de
aceste informa ții, se poate ajunge la o op țiune în ceea ce prive ște folosirea resurselor financiare
ca depuneri în conturi sau pentru cump ărarea de ac țiuni, de titluri de credit etc.
Bursele au ap ărut ca urmare a faptului c ă oamenii de afaceri au c ăutat s ă se întâlneasc ă
între ei la locuri determinate și la ore stabilite pentru a trata și negocia opera țiuni comerciale.
Între timp au ap ărut bursele, ca organisme care au cunoscut o rapid ă dezvoltare. Târgurile și
expozi țiile precum și licita țiile se organizeaz ă la anumite perioade de timp. Ele func ționeaz ă cu
intermiten ță . În general, obiectul lor de tranzac ție îl reprezint ă m ărfurile. Ofertele se fac direct și
pentru cantit ăți diferite de c ătre fiecare vânz ător.
La burse, opera țiunile se încheie pe baz ă de e șantioane pe un anumit tip de marf ă
standardizat ă, bine cunoscut ă de partenerii de afaceri, astfel încât nu mai este nevoie s ă se
prezinte mostre atunci când se încheie opera țiunea de vânzare.

Caracteristicile burselor sunt urm ătoarele:
Bursa este o pia ță liber ă, în sensul c ă asigur ă confruntarea direct ă și deschis ă a cererii și
ofertei care se manifest ă în mod real în economie. Prin urmare, nu pot fi tr anzac ționate la burs ă
decât acele m ărfuri sau valori pentru care exist ă o concuren ță liber ă, adic ă un num ăr suficient de
mare de ofertan ți și cump ărători astfel încât s ă nu apar ă posibilitatea unor concentr ări în scopul
manipul ării pre țului; bursa este opus ă, prin esen ța sa, ideii de monopol. Menirea bursei este de a
pune în valoare jocul liber al for țelor pie ței, excluzând orice interven ție extraeconomic ă, precum
și orice tendin ță provenit ă din afara sau din interiorul pie ței de manipulare a variabilelor pie ței, în
spe ță a pre țului. În acest sens, pentru ca o marf ă sau o hârtie de valoare s ă poat ă face obiectul

16 tranzac țiilor de burs ă, trebuie s ă fie îndeplinite o serie de condi ții: oferta trebuie s ă fie ampl ă și s ă
provin ă de la un num ăr suficient de mare de ofertan ți; cererea trebuie s ă fie solvabil ă și relativ
constant ă; pre țurile nu trebuie s ă fac ă obiectul unor m ăsuri administrative de control; trebuie s ă
fie asigurat ă transparen ța informa țiilor privind pia ța.
Bursa este o pia ță organizat ă, în sensul c ă tranzac țiile se realizeaz ă conform unor
principii, norme și reguli cunoscute și acceptate de participan ți. Aceasta nu înseamn ă
administrarea pie ței, ci reglementarea sa în scopul de a crea condi țiile pentru desf ăș urarea
concuren ței libere, deci un sistem de garantare a caracterul ui liber și deschis al tranzac țiilor
comerciale și financiare. Organizarea pie țelor bursiere se realizeaz ă atât prin cadrul legal stabilit
în fiecare țar ă pentru activitatea bursier ă, cât și prin regulamentele bursiere – expresie
concentrat ă a normelor și uzan țelor consacrate în lumea afacerilor. Totodat ă, tranzac țiile bursiere
se efectueaz ă întotdeauna prin firme specializate (societ ăți de burs ă) și prin intermediul unui
personal specializat în acest scop (agen ții de burs ă), care asigur ă stabilirea contactului între
cererea și oferta ce se manifest ă pe pia ță .
Importan ța organiz ării pie ței bursiere deriv ă din posibilitatea apari ției unor factori de
deformare a raportului dintre cerere și ofert ă, a unor tendin țe de manipulare a acestora în scopuri
frauduloase. Istoria bursei cunoa ște numeroase astfel de “excese”, de perioade de ral iuri
sus ținute, urmate de crahuri r ăsun ătoare. Prin reglementare se urm ăre ște de fapt asigurarea uneia
din condi țiile esen țiale ale viabilit ății bursei: credibilitatea acesteia, garan ția de seriozitate pe
care o ofer ă tuturor participan ților la tranzac ții.
Bursa este o pia ță reprezentativ ă, servind drept reper pentru toate tranzac țiile care se
efectueaz ă cu acele m ărfuri sau valori pentru care ea constituie pia ța organizat ă.
La burs ă se stabile ște pre țul pentru m ărfurile sau valorile negociate (cursul bursei),
element esen țial pentru toate tranzac țiile comerciale sau opera țiunile financiare care se
desf ăș oar ă în țara respectiv ă, iar în cazul marilor burse, în întreaga lume. De altfel, func ția
central ă a bursei este tocmai de a stabili zilnic nivelul pre țului, adic ă a climatului de afaceri din
spa țiul economic, na țional și interna țional, în care î și exercit ă influen ța.
Func țiile bursei de valori mobiliare sunt:
– concentrarea cererii și ofertei de hârtii de valoare pe o anumit ă pia ță ;
– efectuarea tranzac țiilor cu hârtii de valoare;
– înregistrarea sistematic ă a cursurilor de schimb ale acestora;
– reflectarea conjuncturii economice și valutare la un moment dat și într-o anumit ă
perspectiv ă.
Bursa îndepline ște rolul de pia ță “simbolic ă”. La bursele de m ărfuri nu se negociaz ă
asupra unor bunuri fizice, individualizate și prezente ca atare la locul contract ării (ca în cazul
licita țiilor clasice), ci pe baza unor documente reprezent ative (“hârtii”), care consacr ă dreptul de
proprietate asupra m ărfii și constituie imaginea comerciala a acesteia (o anum it ă cantitate de
marf ă de o anumita calitate). Bursa este, prin urmare o pia ță dematerializat ă unde se încheie
contractul dintre p ărți, identificarea și circula ția m ărfurilor realizându-se în afara acestei pie țe.
Caracterul simbolic al pie ței bursiere este relevat și de importanta tranzac țiilor la termen,
caz în care executarea contractului se poate face n u numai prin predarea/primirea efectiv ă a
mărfii, ci și prin plata unei diferen țe în bani. În acest caz opera țiunea bursier ă nu este urmat ă de o
mi șcare efectiv ă de m ărfuri; ea are un caracter pur financiar, b ănesc (deci “simbolic”). Din acest
punct de vedere se vorbe ște despre “bursele de marf ă fizic ă” (acolo unde contractele se execut ă,
în mare m ăsur ă, cu livrare/primire de marf ă), cum este cazul Bursei de Metale de la Londra
(London Metal Exchange, LME), în func țiune din 1877, și “bursele de hârtii” (acolo unde cea
mai mare parte a tranzac țiilor se lichideaz ă prin plata unei diferen țe b ăne ști), cum este cazul celei
mai mari burse de m ărfuri din lume pentru contracte futures, cea de la Chicago (Chicago Board
of Trade, CBOT), înfiin țat ă în 1848.
Bursele de valori sunt prin esen ța lor pie țe simbolice, deoarece aici se tranzac ționeaz ă în
principal titluri rezultate din opera țiuni financiare (de exemplu, mobilizare de capital, atragerea

17 unui împrumut). Acest caracter este și mai bine pus în eviden ță de noile tipuri de tranzac ții
bursiere; de exemplu: la contractele futures pe ind ici de burs ă, obiectul tranzac ției este o sum ă de
bani determinat ă prin calcul, iar executarea acesteia presupune exc lusiv plata/încasarea unei
diferen țe b ăne ști.
Procesul de “simbolizare” a tranzac țiilor, reflectat de apari ția și dezvoltarea bursei,
răspunde unor cerin țe și obiective izvorâte din evolu ția afacerilor, cum sunt: cre șterea
operativit ății și a siguran ței în tranzac ții; sporirea atractivit ății pie ței prin oferirea de multiple
posibilit ăți de câ știg; posibilitatea adopt ării unor decizii comerciale și financiare cu caracter
anticipativ; facilitarea circula ției m ărfurilor și factorilor de produc ție în economie.
2.4. Cadrul legal al apari ției și constituirii bursei de valori pe teritoriul Român iei

În România a fost ini țiat înc ă din 1990 procesul privatiz ării, prin adoptarea succesiv ă a
unor legi și altor acte normative menite s ă creeze cadrul legislativ și institu țional al trecerii spre
economia de pia ță .
În Legea privatiz ării (Legea nr. 58/1991), s-a precizat ca în termen de 6 luni de la intrarea
sa în vigoare, Guvernul trebuie s ă prezinte proiectul de lege privind organizarea și func ționarea
bursei de valori. Acest proiect de lege a fost terg iversat și amânat o lung ă perioad ă de timp, ceea
ce a determinat, prin lipsa unui cadru juridic adec vat, m ărirea decalajului în ceea ce prive ște
stadiul dezvolt ării pie ței de capital în țara noastr ă fa ță de ță rile din Europa Central ă și de Est.
În perioada octombrie 1991 – mai 1992, un grup de s peciali ști români, ac ționând sub
egida B ăncii Na ționale, a redactat o prim ă variant ă a proiectului Legii titlurilor financiare și
burselor de valori. În a doua jum ătate a anului 1992, în baza unui acord de asisten ță tehnic ă cu
Bursa din Toronto, s-a trecut la redactarea, împreu n ă cu exper ții canadieni, a unei noi variante a
proiectului de lege. Acesta s-a materializat prin L egea nr. 52 din 7 iulie 1994, privind valorile
mobiliare și bursele de valori.
Pân ă la adoptarea și promulgarea acestei legi, în 2 octombrie 1992 a f ost emis ă Hot ărârea
de Guvern nr. 198 privind circula ția titlurilor de valoare, iar în 20 august 1993 a f ost publicat ă
Ordonan ța Guvernamental ă nr. 18, privind reglementarea tranzac țiilor nebursiere cu valori
mobiliare și organizarea unor institu ții de intermediere. Hot ărârea de Guvern pentru aprobarea
Regulamentului privind autorizarea societ ăților de intermediere și a agen țiilor de valori mobiliare
nr. 788 din 30 decembrie 1993 s-a constituit în urm ătorul act normativ care, împreun ă cu cele
emise deja, au asigurat tranzi ția la cadrul juridic și institu țional consacrat prin Legea nr. 52 din
1994 (publicat ă în Monitorul Oficial nr. 210/11 august 1994).
Legea nr. 52 privind valorile mobiliare și bursele de valori a fost conceput ă în 11 capitole:
– capitolul I: Dispozi ții generale
– capitolul II: Comisia Na țional ă a Valorilor Mobiliare
– capitolul III: Oferta public ă
– capitolul IV: Intermedierea de valori mobiliare
– capitolul V: Bursa de valori, care cuprinde dou ă sec țiuni:
– sec țiunea I: Înfiin țarea, supravegherea, organizarea și administrarea burselor de valori;
– sec țiunea a II-a: Opera țiunile de burs ă
– capitolul VI: Protec ția investitorilor
– capitolul VII: Cenzori externi
– capitolul VIII: Consultan ți de plasament
– capitolul IX: Sisteme de compensare și depozitare colectiv ă a valorilor mobiliare
– capitolul X: R ăspunderi și sanc țiuni
– capitolul XI: Dispozi ții tranzitorii și finale
Articolul 1 al primului capitol al Legii precizeaz ă scopul adopt ării acesteia: “Prezenta
lege reglementeaz ă statutul Comisiei Na ționale a Valorilor Mobiliare, crearea și func ționarea
pie țelor de valori mobiliare cu institu țiile și opera țiunile specifice acestor pie țe, în scopul

18 mobiliz ării economiilor b ăne ști și disponibilit ăților financiare prin intermediul valorilor
mobiliare în condi ții adecvate de protec ție a investitorilor”. 4
În continuare se dau semnifica ții termenilor și expresiilor utilizate în în țelesul legii:
valori mobiliare (termen adoptat de lege ca fiind e chivalentul englezescului “securities”, sinonim
cu titluri financiare), investitor, ac ționar semnificativ, pozi ție de control, pozi ție majoritar ă,
preluare, persoana implicat ă, emitent-emisiune, oferta public ă (no țiune care define ște la rândul ei
oferta primar ă și oferta secundar ă), societate deschis ă, intermediere (intermediar pentru) de valori
mobiliare, agent pentru valori mobiliare, plasament garantat, bursa de valori, informa ții
confiden țiale, informa ții privilegiate.
Legea propune instituirea unui organism de supraveg here și reglementare a pie ței
valorilor mobiliare – Comisia Na țional ă a Valorilor Mobiliare.
Comisia Na țional ă a Valorilor Mobiliare este autoritatea administrat iv ă autonom ă, cu
personalitate juridic ă, aflat ă sub controlul Parlamentului. Comisia are misiunea: s ă favorizeze
buna func ționare a pie ței valorilor mobiliare; s ă asigure protec ția investitorilor contra practicilor
neloiale, abuzive și frauduloase; s ă realizeze informarea de țin ătorilor de valori mobiliare și a
publicului asupra persoanelor care fac în mod publi c apel la economii b ăne ști și asupra valorilor
emise de acestea; s ă stabileasc ă cadrul activit ății intermediarilor și agen ților pentru valori
mobiliare, regimul asocia țiilor profesionale constituite de ace știa și al organismelor îns ărcinate
cu asigurarea func țion ării pie ței valorilor mobiliare.
Comisia se compune din 5 membri, din care un Pre ședinte și un Vicepre ședinte, care sunt
numi ți de c ătre Parlament, în ședin ță comun ă a Camerelor. Numirea se face de pe o lista comun ă
propus ă de comisiile pentru privatizare și cele pentru buget și finan țe ale Senatului și Camerei
Deputa ților.
Mandatul de membru al Comisiei Na ționale a Valorilor Mobiliare are o durat ă de 5 ani,
fiecare membru putând fi reinvestit o singur ă dat ă. Primii membri ai Comisiei au fost investi ți
pentru mandate cu durate diferite, astfel încât în fiecare an s ă expire mandatul unuia dintre ei.
Membrii Comisiei Na ționale a Valorilor Mobiliare trebuie s ă îndeplineasc ă urm ătoarele condi ții:
să fie cet ățeni români domicilia ți în România; vârsta de minimum 35 de ani; cu o bun ă reputa ție;
preg ătire profesional ă în domeniile economic, financiar, bancar sau jurid ic; vechime în
specialitate de cel pu țin 5 ani.
Comisia Na țional ă a Valorilor Mobiliare este investit ă cu puteri de reglementare, decizie,
autorizare, dispens ă, interdic ție, interven ție, anchet ă și sanc ționare disciplinar ă și administrativ ă.
Pentru îndeplinirea misiunii sale, Comisia adopt ă:
– norme, prin regulamente și instruc țiuni puse în aplicare prin ordin al pre ședintelui;
– acte individuale: decizii, ordonan țe, atest ări și avize.
Regulamentele stabilesc norme cu privire la: organi zarea și func ționarea burselor de
valori și a altor pie țe de valori mobiliare; autorizarea și func ționarea organismelor colective de
investi ții și plasament în valori mobiliare, precum și a societ ăților care le administreaz ă;
organizarea și func ționarea sistemelor de depozitare colectiv ă a valorilor mobiliare; func ționarea
Oficiului de Eviden ță a Valorilor Mobiliare; autorizarea și exercitarea intermedierii de valori
mobiliare; activitatea cenzorilor externi independe n ți și a consultan ților de plasament;
promovarea și derularea ofertelor publice de valori mobiliare; aprobarea și modificarea
regulamentelor de opera țiuni bursiere; func ționarea oficiilor de compensa ții și lichidarea
tranzac țiilor cu valori mobiliare.
Instruc țiunile fixeaz ă reguli cu privire la: constituirea și func ționarea asocia țiilor
profesionale de intermediari pentru valori mobiliar e și de agen ți pentru valori mobiliare (în spe ță ,
Asocia ția Na țional ă a Societ ăților de Valori Mobiliare); situa țiile, datele și informa țiile de
comunicat CNVM și cele de publicat pentru informarea publicului de c ătre emiten ți, de țin ătorii
de valori mobiliare și intermediarii pentru valori mobiliare, modul de ținere a eviden țelor,

4 Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare și bursele de valori

19 procedurile, cazurile și termenele de comunicare și/sau publicare; regimul informa țiilor
confiden țiale și al informa țiilor privilegiate; tranzac țiile implicând ac ționari semnificativi și
efectuarea tranzac țiilor private cu valori mobiliare; transferul pozi țiilor de control și al pozi țiilor
majoritare; dispensele ce pot fi acordate de comisi e etc.
Deciziile sunt acte prin care CNVM înfiin țeaz ă institu ții și organisme ori le dizolv ă,
acord ă sau retrage autoriza ții, anuleaz ă ori confirm ă acte ale agen ților s ăi, acord ă dispense,
deleag ă ori retrage puteri, aprob ă regulamente ale institu țiilor și organismelor pie ței de valori
mobiliare.
Ordonan țele sunt acte prin care CNVM d ă dispozi ții privind prezentarea de documente,
situa ții și informa ții, audieri, impune interdic ții sau suspend ări de autoriza ții ori activit ăți,
dispune anchete sau alte investiga ții, dispune m ăsuri conservatorii, precum ridicarea și depunerea
de documente sau titluri, indisponibilizarea unor b unuri sau fonduri, aplic ă sanc țiuni disciplinare
și administrative.
Atest ările sunt acte prin care Comisia Na țional ă a Valorilor Mobiliare avizeaz ă prospecte
de ofert ă public ă, confirm ă ori recunoa ște situa ții sau calit ăți, raport ări ori comunic ări de date și
informa ții. Avizele sunt acte prin care CNVM formuleaz ă r ăspunsuri oficiale la chestiuni privind
aplicarea legii și a normelor reglementare, ori d ă clarific ări.
Comisia Na țional ă a Valorilor Mobiliare înfiin țeaz ă Oficiul de Eviden ță a Valorilor
Mobiliare, c ăruia i se transmit informa țiile necesare cu privire la valorile mobiliare, la emiten ți și
celelalte persoane fizice și juridice subiecte ale supravegherii Comisiei. Reg istrele ținute de
Oficiul de Eviden ță a Valorilor Mobiliare sunt accesibile publicului. Înregistr ările de valori
mobiliare la Oficiul de Eviden ță a Valorilor Mobiliare se radiaz ă în urm ătoarele cazuri:
lichidarea patrimonial ă a emitentului ca urmare a dizolv ării sau falimentului acestuia;
amortizarea sau r ăscump ărarea integral ă a valorilor mobiliare înregistrate la Oficiul de E viden ță
a Valorilor Mobiliare inclusiv când sunt determinat e de fuziunea emitentului; atunci când
CNVM constat ă c ă exist ă concentrare excesiv ă a de ținerii de valori mobiliare înregistrate, ceea
ce conduce la sc ăderea interesului public sub nivelul ce justific ă men ținerea înregistr ării; la
cererea justificat ă a emitentului; înc ălcarea grav ă sau repetat ă de c ătre emitent a legii sau
normelor considerate a fi esen țiale pentru protec ția investitorilor.
Comisia Na țional ă a Valorilor Mobiliare prezint ă Parlamentului un raport anual de
activitate.
Potrivit legii, valorile mobiliare sunt instrumente negociabile emise în form ă material ă
sau eviden țiate prin înscrisurile în cont, care confer ă de țin ătorilor drepturi patrimoniale asupra
emitentului, conform legii și în condi țiile specifice de emisiune a acestora. Emisiunea es te
opera țiunea prin care valori mobiliare sunt oferite pentr u subscrip ție investitorilor virtuali.
Investitor poate fi orice persoan ă care pe cont propriu cump ără, de ține și vinde valori mobiliare
fără a practica intermedierea ca fapt de comer ț.
Emitent este persoana juridic ă care se angajeaz ă la recunoa șterea și plata drepturilor
încorporate în instrumentul negociabil, conform cla uzelor stipulate în titlu și potrivit legii care
guverneaz ă. Este considerat ă emitent și persoana juridic ă angajat ă la procedura unei oferte
publice.
Valori mobiliare pot fi ac țiunile, obliga țiunile, precum și instrumentele financiare
derivate sau orice alte titluri de credit încadrate de Comisia Na țional ă a Valorilor Mobiliare în
aceast ă categorie.
Oferta public ă este propunerea f ăcut ă de un emitent, de c ătre investitori sau intermediari
pentru a vinde, a cump ăra, a transforma, a schimba sau a transfera prin or ice alt mod, valori
mobiliare sau drepturi aferente acestora, difuzat ă prin mijloace de informare în mas ă sau
comunicat ă pe alte c ăi, dar sub condi ția posibilit ății egale de acceptare din partea a minimum 100
de persoane nedeterminate în vreun fel de c ătre aceast ă propunere.
Oferta public ă este abordat ă prin prisma a dou ă categorii, cu strânse leg ături între acestea:

20 – oferta primar ă, ce are ca obiect valori mobiliare propuse de emit ent pentru a fi subscrise la
data emisiunii, cu scopul de a fi plasate pe pia ță ; poate fi f ăcut ă de c ătre emitent sau, în
numele acestuia, de c ătre o societate de valori mobiliare autorizat ă;
– oferta secundar ă, subsecven ța emisiunii, care are ca obiect un pachet de valori mobiliare
emise în prealabil și dobândite ini țial prin plasament privat; poate fi f ăcut ă de de țin ătorii
respectivelor valori mobiliare sau, în numele acest ora, de c ătre o societate de valori
mobiliare autorizat ă. Oferta public ă secundar ă poate fi de vânzare, de cump ărare și de
schimb de valori mobiliare.
Oferta public ă în care este implicat ă o societate de valori mobiliare autorizat ă, poate fi efectuat ă
pe dou ă c ăi:
– prin plasament garantat, adic ă prin contract încheiat cu un intermediar autorizat , prin care
acesta se angajeaz ă s ă subscrie sau s ă cumpere o cantitate de titluri în scopul de a le p lasa
pe pia ța valorilor mobiliare, cu obliga ția de a prelua pe cont propriu toate titlurile care nu
au fost plasate în condi țiile contractului;
– prin metoda celei mai bune execu ții posibile, caz în care societatea de valori mobil iare
autorizat ă ac ționeaz ă ca agent al ofertantului.
Agentul pentru valori mobiliare este o persoan ă fizic ă legal autorizat ă, care ac ționeaz ă ca
reprezentant exclusiv al unei societ ăți de valori mobiliare, execut ă ordine de vânzare și/sau
cump ărare de valori mobiliare sub numele și în contul acelei societ ăți.
Oferta public ă poate avea ca rezultat sau scop:
– dobândirea unei pozi ții de control, adic ă orice participare la capital care confer ă
de țin ătorului sau de țin ătorilor acesteia, ac ționând în mod concertat, cel pu țin o treime din
totalul drepturilor de vot în Adunarea General ă a emitentului, fie ea singur ă, fie împreun ă
cu voturile care ar putea fi ob ținute de de țin ătorul sau de țin ătorii respectivei particip ări,
ac ționând în mod concertat, prin conversiunea obliga țiunilor convertibile ori prin
exercitarea drepturilor aferente altor titluri subs crise de emitent și apar ținând de țin ătorului
respectivei particip ări la capital sau de țin ătorilor acestuia ac ționând în mod concertat;
– dobândirea unei pozi ții majoritare, adic ă orice participare la capital care confer ă
de țin ătorului sau de țin ătorilor acesteia ac ționând în mod concertat, fie mai mult de
jum ătate din drepturile de vot care dobândesc pozi țiile de control, fie drepturi de vot
suficiente pentru a revoca majoritatea membrilor Co nsiliului de Administra ție al
emitentului;
– preluarea, adic ă o tranzac ție sau o serie de tranzac ții cu valori mobiliare ce confer ă
persoanei sau grupului de persoane implicate, prin titlurile astfel dobândite, singur ă sau
împreun ă cu cele deja de ținute ori controlate, o pozi ție de control sau majoritar ă, cu
participare la capitalul emitentului.
Oferta public ă poate fi realizat ă printr-o societate de valori mobiliare autorizat ă ce
ac ționeaz ă ca agent al ofertantului. Dac ă sunt implicate ac țiuni admise la cota bursei de valori,
se execut ă în bursa de valori respectiv ă.
Oferta public ă de valori mobiliare este autorizat ă de c ătre Comisia Na țional ă a Valorilor
Mobiliare. La solicitarea ini țiatorului ofertei, Comisia poate dispensa de autori zare o ofert ă
public ă. Autorizarea ori acordarea dispensei se face pe ba za prospectului de ofert ă care cuprinde
elementele esen țiale ale tranzac ției în func ție de titlurile care reprezint ă obiectul tranzac ției și
toate informa țiile relevante cu privire la ofertant și la valorile mobiliare ce urmeaz ă a fi oferite
public, indiferent dac ă aceste informa ții sunt sau nu dintre cele supuse obliga ției legale de
publicitate, raportare sau înregistrare.
Termenul de valabilitate a ofertei publice de valor i mobiliare este cel stipulat de ofertant,
dar nu poate fi mai lung de 180 de zile, începând s ă curg ă de la data vizei Comisiei, iar în lipsa
de men țiune expres ă contrarie, de la data public ării ofertei.

21 Intermedierea de valori mobiliare este activitatea realizat ă de persoane autorizate, care
const ă în cump ărarea și/sau vânzarea de valori mobiliare sau drepturi afe rente ori care deriv ă din
acestea, precum și în opera țiuni accesorii sau conexe autorizate.
Intermediarul pentru valori mobiliare este persoana juridic ă autorizată s ă exercite
intermedierea de valori mobiliare cu titlu profesio nal, ca fapt de comer ț, pe cont propriu (dealer),
ori în contul unor ter ți (broker). Brokerul este intermediarul în opera țiunile de burs ă care
înlesne ște încheierea contractelor prin punerea în leg ătur ă a cump ărătorilor cu vânz ătorii, f ără a
între ține rela ții de durat ă cu partenerii.
Pentru serviciile prestate brokerul prime ște o prim ă de curtaj, reprezentând un anumit
procent din valoarea contractului încheiat.
Intermedierea de valori mobiliare se desf ăș oar ă de c ătre societ ăți de valori mobiliare, în
forma juridic ă de societate pe ac țiuni și obiect de activitate exclusiv intermedierea de va lori
mobiliare.
Societ ățile de valori mobiliare realizeaz ă activitatea de intermediere prin persoane fizice,
angaja ți sau reprezentan ți exclusivi, care ac ționeaz ă ca agen ți de valori mobiliare. Aceste
persoane fizice î și desf ăș oar ă activitatea în numele și în contul societ ății de la care au primit
ordine de tranzac ții și nu pot angaja în nume sau/ și pe cont propriu servicii de intermediere de
valori mobiliare. Pentru a se angaja în intermedier ea de valori mobiliare orice persoan ă fizic ă
trebuie s ă aib ă autoriza ție din partea Comisiei Na ționale a Valorilor Mobiliare.
Societ ățile de valori mobiliare și agen ții lor au obliga ția s ă asigure executarea prioritar ă a
ordinelor clien ților în cele mai bune condi ții existente pe pia ță , s ă nu concureze și nici s ă
manipuleze executarea ordinelor clien ților sau s ă determine executarea acestor ordine în condi ții
de pre ț și cost mai pu țin avantajoase pentru client decât prin intermediar sau pentru o persoan ă
implicat ă.
Societ ățile de valori mobiliare, agen ții lor pentru valori mobiliare și alte persoane
angajate profesional în intermedierea de valori mob iliare pot înfiin ța asocia ții profesionale având
drept obiect ridicarea standardelor profesionale a le intermedierii de valori mobiliare, stabilirea și
impunerea unor reguli de conduit ă și etic ă profesional ă, precum și organizarea și func ționarea
sistemelor de raportare și difuzare public ă a informa țiilor privind valori mobiliare tranzac ționate
de c ătre ace știa în afara burselor de valori.
O asemenea asocia ție profesional ă este Asocia ția Na țional ă a Societ ăților de Valori
Mobiliare din România, care prin Comisiile de Regle mentare, Strategie și Implementare, de
Arbitraj și Disciplin ă și de Supraveghere Pia ță , împreun ă cu speciali ști în domeniu au pus la
punct un proiect al “Regulilor de Practic ă Onest ă”, ce reprezint ă unul din elementele esen țiale în
vederea ob ținerii de c ătre ANSVM a Statului de organiza ție de autoreglare din partea Comisiei
Na ționale a Valorilor Mobiliare.
Legea nr. 52 din 1994 define ște bursa de valori ca institu ție public ă investit ă cu
personalitate juridic ă. Bursa de valori asigur ă publicului, prin activitatea intermediarilor
autoriza ți, sisteme, mecanisme și proceduri adecvate pentru efectuarea continu ă, ordonat ă,
transparent ă și echilibrat ă a tranzac țiilor cu valori mobiliare. Aceasta constituie pia ța oficial ă și
organizat ă pentru negocierea valorilor mobiliare admise la co t ă, oferind economiilor investite în
ele garan ție moral ă și securitate financiar ă prin m ăsurarea continu ă a lichidit ății respectivelor
valori mobiliare.
Bursele de valori se înfiin țeaz ă prin decizie a CNVM, numai dup ă ce minimum 5
societ ăți de valori mobiliare au solicitat și primit autoriza ția de negocieri la burs ă.
Prin decizia de înfiin țare:
– se stabile ște sediul bursei de valori;
– se atribuie locul în care va func ționa;
– se afecteaz ă mijloacele ini țiale pentru constituire. Resursele pentru dot ările materiale
ini țiale pentru deschiderea și func ționarea burselor de valori în primul an de activita te se aloc ă de

22 la bugetul statului, și se vor recupera de la bursa de valori începând c u al treilea an de
func ționare, în termen de trei ani.
– se fixeaz ă termenele pentru formarea organelor de conducere și administrare;
– se nume ște comisarul general al bursei de valori, pentru un mandat de 5 ani. Func ția de
comisar general al bursei de valori este asimilat ă celei de director general în Comisia Na țional ă a
Valorilor Mobiliare. Supravegherea și controlul bursei de valori au ca obiect administr area și
func ționarea, regimul opera țiilor și disciplina societ ăților de valori mobiliare. Ele se exercit ă
nemijlocit și permanent de c ătre Comisarul general al bursei de valori.
În cadrul fiec ărei burse de valori se instituie Asocia ția Bursei. Se formeaz ă și
func ționeaz ă pe baza comunit ății și complementarit ății de interese ale membrilor cu privire la
administrarea Bursei și la asigurarea exactit ății continue, ordonate, eficiente, echitabile și
transparente a tranzac țiilor cu valori mobiliare înscrise la cota Bursei, în condi ții de protec ție a
investi țiilor.
Membri ai Asocia ției Bursei sunt societ ăți de valori mobiliare autorizate s ă negocieze în
respectiva burs ă de valori. Calitatea de membru este dobândit ă de la data înscrierii societ ății de
valori mobiliare interesate, pe baza autoriza ției de negociere în burs ă în registrul de asocia ți.
Asocia ția Bursei ține adun ări generale ordinare (de 2 ori pe an) și extraordinare (de câte
ori este nevoie, convocate la cererea a cel pu țin 1/3 din totalul membrilor asocia ției sau
Comitetului Bursei). Adunarea general ă este reglementar constituit ă în prezen ța a jum ătate plus
unu din num ărul total al membrilor asocia ției. Fiecare membru are un vot. Deciziile se iau cu
majoritate absolut ă a voturilor membrilor prezen ți.
Atribu țiile adun ării generale: adopt ă și modific ă regulamentul asocia ției, care se aprob ă
de CNVM; alege membrii în Comitetul Bursei; aprob ă bugetul Bursei prezentat de Comitetul
Bursei; aprob ă bilan țul Bursei prezentat de Comitetul Bursei și înso țit de raportul cenzorilor,
desemneaz ă 3 cenzori ai bursei pentru un mandat de 5 ani și persoanele ce urmeaz ă s ă fie
înscrise pe lista de arbitri ai Camerei de Arbitrar e a Bursei; adopt ă propuneri cu privire la
func ționarea bursei, pe care le înainteaz ă Comitetului Bursei;
Conducerea Bursei de valori este încredin țat ă Comitetului Bursei, ales de Asocia ția
Bursei, pentru un mandat de 5 ani și compus din 5-9 membri. Membrii ale și ai comitetului bursei
se valideaz ă individual de c ătre CNVM înainte de a intra în exerci țiul mandatului și trebuie s ă
îndeplineasc ă anumite condi ții de eligibilitate. Dup ă validare, membrii Comitetului Bursei aleg
dintre ei un pre ședinte și doi vicepre ședin ți.
Printre atribu țiile Comitetului Bursei se num ără urm ătoarele:
– nume ște și demite Directorul General al Bursei de valori;
– adopt ă și modific ă regulamentul de organizare și func ționare a bursei de valori și
regulamentele privind opera țiunile de burs ă;
– adoptă proiectul de buget al bursei, pe care-l supune apr ob ării Asocia ției Bursei;
– prezint ă și supune aprob ării Asocia ției Bursei bilan țul înso țit de raportul cenzorilor;
– stabile ște nivelele și plafoanele comisioanelor și tarifelor de practicat în burs ă;
– stabile ște garan țiile ce trebuie constituite de intermediarii în bur s ă și agen ții lor pentru a
asigura lichidarea integral ă și la scaden ță a tranzac țiilor cu valori mobiliare negociate în
burs ă, precum și regimul de utilizare și reconstituire a respectivelor garan ții;
– vegheaz ă la respectarea legii, a reglement ărilor bursei de c ătre intermediarii în burs ă și
agen ții lor și de c ătre întreg personalul bursei de valori și dispune m ăsurile corespunz ătoare.
Bursa de valori este administrat ă de Directorul general, numit pentru un mandat de 5 ani
de Comitetul Bursei. Personalul angajat de bursele de valori are statutul legal al func ționarilor
publici. Bursa de valori dobânde ște personalitate juridic ă la data confirm ării de c ătre Comisia
Na țional ă a Valorilor Mobiliare a Directorului general al ac esteia. Suspendarea activit ății unei
burse de valori sau dizolvarea pot fi decise numai de c ătre CNVM. Prin decizia de dizolvare a
unei burse de valori se desemneaz ă și lichidatorii, care pot încheia numai actele jurid ice și
dispune numai opera țiile necesare lichid ării patrimoniale a bursei de valori dizolvate. Prod usul

23 net al lichid ării se preia de Comisia Na țional ă a Valorilor Mobiliare și se aliniaz ă scopurilor
acesteia, sau este dat altei burse de valori ce se înfiin țeaz ă. Personalitatea juridic ă a bursei de
valori dizolvate înceteaz ă la data depunerii bilan țului de lichidare la Comisia Na țional ă a
Valorilor Mobiliare.
În sec țiunea a II-a a capitolului consacrat bursei de valo ri sunt abordate opera țiunile de
burs ă. Prin opera țiuni de burs ă se în țeleg toate negocierile f ăcute în burs ă în cursul ședin țelor
bursiere și înregistrate conform regulamentelor de opera țiuni bursiere. Orice opera țiune de burs ă,
regulat efectuat ă și înregistrat ă, este act de comer ț și d ă na ștere unei obliga ții valabile c ăreia nu i
se poate opune excep ția de joc.
Negocierea și încheierea de tranzac ții într-o burs ă de valori se face numai de c ătre
societ ățile de valori mobiliare membre ale Asocia ției Bursei, prin agen ții lor regulat autoriza ți.
Cota bursei de valori , în general, reprezint ă partea cu care o persoan ă fizic ă sau juridic ă
contribuie la constituirea unui fond, la efectuarea unei cheltuieli comune, sau care îi revine în
urma repartiz ării rezultatelor financiare etc. Cota bursei reprez int ă nivelul cursului la burs ă,
respectiv un tabel realizat dup ă închiderea opera țiilor zilnice, publicat în pres ă, unde se
men ționeaz ă pre țurile (cursul) și denumirea tuturor valorilor mobiliare care se neg ociaz ă la
respectiva burs ă.
În tranzac țiile bursiere se utilizeaz ă și no țiunile cotare și cota ție.
Cotarea const ă în stabilirea cursului valutelor str ăine, a hârtiilor de valoare și a pre țului
mărfurilor la burs ă. De exemplu, cotarea obliga țiunilor presupune stabilirea pre țurilor de burs ă a
obliga țiunilor și publicarea lor în buletinul de cotare.
Cota ție înseamn ă determinarea și publicarea cursului (pre țului) pie ței valutare pe baza
evolu ției cererii și ofertei.
Cotarea poate fi:
– cert ă (indirect ă), când se arat ă suma variabil ă în moned ă str ăin ă ce se cere a fi pl ătit ă
pentru a ob ține o unitate monetar ă na țional ă;
– incert ă (direct ă), când arat ă suma variabil ă (cota) în moned ă na țional ă pl ătit ă pentru
cump ărarea unei unit ăți monetare str ăine.
Cota ția de burs ă înseamn ă:
– cursurile valutare dintr-o anumit ă zi și pe o anumit ă pia ță financiar ă;
– cursul ac țiunilor diferitelor societ ăți pe ac țiuni sau a titlurilor de stat, la o anumit ă
burs ă la deschiderea sau la închiderea ședin ței bursiere;
– pre țurile mondiale ale unor m ărfuri, stabilite la bursele de m ărfuri, într-o anumit ă zi,
în func ție de cerere și ofert ă.
Legal sunt admise ca obiect al tranzac țiilor bursiere numai valorile mobiliare înscrise la
cota bursei de valori. De la aceasta regul ă sunt exceptate tranzac țiile dispuse prin hot ărâri
judec ătore ști și cele determinate prin reglement ări ale Comisiei Na ționale a Valorilor Mobiliare.
Bursele de valori pot înscrie la cotare numai valor i mobiliare înregistrate la Oficiul de Eviden ță a
Valorilor Mobiliare.
Admiterea la cot ă a unei emisiuni de valori mobiliare se extinde asu pra tuturor valorilor
mobiliare de acela și tip sau clas ă ale emitentului respectiv, care sunt în circula ție la data
înscrierii.
Retragerea de la cot ă a valorilor mobiliare înscrise la cota bursei de v alori se face odat ă
cu radierea înregistr ării lor în Oficiul de Eviden ță a Valorilor Mobiliare.
Tranzac țiile cu valori mobiliare înscrise la cot ă și efectuate de c ătre societ ățile autorizate
se deconteaz ă obligatoriu prin sistemul de decontare al bursei d e valori, dac ă nu este în func țiune
un sistem centralizat de compensare și lichidare a tranzac țiilor cu valori mobiliare.
Comisia Na țional ă a Valorilor Mobiliare adopt ă Regulamentul de procedur ă al Camerei
arbitrale. Solu ționarea diferendelor între intermediare, între soci et ățile de valori mobiliare și
agen ții lor, între agen ți și cele între clien ți și intermediari se face de Camera arbitral ă a bursei de

24 valori. Dac ă nu se apeleaz ă la arbitrajul organizat de Camera arbitral ă p ărțile pot recurge la
arbitrajul ad-hoc.
Capitolul al VI-lea al legii analizate precizeaz ă că investitorii au dreptul de acces la
informa ție cert ă, corect ă, suficient ă și f ăcut ă public ă la momentul oportun privind valorile
mobiliare, emiten ții lor și activitatea acestora pe pia ță .
Protec ția investitorilor se asigur ă prin anumite forme, cum sunt:
– raportul anual al emiten ților de ac țiuni sau de alte valori mobiliare oferite public
înregistra ți la Oficiul de Eviden ță a Valorilor Mobiliare, distribuit investitorilor prin publicare și
prin alte mijloace adecvate la o dat ă anterioar ă adun ării generale a ac ționarilor;
– rapoarte semestriale necertificate, elaborate, dist ribuite și prezentate de emiten ții de
valori mobiliare înregistra ți la Oficiul de Eviden ță a Valorilor Mobiliare;
– informarea de îndat ă a investitorilor despre apari ția unor evenimente importante.
Eveniment important înseamn ă apari ția oric ărei împrejur ări privind unul sau mai mul ți emiten ți
de valori mobiliare ori referitoare la una sau mai multe emisiuni sau tipuri de valori mobiliare
care, f ăcute publice, ar putea influen ța semnificativ asupra pre țului și altui aspect al evolu ției de
pia ță a respectivelor valori mobiliare.
– distribuirea în mod clar și la timp c ătre investitori și bursele de valori a informa ției
furnizate de eviden ța tranzac țiilor la toate societ ățile de valori mobiliare.
Situa țiile financiare ale tuturor emiten ților de valori mobiliare aflate sub inciden ța acestei
legi, precum și ale oric ărei persoane juridice supuse autoriz ării, supravegherii sau controlului
Comisiei Na ționale a Valorilor Mobiliare vor fi elaborate în co nformitate cu principiile contabile
și în concordan ță cu cerin țele specifice cerute de CNVM. Situa țiile financiare anuale vor fi
verificate și certificate de cenzori externi independen ți, înregistra ți la CNVM.
Comisia Na țional ă a Valorilor Mobiliare autorizeaz ă prestarea cu titlu profesional, c ătre
public, de servicii de consultan ță de plasament în valori mobiliare, de c ătre persoane fizice sau
juridice. Prestarea autorizat ă de servicii de consultan ță în plasament în valori mobiliare include
analiza valorilor mobiliare, servicii de selectare a portofoliului, servicii de evaluare, precum și
activit ăți de publicare.
Prestarea de servicii exclude acceptarea, prelucrar ea, executarea și decontarea ordinelor
clien ților, de a dobândi și înstr ăina valori mobiliare, inclusiv de ținerea de disponibilit ăți b ăne ști
sau valori mobiliare pe contul clien ților lor.
Activit ățile de compensare a tranzac țiilor cu valori mobiliare și de depozitare a valorilor
mobiliare se realizeaz ă sub supravegherea Comisiei Na ționale a Valorilor Mobiliare, de c ătre
persoane juridice autorizate înfiin țate ca societ ăți comerciale pe ac țiuni (cu ac țiuni nominative) și
anumite societ ăți comerciale de compensare și depozitare colectiv ă de valori mobiliare.
Aceste societ ăți au ca obiect de activitate: decontarea tranzac țiilor cu valori mobiliare,
păstrarea în siguran ță a valorilor mobiliare, transferul propriet ății asupra acestora și serviciile de
înregistrare și plat ă a valorilor mobiliare, precum și orice opera țiuni conexe.
Ac ționari ai societ ăților comerciale de compensare și depozitare colectiv ă de valori
mobiliare pot fi: b ăncile, alte institu ții de credit, bursele de valori, societ ățile de valori mobiliare
autorizate, societ ățile de asigur ări, societ ățile comerciale emitente de valori mobiliare, alte
persoane juridice.
În capitolul al X-lea al Legii nr. 52 din 1994 sunt prev ăzute r ăspunderile și sanc țiunile
disciplinare și administrative ce se aplic ă de c ătre Comisia Na țional ă a Valorilor Mobiliare
pentru fapte care nu sunt prev ăzute de legea penal ă ca infrac țiuni. Sanc țiunile prev ăzute de lege
sunt: amenda, retragerea autoriza ției, anularea autoriza ției, interzicerea temporar ă sau definitiv ă,
pentru persoanele fizice sau juridice, a intermedie rii de valori mobiliare pentru o categorie,
pentru unele sau pentru toate categoriile de opera țiuni pe care aceasta le include. Contraven țiile
la prevederile Legii privind valorile mobiliare și bursele de valori se prescriu în termen de trei
ani, începând s ă curg ă de la data s ăvâr șirii faptei.

25 Legea d ă un termen de 120 de zile de la înfiin țarea Comisiei Na ționale a Valorilor
Mobiliare pentru elaborarea de c ătre aceasta a reglement ărilor necesare pentru punerea în
aplicare a prevederilor legii. Totodat ă se precizeaz ă înc ă o dat ă obligativitatea elabor ării,
prezent ării și public ării situa țiilor financiare în concordan ță cu principiile contabilit ății și
supunerii lor cenzorilor externi independen ți pe baza standardelor uniforme de control.
Una din ultimele preciz ări ale Legii se refer ă la încetarea activit ății Agen ției Valorilor
Mobiliare, organ înfiin țat prin Ordonan ța Guvernului nr. 18 din 26 august 1993, ce va fi pr eluat ă
împreun ă cu personalul operativ de c ătre nou înfiin țata Comisie Na țional ă a Valorilor Mobiliare.
Pentru completarea cadrului juridic al desf ăș ur ării opera țiunilor financiare și venind în
întâmpinarea prevederilor Legii privind valorile mo biliare și bursele de valori, Comisia Na țional ă
a Valorilor Mobiliare redacteaz ă și public ă în Monitorul Oficial al României nr. 37 din 1995 u n
Regulament privind oferta public ă de valori mobiliare. Acest regulament stabile ște modalit ățile
prin care un emitent de valori mobiliare poate ob ține fonduri – fie prin majorarea capitalului
social, fie prin atragerea unui capital de împrumut – și asigur ă cadrul legal pentru o bun ă
informare a publicului larg asupra societ ăților în care acesta dore ște s ă investeasc ă. Prevederile
acestui act normativ abrog ă prevederi anterioare din Regulamentul privind ofer ta public ă de
vânzare de valori mobiliare, adoptat de CNVM prin O rdinul nr. 1 din 11 octombrie 1994.
Regulamentul este conceput în cinci capitole și tot atâtea anexe. Primul capitol,
cuprinzând dispozi ții generale, define ște termenii utiliza ți în acest act normativ. Capitolul al II-
lea aduce preciz ări în ceea ce prive ște realizarea ofertei publice, define ște societatea deschis ă și
societatea închis ă. În partea a treia a Regulamentului sunt adoptate norme privind promovarea și
derularea ofertei publice de vânzare de valori mobi liare (autorizare, prospectul de emisiune,
intermedierea valorilor mobiliare emise, publicitat ea etc.). Capitolul al IV-lea este dedicat
răspunderilor și sanc țiunilor ce se aplic ă în caz de înc ălcare a legii și face trimitere la capitolul X
din Legea nr. 52 din 1994. În ultima parte se preci zeaz ă obligativitatea prevederilor
Regulamentului pentru toate societ ățile deschise, precum și pentru toate persoanele implicate
într-o ofert ă public ă.
În anex ă sunt prezentate con ținutul prospectului de ofert ă public ă: date generale
men ționate pe coperta prospectului de ofert ă public ă, informa ții despre emitent, informa ții
privind activitatea emitentului, elemente informa ționale privind oferta public ă, precum și alte
informa ții de form ă și con ținut; modelul autoriza ției emise de Comisia Na țional ă a Valorilor
Mobiliare privind oferta public ă de vânzare a valorilor mobiliare. Tot în anex ă este derulat și
programul unei oferte publice din faza preg ătirii acesteia, apoi faza premerg ătoare autoriz ării
prospectului de c ătre CNVM, desf ăș urarea ofertei publice (distribu ția) și faza de raportare a
închiderii ofertei. Sunt descrise mai pe larg meto dele de intermediere și contractele aferente.
Se precizeaz ă c ă stabilirea societ ății de valori mobiliare implicate în intermedierea u nei
oferte publice și a marjei de intermediere ce îi revine se face cu ajutorul a dou ă metode:
– negocierea, recomandat ă în cazul emisiunilor de ac țiuni și obliga țiuni f ăcute de
societ ăți comerciale.
– licita ția, în cazul emisiunilor de valori mobiliare f ăcute de institu ții ale administra ției
publice centrale și locale și de regii autonome.
Intermedierea poate fi f ăcut ă în una dintre urm ătoarele modalit ăți:
♦ “Plasament garantat”, în baza Contractului de garan tare a plasamentului, societatea de
valori mobiliare cump ără valorile mobiliare de la ofertant la un pre ț stabilit de comun acord –
pre ț de emisiune sau subscriere – și le revinde la pre țul de vânzare, majorat cu marfa de
intermediere. În scopul reducerii riscului, societa tea de valori mobiliare poate constitui un
sindicat de intermediere din mai multe societ ăți de valori mobiliare care vor participa la
cump ărarea și distribuirea ofertei. În scopul cre șterii num ărului investitorilor poten țiali,
managerul sindicatului de intermediere poate organi za un grup de vânzare(re țea de sucursale,
filiale și agen ții pentru distribuirea valorilor mobiliare).

26 ♦ “Metoda celei mai bune execu ții”, în baza unui contract de plasament intermediat ,
societatea de valori mobiliare se angajeaz ă s ă distribuie c ătre public maximul posibil din valorile
mobiliare primite, dar nu se oblig ă în nici un fel s ă le preia în nume propriu. Profitul societ ății de
intermediere este stabilit prin contract, pe baz ă de comision.
♦ Metoda “Totul sau nimic”. Societatea de valori mobi liare se oblig ă la vânzarea
integral ă a p ărții din oferta care i-a fost încredin țat ă pe baza de contract. În cazul în care
societatea de valori mobiliare plaseaz ă integral oferta public ă încredin țat ă încaseaz ă marja de
intermediere. În caz contrar, înapoiaz ă ofertantului valorile mobiliare și nu are dreptul la nici o
compensa ție pentru cheltuielile efectuate.
♦ Metoda “Stand-by”. Societatea comercial ă emite ac țiuni c ătre ac ționarii existen ți prin
utilizarea drepturilor de preemp țiune și apeleaz ă la serviciile unei societ ăți de valori mobiliare
pentru plasarea pe pia ță a p ărții r ămase nesubscrise de c ătre ac ționarii existen ți. Emitentul
pl ăte ște un comision societ ății de valori mobiliare în schimbul c ăruia aceasta din urm ă se oblig ă
să cumpere toate ac țiunile r ămase nesubscrise dup ă expirarea termenului de exercitare a dreptului
de preemp țiune.
♦ Metoda “Plasament asigurat”, se recomand ă în plasamentul de obliga țiuni. Societatea
de valori mobiliare ofer ă emitentului de obliga țiuni un pre ț ferm de cump ărare pentru un anumit
num ăr de obliga țiuni cu o anumit ă scaden ță și dobând ă, pe care ulterior le va vinde la un pre ț
mai bun.
♦ Metoda “Licita ție olandez ă”. Ofertantul sau societatea de valori mobiliare re duce
succesiv pre țul de vânzare pân ă când întreaga ofert ă este subscris ă.
♦ Metoda “Licita ție competitiv ă” se recomand ă pentru distribuirea de obliga țiuni.
Metoda se bazeaz ă pe tehnica licita ției publice în plic, și const ă în specificarea pre țului și a
condi țiilor oferite de societate de valori mobiliare pent ru cump ărarea întregii emisiuni. Licita ția
este câ știgat ă de societatea de valori mobiliare care se ofer ă s ă cumpere emisiunea la cel mai mic
cost net din punctul de vedere al emitentului.
În ultima parte a anexei, la Regulament sunt prezen tate cerin țele raportului privind
rezultatele ofertei publice de vânzare de valori mo biliare.
Prin Legea nr. 52 din 7 iulie 1994 privind valorile mobiliare și bursele de valori și prin
ordinele ulterioare ale organului ce guverneaz ă pia ța financiar ă româneasc ă – Comisia Na țional ă
a Valorilor Mobiliare, precum și alte acte normative, s-a stabilit cadrul juridic și institu țional
pentru dezvoltarea pie ței de capital în România.

În concluzie , bursa este o institu ție caracteristic ă ță rilor cu economie de pia ță , înfiin țat ă pe baz ă
de lege și supravegheat ă de stat, cu scopul încheierii de tranzac ții cu valori publice și private, m ărfuri,
monede, devize, închirieri de nave și acoperirea riscurilor. Bursele sunt pie țe libere, organizate,
reprezentative și simbolice. Bursele sunt institu ții indispensabile bunei func țion ări a economiei de pia ță ,
constituind locul unde se concentreaz ă un volum mare de informa ții cu caracter economic, financiar și
politic.

Cuvinte cheie:
• Burs ă;
• Burse generale;
• Burse specializate;
• Valori mobiliare;
• Emitent;
• Ofert ă public ă;
• Agent pentru valori mobiliare;
• Intermediar pentru valori mobiliare.

27 Teste de control și autoevaluare:

1. Care sunt modalit ățile în care poate fi definit ă bursa?
2. Care sunt criteriile dup ă care se clasific ă bursele?
3. Cum se împart bursele specializate?
4. Care sunt caracteristicile burselor?
5. Care sunt cele mai importante premise care stau la baza definirii rolului burselor?
6. În ce const ă caracterul de pia ță liber ă al bursei?
7. În ce const ă caracterul de pia ță organizat ă al bursei? Cum se realizeaz ă organizarea bursei?
8. Din ce motiv bursa este o pia ță reprezentativ ă?
9. În ce const ă caracterul simbolic al pie ței bursiere?
10. Care sunt modalit ățile prin care se poate face intermedierea ?

28
CAP. 3. STRUCTURI ORGANIZATORICE ALE BURSEI

Rezumat
Capitolul al treilea prezint ă structurile organizatorice ale bursei (membrii bur sei de
mărfuri și valori, comitetul de conducere al bursei, casa de clearing, agen ții de burs ă, camera
sindical ă, comisia de organizare a bursei), modul lor de org anizare și rolul lor în cadrul
institu ției.

3.1. Membrii bursei de m ărfuri și valori

Membri ai burselor pot fi:
– băncile și institu țiile financiare;
– marile firme industriale;
– companiile comerciale;
– agen ții de schimb.
Num ărul membrilor de burs ă este limitat la 30-40 de firme. Cooptarea unui nou membru
se poate face numai prin eliberarea unui loc, în ur ma retragerii sau falimentului unui titular.
Capitalul bursei se constituie prin emisiunea de ac țiuni denumite “certificate de burs ă”.
Spre deosebire de ac țiunile obi șnuite, aceste certificate nu confer ă dreptul la încasare de
dividende, ci numai de participare la tranzac ții.
De aceea fiecare membru al bursei trebuie s ă de țin ă cel pu țin un astfel de certificat, la
care se adaug ă o anumit ă sum ă de bani, depus ă cu titlul de cau țiune pentru garantarea obliga țiilor
asumate prin efectuarea de tranzac ții.
La bursa de valori (de efecte, ac țiuni și schimb) pot fi membri ai bursei:
– băncile, reprezentate prin unul din directorii lor, b ancherii sau persoanele care au
firm ă comercial ă înscris ă și efectueaz ă opera țiuni în leg ătur ă cu bursa în mod obi șnuit;
– societ ățile care au titlurile înscrise la cota oficial ă, prin reprezentantul acestora;
– agen ții oficiali care fac parte de drept din asocia ția bursei.
La bursa de m ărfuri membri plini pot fi:
– comercian ții sau industria șii cu firma înscris ă și agricultorii care fac în mod obi șnuit
negocieri cu caracter de burs ă;
– mijlocitorii oficiali ai bursei respective, care nu au dreptul s ă aleag ă și s ă fie ale și.
Calitatea de membru plin al bursei se ob ține pe baz ă de cerere scris ă. Cererile respective
se examineaz ă de o comisie compus ă din pre ședintele Camerei de Comer ț, pre ședintele
Comitetului bursei sau un membru din Comitet, un de legat al asocia ției b ăncilor, sindicul bursei
și comisarul Guvernului.
Aceast ă comisie poate respinge sau admite cererea înaintat ă de firma solicitant ă.
Decizia comisiei se ia cu o majoritate absolut ă a membrilor și este definitiv ă.
Dup ă constituirea asocia ției, admiterea de noi membri se face de c ătre aceast ă asocia ție
convocat ă de adunarea general ă. Hot ărârea se adopt ă pe baz ă de vot secret cu majoritate și dup ă
o prealabil ă afi șare în sala bursei cu trei zile înainte de ședin ță .
Pentru a deveni membri plini, firmele și societ ățile în cauz ă trebuie s ă fie recomandate de
către doi membri existen ți și s ă se ocupe cu activit ăți specifice bursei respective. Se prevede ca
aceste firme s ă încheie cu bursa un acord conform prevederilor s tatutare. Calitatea de membru
plin nu este personal ă, ci ea se atribuie firmei pe care o reprezint ă unul din directori sau al ți
împuternici ți.
Admiterea unei firme la burs ă se face dacă aceasta îndepline ște urm ătoarele condi ții:
– informarea publicului, adic ă necesitatea respect ării stricte a normelor impuse de
autoritatea pie ței;

29 – performan țe reale și constante, adic ă disfunc țiunile, insuccesele, pierderile au ecou
direct în burs ă, afectând negativ imaginea firmei;
– asumarea riscului pierderii controlului, adic ă firma poate face obiectul unei oferte
publice de cump ărare din partea ter ților.
Avantajele pe care le au firmele admise la burs ă sunt:
– notorietatea – publicitate implicit ă și permanent ă în cercurile de afaceri și în rândul
publicului, în țar ă și în str ăin ătate;
– mobilizarea de capital – acces la resursele financi are, la un cost mai redus și utilizarea
unei game largi de produse bursiere;
– consolidarea financiar ă – se permite consolidarea și separarea grupului de investitori
pe termen lung de cei minoritari sau de investitori de conjunctur ă;
– cointeresarea angaja ților – asocierea salaria ților la dezvoltarea afacerii prin distribuire
de ac țiuni.
3.2. Comitetul de conducere al bursei

Membrii plini ai bursei sunt autoriza ți s ă-și numeasc ă reprezentan ți care s ă negocieze și
să încheie contracte în numele lor. Ace ști reprezentan ți se autorizeaz ă de comitetul bursei. Dac ă
ace ști reprezentan ți sunt accepta ți, numele lor se înscrie în lista reprezentan ților autoriza ți și se
public ă într-un ziar de specialitate.
Membrii plini pl ătesc o cotiza ție fix ă sau o sum ă care se aprob ă de comitetul bursei de
obicei la 1 ianuarie al fiec ărui an. Firmele care nu achit ă aceste sume sunt revocate din calitatea
de membru. Pierderea calit ății de membru aduce dup ă sine excluderea sa din toate drepturile și
privilegiile de care ar putea beneficia.
Potrivit reglement ărilor din diverse ță ri, excluderea din calitatea de membru al asocia ției
bursei se pronun ță de c ătre comitetul bursei cu majoritate de voturi și în urm ătoarele condi ții:
– când în orele oficiale de burs ă se negociaz ă valori neînscrise în cot ă sau m ărfuri
neadmise;
– când nu se execut ă angajamentele luate din opera țiuni de burs ă;
– cei care se declar ă falimentari și cei care absenteaz ă repetat de la îndeplinirea
obliga țiilor de serviciu;
– când nu se aplic ă sau nu se respect ă legile, regulamentele și dispozi țiile bursei sau
când tulbur ă ordinea sau ofenseaz ă demnitatea institu ției.
De asemenea, pierderea calit ății de membru poate fi temporar ă și în acest caz poate fi
ridicat ă cu aprobarea comitetului atunci când cauzele care au determinat-o au disp ărut.
Excluderea total ă sau temporar ă se afi șeaz ă de obicei în sala bursei și se comunic ă și celorlalte
burse din țară.
Comitetul de conducere al bursei se compune din me mbri ai bursei și este numit “Board
of Manage” sau “Board of Directors” în S.U.A. sau “ Comission de la Bourse” în Fran ța.
În cadrul comitetului se aleg un pre ședinte și mai mul ți vicepre ședin ți (5-7). Al ături de
ace știa, în cadrul comitetului se constituie mai multe comisii între care rolul cel mai important îl
au “Comisia pentru stabilirea cota țiilor de burs ă” și “Comisia tehnic ă”.
Comitetul bursei este organismul de conducere opera tiv ă, împuternicit cu reglementarea,
în limita normelor legale, a întregii func țion ări a bursei. Este format din reprezentan ți ale și ai
ac ționarilor, emiten ților de titluri și salaria ților. Are misiunea de a stabili regulamentul gener al,
condi țiile pentru admiterea (radierea) valorilor mobiliar e care se coteaz ă, fixeaz ă regulile
generale de gestiune a fondurilor de garan ție constituite la nivelul bursei.
Pentru serviciile prestate în favoarea agen ților economici, comitetul bursei percepe un
comision care îi permite acestui tip de societate s ă fie în toate ță rile foarte rentabil ă.
Atribu țiile comitetului de burs ă sunt:
– organizarea și func ționarea burselor;

30 – reglementarea desf ăș ur ării tranzac țiilor;
– stabilirea și notarea cursurilor în lista oficial ă;
– solu ționarea litigiilor.

3.3. Casa de clearing a bursei

Dintre membrii bursei, firmele cu cel mai mare renu me și cea mai important ă pozi ție în
cadrul institu ției alc ătuiesc “Casa de clearing”, “Interna țional Commodity Clearing House”.
Rolul ei este de a garanta îndeplinirea de c ătre fiecare membru a obliga țiilor pe care și le
asum ă prin tranzac țiile încheiate.
Dup ă încheierea unei tranzac ții și consemnarea acesteia în contractul de burs ă, casa de
clearing verific ă exactitatea datelor și avizeaz ă valabilitatea tranzac ției.
Prin avizul dat, casa de clearing garanteaz ă executarea contractului, constituindu-se de
fapt în partea cealalt ă “atât pentru vânz ător cât și pentru cump ărător”. Ea li se substituie acestora
ca r ăspunz ător pentru neîndeplinirea obliga țiilor asumate de ei.
Func ționarea acestei case se bazeaz ă pe puterea financiar ă a firmelor componente și pe
garan țiile depuse de fiecare membru al bursei.
În condi țiile actuale este greu de imaginat func ționarea unei burse care organizeaz ă
tranzac ții futures în afara existen ței unui organism specific bursier numit casa de cle aring
(clearing house).
Rolul casei de clearing permite o mare flexibilitat e pentru încheierea, derularea și
executarea contractelor futures și options.
Interpunându-se sistematic între cump ărător și vânz ător, casa de clearing permite fiec ărui
operator s ă ias ă de pe pia ță atunci când vrea, f ără a trebui s ă reîntâlneasc ă persoana cu care a
încheiat contractul ini țial.
Casa de clearing garanteaz ă împreun ă cu membrii s ăi executarea contractelor și buna
finalizare a tranzac țiilor.
Existen ța unei case de clearing spore ște siguran ța tranzac țiilor și credibilitatea bursei.
Exist ă burse care nu au case de clearing cu personalitate juridic ă distinct ă, în schimb,
func ționeaz ă “departamente de compensare” care îndeplinesc acel ea și func ții și au acelea și
atribu ții.
Serviciile asigurate de casa de clearing sunt:
– activit ăți de înregistrare, compensare și finalizare a contractelor bursiere;
– opera țiuni bancare și de tezaurizare, de administrare a livr ărilor fizice;
– activit ăți/opera țiuni de prevenire (chiar suportare în unele cazuri) a riscurilor.
Casa de clearing:
– face marcarea la pia ță a contractelor futures;
– calculeaz ă cota țiile la m ărfurile tranzac ționate;
– calculeaz ă și actualizeaz ă marjele de garan ții;
– realizeaz ă deconturile necesare;
– întocme ște tablourile de risc pentru contracte la termen și determin ă fluctua țiile
minime și maxime ale acestora;
– asigur ă servicii de consultan ță în domeniul bursier.
Durata de via ță a unui contract este cuprins ă între prima zi în care este permis ă tranzac ția
unui contract pentru o activitate – scaden ță și ultima zi de tranzac ție pentru acel contract, care
este în preziua scaden ței sale.
Pe durata de via ță a unui contract, casa de clearing desf ăș oar ă patru mari activit ăți:
1. Calculul, perceperea și actualizarea marjelor de garan ție;
2. Înregistrarea contractelor încheiate și marcarea la pia ță a acestora în baza pre țului de
regularizare;

31 3. Realizarea decont ărilor necesare;
4. Înregistrarea și rezolvarea compens ărilor.
În general comitetul bursei și casa de clearing ap ără interesele membrilor bursei în timp
ce sarcina protej ării marelui public revine guvernului care î și creeaz ă institu ții specializate în
verificarea corectitudinii afacerilor. Sunt cunoscu te astfel de institu ții cu scop de protejare a
publicului: Commodity Futures Trading Commision în S.U.A., sau Bank of England în Anglia.
Membrii bursei efectueaz ă tranzac ții directe de vânzare a m ărfurilor proprii sau de cump ărare
pentru a-și satisface nevoile de aprovizionare sau interesele de profit.
Ei ac ționeaz ă în acela și timp și la ordinele altor firme partenere ca intermediari
profesioni ști, specializa ți în încheierea tranzac țiilor de burs ă. In acest scop, fiecare membru are
pe ring unul sau mai mul ți agen ți de burs ă prin care se încheie afaceri în interesul propriu sau al
partenerilor.

3.4. Agen ții de burs ă

Agen ții de burs ă sunt persoane care activeaz ă în cadrul bursei fie ca mandatari, fie în
nume și pe cont propriu.
Din punctul de vedere al rolului pe care ace știa îl joac ă în cadru pie ței se disting dou ă
mari categorii de profesioni ști, și anume:
a) speciali ști operativi;
b) speciali ști neoperativi.
a) Speciali știi operativi , particip ă efectiv la procesul de ini țiere, încheiere, executare și
control a tranzac țiilor de burs ă. Speciali știi operativi se caracterizeaz ă prin faptul c ă sunt
persoane fizice ce pot lucra independent sau ca ang aja ți; pot ac ționa în afara bursei ca liberi
profesioni ști și pe pie țe necotate și au un anumit statut socio-profesional, o profesiu ne distinct ă.
Ei sunt singurii abilita ți s ă realizeze efectiv opera țiunile impuse de încheierea și executarea
tranzac țiilor bursiere.
De regul ă, pentru a accede la statutul de agent de burs ă, o persoan ă trebuie s ă
îndeplineasc ă o serie de condi ții de eligibilitate (vârst ă, preg ătire și experien ță profesional ă,
eventual na ționalitate etc.) și s ă fie atestat ă ca atare de un organ competent (autoritatea de
supraveghere a pie ței, conducerea bursei de valori etc.).
Un agent de burs ă care ac ționeaz ă în incinta bursei poate fi: un membru al bursei, u n
membru al casei de compensa ție, un angajat al unui membru al bursei, un func ționar oficial (în
cazul burselor administra ției de stat), un angajat de burs ă sau acceptat de burs ă ca liber
profesionist.
Preg ătirea și comportamentul speciali știlor operativi difer ă în func ție de legisla ția
na țional ă, de statutul și regulamentul fiec ărei burse. Ace știa sunt:
– brokerii;
– dealerii.
Brokerii pot fi, la rândul lor:
– brokeri mandatari;
– brokeri independen ți.
Brokerul mandatar este un intermediar care lucreaz ă pe baz ă de comision ca
reprezentant al unei agen ții de brokeraj, apar ținând unui membru al bursei. Brokerul mandatar
lucreaz ă fie în spa țiul comercial (trade room), ca negociator, sub denu mirea de “broker de ring”
(floor broker), fie în agen ție.
Brokerii ac ționeaz ă ca mandatari pe baz ă de comision în numele și pe contul unui
membru al bursei sau al unei persoane din afara bur sei. Ordinele pe care le primesc brokerii de la
clien ții lor pot fi:

32 – ordine fixe sau limitate – prin care primesc mandatul de a încheia tranzac ții în
valoare limitat ă, atunci când cursul zilei atinge nivelul indicat, când cursul zilei se încadreaz ă
între limitele indicate sau înregistreaz ă o tendin ță de cre ștere sau sc ădere;
– ordine nelimitate care permit efectuarea tranzac țiilor la cursul zilei, indiferent de
nivelul acestuia;
– ordine “at best” sau “ aux mieux ” potrivit c ărora tranzac ția se încheie la cel mai bun
pre ț posibil;
– ordine de oprire a pierderii (stoop loss order), potrivit c ărora pozi țiile de vânzare
sau cump ărare sunt lichidate pentru a opri sau limita pier derea;
– ordine “good till cancelled” care sunt ordine variabile pân ă la revocare.
Brokerul independent dispune de firm ă proprie și lucreaz ă pe baza ordinului primit de
la brokerul mandatar sau direct de la agen ția de brokeraj, când brokerii angaja ți nu se afl ă în
incinta bursei sau când sunt suprasolicita ți.
Dealerii sunt comercian ți de burs ă ce lucreaz ă în nume și pe cont propriu. Spre deosebire
de brokeri, dealerii ac ționeaz ă pe cont propriu și risc propriu. Câ știgul lor rezult ă din diferen ța de
pre ț (curs) asupra c ăreia ei speculeaz ă. Dealerii au leg ături cu comitetul bursei prin intermediul
brokerilor.
b) Speciali știi neoperativi au atribu ții în ceea ce prive ște analiza, urm ărirea și facilitatea
tranzac țiilor bursiere. În aceast ă categorie intr ă:
– anali știi bursieri și
– func ționarii bursei.
Anali știi bursei desf ăș oar ă activit ăți de cercetare și evaluare a pie ței bursiere și furnizeaz ă
clien ților (investitorilor) informa ții și consultanță în leg ătur ă cu conjunctura financiar ă,
oportunit ățile de plasament, gestionarea afacerilor cu titluri etc. Ei pot lucra în cadrul agen țiilor
de brokeraj, în cadrul bursei sau în cadrul proprii lor societ ăți de consultan ță .
Func ționarii bursei sunt angaja ții bursei, cu sarcini de supraveghere, urm ărire și control
asupra modului în care se deruleaz ă opera țiunile în incinta bursei, precum și angaja ții care se
ocup ă cu transmiterea de informa ții și întocmirea de documente legate de procesul tranza c țional.
Tot activit ăți cu caracter neoperativ desf ăș oar ă și angaja ții organelor de supraveghere a
pie ței, personalul societ ăților de burs ă din compartimentele func ționale, lucr ătorii din serviciile
de rela ții publice, secretariat etc. ale agen ților pie ței financiare.
3.5. Alte organe specifice bursei

Camera sindical ă este alc ătuit ă din agen ți speciali ști de schimb și este responsabil ă de
corectitudinea func țion ării pie ței. Ea are dreptul s ă întrerup ă o cotare dac ă estimeaz ă c ă nu se
mai respect ă condi țiile unei libere concuren țe între cerere și ofert ă.
O alt ă atribu ție a Camerei sindicale este publicarea zilnic ă a cotei (cursului) oficiale.
Camera sindical ă este reprezentat ă printr-un șef care poart ă numele de sindic. Sindicul și agen ții
de schimb au rolul de tehnicieni și de consilieri, f ăcând permanent dovada c ă știu s ă dinamizeze
pia ța. Ei trebuie s ă realizeze în permanen ță și un studiu asupra tendin țelor și evolu ției probabile a
activit ății bursiere.
În aceast ă activitate un rol important îl au a șa numi ții “actuaires” – profesioni știi din
spatele zgomotului bursei, pu țin cunoscu ți de marele public, dar care sunt foarte aprecia ți de
bănci și bineîn țeles de agen ții de schimb.
Ace ști speciali ști sunt ni ște adev ăra ți matematicieni ai finan țelor, cunosc ători în ale
statisticii și probabilit ăților. Sarcina lor principal ă const ă în a determina caracteristicile
împrumuturilor sub form ă de obliga țiuni. Ei stabilesc rata dobânzilor acordate titluri lor de
valoare sau diverse modalit ăți de rambursare. Ei sunt speciali ști în coordonarea și gestiunea
portofoliilor obliga țiunilor întrucât acestea sunt de diverse tipuri, ia r evolu ția ratelor acestora este

33 complex ă. Rolul lor este de asemenea de a prevedea eroziune a monetar ă și de a face alegerea
potrivit ă între diferite valori financiare.
Comisia de organizare a bursei (COB) este organismul care dezvolt ă și amelioreaz ă
informa țiile puse la dispozi ție ac ționarilor, cu scopul de a evita ca emisiunile de va lori mobiliare
fără drept preferen țial s ă conduc ă la o devalorizare a titlurilor deja de ținute de c ătre ac ționari.
Comisia de organizare a bursei recomand ă celor care emit valorile mobiliare s ă respecte anumite
principii:
a) să ac ționeze în a șa fel încât modalit ățile de realizare a opera țiunii s ă nu aib ă ca efect
îndep ărtarea de la posibilitatea subscrierii, a ac ționarilor care doresc s ă participe; în
acest mod, prioritatea asupra dreptului de subscri ere asupra întregii emisiuni este
lăsat ă ac ționarilor;
b) dac ă accesul la opera țiune nu este posibil, în special în cazul tran șelor internaționale,
se cere emiten ților s ă fixeze pre țul emisiunii, la un nivel practic egal cursului de
burs ă, în a șa fel încât s ă nu intervin ă nici o “diluare” a cursului titlurilor.
Acestea sunt doar dou ă din cazurile de interven ție prin care Comisia se str ăduie ște s ă
influen țeze într-un sens favorabil deciziile ac ționarilor minoritari. Dar COB dispune de asemenea
de numeroase alte mijloace de interven ție.
COB face eforturi pentru a ameliora situa ția creat ă ac ționarilor în cadrul societ ății,
intervenind în cazuri particulare care îi sunt semn alate sau pe care le descoper ă ea îns ăș i. Legea
dă Comisiei posibilitatea de a interveni pe lâng ă societate în favoarea ac ționarului. Aceast ă
capacitate de interpunere se exercit ă în diferite maniere:
a) COB este abilitat ă s ă primeasc ă din partea tuturor celor interesa ți reclama ții, peti ții
sau plângeri, al c ăror obiect intr ă în competen ța sa și s ă le dea cursul în solu ționare; ea exercit ă,
în asemenea situa ții, o func țiune de arbitraj între reclaman ți și societate;
b) COB poate stigmatiza comportamentul abuziv, fiind a utorizat ă s ă aduc ă la cuno știn ța
publicului observa țiile pe care ea a fost constrâns ă s ă le fac ă unei societ ăți sau informa țiile pe
care le consider ă necesare;
c) COB poate interveni în justi ție în cazurile în care legea o autorizeaz ă s ă fac ă acest
lucru;
d) COB poate de asemenea s ă cear ă refuzarea sau demiterea din func ție a unui cenzor, s ă
cear ă desemnarea unui expert al minorit ății, s ă cear ă existen ța unui control sau s ă cear ă
suspendarea drepturilor de vot care nu au generat o declara ție de participare; COB poate, în plus,
interveni în fa ța pre ședintelui tribunalului atunci când o practic ă contrar ă dispozi țiilor legislative
și regulamentare aduce atingere drepturilor ac ționarilor.
Totu și, recursul pu țin frecvent la aceste procedee de constrângere prob eaz ă preocuparea
COB de a ac ționa în mod prioritar prin mediere; totu și avizul s ău este des solicitat de c ătre
instan țe în litigiile care au leg ătur ă cu aplicarea normelor în materie de subscrip ție public ă sau
de drept bursier.

În concluzie , bursele de m ărfuri și valori sunt institu ții a c ăror func ționare implic ă o serie de
structuri organizatorice. Membrii ai burselor pot f i b ăncile și institu țiile financiare, marile firme
industriale, companiile comerciale, agen ții de schimb. Un rol deosebit de important în buna func ționare
a burselor îl are Casa de clearing care garanteaz ă îndeplinirea de c ătre fiecare membru a obliga țiilor
pe care și le asum ă prin tranzac țiile încheiate. De asemenea, încheierea și derularea tranzac țiilor
presupune implicarea a dou ă categorii de speciali ști (operativi și neoperativi). Speciali știi operativi
particip ă efectiv la procesul de ini țiere, încheiere, executare și control a tranzac țiilor de burs ă, iar
speciali știi neoperativi au atribu ții în ceea ce prive ște analiza, urm ărirea și facilitarea tranzac țiilor
bursiere.

Cuvinte cheie:
• Membrii bursei;
• Comitet de conducere al bursei;

34 • Cas ă de clearing;
• Agen ți de burs ă;
• Speciali ști operativi;
• Speciali ști neoperativi;
• Broker;
• Dealer;
• Comisia opera țiunilor de burs ă;
• Camera sindical ă.

Teste de control și autoevaluare:

1. Care sunt persoanele care pot dobândi calitatea de membru al bursei de valori?
2. Care sunt persoanele care pot dobândi calitatea de membru al bursei de m ărfuri?
3. Cum se ob ține statutul de membru plin al bursei?
4. Care sunt avantajele pe care le au firmele admise l a burs ă?
5. Ce reprezint ă casa de clearing și care este rolul ei în cadrul bursei?
6. Ce sunt agen ții de burs ă și care sunt categoriile de profesioni ști care activeaz ă în cadrul bursei?
7. Ce sunt speciali știi operativi și care sunt tipurile de speciali ști operativi care activeaz ă pe pia ța
bursier ă?
8. Care sunt categoriile de speciali ști neoperativi care activeaz ă pe pia ța bursier ă și care este rolul
acestora?
9. Care sunt principiile pe care emiten ții de valori mobiliare trebuie s ă le respecte la recomandarea
Comisiei de organizare a bursei?
10. Ce este Camera sindical ă a bursei și care este rolul ei ?

35
CAP. 4. MECANISMUL TRANZAC ȚIILOR BURSIERE

Rezumat
În acest capitol sunt prezentate alte elemente care intervin în activitatea burselor de
mărfuri și valori, și anume: mecanismul general dup ă care se deruleaz ă tranzac țiile bursiere,
pa șii cot ării la Bursa de Valori Bucure ști, formarea pre țurilor bursiere în func ție de tipul de
pia ță pe care se negociaz ă, ordinul de burs ă și principalele prevederi pe care trebuie s ă le
cuprind ă acesta.

4.1. Mecanismul general al tranzac țiilor bursiere

Tranzac ția se desf ăș oar ă dup ă acelea și etape indiferent de obiectul și scopul urm ărit
(figura 1) 5.

Fig. 1 – Mecanismul tranzac țiilor bursiere

Mecanismul tranzac ției bursiere presupune urm ătoarele etape:
a) Ini țierea tranzac țiilor prin stabilirea leg ăturilor între client și societatea de burs ă și
transmiterea ordinului de vânzare/cump ărare de c ătre client.
b) Perfectarea tranzac ției care const ă în încheierea contractului de c ătre agentul de
burs ă cu clien ții;
c) Executarea contractului adic ă onorarea obliga țiilor și ob ținerea drepturilor
rezultate din tranzac ție.
Opera țiunile în cadrul fiec ărei etape sunt:
a – Ini țierea tranzac ției
a1: clientul vânz ător/cump ărător se adreseaz ă unui intermediar care poate fi:
– o societate de burs ă care are calitate de membru și lucreaz ă în incinta bursei;
– o firm ă din afara bursei, care va apela la rândul ei la un agent de burs ă prezent în sala
de negocieri;
– unui agent de burs ă liber profesionist.
Seriozitatea va fi asigurat ă de societatea de burs ă.
a2: intermediarul deschide contul în favoarea clientu lui. Contul poate fi:
– în numerar și impune existen ța unui disponibil pentru finan țarea opera țiunii;

5 Maria Pris ăcariu, Valeriu Dornescu, Ovidiu Stoica – Tranzac ții la bursele de m ărfuri și valori , Ed. Agora, Bac ău, 1996 Societatea de burs ă
Departamentul
pentru tranzac ții
a2
Client
cump ărător Bursa
b2
Casa de clearing
(compensa ție)
c1 c 3 Societatea de burs ă
Departamentul
pentru tranzac ții
a2
Client
vânz ător b1
a3 a1 a1 a 3 c2 c2 b4 b3 b 3
b1

36 – în “marj ă” – permite clientului s ă cumpere titluri cu plata amânat ă, dar s ă ob țin ă
paralel un împrumut din partea societ ății de burs ă. Titlurile cump ărate în “marj ă” r ămân la
societatea de burs ă pân ă la rambursarea creditului, fiind înregistrate în n umele acesteia.
a3: clientul plaseaz ă ordinul de vânzare/cump ărare intermediarului. Ordinul dat de client
este o ofert ă ferm ă și trebuie s ă con țin ă urm ătoarele elemente:
– sensul opera țiunii (vânzare/cump ărare);
– produsul bursier (marfa sau titlul);
– cantitatea oferit ă sau solicitat ă;
– tipul tranzac ției;
– scaden ța;
– pre țul la care se ofer ă sau se solicit ă produsul bursier.
b – Perfectarea tranzac ției:
b1: transmiterea ordinelor de c ătre broker la burs ă;
b2: formarea pre țului printr-o metod ă specific ă (modalit ăți de negociere/cotare);
b3: executarea ordinelor la burs ă sau încheierea contractului;
b4: notificarea încheierii contractului.
c – Executarea contractului
c1: transferul titlurilor, m ărfurilor de la vânz ător la cump ărător;
c2: notificarea transferului;
c3: plata pre țului de c ătre cump ărător și încasarea acestuia de c ătre vânz ător.

4.2. Pa șii cot ării la bursa de valori Bucure ști

Cotarea la Burs ă se realizeaz ă prin parcurgerea mai multor “pa și” și presupune
cooperarea dintre Societatea de Valori Mobiliare (S VM), membr ă a Asocia ției Bursei care
ini țiaz ă respectivul eveniment pe pia ța bursier ă și reprezint ă evenimentul în procesul de cotare
(numit ă societate ini țiatoare) și Bursa de Valori Bucure ști (BVB).
Pasul 1 . Selectarea societ ății ini țiatoare . Emitentul va realiza aceast ă selec ție în func ție
de activitatea general ă desf ăș urat ă de SVM, precum și pe baza altor criterii prestabilite.
Pasul 2 . Îndeplinirea cerin țelor cot ării . Emitentul și SVM-ul colaboreaz ă pentru
realizarea documenta ției necesare cot ării care va fi înaintat ă Bursei, împreun ă cu comisionul de
procesare.
Pasul 3 . Verificarea îndeplinirii cerin țelor cot ării la Burs ă. Serviciul Emiten ți verific ă
îndeplinirea cerin țelor necesare cot ării, cât și depunerea tuturor documentelor. Acesta poate
solicita documente suplimentare, de la caz la caz. Odat ă îndeplinite toate cerin țele, Serviciul
Emiten ți emite o Not ă de Recomandare c ătre Comisia de Înscriere la Cot ă.
Pasul 4 . Decizia înscrierii la cot ă. În fa ța comisiei de Înscriere la Cota Bursei, format ă
din 5 membri și un pre ședinte, SVM-ul ini țiator prezint ă activitatea trecut ă, prezent ă, dar mai
ales perspectivele de dezvoltare ale emitentului. C onducerea societ ății emitente, care este
prezent ă la aceast ă ședin ță , ofer ă orice detalii importante solicitate de membrii Com isiei. În cazul
în care apar probleme, mai ales de natur ă juridic ă, Comisia poate solicita documente în plus de la
emitent, și atunci decizia de înscriere la Cot ă se amân ă. Când comisia constat ă c ă toate cerin țele
și documentele necesare cot ării sunt îndeplinite, și respectiv complete, ia Decizia Cot ării la Burs ă
a valorilor mobiliare ale emitentului respectiv.
Pasul 5 . Transferul Registrului de Ac ționari și plata comisioanelor . Societatea emitent ă
înscris ă la Cota Bursei transfer ă Registrul Ac ționarilor c ătre Burs ă (Serviciul Registru), care
verific ă concordan ța dintre num ărul ac țiunilor emise și capitalul social. Emitentul va pl ăti
comisioanele de registru și de înscriere la cota Bursei.
Pasul 6 . Decizia de tranzac ționare . Decizia de tranzac ționare este emis ă de directorul
general al Bursei, dup ă îndeplinirea de c ătre emitent a trei condi ții cumulative: existen ța Deciziei

37 de Înscriere la Cota Bursei, încheierea Contractulu i de Registru și plata comisionului de înscriere
la Cota Bursei.
Pasul 7 . Informarea publicului larg și începerea tranzac țion ării . Bursa, prin
comunicatele de pres ă, anun ță publicului larg data începerii tranzac țion ării valorilor mobiliare ale
emitentului în cadrul Bursei. Emitentul, împreun ă cu societatea ini țiatoare și cu Bursa,
organizeaz ă o conferin ță de pres ă la care particip ă presa, membrii Comisiei de Înscriere la Cot ă,
membrii CNVM, al ți invita ți, conferin ță la care se efectueaz ă o prezentare a activit ății societ ății
și, mai ales, a perspectivelor sale de dezvoltare. D up ă conferin ța de pres ă urmeaz ă începerea
tranzac țion ărilor valorilor mobiliare în cadrul Bursei.

4.3. Formarea pre țurilor bursiere 6

Formarea pre țurilor la vedere:
În etapa de perfectare a tranzac ției, opera țiunea cea mai important ă este formarea
pre țului(cursului) bursier printr-o modalitate de negoc iere.
În ședin ța de negociere brokerii nu fac decât s ă concentreze ordinele de vânzare și
cump ărare și s ă le a șeze fa ță în fa ță . Din confruntarea lor rezult ă un pre ț care exprim ă echilibrul
dintre cerere și ofert ă. Deci brokerii constat ă și nu stabilesc pre țul produsului bursier. Stabilirea
pre țului depinde de natura pie ței bursiere: intermitent ă sau continu ă.
Pe pie țele intermitente , unde negocierile sunt delimitate ca timp în cursu l unei zile se
stabile ște un pre ț unic la o anumit ă or ă.
Pe pie țele continue , corela ția se realizeaz ă în tot cursul zilei de burs ă f ără întrerupere
rezultând pre țuri diferite: primul pre ț al zilei, pre țul cel mai mare, pre țul cel mai mic, ultimul pre ț
al zilei.
Pentru o pia ță intermitent ă concentrarea ordinelor de vânzare și cump ărare de tipul “la
pia ță ” și “limit ă” se eviden țiaz ă astfel (tabelul nr. 1): 7

Ordine de cump ărare Ordine de vânzare
Nr. de titluri Pre ț cerut Nr. de titluri Pre ț oferite
n1
n2
n3
n4
n5 p1
p2
p3
p4
p5 m0
m1
m2
m3
m4 p0
p1
p2
p3
p4
Tabelul nr. 1 – Concentrarea ordinelor de vânzare și cump ărare

Condi ția cerut ă este: p0 > p 1 > p 2 > p 3 > p 4 > p 5
Se confrunt ă aceste ordine și se respect ă urm ătoarele rela ții:
La cump ărare:
– la p 0, num ărul titlurilor cerute este:
m = m 0 + m 1 + m 2 + m 3 + m 4, deci se execut ă ordinele “la pia ță ”;
– la p 1, cererea se ridic ă m + n 1 (toate ordinele “la pia ță ” plus cel limitat la p 1);
– la p 2, cererea se ridic ă la m + n 1 + n 2 (toate ordinele “la pia ță ” plus cele limitate la p 1
+ p 2) ș.a.m.d.
La vânzare:
– la p 0, num ărul titlurilor oferite sunt: m + n = m + n 1 + n 2 + n 3 + n 4 + n 5 deci se
execut ă toate ordinele “la pia ță ”;

6 Maria Pris ăcariu, Valeriu Doncescu, Ovidiu Stoian – Tranzac ții la bursele de m ărfuri și valori , Ed. Agora, Bac ău, 1996
7 Maria Pris ăcariu, Valeriu Doncescu, Ovidiu Stoian – Tranzac ții la bursele de m ărfuri și valori , Ed. Agora, Bac ău, 1996

38 – la p 1, num ărul titlurilor oferite este de n + (m – m 0), deci se execut ă ordinele “la
pia ță ” mai pu țin cel limitat la p 0.

Cererea Oferta
“par ți
al ă” “la
pia ță ” Pre țuri
cerute și oferite “par ția
lă” “la pia ță ”
– m p0 – m + n
n1 m + n 1 p1 m 0 m + n – m 0
n2 m + n 1 +
n2 p2 m 1 m + n – m 0 –
m1
n3 m + n 1 +
n2 + n 3 p3 m 2 m + n – m 0 –
m1 – m 2
n4 m + n 1 +
n2 + n 3 + n 4 p4 m3 m + n – m 0 –
m1 – m 2 – m 3
n5 m + n p5 m4 m + n – m =
n
Tabelul nr. 2 – Executarea ordinelor de vânzare și cump ărare

Să presupunem c ă cererea de titluri egaleaz ă oferta la p 2. Acesta este pre țul unic (fixingul)
pe pia ța intermitent ă și m + n 1 + n 2 = m + n – (m 0 + m 1). Rezult ă n 1 + n 2 = n – (m 0 + m 1).
Se constat ă c ă pre țul de echilibru p 2 permite efectuarea volumului maxim de tranzac ții,
deoarece executarea la acest pre ț (potrivit regulilor de prioritate) se face la volu mul cel mai mic
și anume:
– Dac ă executarea are loc la p 1, volumul tranzac țiilor este m + n 1 deoarece
+n 1 < +n – m 0 ® n 1 < n – m 0 < m 0 + m 1 ;
– Dac ă executarea are loc la p 3, volumul tranzac țiilor este m + n – m 0 – m 1 –m2
deoarece
+n 1 – m 0 – m 1 – m 2< + n 1 + n 2 + n 3 ® < n –(m 0 + m 1 + m 2)< n 1 + n 2 + n 3;
– Dac ă executarea are loc la p 4, volumul tranzac țiilor este cel mai mic dintre
m + n 1 + n 2 + n 3 și m + n – [m 0 + m 1 + m 2+ m 3] și n < m + n 1 + n 2 + n 3;
– Dac ă executarea are loc la p 5, volumul tranzac țiilor este m deoarece
m + n > n;
– Pre țul de echilibru p 2, permite volumul cel mai mare de tranzac ții deoarece:
m + n 1 + n 2 = m + n – [m 0 + m 1].

4.4. Ordinul de burs ă

Pentru a cump ăra sau a vinde în burs ă, investitorul trebuie s ă dea agentului de burs ă un
ordin. Orice ordin de burs ă, fie c ă este dat direct agentului de burs ă, sau prin intermediul unei
bănci, este întotdeauna concretizat într-o “fi șă de burs ă”.
Fi șa de burs ă trebuie redactat ă corect și complet, trebuie s ă-i permit ă agentului de burs ă
să realizeze toate opera țiunile necesare f ără nici un risc de confuzie sau neîn țelegere. Fi șa de
burs ă este instrumentul de baz ă al lucr ătorului din burs ă.
Corectitudinea execut ării opera țiunilor va putea fi v ăzut ă la realizarea propriu-zis ă a
ordinului pe pia ță “de depunere”, adic ă la înscrierea în dosare a opera țiunii înso țit ă de expedierea
unui borderou cifrat de executare, denumit “aviz de operare”.

39 Exemplu de fi șă :

Aceast ă fi șă nu constituie un aviz de execu ție și nici o chitan ță , chiar dac ă are par țial
acest caracter în ziua când, barat ă în diagonal ă este remis ă unei b ănci ca indica ție de executare a
ordinului. În acest caz se nume ște r ăspuns.
Fiecare ordin de burs ă trebuie s ă cuprind ă un anumit num ăr de prevederi indispensabile,
care sunt trecute pe fi șă :
1. Durata de valabilitate a ordinului este trecut ă în partea din stânga sus a fi șei:
– “o zi” înseamn ă c ă ordinul este valabil numai pentru ședin ța de burs ă care urmeaz ă
transmiterii sale;
– “o s ăpt ămân ă” înseamn ă c ă ordinul este valabil pe restul s ăpt ămânii. Un ordin
“s ăpt ămân ă” dat vinerea este deci echivalent cu un ordin “zi” ;
– “revocare” semnific ă valabilitatea ordinului pentru toat ă luna în curs, dac ă este un
ordin la vedere sau pe toat ă durata lichid ării, dac ă este un ordin la termen. Un ordin f ără
men ționarea duratei va fi conform deciziilor Camerei Si ndicale, inclus la “revocare”;
– la o dat ă fix ă, de exemplu “valabil 12 luni înseamn ă c ă ordinul este valabil pân ă la 12
luni inclusiv;
– “executare”: ordinul este valabil pân ă ce este executat. Ordinul valabil pân ă la
executare se folose ște mult pe anumite pie țe bursiere, cum este cea din New York, unde se
nume ște “good till canceled” (GTC). La Paris, acest tip de ordin este considerat ca fiind foarte
periculos pentru c ă poate fi uitat.
2. Sensul opera țiunii . Se trece în partea de sus, la mijlocul fi șei și se traduce prin:
– “C” – pentru un ordin de cump ărare;
– “V” – pentru un ordin de vânzare; 8/12 – pe verso: numele agentului de burs ă sau a b ăncii:
REVOCARE LICHIDARE IN JUR DE 160
C
25 RHONE-POULENC
COD 12063
DOMNUL X 15-7

ZI Cpt. M/Dc
ORDIN LEGAT
C
DIFERENTA 10 CGE NOUVELLES
15 F COD 12209
Cpt. M x
V
10 CGE Anc
DOMNUL Y COD 12009 15-7

40 – “CV” – pentru cump ărare – vânzare sau “aplica ție”, adic ă o opera țiune care include o
cump ărare și o vânzare a acelora și titluri, la acela și curs și la aceea și burs ă. Este un avantaj al
agen ților de burs ă. O aplica ție nu poate fi executat ă decât dac ă pia ța titlului este echilibrat ă.
3. Alegerea pie ței – apare în partea dreapt ă de sus a fi șei, sub forma urm ătoare:
– prescurtarea “Cpt” sau “C” de la “comptant” pentru pia ța la vedere, dac ă ordinul
trebuie executat pe loc “la vedere”. Se în țelege de la sine c ă aceast ă precizare este inutil ă când
titlul obiect al ordinului nu se negociaz ă pe pia ță decât “la vedere”;
– prescurtarea “lichid” semnific ă “lichidare” sau “la termen”, adic ă ordinul trebuie
executat pe pia ța la termen.
4. Cursul – se înscrie în partea dreapt ă fa ță de sensul opera țiunii. Există dou ă tipuri de
ordine: “la cel mai bun” și “la curs limitat”.
– prescurtarea “mx” (de la mieux) pentru ordinul “la cel mai bun” înseamn ă c ă ordinul
trebuie s ă fie în mod obligatoriu executat în totalitate “la primul curs” și oricare ar fi acest curs.
Expresia “la cel mai bun” este ambigu ă pentru c ă, împotriva a ceea ce mul ți investitori care
opereaz ă în burs ă sunt tenta ți s ă cread ă aceast ă formul ă nu semnific ă în nici un caz “la cel mai
profitabil curs pentru client”.
– “MxDc” (au mieux au dernier cours), “la cel mai bun dar la ultimul curs”, adic ă
ordinul trebuie executat în totalitate, la ultimul curs oricare ar fi acesta. Bineîn țeles, ordinul nu
este acceptat decât pentru pia ța la termen, care este singura unde se marcheaz ă un ultim curs
oficial.
– Ordinul la un curs limitat se traduce simplu prin i ndicarea limitei pe care ordonatorul
o fixeaz ă la un curs maxim dac ă este vorba de o cump ărare sau la un curs minim, dac ă este vorba
de o vânzare. Se în țelege de la sine, c ă dac ă primul curs cotat este inferior limitei de cump ărare
sau superior celei de vânzare, executarea trebuie s ă se fac ă la acest prim curs. În jargonul bursier
mai apare expresia “curs atins”. Se poate întâmpla ca, atunci când cursul cotat este egal cu limita
fixat ă, ordinul s ă nu poat ă fi executat deloc sau par țial, pentru c ă num ărul titlurilor negociate la
acest curs este foarte redus.
Ordinele de burs ă sunt adresate agen ților de schimb de c ătre agen ții lor direc ți (persoane
fizice și juridice ce au un cont deschis în numerar) de c ătre b ănci și remizieri.
Băncile fiind autorizate s ă gireze portofoliile de valori mobiliare în contul unor persoane
fizice și juridice pot ini ția ordine de burs ă în numele acestora.
Remizierii formeaz ă o categorie aparte de intermediari care transmit o rdinele de burs ă
date de clien ții ce îi consult ă sau c ărora le gireaz ă portofoliile. Remizierii pot fi persoane fizice
sau juridice de forma societ ăților comerciale.
Ordinele de burs ă precizeaz ă:
– sensul opera țiunii (vânzare-cump ărare);
– num ărul si caracteristicile titlurilor ce vor fi negoci ate precum și al m ărfurilor;
– modul de negociere a titlurilor (m ărfurilor) – (la vedere, la termen ferm, la termen
condi ționat).
Dac ă nu se fac preciz ări asupra modului de negociere, ordinul este în țeles ca un ordin la
vedere.
Persoana care adreseaz ă ordinul trebuie s ă men ționeze în acela și timp cursul la care
ordinul s ău trebuie executat.
Din acest punct de vedere se disting:
– ordinul “la primul curs” care este cursul de deschi dere a ședin ței de burs ă, ceea ce
presupune s ă fie transmis înainte de începerea ședin ței;
– ordinul “la cel mai bun” adic ă ordinul executat în cele mai bune condi ții ale pie ței
existente, dup ă ce a fost recep ționat ordinul;
– ordinul “la curs limit ă”, în care caz se fixeaz ă pre țul maxim la cump ărare și pre țul
minim la vânzare;
– ordinul “la curs limit ă cu men țiunea STOP” – “STOP-loss” opre ște pierderea.

41 Când se adreseaz ă un astfel de ordin, cump ărătorul fixeaz ă un pre ț sub care se a șteapt ă s ă
fie executat ordinul s ău, iar vânz ătorul fixeaz ă pre țul peste care se a șteapt ă s ă fie executat ordinul
dac ă pia ța permite.
Ordinul “stop” devine un ordin de tipul “la cel mai bun” din momentul în care limita
fixat ă este atins ă.

Exemplu:
Un investitor conteaz ă pe cre șterea cursului unei valori mobiliare X. El d ă intermediarului
său de burs ă un ordin de cump ărare cu men țiunea “stop” la cursul de 5.050 lei, în timp ce ace ast ă
valoare se negociaz ă “în jurul” a 5.000 lei. Ordinul devine executabil numai dac ă și îndat ă ce
cre șterea sperat ă de curs se va produce.
Opera țiunea se realizeaz ă pân ă când cursul de 5.050 lei este atins.
Invers, un investitor de ține ac țiuni Y achizi ționate la 5.050 lei și este preocupat s ă previn ă
riscul sc ăderii cursului. În acest scop, adreseaz ă un ordin de vânzare cu men țiunea “stop” pentru
cursul de 4.950 lei.
Ordinul se execut ă numai dac ă acest curs este atins.
Expresia “în jurul”, “cu aten ție”, “cu grij ă” reprezint ă ordine cu caracter general ce
reflect ă o conven ție între intermediari și clien ții lor.
Ordinul “în jurul” comport ă o limit ă de curs, dar las ă la latitudinea intermediarului
efectuarea opera țiunii când se ajunge în jurul cursului indicat de c lient.
Ordinul “cu aten ție”, “cu grij ă” permite intermediarului s ă execute ordinul în una sau mai
multe ședin țe de burs ă în func ție de posibilit ățile pie ței.
Un ordin dat la un curs atins nu este niciodat ă exigibil.
Ordinul limitat la care se adaug ă men țiunea “în jur de” permite clientului s ă lase o
anumit ă libertate de ac țiune intermediarului care execut ă ordinul. Valoarea acestui “în jur de”
este extrem de variabil ă și face în general obiectul unui acord prealabil înt re client și agentul de
burs ă. Un obicei bursier curent const ă în a estima acest “în jur de” aproape de valoarea
cheltuielilor aferente negocierii titlului.
Dac ă limita este urmat ă de men țiunea “stop”, avem de-a face cu un ordin special ca re este
oarecum un ordin de oprire dat operatorului în cazu l în care un reviriment brutal al tendin ței s-ar
produce asupra titlului. Un ordin de vânzare “stop” devine un ordin “la cel mai bun” în
momentul în care titlul se negociaz ă la un curs egal sau inferior limitei. La fel, un o rdin “de
cump ărare” “stop” devine un ordin “la cel mai bun” imedi at ce titlul se negociaz ă la un curs egal
sau superior limitei.
5. Num ărul și natura titlurilor sunt trecute la mijlocul fi șei .
6. În partea de jos a fi șei se indic ă numele operatorului și ceea ce este foarte important
pentru investiga țiile ulterioare, data la care a fost dat ordinul.
În afara acestor reguli comune de redactare a fi șei de burs ă exist ă și unele particularit ăți.
Cele mai folosite variante sunt:
a) “ordinul nefor țat” – comisul care execut ă ordinul nu trebuie s ă influen țeze prea mult
cursul chiar dac ă nu execut ă ordinul în totalitate;
b) “ordinul liber” sau “la apreciere” las ă intermediarului posibilitatea de a judeca cum
trebuie să execute ordinul în func ție de pia ță ;
c) “ordinul legat” este un ordin dat de un operator ca re dore ște s ă cumpere o
valoare și s ă vând ă alta cu condi ția ca cele dou ă opera țiuni s ă fie executate
concomitent, în aceea și burs ă. Complexitatea “ordinului legat” poate fi sporit ă
de precizarea unei diferen țe între cursul de vânzare și cel de cump ărare;
d) ordinul “totul sau nimic” – clientul impune ca ordi nul s ă fie executat în totalitate sau
deloc;

42 e) “întâi cump ără apoi vinde” sau “invers” reprezint ă un ordin în care cump ărarea și
vânzarea nu mai sunt categoric legate, deoarece o o pera țiune poate fi executat ă f ără
ca cealalt ă s ă fie obligatorie. Acest ordin se execut ă adesea în mai multe burse;
f) “a folosi x franci, inclusiv cheltuieli pentru o an umita valoare” este o modalitate
foarte comod ă de a se limita suma ce poate fi folosit ă.
Ordinul de burs ă, dup ă ce a fost corect redactat, parcurge un traseu comp licat, pe pia ță .
Dup ă emitere el este trimis la “cutia de burs ă”, dac ă a fost consemnat prin serviciul “TITLURI”
al unei b ănci sau poate fi transmis prin telefon unui comis a l agentului de burs ă.
În primul caz, ordinul este adus la cutie de un age nt de burs ă și vine s ă se al ăture
ordinelor din cea de-a doua categorie.
Fi șele, în ansamblul lor, sunt repartizate între comi șii din subordinea unui agent de burs ă,
pentru opera țiuni la vedere sau la termen. Ordinele “la vedere” sau “la termen” sunt încredin țate
unui comis care va face naveta între cele dou ă pie țe pentru a încerca s ă apere cât mai bine
interesele clientului s ău.
Agentul de burs ă ține un “carnet cu ordine” pe o pia ță la termen în grupul numit “ring”,
unde numai agen ții de burs ă au dreptul de a p ătrunde în timpul ședin ței de burs ă.
Executarea ordinelor se consemneaz ă într-un carnet parafat. Tot aici sunt trecute și
piesele justificative care vor servi pentru toate r ectific ările între agen ți sau comi și în cazurile,
pu țin probabile, în care se comit erori.
Fi șa de ordin este barat ă în diagonal ă și se indic ă în partea ei de sus cursul la care s-a
efectuat negocierea. Fi șa barat ă indic ă, f ără a-l angaja pe agentul de burs ă al c ărui nume este
trecut cu litere mici pe aceea și fi șă , c ă opera țiunea a fost executat ă. Ea este dus ă din nou la cutie
de agentul de burs ă. Un comis triaz ă fi șele și le recopiaz ă, iar copia este repus ă în cutiile
băncilor. Fi șele sunt transmise apoi serviciilor interioare ale bursei unde se face “despuierea”,
adic ă transcrierea în registru și parafarea opera țiunilor la termen și la vedere din ziua respectiv ă.
La executarea ordinelor de burs ă, una din obliga țiile brokerilor este respectarea regulilor
de prioritate 8 și anume:
– prioritatea de pre ț;
– prioritatea de timp;
– prioritatea de volum.
Prioritatea de pre ț înseamn ă c ă agentul de burs ă trebuie s ă execute ordinele de cump ărare
la pre țuri mai mari înaintea celor date la pre țuri mai mici și ordinele de vânzare la pre țuri mai
mici înaintea celor la pre țuri mai mari.
Prioritatea de timp înseamn ă c ă, în cazul ordinelor date la acela și pre ț, primul ordin este
primul executat, iar prioritatea de volum, ca regul ă complementar ă la prioritatea de timp, arat ă c ă
primul ordin executat este ordinul cu volumul cel m ai mare.

În concluzie , tranzac țiile bursiere se desf ăș oar ă dup ă acelea și etape, indiferent de obiectul și
scopul urm ărit (ini țierea tranzac ției, perfectarea tranzac ției și executarea contractului). În ceea ce
prive ște Bursa de Valori Bucure ști cotarea se realizeaz ă prin parcurgerea mai multor pa și și presupune
cooperarea dintre Societatea de Valori Mobiliare me mbr ă a Asocia ției bursei care ini țiaz ă respectivul
eveniment pe pia ța bursier ă și Bursa de Valori Bucure ști. Cea mai important ă opera țiune care se
deruleaz ă în etapa de perfectare a tranzac ției este formarea cursului bursier printr-o modalit ate de
negociere. Un instrument important în derularea tra nzac țiilor bursiere este ordinul de burs ă, concretizat
într-o fi șă de burs ă care trebuie s ă includ ă o serie de prevederi referitoare la durata de vala bilitate a
ordinului, sensul opera țiunii, pia ța pe care se realizeaz ă tranzac ția, cursul bursier, num ărul și natura
titlurilor etc.

8 Ioan Popa – Bursa , vol. I, Ed. Adev ărul, Bucure ști, 1991

43 Cuvinte cheie:

• Mecanismul tranzac țiilor bursiere
• Pie țe intermitente
• Pie țe continue
• Ordin de burs ă
• Reguli de prioritate

Teste de control și autoevaluare:

1. Care sunt etapele pe care le presupune mecanismul g eneral al unei tranzac ții bursiere?
2. Care sunt opera țiunile care se realizeaz ă în cadrul fiec ărei etapei?
3. Care sunt elementele înscrise pe o fi șă de burs ă?
4. Cum se poate înscrie durata de valabilitate a ordin ului pe fi șa de burs ă?
5. Cum se poate înscrie sensul opera țiunii pe fi șa de burs ă?
6. Cum se poate înscrie pia ța aleas ă pe fi șa de burs ă?
7. Cum se înscrie cursul de burs ă pe fi șa de burs ă?
8. În afara regulilor comune de redactare a fi șei de burs ă exist ă și unele particularit ăți. Care sun cele
mai folosite variante?
9. Care sunt regulile de prioritate pe care trebuie s ă le respecte brokerii la executarea ordinelor primi te?
10. Care sunt men țiunile care se fac în ordinele de burs ă cu caracter general și care este semnifica ția
acestora?

44 CAP. 5. MODALIT ĂȚ I DE COTARE LA BURS Ă

Rezumat
Acest capitol aduce în discu ție un aspect foarte important pentru activitatea bu rselor și
anume modalit ățile de cotare la burs ă. Astfel, dup ă unele aspecte generale referitoare la cotare,
sunt prezentate cele dou ă modalit ăți importante de cotare a valorilor mobiliare-pia ța deschis ă și
pia ța închis ă, precum și câteva metode particulare folosite la determinare a cursului pe pia ță . În
finalul capitolului sunt amintite modalit ățile de negociere consacrate în practica interna țional ă.

5.1. Cotarea la burs ă – con ținut

Dezordinea și strig ătele din burs ă nu sunt decât aparente. Seriozitatea și onestitatea
tranzac țiilor sunt asigurate prin controlul agen ților de burs ă. La un alt nivel, în special cel al
exactit ății informa țiilor comunicate ac ționarilor de întreprinderile cotate, Comisia Opera țiunilor
de Burs ă intensific ă activitatea Asocia ției Agen ților de Burs ă și o completeaz ă.
Garan țiile fiind numeroase și înt ărite mereu, bursa este o pia ță unde se lupt ă pentru
ob ținerea celui mai bun pre ț, nu se fac cadouri și sunt în joc uneori sume importante.
Instrumentul prin care se vinde și se cump ără pe aceast ă pia ță este COTAREA. A cota o
valoare înseamn ă, oarecum, a c ăuta și a fixa pre țul care, ținând cont de ordinele de cump ărare și
de vânzare, permite s ă se schimbe cel mai mare num ăr posibil de titluri. Trebuie deci, un
ordonator, cump ărător sau vânz ător care ar fi putut s ă-și execute la acest curs ordinele “la cel mai
bun”, ordinele de vânzare limitate la un curs infer ior și cele de cump ărare limitate la un curs
superior. Rezult ă c ă ordinele limitate la cursul cotat pot s ă nu fie executate decât par țial sau chiar
deloc. Un client nu poate cere executarea unei oper a țiuni dac ă limita sa a fost “atins ă”.
Exist ă dou ă modalit ăți importante de cotare a valorilor mobiliare: pia ța deschis ă și pia ța
închis ă.
La Londra, New York, în Germania, Japonia, ță rile scandinave, cotarea nu se poate
realiza decât într-un singur mod. La Paris coexist ă cele dou ă tipuri de cotare.

5.2. Cotarea pe pia ța deschis ă

Pia ța deschis ă sau “pia ța prin strigare” este cea mai simpl ă. Comi șii, reprezentan ții
agen ților de burs ă (sau chiar agen ții de burs ă în ring) se strâng în jurul unui colaborator ce le
propune un curs de pornire care este în general cel din ajun. Comi șii care au ordine de vânzare
“la cel mai bun” încearc ă s ă le execute, strigând “am”, iar cei care au ordine de cump ărare” “la
cel mai bun” strig ă în schimb “iau”, înso țindu-și strig ătele de un gest corespunz ător pentru a
evita interpret ările eronate.
Valorile mobiliare sunt repartizate pe grupe. In ca drul fiec ărei grupe, conduc ătorul de
dezbateri strig ă valorile una dup ă alta, în ordinea fixat ă pentru cota ție la primul curs.
Intermediarii trateaz ă între ei, f ăcându-și cunoscute cantit ățile pe care doresc s ă le
cumpere sau s ă le vând ă și pre țurile propuse. Se deruleaz ă “strigarea” pân ă se determin ă
cantitatea cea mai mare de titluri (cantitatea de m arf ă) posibil de negociat – prin stabilirea
cursului de echilibru.
Cotatorul intervine îndat ă ce o parte din ordinele “la cel mai bun” sunt exec utate.
Să presupunem c ă este vorba de vânz ări. R ămân deci cump ărătorii “la cel mai bun” care
nu și-au g ăsit înc ă partenerii coresponden ți. Cotatorul cre ște atunci cursul ca s ă declan șeze
ordinele de vânzare limitate peste cursul din ajun. Când se realizeaz ă echilibrul, el coteaz ă cursul

45 subliniindu-l. Este ceea ce numim “primul curs”. Od at ă cotat acest prim curs, se trece la alt curs
fără a mai fi îns ă subliniat.
Metoda se dovede ște extrem de eficient ă pe o pia ță larg ă și activ ă, pentru c ă se câ știg ă
mult timp prin faptul c ă nu se recopiaz ă toate ordinele ca pe pia ța închis ă.
Cotarea deschis ă nu are sens decât pe pia ța titlurilor larg difuzate și care sunt schimbate
în cantit ăți importante. La Paris este cazul valorilor înscris e “la termen” și a câtorva importante
rente și obliga țiuni. Aceasta înseamn ă totu și mai mult de 250 de valori în total.

5.3. Cotarea pe pia ța închis ă

Pia ța închis ă este o tehnic ă inspirat ă din practica ță rilor anglo-saxone. Pe aceast ă pia ță , un
specialist echilibreaz ă cursul în func ție de ordinele confra ților s ăi, dar care (particularitate
francez ă) nu are niciodat ă dreptul de a interveni pe pia ță sau de a fi el însu și partener pentru a
echilibra pia ța.
Exist ă 3 tehnici ale cot ării închise:
a) cotarea “prin opozi ție”;
b) cotarea “prin stelaje”,
c) cotarea “prin cutie”.

a) COTAREA PRIN OPOZI ȚIE
Înaintea deschiderii ședin ței de burs ă, comi șii trec în C ărțile Mari ținute de cotatori
“opozi țiile lor”, adic ă limitele de cump ărare sau de vânzare pe care ei le au în carnet f ără a
preciza îns ă cantitatea de titluri pe care trebuie s ă o negocieze pe fiecare din aceste limite.
La începuturile Bursei, comisul specialist al valor ii de cotat primea întâi ordinele “la cel
mai bun” de la confra ții s ăi și le înscria pe cota sa; el trecea în caietul opozi țiilor limitele ce
puteau fi atinse și apoi î și consult ă pe rând colegii care au depus o opozi țiune pentru a cunoa ște
cantit ățile cerute sau oferite. El putea astfel s ă determine punctul de echilibru și s ă comunice
cotatorului cursul. Acum, cotatorul înregistreaz ă cursul după care s-a asigurat c ă toate
“opozi țiunile” ce se pot face au fost avute în vedere de a gen ții de burs ă speciali ști. Aceast ă
tehnic ă, ce apar ă cel mai bine secretul profesional în cadrul bursei , este utilizat ă pentru valori
cotate atât la vedere, cât și la termen (spot sau forward).
Speciali știi comunic ă înainte de ședin ța de burs ă limitele de curs între care se înscriu
ordinele adresate de clien ții lor(limita cea mai ridicat ă la cump ărare și cea mai sc ăzut ă la
vânzare).
Aceste informa ții împreun ă cu un “curs de opozi ție” stabilit f ără consultarea
speciali știlor, se înscriu într-un “registru de opozi ție” ținut de un func ționar al Camerei sindicale
numit “Coteur”. “Coteur-ul” consult ă fiecare specialist interesat, ob ține cantit ățile ce vor fi
negociate, stabile ște raportul cerere-ofert ă și determin ă cursul susceptibil de a fi cotat dac ă se va
ține seama numai de ordinele executate pe pia ța “la vedere”. Apoi va asigura leg ătura cu “pia ța la
termen” – grupul de cota ție – la termen, echilibrând pia ța prin opera țiuni combinate. De
exemplu: vânzare la termen și cump ărare la vedere sau vânzare la vedere și cump ărare la termen.
In urma combina țiilor se determin ă cursul la termen. Cursul la vedere se va situa în jurul cursului
la termen, f ără a dep ăș i ±2%.
Tehnica asigur ă cel mai bine secretul profesional atât pentru valo ri cotate la vedere cât și
la termen. Este metoda cea mai frecvent folosit ă și asigur ă pentru aceea și valoare mobiliar ă și la
aceea și burs ă leg ătura între pia ța la vedere și pia ța la termen.

b) COTAREA PRIN STELAJE
Comi șii încredin țeaz ă specialistului ordinele lor “la cel mai bun” și pe cele limitate
men ționând – diferen ță fundamental ă – cantit ățile pe care ei trebuie s ă le negocieze.

46 Comisul specialist are deci imediat toate elementel e pentru a cota valorile. Totu și, pentru
a proteja secretul ordinelor este posibil s ă se înmâneze specialistului o fi șă cu numele titlului,
limita și men țiunea “a m ă consulta”. Comisul specialist este atunci obligat s ă discute cu colegul
său posibilit ățile de executare a ordinului.
Metoda de cotare prin “stelaj” este o tehnic ă în exclusivitate scris ă și se folose ște pentru
valorile înscrise în cota ția oficial ă.
Rolul conduc ător al ședin țelor de curs îl au agen ții de schimb speciali ști.
Speciali știi sunt desemna ți de Camera sindical ă pentru fiecare tip de valoare mobiliar ă. Ei
grupeaz ă la deschidere fi șele con ținând ordinele de vânzare și cump ărare adaug ă ordinele
adresate de propria clientel ă și determin ă puncte de echilibru între cererea și oferta de valori
mobiliare.
Camera sindical ă autorizeaz ă ecartul de curs maxim. Dac ă cursul determinat se
încadreaz ă, se înscrie în limitele ecartului, acest curs devi ne definitiv și se afi șeaz ă. În caz contrar
prezint ă reprezentantului Camerei sindicale calculele sale și propune s ă coteze un curs cu un
ecart superior sau inferior fa ță de cel rezultat.

c) COTAREA PRIN CUTIE (PRIN FI ȘET)
Este o tehnic ă de excep ție care se utilizeaz ă când pie țele sunt mult prea importante și
dezechilibrate, pentru a putea fi utilizate procede ele tradi ționale ale bursei.
În acest caz se pune la dispozi ția comi șilor o cutie în care se depun toate ordinele
referitoare la un titlu. Metoda este utilizat ă, mai ales, în cazul valorilor care tocmai au fost
introduse pe pia ța bursier ă.
În acest labirint de tehnici, numai controlul efect uat de “Camera sindical ă” a Agen ților de
burs ă, poate permite investitorilor s ă se orienteze și s ă aib ă încredere în burs ă.

5.4. Situa ții particulare

Dac ă se înregistreaz ă un dezechilibru între cerere și ofert ă de titluri se determin ă cursul
prin metode particulare.

1. REGLEMENTAREA ECARTULUI DE CURS
Camera sindical ă a bursei poate admite folosirea unei reglement ări a ecartului de curs și
autorizeaz ă pe pia ța la vedere un ecart în cre ștere sau în sc ădere cu 2% pentru obliga țiuni și 3%
pentru ac țiuni în raport cu cursul precedent. Pentru varia ții de 1% fa ță de cursul normal
autorizarea revine responsabililor grupurilor de co ta ție.
Dac ă exist ă dezechilibru, intervine COB (Comisia opera țiunilor la burs ă) care poate
autoriza varia ții de curs mai mari de 2% fa ță de ecartul normal pe pia ța “la vedere” și maxim 6-
7% fa ță de ecartul normal pe pia ța “la termen”.
Între cursul “la termen” și “ la vedere” nu se admite un ecart mai mare de 2 %.
2. TEHNICA REDUCERII
În cazul unui dezechilibru pronun țat între cerere și ofert ă, se utilizeaz ă și se aplic ă
reducerea fie asupra cantit ății cerute, fie a cantit ății oferite.
În timpul unei ședin țe nu poate avea loc decât o singur ă reducere de cerere sau ofert ă.
Dac ă nici prin modificarea cantit ății cerute sau oferite nu se ajunge la un echilibru, se aplic ă de
către reprezentan ții Camerei sindicale un pre ț cerut sau oferit cu 4-5% mai mare sau mai mic
pentru ac țiuni și 2-3% mai mare sau mai mic pentru obliga țiuni, în raport cu cursul precedent.
3. COMPENSA ȚIA
Se compenseaz ă anterior aceea și valoare cerut ă sau vândut ă, în contul a dou ă sau mai
multe persoane care s-au adresat aceluia și agent de burs ă , astfel încât acesta va aduce pe pia ță
doar un sold – vânz ător sau cump ărător.

47 Are loc o compensare a ordinelor “la cel mai bun” d e sens contrar (vânzare-cump ărare),
iar agentul de schimb va aduce pe pia ță doar un sold vânz ător sau un sold cump ărător.
Compensa ția se aplic ă pentru aceea și valoare, pentru aceea și cantitate de titluri, pentru
aceea și dat ă cerut ă prin ordin și acela și curs specificat.

5.5. Modalit ăți de negociere consacrate în practica interna țional ă

Modalit ățile de negociere întâlnite sunt:
1. COTAREA PE BAZ Ă DE CARNETE DE ORDINE
Presupune centralizarea de c ătre brokeri a ordinelor primite, respectând regulil e de
prioritate. Carnetul de ordine poate fi deschis pen tru consultare de c ătre agen ți de burs ă sau
închis, când se anun ță la burs ă numai pre țul și volumul celor mai bune cota ții.
Efectele acestei tehnici au un caracter bilateral, și anume: un agent de burs ă r ăspunde
favorabil la oferta f ăcut ă de un altul.
2. NEGOCIEREA PRIN ÎNSCRIEREA PE TABL Ă se realizeaz ă prin afi șarea pe un
tabel electronic (bursa din Toronto) sau tabl ă (bursele din Sidney, Singapore) a primelor dou ă
pre țuri (cel mai bun la vânzare și cel mai bun la cump ărare).
3. NEGOCIEREA PRIN ANUN ȚAREA PUBLIC Ă A ORDINELOR se practic ă pe
pie țele intermitente și cele continue. Func ționarul bursei strig ă titlul ce urmeaz ă a fi negociat.
Apoi agen ții anun ță cu voce tare pre țurile lor și caută parteneri interesa ți. Executarea are loc când
un agent de burs ă accept ă cota ția înscris ă pe tabl ă de un alt agent de burs ă.
4. COTAREA “ÎN GROAP Ă” (în engl.: pit = zon ă în incinta bursei format ă din câteva
trepte coborând în interior – pe un perimetru de câ țiva zeci de metri p ătra ți) este o variant ă a
negocierii prin anun țare public ă unde ringul este înlocuit cu un spa țiu semicircular și toate
titlurile sunt strigate în acest spa țiu. Este o metod ă spectaculoas ă și se practic ă pentru produse
bursiere atractive: contracte futures și op țiuni.
5. NEGOCIEREA PE BLOCURI DE TITLURI are loc de obic ei în afara s ălii principale
de negociere a bursei într-un spa țiu amenajat în incinta acesteia. Aceast ă metod ă este utilizat ă
dac ă un client de ține sau comand ă un important pachet de titluri.
Când clientul de ține titluri, vânzarea se face prin:
– distribu ție în burs ă, când clientul se adreseaz ă unui broker și acesta încearc ă s ă
găseasc ă investitori; când se convinge c ă ace știa exist ă transmite ordine de vânzare și cump ărare
la burs ă (broker cu servicii complete, broker cu discount);
– distribu ția secundar ă – când o societate cump ără blocul de titluri și le ofer ă spre
vânzare public ă dup ă orele de burs ă, la pre țul de închidere din ziua respectiv ă. Clientul
cump ărător al unui bloc de titluri face “o achizi ție în burs ă”.
6. NEGOCIEREA ELECTRONIC Ă9 – presupune utilizarea tehnologiilor moderne în
procesul de transmitere a ordinelor și de prezentare a acestora la burs ă.

În concluzie , cotarea este mijlocul prin care se vinde și se cump ără pe pia ța bursier ă. A cota o
valoare înseamn ă a c ăuta și a fixa pre țul care, în func ție de ordinele de cump ărare și de vânzare primite,
permite s ă se schimbe cel mai mare num ăr posibil de titluri. Cele mai importante modalit ăți de cotare a
valorilor mobiliare sunt pia ța deschis ă și pia ța închis ă. Pe pia ța închis ă se folosesc trei tehnici de cotare
– cotarea prin opozi ție, cotarea prin stelaje și cotarea prin cutie. Dac ă se înregistreaz ă un dezechilibru
între cererea și oferta de titluri se determin ă cursul prin metode particulare – reglementarea eca rtului
de curs, reducerea cantit ății cerute/oferite, compensa ția.

9 Ion Stoian, Emilia Dragne, Mihai Stoian – Comer ț interna țional , vol. I, Ed. Caraiman, 1997

48 Cuvinte cheie:

• Cotare
• Pia ță deschis ă
• Pia ță închis ă
• Cotare prin opozi ție
• Cotare prin stelaje
• Cotare prin cutie
• Reglementarea ecartului de curs

Teste de control și autoevaluare:

1. Ce este cotarea?
2. Care sunt modalit ățile de cotare a valorilor mobiliare?
3. Care este diferen ța dintre cotarea prin opozi ție și cotarea prin stelaje?
4. Care este procedura la care se recurge pentru a det ermina cursul atunci când se înregistreaz ă un
dezechilibru între cererea și oferta de titluri?
5. Care sunt modalit ățile de negociere consacrate în practica interna țional ă?

49 CAP. 6. OPERA ȚIUNI PE PIE ȚELE BURSIERE

Rezumat
Obiectul discu țiilor în acest capitol îl reprezint ă opera țiunile pe pie țele bursiere,
respectiv modalit ățile de derulare a opera țiunilor pe pia ța la vedere și pe pia ța la termen. În
plus sunt prezentate pe scurt și opera țiunile care se efectueaz ă în condi ții speciale la bursele de
valori (ofertele publice de cump ărare sau de schimb, negocierea blocurilor de contro l și
adjudec ările).

Opera țiunile de burs ă sunt tranzac ții de vânzare – cump ărare a hârtiilor de valoare la
vedere (spot) și la termen (forward sau futures), care creeaz ă pie țe distincte “la vedere” și “la
termen”.

6.1. Pia ța la vedere

La origini, pie țele bursiere au fost toate “la vedere”. Aceasta îns emna c ă tranzac țiile nu se
efectuau decât de la o zi la alta, cu efectuarea pl ății cât mai repede posibil. Acest mod de
desf ăș urare a tranzac țiilor la bursă dureaz ă pân ă la sfâr șitul secolului al XVII-lea. Sub influen ța
Londrei, au început s ă se ini țieze și opera țiuni care nu se lichidau în zilele imediat urm ătoare,
ceea ce nu permitea cump ărătorilor s ă revând ă sau vânz ătorilor s ă r ăscumpere înainte de
scaden ță .
Se numesc opera țiuni “la vedere”, opera țiunile care trebuie s ă se încheie, în principiu,
chiar în ziua în care au fost efectuate. Aceasta nu mai în principiu deoarece, din motive pur
materiale sau administrative, plata în numerar în c azul unei cump ărări sau remiterea unei vânz ări
au loc de regul ă în cele 48 de ore care urmeaz ă opera țiunii f ăcute în Burs ă.
Opera țiunile “la vedere” (spot) constau în aceea c ă persoana care adreseaz ă ordinul de
vânzare sau cump ărare î și asum ă obliga ția ca, în cel mult 48 de ore din momentul încheieri i
tranzac ției, s ă pun ă la dispozi ția partenerului titlurile vândute sau suma de bani reprezentând
pre țul tranzac ției.
Totu și, agen ții de burs ă au dreptul de a cere clien ților lor plata prealabil ă a sumelor
necesare unei cump ărări sau, dac ă este vorba de vânz ări de titluri, remiterea titlurilor înainte de
efectuarea realmente a opera țiunii respective.
Pia ța la vedere este, prin m ărimea capitalurilor negociate, cea mai important ă. Toate
valorile mobiliare cotate pot fi negociate “la vede re”, atunci când pia ța la termen este rezervat ă
unui anumit num ăr de valori selec ționate de Camera Sindical ă a Bursei, în func ție de importan ța
capitaliz ării lor bursiere și, mai ales, a volumului zilnic al tranzac țiilor cu aceste valori.
Derularea opera țiunilor la vedere presupune urm ătoarele etape: 10
a) adresarea ordinelor de vânzare sau cump ărare brokerilor – agen ți de burs ă;
b) centralizarea ordinelor de c ătre brokerul specialist și echilibrarea cererii și ofertei;
c) stabilirea cursului pentru ședin ța de burs ă din ziua respectiv ă;
d) comunicarea nivelului cursului de deschidere a burs ei;
e) executarea ordinelor;
f) încheierea tranzac țiilor pentru toate titlurile care au f ăcut obiectul activit ății pe pia ța
“la vedere”.
Ordinele de vânzare sau de cump ărare se adreseaz ă de c ătre clien ți la pre țul de vânzare
sau de cump ărare dorit, care va determina și m ărimea cursului bursier din ședin ța de burs ă din
ziua respectiv ă.

10 Anghelache Gabriela, N. Dardac, I, Stancu – Pie țe de capital și burse de valori , Ed. Adev ărul, Bucure ști, 1992

50 Nivelul cursului bursier se situeaz ă peste sau sub valoarea nominal ă a titlului. Cursul
poate fi exprimat și în procente fa ță de m ărimea valorii nominale; de exemplu: dac ă valoarea
nominal ă este de 50.700 lei, un curs de 49.000 lei/titlu es te exprimat în termeni bursieri –
96,65%, iar un curs de 51.500 lei/titlu este exprim at 101,59%.
Între m ărimea cursului titlului și valoarea nominal ă exist ă rela ția:
Vr = V n * C/100 ,
unde:
Vr = valoarea real ă a titlului, respectiv valoarea de pia ță , valoarea actual ă pentru ședin ța
de burs ă din ziua respectiv ă;
Vn = valoarea nominal ă;
C = cursul la un moment dat al titlului de valoa re, exprimat în procente.
Stabilirea cursului presupune interven ția Comisiei opera țiunilor de burs ă, care realizeaz ă
o informare operativ ă asupra situa ției economico-financiare a societ ății a c ăror titluri se
tranzac ționeaz ă; m ărimea acestui curs nu se comunic ă decât dac ă se situeaz ă peste cursul de
închidere din ziua precedent ă. Aceast ă decizie se ia dup ă ce, în prealabil, se cunoa ște m ărimea
cererii și a ofertei cumulate, totale, pentru a se ști dac ă este permis ă o cre ștere a nivelului
cursului titlului respectiv.
Dup ă aceasta se comunic ă cursul de deschidere al bursei, care se determin ă prin
compararea ordinelor primite chiar în timpul desf ăș ur ării ședin ței bursiere.
La încheierea tranzac țiilor brokerul specialist care gestioneaz ă titlurile clien ților s ăi poate
să mai de țin ă în portofoliul s ău un sold cump ărător sau vânz ător pentru oricare dintre titlurile
pentru care nu s-au putut executa ordinele de vânza re sau de cump ărare la dimensiunea solicitat ă
de client.
Având în vedere faptul c ă tranzac țiile “spot” presupun efectuarea imediat ă a modific ărilor
în conturile clien ților, ele se mai numesc și opera țiuni “pe bani ghea ță ”.

6.2. Pia ța la termen

Prima caracteristic ă a pie ței la termen este aceea de a nu se raporta decât la opera țiuni
importante cu valori foarte r ăspândite în public și care sunt emise de c ătre firme de prim rang.
Opera țiunile la termen constau în aceea c ă partenerii convin s ă-și îndeplineasc ă obliga țiile
asumate, f ără rezerve, peste o anumit ă perioad ă de timp (1, 3, 6, 9 luni sau mai mult). Pe pia ța la
termen reglement ările în conturi și livrarea de titluri urmeaz ă a se efectua într-o perioad ă
prestabilit ă numit ă perioad ă de lichidare.
Negocierile cu titluri de valoare la termen pot fi ferme sau condi ționate.
În cazul opera țiunilor ferme, cump ărătorul sau vânz ătorul este definitiv angajat din ziua
negocierii dup ă cum urmeaz ă: primul pentru a pl ăti titlurile cump ărate, iar cel de al doilea
pentru a ceda titlurile vândute. Executarea angajam entelor intervine în perioada de lichidare, care
începe la a șasea ședin ță de burs ă dinaintea ultimei zile a fiec ărei luni.
Urm ărind calendarul bursier al unei luni calendaristice se pot constata urm ătoarele tipuri
de opera ții specifice pie ței la termen, dup ă exemplul din tabelul nr. 1.
Ordinele de vânzare sau de cump ărare la termen ferm efectuate în prima zi de lichid are
general ă au scaden ța chiar în perioada de lichidare a lunii respective . Începând cu ziua de report,
orice alte ordine de vânzare sau de cump ărare la termen au scaden ța în perioada de lichidare a
lunii urm ătoare.
La sfâr șitul perioadei de lichidare, contul de titluri al f iec ărui broker specialist ca operator
va trebui s ă se soldeze, iar contul de numerar va fi creditor s au debitor dup ă cum fiecare dintre ei
va revinde mai bine titlurile cump ărate sau va recump ăra mai pu țin bine titlurile vândute, ținând
cont și de cheltuielile de tranzac ționare.

51 Tabelul nr. 1 – Opera țiuni specifice bursei la termen
Ultimele
zile ale lunii
februarie 1999 Num ărul
ședin ței de burs ă
înaintea
sfâr șitului de lun ă Opera ții Num ăr
ul zilei
aferent ă
lichid ării Scaden ța
tranzac țiilor la
termen efectuate
în acea zi
1 2 3 4 5
Joi 18 febr. 6 lichidare general ă 1 lichidarea lunii
februarie
Vineri 19 febr. 5 Report 2 li chidarea lunii
martie
Luni 22 febr. 4 livrarea de
certificate
nominale 3 lichidarea lunii
martie
Mar ți 23 febr. 3 livrarea de
obliga țiuni și
titluri de depozit 4 lichidarea lunii
martie
Miercuri 24 febr. 2 livrarea sub form ă
de viramente a
titlurilor
depozitate 5 lichidarea lunii
martie
Joi 25 febr. 1 livrarea de titluri
la purt ător 6 lichidarea lunii
martie
Vineri 26 febr. Ultima ședin ță a
lunii reglementare de
capital 7 lichidarea lunii
martie
Sursa: Gabriela Anghelache, N. Dardac, I. Staicu – Pie țe financiare și burse de valori , Ed. Adev ărul, Bucure ști,
1992

Tranzac țiile de vânzare sau de cump ărare la termen care genereaz ă pl ăți și cedări de
titluri în timpul lichid ării lunii în care a intervenit negocierea sunt denu mite și “opera țiuni pe
bani ghea ță ”.
Astfel operatorii efectueaz ă cump ărarea sau vânzarea la termen cu promisiunea ferm ă de
plat ă a titlurilor cump ărate sau de cedare a titlurilor ce au fost vândute. Pe pia ța interna țional ă
volumul tranzac țiilor înregistrate la termen pentru aceea și valoare mobiliar ă este mai mare decât
al celor la vedere.
Opera țiunile acoperite înainte de scaden ță printr-o opera țiune de sens contrar sunt
denumite “specula ții”. În cazul specula țiilor cump ărarea de titluri la termen ferm este urmat ă de
revânzarea lor, iar vânzarea de titluri la termen f erm este urmat ă de r ăscump ărarea lor. Aceste
opera țiuni nu dau na ștere la mi șcări în portofoliul de titluri, ci numai la diferen țe de capital.
La sfâr șitul perioadei de lichidare, opera țiile la termen ferm care nu au putut fi derulate
sunt fie suspendate, fie se consider ă în continuare pozi ția de cump ărător sau de vânz ător,
reportându-se pentru perioada de lichidare urm ătoare. Procedura care intervine poart ă numele de
report.
În cazul opera țiunilor de reportare, de la o lichidare la alta, op eratorul continu ă specula ția
sa pân ă când este satisf ăcut de evolu ția cursului la care sunt cotate titlurile respectiv e.
Toate opera țiunile la termen realizate de acela și operator sunt compensate în titluri și
capital și fac obiectul unui cont unic de lichidare pentru f iecare lun ă.
Reportul se analizeaz ă ca o dubl ă opera țiune de burs ă: o opera țiune cu scaden ță în
lichidarea în curs (numit ă lichidare încheiat ă) și o opera țiune cu scaden ță în lichidarea urm ătoare.
Opera țiunile de report se înregistreaz ă la un curs de compensa ție stabilit de Comisia
opera țiilor de burs ă, în jurul primului curs cotat la termen ferm în pr ima zi de lichidare a lunii
respective.

52 6.3. Alte opera țiuni de burs ă

La bursele de valori se efectueaz ă și opera țiuni în condi ții speciale, care se diferen țiaz ă de
tranzac țiile obi șnuite, fiind considerate opera țiuni particulare. Acestea sunt: oferte publice,
negocieri ale blocurilor de control și adjudec ări.
Procedura ofertelor publice de cump ărare sau de schimb este practicat ă de ță rile anglo-
saxone și are la baz ă un proiect de ofert ă public ă prezentat de clientul interesat Comisiei
opera țiilor de burs ă: aceasta se realizeaz ă de fapt de c ătre banca ce are ini țiativa. Camera
Sindical ă a bursei ia toate m ăsurile de asigurare prin solicitarea de depozite de acoperire în
numerar sau în titluri. Se verific ă dac ă oferta corespunde scopului declarat și dac ă interesele
ac ționarilor converg cu cele ale societ ății ini țiatoare.
Oferta public ă poate fi prezentat ă de orice persoan ă fizic ă sau juridic ă pentru titlurile
înscrise în Cota ția oficial ă. Ea trebuie f ăcut ă pentru un num ăr de titluri reprezentând cel pu țin
15% din capitalul societ ății vizate. Dac ă ini țiatorul de ține deja 80% din capitalul acestei societ ăți
oferta trebuie f ăcut ă pentru totalitatea titlurilor pe care nu le de ține înc ă. Angajamentul de
cump ărare sau de schimb este irevocabil.
Negocierea blocurilor de control este o opera țiune în urma c ăreia cump ărătorul titlurilor
ob ține controlul asupra societ ății emitente. Exist ă dou ă modalit ăți prin care operatorul
achizi ționeaz ă un bloc de control:
– se angajeaz ă s ă achizi ționeze la burs ă, în decursul a 15 ședin țe, toate titlurile care-i
vor fi prezentate, la cursul la care a fost autoriz at ă cesiunea blocului; în acest caz se solicit ă
depozite prealabile în numerar sau în titluri pent ru a garanta angajamentul.
– prezint ă Comisiei opera țiunilor de burs ă o ofert ă public ă de cumpărare sau de schimb,
ceea ce îi permite s ă limiteze cantitatea de titluri susceptibil ă de a fi achizi ționat ă.
Adjudec ările sunt vânz ări de titluri la licita ție public ă ce pot fi efectuate:
– ca urmare a unor decizii judec ătore ști;
– pot fi cerute atunci când nu au fost sus ținute cu garan ții în alte valori mobiliare;
– pot fi solicitate de posesorul de valori mobiliare din lips ă de lichiditate.
Particularitatea opera țiunii de adjudecare de titluri const ă în faptul c ă se realizeaz ă de o
persoan ă împuternicit ă de Camera sindical ă a bursei, care, dup ă 12 ședin țe de adjudecare
provizorie a titlurilor puse în vânzare, poate s ă permit ă supralicitarea de pre ț. Aceasta nu poate fi
sub 1/20 din pre țul provizoriu pentru titlurile emise de stat, și sub 1/10 pentru orice valori. Dup ă
primirea supralicit ărilor se pronun ță adjudecarea definitiv ă iar pre țul titlurilor se include și se
public ă în cota ția oficial ă.

În concluzie, tranzac țiile de vânzare-cump ărare a hârtiilor de valoare la vedere și la termen
creeaz ă pie țe distincte la vedere și la termen. Opera țiunile la vedere trebuie s ă se încheie, în principiu,
chiar în ziua în care au fost efectuate dar, din mo tive materiale sau administrative, efectuarea
tranzac ției are loc în cele 48 de ore care urmeaz ă opera țiunii f ăcute în burs ă. În cazul opera țiunilor la
termen partenerii î și îndeplinesc obliga țiile asumate peste o anumit ă perioad ă de timp. Opera țiunile la
termen pot fi ferme sau condi ționate. Executarea angajamentelor în cazul opera țiunilor ferme se
realizeaz ă în perioada de lichidare. La sfâr șitul perioadei de lichidare opera țiile la termen ferm care nu
au putut fi derulate sunt suspendate sau se conside r ă în continuare pozi ția de cump ărător sau de
vânz ător și se reporteaz ă pentru urm ătoarea perioad ă de lichidare. La bursele de valori se efectueaz ă și
opera țiuni în condi ții speciale, care se diferen țiaz ă de tranzac țiile obi șnuite, fiind considerate opera țiuni
particulare. Acestea sunt: ofertele publice, negoci eri ale blocurilor de control și adjudec ările.

Cuvinte cheie:
• Piață la vedere;
• Pia ță la termen;
• Lichidare;
• Report;

53 • Ofert ă public ă;
• Adjudecare.

Teste de control și autoevaluare:

1. Ce sunt opera țiunile la vedere și în ce constau?
2. Care sunt etapele de derulare a opera țiunilor la vedere?
3. Ce rela ție de m ărime poate exista între valoarea nominal ă a titlului și cursul bursier și care sunt
modalit ățile în care se poate exprima?
4. În ce constau opera țiunile la termen și de câte feluri sunt acestea?
5. Ce reprezint ă opera țiunile ferme?
6. Ce reprezint ă “specula țiile”?
7. Ce este reportul?
8. Cum se deruleaz ă ofertele publice de cump ărare sau de schimb?
9. Care sunt modalit ățile prin care se pot achizi ționa blocurile de control?
10. Ce sunt adjudec ările și în ce situa ții pot fi efectuate?

54 CAP. 7. NEGOCIERI LA BURSA DE VALORI. AC ȚIUNI

Rezumat
În acest capitol sunt prezentate aspecte referitoar e la o categorie foarte important ă de
valori mobiliare – ac țiunile. Astfel, se are în vedere definirea ac țiunilor, clasificarea lor în
func ție de diferite criterii, eviden țierea drepturilor și obliga țiilor pe care le confer ă posesorilor,
prezentarea factorilor care influen țeaz ă cursul ac țiunilor și tehnica plasamentului ac țiunilor noi.

7.1. Bursa de valori

Bursa de valori este o pia ță organizat ă pentru tranzac țiile cu hârtii de valoare emise
anterior de c ătre cele mai importante societ ăți comerciale pe ac țiuni precum și de c ătre
autoritatea guvernamental ă.
Particularitatea bursei de valori const ă în faptul c ă hârtiile de valoare se vând și se
cump ără la pre țuri stabilite pe baza cererii și ofertei, în cadrul ședin ței de licita ție. Acestea se
desf ăș oar ă într-un anumit loc, în zile și ore fixate în cadrul unui program.
Sistemul european de organizare a ședin țelor de licita ție are la baz ă urm ătoarele principii:
– tranzac țiile se realizeaz ă în conformitate cu ordinele de vânzare și de cump ărare care
pot fi de trei tipuri:
⇒ pre ț minim de vânzare;
⇒ pre ț maxim de cump ărare;
⇒ pre țul zilei.
– în cadrul ședin ței de licita ție se stabile ște un pre ț fix, pre țul zilei, pentru fiecare
categorie de hârtii de valoare. Nivelul pre țului se determin ă astfel încât num ărul ordinelor
executate s ă fie maxim;
– fiecare categorie de hârtii de valoare are un broke r specialist, ale c ărui atribu ții sunt:
centralizarea ordinelor de vânzare și cump ărare; fixarea pre țului, asigurarea fluidit ății
tranzac țiilor.
De asemenea, în cadrul bursei de valori func ționeaz ă o comisie oficial ă, care coordoneaz ă
licita țiile și o cas ă de clearing care are rolul de a derula tranzac țiile. Bursa ac ționeaz ă pentru
promovarea unor tranzac ții oneste, public ă cot ările zilnice și stabile ște reguli și standarde pentru
tranzac ții.

7.2. Negocierea titlurilor de valoare. Ac țiunile

Hârtiile de valoare dau posesorilor posibilitatea de a- și însu și o parte din profitul
societ ăților comerciale, agen ților economici, sub form ă de dobânzi și dividende. Aceste hârtii de
valoare se mai numesc și capital fictiv, deoarece aduc venituri de țin ătorilor lor și prin vânzarea
lor se poate ob ține restituirea lor ca valori-capital.
Capitalul fictiv apare de altfel sub forma ac țiunilor, obliga țiunilor, înscrisurilor funciare,
rentelor ș.a.
Ac țiunile sunt hârtii de valoare care atest ă dreptul de proprietate al celui care le de ține
asupra unei p ărți din capitalul social al unei firme, organizat ă ca societate pe ac țiuni.
Pia ța de ac țiuni este pia ța central ă, principal ă pentru ob ținerea de fonduri din vânzarea
de ac țiuni de c ătre întreprinderi și guverne. Ea asigur ă un cadru unde titlurile de valoare ale
întreprinderilor și guvernelor pot fi vândute și cump ărate. Ea nume ște întreprinderile care doresc
să ob țin ă bani de la investitorii individuali prin emisiunea de noi titluri de valoare și organiza țiile
care caut ă s ă-și investeasc ă economiile sau capitalul în surplus.

55 În acest mod, pia ța ac țiunilor ofer ă investitorilor lichidit ăți cu posibilitatea convertirii lor
în numerar, la ordin, nemaiap ărând prin aceasta curgerea capitalurilor provenite din economii
către întreprinderile productive.
Pia ța ac țiunilor este format ă din dou ă pie țe: primar ă și secundar ă.
Pia ța primar ă permite întreprinderilor sau guvernului s ă ob țin ă capitalul ini țial. Acest
lucru se face de regul ă prin intermediul unei întreprinderi care emite un prospect prin intermediul
unui broker specialist (underwriter). De exemplu, c ând o întreprindere iese pentru prima oar ă pe
pia ță la burs ă, ea poate emite 100.000 de ac țiuni fiecare având o valoare nominal ă de 10.000 lei
pentru a ob ține un miliard lei. Cump ărătorii acestor ac țiuni devin de țin ători ini țiali și ei pot
rămâne ac ționari ai întreprinderilor sau pot vinde ac țiunile altor persoane, pe pia ța secundar ă.
Pia ța secundar ă este pia ța central ă asigurat ă de bursa de valori, unde se pot vinde și
cump ăra ac țiuni (în general, titluri de valoare). Sistemul est e cel al unei licita ții, iar pre țul unei
ac țiuni este determinat de jocul dintre cerere și ofert ă și reprezint ă valoarea de pia ță a
întreprinderii. În cadrul unui sistem economic, cap italurile sunt direc ționate spre zonele pe care
investitorii le consider ă ca fiind cele mai profitabile, iar aprecierile inv estitorilor sunt, la rândul
lor, reflectate în nivelul activit ății de pe pia ța secundar ă, influen țând tranzac țiile cu valorile
mobiliare existente.
Sistemul de tranzac ționare numit “strigare liber ă” este utilizat atunci când sunt oferite
loturi de ac țiuni, iar brokerii încearc ă s ă armonizeze ordinele de vânzare și cele de cump ărare.
Aceast ă pia ță (pia ța bursier ă) este utilizat ă, de regul ă, pentru întreprinderile cu un mare volum de
capital și de ac țiuni tranzac ționate. Aceasta este pia ța principal ă.
Exist ă, de asemenea, un sistem de pia ță numit pia ța extrabursier ă (over – the counter –
OTC). Aceast ă pia ță este creat ă de dealerii care ini țial se ocup ă de tranzac ționarea valorilor care
nu sunt listate la bursele organizate. Tranzac ția de tip OTC difer ă de tranzac ția bursier ă prin dou ă
caracteristici principale:
a) Tranzac țiile sunt încheiate telefonic, iar negocierea se fa ce cu un anumit num ăr de
dealeri numi ți “creatori de pia ță ” (market makers), spre deosebire de mecanismul uti lizat în cazul
valorilor listate și care implic ă un singur specialist și o pia ță stabilit ă într-un anume loc.
b) Creatorul de pia ță ac ționeaz ă ca principal în cadrul tranzac ției în care dealerul este
implicat în calitate de vânz ător sau cump ărător pe cont propriu. Deci, pia ța bursier ă are o
localizare fizic ă, îns ă pia ța OTC este o re țea de comunica ții, punând în leg ătur ă clien ții.
Exist ă trei cerin țe esen țiale ale pie ței care trebuie s ă fie îndeplinite: informa ția asupra
produsului, egalitatea șanselor pentru to ți vânz ătorii și cump ărătorii și corectitudinea în materie
de pl ăți.
Pe pia ța ac țiunilor sunt emise și negociate mai multe tipuri de ac țiuni care pot fi grupate
dup ă dou ă criterii și anume:
a) modul de prezentare;
b) drepturile pe care le genereaz ă.

a) Dup ă modul de prezentare , ac țiunile pot fi:
– nominative;
– la purt ător.
Ac țiunile nominative au înscris numele de țin ătorului și se transmit altui de țin ător numai
prin înscrierea tranzac ției într-un registru la societatea emitent ă.
Ac țiunile la purt ător nu poart ă nici un nume și se pot transmite f ără nici o formalitate.
O categorie aparte de ac țiuni nominative sunt ac țiunile nominative legate. Acestea sunt
hârtii de valoare pentru care transferul este prin statut respins sau chiar interzis. Consiliul de
administra ție al unei societ ăți î și poate rezerva dreptul de a refuza autorizarea tra nsferului.
În Elve ția, de exemplu, pentru numeroase societ ăți exist ă atât ac țiuni la purt ător cât și
ac țiuni nominative legate. Scopul lor este de a conser va cercul ac ționarilor.

56 În sistemul francez, cedarea de ac țiuni nominative se face la cererea cesionarului și
societatea trebuie s ă cumpere ac țiunile în termen de trei luni. Dac ă în acest termen nu se
realizeaz ă tranzac ția, atunci se consider ă acordat ă aprobarea și cesionarul poate vinde ac țiunile la
ter țe persoane.

b) Dup ă drepturile pe care le genereaz ă, ac țiunile pot fi:
– ac țiuni ordinare;
– ac țiuni privilegiate (preferen țiale).
În principiu, toate ac țiunile genereaz ă acelea și drepturi, doar c ă ele pot, în anumite cazuri,
să fie înzestrate cu drepturi particulare privitoare la reparti ția profitului.
Ac țiunile ordinare (comune sau obi șnuite) dau dreptul de țin ătorului la ob ținerea anual ă a
dividendului, adic ă a unei p ărți propor ționale din profitul realizat de societate în anul f inanciar
expirat. Acestea sunt primele emise în cadrul unei emisiuni complexe de ac țiuni. De țin ătorii lor
sunt afecta ți direct de capacitatea firmei de a genera profitur i și de a repartiza dividende,
mărimea acestora fiind direct propor țional ă cu rezultatele ob ținute.
Ac țiunile ordinare reprezint ă în mod normal m ărimea capitalului societ ății. Ele reprezint ă
dovada particip ării la societate. Atunci când o persoan ă cump ără ac țiuni ale unei societ ăți, ea
dobânde ște anumite drepturi și obliga ții ca de țin ător al unei p ărți din societate:
a) răspundere limitat ă: dac ă societatea va da faliment, r ăspunderea ac ționarilor va fi
limitat ă la valoarea investi ției lor;
b) transferul ac țiunilor: ac ționarii au dreptul de a vinde, tranzac ționa, ori transfera
proprietatea asupra ac țiunilor lor (prin dona ție sau testament) altor persoane. Cu toate acestea,
ac țiunile listate la Bursa român ă nu vor putea fi tranzac ționate în afara ringului bursei f ără
aprobarea prealabil ă a bursei;
c) declararea dividendelor: când Consiliul de Administ ra ție al unei societ ăți declar ă
dividendul (de regul ă în numerar), ac ționarul are dreptul la acest dividend. Consiliul po ate, de
asemenea, declara ca dividend ac țiuni suplimentare;
d) raport ările anuale: ac ționarul are dreptul s ă primeasc ă o situa ție anual ă a societ ății,
care s ă cuprind ă bilan țul exerci țiului precedent, înso țit de contul de profit și pierderi;
e) repartizarea activului și lichidarea: dac ă societatea trebuie s ă fie dizolvat ă ori dac ă d ă
faliment, ac ționarii au dreptul la repartizarea activului r ămas dup ă acoperirea pasivului exigibil
(plata obliga țiunilor emise, plata impozitelor, plata laturilor n egarantate, plata creditorilor în
general și plata c ătre de țin ătorii de ac țiuni privilegiate);
f) dreptul de vot: fiecare ac ționar are dreptul de a vota în cadrul Adun ărilor Generale.
Num ărul de voturi este dat de num ărul de ac țiuni de ținute. Dreptul de vot poate fi transmis unor
ter ți în condi țiile prev ăzute de statutul societ ății.
Formele de dividende ale ac țiunilor ordinare pot fi:
– Fiecare ac ționar prime ște o anumit ă sum ă de bani pentru fiecare ac țiune pe care o
posed ă. Dividendele provin din profitul societ ății, dup ă plata tuturor impozitelor.
– O alt ă form ă de dividend o pot constitui ac țiunile. Aceste ac țiuni sunt emise pentru
ac ționarii existen ți prin mobilizarea rezervelor societ ății și, în fapt, prin plata dividendelor în
ac țiuni în loc de numerar.
Acest lucru are ca efect cre șterea num ărului de ac țiuni autorizate și reducerea valorilor
nominale. Ac țiunile nu vor face s ă creasc ă sau s ă scad ă activul ac ționarilor, dar, teoretic, vor
conduce la sc ăderea pre țului curent al titlurilor de valoare, precum și a nivelului profitului care
va putea fi pl ătit pentru fiecare ac țiune ca dividend în numerar.
Totu și, în schimbul dreptului acordat de firm ă de a primi dividende sporite în func ție de
ob ținerea unor profituri majorate, de țin ătorii de ac țiuni comune trebuie s ă accepte distribuirea
acestora mai întâi de țin ătorilor de ac țiuni preferen țiale.
Ac țiunile preferen țiale dau dreptul la ob ținerea unui dividend fix indiferent de m ărimea
profitului realizat de societate în anul financiar respectiv.

57 Ac țiunile preferen țiale asigur ă ac ționarilor, a șa cum le sugereaz ă și denumirea, un
tratament preferen țial. Dividendele sunt distribuite acestora înaintea de țin ătorilor de ac țiuni
comune, iar în cazul încet ării activit ății firmei și a obliga ției acesteia de a- și scoate la vânzare
activele (proces numit lichidare), de țin ătorii de ac țiuni preferen țiale sunt îndrept ățiți s ă-și
primeasc ă sumele investite înaintea de țin ătorilor de ac țiuni comune.
În schimbul acestor avantaje, de țin ătorii de ac țiuni preferen țiale trebuie să accepte plata
unor dividende în sum ă fix ă, indiferent de m ărimea profiturilor ob ținute de firm ă în anul
respectiv.
Ac ționarii preferen țiali nu dispun de dreptul de vot, în afara cazului în care a fost dispus
altfel prin contractul preferen țial, caz în care ac țiunile preferen țiale dau dreptul la vot.
Ac țiunile preferen țiale pot fi:
– ac țiuni necumulative;
– ac țiuni cumulative;
– ac țiuni participative.
Ac țiunile necumulative determin ă posibilitatea ca ac ționarii s ă primeasc ă dividende în
fiecare an; în eventualitatea c ă societatea nu pl ăte ște dividendele respective, nu exist ă o
acumulare a restan țelor.
Ac țiunile cumulative sunt acele ac țiuni preferen țiale pentru care, dac ă societatea nu
poate pl ăti dividendele într-un an, atunci ele se acumuleaz ă și vor fi pl ătite în momentul în care
societatea va avea profituri suficiente. Toate divi dendele preferen țiale restante trebuie pl ătite
înainte de declararea oric ăror dividende ordinare.
Ac țiunile participative sunt acele ac țiuni preferen țiale pentru care ac ționarii primesc
dividendul fix stabilit, corespunz ător ac țiunilor lor preferen țiale în fiecare an și mai pot primi o
parte suplimentar ă din profit dup ă ce ac ționarilor ordinari li s-au pl ătit dividendele cuvenite.
În practic ă se mai întâlnesc și alte tipuri de ac țiuni:
– ac țiuni f ără valoare nominal ă;
– ac țiuni noi: ac țiuni gratuite, ac țiuni populare, ac țiuni SICAV.
Ac țiunile f ără valoare nominal ă sunt cele care nu au specificat ă valoarea nominal ă.
Valoarea ac țiunii se stabile ște în raport cu m ărimea capitalului social, divizat prin num ărul de
ac țiuni emise. De asemenea, ac țiunea nu confer ă dreptul la rambursarea unei anumite sume sau a
unei p ărți din acestea, precum obliga țiunea. De aceea nu este obligatorie fixarea unei an umite
valori nominale. Totu și în multe ță ri se prescrie o valoare nominal ă (Ex.: Elve ția, S.U.A.,
Canada).
Ac țiunile noi sunt valori mobiliare emise în cursul unui exerci țiu financiar și care nu dau
dreptul la un dividend întreg. Începând cu al doile a exerci țiu, aceste ac țiuni vor fi asimilate celor
vechi și genereaz ă acelea și drepturi pentru ac ționari.
Ac țiunile gratuite reprezint ă o form ă particular ă de repartizare a profitului în cazul în
care rezervele acumulate în anii anteriori sunt tra nsformate în ac țiuni noi. Practic, patrimoniul
societ ății nu se modific ă, aceste ac țiuni sunt un venit pentru ac ționari, fiind impozitate.
Ac țiunile populare sunt cele prin intermediul c ărora o p ătur ă foarte numeroas ă a
popula ției este incitat ă s ă economiseasc ă și s ă investeasc ă. De exemplu, în Germania, ac țiuni ale
firmelor (societ ăți publice) Volkswagen, Prossag, Vebs au fost cedate popula ției preferen țial.
Ac țiunile SICAV (de tip francez) sunt achizi ționate de la societ ăți de investi ții cu capital
variabil (SICAV) de c ătre mici investitori care doresc s ă-și recicleze avantajos capitalurile sau
economiile de care dispun. Ac țiunile SICAV pot fi procurate de investitori la pre țul de emisiune
care se stabile ște prin ad ăugarea la cursul ac țiunilor vechi a 4,75%, care reprezint ă valoarea
cheltuielilor de emisiune și partea care se constituie ca fond indivizibil la dispozi ția societ ății.
Aceste ac țiuni nu se coteaz ă la burs ă, ci pot fi returnate zilnic la ghi șeele acestor societ ăți
permi țând o fluctua ție de capital.

58 Pe plan interna țional, guvernele pot emite ac țiuni cu caracter special – ca o modalitate de
păstrare a controlului asupra activit ății economice în cadrul unor societ ăți ce urmeaz ă a fi
privatizate.
De exemplu, “ac țiunile de aur” emise în Marea Britanie cu ocazia pr ivatiz ării unei
societ ăți de comunica ții. De ținătorul acestei ac țiuni era o persoan ă care ac ționa în numele
Coroanei. Ea avea dreptul de participare la Adun ările Generale ale ac ționarilor f ără drept de vot
sau participare la profit.
De asemenea, în Fran ța au fost emise de c ătre Guvern “ac țiuni specifice” în cazul
privatiz ării unor întreprinderi din domeniul petrolier, al informa țiilor, electronicii,
armamentului.
O metod ă de efectuare a emisiunii de ac țiuni o reprezint ă “multiplicarea stocului de
ac țiuni”. Aceast ă metod ă poate fi ini țiat ă atunci când o firm ă consider ă c ă pre țul prea ridicat al
ac țiunilor proprii descurajeaz ă poten țialii investitori. În acest moment, firma ini țiaz ă o
“multiplicare a stocului de ac țiuni” existent pe pia ță pentru a reduce pre țul ac țiunilor și în acela și
timp pentru a dinamiza tranzac țiile. Acest procedeu presupune acordarea unui num ăr sporit de
ac țiuni de țin ătorilor, simultan cu sc ăderea propor țional ă a pre țului fiec ărei ac țiuni.
De exemplu, dac ă multiplicarea se face “doi la unu”, pornind de la o cota ție de 10$
ac țiune, pre țul unei ac țiuni va sc ădea la jum ătate, iar num ărul de ac țiuni de ținute de ac ționari se
dubleaz ă.
Men ținând aceea și cota ție, în cazul unei multiplic ări de “trei la unu”, pre țul unei ac țiuni
va sc ădea la o treime, num ărul total de ac țiuni în circula ție triplându-se. Acest procedeu nu
afecteaz ă investitorii (ac ționarii), ei de ținând dup ă efectuarea acestei opera țiuni un num ăr mai
mare de ac țiuni, valoarea investi ției ini țiale r ămânând aceea și. În practic ă se folose ște și metoda
invers ă, de “restrângere a num ărului de ac țiuni” aflate în circula ție, situa ție în care se procedeaz ă
la preschimbarea, de exemplu, a 10 ac țiuni în schimbul a numai 5 ac țiuni, fiecare nou ă ac țiune
valorând dublu. Și în aceast ă situa ție valoarea total ă a investi ției ini țiale efectuate de c ătre
ac ționari r ămâne aceea și, ei posedând îns ă un num ăr propor țional mai mic de ac țiuni
corespunz ător raportului de preschimbare folosit. Motivul pen tru care o companie recurge la
emisiune de ac țiuni în accep țiunea obi șnuit ă a termenului (deci nu prin multiplicare sau
restrângere de ac țiuni), îl constituie mobilizarea de fonduri, de dis ponibilit ăți b ăne ști aflate în
posesia poten țialilor investitori. Atunci când o societate efectu eaz ă prima emisiune de ac țiuni, ea
devine public ă, altfel spus, o parte a dreptului de proprietate și a dreptului de decizie trece în
mâinile ac ționarilor.
Inten ția unei societ ăți de a deveni public ă trebuie f ăcut ă cunoscut ă mediilor financiare
prin intermediul publicit ății efectuate în presa de specialitate. Aceste enun țuri pun la dispozi ția
poten țialilor investitori informa ții specifice:
– numele societ ății emitente;
– num ărul de ac țiuni oferite spre vânzare;
– tipul ac țiunilor oferite (comune sau preferen țiale);
– valoarea ini țial ă (pre țul de la care începe oferta);
– date referitoare la prospect. Prospectul, prin lege , trebuie s ă fie pus la dispozi ție
tuturor investitorilor interesa ți. Prin el se fac cunoscute informa ții financiare detaliate care nu se
reg ăsesc în cadrul anun țului publicitar și care sunt necesare investitorilor pentru ca ace știa s ă
poat ă evalua starea societ ății și s ă poat ă lua decizia de investi ție în func ție de riscurile pe care le
implic ă aceasta;
– date în leg ătur ă cu cei care subscriu, (de cele mai multe ori b ăncile se ofer ă s ă
subscrie, s ă preia și s ă gestioneze întregul pachet de ac țiuni propuse spre vânzare).
Ac țiunile nou emise se coteaz ă la bursa de valori. Pre țul la care ac țiunea se coteaz ă la
burs ă se nume ște cursul ac țiunii, care poate fi superior sau inferior fa ță de valoarea nominal ă a
ac țiunii, în func ție de venitul adus. Cu cât dividendul este mai mare cu atât cursul ac țiunii va fi
mai ridicat și invers. Cursul ac țiunii este în raport invers propor țional cu nivelul dobânzii

59 practicate la capitalul de împrumut: cu cât este ma i sc ăzut ă dobânda la capitalul de împrumut, cu
atât este mai ridicat cursul ac țiunilor și invers.
CURSUL UNEI AC ȚIUNI = 100
DOBÂNZII RATA DIVIDEND ×
De exemplu: presupunem dobânda la capitalul de împr umut de 55%, iar m ărimea
dividendului este de 55%, 75% și 20%.
Deci cursul ac țiunii se determin ă astfel:
36 55 100 20 c ;136 55 100 75 b ;100 55 100 55 a =×==×==×= .
Se constat ă c ă la dividendul de 75% cursul ac țiunii este de 136 (exemplul b). Dac ă se
reduce dividendul, cursul înregistrat este sub valo area nominal ă (exemplul c).
Ac ționarii fondatori pot realiza câ știguri mari pe seama cre șterii cursului ac țiunilor.
Se presupune c ă un ac ționar fondator și-a plasat 10 milioane lei în ac țiunile societ ății și
aceasta ob ține rezultate bune acordând dividende de 40%. Presu punând c ă dobânda la capitalul
împrumutant este de 8%, cursul unei ac țiuni de 1000 lei va fi:
5000 81000 40 =×lei
Dac ă ac ționarul vinde toate ac țiunile de 10 milioane lei va realiza un câ știg de 4 milioane
lei, deci de 4 ori capitalul investit + capitalul p ropriu. Acesta se nume ște profitul de fondator.
Totu și, cel mai important factor în stabilirea cursului ac țiunilor este cererea și oferta de
ac țiuni. Acestea depind de:
– perspectivele dezvolt ării societ ății pentru care s-au emis ac țiunile;
– îmbun ătățirea situa ției financiare a societ ății;
– bonitatea și seriozitatea societ ății.
De asemenea, mi șcarea ciclic ă a produc ției influen țeaz ă cererea și oferta, cre șterile în
perioade de avânt și sc ăderile în perioade de criz ă, evenimentele politice de importan ță deosebit ă
influen țeaz ă imediat cursul ac țiunilor tranzac ționate prin intermediul bursei de valori.
De ținerea de ac țiuni presupune pentru posesor atât ob ținerea unor drepturi, cât și a unor
câ știguri, dar implic ă în acela și timp și acceptarea unor riscuri.
Drepturile ac ționarilor sunt conferite de num ărul de ac țiuni de ținute. De regul ă, fiecare
ac țiune asigur ă participarea la profit sub forma primirii de divid ende, cât și putere de vot. Astfel,
cu cât num ărul de ac țiuni de ținute este mai mare, cu atât puterea de vot este ma i mare. În func ție
de puterea de vot dat ă de m ărimea pachetului de ac țiuni de ținut, ac ționarii sunt îndrept ățiți ca, în
cadrul Adun ării generale a ac ționarilor, s ă participe la luarea unor decizii privind activitat ea
intern ă a firmei (ca de exemplu, oportunitatea efectu ării unei noi emisiuni de ac țiuni, vânzare
total ă sau par țial ă a societ ății sau schimbarea conducerii).
Atât câ știgurile cât și riscurile legate de de ținerea de ac țiuni sunt determinate, în principal
de modul în care firma î și desf ăș oar ă activitatea, capacitatea acesteia de a produce p rofituri,
situa ția financiar ă în general, calitatea managementului, cât și de situa ția ramurii economice din
care face parte și de mediul economico-financiar. Ca regul ă general ă, cu cât rezultatele societ ății
sunt mai bune cu atât profiturile destinate pl ății dividendelor sunt mai mari.
Acest fapt determin ă cel pu țin dou ă modalit ăți de ob ținere a câ știgurilor de c ătre
investitori:
– prin ob ținerea de dividende;
– prin vânzarea ac țiunilor la un pre ț al pie ței mai mare decât valoarea nominal ă la care
acestea au fost emise și/sau cump ărate.
Exist ă multe firme care calculeaz ă un anumit procent din profitul net înaintea distri buirii
dividendelor, pentru a fi distribuit ac ționarilor. Suma ce urmeaz ă a fi primit ă de c ătre ac ționari se
nume ște dividend și poate fi pl ătit ă trimestrial, semianual sau anual.

60 În func ție de perioada de timp de când firmele se afl ă în activitate, de soliditatea și bunul
lor renume, ac țiunile pot fi grupate în:
– ac țiuni ale firmelor puternice, cu tradi ție, purt ătoare de dividende substan țiale,
cunoscute în terminologia financiar-bancar ă anglo-saxon ă drept “income-stocks” 11 .
– ac țiuni ale firmelor mai nou înfiin țate sau aflate într-un proces de consolidare și/sau
extindere, firme care î și reinvestesc majoritatea sau totalitatea profituri lor în afaceri. Aceste firme
pl ătesc dividende foarte mici, sau nu pl ătesc deloc dividende pentru ac țiunile emise, ac ționarii
așteptându-se îns ă la o dezvoltare a firmei și, în acela și timp, la o cre ștere a valorii de pia ță a
ac țiunilor de ținute. Din acest motiv, aceste ac țiuni se numesc “growth – stocks” 12 .
Este evident c ă riscurile asumate de c ătre ac ționari se refer ă la posibilitatea deterior ării
situa ției unei firme și, deci în ultim ă instan ță , la imposibilitatea acesteia de a pl ăti dividendele
anun țate.
În mod normal, aceast ă situa ție duce la o sc ădere a valorii de pia ță a ac țiunilor, pierderea
înregistrat ă de de țin ătorii de ac țiuni fiind deci dubl ă.

Tehnica “plasamentului” ac țiunilor noi
Atunci când o societate dore ște s ă emit ă titluri de valoare destinate publicului, pentru a
ob ține capitaluri pe termen lung, ea le poate emite di rect ac ționarilor s ăi ori publicului, sau le
poate plasa în întregime unui mare investitor insti tu țional. Adeseori întreprinderile se adreseaz ă
unei b ănci comerciale, ori unui broker/dealer pentru a gir a (underwrite) și a lansa pe pia ță noua
emisiune. Firma care acord ă asisten ța în ob ținerea de capitaluri pe termen lung pentru o societ ate
se nume ște “underwriter” (girant).
Cea mai bun ă cale pentru a în țelege cu claritate func ția de underwriting este s ă urm ărim
etapele unei emisiuni de noi titluri de valoare. Pe ntru început, membrii societ ății emitente
organizeaz ă, împreun ă cu underwriter-ul ales, ședin țe în care se va discuta asupra volumului
capitalului care se dore ște a fi ob ținut, asupra tipului de titlu de valoare ce va fi e mis, precum și
asupra prevederilor contractului. Alte ședin țe se țin cu consiliul directorilor societ ății emitente,
pentru discutarea alternativelor și pentru a încerca luarea unei decizii finale. La u n anume
moment, emitentul ajunge la un acord cu underwriter -ul. O firm ă de expertiz ă contabil ă ajut ă
firma emitent ă la preg ătirea documentelor de înregistrare la burs ă. Când expertiza și
investiga țiile sunt încheiate, dar înaintea înregistr ării, va fi semnat un contract de plasament între
firma emitent ă și underwriter. În final se ajunge la un acord asupr a tuturor problemelor cu
excep ția pre țului efectiv al titlurilor de valoare.
Pentru titlurile de valoare care sunt oferite spre vânzare pentru prima oar ă, decizia de
stabilire a pre țului comport ă un risc considerabil. Pentru suplimentarea informa țiilor,
underwriter-ul adun ă date asupra întreprinderilor similare din domeniu, pentru a estima valoarea
intrinsec ă pe baza unei analize comparative. În cazul noilor emisiuni nu exist ă criterii obiective
de stabilire a pre țului. Underwriterii sunt cei care de obicei încearc ă s ă stabileasc ă pre țul
emisiunii în concordan ță cu “semnalele de interes” primite de “syndicate ma nager” de la ceilal ți
membri. (Pentru plasarea emisiunii se organizeaz ă un “sindicat” al organiza țiilor (b ăncilor)
interesate). Aceste “semnale de interes” nu sunt to tu și ferme pân ă la încheierea procesului de
stabilire a pre țului. Astfel, elementul de risc nu este niciodat ă pe deplin eliminat. Numai dup ă ce
oferta este încheiat ă și distribuit ă se poate face o judecat ă de valoare asupra pre țului.
În cadrul ofertei publice a unui titlu de valoare, decizia de stabilire a pre țului este de
regul ă considerat ă ca fiind bun ă dac ă pre țul titlului cre ște aducând o mic ă bonifica ție de 5-10%
într-un interval de 20 de zile de la data emisiei.

11 Income (engl.) – venit
12 growth (eng.) – crestere

61 Underwriting-ul are rolul de a asigura suportarea r iscului unor fluctua ții adverse în
perioada în care o nou ă emisiune de titluri este distribuit ă pe pia ța public ă. Underwriting-ul
distribuie ac țiuni tuturor firmelor de brokeraj care le vând clie n ților lor. Underwriter-ul î și asum ă
riscul pentru toate ac țiunile nevândute. El este obligat s ă cumpere toate ac țiunile r ămase
nevândute. De cele mai multe ori și dac ă este vorba de o emisiune mare, vor exista mai mul ți
underwriter-i care vor încerca s ă absoarb ă riscul.
Indicatorul de vânzare:
Societatea cu care firma emitent ă a purtat discu țiile nu va dirija cump ărarea și distribuirea
întregii emisiuni de unul singur, în afara cazului când emisiunea este foarte redus ă. Dac ă
dimensiunile emisiunii și riscul sunt mari, va fi forma un “sindicat de vân zare” (selling
syndicate) în scopul de a mic șora riscul pe care ar trebui s ă-l suporte.
Marja pre țului de distribu ție:
Sindicatul de vânzare este compensat de diferen ța de girare. Aceasta este egal ă cu
diferen ța dintre suma achitat ă de investitori și suma primit ă de c ătre emitent. De exemplu, dac ă
publicul a pl ătit 20$ și firma emitent ă prime ște 18$, diferen ța va fi 2$. M ărimea diferen ței
depinde de calitatea și m ărimea emisiunii. În general, ofertele publice ini țiale tind s ă aib ă
diferen țe relativ mari datorit ă riscului inerent distribuirii titlurilor financiar e.
Grupul de vânzare:
Grupul de vânzare (selling group), este format în p rincipal pentru distribuirea ac țiunilor.
El va fi format din brokeri sau brokeri/dealeri car e vor ob ține o participa ție relativ sc ăzut ă din
partea grupului de underwriting. În schimb, vor pri mi un comision din vânzarea ac țiunilor.
Tipuri de angajamente de underwriting
1. Angajamentul ferm – în cadrul acestui tip de angaja ment, underwriter-ul este de acord
să vând ă întreaga emisiune și s ă absoarb ă toate ac țiunile nevândute. Cu alte cuvinte, underwriter-
ul î și asum ă întreg riscul.
2. Maximum de efort (Best Efforts) – în cadrul acestui tip de angajament, investment
banker-ul, ac ționând în calitate de agent, va face tot posibilul s ă vând ă întreaga emisiune.
Ac țiunile nevândute vor fi returnate emitentului.
3. Totul sau nimic (All or None) – în cadrul acestui t ip de angajament, investment
banker-ul ac ționând ca agent, va face toate eforturile s ă vând ă întreaga emisiune. Dac ă nu este
vândut ă întreaga emisiune, atunci contractul va fi anulat. Ob ținerea doar a unei p ărți din capitalul
necesar unei întreprinderi, s-ar putea s ă nu-i fie acesteia în nici un fel de folos.

De re ținut!
 Drepturile și obliga țiile ac ționarilor
– Dreptul la vot
– O ac țiune = Un drept la vot
– Adunarea General ă
– Dreptul la tranzac ționare a ac țiunilor
– Accesul la rapoartele financiare
– Dreptul de a stabili destina ția veniturilor societ ății
– Dreptul la dividende, drept efectiv numai dup ă declararea acestora de c ătre
societatea comercial ă, în condi țiile legii
– Răspunderea limitat ă la valoarea investi ției
– Dreptul la repartizarea valorii activului în caz de lichidare – drept exercitat
dup ă stingerea celorlalte obliga ții
– Dreptul de a alege și de a fi ales în Consiliul de Administra ție.

 Venitul ac ționarilor
– Profitul net al societ ății poate fi:
– distribuit sub forma dividendelor, în numerar;

62 – distribuit sub forma dividendelor, în ac țiuni;
– reinvestit în societate (capitalizat) – în vederea dezvolt ării
societ ății comerciale.
– Rela ție invers propor țional ă între Dividend/Cre ștere

 Pia ța primar ă a ac țiunilor
– Pia ța primar ă – pia ța în care emiten ții ofer ă spre subscriere investitorilor existen ți și
poten țiali un anumit num ăr de valori mobiliare.

I. Dup ă modalitatea de emitere a valorilor mobiliare
– Oferta public ă
– Oferta public ă ini țial ă de vânzare de ac țiuni;
– Oferta public ă primar ă de vânzare de ac țiuni;
– Oferta public ă secundar ă de vânzare de ac țiuni
– Plasament privat

 Plasarea ac țiunilor pe pia ță
II. Dup ă modalitatea de executare și plasare a emisiunii de ac țiuni :
– Plasament direct
– Plasament intermediar

 Avantajele și dezavantajele de țin ătorului de ac țiuni
– Avantaje:
• posibilitatea ob ținerii unor dividende;
• posibilitatea influen ță rii activit ății societ ății prin exercitarea dreptului de vot;
• posibilitatea transform ării ac țiunilor în numerar în orice moment dac ă societatea
este listat ă pe o pia ță autorizat ă;
• posibilitatea ob ținerii unor câ știguri din specula ții de pia ță (cump ărarea la pre țuri
sc ăzute și vânzarea la pre țuri ridicate);
• posibilitatea de alegere și a fi ales în Consiliului de Administra ție.
– Dezavantaje:
• pierderea banilor investi ți în ac țiuni (sau recuperarea lor într-o mic ă m ăsur ă)
deoarece în caz de faliment de țin ătorii de ac țiuni comune sunt ultimii care au dreptul la
sumele rezultate din lichidarea activelor.

În concluzie , bursa de valori este o pia ță organizat ă pentru tranzac țiile cu hârtii de valoare
emise anterior de c ătre cele mai importante societ ăți comerciale pe ac țiuni și de c ătre autoritatea
guvernamental ă. Ac țiunile sunt hârtii de valoare care atest ă dreptul de proprietate al celui care le de ține
asupra unei p ărți din capitalul social al unei firme organizat ă ca societate pe ac țiuni. Pe pia ța ac țiunilor
sunt emise și negociate mai multe tipuri de ac țiuni care pot fi grupate dup ă dou ă criterii: modul de
prezentare și drepturile pe care le genereaz ă. În practic ă se întâlnesc și alte tipuri de ac țiuni cum ar fi
ac țiuni f ără valoare nominal ă, ac țiuni gratuite, ac țiuni populare, ac țiuni SICAV. Pre țul la care ac țiunea
se coteaz ă la burs ă se nume ște cursul ac țiunii și acesta poate fi superior sau inferior valorii nom inale a
ac țiunii. Cel mai important factor în stabilirea cursu lui ac țiunilor este cererea și oferta de ac țiuni.

Cuvinte cheie:
• Burs ă de valori;
• Hârtii de valoare;
• Ac țiuni;
• Ac țiuni nominative;

63 • Ac țiuni la purt ător;
• Ac țiuni ordinare;
• Ac țiuni preferen țiale;
• Dividend;
• Ac țiuni necumulative;
• Ac țiuni cumulative;
• Ac țiuni participative;
• Ac țiuni f ără valoare nominal ă;
• Ac țiuni noi;
• Ac țiuni gratuite.

Teste de control și autoevaluare:

1. Ce sunt hârtiile de valoare?
2. Ce sunt ac țiunile și care sunt drepturile și obliga țiile pe care le confer ă posesorilor?
3. Care sunt criteriile de clasificare a ac țiunilor și ce tipuri de ac țiuni sunt emise și negociate pe pia ța
ac țiunilor?
4. Care este diferen ța dintre ac țiunile ordinare și ac țiunile preferen țiale?
5. Ce alte tipuri de ac țiuni se mai întâlnesc în practic ă?
6. Care sunt cele mai cunoscute tipuri de ac țiuni preferen țiale?
7. Care sunt factorii care influen țeaz ă cursul ac țiunilor?
8. Cum pot fi grupate ac țiunile în func ție de perioada de timp de când firmele se afl ă în activitate, de
soliditatea și bunul lor renume?
9. Care sunt cele mai importante tipuri de angajamente de underwriting?

64 CAP. 8. NEGOCIERI LA BURSA DE VALORI. OBLIGA ȚIUNI

Rezumat
O alt ă categorie important ă de hârtii de valoare sunt obliga țiunile. În acest
capitol sunt definite și clasificate obliga țiunile, sunt prezentate noi tipuri de obliga țiuni
ap ărute în ultimii ani, sunt enumerate elementele obli gatorii ale unei obliga țiuni. Tot în
acest capitol sunt amintite câteva aspecte generale referitoare la obliga țiunile
guvernamentale, la euroobliga țiuni și la rentabilitatea obliga țiunilor.

8.1. Obliga țiuni. Definire. Clasific ări

Obliga țiunile sunt titluri de credit, crean țe care dau dreptul posesorului s ă primeasc ă
anual un venit fix, sub form ă de dobând ă. Spre deosebire de ac țiuni care dau dreptul la un câ știg
sub forma dividendului, adic ă la o parte corespunz ătoare din profitul realizat de o societate,
obliga țiunile sunt purt ătoare de dobânzi fixe, pl ătibile de c ătre emitentul debitor indiferent de
rezultatele ob ținute.
Obliga țiunile reprezint ă înscrisuri de o anumit ă valoare nominal ă, prin care debitorul se
obligă s ă ramburseze la scaden ță sumele împrumutate și s ă pl ăteasc ă suma aferent ă, drept
dobând ă.
Obliga țiunile fac parte din titlurile de credit pe termen lung. Ele pot fi emise și vândute
pentru prima oar ă pe pia ța primar ă de capital apoi ulterior negociate pe pia ța secundar ă, respectiv
la bursa de valori.
Obliga țiunile pot fi grupate în func ție de trei criterii principale:
1. dup ă forma de prezentare;
2. dup ă locul de contractare și condi țiile de emisiune;
3. dup ă modul de garantare.
1. Dup ă forma de prezentare exist ă – obliga țiuni nominative;
– obliga țiuni la purt ător.
Obliga țiunile nominative au înscris numele de țin ătorului (creditorului). Transmiterea
dreptului de a pretinde presta ția la care s-a angajat emitentul are loc prin în țelegerea dintre
vechiul și noul de țin ător al titlului și prin înmânarea efectiv ă a acestuia.
Obliga țiunile nominative se prezint ă sub forma unui certificat nominativ și necesit ă
opera țiuni de transfer în registrul emitentului atunci câ nd are loc o schimbare a dreptului de
crean ță .
În certificat se men ționeaz ă caracteristicile emitentului (întreprinderi, stat, societ ăți
comerciale, industriale) și principalele clauze ale contractului de emisiune referitoare la:
– valoarea nominal ă;
– pre țul emisiunii;
– rata dobânzii;
– tabloul amortiz ării datoriei;
– garan țiile.
Obliga țiunile la purt ător sunt cele în cazul c ărora creditorul este de țin ătorul nespecificat al
titlului.
Obliga țiunile la purt ător con țin acelea și caracteristici ca și cele nominale, fiind
confec ționate și imprimate dup ă norme stricte. Obliga țiunile sunt prezentate sub forma unui
carnet din care pot fi deta șate cupoane (file). Ele sunt formate dintr-un corp principal (talon) care
reprezint ă dreptul de țin ătorului la suma subscris ă, și din foi de cupoane. Fiecare cupon are
men ționat ă o dat ă de scaden ță pentru plata dobânzilor. Plata cuponului înseamn ă de fapt
achitarea dobânzii la data stabilit ă prin contract.
2. Dup ă locul de contractare și condi țiile de emisiune exist ă:

65 – obliga țiuni interne;
– obliga țiuni str ăine;
– euroobliga țiuni.
Aceast ă clasificare se datoreaz ă faptului c ă pe pie țele de capital au loc opera țiuni de
atragere de active financiare atât prin emisiunea și plasarea de titluri exprimate în moned ă
na țional ă, cât și emisiunea și plasarea de titluri exprimate în valut ă, deci în titluri str ăine și euro-
titluri.
Din punct de vedere al formei și al con ținutului, obliga țiunile str ăine și euroobliga țiunile
sunt asimilate obliga țiunilor interne, emisiunea lor având unele particul arit ăți.
3. Dup ă modul de garantare , obliga țiunile pot fi:
– negarantate;
– garantate.
Obliga țiunile negarantate sunt emise de c ătre societ ăți sau guvern, f ără nici o garan ție
specific ă.
Emisiunea lor se bazeaz ă pe încrederea de care se bucur ă organiza ția emitent ă. Ele sunt
negarantate, adic ă nu sunt garantate cu activele societ ății.
În cazul în care societatea d ă faliment, de țin ătorul de obliga țiuni negarantate va fi asimilat
unui creditor privat. De regul ă, exist ă clauze de protec ție în contract, specificând angajamentul
societ ății emitente de a nu emite alte obliga țiuni atâta timp cât obliga țiunile negarantate curente
nu au fost r ăscump ărate.
Obliga țiunile sunt garantate atunci când societatea le gar anteaz ă prin anumite active (sau
capital fix). De țin ătorul de obliga țiuni se bucur ă de un înalt nivel de protec ție și în cazul în care
societatea nu î și efectueaz ă pl ățile (dobânda și/sau suma împrumutat ă), deoarece se pot baza pe
dreptul la acel activ. Dac ă societatea nu î și efectueaz ă pl ățile, de țin ătorul de obliga țiuni va lua în
posesie acel activ.
Condi țiile de emisiune sunt prev ăzute în prospectul de împrumut publicat cu prilejul
lans ării pe pia ță a acestor obliga țiuni. Împrumutul realizat prin emisiune de obliga țiuni este
purt ător de dobând ă pl ătibil ă periodic, contractându-se pe termen mediu sau lung .
Emisiunea împrumutului se face o singur ă dat ă, fiind frac ționat ă într-un num ăr determinat
de cupiuri de valoare egal ă – numite obliga țiuni – și este subscris ă simultan de un num ăr de
investitori (creditori) persoane fizice sau juridic e. Din acest punct de vedere emisiunea poate fi
public ă sau particular ă.
Emisiunea public ă are loc în toate situa țiile în care titlurile sunt oferite spre vânzare un ui
cerc larg de investitori și pot fi negociate la burs ă.
Dac ă emisiunea face obiectul unui plasament particular și este preluat ă de un anumit grup
de investitori, aceasta are un caracter particular.
Procurarea unei obliga țiuni indiferent c ă se realizeaz ă la momentul emisiunii sau în alt ă
etap ă a vie ții ei, presupune plata unui pre ț denumit curs.
Cursul de emisiune este pre țul la care obliga țiunile sunt oferite grupului de investitori pe
pia ța primar ă (subscriitorilor). De regul ă, în condi ții normale, cursul de emisiune este egal cu
valoarea nominal ă a unei obliga țiuni (de exemplu: 1.000$, 10.000$ în func ție de valoarea
nominal ă a titlului).
Cursul de pia ță (bursier) este pre țul (cursul) la care se vând și se cump ără obliga țiunile pe
pia ța secundar ă (ca de altfel orice hârtie de valoare negociat ă) și se poate situa peste sau sub
valoarea nominal ă a titlului. Cursul de pia ță , de regul ă se poate exprima în procent fa ță de
valoarea nominal ă.
De exemplu: O obliga țiune cu valoare nominal ă 1.000 $ poate avea un curs de 750$,
exprimat ca 75% sau un curs de 1.200$ exprimat ca 1 20 %.
În unele ță ri, pentru anumite hârtii de valoare, cursul se exp rim ă ca atare (în m ărime
absolut ă). Exemplu: Fran ța, obliga țiunea este exprimat ă ca valoare absolut ă la un moment dat.
Între valoarea nominal ă a obliga țiunii și cursul ei de pia ță exist ă rela ția:

66 100 CVVn
a×=, unde:
Va = valoarea actual ă a obliga țiunii
Vn = valoarea nominal ă a obliga țiunii
C = cursul pie ței la un moment dat.
De exemplu: V n = 1.000$, cursul 64%. S ă se calculeze valoarea actual ă a obliga țiunii V a.
Vom avea: 640 100 64 1000 Va=×= $, ceea ce înseamn ă c ă valoarea actual ă a obliga țiunii
este de 640 $.
În ultimii ani au ap ărut și alte criterii dup ă care pot fi grupate obliga țiunile.
Astfel, datorit ă instabilit ății financiar-valutare interna ționale, a riscurilor greu de
prev ăzut, a dobânzilor și cursurilor fluctuante ale valutelor, a dorin ței celor ce lanseaz ă
împrumuturi de a le face cât mai “atractive”, s-au lansat noi tipuri de obliga țiuni. Al ături de
obliga țiunile care aduceau posesorului lor un venit fix su b form ă de dobândă, au ap ărut
obliga țiuni cu dobând ă variabil ă (Floating Rate Notes).
Primul împrumut a fost lansat de Dreyfees Offshore Trust în 1969, urmat în 1970 de un al
doilea în valoare de 120 milioane $.
Ini țiativa a fost determinat ă de cre șterea f ără precedent în acea perioad ă a dobânzilor la
creditele pe termen scurt comparativ cu cele la cre ditele pe termen lung. Pia ța acestor obliga țiuni
cu dobând ă variabil ă s-a structurat abia în 1975 la Londra și Luxemburg, avantajele oferite de
aceste pie țe devenind vizibile atât pentru b ănci cât și pentru solicitatorii de împrumuturi.
Obliga țiunile cu dobând ă variabil ă sunt emise pentru o durat ă ce variaz ă între 5 și 15 ani.
Particularitatea obliga țiunilor cu dobând ă variabil ă const ă în aceea c ă asigur ă de țin ătorului un
venit variabil, determinat de o dobând ă de baz ă convenit ă, de regul ă dobânda pe termen scurt la
eurocredite pe pia ța Londrei (LIBOR) plus o marj ă (1/8%-1%) stabilit ă în func ție de calitatea
celui care împrumut ă.
Dup ă 1980 aceast ă form ă a devenit preferat ă altor forme de creditare, datorit ă faptului c ă
marja suplimentar ă pl ătit ă este mai mic ă decât sumele pl ătite pentru credite.
Obliga țiunile indexate se particularizeaz ă prin faptul c ă varia ția venitului nu este
determinat ă de evolu ția dobânzii, ci a pre țului unei m ărfi de care este indexat ă. In momentul
emisiunii, se stabile ște dobânda care va constitui limita inferioar ă, apoi varia ția acesteia (în
sensul cre șterii) este corelat ă cu evolu ția pre țului m ărfii de care este indexat ă obliga țiunea. Cel
mai adesea, indexarea aduce un venit speculativ sup limentar.
Compania Petro Lewis International Finance a lansat în 1980 un împrumut de 10
milioane dolari pe perioada 1981-1986 cu un cupon d e 5% pe an și indexat fa ță de barilul de
petrol la pre țul de 36,16%. Aceste obliga țiuni ar fi atins de exemplu un randament de 16% cân d
pre țul petrolului ar fi urcat peste 62$ barilul.
Se practic ă și indexarea fa ță de aur.
Obliga țiunile cu cupon zero au fost inaugurate în 1980 de societatea J.C. Penn z
(comer ț) care a lansat un astfel de împrumut pe pia ța american ă. Acest tip de obliga țiuni se
particularizeaz ă printr-un pre ț mic de emisiune comparativ cu suma de rambursat la scaden ță .
Diferen ța dintre aceste dou ă valori este dobânda emisiunii.
Astfel, General Motors Acceptance Corporation a lan sat un împrumut în 1989 pe baz ă de
obliga țiuni cu cupon zero pe o durat ă de 10 ani, în valoare de 250 milioane dolari (deci atât se
pl ăte ște pe obliga țiune la emitere) pentru fiecare titlu și cu valoare nominal ă de 1.000 $ care
reprezint ă suma de rambursat la scaden ță (deci, la stingerea împrumutului, aceast ă sum ă va fi
încasat ă de creditor).
Pentru investitori, aceasta reprezint ă echivalentul unei obliga țiuni cu dobând ă fix ă de
14,75%. In acest caz dobânda a fost mai mic ă cu 1% fa ță de cea practicat ă la alte tipuri de
emisiuni.

67 Obliga țiunea cu cupon zero prezint ă urm ătoarele avantaje:
– neimpozitarea, în unele, ță ri a veniturilor dobândite de investitori în acest mod;
– investitorii sunt proteja ți împotriva unei ramburs ări anticipate;
– debitorii pot ob ține un împrumut la un nivel al dobânzii relativ mai sc ăzut decât al
pie ței în acel moment;
– asigurarea cu lichiditate pentru plasamente, datori t ă existen ței unei pie țe secundare
bine organizate.
Obliga țiunile cu op țiune (cu warrant) sunt obliga țiuni emise în condi ții clasice,
obi șnuite, dar înso țite de un certificat warrant anexat. Certificatul w arrant este deta șabil și
negociabil și permite de țin ătorului obliga țiunii ob ținerea unui nou titlu diferit, ceea ce m ăre ște
șansele de plasament pentru investitor. (Warrantul e ste un bilet la ordin, titlu de proprietate,
asupra unei m ărfi eliberate din depozitele, antrepozitele în care aceasta este p ăstrat ă).
În cazul în care este r ăsturnat ă pia ța la un moment dat, investitorul are posibilitatea s ă
ob țin ă la un pre ț stabilit în momentul emisiunii, un alt titlu din a socierea obliga țiunii și a
certificatului warrant anexat.

Obliga țiuni convertibile
Lansarea de împrumuturi prin obliga țiuni convertibile a c ăpătat o extindere tot mai mare
dup ă 1975. Obliga țiunile convertibile sunt o combina ție (un hibrid) între o obliga țiune și o
ac țiune. Aceste obliga țiuni dau dreptul posesorului de a ob ține un venit fix sub form ă de dobând ă
și în acela și timp îi dau dreptul de a le preschimba în ac țiuni, apar ținând firmei în numele c ăreia a
fost lansat împrumutul.
Opera țiunea convertirii este determinat ă de evolu ția comparativ ă pe pia ță a cursului
obliga țiunilor și ac țiunilor firmei.
Convertirea se face pe baza unor elemente prestabil ite la emisiune și se poate realiza într-
un anumit timp determinat de la momentul emisiunii (18-24 luni); pre țul convertirii este de
regul ă superior cursului de pia ță al ac țiunilor firmei în momentul lans ării împrumutului

8.2. Elementele obligatorii ale unei obliga țiuni

Elementele obligatorii ale unei obliga țiuni sunt urm ătoarele:
1. Valoarea nominal ă (nominal/par value) reprezint ă suma pe care investitorul trebuie
să o pl ăteasc ă pentru a intra în posesia obliga țiunii și care va fi rambursat ă la scaden ță sau la un
alt moment anterior acesteia (de exemplu, cazul în care firma d ă faliment).
2. Rata dobânzii (interest rate) este pl ătit ă de țin ătorului la intervale regulate (de obicei
anual) pân ă la scaden ță .
3. Scaden ța (maturity) indic ă momentul în care “contractul” de creditare expir ă și
obliga țiunea este r ăscump ărat ă, posesorului restituindu-se suma investit ă care poate fi scadent ă
între 1-3 ani pân ă la 15-20 ani.
4. Obliga țiunile sunt înso țite de a șa-numitele cupoane (coupone) în interiorul c ărora
este specificat ă dobânda datorat ă cât și data la care se efectueaz ă plata acesteia. Num ărul de
cupoane este egal cu num ărul termenelor de plat ă ale dobânzii, ele reprezentând p ărți deta șabile
care se expediaz ă emitentului înainte de data înscris ă pe ele.
În prezent s-a renun țat, în mare parte, la cupoane, apelându-se la evide n ța investitorilor și
a valorii totale a obliga țiunilor de ținute cu ajutorul unor certificate (bond certificat e). Pe baza
acestora, emitentul efectueaz ă automat plata sumelor datorate la termenele specif icate.
Ca orice titlu de valoare, obliga țiunile sunt negociate pe pia ță . Pre țul obliga țiunilor poate
fi influen țat de doi factori:

68 – câ știgul oferit de un plasament în obliga țiuni comparativ cu câ știgul care s-ar fi putut
ob ține f ăcând o alt ă investi ție;
– încrederea în capacitatea emitentului de a ramburs a la scaden ță sumele avansate de
către investitor.
Modific ările ratei dobânzii, de asemenea, influen țeaz ă în modul cel mai direct și sensibil
pre țul obliga țiunilor.
Cei care la un moment dat, efectueaz ă o emisiune de obliga țiuni caut ă s ă asigure
investitorilor un câ știg comparabil cu cel oferit de alte posibile inves ti ții. De aceea, rata dobânzii
propus ă este de obicei similar ă cu cea oferit ă de o alt ă emisiune de obliga țiuni sau de o banc ă
pentru constituirea de depozite etc.
Dar, în perioada urm ătoare efectu ării emisiunii, nivelul dobânzilor în economie se po ate
modifica, f ăcând ca dobânda propus ă pentru vechea emisiune de obliga țiuni ( și care, la rândul ei,
nu se poate modifica) s ă devin ă mai mult sau mai pu țin atractiv ă pentru investitori.
De exemplu, dac ă firma A efectueaz ă o emisiune de obliga țiuni cu valoare nominal ă de
1000$/obliga țiuni și o rat ă a dobânzii de 6,5% și dac ă investitorii consider ă aceast ă dobând ă
acceptabil ă în compara ție cu ceea ce ar putea ob ține f ăcând alt plasament, în acest caz ei vor
achiziționa obliga țiunile firmei A la valoarea nominal ă (1000 dolari). Dac ă într-o perioad ă
viitoare firma B efectueaz ă la rândul ei o emisiune de obliga țiuni cu valoare nominal ă de 1000
dolari/obliga țiune cu 8% dobând ă nimeni nu va mai fi interesat c ă cumpere obliga țiuni care
asigur ă un câ știg de numai 6,5%. Cel care de ține astfel de obliga țiuni și dore ște s ă le vând ă va
trebui s ă acorde un rabat, o reducere (discount), pre țul sc ăzând, s ă presupunem, la numai 800
dolari. În situa ția invers ă, dac ă o nou ă obliga țiune este emis ă de firma C la o valoare nominal ă de
1.000 dolari cu o rat ă a dobânzii de 5,5%, de țin ătorul de obliga țiuni A va putea ob ține 1.200
dolari/obliga țiune, deoarece acesta asigur ă o dobând ă mai ridicat ă decât cea emis ă de firma C. In
acest caz, vânz ătorul va vinde “cu prim ă”(premium), adic ă va avea un câ știg reflectat de
diferen ța dintre pre țul pl ătit (1.000 dolari) și cel ob ținut (1.200 dolari).

8.3. Obliga țiunile guvernamentale

Obliga țiunile pe care guvernul unei ță ri (de exemplu, România) le emite prin intermediul
Trezoreriei, reprezint ă cel mai popular tip de titluri cu dobând ă fix ă pentru b ănci și alte tipuri de
investitori. Aceste obliga țiuni prezint ă cel mai înalt grad de creditabilitate (ele sunt to tdeauna
solvabile) deoarece sunt sus ținute de guvern. Obliga țiunile guvernamentale sunt cele mai sigure,
deoarece plata sumelor împrumutate și a dobânzii sunt garantate.

Bonurile de tezaur
Bonul de Tezaur este un titlu care permite guvernul ui s ă ob țin ă un credit pe termen scurt.
Bonurile de Tezaur sunt emise de Ministerul de Fin an țe la cererea Trezoreriei. Aceste bonuri
sunt emise în principiu cu scaden țe de 3, 6, 9 și 12 luni. Cu toate acestea, în prezent, în țara
noastr ă, exist ă numai bonuri cu scaden ță în 3 luni. Aceste bonuri sunt emise cu discount și se
maturizeaz ă la valoarea nominal ă, care este în mod obi șnuit de 10 milioane lei. Acestea sunt
investi ții sigure și pe termen scurt, cea mai mare parte a bonurilor f iind cump ărate de b ănci.

Calculul dobânzii
Să presupunem c ă o persoan ă are un Bon de Tezaur valorând 100.000 lei, cu o ra t ă a
dobânzii de 15% pe perioada unui an. Declara ția ei pe formularul de ofert ă va fi “subsemnatul
cump ăr un Bon de Tezaur în valoare de 100.000 lei la 86. 956,62 lei”.
Conform datelor de mai sus discountul va fi de 13.0 43,48 lei, care reprezint ă dobânda de
15% pe un an pentru un împrumut de 86.956,62 lei.

69 ( )lei 62 ,956 . 86 15 , 1100000
i1FV PV n= =
+=
unde: PV = valoarea prezent ă;
FV = valoarea viitoare;
i = rata dobânzii;
n = num ărul de ani.
Singurul dezavantaj real al investi ției în Bonuri de Tezaur este c ă nu exist ă o apreciere
poten țial ă a capitalului, iar dac ă rata dobânzii nu va fi cel pu țin egal ă cu rata infla ției, puterea de
cump ărare a banilor va sc ădea.
Pentru calculul ratei dobânzii se utilizeaz ă formula:
T360
pc pc pn % Dobânda ×−= ,
unde: pn = pre țul de rambursare;
pc = pre țul de cump ărare;
T = num ăr de zile pân ă la expirare.

8.4. Eurobliga țiunile

Eurobliga țiunile reprezint ă titluri de crean ță cu statut fiscal aparte, emis de un sindicat de
bănci interna ționale, plasat, de regul ă, în str ăin ătate.
Eurobliga țiunea se deosebe ște de o simpl ă emisiune na țional ă de obliga țiuni prin dou ă
elemente:
– sindicatul bancar interna țional de emisiune;
– scutirea de impozit la baz ă, în țara emitent ă.
Sindicatul bancar faciliteaz ă difuzarea titlurilor pe pia ța mondial ă, iar deviza în care sunt
emise titlurile poate fi ori cea a ță rii de origine a împrumutului ori o deviz ă ter ță disponibil ă,
utilizat ă în afara ță rii de origine.
Pân ă în anul 1982, peste 80% din emisiunile eurobligata re au fost realizate în dolari,
acestea reducându-se considerabil, între 1990-1993 de ținând circa 35%. Yenul a fost utilizat pe
pia ța eurobligatar ă pentru prima oar ă în anul 1977, fiind ast ăzi a doua moned ă, ca importan ță ,
pentru noile emisiuni. A treia moned ă de suport este marca. Au fost folosite uneori și monede cu
circula ție mai restrâns ă, iar din deceniul trecut a fost utilizat și ECU (actualul EURO).
Singura moned ă care nu a fost utilizat ă pe pia ța eurobligatar ă a fost francul elve țian,
autorit ățile elve țiene nefiind de acord cu acest lucru.

8.5. Rentabilitatea obliga țiunilor

Rentabilitatea în cazul obliga țiunilor poate fi:
– rentabilitate curent ă;
– rentabilitate la scaden ță .
Rentabilitatea curent ă
Beneficiul curent (cuponul de plat ă a dobânzii) reprezint ă dobânda înscris ă pe fa ța
obliga țiunii raportat ă la pre țul pie ței.
Formula este urm ătoarea:
ii obligatiun al piata de Pretul dobânzii Valoarea curent ă atea Rentabilit = .
Exemplu : Un investitor cump ără o obliga țiune de 1000 lei cu o rat ă a dobânzii de 18%. În
acest caz rentabilitatea curent ă va fi:

70 %18 1000 180 Rc== .
Nu trebuie uitat faptul c ă pe m ăsur ă ce ratele dobânzii cresc, pre țul obliga țiunilor scade,
iar beneficiul curent cre ște.

Curbele rentabilit ății
Curba rentabilit ății este un grafic care reprezint ă rentabilitățile tuturor titlurilor de valoare
cu dobând ă fix ă (obliga țiuni, bonuri de tezaur etc.) de acela și fel, în func ție de scaden țele
existente, de la cea mai scurt ă perioad ă pân ă la cea mai lung ă perioad ă. Pe axa vertical ă se
reg ăsesc rentabilit ățile, iar pe cea orizontal ă timpul pân ă la scaden ță . Structura ratelor dobânzii
reflectat ă de curba rentabilit ății, variaz ă în func ție de condi țiile pie ței, rezultând o diversitate de
configura ții ale curbei rentabilit ății.
1. Curba normal ă sau pozitiv ă (figura 1): Aceast ă curb ă indic ă faptul c ă obliga țiunile sau
bonurile de tezaur pe termen scurt au o rat ă a dobânzii mai sc ăzut ă decât cele pe termen lung.

Figura nr. 1 – Curba normal ă sau pozitiv ă

2. Curba invers ă sau negativ ă (figura 2): Aceasta este situa ția în care rentabilitatea
obliga țiunilor sau bonurilor de tezaur pe termen scurt est e mai mare decât a celor pe termen lung.
Curbele negative apar în perioadele de rate înalte ale dobânzii. Dac ă investitorii sunt de p ărere c ă
ratele dobânzii vor sc ădea în viitor și c ă ratele curente au atins un maxim, ei pot totu și cump ăra
titluri pe termen lung pentru a bloca ratele dobânz ii la un nivel înalt. Deoarece investitorii
cump ără pe termen lung, cererea va produce o cre ștere a obliga țiunilor pe termen lung și o
sc ădere a rentabilit ății lor. Dac ă aceast ă situa ție continu ă, obliga țiunile pe termen lung vor oferi o
rentabilitate mai sc ăzut ă decât cele pe termen scurt.

Figura nr. 2 – Curba invers ă sau negativ ă
Anali știi studiaz ă curbele de rentabilitate cu mare aten ție pentru a putea face previziuni și
aprecieri asupra direc ției modific ărilor nivelurilor ratei dobânzii. 15%
12%
9%
6%
5 10 20 30 ani
5 10 20 30 ani 15%
12%
9%
6%

71 Un factor important ce afecteaz ă rentabilitatea și pre țul obliga țiunilor este bonitatea
emitentului. Investitorii se a șteapt ă la câ știguri cu atât mai mari cu cât nivelul riscului est e mai
mare. A șadar, investitorii se a șteapt ă la câ știguri mai ridicate dac ă acord ă împrumuturi
emiten ților de obliga țiuni riscante în compara ție cu obliga țiunile mai sigure.
Exist ă firme care sunt specializate în analiza bonit ății unei valori mobiliare. Emitentul
trebuie s ă solicite și s ă pl ăteasc ă pentru o astfel de analiz ă a bonit ății emisiunii sale. O dat ă ce
aceast ă bonitate este atribuit ă ea va fi în mod periodic reanalizat ă și poate fi îmbun ătățit ă sau
înrăut ățit ă. Aceast ă bonitate eviden țiaz ă riscul neefectu ării pl ății împrumutului și a dobânzii.
Clauza de R ăscump ărare (“Call”)
Majoritatea valorilor mobiliare cu câ știg fix au men ționat ă posibilitatea emitentului de a-
și r ăscump ăra obliga țiunile înainte de scaden ță . O astfel de posibilitate este în beneficiul
emitentului deoarece îi d ă acestuia posibilitatea de a- și r ăscump ăra obliga țiunile dup ă dorin ță .
Emitentul va r ăscump ăra cu siguran ță o emisiune dac ă are posibilitatea de a contracta alte
împrumuturi cu dobând ă mai redus ă decât cele existente sau dac ă emitentul a acumulat
surplusuri și dore ște s ă retrag ă o parte sau întreaga datorie existent ă.
De țin ătorii de obliga țiuni nu doresc ca acestea s ă fie r ăscump ărate înainte de scaden ță .
Aceasta datorit ă faptului c ă aceste obliga țiuni acord ă, de obicei, o dobând ă mai ridicat ă decât cea
existent ă pe pia ță la acel moment. Pentru a proteja investitorii de r iscul r ăscump ărării
obliga țiunilor imediat dup ă emitere, cele mai multe obliga țiuni pot fi r ăscump ărate în perioada de
la 5 pân ă la 10 ani. De asemenea, aceast ă posibilitate de r ăscump ărare impune emitentului s ă
pl ăteasc ă o prim ă peste valoarea nominal ă a obliga țiunii. Emitentul poate r ăscump ăra par țial sau
integral emisiunea de obliga țiuni. R ăscump ărarea par țial ă se desf ăș oar ă prin sistemul de loterie,
în care împuternicitul selecteaz ă în vederea r ăscump ărării anumite obliga țiuni identificate prin
num ărul de serie. În teorie, pe m ăsur ă ce datoria este r ăscump ărat ă emitentul devine mai solid din
punct de vedere financiar deoarece cheltuielile cu dobânda se reduc.

În concluzie , spre deosebire de ac țiuni, obliga țiunile sunt titluri de credit care aduc posesorului
un venit fix sub form ă de dobând ă. Criteriile principale dup ă care pot fi grupate obliga țiunile sunt forma
de prezentare, locul de contractare și condi țiile de emisiune și modul de garantare. În ultimii ani au
ap ărut și alte criterii dup ă care pot fi grupate obliga țiunile. Astfel, datorit ă instabilit ății financiar-
valutare interna ționale, a riscurilor greu de prev ăzut, a dobânzilor și cursurilor fluctuante ale valutelor,
a dorin ței celor ce lanseaz ă împrumuturi de a le face cât mai “atractive”, s-au lansat noi tipuri de
obliga țiuni. Al ături de obliga țiunile care aduceau posesorului lor un venit fix su b form ă de dobând ă, au
ap ărut obliga țiuni cu dobând ă variabil ă, obliga țiuni indexate, obliga țiuni cu cupon zero, obliga țiuni cu
op țiune, obliga țiuni convertibile. Orice obliga țiune trebuie s ă includ ă o serie de elemente
obligatorii(valoarea nominal ă, rata dobânzii, scaden ța, cuponul). Ca orice titlu de valoare,
obliga țiunile sunt negociate pe pia ță . Pre țul obliga țiunilor pe pia ță este influen țat în modul cel mai
direct și sensibil de modific ările ratei dobânzii. Rentabilitatea în cazul obliga țiunilor poate fi
rentabilitate curent ă și rentabilitate la scaden ță . Majoritatea valorilor mobiliare cu câ știg fix au
men ționat ă posibilitatea emitentului de a le r ăscump ăra înainte de scaden ță .

Cuvinte cheie:
• Obliga țiuni nominative;
• Obliga țiuni la purt ător;
• Euroobliga țiuni;
• Obliga țiuni cu dobând ă variabil ă;
• Obliga țiuni indexate;
• Obliga țiuni cu cupon zero;
• Obliga țiuni cu op țiune;
• Obliga țiuni convertibile;
• Bonuri de tezaur;
• Rentabilitate curent ă;

72 • Rentabilitate la scaden ță .

Teste de control și autoevaluare:

1. Cum pot fi grupate obliga țiunile?
2. Cum se realizeaz ă procurarea unei obliga țiuni?
3. Care sunt noile tipuri de obliga țiuni care au ap ărut în ultimii ani?
4. Care sunt elementele obligatorii ale unei obliga țiuni?
5. Care sunt factorii care influen țeaz ă pre țul obliga țiunilor?
6. Ce sunt bonurile de tezaur?
7. Ce sunt euroobliga țiunile și care sunt principalele lor caracteristici?
8. Care sunt formele de rentabilitate ale obliga țiunilor?
9. Ce sunt curbele rentabilit ății și de câte feluri pot fi?
10. Ce presupune clauza de r ăscump ărare?

73 BIBLIOGRAFIE

1. Alt ăr, Mois ă – Pie țe de capital, note de curs , ASE Bucure ști, 1995-1996
2. Anghelache, Gabriela; Dardac Nicolae; Stancu Ion – Pie țe de capital și Burse de
valori , Editura “Adev ărul”, Bucure ști, 1992
3. Anghelache, Gabriela, Pia ța de capital în context european, Editura Economic ă,
Bucure ști, 2009
4. Basno, Cezar, Dardac, Nicolae, Floricel, Constratin – Moned ă, credit, b ănci ,
Ed. Didactic ă și Pedagogic ă R.A., Bucure ști, 1994
5. Boulescu, Mircea; Ghi ță Marcel – Control financiar și Expertiz ă Contabil ă,
Editura Eficient, Bucure ști, 1996
6. Bran, Paul – Rela ții financiare și monetare interna ționale , Editura Economic ă,
Bucure ști, 1995
7. Durand, Michel – Bursa , Editura Humanitas, Bucure ști, 1992
8. Gaftoniuc, Simona – Finan țe interna ționale , Editura Economic ă, Bucure ști, 1998
9. Kiri țescu, Costin C. – Moneda, Mic ă enciclopedie , Editura Știin țific ă și
Enciclopedic ă, Bucure ști, 1982
10. Murgu, Nicolae; Laz ăr Constantin; Is ărescu, Mugur – În zgomotul bursei ,
Editura Albatros, Bucure ști, 1982
11. Popa, Ioan – Bursa , vol. I și II, edi ția a II-a, Editura Adev ărul S.A., Bucure ști,
1995
12. Popa, Ioan – Tranzac ții interna ționale , Ed. Economic ă, Bucure ști, 1998
13. Popescu, Vergil – “Bursa și tranzac ții cu titluri financiare”, Editura Asocia ției
Sportive Cal Clubul Român, Bucure ști, 1993
14. Pris ăcariu, Maria, Doncescu, Valeriu, Stoica, Ovidiu – Tranzac ții la bursele de
mărfuri și valori , Ed. Agora, Bac ău, 1996
15. Sharpe, F. William, Gordon, J. Alexander – Investments , Prentice Hall,
Englewood Cliffs, New Jersy, 1990
16. Stancu, Ion – Finan țe. Teoria pie țelor financiare, finan țele întreprinderii,
analiza și gestiunea financiar ă, Editura Economic ă, Bucure ști, 1996
17. Stoian, Ion, Dragne, Emilia, Stoian, Mihai – Comer ț interna țional, Tehnici și
proceduri , vol. II, Ed. Caraiman, 1997
18. Stoica, Victor, V ăduva, Florin – Pie țe de capital și valori mobiliare , Ed.
Funda ției “România de Mâine”, Bucure ști, 1999
19. Colec ția s ăpt ămânalului “Bursa- ziarul oamenilor de afaceri”, 1995 – 1999
20. Colec ția s ăpt ămânalului economic și financiar – Capital, 1995 – 1999
21. Colec ția revistei “Tribuna Economic ă”, 1995 – 1999
22. Colec ția revistei “Pia ța financiar ă”, 1997-1999
23. Săpt ămânalul “La Vie Francaise” – “L’argent en action”, 14-20 martie, 1992
24. Legea nr. 31/1990 privind societ ățile comerciale , M.O. nr. 126-127, partea a III-a,
17.11.1990
25. Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare și bursele de valori , publicat ă în
Monitorul Oficial nr. 210 din 11 august 1994
26. Ordonan ța de Urgen ță nr. 69/1997 privind activitatea la Bursele de valori
27. Ordin pentru aprobarea Regulamentului nr. 6/1995 privind oferta public ă de
vânzare de valori mobiliare, publicat în Monitorul Oficial nr. 37/1996
28. “Reguli de Practic ă Onest ă”- proiect al Asocia ției Na ționale a Societ ăților de
Valori Mobiliare din 25 martie 1996
29. “Plan de conturi” – proiect al Asocia ției Na ționale a Societ ăților de Valori
Mobiliare din 25 martie 1996.