Pielea este cel mai mare organ al corpului uman si reprezinta bariera de protectie intre [601915]

Pielea este cel mai mare organ al corpului uman si reprezinta bariera de protectie intre
organism si mediul inconjurator. Ingrijirea pielii este o prioritate pentru procesul de
infrumusetare.
Apa joaca un rol -cheie in echilibru fiziologic normal, este componentul principal a
celulelor si tesuturilor, fiind un element major al compartimentelor fluidelor corporale.
Reprezinta 75%, respectiv 60% (la nastere, respectiv la adulti) din compozitia organi smului.
Acesta este un nutrient esential, cu proprietati unice ca solvent pentru compusii ionici si diferite
substante dizolvate, are un rol in transportul substantelor in organism si in homeostazie. Mentine
volumul intra si extracelular de apa, esentiale in prevenirea deshidratarii. Apa joaca si un rol
important in termoreglare.
Lipidele joaca si ele un rol -cheie in structura pielii, avand un rol vital in hidratare si
protectia impotriva deshidratarii. Aceasta protectie este asigurata prin stratul exterior al
epidermei, stratul cornos. Acesta este reprezentat de celule moarte, aplatizate, bogate in cheratina
(corneocite) capabile sa capteze molecule de apa utilizand factori naturali de hidratare.
Corneocitele sunt incorporate intr -o matrice intracelulara – bogata in lipide, constand in esenta
din colesterol, ceramide si acizi grasi liberi. Cele mai multe dintre ele sunt derivate din
continutul lipidic al corpilor lamelari, formate in cadrul keratocitelor din stratul granular, in
prezenta enzimelor adecvate, in procesul de keratinizare. Aceste lipide vor fi ulterior organizate
in straturi duble lamelare pentru a asigura functia de bariera, conferind pielii un aspect
impermeabil pentru pastrarea apei in straturile pielii.
Hidratarea pielii este esentiala atat p entru aspectul atractiv, sanatos, suplu, cat si pentru
consolidarea proprietatilor de protectie impotriva factorilor agresivi din mediu. Pielea
corespunzator hidratata este o bariera eficienta pentru mentinerea cantitatii de apa necesara, ea
fiind neteda s i moale, in timp ce pielea inadecvat hidratata apare uscata, solzoasa, cu aspect
crapat, iar functia de protectie scade.
Deshidratarea reprezinta reducerea continutului de apa a pielii. Aceasta scadere apare in
principal din cauza a doua tipuri de factor i: extrinseci (expunerea la modificari de clima –
radiatiile UV, vantul, frigul, clima uscata) si intrinseci (tulburari metabolice, deshidratare acuta,
anumite medicamente, boli de piele si imbatranirea naturala a pielii).

Perturbarea functiei de bariera a pielii duce la o crestere a pierderii transepidermice de
apa si in consecinta o scadere a continutului de apa a epidermei care constituie doua caracteristici
principale ale pielii uscate.
Aspectul fizic este important pentru toata lumea. De aceea farmacis tii ar trebui sa fie
capabili sa dea pacientiilor sfaturi sigure si eficiente. Pentru persoanele cu un anumit tip de
probleme farmacistii trebuie sa fie informati pentru ai consilia in leguatura ca cu ce fel de
produse sa utilizeze pentru a acoperi anumite defecte sau pentru a scoate in evidenta
caracteristicile dorite.
Scopul lucrarii de licenta este de a furniza informatii fundamentale farmacistilor despre
hidratarea pielii, in special deoarece acestea sunt asociate cu diagnosticul si tratamentul reactiil or
care pot rezulta din utilizarea produselor cosmetice

Aparatura cosmetic
Aparate passive: care nu actioneaza direct pe piele, folosite in cabinetul cosmetic,
principii de functionare si domenii de utilizare. Tehnici de utilizare si intretinere a
echipam entelor dermato -cosmetice cu actiune pasiva.
Aparate active: care actioneaza direct pe piele si care intervin in metabolismul
cutanat, folosite in cabinetul cosmetic: principii de functionare si domenii de utilizare.
Tehnici dee utilizare si intretinere a echipamentelor dermato -cosmetice cu actiune activa.

Aparate cosmetice electrice
Electroterapia cosmetic reprezinta o gama de tratamente de infrumusetare care
utilizeaza curenti electrici mici care trec prin piele pentru a produce efecte terapeutice
"Intro duction, Facial Electrical Manual , The Carlton Institute. 23 pages. (Page 2) .
Utilizarea energiei electrice in procesele cosmetice a inceput inca din secolul al XIX –
lea. https://books.google.co.uk/books?id=Xx6gAAAAMAAJ&q=galvanic+cosmetic+ –
lead&dq=galvani c+cosmetic+ –
lead&hl=en&ei=AXG1Tqj6NMix8QOp1M2IBQ&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=1
2&ved=0CGIQ6AEwCw
Aparatura cosmetica electrica are la baza folosirea a doua tipuri de curenti: curentul
continuu si curentul alternativ. Curentul continuu este unidire ctional fiind realizat cu ajutorul

unui generator. Acesta emite un debit constant de electroni si este folosit pentru dezincrustari
sau ionizari. Curentul alternativ isi schimba directia periodic. Acesta este utilizat in masaj, are un
efect de calmare la nivelul sistemului nervos si stimuleaza pielea, ducand la inrosirea
tegumentului (provoaca hipertermie).
Aparatele cosmetice care au la baza folosirea curentului electric se grupeaza in doua
clase: aparate pasive si aparate active.
Aparate electrice pasive :
Aparatele electrice pasive nu actioneaza in mod direct asupra pielii. Acestea sunt puse
in functiune de curentul electric prin intermediul unei surse de energie.

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4327101/

aparate pasive
vapofor
vapozonul
sebaspirul
vaporelul
atomizorul tip carbatom
vibratorul facial
peria rotativa
lampa cu ultraviolet
Aparate pasive
Electrodermul
Galvanodermul
Estetodinul
Alte aparate necesare intr -un cabinet cosmetic:
Vaponozon, apparat de inalta frecventa tip electroderm , pulverizator, galvanoderm,
vacuum (sebaspir), lampa UV, lampa cu lumina rece, decantor/incalzitor de ceara , sterilizator cu
UV, apparat de masaj cu perii rotative
Cosmetic dermatology: products and procedures, Zoe Diana Draelos, ed Wiley
Blackwell, USA, 2016, pag 9 -11

Metode fizice de studiere a structurii si functiei barierei
Integritatea stratului cornos poate fi masutata folosind stripuri. In cazul pielii uscate,
cand bariera protectoare e compromisa, corneocitele nu se separa separate ci “in grup”. Acest
lucru poate fi cuantificat folosind benzi special care apoi sunt examinate la microscop. O metoda
mai dura implica folosirea unui adeziv. Aceste metode fizice furnizeaza un indiciu privind forta
de legare a corneocitelor. Eficacitatea tratamentului c u produse hidratante si emoliente care
imbunatatesc hidratarea pielii pot fi cuantificate prin aceste metode
Metode intrumentale
Fluxul de vapori de apa in piele (pierderea transepidermala de apa) poate fi determinate
folosind un evaporimeter. Instrumental contine doi senzori pentru apa. Atunci cand sunt plasati
pe piele, diferenta intre valorile vaporilor de apa intre cei doi senzori redau debitul de apa
provenit din piele (pierderea transepidermala de apa).
(exemple tewameter courage &Khazaka)
Hidratarea pielii poate fi masurata folosind un corneometru. Metoda se bazeaza pe
capacitatea dielectrica a unui mediu. Orice schimbare in constanta dielectrica datoratavariatiei de
hidratare a pielii altereaza precizia masuratorii. Prin aceasta metoda se pot detect a chiar si cele
mai mici modificari ale nivelului de hidratare.
O alta metoda de a masura nivelul de hidratare a pieluii este cu ajutorul intrumentului
SkinChip. Cu ajutorul acestuia se obtine o imagine a suprafetei pielii. De asemenea furnizeaza
informat ii despre microrelieful pielii, nivelul de hidratare a stratului cornos precum si activitatea
glandelor sudoripare.

Cosmetic dermatology: principles and practice, second edition, L Baumann

Din 1960, cand a fost inventat primul laser de catre TH Mainman, cercetarea si
dezvoltarea laserelor au crescut. Oamenii au fost fascinati in special de capacitatiile si
posibilitatile luminii laser. Incepand cu laserul cu rubin aceste instrumente au devenit rapid o
parte integral a multor specialitati medicale.
Cuvantul “laser esten un acronym pentru “light amplification by stimulated emission of
radiation” ( amplificare a luminii prin stimularea emisiunii radiației). Un laser amplifica lumina
prin stimularea fotonilor, stocarea acestora si eliberarea lor sub for ma unui fascicul de lumina.

Pentru a putea realiza asta, laserul are nevoie de o sursa de energie numita “pompa”. Aceasta
energie este absorbita de atomi sub forma de protoni. Cand atomii isi emit protonii, este eliberata
energie sub forma de lumina. Toate acestea au loc in mediul activ al laserului. Acesta poate fi
lichid (coloranti cum ar fi rodamina), solid(rubinul, alexandrite) sau gaz(heliu -neon, argon, CO 2).
Unele din urmatoarele instrumente care vor fi prezentate nu sunt laseri adevarati. Acest
fapt nu le face sa fie mai putin folositoare in tratarea pacientilor, dar este o diferenta importanta.
Importanta consta in natura interactiunii intre lumina si piel e. In 1983, Anderson si Parish au
propus teoria fototermolizei selective, care afirma selectivitatea pentru un laser consta in faptul
ca diferite lungimi de unda ale luminii vor fi absorbite de diferiti cromofori din piele (exemple
de cromofori din piele : apa, hemoglobina, melanina). Acest lucru permite distrugerea selective a
acestor tinte, fara a afecta tesuturile inconjuratoare. Pentru a putea realiza acest lucru, durata
impulsului trebuie sa fie suficienta pentru a incalzi tesutul pana la nivelul la care acesta este
distrus, dar nu sufficient de lung pentru ca transferul de caldura sa distruga tesutul inconjurator.
Lasere vasculare
Lasere pentru leziuni pigmenate
Lasere pentru tatuaje
Lasere pentru epilare
Epilarea este una dintre cele mai populare procedure cosmetice. Au fost explorate
cateva metode pentru indeprtarea parului utilizand dizpozitive bazate pe lumina. Cel mai adesea
este folosita fototermoliza selectiva cu melanina ca si cromofor. Melanina se gaseste atat in firul
de par cat si in bul bul foliculului. Pentru a indeparta permanent parul trebuie eliminate atat parul
in sine cat si celulele reproducatoare ale foliculului. Energia, sub forma de caldura trebuie sa
strabata firul de par pana la bulb unde se gasesc celulele reproducatoare (1,5 mm sub epiderma).
Distrugand melanina se va distruge si firul de par. Pentru a alege tipul laserului se iau in
considerare doi factori: culoarea firului de par si culoarea pielii pacientului. Ambii factori au o
importanta deosebita in eliminarea parului. Parul mai inchis la culoare si mai aspru absoarbe mai
multa lumina din dispozitivul -laser si prin urmare poate fi indepartat la lungimi de unda mai
mari. Cea mai puternica absorbtie a melaninei apare la lungimi de unda mai mici. Astfel, firele
de par desc hise la culoare sau mai fine sunt indepartate mai bine la aceste lungimi de unda.
Totusi, melanina din piele intra in competitive cu melanina din firul de par pentru absorbtia
liminii laser. Astfel, cu cat pielea este mai inchisa la culoarecu atat este mai dificil tratamentul.

Racirea tegumentului este critica in epilarea cu laser pentru protejarea epidermei. Fara racire,
melanina ar absorbi lumina laser si ar arde pielea , in opozitie cu inlaturarea parului. Multe dintre
lungimile de unda folosite pentru epilare pot fi folosite si pentru depigmentare daca sunt folosite
fara racire. Parul fara pigment sau cu foarte putin pigment nu poate fi indepartat. De asemenea,
cu cat lungimea de unda este mai mica, cu atat penetrarea este mai scazuta. Astfel, unele lu ngimi
de unda nu ajung eficient la bulbul firului de par. Laserul cu rubin (694 nm) nu se mai foloseste
tocmai din aceasta cauza. Laserul cu alexandrit are cea mai mica lungime de unda folosita pentru
indepartarea parului. El este capabil sa indeparteze firele de par slab pigmentate, datorita
faptului ca melanina absoarbe lumina in proportie mare la aceste lungimi de unda. Laserul diod ă
este folosit pentru toate sistemele de indepartare a parului si poate fi folosit pe toate tipurile de
piele. Se obtin re zultate optime pe parul inchis la culoare.
Inaintea epilarii cu laser fiecare pacient ar trebui evaluat, pielea nu trebuie sa fie
bronzata, vatamata sau sa aiba semne de infectie. In multe cazuri in care pacientii au o piele mai
inchisa la culoare este ne cesara un pretratament cu agenti de albire a pielii. De asemenea inaintea
tratamentului complet, trebuie realizate teste pe o portiune mica de piele. In urma procedurilor se
aplica local steroizi pentru a evita inflamatia. In functie de zona tratata, de ti pul de par si de tipul
de piele al pacientului, inlaturarea completa a parului se poate realiza in trei pana la
douasprezece sedinte. Sedintele se realizeaza la o distanta de o luna, iar in acest timp protectia
solara este foarte importanta.

Skin care pro ducts: claim substantiation & Clinical Testing, Barbara Devoracek,
benedicte Univerity, 2007
Metode de evaluare a pielii: evaluare instrumental, evaluare de catre un specialist,
autoevaluare.
Metode instrumentale
Avantaje: masuratori obiective, au sensibi litate crescuta.
Dezavantaje: efectele pot fi mai complexe decat capacitatea instrumentului de masurare,
diferentele masurate de instrument poate sa nu fie semnificativ pentru pacient
Exemple de masuratori instrumentale
Hidratarea – conductanta/impedanta. Hidratarea – masurarea se bazeaza pe proprietatile
electrice ale pielii care se schimba odata cu hidratarea. Instrumente care masoara conductanta

pielii, impedanta: skicon (IBS Co. Ltd, Japonia), Dermalab (Cortex, Danemarca ), Corneometer
(Courage + Khazak a Electronic GmbH, Germania), Nova Dermal Phase Meter (DPM) (Nova
technologies US)

Functia de bariera – pierderea de apa transepidermala
-folosita pentru a masura pierderea vaporilor de apa din piele
Tewameter (Courage + Khazaka Electronic GmbH, Germany), Dermalab (Cortex,
Denmark ), Servo Med Evaporimeter (Servo Med, Sweeden)
Textura pielii – topografie
-poate fi masurata prin profilometrie: Silicone Replicas – Skin Visiometer SV 600
(Courage + Khazaka Electronic GmbH, Germany), profilometrie laser
Elasti citate – elastometru
-pot fi folosite mai multe tehnici pentru a masura proprietatiile mecanice ale pielii:
Dermal Torque Meter (Diastron, Marea Britanie) – masoara torsiunea, Dermalab Elasticity
Module (Cortex, danemarca) – masoara aspiratia, Ballistomete r (Diastron, Marea Britanie) –
masoara indentatia
Grosime – ultrasunete
Caracteristicile suprafetei pielii – microscopie
Temperature – termografie in infrarosu – masoara temperature la suprafata pielii,
termocupla poate masura caldura intre suprafete
Ph – porba de piele
Culoare – chromametru
Fluxul de sange – laser Doppler
Sebum – sebumetru

Examinare de catre specialist
Avantaje: poate evalua mai multi parametric simulta, evalueaza caracteristici pentru
care nu exista metode instrumentale disponibile, furnizeaza informatii mai relevante decat in
cazul autoevaluarii
Dezavantaje: masuratori subiective, mai scump,

Exemple de trasaturi care pot fi examinate de un specialist: gradul de hidratare al pielii,
iritatia, linii fine, pungiile de sub ochi, textura , culoarea, claritatea, tineretea

Autoevaluarea
Avantaje: evaluarea este in concordanta cu perceptia pacientului, evaluarea este
semnificativa pentru pacient
Dezavantaje: masuratori subiective, pacientul percepe diferente care nu sunt detectate
prin alte mijloace
-poate evalua aspecte care sunt determinate de specialist, evaluarea in oglinda este mai
ieftina si perceptia se modifica cu timpul, fotografiile permit pacientului sa compare fotografia
de baza cu cele din timpul tratamentului, ambele evualari ne cesita lumina controlata si
consecventa

L Baumann, Cosmetic dermatology: Pprinciples and practice second edition, ed
McGraw Hill Medical, 2009, China
TEN USCAT
Pielea uscata poate fi o conditie congenitala sau dobandita. Poate fi atat de blanda incat
sa fie greu observata sau atat de severa incat sa conduca la mancarimi severe si infectii. Pielea
usor uscata este o conditie care afecteaza multi pacienti. Milioane de dolari sunt cheltuiti pe
produse cosmetice de hidratare a pielii, de aceea este important pentru cosmetology sa inteleaga
cauzele pielii uscate si cum sa trateze aceasta conditie.
Pielea uscata este caracterizata prin lipsa de umiditate in stratul cornos al pielii. Apa are
un rol plastifiant major si atunci cand nivelul de umiditate din piele este scazut apar crapaturile si
fisurile la nivelul pielii. Pentru ca pielea sa aiba un aspect normal, ea trebuie sa aiba un continut
de apa de peste 10% in stratul cornos. Cresterea pierderii transepidermale de apa duce la uscarea
pielii apare atunci cand exista un defect in bariera de permeabilitate care permite pierderea
excesiva de apa in atmosfera. Perturabrea barierei este cauzata de diferiti factori cum ar fi:
detergenti duri, acetona si de asemenea si baile frecvente. Cand pielea devine prea uscata
traturile superioare ale pielii se intaresc si pot dezvolta crapaturi. Acestea devin fisuri care se pot
irita, inflama si produc mancarimi.

In general, o data cu imbatranirea, pielea tinde sa devina mai uscata si mai putin grasa.
Pielea uscata apare cu pr eponderenta in timpul toamnei si iernii datorita scaderii umiditatii si a
bailor frecvente cu apa fierbinte. Xeroza este adesea numita “mancarimea de iarna” datorita
faptului ca este mai accentuate in acest anotimp.
Factori de mediu care pot conduce la usc area pielii: apa fierbinte, detergent, frictiunea
cu imbracamintea, poluarea, alte chimicale, aerul conditionat.
Semne clinice
Primul semn clinic al pielii uscate este aparitia coloratiei alb -gri mata a tenului. Cu cat
uscarea devine mai severa, pierderea apei cauzeaza pierderea capacitatii de adeziune intre
corneocite si retentia anormala a desmozomilor. Marginile corneocitelor se curbeaza . pierderea
intregului start de corneocite duce la exfoliere. Astfel, intreaga suprafata a pielii se simte
rugoasa. As pectul este mat datorita rugozitatii suprafetei si este mai putin capabila de a reflect
alumina decat o suprafata neteda. Crapaturile si fisurile apar datorita pierderii elasticitatii.
Ten uscat sau gras?
Pielea uscata apare datorita lipsei de hidratare i n stratul cornos, pe cand pielea uscata
este cauzata de cresterea secretiei glandelor sebacee. Este posibil sa apara piele uscata in unele
zone sig rasa in alte zone. In acest caz tenul este unul mixt.
Etiologia tenului uscat
Tenul uscat este rezultatul s caderii continutului de apa in stratul cornos care duce la
descuamarea anormala a corneocitelor.
Tratament
Simtomele tenului uscat pot fi tratate prin cresterea hidratarii stratului cornos cu
ingredient ocluzive sau umectante si prin netezirea suprafetei rugoase prin intermediul unui
emolient. Cremele hidratante sunt produse concepute pentru a creste hidratarea pielii. Ele contin
deseori lipide cum ar fi ceramide, acizi grasi si colestereol. In plus, glicerina este un compus
comun. De obicei se folosesc pr oduse hidratante sub forma emulsiilor ulei in apa sub forma de
emulsii sau creme, sau emulsii apa in ulei sub forma cremelor de maini.
TEN GRAS
Productia de sebum joaca un rol important in hidratarea pielii prin producerea de
glycerol care este necesar pentru pastrarea barierei pielii intacta. In plus, sebumul suplimenteaza

cu lipide suprafata epidermei ceea ce ajuta la prevenirea pierderii transepidermale de apa.
Producere a excesiva a sebumului duce la ten gras si poate cauza acnee.
Clinic, tenul gras se prezinta sub forma de secretii lipide care incarca tenul si da
aspectul lucios al acestuia, mai ales in zona T (frunte, nas si barbie). Glandele sebacee se largesc
ducand la hiperplazia glandelor sebacee, caracterizata prin papule umbilicate de 0,5 -1,5 mm
raspandite in zona T a fetei. In plus, pacientii cu ten gras prezinta pori largiti.
Pentru ca tenul sa se mentina hidratat trebuie sa existe un echilibru intre viteza de
difuziune a apei din straturile profunde ale pielii spre stratul superficial si viteza cu care se
evaopra apa la suprafata pielii. distrugerea acestui echilibru duce la hiperhidratare sau
deshidratare.
In cazul in care transpiratia insensibila (difuziunea din straturile dermice spre stratul
cornos) nu se realizeaza in conditii optime apare hiperhidratarea. Aceasta poate sa apara in urma
unei bai prelungite sau in urma aplicarii unui pansament ocluziv. In aceste cazuri, stratul cornos
de umfla, crescand per meabilitatea pielii.
O descrestere sub 10% a continutului de apa in stratul cornos produce deshidratare.

3. Diagnostic cosmetic
Pe langa numeroase alte functii, pielea este conceputa pentru a proteja organismul de
agenti fizici sau chimici. Ea joaca rolul de “bariera” datorita structurii sale complexe a carei parte
externa este alcatuita din stratul cornos, acoperit de un film protector hidrolipidic. Aceasta
functie este asigurata doar cand stratul cornos, format prin acumularea celulelor moarte, est e
corespunzator hidratat, apa fiind un plastifiant al keratinei.
De asemenea si epiderma permite consolidarea capacitatii de aparare a pielii asigurand
regenerarera continua a suprafetei pielii si a pigmentarii acesteia.
Dermul are atat rol nutritiv cat si in mentinerea elasticitatii si termoreglarii.
In final, hipoderma are rol de protectie si de depozitare.
In functie de starea, activitatea si capacitatea de aparare, pielea poate avea diferite
aspect care depend de continutul de apa si lipide a stratului hidrolipidic.
O deficienta in lipide, indispensabila pentru retinerea apei in tegument, favorizeaza
evaporarea apei si duce la uscarea tenului, pec and un exces de componente lipidice favorizeaza
aparitia tenului gras.
Au fost propuse numeroase clasificari ale tenului in functie de anumite criterii. André
O. Barel – Handbook of Cosmetic, 2014
Astfel, in functie de continutul in lipide tenul poate fi : normal, uscat, gras (uleios sau
asfixic), mixt sau combinat.
Dupa continutul de apa tenul se clasifica in: normal hidratat, hiperhidratat, deshidratat
Carac teristicile tenului deshidratat:
 in cazul deshidratari superficiale: pielea este aspra, subtire, isi pierde din
fermitate; aici se observa o descuamare si riduri fine in retea
 in cazul deshidratarii profunde, aspectul tenului este: culoarea – galbuie vesteda
 in cazul deshidratarii profunde, aspectul tenului este: culoarea – galbuie vesteda
 riduri profunde lineare si in retea (cute)
 pielea este subtire si mai mobila pe straturile profunde
 turgorul diminuat
 elasticitate diminuata
 sensibila la actiuni mecanice
Dermatologie si cosmetologie – Adriana Popovici – ed. Medicala, Bucuresti 1982, 262-268 +

Cosmetica: stiinta, arta, frumusete; Ludmila cosmovici, elena Samborschi, L Zisu, editura
medicala, bucuresti 1980

Caracteristicile tenului normal:
 pielea are un aspect mat, este supla, fina, porii sunt mici si putin vizibili, este
foarte bine hidratata, culoarea este alb -roz;
 are o textura supla si catifelata, perfect echilibrata, secretia de apa si grasimi
este normala, nu este nici gras, nici uscat;
 are un aspect curat si luminos, fara pete si radiaza de sanatate;
 este bine irigat cu sange, curat si intins, iar pielea reactioneaza bine la soare,
vant si vreme proasta.
 Are un pH=5 fiind hidra tara, dar nu excesiv hidratata;
 este intalnita in special la copii mici
Skin and facial care, Ebook Publishing House, 2016
Caracteristicile tenului hiperhidratat :
 in acest caz fata apare cu trasaturi deformate, tenul fiin d edematiat, umflat, cu
edeme sub ochi.
 transpiratia insensibila (difuziunea din straturile dermice spre stratul cornos)
nu se realizeaza in conditii optime Utilizarea produselor cu actiune hidratanta
in dermocosmetologie – Lacramioara Ochiuz, Practica farm aceutica Vol 4, nr
2, 2011
 cauzele sunt de origine interna: tulburari renale, hepatice, caridace, endocrine.
Dermatologie si cosmetologie” de conf. Dr. Adriana Popovici – ed. Medicala,
Bucuresti 1982, 262-268

3.1. Metode de evaluare
Metode de evaluare a pielii: evaluare instrumental a, evaluare de catre un specialist,
autoevaluare.
Metode instrumentale
Avantaje : masuratorile sunt obiective, cu sensibilitate crescuta;

Dezavantaje : efectele pot fi mai complexe decat capacitatea instrumentului de masurare,
diferent ele masurate de instrument pot sa nu fie semnificativ e pentru pacient ;
Exemple de masuratori instrumentale :
 Hidratarea – conductanta/impedanta. Hidratarea – masurarea se bazeaza pe
proprietatile electrice ale pielii care se schimba odata cu hidratar ea.
Instrumente care masoara conductanta pieli i, impedanta
o Aparate: Skicon (IBS Co. Ltd, Japonia), Dermalab (Cortex, Danemarca),
Corneometer (Courage + Khazaka Electronic GmbH, Germania), Nova
Dermal Phase Meter (DPM) (Nova technologies US)
 Functia de bariera – pierderea de apa transepidermala – folosita pentru a
masura pierderea vaporilor de apa din piele;
o Aparate: Tewameter (Courage + Khazaka Electronic GmbH, Germany),
Dermalab (Cortex, Denmark ), Servo Med Evaporimeter (Servo Med,
Sweeden)
 Textura pi elii – topografie – poate fi masurata prin profilometrie;
o Aparate: Silicone Replicas – Skin Visiometer SV 600 (Courage + Khazaka
Electronic GmbH, Germany), profilometrie laser
 Elasticitate – elastometru – pot fi folosite mai multe tehnici pentru a masura
proprietatiile mecanice ale pielii;
o Aparate: Dermal Torque Meter (Diastron, Marea Britanie) – masoara
torsiunea, Dermalab Elasticity Module (Cortex, danemarca) – masoara
aspiratia, Ballistometer (Diastron, Marea Britanie) – masoara indentatia
 Grosime – ultrasunete
 Caracteristicile suprafetei pielii – microscopie
 Temperatura – termografie in infrarosu – masoara temperature la suprafata
pielii, termocupla poate masura caldura intre suprafete
 Ph – porba de piele
 Culoare – chromametru
 Fluxul de sange – laser Doppler
 Sebum – sebumetru .

Examinare de catre specialist
Avantaje: specialistul poate evalua mai multi parametrii simulta n, evalueaza
caracteristici pentru care nu exista metode instrumentale disponibile, furnizeaza informatii mai
relevante decat in cazu l autoevaluarii ;
Dezavantaje: masuratori subiective, mai scump;
Exemple de trasaturi care pot fi examinate de un specialist: gradul de hidratare al pielii,
iritatia, linii fine, pungiile de sub ochi, textura, culoarea, claritatea, tineretea .

Autoevaluarea
Avantaje: evaluarea este in concordanta cu perceptia pacientului, evaluarea este
semnificativa pentru pacient
Dezavantaje: masuratori le sunt subiective, pacientul percepe diferente care nu sunt
detectate prin alte mijloace ; pacientul poate evalua aspecte care sunt determinate de specialist,
evaluarea in oglinda este mai ieftina si perceptia se modifica cu timpul, fotografiile permit
pacientului sa compare fotografia de baza cu cele din timpul tratamentului, ambele evualari
necesita lumina controlata si con secventa ;
Skin care products: claim substantiation & Clinical Testing, Barbara Devoracek,
Benedicte Univerity, 2007

3.2. Diagnosticarea in cabinetul dermato -cosmetic
Examenul cosmetic reprezinta etapa premergatoare tratamentului cosmetic. In timpul
acestuia se obtin date si informatii in vederea stabilirii diagnosticului de ten. Examenul cosmetic
cuprinde doua parti: examinarea preliminara si cea propriu -zisa.
Examneul preliminar se efectueaza cu ochiul liber la lumina obisnuita si cu tenul
nedemachiat.examinar ea propriu zisa se imparte in: examen vizual, prin palpare si examen la
aparate.
http://www.scribd.com/doc/147825130/Examen -cosmetic#scribd
Examenul viz ual urmareste:
a) tipul morfologic al fetei (oval, pat rat, rotund, diamant, lung etc), acesta fiind necesar
pentur alegerea corespunzatoare a machiajului;

b) aspectul pielii (ten mat sau cu descuamari – caracteristic tenului uscat si deshidratat,
ten lucios – pare la tenul gras ulei os, ten lucios, neted – tenul normal, ten mat,
imacsit cu deseuri cutanate si cu numeroase comedoane – specific tenului gras
asfixiic), aspectul porilor (invizibili – ten normal, mici – ten uscat, deschisi – ten
gras uleios, dilatati, cu comedoane – ten gr as asfixic, cu pustule acneice – ten
acneic);
c) relieful ridurilor (riduri fine, superficiale si de expresie) ;
d) coloratia pielii (tenul normal are coloaratia usor roza);
e) imperfectiuni inestetice ( de natura pigmentara, vasculara sau de alta origine);
f) gradul d e imbatranire a pielii ( tenul copilariei, tenul la pubertate, tenul tanar – 25-
35 ani, tenul matur – 35-50 ani, tenul senil – dupa 50 ani.
Examenul pri n palpare ajuta la determinarea:
a) granulatiei (normala – piele fina, neteda, catifelata, modificata – aspra, grasa, dura,
neregulata);
b) elasticitatii – se determina prin apasarea usoara cu degetul mediu in regiunea fruntii,
formandu -se un godeu care revine usor la normal in cazul unui ten cu elasticitate
bine pastrata sau revine mai greu la normal in cazul ten ului cu elasticiatatea
diminuata;
c) grosimii pielii (normal de groasa, subtiata sau ingrosata);
d) aderentei pielii – prin apasare cu degetul in zona fruntii (aderenta bine pastrata –
piele ferma, aderenta diminuata – pielea se deplaseaza de straturile profunde prin
rularea ei)
e) turgorului (cantitatea normal de apa din cellule si spatiile intercelulare); acesta se
determina prin prinderea intre police si index a pielii de la nivelul pleoapei
inferioare cu formarea unei cute si apoi eliberarea rapida a acesteia; tu rgorul este
normal in cazul in care cuta revine rapid la normal si este diminuat in cazul in care
pielea are un deficit de apa, cuta revenind incet la normal);
f) irigatiei sanguine (buna sau deficitara)
g) tonusului muscular (tonus normal – piele ferma, tonus d iminuat – piele flasca);

h) functiei glandelor sebosudorale – se determina cu ajutorul unei foite de tigara (urma
usoara de grasime – functia glandelor normala, urma accentuat – functia glandelor
este in exces, lipsa urmei – functia gladelor diminuata)
Exame nul cu lupa ajuta la aprofundarea examenului visual, acesta putand scoate in
evidenta unele aspect care nu sunt sesizabile cu ochiul liber.
Examenul cu lampa Wood (lampa cu “lumina neagra”) emite radiatii ultraviolet e care
produc o fluorescent a diferita a suprafetelor expuse. Astfel, daca pielea este deshidratata,
fluorescent este slaba. In cazul pielii hidratate fluorescent este puternica, iar pielea normal are o
fluorescent violacee. De asemenea aceasta lupa ajuta la opservarea imperfectiunilor de grosime
si de structura ale pielii.
Cu ajutorul pH -metrului se determina gradul de aciditate sau alcalinitate al pielii. Pielea
sanatoasa ar e o reactie usor acida, un pH intre 4,5 si 6,5 . Aceasta valoare variaza in functie de
anumiti factori: agentii externi, di gestie, alimentatie sau de diferite afectiuni ale pielii. P rin
determinarea pH -ului se urmareste aplicarea unui tratament care sa readuca pielea la un pH
normal.
B.M. Danyel, Cosmetica – ingrijirea tenului (fetei) de la A la Z, Editutra Digitala, 2016 +
http://www.scribd.com/doc/147825130/Examen -cosmetic#scribd +
http://www.scribd.com/doc/257985813/49769648 -dermatofarmacie -si-cosmetologie -pdf#scribd
+ Cosmetica: stiinta, arta, frumusete; Ludmila cosmovici, elena Samborschi, L Zisu, editura
medicala, bucuresti 1980

Diagnosticarea tenului deshidratat
Examenul vizual: riduri superficiale sau in retea, cauzate de deshidratarea superficiala
sau chiar riduri adanci, profunde sub forma de pliuri sau cute datorate deshidratarii profunde,
aspect mat sau cu descuamari
Examenul prin palpare: granulatia tenului este una aspr a datorata uscaciunii si
descuamarii, tugorul este diminuat datorita deficitului de apa,
Examenul cu lupa: certifica cele de mai sus
Examenul cu lupa Wood: fluorescenta slaba
https://esteticasiigiena.files.wordpress.com/2013/12/suport_curs_cosmetica.pdf +
http://www.scribd.com/doc/257985813/49769648 -dermatofarmacie -si-cosmetologie -pdf#scribd

Diagnosticarea tenului hidratat
Examenul vizual: pori invizibili, riduri numai de expresie, culoare rozulie, aspect de
piersica, circulatie sangvina periferica invizibila;
Examenul prin palpare: tugor normal (ca la copii), granulatie uniforma, fara
imperfectiuni;
Examenul cu lupa: certifica cele de mai sus;
Examenul cu lupa Wood: fluorescenta violacee, intensa;
Examenul cu pH -metrul: pH usor acid (5 -6)
https://sites.google.com/site/aleale8yahoocom/despre -tipurile -de-ten

Diagnosticarea tenului hiperhidratat
Examenul vizual: ten edematiat, cu pungi sub ochi
Examenul prin palpare: turgorul este crescut, pielea se albeste la apasare cu degetul
Examenul cu lupa: certifica cele de mai sus
Examenul cu lupa Wood: fluorescenta intense
https://esteticasiigiena.files.wordpress.com/2013/12/suport_curs_cosmetica.pdf

Pielea uscata versus pielea deshidratata
Pielea deshidratata este o conditie care poate fi intalnita la toate tipurile de ten si apare
datorita unei pierderi de apa de la nivelul tesutului cutanat, acest fenomen fiind diferit in cazul
pielii uscate careia ii lipsesc substantele grase. Este o diferenta imporanta deoarece chiar si pielea
uscata poate sa fie deshidratata.
Tenul deshidratat are aspect subtire si descuamata, iar pielea se simte intinsa si uscata.
Pielea care are nevoie de hidratare tinde sa absoarba rapid produsele aplicate. Deshidratarea
poate fi cauzata atat de factori inte rni cat si externi cum ar fi medicatia, cafeaua, alcoolul,
expunerea la soare, exfolierea excesiva si folosirea unor produse cosmetice necorespunzatoare.
Prin consumarea unei cantitati optime de apa si prin hidratarea pielii cu umectanti si hidratanti
potriviti se pot reduce efectele negative care apar in urma uscarii si deshidratarii.

4. Hidratarea si rehidratarea
4.1 Hidratarea fetei
Indispensabilă pentru a păstra prospețimea, suplețea, tonicitatea și aspectul sănătos al
pielii, hidratarea este un fenomen complex care poate fi rezumat ca un flux constant de apă din
derm către epiderm și care se exprimă prin procentul de apă de la nivelul stratului superficial al
epidermei, respectiv stratul cornos. Acest fenomen este realizat cand exista un echilibr u intre
aportul de apa la acest nivel si pierderea sa, prin evaporare in atmosfera. Cand acest echilibru
este perturbat, apare hiperhidratarea sau deshidratarea tenului .
Hidratarea naturala a stratului cornos este reglata de factorul natural de hidratare (NMF
– natural moisturizing factor) care reprezinta o combinatie complexa de compusi hidrosolubili.
Majoritatea compusilor NMF sunt produsi de hidroliza a filagrinei (proteina din structura
keratohialinei). NMF este format de produsi hidrosulubili (aminoac izi liberi si sarurile lor, acid
pirolidoncarboxilic, uree, glycerol, creatinine, cationi, anioni, lactate etc) si de aceea ar putea fi
usor indepartati daca nu ar fi protejati de lipidele care ii inconjoara (provenite din membranele
celulare)
Deshidratar ea reprezinta reducerea continutului de apa a pielii. Aceasta scadere apare in
principal din cauza a doua tipuri de factori:
 factori extrinseci : modificari de clima (radiatiile UV , vantul, frigul, clima uscata
etc); folosirea produselor chimice agresive s i iritante (sapunurile, detergentii sau
contactul prelungit cu apa pot cauza pierderea filmului protector de la nivelul
pielii si pot duce la dehidratarea acesteia);
 factori intrinseci : tulburari metabolice (boli precum hipotiroidismul sau
inuficienta rena la), deshidratare acuta (datorata unei sangerari severe), anumite
medicamente (diuretice), boli de piele si imbatranirea naturala a pielii.
De asemenea fenomenul este exagerat datorita efectelor vietii urbane, a poluarii,
expunerii la soare, consumului de bauturi carbogazoase si cafea care duc la deshidratarea
organismului. Make up – Rosie Watson, 2007
Procesul de deshidratare poate fi superficial, când apa din țesuturi (stratul cornos) se
pierde datorită lipsei peliculei grase protectoare, care permite evaporarea apei din stratul
superficial sub influența factorilor externi (fizici, chimici) sau profund ă, datorată tulburărilor
nervoase, endocrine, cardiace, în metabolismul celular al apei (când organismul nu este în

măsură să rețină apa în organism). Deshidratarea mai poate surveni și în timpul bolilor însoțite de
febră, diaree, în cazul curelor de slăbi re neraționale, a dezechilibrului suprarenal (când
eliminarea apei este mai mare decât absorbția) dezechilibru tiroidian, lipsa vitaminelor A și F,
vârsta, surmenaj, etc.
Deshidratarea cutanată este percepută vizibil și tactil prin piele uscată și descuam ată
fiind un proces care apare atât la persoanele sănătoase cât și la pacienții diagnosti cați cu diferite
afecțiuni cutanate, fiind principalul factor de dezechilibru al funcției de barieră a pielii. Astfel,
este afectată integritatea stratului cornos ca rezultat al unor modificări în procesul de keratinizare
și diminuarea capacității de retenție a apei la nivelul acestui strat. Consecutiv, apare și o creștere
a pierderii transepidermice de apă.
In acest caz, pielea are nevoie de apa si nu de substante gra se, deci toate produsele de
curatare si hidratare trebuie sa fie pe baza de apa. Prea multa substanta grasa va ramane la
suprafata pielii. Astfel, pentru un ten deshidratat este recomandata alegerea unor produse
cosmetice hidratante mai degraba decat a cel or emoliente. Pielea deshidratata poate fi delicata si
usor subtiata fata de pielea uscata, deci in momentul exfolierii se foloseste o lotiune cu alfa
hidroxi acizi pentru un rezultat eficient. Produsele pe baza de gel au efecte bune asupra pielii,
datorit a continutului mare de apa, iar lotiunile pentru protectie solara sunt mai potrivite decat
cremele grase.
Hidratarea stratului cornos duce la un ten catifelat, suplu si elastic, pe cand
deshidratarea lasa tenul fragil, casant, lipsit de elasiticitate.
La nivelul tenului trebuie sa existe un echilibru intre aportul de apa si pierderea acesteia
prin evaporare, deoarece in cazul pierderii acestui echilibru apare hiperhidratarea (transpiratia nu
mai are loc) sau deshidratarea (continutul de apa din stratul cornos descreste sub 10%).

4.2. Procesul de rehidratare
4.2.1 Rolul rehidratarii
Procesul de rehidratare reprezinta totalitatea mijloacelor si procedeelor prin care se
introduce in piele o anumita cantitate de apa. Acesta este procesul de baza pentru trat area
tenurilor ce prezinta o deshidratare superficiala. Procesul de rehidratare urmareste restabilirea
echilibrului hidric al tenului pentru redarea aspectului neted, catifelat si tanar al acestuia. In plus,
rehidratarea stratului cornos al pielii permite functionarea adecvata a celulelor pielii.

Produsele rehidratante sunt substante aplicate topic sau produse care combat semnele si
simtomele pielii uscate. Rolul lor estetic este: de a mentine supletea pielii tinere, de a diminua
aparitia ridurilor, de a me ntine fermitatea pielii, de a da stralucire, si un aspect neted si sanatos
tenului. Folosirea regulata a rehidratantilor previne aparitia semnelor imbatranirii in special cand
produsele contin de asemenea si un compus pentru protectie solara. Majoritatea p roduselor
hidratante contin alfa – si beta -hidroxiacizi, derivati retinoici dar si produse vegetale si vitamine
sau extracte din alge.
Pentru ca fata este una dintre cele mai sensibile parti ale corpului, un rehidratant facial
trebuie sa indeplineasca anum ite conditi: sa reduca uscaciunea pielii, sa imbunatateasca aspectul
mat al acesteia, sa netezeasca, sa inmoaie pielea si sa imbunatateasca supletea. De asemenea,
trebuie sa aiba calitati senzoriale placate.
Un produs rehidratant formulat corespunzator sup lineste fuctiile lipidelor epidermale
endogene si restabileste functia de bariera a epidermei. Acest process permite pielii sa isi
continue procesul natural de reinnoire si descuamare la o rata normal.

4.2.2. Ingriedente folosite pentru rehidratare
Produ sele hidratante sunt folosite cu scopul de a preveni evaporarea apei de la nivelul
pielii prin folosirea de ingrediente ocluzive sau prin imbunatatirea barierei realizate de piele.
Pentru a imbunatati rolul de bariera al pielii se folosesc acizi grasi, cer amide, colesterol.
Cresterea capacitatii pielii de a mentine apa este o alta strategie de a hidrata pielea. Astfel este
imbunatatit nivelul factorului natural de hidratare cu ajutorul glicerinei si a altor umectanti. In
cele din urma este imbunatatita si abilitatea epidermei de a absorbi componente importante
pentru circulatie cum sunt glicerolul si apa prin intermediul canalelor pentru acvaporine ceea ce
duce la cresterea gradului de hidratare al pielii. Cosmetic dermatology: Products and Procedures,
Seco nd edition – Zoe Diana Draelos, editura Wiley Blackwell, 2016, Marea britanie, pag 132 -147
Substantele utilizate in cremele rehidratante fac parte dintr -un numar restrans de
categorii:
 umectanti – atrag si pastreaza umiditatea si faciliteaza hidratarea;
 emolienti – lipide sau uleiuri care intensifica flexibilitatea si netezimea pielii si
asigura un efect calmant la nivelul membranelor celulelor

 agentii de ocluziune – creeaza o bariera hidrofoba care reduce pierderea de apa
de la nivelul pielii
 Agenti de p arfumare
 Conservanti
4.2.2.1. Umectanti.
Umectantii sunt substante solubile in apa si cu capacitate de absorbtie a apei ridicata.
Au capacitatea de a atrage apa din atmosfera si din epiderma. Desi atrag apa din mediul
inconjurator pentru a hidrata pielea, in conditii de umiditate scazuta, pot sa atraga apa din
epiderma si derma rezultand o crestere a deshidratarii pielii. De aceea, umectantii au un efect mai
bun cand sunt combinati cu agenti ocluzivi. Umectantii sunt folositi in cremele rehidratante
deoare ce previn evaporarea produselor si ingrosarea acestora. Unii umectanti au si proprietati
bacteriostatice. Ei atrag apa in piele ducand la o usoara umflare a stratului cornos dand perceptia
unui ten neted cu riduri estompate. Ca rezultat, multe creme rehidr atante sunt considerate a fi
“creme antirid” chiar daca nu au efect pe termen lung asupra ridurilor. Din categoria
umectantilor fac parte: glicerina, sorbitolul, hialuronatul de sodiu, urea, propilenglicolul si alfa
hidroxiacizii.
Glicerina (glicerolul) es te un umectant puternic si are o capacitate higroscopica
asemanatoare cu factorul de hidratare naturala. Acest fapt permite stratului cornos sa retina apa
chiar si in medii uscate.
Ureea este un component al factorului natural de hidratare. Este folosit i n cremele de
maini. Poate fi folosita in concentratie de 10% accentuand capacitatea de retinere a apei la
nivelul pielii.
Alfa hidroxiacizii au pe langa proprietati umectante si proprietati exfoliante. Cei mai
utilizati sunt acidul lactic si acidul glicoli c. Efectele cosmetice ale alfahidroxiacizilor includ
normalizarea exfolierii stratului cornos prin crestrea plasticizarii si descresterea formarii de
“solzi” la suprafata pielii.

4.2.2.2. Emolienti
Emolientii sunt lipide sau uleiuri adaugate produselor cosmetice pentru a oferi suplete si
catifelare pielii. Ei functioneaza prin umplerea spatiilor dintre corneocitele descuamate petru a
obtine o suprafata neteda. Multi emolienti functioneaza, de asemene a, ca umectanti si agenti

ocluzivi. Lanolina, uleiurile minerale si vaselina sunt exemple de agenti ocluzivi care confera si
efect emolient. Lipidele sunt molecule nepolare care limiteaza trecerea apei prin respingerea
moleculelor de apa polarizate.
Ceram idele sunt componente importante ale epidermei care au rolul de a forma o
bariera intre mediul extern si mediul intern al corpului pentru a preveni pierderea de apa si pentru
protejarea de agresiuni externe. Ceramidele sunt printre cele mai eficiente subst ante ce
restaureaza functia de bariera a pielii si maresc hidratarea cutanata
4.2.2.3. Agenti de ocluziune
Agentii ocluzivi duc la intarzierea pierderii transpeidermale de apa. Ei sunt, de obicei,
substante uleioase care au abilitatea de a dizolva grasimi si sunt folositi cu precadere in
prepararea produselor cosmetice. Agentii ocluzivi sun tuna dintre cele mai bune alegeri pentru
tratarea tenului deshidratat deoarece ofera un efect emollient si scade pierderea transepidermala
de apa. Doi dintre cei mai bun i agenti ocluzivi sunt vaselina si uleiurile minerale. Vaselina, de
exemplu, prezintă o rezistență a pierderii de vapori de apă de 170 de ori mai mare decât uleiul de
măsline, insa ea are o textura grasa care pot face ca produsul sa fie inacceptabil din pu nct de
vedere cosmetic. Alti agenti utilizati in general sunt parafina, squalenul, dimeticona, uleiul de
soia, uleiul de samburi de strugure, propilenglicolul, lanolina, ceara de albine. Agentii ocluzivi
sunt eficienti doar cat sunt prezenti pe piele, odat a indepartati pierderea transepidermala de apa
revine la nivelul anterior. In orice caz, aceasta nu trebuie redusa sub 40%. In produsele
hidratante, agentii ocluzivi sunt combinati cu agenti umectanti.
Vaselina este considerata cel mai bun hidratant, fiin d folosit inca din secolul XIX.
Vaselina este un amestec purificat de hidrocarburi care deriva din petrol. Hidrocaburile prezente
in vaselina previn oxidarea acesteia. Deoarece este una dintre cele mai ocluzive substante
hidratante, este standardul folosit pentru a compara capacitatea de ocluziune a altor ingrediente.
Este, de asemenea, cunoscuta ca fiind noncomedogenica. Cu toate acestea, folosita singura, are o
textura grasa, uleioasa, aspect neplacut in cazul folosirii unui produs cosmetic. De aceea este
adesea combinata cu alte ingredient care minimalizeaza senzatia grasa.
Lanolina este un produs natural complex care nu poate fi sintetizat. Metoda de rafinare
folosita determina compozitia si calitatea produsului obtinut, astfel nu toate tipurile de lanol ina
poseda aceleasi proprietati. Lanolina este obtinuta din secretiile glandelor sebacee ale oii, avand
o alta compozitie fata de sebumul uman. Are doua caracteristici asemanatoare cu lipidele

stratului cornos: contine cholesterol, care este un component e ssential al lipidelor din stratul
cornos si lanoilina si lipidele stratului cornos por coexista in forma lichida si solida la
temperature fiziologica. Din pacate exista persoane care au dezvoltat reactii alergice la lanolina.
Popularitatea ingredientelor n aturale si organice a crescut, astfel crescand si utilizarea
acestora in produse cosmetice ca agenti hidratanti. Uleiurile sunt substante lichide la temperature
camerie, insolubile in apa. Sunt atat hidrofobe cat si lipofile. De fapt, uleiurile contin cant itati
mari de lipide de care pielea are nevoie pentru formarea si functionarea celulelor si pentru a
prevenit pierderea transperidermala de apa. Uleiurile vegetale sunt presate din smeinte, iar
uleiurile esentiale sunt obtinute prin distilare din anumite p arti din plante (tulpina, radacina si
frunze).
Uleiurile minerale sunt printre cele mai folosite uleiuri in produsele cosmetice. S -a
dovedit ca emulsiile care contin ulei mineral sun mai eficiente decat emulsiile cu acid linoleic,
dar se considera ca exis ta o legatura intre folosirea acestora si aparitia cancerului.
Uleiurile naturale contin acizi grasi care sunt importanti pentru mentinerea barierei
pielii. acidul linoleic, un acid gras omega 6 prezent in floarea soarelui este un exemplu de ulei
essential care trebuie sa fie obtinut din dieta sau prin aplicare topica. In plus, acidul linoleic este
folosit de catre corp pentru a produce acid γ -linolenic. Acesta este un acid cis saturat essential
implicat in producerea de prostaglandine, jucand un rol in pro cesul infalamator.
Uleiul de floarea soarelui (Helianthus annuus) este compus in special din acid oleic si
linoleic care sunt benefici pentru piele. Studiile au dovedit ca acesta este eficient pentru
imbunatatirea functiei de bariera a pielii.
Uleiul de lu minita ( Oenothera biennis) este bogat in acizi grasi omega 6, continand atat
acid linoleic cat si acid γ-linolenic. Este considerat o sursa importanta de acid γ -linolenic,
contribuind la reducerea pierderii transepidermale de apa. Uleiul de luminita este a desea
administrat oral ca supliment dar poate fi inclus si in produsele cosmetice.
Uleiul de masline (Olea europaea) este folosit inca din antichitate pentru proprietatiile
sale benefice si contine substante cu porprietati antioxidante (polifenoli, squalene, acizi grasi,
triglyceride, carotenoide, steroli).

4.2.2.4. Agenti de parfumare

Agentii de parfumare sunt ingrediente care obisnuiau sa fie evitate in general in
formularea hidratantilor faciali datorita potentialului irritant, dar s -a dovedit ca acestia au
importanta in imbunatatirea calitatilor estetice ale unui rehidratant.

4.2.2.5. Conservanti
Conservantii sunt sub stante care inhiba dezvoltarea microorganismelor. Ei sunt supusi
unor controale riguroase deoarece pot produce reactii de sensibilizare sau iritatii.

4.2.3. Mijloace de rehidratare
Pentru ca bariera epidermala sa isi pastreze integritatea si gradul de hi dratare trebuie
aplicate proceduri adecvate de curatare si hidratare a tenului. Inaintea alegerii unui regim de
ingrijire a tenului trebuie facuta o evaluare a tipului de ten pentru a observa daca acesta este gras,
uscat sau daca apare deshidratat. De asem enea trebuie luat in considerare daca tenul este sensibil,
daca prezinta leziuni, discromii si alte semne de fotoimbatranire. Un alt factor important este cel
ambiental, umiditatea, temperature, vantul si poluarea afectand alegerea produselor de ingrijire
cosmetic.
Procesul de rehidratare reprezinta totalitatea mijloacelor și a procedurilor prin care se
introduce în piele o anumită cantitate de apă. Acesta este procesul de baza folosit pentru
tratamentul tenurilor care prezinta deshidratare superficiala. T urgescenta celulelor este asigurata
de cantitatea normal de apa, iar impreuna cu grasimile din piele apa formeaza suportul plastic al
pielii, oferindu -I un aspect neted, catifelat si intins.
Deshidratarea poate afecta dermul si hipodermul, aparand astfel o deshidratare
profunda. Aceasta se caracterizeaza printr -o cantitate scazuta de apa in spatiile celulare si
intracelulare, aspectul pielii fiind modificat.
Procesul de rehidratare urmareste restabilirea echilibrului hidric al pielii precum si
redarea aspec tului tanar al acestuia.
Principalele metode de a creste hidratarea cutanata sunt: diminuarea evaporarii,
cresterea rehidratarii (cresterea capacitatii pielii de a fixa apa), hidratarea cosmetic (superficiala,
la nivelul stratului cornos). Curs 3

Exista m ulte tipuri de regimuri de ingrijire a pielii si de asemenea multe produse, insa
nu se poate recomanda un regim standard de ingrijire sau folosirea exclusive a anumitor brand –
uri de produse cosmetice.
Mijloace de rehidratare mecanice sunt realizate cu ajut orul masajului. Pentru tenutile
uscate, aliptice masajul este realizat cu ajutorul unei creme grase, hidratante ce contine lanolina,
aceasta ingloband o mare cantitate de apa pe care o cedeaza tesuturilor in urma procedurilor
mecanice din timpul masajului. Rehidratarea tenurilor grase este asigurata prin masajul cu creme
saponate. In timpul procedurii mana se inmoaie in permanenta in infuzii de plante.
Mijloacele fizice de rehidratare se realizeaza prin mai multe procedee.
Prin masajul cu peria rotativa str atul cornos al pielii se inmoaie, iar celulele moarte de la
suprafata pielii sunt indepartate, astfel usurandu -se patrunderea produselor cosmetice ce ajuta la
rehidratarea tenului.
Electrodermul ajuta de asemenea la patrunderea apei la nivelul tesutului cu tanat prin
aplicarea scanteilor acestuia peste comprese cu infuzii sau peste creme si masti hranitoare.
Un alt procedeu fizic de rehidratare il reprezinta ionizarile cu sucuri de fructe. Acesta
are la baza fenomenul de electrosmoza prin intermediul caruia sunt introduse in piele atat apa cat
si vitamine.
Prin intermediul pulverizarilor reci cu vaporelul se obtin particule de lichide fin
dispersate care au putere de penetrare mare in piele.
Vapozorul realizeaza vaporizarile calde care folosite peste creme gr ase in timpul
masajului ajuta la vehicularea apei inspre straturile profunde ale pielii.
Mijloacele chimice de rehidratare cuprind folosirea cremelor si a mastilor hidratante.
Ambele ajuta la restabilirea echilibrului hidric in straturile superficiale ale pielii.
Produsele rehidratante actioneaza atat prin hidratarea pielii din exterior, cat si prevenind
evaporarea apei de pe suprafata pielii. Prima categorie (cremele cu lanolina, cu acid hyaluronic)
sunt eficiente in cazul tenului matur, iar cele din a dou a categorie datorita faptului ca ele
consolideaza stratul superior de protective al pielii sunt recomandate persoanelor cu tenul mai
tanar.
Toate produsele cosmetice sunt recomandate a fi alese in functie de tipul de ten,
produsele rehidratante nefacand ex ceptie.

Pentru tenul gras se poate alege un demachiant pe baza de spuma, un toner astringent si
un hidratant usor care sa contina mai putini agenti ocluzivi si mai multe substante cu proprietati
umectante.
Pentru tenul uscat un lapte demachiant este o ale gere potrivita, un tonic umectant si o
crema care sa contina agenti ocluzivi si emolienti.
Pe langa produsele de baza folosite pentru curatare si hidratare se recomanda si produse
care contin ingredient cosmetice active folosite alaturi de produse de prote ctive solara. Este
importanta exfolierea cu ajutorul retinolului sau a alfa hidroxiacizilor.
Trebuie avut in vedere faptul ca produsele pe baza de apa tind sa se usuce mai usor,
astfel trebuie folosita o cantitate mai mare pentru a crea acelasi aspect pe c are cremele il confera
pielii.
In timpul zilei, se recomanda o pulverizare cu apa pe fata care ajuta la asigurarea
hidratarii tenului prevenind deficient de apa.
Pielea deshidratata necesita o atentie constanta, deci o hranire regulata atat pe plan
intern cat si extern.
Liniile fine si ridurile pot imbatranii tenul prematur, deci protectia solara este necesara
zilnic. Make up – Rosie Watson, 2007

4.3. Cosmetica hidratanta la nivel corporal
Ingrijirea pielii include atat ingrijirea pielii fetei, cat si a pielii corpului cu atentie
speciala pentru picioare si maini. Ingijirea corpului este conceputa pentru a da pielii un aspect
neted si moale, iar tratamentele corporale sunt diferite fata de cele faciale.
Ingrijirea corporala include curatarea (bai sau dus uri), stimularea pielii (prin masaj cu o
perie uscata), hranirea pielii (cu produse special concepute pentru pielea corpului), protejarea
acesteia (cu lotiuni sau uleiuri de corp) si exfoliere (prin metode mecanice sau cu ajutorul
exfoliantilor cosmetici).
Pentru curatarea corpului si tratamentul pielii se poate apela la bai de aromaterapie, bai
de sare, cu otet, cu lapte si miere cu plante, bai hidratante.
Stimularea mareste circulatia sangelui si a limfei si ajuta la hranirea si curatarea pielii.
Stimular ea poate fi facuta cu o perie uscata, prin masaj manual sau folosind un prosop pentru
exfoliere.

Pielea este cel mai bine hranita din interior printr -o dieta sanatoasa si consumul regulat
de apa. Cu toate acestea, tratamentele externe pot hrani si conditiona pielea. Se pot utiliza lotiuni
si uleiuri pentru corp sau impachetari cu plante care ajuta la rehidratarea si hranirea pielii.
Pentru a proteja pielea de conditiile de mediu este necesar sa se previna iritarea pielii si
pierderea de apa de la n ivelul acesteia. Efectele negative ale soarelui asupra pielii include arderea
acesteia, imbatranirea premature si cancerul de piele. Astfel pielea trebuie protejata prin
aplicarea protectiei solare. Vantul excesiv, apa sarata, temperaturile extreme si polu area pot duce
la uscarea si sensibilizarea acesteia. Aplicarea zilnica a unei lotiuni de corp poate proteja corpul
de pierderea de apa.
Exfolierea indeparteaza celulele moarte de la suprafata pielii ajutand pielea in procesul
natural de exfoliere.
Datorita faptului ca pielea mainilor este expusa si folosita in mod constant, ea
imbatraneste mai repede. Astfel, ea trebuie protejata prin aplicarea cremelor hidratante si prin
protejarea de factorii agresivi. Cremele cu uree sunt hidratanti potriviti pentru piel ea mainilor.
Picioarele si, in general, zonele cu pliuri, cum ar fi coatele si genunchii, necesita atentie
speciala deoarece sunt predispuse la deshidratare si uscare.
Picioarele au mai putine glande sebacee, stratul hidrolipidic este mai putin pronuntat si
acest lucru poate conduce la o deshidratare mai mare a pielii. Fenomenul apare atat la femei cat
si la barbati, in special incepund cu varsta de 30 de ani. Uneori folosirea sosetelor si a ciorapilor
poate de asemenea distruge stratul protector de la niv elul picioarelor, marind astfel rata
deshidratarii.
Coatele si genunchii, care contin de asemenea mai putine glande sebacee, sufera
constant de frictiuni care afecteaza in mod direct filmul hidrolipidic.
(6929r)Tu+Salud_Hidratacin+general_RO
Pentru ingriji rea picioarelor se poate apela la masaj cu ulei, exfolierea picioaerlor,
inmuierea pielii sau bai de picioare. Natural skin care – Joni Loughran, Editura Health Harmony,
1996, USA, pag 81 -100

5. Produse cosmetice
Pentru consumatorul obisnuit, cosmeticele sunt preparate pentru infrumusetarea tenului,
a pielii, parului si unghiilor. Cu toate acestea, Federal Food, Drug and Cosmetic Act este mai
explicit. Acesta defineste cosmeticele ca fiind articolele “destinate frecarii, stropirii, pudrarii,
pulverizarii sau produse aplicate in orice fel pe organism ul uman sau produse de curatare,
infrumusetare, promovarea atractivitatii sau modificarea aspectului”. Sap unurile traditionale
(saruri alc aline d e grasimi) sunt unic excluse din definite a legala a produselor cosmetice din
cauza istoriei lo r de lung a de utilizare si convingerea, in 1938, cand legea a fost promulgata, ca
un control reglementar asupra sapunurilor nu este necesar. Pe de alta parte, mul te sapunuri
lichide, solide sapunuri parfumate sunt acum considerate produse cosmetice deoarece acestea
sunt realizate din ingredient care nu se gasesc in sapunul traditional.
Termenul “cosmetic” cuprinde un sp ectru larg de produse. Aceasta g ama cuprinde d e la
pudra pentru fata si preparate pentru machiaj colorate care pot fi a plicate de cateva ori pe zi la
produse comune cosmetice si preparate de ingrijire a parului cum sunt agentii coloranti care se
pot aplica doar de cateva ori pe an.
Unele cosmetice su nt de asemenea considerate a fi medicamente (numite “over the
counter” sau OTC) deoarece ele sunt folosite nu doar pentru efectul cosmetic, das si pentru
efectul medicamentos asupra structuriilor pielii sau pentru prevenirea unor boli.
A primer on cosmeti cs, Walter G Larsen, Edward M. Jackson, Myra O. Barker, Journal
of the American, 1992, volume 27, issue 3, pages 469 -484
Forumularile destinate pentru ingrijirea tenului, cum sunt produsele dermocosmetice,
formeaza un grup distinctiv deoarece ele trebuie s a indeplineasca o anumite serie de cereri.
Trebuie sa aiba aspect placut pe care s a il pastreze in timpul depozitarii, sa dea un sentiment
agreabil in timpul aplicari si, cel mai important, sa ofere beneficii pe termen lung pentru piele .
Vehiculele folosite pentru prepararea produselor cosmetice trebie sa fie inerte din punct de
vedere chimic, sa fie sigure pentru a fi folosite si sa transporte substantele active la nivelul pielii.
An alkyl polyglucoside -mixed emulsifier as stabilizer of emulsion systems: The influence of
colloidal structure on emulsions skin hydration potential – Snezana Savic, Milica Lukic, Ivana
Jaksic, Journal of Colloid and Interface Science, vol 358, 2011, pag 182 -191

Tenul deshidratat este caracterizat prin lipsa a pei si are nevoie de ingrijire speciala. Se
pot utiliza produse care sa suplineasca deficientele de la nivelul pielii, iar prin produsele folosite
sa se aduca un aport sporit de apa.
Tenul deshidratat poate fi ingijit asfel:
 dimineata se spala fata cu ap a de ploaie sau apa minerala cu borax la
temperatura camerei ;
 dupa spalarea fetei se aplica o crema cu lanolina; iarna este recomandata
folosirea unei creme pentru protectia fata de conditiile de mediu ;
 in cazul persoanelor care folosesc pudra este recomand ata folosirea in cantitati
mici a acesteia deoarece o cantitate mare de pudra poate accentua gradul de
deshidratare ;
 este recomandata folosirea unei creme ce contine o cantitate mai mare de apa
pentru a inlocui lipsa acesteia din piele ;
 aplicarea cremei se face prin masaj usor pentru a facilita penetrarea in piele ;
 pentru a creste penetrarea in piele a produselor cosmetice se maseasa tenul
inainte de aplicarea cremei sau se pot realiza infuzii cu musetel ;
 cele mai recomandate creme sunt asa numitele “cold c ream”, deoarece aceste a
contin un procent mare de apa;
 curatarea tenului se face cu crema sau lapte demachiant, aplicandu -se apoi o
lotiune tonica urmata de o crema hranitoare ;
 se recomanda evitarea folosirii sapunului ;
Skin care: beyond the basics – mark less 2012, Skin and facial care, My ebook
Publishing house,
http://www.sfatmedical.ro/Frumusetea_femeii/Ingr ijirea_fetei/Tipurile_de_ten/Tenul_d
eshidratat
Pentru ingrijirea tenului deshidratat se pot folosi o gama larga de produse: produse de
curatare si demachiere, tonere, exfolianti, produse pe ntru hidratare, pentru protecti e solara etc.
Procesele care s tau la baza tratamentelor cosmetice sunt: procesul de curatire, procesul
de tonifiere, procesul de hran ire si rehidratare si protectia .

Tenul trebuie, in primul rand, sa fie curatat si spalat de impuritati folosind apa calduta.
Pentru demachiere, in cazul tenului deshidratat, se recomanda folosirea de creme sau lapte
demachiant. Demachierea trebuie realizata de doua ori pe zi, la inceperea si la sfarsitul zilei.
Demachierea trebuie sa fie blanda , sa fie facuta cu un produs neiritant, cacre sa nu usuce piele a.
Prin demachiere este indepartata murdaria, transpiratia , sebumul si machiajul. Acest pas ajuta la
pregatirea tenului pentru hidratare si hranire, indepartand celulele moarte. Pentru demachierea
tenului deshidratat se folosesc lotiuni, emulsii sau lapte demachiant. Cosmetica naturala – C
Antonov, 2012, Ed Aldo Press, pag 11 -16
Figura 5.1. Lapte demachiant pentru fata si ochi Ivatherm
http://www.ivatherm.com/ro/multiperformant -lapte -demachiant -pentru -fata-si-ochi/

Figura 5.2. Apa micelara hidratanta Gerovital
https://www.farmec.ro/produse/to p-10-produse/apa -micelara -hidratanta -593.html

Figura 5.3. Ulei mice lar demachiant cu efect de infrumusetare – Vichy
http://www.vichy.ro/hydratants/Ulei -micelar -demachiant -cu-efect -de-%C3%AEnfrumuse%C8%9Bare -PURETE –
THERMALE/p14676.aspx

Figura 5.4. Demachiant Paula s choise
http://www.paulaschoice.ro/skin -care/cleansers -and-removers/calm -redness -relief -cleanser -normal -to-dry-skin.html

Dupa curatarea tenului se aplica o solutie tonica. Solutia tonica completeaza actiune a
demachiantului, elimina resturile de machiaj, impuritatiile si celulele moarte ajutand la curatarea
complet a a tenului , calmand pielea si restabilind valoarea naturala a pH -ului. De asemenea
tonicul poate indeparta pelicula care poate ramane in urma aplic arii demachiantului. Tonifierea
se realizeaza de doua ori pe zi, ca si demachierea. Skin and facial care, My ebook Publishing
house, Tonicul este are in compozitie agenti hidratanti pentru a face pielea catifelata, moale,
ferma si a da un luciu pielii. Con stituentii de baza ii reprezinta apa, glicerina, si agenti hidratanti
(1,3-butil glicol, colagen, aminoacizi). Produsele se pot prezenta sub forma de lichid transparent,

lichid vascos sau lotiune laptoasa. Formulas, Ingredients and Production of Cosmetics – Hiroshi
Iwata, Kunio Shimada, Editura Springer, Japonia 2013, pag 8 -13

Figura 5.5. Lotiune micelara Ivatherm
http://www.ivatherm -shop.ro/p/55/c/67/DEMACHIANTE -LOTIUNI -MICELARE/Lotiune -micelara –
Fata-si-ochi-piele -sensibila -250-ml.html

Figura 5.6. Lotiune tonica – Nivea

Figura 5.7. Lotiune tonica antioxidanta – Gerovital
https://www.farmec.ro/produse/ten/lotiune -tonica -antioxidanta -592.html
.

Figura 5.8. Lotiune tonica cu actiune de perfectionare – Vichy
http://www.vichy.ro/hydratants/Lo%C8%9Biune -tonic%C4%83 -cu-ac%C8%9Biune -de-
perfec%C8%9Bionare -PURETE -THERMALE/p14999.asp x

Figura 5.9. Lotiune tonica Moisture boost – Paulas choise
http://www.paulaschoice.ro/skin -care/toners/moisture -boost -hydrating -toner.html

Urmatorul pas in ingrijirea tenului il reprezinta hranirea si rehidratarea. Aceasta este una
dintre cele mai importante etape, tenul deshidratat avand nevoie de produse rehidratante pentru a
readuce echilibrul normal al pielii. Produsele hidratante nu doar aduc hidratarea necesara
celulelor, ci contribuie la nivelul de hidratare prin atrag erea umiditat atii din aer , cand este
nevoie. In orice caz, folosirea unei cantitati prea mari de produs poate duce la incarcarea porilor,
ducand la efecte negative asu pra tenului. O crema nutritive si hidratanta ajuta la hidratarea si
repararea tenului, dar ofera si ingriedente active necesare pielii. Skin care: The O fficial Guide to
Skin Care Secrets – Alan Lerner,

Figura 5.10. Crema hidratanta Aquafil Light – Ivathe rm
http://www.ivatherm -shop.ro/p/53/c/65/HIDRATANTE/AQUAFIL -LIGHT -Crema -Hidratanta -Piele –
sensibila -normala -sau-mixta -50-ml.html

Figura 5.11. Crema intensiv hidratanta – Gerovital
https://www.farmec.ro/produse/ten/crema -intensiv -hidratanta -335.html

Figura 5.12. Crema de zi – hidratare dinamica – Vichy
http://www.vichy.ro/hydratants/AQUALIA -THERMAL -L%C3%89GERE -HIDRATARE –
DINAMIC%C4%82 -AQUALIA -THERMAL/p11881.aspx

Figura 5.13. Cre ma hidratanta – Paulas choise
http://www.paulaschoice.ro/skin -care/moisturizers/skin -recovery -replenishing -moisturizer -with-
antioxidants.html

Ultimul pas in rutina personala de ingrijire a tenului il reprezinta aplicarea unui produs
cu protectie solara . Radiatiile UV reprezinta unul dintre factorii care contribuie la imbatranirea
pielii, facand ca acest pas al ingrijirii tenului sa fie unul vital pentru mentinerea unui ten sanatos
si tanar. Multe produse hidratante de zi au in compozita lor si substante p entru protectie
impotriva razelor UV, astfel exista beneficii duble. Aceste produse sunt recomandate a fi folosite
zilnic. Skin care: The O fficial Guide to Skin Care Secrets – Alan Lerner,

Figura 5.14. Crema hidratanta pentru fata SPF 20 – Ivatehrm
http://www.ivatherm -shop.ro/p/66/c/69/PRODUSE -CU-SPF/Crema -Hidratanta -pentru -fata-SPF-20-piele –
sensibila -50-ml.html

Figura 5.15. Crema lift hidratanta de zi cu FP 15 – Gerovital
https://www.farmec.ro/produse/top -10-produse/crema -lift-hidratanta -de-zi-cu-fp-15-36.html

Figura 5.16. Lotiune hidratanta cu SPF 30 – Paulas choise
http://www.paulaschoice.ro/skin -care/moisturizers -with-spf/skin -recovery -daily -moisturizing -lotion -with-
spf30 -and-antioxidants.html

PARTEA PRACTICA