Piete de Capital Si Burse de Valori
CUPRINS
I. PIATA CAPITALULUI
I.1 PIATA FINANCIARA
I.2 COMPONENTELE PIETEI DE CAPITAL
I.3 INSTRUMENTELE FINANCIARE
I.3.1 ACTIUNILE
I.3.2 OBLIGATIUNILE
I.3.3 ALTE INSTRUMENTE
I.3.4 CONTRACTE OPTIONS
I.3.5 CONTRACTE FUTURES
II. BURSA DE VALORI
II.1 SCURT ISTORIC
II.1.1 REAPARITIA BURSEI
II.2 DEFINITIE. CONCEPT. STATUT JURIDIC
II.2.1 CLASIFICAREA BURSELOR
II.2.2 FUNCTIILE BURSEI DE VALORI
II.3 STRUCTURA ORGANIZATORICA A BURSEI DE VALORI
II.3.1 STATUTUL SI REGULAMENTUL BURSEI DE VALORI
II.3.2 MEMBRII ASOCIATI AI BURSEI
II.3.3 MEMBRII AFILIATI AI BURSEI
II.3.4 ADMINISTRAREA BURSEI
II.3.4.1 ORGANISMELE EXECUTIVE
II.3.4.2 ORGANISMELE CONSULTATIVE
II.3.4.3 ORGANISMELE DE CONTROL
II.4 STRUCTURA FUNCTIONALA A BURSEI DE VALORI
II.4.1 INTRODUCEREA LA BURSA A VALORILOR MOBILIARE
II.4.2 COTAREA TITLURILOR MOBILIARE
II.4.3 OPERATIUNI DE BURSA
III. ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA BURSEI DE VALORI BUCURESTI
III.1 DEFINIREA SI STATUTUL JURIDIC
III.1.1 CADRUL JURIDIC SI ORGANIZAREA BURSEI DE VALORI BUCURESTI
III.1.2 Structura Organizatorica a Bursei de Valori Bucuresti
III.1.2.1 MEMBRII ASOCIATIEI BURSEI
III.1.2.2 ADUNAREA GENERALA A ASOCIATIEEI BURSEI
III.1.2.3 RELATIILE ASOCIATIE ?COMITETUL BURSEI
III.2 MEMBRII ASOCIATIEI BURSEI
III.2.1 ACTIVITATEA MEMBRILOR ASOCIATIEI BURSEI
III.2.1.1 RELATIILE MEMBRILOR ASOCIATIEI BURSEI CU CLIENTII LOR SI CU CEILALTI MEMBRI AI ASOCIATIEI
III.2.1.4 CONFIDENTIALITATEA INFORMATIILOR
III.2.2 SUPRAVEGHEREA ACTIVITATII MEMBRILOR ASOCIATIEI BURSEI
III.2.3 INCETAREA CALITATII DE MEMBRU
III.3 MNAGEMENTUL BURSEI
III.3.1 ORGANIZAREA BVB
III.3.2 ATRIBUTIILE COMPARTIMENTULUI BURSEI
III.3.2.1 DIRECTIA MEMBRI SI EMITENTI
III.3.2.2 DIRECTIA OPERATIUNI BURSIERE SI INFORMATICA
III.3.2.3 DIRECTIA RELATII CU PUBLICUL SI CERCETARE DEZVOLTARE
III.3.2.4 DIRECTIA JURIDICA
III.3.2.5 DIRECTIA ECONOMICA
III.3.2.6 COMPARTIMENTUL CONTROL INTERN
Bibliografie
CAPITOLUL I – PIATA CAPITALULUI
1.1 Piata financiara
Piata financiara este mecanismul prin care activele financiare sunt emise si introduse in circuitul economic.Pe piata financiara se efectueaza tranzactii cu titluri de valoare (in special actiuni si obligatiuni) intre emitentii si posesorii de titluri, pe de o parte, si detinatorii de capital banesc, pe de alta parte.
In sens restrans, piata financiara e reprezentata de piata titlurilor financiare.Piata titlurilor financiare e aceea in care se cumpara si se revand active financiare, fara a fi schimbata natura lor.In cea mai simpla forma , a sa , reprezinta o relatie directa intre detinatorul si utilizatorul de fonduri.
Notiunea de activ este abordata din mai multe puncte de vedere.
In plan juridic, activul este definit ca toyalitatea drepturilor cu continut economic , aflate in patrimoniul unei persoane fizice sau juridice.Ca universalitate juridica , activul patrimonial cuprinde drepturi reale, care poarta asupra unor bunuri corporale sau necorporale si drepturi de creanta , care cxonfera titularului , creditorul,prerogativa de a pretinde unei persoane determinate , debitorul , efectuarea unei prestatii.
Ca notiune contabila , activul reprezinta o parte a bilantului ce desemneaza marimea mijloacelor de care dispune o firma pentru desfasurarea activitatii sale.In componenta activului intra bunuri corporale (active tangibile – pamant, cladiri, produse), bunuri necorporale(active intangibile- brevete , marci de comert) , drepturi patrimoniale consacrate in titluri de valoare (actiuni , cambii) ,alte drepturi banesti , precum si bani in numerar si in cont.
In sens economic , activul desemneaza un bun care are valoare pentru detinatorul sau.
Activul poate reprezenta:
– o valoare de schimb , atunci cand bunul , privit ca marfa , serveste la obtinerea unui alt bun;
– o valoare de investitie , cand bunul este folosit nu penru consum curent ci pentru valorificarea economica , adica pentru producerea de venituri in viitor.
Sintetizand , vom considera activul ca un bun apartinand unei persoane si care poate fi valorificat in activitatea economica.
In raport cu natira procesului de valorificare , activele sunt de doua tipuri:
– activele reale – sunt constituite din bunuri corporale (tangibile) sau incorporale (intangibile) care , integrate in circuitul economic genereaza venituri in viitor sub forma de profituri,rente, chirii
– activele financiare- sunt materializate in inscrisuri (harti sau inregistrari in cont) , care consacra drepturi banesti ale detinatorului lor , precum si drepturile acestuia asupra unor venituri rezultate din valorificarea activelor respective(dobanzi, dividende)
Activele financiare reprezinta corespondentul monetar al activelor reale si ele releva caracterul dual al economiei de piata : economie reala , respectiv procese materiale de producere a bunurilor si serviciilor necesare pentru consumul individual sau pentru reluarea productiei ; economie simbolica sau financiara adica procese de tip informational , reprezentate de miscarea banilor si a hartiilor de valoare.
In mod corespunzator , capitalul , in sensul activ care se valorifica in timp , poate fi privit sub forma capitalului real, activele financiare , reprezentate de bani si o multitudine de titluri , joaca un rol hotarator in miscarea generala a capitalului in economia moderna; in calitate de forma financiara a unor active reale, acestea asigura reglarea vietii economice , reproductia capitalului real, productiv ; in calitate de capital financiar ele tind sa se valorifice in mod autonom.
Activele financiare se pot clasifica in doua mari categorii:
active bancare , rezultate din operatiunile specifice bancilor si institutiilor asimilate; ele nu au caracter negociabil , dar prezinta un grad ridicat de siguranta(risc redus)
active financiar nebancare , rezultate din operatiuni de investitii (plasament) si care sunt concretizate in titluri de valoare cu caracter negociabil.
Titlurile financiare reprezinta modul de existenta a activelor nebancare si pot fi definite prin cateva elemente.Titlurile financiare sunt titluri de valoare ce dau dreptul detinatorilor lor – investitorii- de a obtine , in conditiile specificate in titlu , o parte din veniturile viitoare ale emitentului.
Totalitatea titlurilor financiare ce fac obiectul tranzactiilor pe piata de capital, in speta la bursa, se mai numesc produse bursiere.
Se impart in trei mari categorii:
-titluri primare (titlurile financiare in sens restrans) sunt cele emise de utilizatorii de fonduri pentru mobilizarea capitalului propriu – numite si instrumente de proprietate si cele folosite pentru atragerea capitalului de imprumut – numite si instrumente de datorie.
– titluri derivate sunt produse bursiere rezultate din contracte incheiate intre emitent si beneficiar si care dau acestuia din urma drepturi asupra unor active ale emitentului la o anumita scadenta viitoare, in conditiile stabilite prin contract.
produsele sintetice rezulta din combinarea de catre societatile financiare diferite si crearea pe aceasta baza a unui instrument de plasament nou.Produsele sintetice pot fi realizate prin combinarea de contracte futures de vanzare si cumparare , de optiuni put si call , precum si intre diferite tipuri de futures si optiuni.
Piata de capital (valorilor imobiliare) reprezinta ansamblul relatiilor si mecanismelor prin care se realizeaza transferul fondurilor de la cei care au surplus de capital (investitori) catre cei ce au nevoie(emitenti, investitori) , cu ajutorul unor instrumente specifice (valori mobiliare) si prin intermediul unor operatori specifici (societatile de valori mobiliare).
Piata de capital reprezinta o piata specializata unde se intalnesc si se regleaza in mod liber cererea si oferta de active financiare pe termen mediu si lung. Concret, este vorba despre o piata pe care se tranzactioneaza in mod liber valori mobiliare (actiuni, obligatiuni), piata ce are drept rol principal mobilizarea capitalurilor persoanelor (fizice/juridice) care economisesc (cumparatorii de actiuni si obligatiuni) si care urmaresc plasarea profitabila a acestor capitaluri; aceste fonduri sunt atrase de catre emitentii de actiuni/obligatiuni, ce sunt in cautare de capital in vederea finantarii unor proiecte de investitii.
Desigur, piata de capital prezinta interes si din alte puncte de vedere, permitand preluarea controlului asupra unor societati prin achizitii semnificative de actiuni sau obtinerea unor castiguri pe termen scurt prin specularea modificarilor de curs ale valorilor mobiliare.
1.2 Componentele pietei de capital
In functie de momentul in care se realizeaza tranzactia, piata de capital se imparte in doua segmente:
– Piata primara. Este piata pe care emisiunile noi de valori mobiliare sunt negociate pentru prima data. Concret, este vorba de procesul prin care intermediarii financiari, care de regula fac legatura intre societatea emitenta si investitori, se obliga sa plaseze valorile mobiliare nou emise in schimbul unui comision;
– Piata secundara. Odata puse in circulatie valorile mobiliare pe piata primara, acestea fac obiectul tranzactiilor pe piata secundara. Functionarea efectiva a pietei secundare se realizeaza prin intermediul pietelor de negocieri sau organizate: este in principal vorba de bursa de valori si de piata extrabursiera (sau piata OTC – Over the Counter Market).
Diferenta dintre cele doua forme organizate ale pietei de capital (bursa si piata OTC) consta in existenta unor conditii si criterii de eficienta economico-financiara, de informare a investitorilor, referitoare la numarul de actiuni puse in circulatie, etc pentru accesul la bursa, conferind societatii cotate pe aceasta piata garantii superioare pentru investitori. De asemenea exista diferente intre modul de functionare si organizare a celor doua piete – bursa de valori este o piata de licitatie in timp ce piata Rasdaq este o piata de negociere.
Miscarea fondurilor in economie se poate realiza in doua mari moduri:
prin concentrarea disponibilitatilor banesti la banci si utilizarea de catre acestea a resurselor astfel atrase pentru creditarea utilizatorilor banesti
prin emisiune de titluri financiare de catre utilizatori de fonduri , pe piata financiara.
In acest din urma caz se pun in circulatie titluri financiare si odata cu ele se stabileste o retea de relatii intre emitentii de titluri , care reprezinta cererea de fonduri si cumparatorii acestora, investitorii , cei care reprezinta oferta de fonduri.
Piata de capital asigura legatura permanenta dintre emitenti si investitori , atat in momentul acoperirii cererii de capital , cat si in procesul transformarii in lichidati a valorilor mobiliare detinute.
Piata primara reprezinta acel segment de piata pe care se emit si se distribuie valorile mobiliare catre primii detinatori.Aceasta piata permite transformarea directa a economiilor in resurse pe termen lung , de care vor beneficia colectivitatile publice si private.Pe piata primara se emit valori mobiliare ce confera anumite drepturi posesorilor lor , decin celor care au calitatea de furnizori de fonduri. Prin intermediul pietei primare se pun in evidenta miscarile de capitaluri dintr-o economie , generate de catre emitenti , in calitatea lor de solicitatori de capitaluri.Aceasta piata permite finantarea agentilor economici.
Participantii pe piata financiara primara , in cadrul careia se vand si se cumpara valori mobiliare nou ere societatea emitenta si investitori, se obliga sa plaseze valorile mobiliare nou emise in schimbul unui comision;
– Piata secundara. Odata puse in circulatie valorile mobiliare pe piata primara, acestea fac obiectul tranzactiilor pe piata secundara. Functionarea efectiva a pietei secundare se realizeaza prin intermediul pietelor de negocieri sau organizate: este in principal vorba de bursa de valori si de piata extrabursiera (sau piata OTC – Over the Counter Market).
Diferenta dintre cele doua forme organizate ale pietei de capital (bursa si piata OTC) consta in existenta unor conditii si criterii de eficienta economico-financiara, de informare a investitorilor, referitoare la numarul de actiuni puse in circulatie, etc pentru accesul la bursa, conferind societatii cotate pe aceasta piata garantii superioare pentru investitori. De asemenea exista diferente intre modul de functionare si organizare a celor doua piete – bursa de valori este o piata de licitatie in timp ce piata Rasdaq este o piata de negociere.
Miscarea fondurilor in economie se poate realiza in doua mari moduri:
prin concentrarea disponibilitatilor banesti la banci si utilizarea de catre acestea a resurselor astfel atrase pentru creditarea utilizatorilor banesti
prin emisiune de titluri financiare de catre utilizatori de fonduri , pe piata financiara.
In acest din urma caz se pun in circulatie titluri financiare si odata cu ele se stabileste o retea de relatii intre emitentii de titluri , care reprezinta cererea de fonduri si cumparatorii acestora, investitorii , cei care reprezinta oferta de fonduri.
Piata de capital asigura legatura permanenta dintre emitenti si investitori , atat in momentul acoperirii cererii de capital , cat si in procesul transformarii in lichidati a valorilor mobiliare detinute.
Piata primara reprezinta acel segment de piata pe care se emit si se distribuie valorile mobiliare catre primii detinatori.Aceasta piata permite transformarea directa a economiilor in resurse pe termen lung , de care vor beneficia colectivitatile publice si private.Pe piata primara se emit valori mobiliare ce confera anumite drepturi posesorilor lor , decin celor care au calitatea de furnizori de fonduri. Prin intermediul pietei primare se pun in evidenta miscarile de capitaluri dintr-o economie , generate de catre emitenti , in calitatea lor de solicitatori de capitaluri.Aceasta piata permite finantarea agentilor economici.
Participantii pe piata financiara primara , in cadrul careia se vand si se cumpara valori mobiliare nou emise, sunt:
solicitatorii de capital : statul si colectivitatile locale , intreprinderile publice si cele private
ofertantii de capital : persoane particulare , agenti economici , banci , case de economii , societati de asigurare
intermediarii : societati de valori mobiliare , banci comerciale , societati de investitii financiare care , prin reteaua propre , asigura vanzarea titlurilor.
Pretul de vanzare al titlurilor (curs) este valoarea nominala , suma inscrisa in titlu si este un pret ferm.
Piata primara are deci rolul de a transforma activele financiare pe termen scurt in capitaluri disponibile pe termen lung.Se vand valori mobiliare emise de societatile economice care au nevoie de resurse financiare si se cumpara de catre alte entitati posesoare de economii pe termen mediu si lung.
Piata primara permite atragerea capitalurilor in scopul constituirii sau majorarii capitalului social , precum si apelarea la resurse imprumutate.De asemenea , ea ofera cadrul si posibilitatea practica ca o societate inchisa sa devina o societate comerciala deschsa , prin oferta publica de vanzare de actiuni , prin emiterea de unor obligatiuni convertibile in actiuni , etc.
Piata secundara asigura , prin intermediul bursei de valori mobiliare si al p[ietelo extrabursiere , atat buna functionare a pietei primare , cat si lichiditatea si mobilitatea economiiilor.Investitorii au posibilitatea de a negocia , in orice moment actiunile si oblgatiunile detinute in portofoliu sau pot cumpara no valori mobiliare.
Piata secundara concentreaza cererea si oferta derivata ,care se manifesta dupa ce piata valorilor mobiliare s-a constituit.
Un rol important pe piata financiara revine soc de intermediere a valorilor mobiliare care:
isi asuma angajamentul de distribuire a titlurilor emise
efectueaza comertul cu titluri , respectiv , vanzarea –cumpararea de valori mobiliare in nume si in cont propriu
efectueaza intermedierea in comertul cu titluri , respectiv vanzarea –cumpararea acestora in contul tertilor
Societatile de intermediere se pot specializa in una sau mai multe activitati:
unele actioneaza prioritar pe piata primara , asigurand distribuirea si plasamentul noilor emisiuni
altale actioneaza numai pe piata secundara , fiind considerate firme de “broker/ dealer”
Piata secundara este o piata organizata care asigura operatorilor urmatoarele avantaje:
ofera informatiile referitoare la produsul ce urmeaza a fi tranzactionat
informatiile despre produs si despre emitent sunt difuzate in marea masa a investitorilor
ofera informatii privind nivelul si miscarea pretului de piata
Obiectivele pietei secundare sunt :
protectia investitorilor , realizata prin transparenta, reglementarea si supravegherea pietei
lichiditatea pietei si stabilitatea cursului
Caracteristic este faptul ca pe o piata de capital matura pretul este corelat cu rentabilitatea societatii cotate.Cele doua segmente de piata se interconditioneaza.
Piata secundara nu poate exista fara piata primara si , totodata , functionarea pietei primare este influentata de capacitatea pietei secundarea de a realiza transferabilitatea valorilor mobiliare si transformarea lor in lichiditati.
Piata primara si cea secundara isi desfasoara activitatea dupa reguli specifice impuse de organismul de reglementare si supraveghere a pietei de capital.
1.3 Valorile mobiliare
In O.U.G.28/2002 valorile mobiliare sunt definite ca fiind instrumente financiare negociabile transmisibile prin traditiune sau inscriere in cont , care confera drepturi egale pe categorie , dand detinatorilor dreptul la o fractiune din capitalul social al emitentului sau un drept de creanta general asupra patrimoniului emitentului , si sunt susceptibile de tranzactionare pe o piata reglementata.Valorile mobiliare includ :
actiuni
titluri de stat, obligatiuni emise de administratia publica centrala sau locala si societati comerciale ,precum si alte titluri de imprumut cu scadenta mai mare de un an
Valorile mobiliare sunt titluri de proprietate sau de creanta care confera titularului anumite drepturi bine stabilite asupra unor entitati ale societatii emitente. Valorile mobiliare sunt inscrisuri (documente de valoare) negociabile, ce pot fi transformate oricand in bani pe piata de capital. In sens restrans, valorile mobiliare sunt actiunile si obligatiunile emise de o societate comerciala.
Valoprile mobiluiare sunt instrumente negociabile emise in forma materializata sau evidentiate prin inscrieri in cont care connfera detinatorilor lor drepturi patrimoniale asupra emitentului , conform legii si in conditii specifice privind emisiunea acestora.
Valorile mobiliare reflecta modul de existenta al activelor bancare . In sens economic , activul reprezinta un bun care are valoare pentru detinatorul lui.In functie de procesul de valorificare , activele sunt:
reale ,reprezentate de bunuri corporale si incorporale care utilizate in procesul economicau capacitatea de a produce venituri viitoare
financiare care reprezinta corespondentul monetar al activelor reale.
Activele financiare pot fi:
active bancare (care produc dobanzi,au grad de siguranta ridicat si prezintarisc redus)
active nebancare( in aceasta categorie se incadraeaza activele monetare si cele de capital)
Pentru a desemna instrumentele emise si tranzacionate pe piata decapital a Romaniei se foloseste notiunea de valoare mobiliara.
Valori mobiliare pot fi : actiunile , obligatiunile , instrumentele financiare derivate sau orice alte titluri de credit.
Trei elemente esentiale caracterizeaza valorile mobiliare:
valorile mobiliare sunt instrumente negociabile , constand in posibilitatea transmiterii valorilor mobiliare catre alte persoane pe bazamecanismului cerere / oferta si cu respectarea prescriptiilor imperative ale legii in vigoare
valorile mobiliare pot fi emise in forma materiala sau evidentiate prin inscrieri in cont
valorile mobiliare confera detinatorilor lor drepturi patrimoniale si nepatrimoniale,drepturi ce decurg din caracteristicile emisiunii de valori mobiliare
Totalitatea valorilor mobiliare ce se tranzactioneaza pe o piata poarta denumirea generica de produse bursiere.
Aceasta notiune nu desemneaza strict valorile mobiliare tranzactionate la bursa, ci ansamblul instrumentelor pietei de capital ,indiferent daca acestea se vand si se cumpara pe o piata de licitatii sau piata de negocieri.
Scopul emisiunii valorilor mobiliare il constituie ,pe de o parte , mobilizarea capitalurilor disponibile si dispersate , iarpe de alta parte , transformarea economiilor in capital social al unei intreprinderi private sau publice , in resurse financire destinate realzarii de investitii sau capital de imprumut.
Din punct de vedere al caracteristicilor lor valorile mobiliare se structureaza in:
valori mobiliare primare , emise pentru mobilizarea capitalurilor proprii sau pentru atragerea capitalului de imprumut
valori mobiliare derivate , care pot rezultadin combinarea caracteristicilor obligatiunilor cu cele ale actiunilor , pot fi contracte incheiate intre emitent si investitor (forward) sau pot fi contracte standardizate (futures si options)
valori mobiliare sintetice (basket securities) care rezulta din combinarea de care societatile financiare a unor active diferie si crearea pe aceasta baza a unui instrument de plasament nou.
Produsele primare ale pietei de capital sunt actiunile , obligatiunile si produsele speciale generate de actiuni (drepturidesubscriere ,de atribuire si warante).
In functie de modul de fructificare a plasamentelor , produsele de baza pot fi :
valori mobiliare cu venit variabil (actiunile) , caz in care nivelul remunerariieste dat de rezultatul financiar al exercitiului si de politica promovata de emitent cu privire la repartizarea profitului
valori mobiliare cu venit cert( obligatiuni private , titluri de renta ,titluri de stat , etc.) pentru care se asigura o fructificare prin dobanda .Certitudinea decurge din faptul ca emitentul se angajeaza irevocabil sa plateasca dobanzi , indiferent de rezultatul financiar al activitatii desfasurate.In functie de conditiile emisiunii , dobanda poate fi fixa sau variabila.
Actiunile
Actiunile sunt titluri ce atesta un drept de proprietate asupra unei parti a capitalului social al societatii emitente. Practic, proprietarul actiunilor este proprietarul unei parti din societatea emitenta, parte corespunzatoare cu numarul de actiuni detinute. Pe langa dreptul de proprietate asupra unei parti a societatii emitente, actiunile confera si alte drepturi, dintre care cele mai importante sunt:
– dreptul de a primi in fiecare an o cota parte din profitul societatii (sub forma de dividende) corespunzatoare cu numarul de actiuni detinute si cu suma alocata de conducerea societatii pentru plata dividendelor. Datorita faptului ca acest dividend poate varia (sau poate fi chiar zero), actiunile se mai numesc si valori mobiliare cu venit variabil;
– dreptul la informare cu privire la evolutia economico-financiara a intreprinderii;
– dreptul de a participa la hotararile importante cu privire la activitatea societatii, precum si la conducerea societatii, prin participarea la Adunarile Generale ale Actionarilor (AGA), respectiv prin posibilitatea de a alege si de a fi ales in consiliul de administratie al societatii;
– drept de proprietate asupra unei parti a activelor societatii, in cazul lichidarii (incetarii functionarii) acesteia, etc.
In momentul de fata, actiunile societatilor romanesti cotate se tranzactioneaza pe doua piete organizate: Bursa de Valori Bucuresti si societatea de bursa Rasdaq.
Totalul actiunilor emise de o firma costituie capitalul social.La emisiune , actiunile au o anumita valoare nominala sau paritara (“ face value”) , care rezulta din impartirea capitalului social la numarul de actiuni emise .Numarul de actiuni detinute de o persoana fizica sau juridica e materializat in certificatul de actiuni , care trebuie se contina:
valoarea nominala
numele companiei emitente
numarul de actiuni emise
un numar de inregistrare dat de organul de control al pietei financiare
un mumar de identificare a titlului
un desen greu de reprodus , care are menirea de a impiedica falsificarea certificatului
semnatura persoanei autorizate din partea firmei emitente
data
numele persoanei fizice sau juridice care poate utiliza certificatul de actiuni , daca actiunile sunt nominative
numarul de actiuni la care se refera certificatul.
In literatura de specialitate anglo-saxona , se asociaza actiunii 2 elemente:
“drept de actionar “ (stock) care exprima dreptul detinatorului (actionar) asupra societatii emitente.Acest drept e reprezentat prin documentul descris mai sus si anume “ certificatul de actionar” (stock certificate)
“actiunea” (share) ca unitatea dreptului actinarului din capitalul social al firmei emitente.Aceasta parte din capital , reprezentata de o actiune , este indivizibila.
Din punct de vedere al drepturilor pe care le confera , actiunile se impart in:
→ comune , care sunt mai cunoscute si dau detinatorului lor legal :
dreptul la vot in AGA
derptul la dividend
→ preferentiale care dau dreptul la un dividend fix , ce este platit inaintea dividendului pentru actiunile comune , in schimb ele nu dau drept la vot
Actiunile sunt emise in cele 2 forme :
actiuni la purtator – sunt anonime , iar societatea nu cunoaste numele actionarilor.Dematerializarea valorilor mobiliare nu a facut sa dispara titlurile la purtator; din contra, actiunile dematerializate sunt in cea mai mare parte la purtator , iar depozitarii au obligatia de a pastra secretul profesional privind posesorii lor
actiuni nominative – actiuni care contin numele actionarilor asa cum sunt acestea mentionate in registrul societatii , alaturi de toate modificarile de titluri ce afecteaza repartitia capitalului social.
Societatea cunoaste toti actionarii si poate imediat sa dezvaluie aparitia unui nou actionar.Se disting 2 tipuri :
actiuni nominative pure ( presupun tranzactionarea lor la sediul social al societatii cotate , asigura convocarea rapida a AG ,gestiunea si efectuarea de tranzactii de vanzare sau cumparare prin curtaje echivalente in sistemul bancar.Actionarii beneficiaza automat de un supliment de 10% (la dividend daca si-au pastrat actiunile timp de mai mult de 2 ani)
actiuni nominative administrative – depozitate intr-o banca ce detine dreptul de a le pastra si administra .
Felul actiumilor va fi stabilit prin contract de societate si statut ; in caz contrar ,ele vor fi considerate la purtator.
Conform legii31/90 actiumile sumt definite ca fractiuni din capitalul social si desenmeaza raportul juridic dintre actionar si societate.
Caracteristicile:
sunt fractiuni ale capitalului social care au o valoare monimala
sunt fractuni egale ale capitalului social(exista si exceptii)
sunt indivizibile
sunt instrumente negociabile
Principala obligatie a actionarului e aceea de a efectua plata varsamintelor datorate.
Obligatiunile
Obligatiunile reprezinta un titlu de creanta asupra societatii emitente. Concret, societatea emitenta are nevoie la un moment dat de un imprumut si emite obligatiuni. Cumparatorii obligatiunilor imprumuta societatea emitenta cu suma pe care au platit-o pentru cumpararea obligatiunilor.
Obligatiunile nu confera aceleasi drepturi ca si actiunile, dar posesorul lor beneficiaza de o dobanda periodica fixa (din acest motiv, obligatiunile numindu-se valori mobiliare cu venituri fixe) si, la expirarea perioadei de imprumut, de rambursarea sumei platite pentru cumpararea obligatiunilor. Exista o mare varietate de tipuri de obligatiuni, dupa modul de rascumparare si de plata a dobanzii, garantii, etc.
In tara noastra obligatiunile au fost foarte rar utilizate de catre agentii economici, datorita instabilitatii mediului economico-financiar. Astfel, in tara noastra pana la acest moment (iun 2002) s-au derulat numai sase oferte publice de obligatiuni pana la acest moment. Este vorba de trei oferte de obligatiuni corporatiste: cea a Combinatului Siderurgic Siderca Calarasi (societate cu capital de stat) desfasurata in 1997 – emisiune ce nu s-a bucurat de prea mult succes si a adus pierderi investitorilor datorita problemelor societatii emitente si doua oferte ale societatii International Leasing (societate privata) desfasurate in mai 2000 si mar 2002. Emisiunile International Leasing s-au bucurat de succes in randul mediului de afaceri, investitorilor si mass-media, constituind un bun exemplu si pentru alte societati private dinamice pentru a apela la finantarea prin piata de capital. Prima emisiune International Leasing s-a finalizat in noiembrie 2001. Emitentul si-a onorat toate obligatiile de plata, la termenele stabilite si fara intarzieri. Cea de-a doua emisiune va ajunge la scadenta in 2004 .
Pe langa cele trei emisiuni corporatiste s-au derulat pana in prezent si trei emisiuni publice de obligatiuni municipale: Predeal, Mangalia si Zalau. Emisiunile Predeal si Mangalia sunt listate la bursa de valori, fiind singurele emisiuni de obligatiuni tranzactionate in tara noastra. In perioada urmatoare se asteapta si listarea emisiunilor International Leasing si Zalau, precum si derularea unori noi emisiuni publice de obligatiuni municipale si corporatiste.
Obligatiunile sunt instrumente de credit , pe termen mediu si lung , emise de societati comerciale sau de organisme ale administratiei destat centrale si locale.
Obligatiunile certifica detinatorului dreptul de a icasa o dobanda si de arecupera suma investita dintr-o data la scadenta sau in transe pe durata de viata.Obligatiuile sunt titluri de creanta negociabile.
Emitenti ai obligatiunilor sunt statul si colectivitatile locale precum si agentii economici cae isi procura pe aceasta cale resurse imprumutate , renuntand la creditul traditoinal sau complementar cu acesta.Investitorii pepiata obligatiunilor sunt persoanele fizice si juridice din tara si strainatate care detin capitaluri banestitemporal libere.
Dupa modul de identificare a detinatorului obligatiunile pot fi:
la purtator , caz in care drepturile conferite revin posesorului
nominative , avand specificat numele posesorului
Dupa tipul de venit pe care il genereaza , obligatiunile pot fi :
cu dobanda , care sunt emise la valoare nominala , valoare care se ramburseaza lla scadenta si genereaza venituri din dobanzi care se platesc in conformitate cu conditiile emisiunii
cu cupon zero , denumite si obligatiuni cu discount ( cu reducere) care sunt emise la un pret de emisiune decat valoarea nominala ce este platita la scadenta
Dupa forma in care sunt emise , obligatiunile pot fi:
materializate , emise pe suport de hartie
dematerializate , inscrise prin inscriere in cont pe suport magnetic
Dupa gradul de protectie a investitorilor , sunt:
garantate cu anumite active
negarantate , ce reprezinta imprumuturi pe termen lung sin sunt emise de catre societati farra nici o garantie specifica
In practica internationala ,piata obligatiunilor s-a diversificat foarte mult ,utilizandu-se ,alaturi de obligatiunile clasice noitipuri de obligatiuni :
obligatiuni cu bonuri de subscriere , care combina o obligatiune clasica simpla cu un drept negociabil
obligatiuni de participatie , in cadrul carora rata dobanzii si pretul de rambursare sunt fixate la un nivel minim in momentul emisiunii , dar acestea pot fimajorate in conformitate cu rezultatele financiare obtinute de debitor
obligatiuni convertibile in actiuni .Detinatorul actiunii are dreptul ca in cadrul unui termen fixat prin contractul de emisiune (2-4 luni) sa-si exprime operatiunea deconvertire a titlurilor in actiuni
Obligatiunile convertibile comporta doua tipuri de rata a dobanzii ;
orata variabila pe perioada ce se scurge din momentul emiterii obligatiunii si data inceperii dreptului de convertire, rata la stabilirea careia se tine seama de faptul ca detinatorul are acst avantaj, fiind mai mica decat cea apietei
o rata egala cu dobanda pietei practicata la obligatiunile ce nuvor fi convertite in perioada de optiune si care , la expirarea acestei perioade devin obligatiuni clasice sau ordinare
obligatiuni indexate . Emitentul isi asuma obligatia de a acualiza valoarea acestor titluri in functie de un indice in comun acord cu investitorul .Indexarea se aplica : asupra dobanzii , asupra pretului derambursare , asupra ambelor elemente .Scopul indexarii este de a asigura investitorului posibilitatea recuperarii reale a capitalului investiti si implicit ,realizarea unor venituri comparabile cu alte tipuri de plasament
obligatiuni cu dobanda variabila .Emitentul se obliga sa modifice rata dobanzii pe duratade viata a obligatiunii , pentru a asigura o fructificare in conformitate cu conditiile pietei
obligatiuni speciale cu cupon ce poate fi reinvestit- OSCAR-.Acestea permit detinatorului sa aleaga intre a primi cupon de dobanda in numerar sau de a primi obligatiuni identice cu cele initiale.
Alte instrumente
Actiunile si obligatiunile sunt singurele instrumente tranzactionate in tara noastra la acest moment, din pacate. Totusi, noua legislatie a pietei de capital stabileste cadrul legal pentru implementarea unor noi instrumente si operatiuni in tara noastsra, precum: conturile in marja, vanzarile in absenta, contractele de report, tranzactionarea drepturilor si a optiunilor pe actiuni, etc. Ramane de vazut in ce termen si in ce conditii aceste noi instrumente vor fi adoptate in tara noastra.
O.U.G. 28/2002 privind valorile mobiliare , serviciile de investitii financiare si pietele reglementate ,reglementeaza in art.2 pct.18 instrumentele financiare , altele decat valorile mobiliare :
titlurile de participare la organismele de plasament colectiv in valori mobiliare
instrumentele financiare derivate
contractele de report
alte instrumente financiare calificate astfel de C.N.V.M.
Instrumentele financiare derivate sunt reglementate in acelasi act normativ si sunt reprezentate prin contractele futures, options precum si alte active calificate de C.N.V.M. ca instrumente financiare derivate.
Valorile mobiliare derivate sunt instrumente negociabile sau standardizte care confera operatorului anumite drepturi viitoare privind tranzactionarea activului suport. Acestea se reprezinta sub forma contractelor la termen si a optiunilor.
Contractele la termen sunt de doua tipuri :
contracte forward
contracte futures
Contractele forward este un acord dintre doi operatori, prin care vanzatorul se angajeaza sa livreze la o data viitoare un anumit activ suport , iar cumparatorul sa efectueze plata pe baza unui pret predeterminat la data incheierii contractului.
Conform O.U.G. 27/2002 contractele FORWARD sunt definite ca si contractele ce creeaza pentru parti obligatia de a vinde, respectiv de a cumpara o anumita marfa la un pret convenit in momentul incheierii tranzactiei si care se executa prin livrarea efectiva a marfii si plata pretului la o anumita data viitoare.
Obiectul contractului, cantitatea, pretul si scadenta sunt elemente negociate si prestabilite inh momentul incheierii contractului. Castigul sau pierderea operatorului va fi stabilita la scadenta, fiind generata de diferenta dintre cursul activului suport la scadenta si pretul aceluiasi activ , predeterminat prin contract.
Contractul este finalizat prin livrarea / primirea efectiva a activului suport si achitarea pretului prestabilit al acestuia.
Contractele futures sunt contracte standardizate care creeaza pentru parti obligatia de a vinde sau de a cumpara un anumit activ suport la data scadentei si la un pret convenit la momentul incheierii tranzactiei.
Contractul Futures este un contract standardizat cu privire la : natura activului suport, cantitatea tranzactionata si scadenta . pretul contractului nu mai este fix, ca in cazul contractului precedent, ci valabil, deoarece contractul acesta este actualizat zilnic sau marcat la piata.
Lichidarea contractului futures se poate realiza prin precedarea / primirea activului ce constituie obiectu contractului fie printr-o operatiune de sens contrar, respectiv printr-o compensare pe pietele futures.
In concluzie un cotract futures este un titlu financiar derivat, el cotand la bursa, iar pretul sau curent reflectand pretul activului de baza. Se observa ca preturile futures si cele cash pentru o marfa sau un activ financiar evolueaza in acelasi sens si tind sa se egalizeze spre scadenta contractului futures.
Conturile in marja sunt conturile care evidentiaza sumele , valorile sau bunurile necesare garantarii pozitiilor deschise , precum si drepturile dobandite si obligatiile asumate.
Contractele de report sunt contracte in care o parte cumpara valori mobiliare cu plata imediata , cu revanzarea simultana , la termen si pe un pret determinat , a unor valori mobiliare de aceeasi specie si cu remiterea efectiva a valorilor mobiliare date in report , in conformitate cu dispozitioile art.74-76 din Codul Comercial.
Contracte options
Un contract options reprezinta un drept (dar nu si o obligatie) de a cumpara (optiune de tip CALL) sau de a vinde (optiune de tip PUT) un activ financiar (o actiune, un contract futures, etc) la un moment viitor si la un pret prestabilit in prezent (numit pret de exercitare). Cumparatorul contractului options poate decide daca isi va exercita sau nu optiunea de cumparare sau vanzare a activului, in functie de propriile interese si previziuni. Pentru acest drept de optiune cumparatorul trebuie sa plateasca vanzatorului in momentul incheierii tranzactiei o suma de bani numita prima. Valoarea primei este cea care se negociaza la bursa si face obiectul cererii si a ofertei.
Astfel, pierderea cumparatorului este limitata la prima pe care o plateste vanzatorului contractului. Daca previziunile sale nu se confirma, cumparatorul nu este obligat sa-si exercite optiunea, pierzand numai prima. Daca previziunile sale se confirma, cumparatorul va exercita optiunea. In ceea ce priveste vanzatorul, castigul sau este prima incasata de la cumparator; vanzatorul nu are nici o putere de decizie cu privire la exercitarea optiunii, el asteptand decizia cumparatorului in acest sens.
In tara noastra contractele options au fost introduse pentru prima data la BMFMS, aceasta fiind la acest moment singura piata din Romania unde se tranzactioneaza optiuni. Acestea confera cumparatorului dreptul dar nu si obligatia de a cumpara sau vinde un contract futures la un pret prestabilit, pe perioada de valabilitate a contractului.
Contracte futures
Cele mai utilizate valori mobiliare derivate la noi in tara in prezent sunt contractele futures. Un contract futures reprezinta o obligatie pentru a vinde sau a cumpara la un moment viitor (numit scadenta) o cantitate determinata dintr-o marfa, un activ financiar sau monetar (numit activ suport), la un pret si conform unor specificatii standardizate stabilite in momentul incheierii contractului (in prezent). La scadenta are loc o operatiune inversa celei initiale (de cumparare sau vanzare), castigandu-se sau pierzandu-se diferenta dintre preturile celor doua operatiuni. Activul suport poate fi: o marfa ale carei caracteristici sunt standardizate (petrol, cereale, cacao, etc), o valuta, un indice bursier, o rata a dobanzii, etc. Contractele futures pe marfuri sau valute se pot executa fie cu, fie fara livrarea fizica a activului respectiv. La noi in tara toate contractele futures se deruleaza fara livrarea fizica a activului. Prin tranzactionarea la bursa, contractele futures au un curs pe piata, rezultat din cerere si oferta.
Concret, vom lua exemplul contractului futures pe cursul leu/dolar, tanzactionat la Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri Sibiu. Scopul celor care incheie (tranzactioneaza) contracte futures este obtinerea unui castig in bani. Partile contractante sunt orice persoane fizice sau juridice care au un cont deschis la o societate de brokeraj care tranzactioneaza la bursa (asemanatoare societatilor de valori mobiliare care tranzactioneaza la Bursa de Valori, dar diferite de acestea). Cursul in piata al contractului futures pe dolar din prezent (de azi) reprezinta estimarea facuta de catre cei care il tranzactioneaza cu privire la valoarea cursului oficial al BNR din ziua scadentei (de la sfarsitul lunii, spre exemplu). Astfel, cursul futures este influentat de evolutia cursului oficial leu/dolar dar si de cererea si oferta pentru aceste contracte futures.
Ca exemplu, un investitor estimeaza cresterea cursului oficial (BNR) al dolarului in urmatoarele saptamani si apreciaza ca pretul de tranzactionare al contractului futures pe dolar la BMFMS este redus in comparatie cu anticiparile sale. El cumpara contracte futures astazi, la cursul de pe piata futures.
In cazul in care previziunile sale s-au adeverit si cursul oficial a crescut, inseamna ca si cursul in piata al contractelor futures a crescut. Acum, el are doua variante:
1. sa vanda in piata contractele futures cumparate, vanzarea efectuandu-se la un curs superior celui de cumparare. In acest caz el castiga diferenta: (curs de vanzare – curs de cumparare) x multiplicator x numar contracte. Multiplicatorul este 1000 pentru acest tip de contract;
2. sa astepte pana la scadenta (sfarsitul lunii), cand are loc lichidarea obligatorie contractelor printr-o operatie de vanzare. In acest caz el castiga diferenta: (curs BNR la sfarsitul lunii – curs de cumparare) x multiplicator x numar contracte.
In cazul in care previziunile sale nu se adeveresc si cursul scade, atunci investitorul inregistreaza o pierdere determinata de diferenta negativa dintre cursul futures de cumparare si cel de vanzare (sau dintre cursul futures de cumparare si cursul BNR de la scadenta, in cazul in care asteapta pana la scadenta).
Daca investitorul estima de la inceput o scadere a cursului si nu o crestere, cum am detaliat in exemplul de mai sus, el putea incepe cu o operatie de vanzare, urmand ca ulterior, in momentul in care cursul a scazut, sa efectueze operatia inversa de cumparare, castigand diferenta.
Scopul acestor tranzactii este fie obtinerea unor castiguri speculative, fie acoperirea agentilor economici la deprecierea leului. Pentru acest din urma caz, luam exemplul unui importator: acesta incheie un contract de import si plateste 1000$ astazi la un curs de 30.000 lei/dolar (spre exemplu), dar marfurile ii sosesc peste 2 luni, cand cursul este 34.000 lei/dolar (de exemplu), si el inregistreaza o pierdere (incasand pe aceleasi bunuri mai putini bani, in dolari, decat a platit). In acest caz, pentru a se acoperi, in momentul incheierii contractului de import el cumpara contracte futures, iar dupa 2 luni el le vinde si inregistreaza un castig din aceste contracte futures, castig ce-i diminueaza pierderea la import.
Pretul contractului futures pe dolar este numit marja si reprezinta numai o fractiune din valoarea contractului futures. Astfel, pretul unui contract futures de 1000$ (in valoare de 1000$ x aprox. 30000 lei/$ = aprox. 30.000.000 lei) este de numai 750.000 lei. Practic acesta nu este un pret (nu se pierde) ci numai o garantie depusa de unde se pot scade eventualele pierderi. In cazul in care se obtine un castig, acesti bani se conserva.
Valabilitatea unui contract (la Bursa de la Sibiu) este de 1 luna (acesta fiind cel mai tranzactionat), 3 luni, si 6 luni. Pentru fiecare tranzactie se plateste un comision agentiei de brokeraj.
In mod asemanator se deruleaza si contractele futures pe indicele BET, in acest caz activul suport este indicele bursier BET iar valoarea contractului este data de valoarea indicelui BET x 10.000.
Specialistii definesc valorile mobiliare ca fiind instrumente negociabile emise in forma scrisa – document scris- sau evidentiata prin inscrisuri in cont , care atesta existenta unei relatii contractuale intre emitent si detinator si garanteaza drepturile posesorului acestora.
Caracteristici ale valorilor mobiliare :
sunt titluri negociabile ce se tranzactioneaza conform dreptului comercial
sunt drepturi fungibile
sunt cotate sau susceptibile de a fi cotate la bursa
produc sau sunt susceptibile de a produce venituri
Sunt drepturi incorporate care confera titularului acestora mai mult decat u simplu drept personal asupra societatilor emitente , inclusiv drepturi derivand din calitatea de asociat al acesteia.
Caracterul negociabil , faptul ca pot fi vandute de detinatori inainte de scadenta si transformate in lichiditati ,reprezinta o importanta deosebita pentru piata de capital , pentru rolul pe care il are aceasta in dezvotarea si functionarea economiei nationale.
CAPITOLUL II –BURSA DE VALORI
2.1.Scurt istoric
Denumirea instituției bursiere se pare că provine de la numele unei vechi familii de hangii, Van der Bursen, care a înființat la Bruges, în Flandra, Belgia de azi, un local numit Hotel de Bourses, în holul căruia se negociau periodic metale prețioase (aur, argint, platină), precum și hârtii de valoare. Pe frontispiciul de la intrare, clădirea avea sculptate în piatră trei pungi ( fr. bourses), de unde și denumirea dată localului, care în secolele XIII- XVI a servit drept loc de întâlnire pentru negustori.
În esență, noțiunea indică deci locul de întâlnire a negustorilor și oamenilor de afaceri, în sensul unui spațiu de concentrare a cererii și ofertei.
Pe măsura dezvoltării bursei se produce și un proces de diferențiere între bursele de mărfuri și bursele de valori, ca instituții deosebite.
Unul din principalele obiective ale organizării schimburilor în cadrul bursei îl reprezintă asigurarea operativității tranzacțiilor comerciale și financiare, realizarea acestora pe o bază standardizată.
Treptat bursa nu mai este o piață originală, pe care se vând și se cumpără mărfuri fizice, ci o piață deviată pe care se vând și se cumpără titluri asupra mărfurilor. Bursa își asumă exclusiv rolul de realizare a tranzacției în forma sa pură, mișcarea mărfurilor având loc în afara acestei piețe; dar, asigurând efectuarea actului comercial propriu-zis, cel ce implică exclusiv forma valorică a mărfii, bursa devine „dispecerul” circulației mărfurilor și o placă turnantă a schimburilor economice
Inceputurile pietelor bursiere de marfuri si valori in tara noastra pot fi situate pe la mijlocul secolului trecut.O data cu Legea asupra burselor, mijlocitorilor de schimb si mijolcitorilor de schimb din 1881 se poate vorbi despre o organizare mai temeinica a burselor din vechiul regat . legea din 1888 se refera ata la bursele de valori cat si la cele de marfa . bursele s infiintau dupa decret regal la propunerea ministerului agriculturii si comertului si numai in orasele in care camerele de comert si industrie dispuneau de mijloace pentru intretinerea loclului si personalului lor.
Deschiderea bursei de valori a avut loc la I Dec 1882 iar peste o saptamana a aparut si caota bursei. Volumul tranzactiilor era redus , iar cota oficiala dispare in cateva zile , deoarece samsarii , intermediarii si unele banci preferau sa lucreze inadfara cotei , direct cu clientii.
Legea asupra burselor de comert din 9 mai 1904 aduce o noua organizare a burselor de comert .La baza acestei reforme a fost pus principiul libertatii tranzactiilor in materie de bursa. Pentru aplicarea lui a fost creeat in cadrul bursei un organ nou, corporatiunea bursei. Prin legea din 1904 se acorda dreptul de a efectua operatii direct intre membrii corporatiunii buresi insa doar operatii pe cont propriu , nu si cele de intermediere.
Activitatea bursei este afectata de evenimentele social politice ale vremii. In octombrie 1918 bursa se redeschide si cunoaste o activitata deosebit de intensa , cursurile sunt in continua crestere,, localul bursei devine neincapator. Intreaga perioada 1919-1925 a fost caracteristica pentru o “piata a taurului” cresterea fiind impulsionata , pe rand , de diferite categorii de valori : la inceput actiunile societatilor de transport , apoi cele bancare si ale societatilor de asigurare.
Din 1926 scaderile incep sa reapara la actiuni, mai intai lente , apoi precipitate, celor sapte ani de piata in crestere , urmandu-le alti sapte ani de scaderi dezastruase.
In 1929 apare o noua lege bursiera (legea Madgearu) pentru a asigura adaptarea cadrului legislativ la noile realitati rezultate in urma unirii. Ea unifica legislatia bursiera, aduce si o serie de modificari de conceptie si solutie juridica. Afost mai bine definit statutul burselor, acestea sunt declarate institutii publice , beneficiind de personalitate juridica si autonomie ele fiind puse sub supravegherea si ontrolul ministerului de industrie si comert.
La bursa din Bucuresti se negociau actiuni si efecte “pe bani gata”. Operatiunile “pe bani gata” sunt definite ca fiind toate negocierile care se lichideaza in ziua in care au fost incheiate ,sau cel mai tarziu a doua zi la bursa si pentru care partile au depus , o data cu ordinul de negociere, numerarul sau efectele.
Dupa incheierea crizei economice 1929-1933 , odata curefacerea economica,
“ Bursa de efecte , actiuni si schimb din Bucuresti “, cunoaste si ea un curs ascendent , care culmineaza in 1939 ,cand se inregistreaza perioada de varf a acestei institutii din perioada interbelica.
Sfarsitul celui de al II-lea razboi mondial , cu intrega turnura politica pentru Romania , a insemnat sfarsitul pietei de capital si a bursei de valori.Lovitura de gratie l-a constituit procesul nationalizarii economiei din iunie 1948.
Reaparitia bursei
Dupa o intrerupere de cinci decenii , bursa de valori a fost reinfiintata in 1995.ca o componenta a asa-numitei “economii simbolice” , bursa de valori este o institutie indispensabila a economiei de piata.
Bursa de valori este o institutie cu personalitate juridica,avand ca principal scop tranzactionarea valorilor mobiliare in mod continu,transparent si echitabil,prin sisteme,mecanisme si proceduri adecvate.
Bursa de valori Bucuresti a fost infiintata la 21 aprilie 1995 prin decizia Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare,cu statut de institutie publica,desfasurandu-si activitatea ca o persoana juridica,dupa principiul autofinantarii.
Decizia de infiintare a fost data in urma solicitarii a 24 de societati de valori mobiliare(in prezent denumite societati de servicii de investitii financiare),membre ale asociatiei burse,de a negocia actiuni emise de 6 societati comerciale.
La infiintare,bursa a beneficiat de resurse de la bugetul de stat necesare activitatii in primul an de functionare,resursu ce urmau sa fie recuperate si varsate esalonat la bugetul de stat,incepand cu cel de-al treilea an de functionare al bursei,pe parcursul a trei ani consecutivi.
Premergator inceperii activitatii,bursa a organizat cursuri de pregatire a personalului societatilor de valori mobiliare.
Bursa de valori Bucuresti si-a inceput activitatea operationala in toamna anului1995,beneficiind de asistenta expertilor canadieni in elaborarea reglementarilor bursiere.
Primasedinta de tranzactionare a avut loc la data de 20 noiembrie 1995, accesul la sistemul electronic al bursei efectuandu-se din sala de tranzactionare ,aflata in incinta bursei de valori Bucuresti.Au fost tranzactionate actiunile emise de 9 societati comerciale,prin intermediul a 28 de societati de valori mobiliare,in cadrul unei singure sedinte pe saptamana.
Activitatea de inscriere la cota bursei a fost realizata initial de catre comitetul bursei,deoarece nu exista un organism care sa exercite atributiile specifice acestui proces.
Cel mai important eveniment al primului an de functionare,afost insasi reaparitia acestei institutii in peisajul economic romanesc,activitatea bursiera nefiind spectaculoasa.
In anul 2002,prin mai multe ordonante guvernamentale de urgenta s-au emis noi reglementari pentru piata de capital,urmarindu-se armonizarea legislativa a acesteia cu standardele europene in materie,dar respectandu-se specificul local.
2.2. Definiție. Concept . Statut juridic
Dincolo de diversitatea de modele naționale și de procesele de modernizare din ultima perioadă, instituția în jurul căreia gravitează și în prezent întreaga piață bursieră este bursa propriu-zisă.
Cadrul legislativ din fiecare țară acordă o atenție specială acestei instituții, reglementând obiectul ei de activitate, forma juridică, organizarea și funcționarea bursei.
În ceea ce privește definirea bursei de valori, întâlnim în legislația țărilor cu tradiție bursieră abordări similare, dar cu diferite nuanțe în plan juridico-instituțional sau funcțional.
Astfel, în Securities Exchange Act, 1934 din SUA se dă următoarea definiție:
„Termenul bursă (exchange) desemnează orice organizație, asociație sau grup de persoane înregistrată sau nu în calitate de corporație, ce constituie, menține sau pune la dispoziție u spațiu sau/și condiții pentru întâlnirea cumpărătorilor și vânzătorilor de titluri financiare sau pentru realizarea într-altfel a funcțiilor îndeplinite în mod curent de o bursă de valori, așa cum acest termen este în general înțeles și include locul de negocieri și condițiile adiacente de care dispune acea bursă”.
În legea japoneză din 1948 definiția este mai sumară: „Termenul bursa de valori la care se face referire în prezenta lege desemnează orice persoană înregistrată în calitate de corporație în termenii prezentei legi pentru a pune la dispoziție o piață în vederea tranzacțiilor cu titluri financiare”.
Legea germană cu amendamentul la 1 august 1989 nu definește termenul de bursă în schimb în regulamentul Bursei din Frankfurt (13 octombrie 1975, amendat în 1989) se arată că „obiectul bursei de valori îl constituie tranzacțiile în domeniul titlurilor financiare și drepturilor de natură similară, cele cu mijloace de plată de orice fel, precum și cu cambii și metale prețioase”.
Iată și definiția dată în legea belgiană din 4 decembrie 1990: ”O bursă de valori mobiliare este o piață cu titluri unde tranzacțiile sunt publice și unde oricine poate, prin mijlocirea unui intermediar admis la bursă, să achiziționeze sau să cedeze valori mobiliare înscrise pe această piață.
Una din definițiile mai recente o găsim în proiectul de lege federală din Elveția privind bursele și titlurile financiare, din 1991 : ”O bursă este definită ca orice tranzacție constituită pentru efectuarea tranzacțiilor cu titluri financiare și care permite oferta simultană de titluri între un număr de agenți de bursă, precum și executarea tranzacțiilor”.
Sintetizând elementele de mai sus, vom considera ca trăsături definitorii ale bursei, următoarele:
existența unei piețe pentru titluri financiare;
localizarea tranzacțiilor într-un spațiu special destinat derulării acestora și dotat cu mijloace tehnice necesare;
desfășurarea tranzacțiilor pe baze concurențiale și asigurarea accesului tuturor celor interesați la informația bursieră;
negocierea, încheierea și executarea contractelor după o procedură consacrată, prin intermediul unor firme și persoane fizice specializate.
Din punct de vedere al regimului juridic, bursa poate fi organizată, în principiu, ca o instituție publică sau ca o entitate privată.
Cele mai multe din piețele bursiere contemporane au adoptat principiul autoreglementării, instituția bursei având dreptul de a-și stabili, în limitele legii, modul de organizare și funcționare, prin elaborarea și adoptarea statutului și regulamentului.
Statutul este actul constitutiv al instituției bursei și stabilește în principal, drepturile și îndatoririle membrilor bursei, managementul și organizare internă a instituției, principiile funcționării bursei, precum și soluționarea litigiilor care pot să apară între participanți pe piață.
Regulamentul prezintă în detaliu modul de realizare a activității bursei, respectiv cerințele și modalitățile de desfășurare a tranzacțiilor cu titluri financiare.
Cum rolul bursei în economie depinde în mare măsură de credibilitatea acestei instituții, atât prin lege, cât și prin statutul și regulamentul bursei, se urmărește impunerea unor condiții menite să garanteze profesionalismul și corectitudinea tranzacțiilor bursiere, în general o imagine favorabilă a bursei în rândul masei mari de investitori.
Ca instituție specifică economiilor de piață, bursa poate fi definită ca o asociație organizată a comercianților, industriașilor, agricultorilor, armatorilor, agenților de asigurări sociale etc., în vederea de negocieri de valori publice și private pe piața capitalului.
Bursele de valori sunt piețe special organizate de către stat sau de către asociații particulare, în cadrul cărora se pot încheia tranzacții cu valori mobiliare: acțiuni, obligațiuni, titluri de rentă, bonuri de tezaur etc.
Negocierile în cadrul burselor se desfășoară într-un anumit loc, în zile și la ore fixate în cadrul programului de lucru al acestora.
La burse, părțile contractante încheie operațiunile lor prin intermediul agenților de schimb și, până la sfârșit, partenerii nu se cunosc între ei, deoarece operațiunile se negociază pe baza ordinelor de vânzare sau cumpărare primite în acest sens. În prezent, aproape în toate statele cu economie de piață, precum și în marile centre comerciale funcționează burse de însemnătate, fie locale, fie internaționale.
2.2.1.Clasificarea burselor
Sub aceeasi denumire a bursei s-a dezvoltat,in timp,o anumita diversitate institutionala.Inca din secolul al XVIII-lea a inceput procesulde specializare a burselor,in bursede marfuri si de valori.In prezent,activitatea burselor,dupa obiectullor,este bineprecizat.Exista:
burse de marfuri
burse complementare comertului international(burse de asigurari sau burse de navlosiri)
burse valutare sau de devize
burse de valori mobiliare
In functie de varietatea tranzactiilor pe care le mijlocesc,bursele pot fi generale si specializate.In cadrul burselor generale,se tranzactioneaza o gama variata de marfuri si hartii de valoare.Bursele specializate mijlocesc tranzactii numai cu marfuri sau numai cu hartii de valoare.
Dupa modul de admitere al participantilor,bursele pot fi:burse la care participarea e nelimitata,cu conditia respectarii dispozitiilor interne specifice si burse la care accesul este limitat,in sensul ca pot fi negociate numai acele marfuri si valori mobiliare care au fost admise in cotatie oficiala.
Bursele sa mai clasifica din punct de vedere al constituirii,in burse private si burse de stat.
Bursele private sunt asociatii ale persoanelor fizice si juridice create in conditiile legii,care reglementeaza constituirea,exploatarea si dezvoltarea unei piati secundare de capital.
Istitutia bursei este o persoana juridica noua,care se autoreglementeaza si se autoguverneaza.Forma cea mai cunoscuta a unei burse private de valori este de asociatie fara scop lucrativ,care isi gaseste echivalentul la marile burse din New York(NYSE),Tokio(TSE),Toronto,Montreal,Oslo.
Fata de aceste modele,practica diferitelor tari inregistreaza si alte tipuri de burse.
Astfel,in Marea Britanie,bursele de valori sunt constituite de membrii asociati si sunt recunoscute legal ca institutii bursiere.Bursele din Germania sunt considerate organisme cu autoreglementare,in absenta unei autoritati de supraveghere specifice,fiind constituite din persoane fizice si companii particulare,cu aprobarea guvernului local.Bursele din Elvetia au o dubla natura:partial de institutii publice,fiind guvernate de legea din cantonul unde fiinteaza,dar si de companii private,dupa modul de operare.
Bursa de stat,organizata si reglementata prin legi speciale,se regaseste cu predilectie in tari cu drept latin(burse napoleoniene).Astfel,in Franta,este consacrat rolul central al autoritatii publice,reprezentata printr-un comisar al Guvernului,ca delegat in conducerea bursei.
In aceeasi idee,agentii de bursa sunt considerati,in general,functionari publici,detinand monopolul tranzactiei.In Belgia,legea din 1990,cu privire la operatiunile cu titluri financiare,conserva traditia,stipuland ca bursele sunt create prin decret regal si administrate de o persoana juridica de drept public,fara scop lucrativ.
2.2.2 Functiile bursei de valori
Bursa raspunde la trei tipuri de trebuinte , apropiate , si totusi distincte:
trebuinte de ordin macroeconomic(pentru economia natioanala)
trebuinte de ordin microeconomic(pentru firme)
trebuinte de ordin individual(pentru posesorii de titluri sau pentru cei care detin economii disponibile pentru a fi investite)
Aceste trebuinte isi gasesc expresia in urmatoarele functii:
functii macroeconomice
bursa asigura, in primul rand, un circuit mai scurt si mai eficient intre economiile pe termen lung (cele ale persoanelor particulare) si nevoile de finantare ale intreprinderilor si colectivitatilor pubilce( indeosebi ale statului).Prin aceasta, bursa a devenit un concurent puternic pentru sistemul bancar, deoarece limitarea posibilitatilor de miscare a solicitantilor de capitaluri este calificata adesea ca un fenomen de dezintermediere.Bursa devine, deci un mijlocesential sialternativ pentru creditul bancar, pentru finantarea economiei. Emitentii de actiuni sau obligatiuni nu ezita sa foloseasca simultan ambele modalitati de finantare;
bursa eun instrument prin care se asigura lichiditati in economie.Fiind deshisa practictoate zilele lucratore , detinatorii de valori mobiliare pot realiza foarte simplu si la un cost redus , transformarea acestora in bani.
Bursa e terenul si instrumenrul unor restructurari sectoriale foarte importante.Prin oferta publica de cumparare sau de vanzare faciliteaza posibilitatea de a bate propria lor moneda de a cumpara valori nu numai prin plati la vedere ,ci si remitand actionarilor societatilor atacate actiuni ale intreprinderii atacatoare.
Bursa e un loc de transfer al riscurilor , miscarea realizanduse in sens invers in raport cu gradul de adaptare , cu capacitatea de ale suporta.Cei mai expusi riscurilor sunt micii actoinari ,cu forta economica scazuta , care in mod obisnuit pierd de pe urma speculatiilor bursiere.
functii microeconomice
bursa faciliteaza cresterea sau scaderea notorietatii firmelor cotate si influenteaza motivatia principala a intreprinzatorilor carese prezinta pe piata pentru a vinde sau a cumpara
bursa permite cresterea fondurilor proprii; societatile noi care apar pe piata nu pot sa raelizeze decat indirect o crestere de capital prin emiterea de noi actiuni care se vor vinde direct prin bursa
bursa incita la o mai buna administrare ain treprinderilor
functii pe plan individual: faciliteaza obtinerea lichiditatii patrimoniului actionarilor si asigura totodata o evaluare cat mai exacta a averii personale.Numai piata bursiera asigura o asemenea suplete .Este mult mai greu de gasit in afara pietei un client dispus sa negocieze , sa cumpere titluri de valoare necotate.
3.2. Structura organizatorică a bursei de valori
Rolul și importanța burselor a crescut în ultimul timp, datorită unui complex de factori, din care se pot menționa:
bursa constituie o piață principală pe care se întâlnesc cererea și oferta de capital, într-un echilibru asigurat de legile liberei concurențe;
tranzacțiile în cadrul bursei se încheie pe baza unor reglementări bine determinate și a unor uzanțe și reguli cunoscute, fapt ce sporește încrederea între vânzători și cumpărători;
cotațiile care se stabilesc în cadrul burselor pot influența nivelul prețurilor și cursul de schimb pentru operațiunile care se încheie în afara acestora. După cum este cunoscut, o parte importantă din afaceri se negociază direct între vânzători și cumpărători, iar aceștia se orientează pe baza cotațiilor oficiale la bursă;
bursele constituie locul unde se concentrează un mare volum de informații cu caracter economic, financiar, politic etc. ;
fondurile de investiții și capitalurile sunt orientate prin activitatea bursieră spre acele domenii de activitate care posedă un grad mare de eficiență;
oferă posibilitatea schimbării imediate a titlurilor în lichidități; deținătorii de obligațiuni le pot vinde la bursă și pot recupera banii împrumutați înainte de scadență;
contractele pentru operațiunile negociate la bursă se întocmesc pe baza unor formulare tip, cu valoare de acte juridice.
Participanții la activitatea de bursă sunt interesați să obțină toate informațiile cu privire la perspectivele dezvoltării economice, în ansamblu, cât și pe diverse domenii.
În funcție de aceste informații se poate ajunge la o opțiune referitoare la folosirea resurselor financiare, fie ac depuneri la bănci și case de economii, fie pentru cumpărarea de acțiuni, obligațiuni etc.
3.2.1. Statutul si regulamentul bursei de valori
Regimul juridic al burselor constituie forma sub care aceste instituții se organizează, într-o țară sau alta, fie sub formă de societăți pe acțiuni, fie ca asociații comerciale.
Sunt și situații când bursele funcționează în cadrul Camerelor de Comerț și Industrie, ca sectoare cu activități distincte. În afară de bursele particulare, în diverse țări funcționează burse administrate cu participarea statului. Ele funcționează pe baza legilor țărilor pe teritoriul cărora sunt instituite și se mai numesc burse organizate.
Conform practicii internaționale, bursele se înființează pe baza cererii asociațiilor fondatoare și cu avizul Camerei de Comerț și Industrie.
Majoritate a burselor contemporane se bazeaza pe principiul autoreglementarii , stabilindu-si modul de organizare si functionare prin adoptarea statutuli si regulamentului propriu.
Infiintarea si functionarea unei burse presupune indeplinirea catorva conditii:
exitenta pe scara larga a marilor firme, organizate ca societati pe actiuni; acestea au nevoie de capitaluri uriase pentru a-si desfasura activitatea , de unde necesitatea impartirii lor in actiunii si obligatiuni
dispersarea actiunilor si obligatiunilor la un numar suficient de mare de posesori; daca acestea ar fi detinute doar de guvern si de cateva persoane bogate, schimbul de efecte s-ar face prin negociere directa si nu ar mai fi necesara existenta unui lc de comercializare a lor
reglementarea stricta a activitatii tranzactionale prinn limitarea numarului de participanti, stabilirea unui cod de conduita pentru intermediari , precizarea modului de desfasurare a sedintelor de bursa (pentru evitarea speculatiilor).
Statutul (charter sau constitution) este actul de constituire al insitutie bursiere , care stabileste in principal:
drepturile si indatoririle membrilor bursei
managementul si organizarea interna a institutiei
principiile functionarii bursei
solutionarea litigiilor
Printre capitolele esentiale ale statutului unei burse de valori , mentionam:
obiectul negocierilor care se efectuează în cadrul bursei;
drepturile și obligațiile participanților
modalitățile de admitere a membrilor asociați în cadrul bursei;
modul de alegere a Comitetului de conducere al bursei;
atribuțiile adunării generale sau ale asociației bursei;
adoptarea hotărârilor în cadrul Adunării Generale sau a asociației bursei;
atribuțiile Comitetului bursei;
secretariatul bursei și atribuțiile acestuia;
activitatea desfășurată de agenții oficiali și numirea acestora, precum și a suplinitorilor;
atribuțiile Comisiei de arbitraj;
frecventarea burselor;
finanțarea burselor;
atribuțiile camerei sindicale de pe lângă bursă;
sindicul bursei de efecte, acțiuni și schimb;
reguli de bază privind contractele;
procedura tranzacțiilor în sala de negocieri;
dispoziții privind activitatea economică a bursei, prin balanțele de venituri și cheltuieli, gestiunea tranzacțiilor, controlul financiar etc.;
Regulamentul bursei ( rules and regulation ) prezinta in detaliu modul de realizare a activitatii bursei , respectiv cerintele si modalitatile de desfasurare a tranzactiilor cu titluri financiare.in acest sens , sunty precizate conditiile pentru admiterea titlurilor la cota bursei (coatare sau listare ) , sistemele de tranzactii acceptate, tipurile de operatiuni care se realizeaza in bursa , modul de primire si executare a ordinelor , executarea contractelor in bursa , regulile privind diseminarea informatiei bursiere.
În afară de aceste elemente cadru, în statutul de organizare și funcționare a bursei se cuprind și alte date în funcție de specificul obiectului de activitate.
Bursa de stat, organizată și reglementată prin legi speciale, se regăsește, cu predilecție, în țările cu drept latin, agenții de bursă fiind considerați ca funcționari publici, deținând monopolul tranzacțiilor.
Bursele private sunt asociații ale persoanelor fizice și juridice, create în condițiile legii, care reglementează constituirea, exploatarea și dezvoltarea unei piețe secundare de capital.
Instituția bursei este o persoană juridică nouă, care se autoreglementează și se autoguvernează.
Forma cea mai cunoscută a unei burse private de valori este asociația fără scop lucrativ, care își regăsește echivalentul la marile burse din New York, Tokyo, Toronto și Montreal, Olso etc.
Față de aceste modele, practica diferitelor țări înregistrează și alte tipuri de bursă.
Cum rolul bursei in economie depinde intr-o masura insemnata de credibilitatea acestei institutii , atat prin lege , cat si prin statutul si regulamentul bursei , se urmareste impunerea unor conditii menite sa garanteze profesionalismul si corectitudinea tranzactiilor bursiere , in general o imagine favorabila a bursei in randul investitorilor.
3.2.2. Membrii asociați ai bursei
În mod obișnuit, Asociația bursei este împuternicită să admită ca membri orice companie din țară sau străinătate, firmă, asociații de comerț sau persoane fizice, pe baza aprobării Comitetului bursei.
Obținerea calității de membru depinde de o serie de condiții:
frecventarea anterioară a bursei în decursul unei perioade,
deținerea unei firme proprii sau prestarea unei anumite activități,
recomandarea din partea unor membri ai bursei,
depunerea unei garanții etc.
Membrii burselor au dreptul să frecventeze bursa, să aleagă și să fie aleși în Comitetul bursei, să facă parte din comisia de arbitraj sau alte comisii ale bursei, au obligația să respecte dispozițiile în vigoare, achitarea cotizației anuale sau speciale etc. Pot fi membri ai bursei:
băncile, prin unul din directori, bancherii sau persoanele care au firmă comercială înscrisă și efectuează operațiuni la bursă în mod curent;
societățile care au titlurile înscrise la cota oficială, prin reprezentantul acestora;
agenții oficiali care fac parte de drept din Asociația bursei.
Calitatea de membru plin al Asociației bursei se obține pe bază de cerere scrisă. Cererile respective se examinează de o comisie formată din Președintele Camerei de Comerț, Președintele Comitetului bursei sau un membru din Comitet, un delegat al asociației băncilor, sindicatul bursei și comisarul Guvernului. Decizia se ia cu o majoritate absolută a membrilor și este definitivă.
Pentru a deveni membri plini, firmele și societățile în cauză trebuie să fie recomandate de către doi membri existenți și să se ocupe de activități specifice bursei respective.
Firmele care nu-și achită cotizațiile sunt revocate din calitatea de membri ai asociației. Ele sunt solicitate să prezinte explicații Comitetului bursei, care apreciază justificările aduse de membrii respectivi.
Cotizațiile se plătesc de la 1 ianuarie în fiecare an. Pierderea calității de membru plin aduce după sine excluderea acestuia din toate drepturile și privilegiile de care ar putea beneficia. Aceste firme pierd și dreptul de transfer al calității de membru plin.
În cazul suspendării membrului asociat abonamentul anual se plătește în continuare.
Potrivit reglementărilor din diverse țări, excluderea din calitatea de membru al asociației bursei se pronunță de către Comitetul bursei, cu majoritate de voturi în următoarele cazuri:
dacă se negociază valori neînscrise în cotă, în timpul ședințelor oficiale;
dacă nu se execută angajamentele luate din operațiuni de bursă;
cei care se declară faliți și cei care absentează repetat de la îndeplinirea obligațiilor de serviciu;
dacă nu se aplică sau respectă legile, regulamentele și dispozițiile statutare ale bursei sau când tulbură ordinea și ofensează demnitatea instituției.
Pierderea calității de membru poate fi definitivă sau temporară și, în acest caz, poate fi ridicată cu aprobarea Comitetului atunci când cauzele au fost înlăturate.
3.2.3. Membrii afiliați ai bursei
Asociațiile burselor au dreptul să admită în cadrul lor persoane care să opereze într-o formă restrânsă față de calitatea de membru plin. În asemenea situație, societățile în cauză sunt recunoscute ca membrii afiliați.
Calitatea de membru afiliat, ca și cea de membru plin nu este personală, ci este obținută de firma pe care o reprezintă diferite persoane legal împuternicite.
Membrii afiliați plătesc o taxă care se fixează de Comitetul bursei și au dreptul de a participa la Adunările Generale.
Litigiile privind statutul, drepturile, obligațiile membrilor afiliați sau orice neînțelegeri care ar putea apărea și nu sunt stipulate expres în regulamentul de funcționare a bursei se prezintă Comitetului bursei, a cărui decizie este definitivă.
Asociația bursei poate admite ca diferite firme sau companii străine să negocieze pentru clienții lor titluri de valoare pe piețele respective. Aceste firme, când sunt alese, devin membri afiliați străini.
Pentru a deveni membru afiliat străin, firmele respective se propun de către un membru plin al asociației.
După plata taxelor stabilite, noul membru semnează o declarație de recunoaștere a regulilor bursei cu toate modificările care vor fi aduse ulterior.
Tranzacțiile făcute de aceste firme se înregistrează în documentele speciale, destinate membrilor afiliați străini. În cazul în care aceștia nu plătesc taxele prevăzute, alegerea lor devine nulă de drept.
Numărul membrilor afiliați străini este limitat prin Statutul bursei și nu poate fi depășit.
Membrii afiliați străini încheie tranzacții prin intermediul membrilor plini ai bursei, nu au drept de vot și nu participă la beneficii și distribuirea unor fonduri.
Membrii afiliați străini au posibilitatea de a-și transfera calitatea, prin vânzare sau prin alte căi legale, cu condiția ca noua societate să fie aleasă ca membru, conform Statutului sau legilor în vigoare.
Când o societate încetează a fi membru afiliat străin, secretariatul bursei face un anunț către ceilalți membri plini, menționând data la care membrul respectiv a pierdut această calitate.
3.2.4. Administrarea bursei
Potrivit practicii pe plan internațional, organizarea și conducerea burselor de valori – managementul bursei – se realizează diferit de la țară la țară și chiar de la bursă la bursă. Indiferent de caracteristicile particulare, se poate defini un model general al managementului bursier, care include patru mari categorii de organisme:
1)de decizie
2) de execuție
3) de consultanță
4) de control.
Organismele de decizie
Este asigurata prin forumul suprem al bursei, care poate fi :
adunarea generala(in cazul burselor constituite ca societati pe actiuni)
asociatia bursei (in cazul asociatiilor fara scop lucrativ)
Asociația bursei este formată din totalitatea membrilor acesteia. Ea este condusă prin organul suprem, Adunarea Generală. Adunările Generale se țin ori de câte ori este nevoie, dar cel puțin de două ori pe an, de regulă în martie și octombrie.
Adunarea Generală poate fi întrunită la cererea a cel puțin ¼ din totalul membrilor săi, sau a Comitetului bursei.
Adunarea Generală este constituită legal cu jumătate din numărul total al membrilor. Dacă la prima convocare nu s-a întrunit majoritatea, se convoacă o nouă Adunare Generală peste cel mult 10 zile, care lucrează statutar cu orice număr de membri prezenți. Deciziile Adunării Generale se adoptă cu majoritatea membrilor prezenți la ședință.
Adunarea Generală a bursei are următoarele atribuții:
elaborarea si modificarea statutului bursei
aprobarea regulamentului de functionare
desemnarea organelo de conducere permanenta a comitetelor bursei
numirea, aprobarea si avizarea conducatorilor bursei
supravegherea si controlul general al activitatii bursei
adoptarea oricaror decizii ce-I sunt conferite in exclusivitate prin statut
alege un președinte și unul sau mai mulți vicepreședinți;
alege secretariatul bursei si pe secretarul acesteia
Președintele, vicepreședintele și secretariatul constituie Biroul Adunării Generale.
– alege membrii delegați în Comitetul bursei;
– alege membrii care formează Comisia de arbitraj, în sarcina căreia intră soluționarea litigiilor;
– rezolvă și soluționează orice alte chestiuni privind organizarea și funcționarea bursei.
În Adunarea Generală nu pot participa la vot decât membrii plini care au o vechime mai mare de un an în Asociația bursei și au plătit la zi cotizația aferentă. Face excepție Adunarea Generală de constituire a bursei.
În afară de Adunarea Generală ordinară, membrii bursei pot fi convocați pentru Adunări Generale extraordinare.
Această adunare se convoacă la cererea unui anumit număr de membri, prevăzut în statutul bursei sau în legea de organizare și funcționare a burselor din țările respective.
În cererea de convocare trebuie să se menționeze detaliat ordinea de zi și motivațiile acesteia. În cazul în care Comitetul bursei nu convoacă Adunarea Generală într-un anumit număr de zile, semnatarii cererii pot convoca ei înșiși Adunarea Generală extraordinară.
Problemele care se examinează de către Adunarea Generală extraordinară sunt considerate speciale, cu excepția celor care se referă la:
– examinarea exercițiului financiar,
– alegerile de membri ai Comitetului și ai altor organisme care se schimbă periodic.
Pe perioada între două Adunări Generale, functia de decizie este asigurata, in functie de statutul bursei si de traditie , de:
consiliul directorilor
Consiliul guvernatorilor
Consiliul bursei
Comitetul bursei .
Comitetul bursei este format dintr-un anumit număr de membri plini, în funcție de mărimea și importanța bursei respective. Printre atribuțiile Comitetului se pot menționa:
– elaborarea și urmărirea respectării statutului și regulamentului;
– aprobarea structurii organizatorice a instituției bursiere;
– angajarea cadrelor de conducere, respectiv a funcționarilor superiori din aparatul executiv;
– coordonarea și supravegherea modului de funcționare a bursei;
– convocarea Adunărilor Generale ordinare și extraordinare;
– admiterea cererilor de aderare a noilor membri afiliați și a membrilor afiliați străini.
L a desemnarea membrilor Consiliului sau comitetului de conducere se are I vedere caracterul reprezentativ al sau , atat pentru institutia bursei , cat si pentru agentii economici terti care participa la tranzactiile bursiere. Ca atare , in consiliu sunt reprezentati:
membrii bursei
investitorii
firmele emitente de titluri
uneori statul, printr-un reprezentant al Guvernului sau al autoritatii pietei
Organismele executive
Desfasurarea curenta a ctivitatilor bursei se realizeaza de catre un aparat executiv , format din :
angajati cu functii de conducere
lucratori operativi
Conducatorul acestui aparat , si reprezentantul de drept al institutiei este presedintele bursei ( la unele burse Directorul general) ales , de regula de Consiliu (comitet) si aprobat de adunarea generala. Președintele nu este membru al bursei, ci un funcționar angajat prin contract de management, pentru îndeplinirea deciziilor luate de Adunarea Generală și Comitetul bursei.
Aparatul executiv poate fi completat cu unul sau mai mulți vicepreședinți sau directori executivi, cu atribuții strict delimitate prin regulamentul de organizare și funcționare.
Aparatul executiv al bursei transpune în practică, prin activitatea sa curentă, hotărârile și deciziile Adunării Generale și ale Comitetului bursei. Acesta este organizat pe departamente și servicii, cu roluri diferite, în funcție de segmentul de activitate pe care se grefează.
Principalele departamente operative în cadrul unei burse de valori sunt:
1)departamentul pentru cotații, cu rol în admiterea titlurilor mobiliare pe piață, informarea asupra acestora etc.
2)departamentul de supraveghere a pieței, cu rol în controlul asupra tranzacțiilor;
3)departamentul de cliring, cu rol în executarea contractelor bursiere;
4)departamentul informatic, cu rol în prelucrarea automată a informațiilor bursiere;
5)departamentul de analiză și cercetare-dezvoltare, cu rol în elaborarea strategiei bursei respective;
6)departamentul de relații cu publicul și relații internaționale.
Alături de aceste subdiviziuni cu rol executiv în activitățile specifice bursei se găsesc și servicii funcționale, caracteristice oricărei societăți: personal, administrativ, tehnic, financiar-contabil, secretariat, presă-editură.
Organismele consultative
Organismele consultative ale unei burse de valori au rolul de a asista și a consilia, prin consultanți de specialitate și experți, organele de conducere ale instituției. În practica marilor burse se întâlnesc următoarele organisme:
1)comitetul de supraveghere, cu rol de a veghea la respectarea normelor și procedurilor legale și regulamentare privind încheierea și derularea tranzacțiilor pe piața bursieră;
2)comitetul pentru membri, care controlează modul de respectare a criteriilor și normelor stabilite pentru dobândirea păstrarea și pierderea calității de membru asociat, afiliat sau afiliat străin;
3)comitetul pentru disciplină, care răspunde de respectarea normelor de etică și deontologie profesională a celor care desfășoară activități în cadrul bursei, la cererea Comitetului sau Adunării Generale;
4)comitetul pentru introducerea pe piață a noi titluri de valoare, a unor noi operațiuni bursiere, precum și a unor inovații financiare;
5)comisia de arbitraj, formată din arbitri desemnați de Adunarea Generală, care au rol în soluționarea litigiilor aferente activității din cadrul bursei.
Pe lângă aceste comitete permanente, Adunarea Generală poate dispune constituirea de comitete speciale, cu activitate permanentă, periodică sau aleatoare, pentru rezolvarea unor probleme specifice.
Organismele de control
Controlul asupra activităților desfășurate într-o bursă este asigurat de organisme specializate, formate din personal calificat, experți cenzori, revizori contabili. Organele de control lucrează în strânsă colaborare cu Comitetul de supraveghere și Comitetul de disciplină și răspund de activitatea lor în fața Adunării Generale.
Personalul de control este format, fie din membri ai bursei, fie din membri ai organismelor și instituțiilor financiare centrale, ca reprezentanți din partea statului.
3.3. Structura funcțională a bursei de valori
Rolul principal a unei burse de valori constă în faptul că permite, prin confruntarea dintre cerere și ofertă, stabilirea prețului la care se poate realiza maximul de tranzacții cu titluri mobiliare.
După cum au loc operațiunile prin care se desfășoară confruntarea dintre investitori, se pot diferenția două mari categorii de piețe: piața ordinelor și piața speculațiilor cu titluri.
Piața ordinelor este caracterizată de confruntarea dintre cerere și ofertă, prin operații directe de vânzare și cumpărare de titluri mobiliare.
Intermediarii care primesc comenzile de vânzare sau de cumpărare de la clienții lor au rolul de a le transmite pe piața bursieră și de a le realiza la prețul de echilibru care se stabilește în urma ședințelor bursiere.
Piața speculațiilor cu titlu este caracterizată prin faptul că intermediarii dispun, în vederea dirijării pieței unuia sau altuia din titluri, de o gamă largă de prețuri, de vânzare sau cumpărare, în interiorul cărora se angajează să realizeze contrapartida ordinelor primite.
Diferența între cele două prețuri constituie, în același timp, beneficiul propriu, dar și riscul unei pierderi. Intermediarii pot deține portofolii proprii de valori, în vederea echilibrării pieței.
De asemenea, piețele bursiere se pot distinge prin modalitatea de realizare a echilibrului între cerere și ofertă: globală, într-o singură ședință de bursă (metoda fixingului) sau eșalonată în timp, prin tranzacții parțiale și succesive în mai multe ședințe de bursă (metoda pieței continue).
După modalitatea livrării și lichidării valorilor negociate se pot distinge: piața în numerar (cu livrare și lichidare imediată) destinată atragerii micilor economii ale populației și piața de termen ( cu livrare și lichidare cu scadență până la o lună).
Aceasta din urmă este destinată, în mod special, fie speculațiilor bursiere, fie ordinelor importante, calitativ și cantitativ, aparținând marilor investitori. În ultima vreme, piața la termen a cunoscut o importanță crescută, prin apariția și dezvoltarea pieței cu reglare lunară, unde aceleași valori sunt cotate după aceleași proceduri.
Indiferent de tipul de piață sau de operația bursieră specifică, un titlu mobiliar trebuie să parcurgă o succesiune de etape distincte: introducerea pe piață, lansarea ordinelor de vânzare/cumpărare, stabilirea prețului curent de vânzare/cumpărare, executarea operațiunilor de livrare și lichidare.
3.3.1. Introducerea la bursă a valorilor mobiliare
Introducerea unei noi valori pe piața bursieră reprezintă un eveniment important pe piața emitentă, mai ales dacă valoarea este reprezentată de acțiuni. Înscrierea unei noi obligațiuni nu are același caracter, deoarece reprezintă o etapă care succede unei perioade de difuzare publică, prin societățile intermediare.
De asemenea, operația de introducere de obligațiuni poate fi urmărită de noi emisiuni, mai mult sau mai puțin regulate.
Nu același lucru se întâmplă cu acțiunile, care, în general, se introduc la bursă într-o singură tranșă.
Operațiile de introducere a noi titluri pe piața bursieră se pot derula după mai multe tipuri de proceduri:
– transferul de pe piața terțiară vizează societățile care doresc ca titlurile lor să fie cotate pe piața secundară, după un stagiu pe piața terțiară. Condiția necesară este ca numărul de acțiuni în posesia publică să depășească un anumit procent.
Această condiție poate fi îndeplinită prin intermediul transferului însuși, prin punerea în vânzare a unei cantități de titluri complementare celor deja difuzate public.
Vânzarea complementară poate îmbrăca diverse forme:
– vânzări efectuate prin intermediul unor societăți de plasament, în cursul unei perioade imediat următoare transferului;
– ofertă publică de vânzare de acțiuni sau drepturi de subscripție la o emisiune de acțiuni în numerar, în ziua transferului.
Pe piata primara , intrarea se face prin difuzarea indirecta prin intermediari financiari , oferta publica de vanzare si puner in vanzare direct la bursa.
difuzarea indirecta prin intermediari financiari reprezinta procedura ordinara de punere la dispozitia acestora a titurilor pe care societatea intentioneaza sa le ofere la vanzare , pretul stabilindu-se de comun acord (prin negocieri intre societate si intermediari ).Se recurge la urmatoarele forme :
punerea titlurilor la dispozitia intermediarilor prin simpla realizare a operatiunilor tehnice necesare introducerii la bursa a titlurilor;
preluarea pe cont propriu a introducerii , caz in care se incheie un contract ferm de cumparare a titlurilor de la vanzatori , urmand a le introduce apoi la bursa pe cont propriu.
oferta publica de vanzare (OPV) este o procedura relativ recenta care permite plasarea publica a unei cantitati de titluri , la un pret ferm si definitiv , stabilit in dosarul societatii emitente ) examinat de organismele autorizate care,totodata , au obligatia de a informa publicul asupra conditiilor ofertei).
In ziua introduceri , bursa primeste ordinele de cumparare si le executa doar pe cele care au pretul egal cu pretul de oferta fixat de societate.Oferta se considera pozitiva daca cererea acopera cel putin 80% din volumul total al titlurilor puse in vanzare .daca cererea e mai mica se va organiza o noua OPV , la un pret de oferta diminuat cu 5% fata de cel initial.
Folosirea OPV prezinta avantaje pe de o parte pentru emitent, deoarece permite cotarea primului curs la un nivel care I confera titlului un viitor pe piata bursiera , in sensul cresterii pretului dar , pe de alta parte, si pentru cumparatori in sensul ca trebuie oferite de la inceput conditi avatajoase avand in vadere ca OPV este considerata ca o ultima modalitate de intrare pe piata (folosita in caz de esec al altor posibilitati de penetrare).
C a dezaavantaje , se mentioneaza ca procedura e greoaie si necesita oferirea unei cantitati mari de titluri , minim 10% din capitalul emitentului.
In practica se utilizeaza :
OPV nominative , pentru care ordinele depuse trebuie s a fie insotite de datele de identificare ale celor care au subscris
OPV succesive , utilizate cand cererea este foarte mica , OPV trebuie reinnoita la preturi mici
.
c) Procedura de punere în vânzare reprezintă modalitatea de introducere a unui titlu, reliefată de teoria licitațiilor, elaborată de J. G. McDonald și B. Jaquillard.
Licitațiile deschise constituie forma cea mai cunoscută în lumea financiară, unde oferta și cererea se întâlnesc într-un ritm continuu. Bursa din Paris și NYSE constituie exemple tipice în acest sens.
În sens invers, piețele cu licitații în plic închis implică cerința ca fiecare participant să supună o ofertă, specificând prețul și cantitatea de titluri cerută. În general, nu există nici o cunoaștere prealabilă a condițiilor de ofertă a celorlalți participanți.
Aplicând teoria licitațiilor introducerii de titluri pe piața bursieră, se constată existența a două tipuri de proceduri, prin care acțiunile unei societăți sunt introduse la bursă. Acestea reglează, în același timp, alocarea titlurilor între diferiți intermediari, precum și prețul la care titlurile sunt alocate.
Procedura de vânzare prin licitații discriminatorii presupune ca ofertantul să fie supus incertitudinii la acceptarea ofertei, dar nu și a prețului său, în măsura în care ofertele susceptibile a fi acceptate trebuie să specifice un preț peste o limită cunoscută.
Procedura de vânzare prin licitații concurențiale, presupune că ofertantul nu cunoaște nici prețul și nici șansele de a câștiga licitația, prin faptul că întreaga cantitate de titluri este vândută la prețul pieței dat de nivelul la care cererea se eliberează cu oferta.
Procedura de vânzare prin licitații concurențiale are avantajul că acțiunile sunt oferite la un preț minimal, acceptabil de posibilii investitori, care doresc să le cumpere. Ea reglează transferul la un preț care este, în același timp, superior celui de plecare, dar și comparabil cu prețul pieței.
Procedura comportă însă și un dublu risc: acela de a stabili un curs prea slab, ceea ce ar constitui o lipsă de câștig pentru vânzători, dar și acela de a stabili un curs de introducere mult prea mare față de prețul inițial de ofertă, ceea ce ar conduce la o supraevaluare a titlului, cu riscul compromiterii comportamentului viitor pe piață.
Cu toate acestea, procedura permite cel mai bine ajustarea cererii și ofertei.
Difuzarea publică directă constituie procedura de difuzare către investitori, prin intermediul societăților financiare, a unor titluri de valoare, prin mai multe mijloace.
3.3.2. Ordinele de bursă
Negocierea valorilor mobiliare presupune transmiterea ordinelor de bursă ale clienților către agenții de schimb.
In ordonanta de urgenta 27/2002 ,ordinele de bursa sunt definite ca instructiunea ferma care consemneaza modalitatea de negociere a unei cereri sau oferte pe pietele la disponibil sau a instrumentelor financiare derivate.
Este dat de un operator economic unui agent de bursa prin telex, telegrama, tele fon sau verbal,in cursul sedintei bursiere ,sub rezerva confirmarii ei scrise.
Pot fi utilizate urmtoarele tipuri de odine bursiere:
ordinul de piata (market order)- se executa la primul curs cotat dupa primirea lui.ordinul de vanzare se executa la cel mai mare curs din interiorul bursei,iar ordinul de cumparare se executa la cel mai scazut pret din momentul primirii
ordinul limita (limit order)-clientul stabileste cursul maxim pe care ila ccepta in cazul ordinului de cumparare si cursul minim in cazul celui de vanzare.
Ordinul la limita sau cu clauza la un pret mai bun-in cazul ordinului de cumparare clientul stabileste cursul maxim care il accepta dar agentul il poate cumpara si la un pret mai mic,iar in cazul ordinului de vanzare clientul precizeaza cursul minim prestabilit,agentul putandu-l vinde si la un pret mai mare.
Ordinul stop (stop loss order)-se utilizeaza pentru a limita riscurile inversarii tendintei pietei si permite limitarea pierderii.
Ordinul care poate fi dat folosind expresiile in jurul, cu atentie, cu grija, la aprecierea are caracter general si reflecta o conventie intre intermediari si clienti.
Un ordin de bursa trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele informatii:
Denumirea societatii de serviciii financiare
Data si ora primirii ordinului
Natura ordinului(vanzare /cumparare)
Simbolul si denumirea valorii mobiliare
Numele si contul clientului in registrul BVB
Tipul contului clientului
Daca contul e discretionar
Tipul ordinului de bursa
Cantitatea de valori mobiliare
Pretul
Termenul de valabilitate
Daca ordinul a fost plasat la initiativa clientului sau la recomandarea agentului
Daca ordinul va fi executat prin intermediul unui cont grup de vanzare /cumparare
Agentul de bursa poate preciza in ordinul de bursa un termen de valabilitate.
Un ordin poate avea oricare din urmatoarele termene de valabilitate:
Day-ordin valabil pana la o sfarsitul zilei de tranzactionare curente
Good till date- ordin valabil pana la o data calendaristica specificata acestui atribut I se poate atasa un moment in timp
Good till week- ordin valabil pana la sfarsitul ultimei zile de tranzactionare a saptamanii curente
Good till month- ordin valabil pana la sfarsitul ultimei zile de tranzactionare a lunii curente
Open- ordin valabil pana la executie, retagere sau anulare
Fill or kill- ordin introdus in vederea executiei immediate , care in cazul executarii sale partiale sau a neexecutarii este eliminat automat din sistem
La implinirea termenului sau de valabilitate un ordin este automat eliminat din sistem
Ordinele de bursa pot fi modificate, retase, suspendate si apoi reintroduse in conditiile prevazute in regulamentele burselor.
Sistemul de tranzactionare al BVB admite spre executie urmatoarele tipuri de ordine:
Ordin limita- prin care se cumpara /vinde o cantitate de valori mobiliare la un pret specificat sau mai avantajos pentru client .
Ordin la piata-prin care se vinde/ cumpara la cel mai bun pret al pietei.
Ordin take—este ordinul de cumparare a unei cantitati egale cu cantitatea oferita spre vanzare, corespunzator celui mai bun pret de vanzare, pentru un anumit simbol.Cantitatea si pretul ordinului sunt completate automat de sistem
Ordin hit-este ordinul de vanzare a unei cantitati egale cu cantitatea totala solicitata la cumparare corespunzator celui mai bun pretde cumparare pentru un anumit simbol
Ordin match- este ordinul utilizat pentru crearea unui ordin de sens opus unui ordin selectat din piata, prin preluarea caracteristicilor acestuai
Ordin hidden-este ordinul care afiseaza pe piata numai o parte a cantitatii totale.Cantitatea totala e vizibila pentru agentii de bursa din cadrul societatii de servicii de investitii care a introdus ordinul.Ceilalti agenti de bursa vizualizeaza numai cantitatea vizibila si un indicator(litera h) care semnifica faptul ca acest ordin nu afiseaza cantitatea totala.
Durata de valabilitate a unui ordin de bursă depinde de clauzele contractuale dintre client și intermediar.
Dacă nu există nici o indicație contrară, ordinele de bursă sunt considerate revocabile și rămân valabile până la sfârșitul lunii în care au fost date.
Ordinele de bursă pot fi afectate și în ceea ce privește valoarea titlurilor negociate, datorită unor evenimente ce pot apărea pe piața bursieră.
Detașarea cuponului are influență asupra ordinelor „la curs limitat”, furnizate înainte de plata dobânzii, în sensul diminuării limitei stabilite cu suma netă a cuponului.
Ordinele „unite” rămân valabile, dar diferența dintre prețurile de vânzare și cumpărare este corijată cu valoarea cuponului.
Ordinele „la cel mai bun” nu sunt afectate în nici un fel.
Detașarea dreptului de subscripție se realizează în prima zi de deschidere a perioadei de subscripție sau la prima ședință bursieră care urmează acelei zile.
Ordinele „la cel mai bun” furnizate înainte de detașarea dreptului de subscripție pot rămâne valabile, dacă intervine o convenție în acest sens între client și intermediar. Ordinele „la curs limitat” încetează.
3.3.3. Cotarea titlurilor mobiliare
Cotarea unui titlu este operația de determinare a cursului acestuia în cadrul unei ședințe bursiere prin confruntarea liberă, în același moment, a ordinelor de cumpărare cu cele de vânzare, referitoare la un anumit titlu.
Operația de cotare este complexă și are rolul de a stabili acel curs care să nu poată fi contestat de nici un client.
Modul concret de realizare depinde de sistemul de negociere adoptat si de natura pietei bursiere.De exmplu, pe pietele de actiuni – de tipul pietei clasice- brokerii sunt cei care concentreaza ordinele de vanzare si de cumparare si le canalizeaza spre locul de negociere din bursa.P pietele de negocieri –de tip OTC- functia de centralizare a cererii si a ofertei revine creatorului de piata( market maker), care tine evidenta ordinelor si face cursurile de vanzare si de cumparare la care e dispus sa efectueze tranzactii.In alte cazuri, bursele au un caracter mixt, permitand desfasurarea in sala de negocieri atat aunor tranzacti cu un creator de piata cat si a unor tranzactii intre brokeri.
Pe pietele intermitente, unde negocierile se realizeaza intr-o perioada delimitata in cursul zilei, cursul se stabileste prin fixing, respectiv in fiecare zi se fixeaza un curs oficiala la o anumita ora.Pe pietele continue, cotatia se desfasoara in tot cursul zilei de bursa , fara intrerupere.Principiul acestei piete este executarea ordinelor in timp real si la cursuri diferite de-a lungul zilei.De aceea , aceste piete aiseaza continuu patru cursuri diferite:
primul curs al zilei(la desciderea bursei)
cursul cel mai mare
cursul cel mai mic
ultimul curs al zilei(la inchiderea bursei).
Metodele de cotare care se aplică, în sensul obișnuit, la bursele oficiale, cunosc o diversitate destul de restrânsă, cele mai cunoscute fiind:
cotarea prin strigare- constă în reunirea reprezentanților societăților de intermediere, care confruntă verbal ofertele de vânzare și cumpărare rezultate din ordinele primite, până în momentul în care se poate stabili un echilibru.
Un reprezentant al intermediarilor numit „ coteur”, înscrie pe o tablă, succesiv, cursurile în jurul cărora au loc discuțiile și le șterge când se stabilește un curs de echilibru pe care îl subliniază când devine cursul cotat.
Cotarea prin opoziție constă în centralizarea, într-un caiet, deschis special pentru fiecare titlu, a diferitelor cursuri limitate pentru care există ordine de vânzare sau de cumpărare.
Cotarea prin fișet prin care se centralizează, pentru fiecare titlu, toate ordinele de vânzare/cumpărare, într-un fișet plasat la o societate de intermediere, desemnată ca „specialistă” în respectivul titlu.
Funcționarul societății „specialiste” face publice, la începutul ședinței de cotare, toate ordinele depuse în „fișet”, adăugând pe acelea care nu au putut fi executate și sunt încă valabile, după care determină cursul oficial după aceeași metodologie.
Cotarea prin urnă este similară precedentei, cu diferența că ordinele de vânzare/cumpărare sunt centralizate de Societatea Burselor însăși și nu de o societate anume. Această modalitate se aplică în cazuri excepționale, toate ordinele fiind depuse într-o „urnă” la sediul Societății Burselor, care fixează cursurile valorilor negociate și își rezervă dreptul de a practica diferențe de curs și/sau procentaje de reducere, diferite de limitele normale.
Cotarea prin calculator.
Metoda cotării prin strigare este, în general, satisfăcătoare. Metoda prin fișet este o metodă bazată pe acte scrise și este practicată de bursele de mărime medie și mică.
Procedura de cotare asistată de calculator presupune o transparență totală a operațiunilor bursiere, lucru recomandabil pentru anumite segmente de intermediari.
Experiența piețelor continue asistate de calculator a condus la implementarea metodei la marile burse ale lumii, de la un număr redus de titluri, până la informatizarea completă a burselor.
3.3.4. Operațiuni de bursă
Operațiunile de bursă reprezintă tranzacțiile de vânzare și/sau cumpărare a titlurilor de valoare, precum și modalitatea mobilizării/disponibilizării fondurilor bănești corespunzătoare, după stabilirea cursului oficial, prin procedurile de cotare.
După cum are loc realizarea contractelor încheiate, se disting mai multe categorii de tranzacții: la vedere, la termen sau condiționale.
Operațiunile la vedere, sau în numerar, presupun, așa cum le indică și denumirea, reglarea contractelor- lichidarea titlurilor și livrarea datoriilor bănești- imediată, sau cu o amânare de câteva zile.
Operațiunile cu reglare imediată sunt singurele posibilități de a interveni atât pe piața oficială, cât și pe cea secundară sau terțiară.
Derularea operațiunilor la vedere include următoarele etape:
înaintarea ordinelor de bursă (vânzare-cumpărare) agenților de schimb
centralizarea tuturor ordinelor referitoare la un anumit titlu de către specialist
stabilirea cursului de vânzare/cumpărare, după una din metodologiile prezentate
comunicarea nivelului cursului cotat la închiderea ședinței
executarea ordinelor
reglarea ordinelor, imediat sau într-o perioadă scurtă, prin livrarea titlurilor de către vânzători și încasarea contravalorii lor de la investitori
Paralel cu piața reglării imediate, există și forma pieței la termen.
În timp ce aceasta din urmă este destinată investitorilor importanți, piața cu reglare imediată este destinată categoriilor largi ale populației, care își investesc micile economii și doresc reglarea lor imediată, fără amânare.
În ultimele decenii marile burse au format piața cu reglare lunară, în care aceleași valori mobiliare sunt cotate potrivit acelorași proceduri.
Operațiunile la termen sunt operații bursiere ale căror condiții de executare sunt fixate încă din ziua negocierii, dar reglarea lor și lichidarea titlurilor sunt reportate la o dată ulterioară, numită dată de lichidare.
Trebuie să facem distincție între operațiunile ferme care se realizează direct pentru valorile înscrise la cota oficială cu reglare lunară și operațiunile condiționale, care permit achiziționarea sau cedarea dreptului de a cumpăra sau vinde respectivele titluri.
Operațiunile la termen condiționat includ operațiunile cu primă și operațiunile cu opțiuni.
Prima este suma care trebuie plătită vânzătorului, în cazul renunțării la un contract de cumpărare.
Prin cumpărarea de prime se înțelege cumpărarea de titluri, sub rezerva anulării contractului, în caz de condiții nefavorabile.
Operațiunile cu primă formează o piață a primelor, care coexistă cu piața la termen ferm și pe care cotarea are loc cu strigare.
Un investitor care dorește să speculeze la bursă are mai multe posibilități:
– cumpărarea de prime la nivel maxim, urmată de vânzarea lor la nivel minim;
– cumpărarea de prime la nivel minim, urmată de vânzarea lor la nivel maxim;
– cumpărarea primelor la dublu;
– vânzarea primelor – poate constitui o operațiune normală în gestionarea unui portofoliu de valori mobiliare sau corespunde unei operații speculative profitabile, dar comportând un risc mare;
– operațiunile pe bază de opțiune. Prin opțiune se înțelege plata prealabilă a unui drept de opțiune la încheierea sau abandonarea unui drept.
Opțiunile de cumpărare presupun achiziționarea unui drept ferm de cumpărare a unui titlu asupra căruia se revendică opțiunea, într-o cantitate și la un curs dinainte stabilite.
Cursul la care se încheie contractul este cursul la termen ferm, din momentul semnării contractului. Vânzătorul opțiunii se supune eventualității unei operațiuni de vânzare fermă.
Opțiunile de vânzare presupun achiziționarea unui drept de vânzare fermă a unor titluri. Cantitățile și cursul titlurilor se stabilesc în aceleași condiții ca la opțiunea de cumpărare.
Existența acestor tipuri de operațiuni constituie, în primul rând, o piață specifică, superioară celei a operațiunilor cu primă. Ele permit speculații la bursă, fără a comporta riscuri prea mari și pierderi nelimitate, necesitând tehnici bursiere relativ simple.
Dreptul de opțiune poate fi negociat pentru noi date de scadență diferite. Reglarea prețului unei opțiuni se realizează la nivelul lichidării curente, după închiderea ședinței de bursă respective.
Prețul unei opțiuni nu este fixat dinainte, cum se întâmplă la operațiunile cu primă.
Acesta variază și este influențat de:
data scadenței, care conduce la creșterea prețului cu cât scadența este mai îndepărtată;
natura titlului, care influențează creșterea prețului, în măsura în care variația cursurilor sale este mai semnificativă;
tendința generală a pieței influențează direct proporțional prețul opțiunii, mai ales dacă evoluția respectivului titlu este pozitivă.
CAPITOLUL III – ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA BURSEI DE VALORI BUCURESTI
3.1 Definirea si statutul juridic
O definitie de ansamblu a burselor in Romania este data in articolul 6 din O.U.G 28/2002 care spune ca pietel e reglementate sub forma de burse de valori se infiinteaza si functioneaza ca instituti publice cu personalitate juridica , prin decizia de infiintare si autorizatia de functionare emise de C.N.V.M.Comisia va decide infintarea unei burse de valori numai dupa ce minimum 10 societati de servicii de investitii financiareau solicitat si au autorizatia de negociere in bursa.
Activitatea bursiera in tara noastra dateaza din anul 1839, prin intemeierea burselor de comert. La 1 decembrie 1882 a avut loc deschiderea oficiala a Bursei de Valori Bucuresti (BVB), iar peste o saptamana a aparut si cota bursei, publicata in Monitorul Oficial. De-a lungul existentei sale, activitatea bursei a fost afectata de evenimentele social-politice ale vremii (rascoala din 1907, razboiul balcanic 1912-1913), bursa fiind inchisa apoi pe perioada primului razboi mondial. Dupa redeschiderea sa, a urmat o perioada de 7 ani de cresteri spectaculoase, urmata de o perioada tot de 7 ani de scadere accelerata. Activitatea Bursei de Efecte, Actiuni si Schimb se intrerupe in anul 1941, moment in care erau cuprinse la cota bursei actiunile a 93 de societati si 77 de titluri cu venit fix (tip obligatiuni).
Dupa o intrerupere de 5 decenii, Bursa de Valori Bucuresti a fost reinfiintata in anul 1995, prima zi de tranzactionare fiind 20 noiembrie 1995, zi in care s-au tranzactionat 905 actiuni a 6 societati cotate. Din momentul redeschiderii, bursa a cunoscut o dezvoltare continua. La acest moment numarul societatilor listate este de 65; printre acestea se numara societati importante in economia nationala, precum SNP Petrom, Banca Romana pentru Dezvoltare, cele 5 Societati de Investitii Financiare, Banca Transilvania, etc.
Cotarea ("admiterea") unei valori mobiliare la Bursa de Valori reprezinta o recunoastere a activitatii eficiente a societatii emitente, datorita unor criterii ce trebuie indeplinite in vederea cotarii, criterii ce se refera la emisiunea de valori mobiliare, gestiunea societatii emitente, activitatea desfasurata, informarea investitorilor, etc. Cotarea se poate face la categoria I sau la categoria a II-a (numita si categorie de baza), categoria I necesitand indeplinirea unor criterii suplimentare de catre emitenti, printre care se mentioneaza desfasurarea unei activitati profitabile in ultimii doi ani. In acest mod, societatile cotate la bursa de valori sunt impartite in doua categorii , oferind investitorilor un prim criteriu de apreciere a eficientei acestora.
Pe langa aceasta recunoastere a activitatii lor eficiente, pentru societatile emitente, cotarea aduce si alte avantaje. Ne referim in primul rand la un avantaj legat de imaginea si publicitatea societatilor cotate – acestea beneficiind de o mediatizare intensa si devenind cunoscute in opiniei publice si comunitatii de afaceri, in randul carora se afla potentialii clienti si actionari ai societatilor. Un alt avantaj se refera la registrul actionarilor, care este tinut in mod exact si la zi de catre sistemul informatizat al bursei de valori, nemaifiind necesara tinerea acestuia de catre societatea emitenta.
Prin sistemul electronic de tranzactionare al BVB se tranzactioneaza si actiunile de pe piata valorilor mobiliare necotate. Este vorba despre o serie de societati care au fost retrase de la cota bursei (datorita evolutiilor slabe, la cerere, etc) dar care se tranzactioneaza in continuare prin intermediul Bursei de Valori. Aceste societati nu mai sunt considerate cotate la bursa, iar tranzactionarea actiunilor lor implica riscuri mai mari.
Rolul Bursei de Valori Bucuresti este:
– de a furniza o piata organizata pentru tranzactionarea valorilor mobiliare,
de a contribui la cresterea lichiditatii valorilor mobiliare prin concentrarea in piata a unui volum cat mai mare de valori mobiliare,
de a contribui la formarea unor preturi care sa reflecte in mod corespunzator relatia cerere-oferta si
de a disemina aceste preturi catre public.
Principiile care guverneaza Bursa de Valori Bucuresti ca piata organizata de valori mobiliare sunt:
Accesibilitate –Bursa este angajata sa asigure acces egal pentru societatile membre si respectiv pentru societatile emitente listate la Bursa.
Informare – Bursa este angajata sa asigure permanent agentilor de bursa si investitorilor, suficienta informatie despre societatile tranzactionate si despre preturile valorilor mobiliare emise de acestea.
Etica pietei – Bursa este angajata sa asigure ca piata valorilor mobiliare functioneaza intr-un mod care sporeste increderea utilizatorilor, autoritatilor si publicului larg in general.
Neutralitate – Bursa este angajata sa actioneze neutru si sa-si mentina integritatea in relatia cu toti participantii la piata, precum si cu alte institutii sau organizatii care supravegheaza sau opereaza in piata de capital.
3.1.1 Cadrul juridic si organizarea pietei secundare
In cadrul unei economii de piata in curs de dezvoltare precum cea din Romania, Bursa de Valori Bucuresti este o institutie de baza a pietei de capital.
Cadrul juridic al Bursei de Valori Bucuresti este trasat printr-o serie de acte normative menite sa asigure o cat mai buna functionare , integrare si cooperare a acesteia cu celelalte organisme , pentru ca impreuna sa confere stabilitate si traditie pietei de capital din Romania.
Avand un istoric bogat , piata bursiera romana a suferit impactul “epocii de aur” care adus la desfiintarea sa, odata cu instaurarea comonismului.
Dupa anul 1989 s-a incercat trasarea primelor” linii” care urmau sa redefineasca ceeace fusese candva o institutie prospera-bursa de valori.
Aceste incercari se finalizeaza pri intermediul legii nr 52/1994 –privind valorile mobiliare si bursele de valori.In perioada 1994-2002 , agentii economici asista la renasterea ,redefinirea si evolutia bursei si a institutiilor aferente.
In anul 2002 , odata cu schimbarile politice si economice apare nevoia uniformizarii si retusarii legislatiei bursiere in scopulalinierii sale la standardele legislative europene si internationale.
Aceasta nevoie e suplinita de o serie de ordonante de urgenta ale guvernului, menite a conferi o noua infatisare bursei.
Astfel, cadrul legislativ este modificat prin intermediul:
ordonantei de urgenta a guvenului 25/2002-privind aprobarea statutului comisiei nationale a valorilor mobiliare
ordonantei de urgenta a guvenului 26/2002 – privind organismele de plasament colectiv in valori mobiliare
ordonantei de urgenta a guvenului 27/2002 –privind pietele reglementate de marfuri si instrumente financiare derivate
ordonantei de urgenta a guvenului 28/2002-privind valorile mobiliare , serviciile de investitii financiare si pietele reglementate
Aceste acte normative au mai suferit cateva modificari menite sa ajusteze anumite neconcordante prin legea 525/2002 de aprobare si modificare a OUG 28/2002.
Bursa de vlori dobandeste personalite juridica la data publicarii in monitorul oficial al Romaniei, a deciziei CNVM de infiintare a respectivei burse de valori, conform prevederilor articolului 26 din ordonanta nr 28/2002.
Bursa de Valori, ca o componentă de bază a pieței secundare din România, a fost reînființată în 1995, printr-o decizie a Guvernului României și a fost înființată de la bugetul de stat, cu condiția ca, în termen de 3 ani de la înființare, să ramburseze din comisioanele aplicate tranzacțiilor efectuate suma necesitată de înființarea sa.
Bursa funcționează ca o piață de licitație pe care întâlnirea dintre emitenți și investitori este facilitată de intermediari.
Bursa de Valori București a definit un set de regulamente aplicabile membrilor Asociației Bursei care se referă la următoarele aspecte: membri, clienți ai membrilor, documente minime și formatul minimal al acestora, executarea ordinelor și a tranzacțiilor, condiții de accedere la tranzacționare, nivelul de capitalizare minim și volumul maxim permis al operațiunilor, evidențierea contabilă a operațiunilor bursiere în nume propriu și în numele clienților, depozitarea, compensarea și decontarea tranzacțiilor, operațiunile de registru, custodia de valori mobiliare.
Acestea sunt generate și aplicabile conform specificului sistemului integrat de tranzacționare, compensare, decontare, depozitare și registru al Bursei de Valori București.
Cea de a doua componentă a pieței secundare din România s-a constituit, ca o necesitate, în anul 1996 sub forma pieței extrabursiere RASDAQ, care asigură o circulație liberă și intensă a valorilor mobiliare la un curs negociat ce reflectă interesul investitorilor pentru deținerea titlurilor necotate la bursă.
Organizațiile implicate în funcționarea sistemului pieței extrabursiere sunt.
societatea de suport tehnologic RASDAQ, care asigură colectarea informațiilor cu privire la ofertele de vânzare-cumpărare ale membrilor Asociației Naționale a Societăților de Valori Mobiliare, susține tehnic negocierea electronică a titlurilor, ține evidența contractelor încheiate între membri, raportează situația tranzacțiilor fiecărei societăți de valori mobiliare membre și difuzează informații cu privire la prețurile și volumul de titluri tranzacționate zilnic pe piață;
Societatea Națională de Compensare, Decontare și Depozitare, cu rol complex de calcul al soldului pe fiecare titlu, pentru fiecare utilizator direct al sistemului, de efectuare a sistemului de proprietate și deținere în numele utilizatorului și al clienților acestora a valorilor mobiliare tranzacționate;
Registru Român al Acționarilor, societate al cărei unic rol este cel de păstrare și actualizare a informațiilor despre componența acționariatului fiecărui eminent ale cărui valori mobiliare se tranzacționează pe această piață;
Membrii Asociației Naționale a Societăților de Valori Mobiliare care sunt societăți de brokeraj autorizate de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare
Bănci de decontare a tranzacțiilor;
Bănci cu rol de custode a valorilor mobiliare;
Fonduri mutuale ca investitori instituționali principali;
Agențiile de presă și știri, interne și internaționale pentru diseminarea informației publice în mass-media.
3.1.2 Statutul Bursei de valori
3.1.2.1 Membrii Asociatiei Bursei
in cadrul fiecarei burse de valori se instituie asociatia bursei de valori care va functiona potrivit prevederilor ordonantei de urgenta 28/2002 si statutului pe care il adopta la prima ei adunare generala, supunandu-l spre aprobare CNVM.
membrii asociatiei bursei sunt societatile de servicii de investiti financiare care solicita si primesc din partea comisiei nationale a valorilor mobiliare autorizatia de negociere in bursa de valori bucuresti si sunt acceptati de asociatia bursei.Calitatea de membru al asociatiei bursei se dobandeste prin eliberarea autorizatiei de negociere in bursa,la data inscrierii societatii autorizate sa negocieze in bursa I registrul de asociati.Inscrierea in registrul de asociati se efectueaza de secretariatul asociatiei bursei la dat adoptarii hotararii de admitere in asociatie de catre comitetul bursei.
Pentru a deveni membru al asociatiei bvb un solicitant trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
membrii conducerii si agentii pentru valori mobiliare trebuie sa aiba o buna reputatie civica, integritate morala si cunostinte si/sau practica profesionala in unul din urmatoarele domenii: economic, financiar , bancar , afaceri sau juridic;
cel putin 50% din membrii consiliului de administratie al membrilor asociatiei bursei sa fie autorizati ca agenti pentru valori mobiliare
in cazul in care consiliul de administratie al societatii membre deleaga o parte din competentele sale unui comitet de directie , cel putin 50% din membrii sai trebuie sa fie autorizati ca agenti pentru valori mobiliare.
Atat persoanele fizice( angajate ale societatii de valori mobiliare) , care executa ordine de tranzactionare in ringul bursei cat si persoanele fizice care asigura legatura dintre societatea de valori mobiliare si bursa (raportari, decontari, reconcilieri) trebuie sa fie autorizati de buras ca “agenti de bursa”,In incinta bursei de valori bucuresti nu pot desfasura activitati de intermediere (brokeraj) agenti de bursa –persoane fizice- decat daca au calitatea de angajati ai societatilor de valori mobiliare membre ale asociatiei bursei.
Atat societatile de valori moobiliare cat si agentii de valori mobiliare care le reprezinta trebuie sa respecte prevederile “codului de etica si conduita al bursei”, statutul asociatiei, regulamentele , procedurile si orice alte reglementari emise de catre bursa si comisia nationala a valorilor mobiliare.
Membrii asociatiei bursei se bucura in mod egal de toate drepturile conferite de calitatea de membru , indiferent de data dobandirii acestei calitati.
Calitate de membru al asociatiei bursei de valori inceteaza prin renuntare la autorizarea de negociere in bursa, prin incetarea existentei societatii de servicii de investitii financiare respective sau prin retagerea autorizatiei de negociere in bursa sau a autorizatiei de funcionare de catre CNVM.
3.1.2.2 Adunarea generala a asociatieei bursei
Asociatia bursei de valori tine adunari generale de cel putin doua ori pe an , care sunt convocate de presedintele comitetului bursei de valori prin decizie a comitetului bursei de valori sau la cererea cel putin a unei treimi din totalul membrilor asociatiei.
Adunarea generala aa asociatiei bursei de valori este regulmentar constituita in prezenta a jumatate plus unul din numarul total al membrilor asociatiei.
Daca la prima convocare nu este intrunit cvorumul se convoaca o noua adunare generala la o data stabilita cu minimum 10 zile dupa data la care nu s-a intrunit cvorumul respectiv , acesta fiind regulamentar constituita si adoptand hotarari in mod valabil ,indiferent de numarul de membri cu drept de vot prezenti.
In adunarea generala asociatiei bursei de valori fiecare membru detine un vot.Acesta se exercita direct sau prin mandatar cu procura speciala data in forma autentica.Mandatarul trebuie sa fie membru al asociatiei bursei de valori.
Deciziile in adunare se iau cu cel putin jumatate plus unul din numarul voturilor membrilor prezenti sau reprezentati prin mandatar.
Dreptul de vot in adunarea generala nu poate fi exercitata de membrii care nu sunt la zi cu plata cotizatiei ,cu exceptia adunarii generale de constituire.
Atributiile adunarii generale a asociatiei bursei ,stabilite de articolul 16 din OUG 28/2002 sunt urmatoarele:
adopta si modifica statutul asociatiei bursei de valori, care se supune spre aprobare CNVM
alege membrii in comitetul bursei de valori
aproba bugetul de bursei de valori care I-a fost prezentat de comitetul bursei de valori
aproba executia bugetului bursei de valori , insotita de raportul de audit
numeste cenzorii si auditorii financiari ai bursei de valori
numeste persoanele care vor fi inscrise pe lista de arbitri ai camerei arbitrale a bursei
adopta hotarari cu privire la functionarea bursei
3.1.2.3Comitetul bursei
Conducerea bursei de valori este incredintata comitetul bursei ales de asociatia bursei de valori pentru un mandat de maximum 5 ani , reinnoibil.
Comitetul isi desfasoara activitatea in scopul asigurarii unei conduceri unitare, ordonate si eficiente a bursei de valori Bucuresti.
Membrii comitetului burseisunt alesi cu votul acel putin doua treimi din numarul membrilor prezenti sau reprezentati.Daca la prima convocare nu se intruneste cvorumul , membrii vor fi desemnati de catre adunarea generala la o a doua convocare.
Cand numarul membrilor asociatiei bursei scade sub 10 ca urmare a oricaruia dintre cazurile de incetare a calitatii de membru, inspectorul general al bursei de valori informeaza CNVM ,care va decide continuarea functionariii respectivei burse sau dizolvarea acesteia , tinand seama de situatia pietei valorilor imobiliare, de interesele emitentilor si ale investitorilor.
Membrii comitetului desemnati trebuie validati de catre CNVM inaintea intrarii in exercitiul mandatului.
Acesti trebuie sa intruneasca o serie de conditii, mentionatate in OUG 28:
sa fie cetateni romani
sa aiba domiciliul in Romania
sa aiba minimum 30 de ani
sa posede cunostinte si practica profesionala de minimum 5 ani in domeniu
trebuie sa se bucure de o buna reputatie civica si de integritate morala.
Membrii comitetului nu pot ocupanici o functie publica si nu pot face parte din comitetul unei alte burse de valori sau dintr-o structura similara acestuia, specifica unei piete reglementate.In cazul aparitiei unei situatii de incompatibilitate sau a unui impediment legal, a imposibilitatii definitive de exercitare a mandatului sau in caz de vacanta a postului, pentru durata restanta a mandatului asociatia bursei va desemna o alta persoana, care va fi supusa validarii CNVM.
Dupa validarea lor, membrii comitetului aleg dintre ei un presedinte si 2 vicepresedinti.Presedintele este reprezentantulde drept al bursei ca instituie publica.In caz de indisponibilitate a presedintelui , reprezentare legala a bursei revine celui mai varstnic dintre vicepresedinti
Comitetul se reuneste in sedinta cel putin odata pe luna si delibereaza valabil in preenta a cel putin jumatate din numarul membrilor sai.Sedintele sunt conduse de presedinte , iar in caz de indisponibilitate a acetuia de unul din vicepresedinti.Hotararile se adopta cu majoritatea voturilor membrilor comitetului , fiecare membru dispunand de un vot.In caz dee partaj egal al voturilor ,votul presedintelui sau vicepresedintelui care conduce sedinta va fi decisiv.
Atributiile comitetului bursei de valori sunt stabilite in articolul 20:
numeste si revoca directorul general al bursei de valori
adopta si modifica regulamentul de organizare si de functionare a bursei
adopta si modifica regulamentele privind operatiunile de bursa si instrumentele financiare care urmeaza sa fie tranzactionate
adopta proiectul bugetului pe care il supune spre aprobare asociatiei bursei de valori
prezinta si supune spre aprobare asociatiei bursei executia bugetului , insotita de raportul cenzorilor
stabileste categoriile , nivelurile si plafoanele comisioanelor si ale tarifelor ce urmeaza sa fie practicate de bursa
stabileste garantiile ce trebuie constituite de societatile de servicii de investitii financiare pentru a sigura lichidarea integrala si la scadenta , conform tipului de operatiune cu valori mobiliare negociate la bursa, precum si regimul de utilizare a respectivelor garantii
supravegheaza respectarea dispozitiilor legii, a reglementarilor CNVM si aregulamentelor bursei de valori si de catre societatile de investitii financiare si de catre agentii lor si de catre intregul personal al bursei, dispunand masurile corespunzatoare
solutioneaza plangerile formulate impotriva deciziilor directoruli general al bursei
infiinteaza comisii speciale , aproba regulamentul de organizare si functionare a acetora si desemneaza membrii acestora
Comitetul bursei de valori poate delega o parte a atributiilor sale unor comisii speciale.
3.1.2.4 Directorul general
Administrarea bursei de valori este incredintata directorului general , numit pentru un mandat de maximum 5 ani de catre comitetul bursei de valori.Numirea sau demiterea directorului se decid cuo majoritate de doua treimi din numarul voturilor tuturor membrilor comitetului bursei si produc efect de la data confirmarii lor de catre CNVM.
Conditii de eligibilitate:
sa fie cetatean roman
sa aiba domiciliul in Romania
sa aiba minimum 30 de ani impliniti
sa aiba cunostinte si practica profesionala de minimum 5 ani in domeniu
sa se bucure de o buna reputatie civica si de integritate morala
Directorul general, sotul (sotia) sau rudele acstora ,precum si afinii pana la gradul al treilea inclusiv nun pot fi actionari , administratori, cenzori ,auditori, angajati, agenti sau persoane implicate cuo societate de servicii de investitii financiare sau cu o alta entitate autorizata de CNVM.
In caz de indisponibilitae temporara , directorul general este suplinit conform regulamentului de organizare si functionare a respectivei burse.Suplinirea opereaza dupa confirmarea ei de catre CNVM.
In caz de incompatibilitae , impediment legal , imposibilitae definitiva de exercitare amandatului sau vacanta a postului , comitetul bursei de valori numeste o alta persoana pentru a fi aprobata de CNVM pentru exercitarea functiei de director general pentru durata restanta a mandatului.
Directorul general este reprezentantul legal al bursei de valori ca persoana juridica in fata autoritatilor publice si in relatiile cu persoanele fizice sau juridice romane si /sau straine.Prin semnatura sa , directorul general angajeaza patrimonial bursa ca persoana juridica.
Directorul general exercita competentele de conducere si pe cele privind functionarea bursei de valori , inclusiv pe cele de angajare a personalului , de organizare si de functionare a bursei de valori.
Documentele cuprinzand date si informatii referoitoare la bursa de valori , declaratiile , comunicatele, atestatele , cererile, intampinarile , notificarile , renuntarile la drepturi si altele asenmenea , facute in numele bursei ca persoana juridica , trebuie sa fie semnate de directorul general.
Inscrisurile constatand situatii sau fapte referitoare la bursa de valori , drepturi sau angajamente patrimoniale ale acestora , care poarta semnatura directorului general , sunt opozabile tertilor si au forta probanta de act autentic , continutul lor putand fi infirmat doar prin procedura inscrierii in fals.
3.1.2.5 Secretariatul asociatiei bursei
Este numit prin decizie a Directorului general al bursei ,fiind compus din functionari ai bursei de valori bucuresti, avand urmatoarele atributii:
programeaza desfasurarea adunarlor generale a asociatei bursei si notificarea convocarii membrilor acesteia
efectuarea mentiunilor conforme in registrul de asociati
evidenta varsamintelor cotizatiei
mentinerea contactului permanent cu membrii asociatiei bursei
intocmirea si pastrarea proceselor –verbale a adunarii generale a sociatiei bursei
transmiterea catre membri a ordinii de zi a adunarii convocate si a documentelor aferente
informarea membrilor despre orice modificare operata in registrul de asociati
alte atributii care ii incumba conform statutului asociatiei bursei si regulamentului bursei
3.1.2.6 Relatiile asociatie –comitetul bursei
Asociatia bursei incredinteaza conducerea bursei comitetului bursei.Acesta este ales de asociatie.Numarul de membri care vor fi alesi de catre asociatia bursei va diferi dupa cum numarul membrilor asociatieti bursei este maomic sau mai mare de 9 , sub conditia validarii acestora de catre CNVM.Daca numarul membrilor asociatiei este mai mic de 9 se va alege un comitet ce va avea cel puti 5 membri, dar nu mai mult de 9.
Daca numarul membrilor asociatiei este mai mare de 9 , se convoaca imediat adunarea generala care alege un nou comitet compus din 9 membri.
Revocarea comitetului se face numai in corpore de adunarea generala a asociatiei cu o majoritate de 2/3 din numarul membrilor asociatiei bursei.
3.1.2.7 Registrul de asociati
Este documentul de evidenta a membrilor asociatiei bursei avand efect constitutiv de drept prin inscrierea membilor in acest registru.
Comitetul bursei va dispune inscrierea sau radierea in registrul de asociati a unei societati de investitii doar cu indeplinirea anumior conditii.
Dobandirea si incetarea calitatii de membru al asociatei bursei trebuie ratificata de adunarea generala a asociatiei bursei.
Impotriva refuzului comitetului bursei de a dispune inscrierea in registrul de asociati a unei societati autorizate sa negocieze la bursa , cei interesati pot face contestatie la asociatia bursei prin care se solutioneaza contestatia , cei interesati pot face contestatie la CNVM.
Registrul va fi tinut si se va pastra in gija secretariatului asociatiei bursei.Va cuprinde:
numarul autorizatiei de negociere in bursa, eliberata de CNVM
mentiuni cu privire la datele de identificare a societatii , organele de administrare ale acesteia
situatia platii cotizatiei de membru
o rubrica de observatii
Extrase din registrul de asociati pot fi transmise celor interesati, altii decat membrii , la cererea si pe cheltuiala acstora , numai cu consimtamantul prealabil exprimat in scris al membrului in cauza.
3.2 Membrii asociatiei bursei
3.2.1 Activitatea membrilor asociatiei bursei
In vederea inceperii si desfasurarii activitatii in cadrul bursei , membrii asociatiei bursei vor transmite bursei documentele prevazute de procedurile specifice.Relatiile dintre membrii bursei si clienti , in legatura cu activitatile bursiere , vor avea la baza documentele specificate de bursa.Membrii asociatiei bursei trebuie sa furnizeze clientilor informatii certe , corecte si suficiente asupra pietei , precum si asupra tranzactiilor efectuate in numele acstora in cadrul bursei.Ei vor efectua controlul intern al activitatii pe care o desfasoara in conformitate cu prevederile legale in vigoare si procedurile stabilite de bursa in acest sens
Personalul membrilor asociatiei bursei va respecta normele de conduita referitoare la desfasurarea activitatii de intermediere de valori imobiliare , stabiliute prin procedurile bursei.Cel putin una din persoanele de contact cu bursa , desmnata de fiecare membru al asociatiei bursei va fi agent pentru valori imobniliare legal autorizat.Acestea vor fi atestae de bursa in urma cursurilor organizate in acest sens.
3.2.1.1Relatiile membrilor asociatiei bursei cu clientii lor si cu ceilalti membri ai asociatiei
membrii asociatiei elaboreaza materiale informatve destinate informarii clientilor in care vor enunta principiile carestau la baza desfasurarii activitatii lor si vor prezenta metodologia de lucru cu clientii .Aceste materiale vor fi puse la la dispozitia clientilor spre informare.Ei vor lua masurile necesare pentru ca reprezentantii si angajatii lor sa se abtina de la denigrarea publica a ctivitatii celorlalti membri ai asociatiei bursei.
3.2.2.4 confidentialitatea informatiilor
Membrii Asociatiei bursei , precum si personalul acestora nu au dreptul sa valorifice informatiile confidentiale si sa le faca publice sau sa faciliteze publicitatea lor in avantaj propriu sau pentri terti.Ei sunt raspunzatori de pastrarea de catre personalul lor a confidentialitatii informatilor.
Supravegherea activitatii membrilor asociatiei bursei
Bursa vegheaza asupra activitatii membrilor asociatiei bursei , in baza reglementarilor legale in vigoare.
Bursa va verifica indeplinirea de catre membrii asociatiei bursei a cerintelor privind situatiile financiare potrivit procedurilor specifice.
Membrii asociatiei bursei vor pune la dispozitia bursei , la solicitarea motivata a acesteia , documentele referitoare la activitatea pe care o desfasoara precum si informatii privind:
Membrii consiliului de administratie , ai conducerii executive si rudelor acestora,dupa caz
Agentii pentru valori mobiliare
Salariati
Clienti
Bursa va asigura confidentialitatea informatiilor pe cae le detine cu acst titlu, aceasta fiind opozabila inclusiv membrilor comitetului bursei de valori bucuresti.
In cazul in care va constata nereguli in desfasurarea activitatii membrilor asociatiei bursei, ea va elabora un raport in cadrul caruia va mentiona neregulile constatate si va transmite acst raport comisiei de etica si disciplina, care , la randul ei, va analiza situatiile , aplicand prevederile regulamentului comisiei de etca si disciplina.
incetarea calitatii de membru
Calitatea de membru inceteaza conform prevederilor stattului asocitiei bursei si ale procedurilor specifice.Conform OUG 28/2002 , calitatea de membru al asociateie bursei de valori inceteaza :
prin renuntare la autorizarea de negociere in bursa
pprin incetarea existentei societatii de servicii de investiti financiare
prin retragerea autorizatiei de negociere in bursa sau a autorizatiei de functionare de catre CNVM,producandu-si efectul de la data radierii din registrul de sociati.
Calitatea de membru inceteaza de drept ca efect al incetarii existentei societatii membre.Incetarea calitatii de membru al asociatiei va fi ratificata de catre asociatia bursei in cadrul primei adunari generale.
Secretariatul asociatiei bursei va informa membrii asociatiei bursei , prin sistemul electronic de comunicare al bursei , precum si CNVM despre incetarea calitatii de membru al asociatiei bursei a societatii respective.
Calitatea de membru si cea de membru fondator sunt strict personale si nu pot fi transmise sub nici o forma.societatea a carei calitate de membru inceteaza este tinuta la lichidarea tuturor datoriilor fata de bursa.
Radierea din registrul de asociati al bursei, a societatii a carei calitate de membru inceteaza , se face la data adoptarii hotararii de radiere de catre comitetul bursei.
Data radierii va fi mentionata pe certificatul de membru.
Mnagementul bursei
3.3.1 organizarea bvb
3.3.2 Atributiile compartimentului Bursei
Realizarea obiectului de activitate al bursei este legata de si necesita indeplinirea de catre fiecare directie a bursei a anumitor responsabilitati si activitati aferente lor, potrivit prevederilor actuale.
3.3.2.1 Directia membri si emitenti
Coordoneaza activitatea legata de functionarea societatilor membre ale asociatiei bursei , precum si a societatilor emitente inscrise la cota bursei.Activitatea directiei se desfasoara prin intermediul a doua servicii:
SERVICIUL MEMBRI
SERVICIUL EMITENTI
A.Serviciul membri are ca rol mentinerea unei legaturi permanente cu membrii asociatieei, coordoneaza activitatea de reglemntare a activitatii membrilor si urmareste activitatea si conduita lor.
Printre responsabilitatile sale se numara:
organizarea secretariatului asociatiei bursei si a comitetului bursei
urmareste activitatea bursiera a societatilor membre ale asocitiei bursei
intretine programul de evidenta tehnico-operativa si contabila utilizat de societatile membre
colaboreaza la efectuarea activitatilor de investigare a societatilor membre ale asociatiei si agentilor
pregateste materiale de reglementare a activitatii bursiere a scietatilor membre ale asociatiei bursei
B.Serviciul emitenti ae ca rol asigurarea facilitatilor necesare inscrierii si mentinerii la cota bursei a valorilor mobiliare apartinand societatilor emitentein vederea tranzactionarii respectivelor valori mobiliare, asigura cadrul necesar frunctionarii unei piete transparente.
Printre responsabilitatile acestui serviciu se numara:
-efectuarea activitatilor si operatiilor necesare inscrierii la cota bursei
-efectuarea activitatilor si operatiilor necesare mentinerii la cota bursei
-colaborarea la efectuarea activitatilor de investigare a societatilor emitente si a personalului acestora
-pregatirea materialelor de reglementare a activitatii emitentilor
3.3.2.2 Directia operatiuni bursiere si informatica
Coordoneaza activitatea de tranzactionare si supraveghere a pietei , depozitare si inregistrare a valorilor mobiliare , compensare si control al decontarii precum si administrarea si intretinerea intregului sistem informatic al bursei.
Activitatea se desfasoara prin intermediul a patru servicii:
Serviciul; de tranzactionare si supraveghere al pietei
Serviciul registrul bursei
Servciul de compensare si control al decontarii
Serviciul informatica
Serviciul tranzactionare si supravveghere a pietei are ca rol asigurarea desfasurarii activitatii de tranzactionare si supravegherea pietei urmarind furnizarea continua a informatiilor de catre societatile emitente.
In cadrul tranzactionarii sesizam urmatoarele responsabilitati:
asigura pregatirea participantilor pentru desfasurarea operatiunilor bancare
asigura organizarea sedintelor de tranzactionare
desfasoara activitatea necesara dezvoltarii sistemelor de tranzactionare
In cadrul supravegherii pietei, serviciul are urmatorele responsabillitati:
supravegheaza desfasurarea tranzactiilor si a fluctuatiilor pietei
supravegheaza furnizarea de informatoii contnue
colaboreaza la efectuarea de investigatii in legatura cu activitatea de tranzactionare
pregateste materialelel necesare reglementarii integrale a ctivitatii de tranzactionare
gestioneaza soft-ul pentru operatile bursiere
Serviciul registrul bursei are carol asigurarea tinerii evidentei valorilor mobilare inscrise in registrul bursei , precum si efectuarea transferului dreptului de proprietate asupraa valorilor mobiliare inregistrate.
Printre responsabilitati , mentionam:
realizeaza pregatirea registrului
asigura efectuarea activitatilor specifice de operare in registru
asigura transmiterea de rapoarte care societatile inscrise in cota bursei si catre societatile membre ale asociatiei bursei
pregateste materialele necesare reglementarii activitatii de registru si efectueaza activiatatile de cercetare aferente acestei activitati
C.Serviciul compensare si control al decontarii are ca rol asigurarea compensarii sumelor rezultate in urma tranzactiilor efectuate in cadrul bursei, precum si urmarirea desfasurarii in condtii optime a ctiviatii de decontare.Are ca responsabilitati:
asigurarea initializarii procesului de decontare
asigurarea desfasurarii activitatilor de decontare
asigurarea administrarii fondului de garantare
pregatirea materialelor necesare reglementarii activitatii de decontare siefectuarea activitatilor de cercetare aferente acstei activitati
D.Serviciul informatica are ca rol asigurarea functionarii soft-ului de bursa , a calculatorului as/400 , a retelei de calculatoare , a sistemului informatic de comunicatie al bursei cu societatile membre , precum si cu alte sisteme.
Dintre responsabilitati , mentionam:
-administrarea soft-ului de bursa
-administrarea calculatoruli AS/400
-administrare retea
-administrare comunicatii
3.3.2.3 Directia relatii cu publicul si cercetare dezvoltare
Coordoneaza activitatile referitoare la reletiile bursei cu publicul si cele privind dezvoltarea activitatilor bursiere.
Activitatea se desfasoara prin intermediul a doua servicii:
A.Serviciul relatii cu publicul
B.Serviciul cercetare –dezvoltare
Serviciul de relatii cu publicul are ca rol asigurarea planificarii, organizarii si coordonarii activitatilor de relatii cu publicul si arelatiilor de comunicare.
Are ca responsabilitati:
-efectuarea activiatii de informare a publicului
efectuarea activitatii de educare a publicului
efectueaza activitatea de pomovarea
efectuarea activitatilor aferente pregatirii si integrarii personalului bursei
B.Seviciul de cercetare –dezvoltare are ca rol stabilirea strategiei de dezvoltare a pietei bursiere.
3.3.2.4.Directia juridica
are ca rol asigurarea cadrului legal de desfasurare a activitatii membrilor asociatiei bursei si a personalului acestei institutii.Stabilirea atributiilor pe compartimente de specialitate se face prin decizie a directorului general.
Responsabilitati:
-asgura asistenta juridica a bursei in raporturile acestei institutii cu tertii
-asigura asistenta juridica cu privire la raporturile de munca ale personalului bursei
-efectueaza activitatile juridice necesare domeniuluibursier
efectueaza activitatea de informare juridica
3.3.2.5 Directia economica
are ca rol asigurarea premiselor desfasurarii in mod optim a activitatii bursei privitoare la evidenta financiar-contabila, selectarea de personal si achizitionarea dotarilor materiale.
Stabilirea atributiilor pe compartimente de specialitate se face prin decizie a directorului general.
Responsabilitati:
efectueaza activitatile aferente organizarii bursei
efectueaza activitatile financiare ce privesc bursa
efectueaza activitatile de contabilitate pentru bursa
efectueaza activitatile de organizare a personalului
efectueaza activitatile administrative
3.3.2.6Compartimentul control intern
Are ca rol efectuarea activitatilor de control intern al activitatii economice financiare a bursei de valori bucuresti.
Atributiile acestui compartiment se stabilesc prin decizie a directorului general , in baza dispozitiilor legale.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Piete de Capital Si Burse de Valori (ID: 130874)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.