Pielea (cutis) constituie un înveliș neîntrerupt care se continuă la nivelul marilor orificii (gură, nas, etc.) cu o semimucoasă (parțial… [619996]

CAPITOLUL I
ANATOMIA SI FIZIOLOGIA PIELII
I.1. Definiție
Pielea (cutis) constituie un înveliș neîntrerupt care se continuă la nivelul marilor orificii
(gură, nas, etc.) cu o semimucoasă (parțial cheratinizată) și care, în interiorul cavităților respective,
devine o mucoasă propriu-zisă.
Pielea reprezintă cea mai întinsă suprafață, care asigură o sensibilitate diversă, protejează
corpul de leziuni mecanice și microorganisme, participă la secretarea unor produse finale ale
metabolismului și îndeplinește de asemenea un important rol de termoregulație, execută funcțiile de
respirație, conține rezerve energetice, leagă mediul înconjurător cu tot organismal.
Pielea reprezintă cel mai mare organ al organsimului: greutate totală de 4 kg 5% din
greutatea corpului. Hipodermul (țesutul adipos subcutanat) reprezintă aproximativ 15% din
greutate (circa 12 kg) la persoanele normostenice, dar greutatea acestuia poate varia mult, în funcție
de tipul consituțional și de patologia adipoasă asociată.
Suprafață totală este de 12-20m2 • 70% apă, 25% proteine, 2%lipide; restul: substanțe
minerale, acizi nucleici, glicozaminoglicani, proteoglicani, etc.
Culoarea pielii este determinată de mai mulți factori:

grosimea stratului cornos;
gradul de vascularizație;
 cantitatea de pigment melanic;
 palmelor și plantar, precum și în zonele de hiperkeratoză fricțională, tegumentul are culoare
albicios-gălbuie;
 zone hipervascularizate culoare mai roz (de regulă la nivelul feței);
cantitatea de hemoglobină scăzută determină paloare tegumentară;
tegumentul persoanelor de rasă albă este deschis la culoare, dar prezintă de asemenea variații
în funcție de sex (bărbații sunt mai pigmentați decât femeile) și regiune (coapsele sunt mai
închise la culoare decât zona lombară);
persoanele de rasă neagră prezintă de asemenea variații de culoare;
abdomenul este mai pigmentat decât zona lombară.

Grosimea tegumentului variază în funcție de regiune – cea mai mare grosime este atinsă
la nivel palmo-plantar; regiunile posterioare au tegument mai gros decât cele anterioare, suprafețele
extensoare au tegument mai gros decât cele flexoare, iar cea mai subțire piele se întâlnește la
nivelul feței și al organelor genitale.
Țesutul adipos variază:
funcție de regiunea anatomică (mai abundent la nivelul abdomenului față de fața anterioară
a gambei);
în funcție de sex (mai abundent la nivelul feței antero-inferioare a abdomenului la bărbați
față de femei, unde este mai abundent la nivelul coapselor) ;
străbătut de benzi fibroase (ligamentele cutanate) care atașează dermul reticular de fascie;
care la bărbați sunt dispuse oblic, pe când la femei sunt dispuse perpendicular pe suprafața
fasciei, ceea ce conferă aspectul particular de denivelare neregulată a suprafeței
tegumentului în urma hipertrofiei lobulilor adipoși ("celulită"); de asemenea, la nivelul
palmelor și plantelor ligamentele sunt scurte, în număr mare pe unitatea de suprafață
(asigură mobilitate redusă cu atașare fermă de planurile profunde), iar la nivelul glandelor
mamare, mai ales la femei, sunt lungi și groase (ligamentele suspensoare). ;
Suprafața tegumentului este neregulată: intreruptă de orificii, brăzdată de cute și linii de
tensiune;
Orificiile sunt numeroase, unele mari la nivelul cavităților naturale unde pielea se continuă
cu semimucoasele și apoi mucoasele corespunzătoare, altele mici, mai ușor vizibile cu
ajutorul lupei, pe unde se exteriorizează firele de păr sau porii, unde se deschid ductele
excretoare ale glandelor sudoripare;
Pilozitatea are densitate și caracteristici diferite în funcție de regiunea anatomică, vârstă și
sex: – scalp fire de păr sunt groase și lungi, indiferent de vârstă, absența sau diminuarea
densității lor fiind patologică;
axilar și la nivelul organelor genitale externe pilozitatea este redusă, cu fire de păr scurte și
subțiri (vellus) la copii și fire de păr groase la pubertate și în perioada adultă;
la bărbați, firele de păr din barbă și mustață sunt de asemenea groase, numeroase;
pilozitatea abundentă în aceste regiuni la femei este patologică (hirsutism).
Cutele pielii sunt congenitale (structurale) sau funcționale (dobândite); cele structurale
pot fi de dimensiuni mari, localizate în regiuni specifice (axilară, inghinală) și prezentând
modificări ale homeostaziei locale (pH mai alcalin, umiditate accentuată, hipersudorație, pilozitate
abundentă cu fire de păr groase de tip terminal) sau de dimensiuni mici, pe toată suprafața pielii,
unind porii și delimitând suprafețe romboidale. La nivel palmo-plantar se identifică linii arcuate
dispuse paralel și în vârtejuri, cu caracteristici unice fiecărui individ – amprentele.
Elasticitatea intrinsecă tegumentară (datorată atât țesutului elastic de la nivel dermal, cât
și lobulilor adipoși subiacenți) îi conferă o depresibilitate marcată, caracteristică ce diminuează cu

avansarea în vârstă. O altă consecință a scăderii elasticitățîi cutanate este apariția ridurilor – cute
funcționale.
La nivelul pielii se constată prezența anexelor cutanate, respectiv păr și unghii. Părul din
zona scalpului, a sprâncenelor, de la barbă și mustață la bărbați sau din regiunea genitală, este
alcătuit din fire de păr groase, lungi (păr terminal), pe restul suprafeței corporale întâlnindu-se fire
de păr subțiri, asemănătoare unui puf (păr vellus). Unghiile acoperă fețele dorsale ale falangelor
distale.
Structura microscopică
Pielea este constituită din 3 învelișuri:
epidermul de origine ectodermică;
dermul;
hipodermul (stratul celular subcutanat) de origine mezodermică (mezenchimală).
Epidermul
Epidermul este alcătuit dintr-un epiteliu stratificat și pavimentos, cornificat, celulele sale
fiind în permanență regenerare. El este lipsit de vase sangvine, nutriția celulelor are loc prin
difuzarea limfei interstițiale din derm, prin intermediul membranei bazale și prin spațiile înguste
(de cca 10 milimicroni), care separă între ele celulele vitale ale acestui strat. Epidermul este un
protector mecanic contra pierderilor de apă din straturile profunde ale pielii și împiedică
pătrunderea microbilor în ele. Celulele epidermului se împart, după origine, aspect microscopic și
funcțîi, în două linii distincte: keratinocitele, care constituie marea majoritate a masei celulare și
melanocitele mult mai puțîn numeroase.

Keratinocitele provin din celulele stratului bazal, care se divid permanent, celulele fiice
fiind împinse spre suprafață. Se realizează astfel o mișcare celulară lentă-ascendentă, în cursul
căreia ele se încarcă progresiv cu keratină. Melanocitele elaborează pigmentul melanic, care,
eliberat din ele, este stocat atât în celulele epidermice (mai ales în stratul bazal) cât și în
macrofagele dermice, care astfel devin melanofore. Embriologic, ele provin din creastă neurală sub
formă de metaboliști care în cursul primelor luni de viață fetală migrează spre unele regiuni din
sistemul nervos central (tuber cinereum, locus niger etc.), în peritoneu și în piele. În piele se așază
între celulele bazale.
Stratul bazal (sau generator) este cel mai profund, fiind în contact cu membrană bazală.
Celulele sale au un nucleu mare situat apical. La polul apical sunt dispuse granule de melanină, care
are un rol fotoprotector, ferind acizii nucleici (mai ales ADN) de razele ultraviolete, cu acțiune
inhibantă asupra acestora. Între celulele bazale se găsesc melanocitele și corpusculii senzoriali
Merkel-Ranvier.

Stratul spinos este situat imediat deasupra celui bazal, din care provine. În mod normal,
el este alcătuit din 6-15 rânduri de celule poliedrice, care pe măsură ce urcă spre suprafață devin tot
mai turtite. Ele sunt mai acidofile decât cele bazale, dar sunt intens vitale, acest strat fiind sediul
unor transformări importante în eczemă sau în metaplazii, și în alte numeroase afecțiuni. Celulele
sunt separate prin spații înguste de cca 10 milimicroni, prin care circulă limfa interstițială nutritivă,
rare celule limfocitare și se găsesc terminații nervoase amielinice. Aceste spații reunite constituie
"sistemul lacunar epidermic" în care coeziunea celulară e menținută prin punți intercelulare.
Citoplasma celulelor se caracterizează pe lângă formățiunile obișnuite, prin filamente dispuse în
mănunchiuri, numite tonofibrile. Ele au un rol important în sinteză keratinei (precursori).
Stratul granulos este situat deasupra celui precedent, fiind compus din 1-5 rânduri de
celule turtite. Caracteristică lor e abundența granulațiilor citoplasmatice de keratohialină. Formează
o barieră care împiedică pierderea apei. Această barieră este însă penetrată de gaze, lipide,
vitamine, enzime, hormoni sexuali, radiații, glucoză, dar și de substanțe nocive (ex. nicotină).
Stratul lucid numit și stratul cornos bazal e format din celule bogate în glicogen, eleidină
și grăsimi. Prezența glicogenului atestă existența unor procese vitale necesare etapelor finale în
sinteză keratinei. Acest strat este ultimul strat vital al epidermului, care împreună cu stratul cornos
profund constituie așa-numită "barieră epidermică" (barieră față de apă, substanțele chimice și
microorganisme).
Stratul cornos este cel mai superficial. El este alcătuit din două straturi: stratul cornos
profund sau conjunct și cel superficial sau disjunct numit și exfoliator. În cel profund celulele
cornoase sunt alipite, în cel superficial celulele au conexiuni laxe, desprinzându-se la suprafață.
Celulele cornoase normale au formă de solzi, nucleul este dispărut că și organitele celulare, iar
celulă apare că un sac format dintr-un înveliș de keratină și un conținut bogat în grăsimi osmiofile
(lipoide de colesterol). Deasupra stratului cornos și amestecat cu celulele stratului disjunct, se
găsește un strat funcțional (fiziologic) rezultat din prelingerea secreției sudoripare și sebacee, și din
debriurile celulelor cornoase și a substanței intercelulare. Acest strat numit filmul sau mantaua
(pelicula) lipo-proteică acidă a pielii (pH=4,5-5,5), conferă o protecție față de microorganisme și
față de substanțele chimice. Pe suprafața pielii și între celulele stratului disjunct, se găsesc
microorganisme din flora saprofită. Numărul acestor germeni scade treptat spre profunzime, ei fiind
opriți la nivelul stratului conjunctiv.
Dermul
Dermul constituie scheletul nerezistent conjunctivo-fibros al pielii. El este separat (și
totodată reunit) de epiderm prin membrană bazală.
Membrană bazală
Membrană bazală este alcătuită dintr-o
împletire de fibre epidermice și dermice. Ea îndeplinește
o funcție de filtru selectiv, pentru substanțele provenite
din derm și care servesc la nutriția epidermului, dar
constituie și a două „barieră" pentru substanțele ce ar
putea pătrunde din epiderm.
Straturile
Dermul este compus din două straturi. Stratul superficial subepidermic cuprinde papilele
dermice și o zonă subțire situată sub ele. El este denumit strat subpapilar și se caracterizează prin
elemente fibrilare gracile, elemente celulare mai numeroase, substanța fundamentală mai abundentă
și o vascularizație și inervație bogată (plexuri subpapilare). Stratul profund numit dermul propriu-

zis sau corionul este mult mai gros, este mult mai rezistent și e compus preponderent din fibre
colagenice, elastice și reticulare.Pielea este 7% din greutatea corporală.
Celulele
Celulele sunt prezentate de fibroblaști, fibrociți, histocite, mastocite, limfocite și
plasmocite cu specificul lor funcțional.
Substanța fundamentală
Substanța fundamentală afară de mucopolizaharide acide e bogată în apă, conține săruri
(mai ales sodiu și calciu), proteine, glicoproteine și lipoproteine, glucoză (care la acest nivel are o
concentrație identică cu cea din plasmă, în timp ce în epiderm este redusă la 1/3).
Hipodermul
Hipodermul este stratul care separă pielea de straturile subiacente. El este alcătuit din
lobuli de celule grase (lipocite) conțînând trigliceride, cu rol de rezervă nutritivă și de izolator
termic și mecanic. Acești lobuli sunt separăți prin șepte conjunctive, în care se găsesc vase și nervi.
O structură tegumentară mai
deosebită este linia apocrină. Ea
se întinde de la axilă, în regiunea
mamelonară și coboară
convergent lateral spre perineu.
Este alcătuită din
aglomerări celulare clare ce,
structural, se apropie de celulele
glandulare mamare. În această
accepțiune glanda mamară poate
fi privită că o glandă apocrină
enormă cu o structură corelată cu
funcția să secretorie. Între
modalitatea secretorie a glandei
mamare și glandele apocrine sunt
relații apropiate, în sensul că:
celulele secretă un conținut bogat de proteine;
tipul celular secretor se caracterizează prin „decapitarea" polului secretor al celulelor
glandulare
Embriologia epidermului
• Keratinocitele epidermului: embriogeneză
– Epidermul începe că un strat ectodermic alcătuit dintr-un singur rând de celule;
– În săpt 5 de viață intrauterină acesta se diferențiază cel puțin focal în 2 straturi: stratul bazal, de
celule germinative și peridermul suprajacent; iar în săpt 10 apare streatul intermediar;
– Celulele peridermului sunt largi, se reliefează pe suprafață epidermului și sunt scăldate în lichidul
amniotic;
– În săpt 19 există mai multe straturi de celule intermediare și peridermul se aplatizează;
– Keratinizarea este gata dezvoltat în săpt 23, în stratul intermediar apar granule mici de
keratohialin;
– La acest moment majoritatea celulelor peridermului sunt descuamate iar celulele keratinizate
care rămân reprezintă nou formatul strat cornos.
Embriologia dermului
• Dermul se formează din mezenchimul primitiv subiacent epidermului unicelular primitiv. Inițial,
dermul se organizează în somite; pe măsură ce embrionul se dezvoltă, acest tip de segmentare

dispare și este înlocuit cu dezvoltarea de-a lungul nervilor cu organizarea dermului cefalic și al
membrelor în dermatozomi. Dermul papilar și reticular se diferențiază distinct începând din
săptămâna a 15-a;
• Că structură histologică, în săptămâna a 6-a dermul embrionar: mezenchim lax care include rare
celule mezenchimale și substanță fundamentală abundentă;
• Celulele mezenchimale: caracteristici elecronomicroscopice
– celule stelate/dendritice cu procese citoplasmatice lungi (probabil primordiile celulelor
endoteliale și pericitelor),
– celule cu citoplasmă vacuolară, fără procese celulare lungi (probabil macrofage fagocitice),
– celule cu foarte numeroase vezicule de tip granule secretorii, fără extensii membranare (probabil
melanoblaste sau precursori mastocitari)
– celule Schwann (ușor de etichetat electronomicroscopic datorită asocierii cu neuroaxonii).
Embriologia anexelor cutanate
• Anexele cutanate au origine embriologică ectodermală:foliculii piloși, glandele sebacee și
glandele sudoripare apocrine provin din primordiile foliculare, mai precis din stratul bazal al
epidermului din mugurii epiteliali foliculari
• Mugurii foliculari apar în săptămâna a 10-a sub formă unor mici aglomerări de celule bazale sub
care se acumulează un grup de celule mezenchimale dermale, din care ulterior se formează papilă
foliculară dermală.
• Celulele epiteliale se extind:
– În suprafață prin epiderm, unde formează ostiul folicular
– în profunzime, invaginându-se în derm sub formă de mugure pilar
– când componentă epitelială ajunge la nivelul țesutului adipos subcutanat, porțiunea cea mai
profundă se îngroașă și formează bulbul folicular
– celulele mezenchimale aglomerate în vecinătatea mugurelui folicular dau naștere papilei
foliculare.
– în urmă interacțiunii dintre celulele epiteliale și cele mezenchimale, structurile epidermale se
diferențiază, cele din imediată vecinătate a papilei dermale formând matrixul pilar din care se
dezvoltă conul pilar (generează firul de păr, cuticulă și cele două teci interne ale rădăcinii pilare),
cele exterioare generând teacă pilară externă;
– de la nivelul bulbului, tijă pilară va ascensionă printr-un canal dermal format prin apoptoza
celulelor centrale din foliculul pilos iar la nivel intraepidermal printr-un canal format prin
keratinizarea celulelor periferice și atrofia celulelor centrale. În paralel cu formarea bulbului
folicular, din mugurele folicular extins intradermal se formează trei excrescențe care vor da naștere
glandei sudoripare apocrine (cea mai superficială), glandei sebacee (cea intermediară) și ariei de
inserție a mușchiului erector pilar (cea mai profundă); în zonele unde nu se formează glande
apocrine, excrescența superficială involuează.
• Formarea mugurilor foliculari este un proces continuu care evoluează în etape atât la nivelul
embrionului (începe la nivel cranial, mai exact la nivelul scalpului și sprâncenelor și progresează
caudal așa încât în luna a 4-a se pot identifica fire de păr la nivel cranial, pe când distal abia se
formează primordiile foliculare), cât și la nivelul unei regiuni anume (pe măsură ce într-o zonă
mugurii foliculari se maturează și formează fire de păr, apar noi muguri foliculari așa încât simultan
sunt prezenți foliculi în diferite stadii de evoluție embriologică).
Firele de păr formate intrauterin sunt de tip lanugo; ele cad spontan peripartum;
• Glandele sebacee iau naștere din excrescența cea mai profundă de pe teacă externă a foliculului
pilar în săptămânile 13-15; în săptămâna a 18-a sunt prezente glande sebacee conectate la foliculi
piloși cu fire de păr exteriorizate la suprafață, iar la naștere sunt complet dezvoltate
• Glandele apocrine se dezvoltă de asemenea din teacă externă a foliculilor piloși din cea mai
superficială excrescență de pe suprafața acestora, la sfârșitul lunii 4 –5; formarea lor continuă pe
măsură ce continuă formarea de foliculi piloși.

Anexele pielii
Anexele pielii sunt cornoase și glandulare.
A. Anexele cornoase
Anexele cornoase sunt reprezentate de firele de păr și unghii.
1. Firul de păr prezintă o parte înfiptă oblic în piele, rădăcina și o parte liberă, vizibilă, tulpină. La
rădăcina firului de păr se află câte o glandă sebacee și un mușchi erector al firului de păr, format din
țesut muscular neted. La baza rădăcinii firului de păr se găsește o porțiune mai îngroșată, bulbul
firului de păr, înconjurat de țesut onjunctiv, vase de sânge și nervi, care alcătuiesc papilă firului de
păr.
2.Unghiile sunt lamele cornoase, alcătuite din celule keratinizate, fiind situate pe fețele dorsale ale
degetelor, în dreptul ultimei falange. Prezintă o parte translucidă, de culoare roz, numită corpul
unghiei, și o porțiune ascunsă sub piele, numită rădăcina unghiei.
Între corpul unghiei și rădăcină se află o zonă semilunară, albicioasă, numită lunula. Părțile moi pe
care sunt așezate unghiile alcătuiesc patul unghiei.
B. Anexele glandulare
Anexele glandulare sunt glandele sudoripare, glandele sebacee și glandele mamare.
1. Glandele sudoripare sunt glande de tip tubular, foarte numeroase (2-3 milioane), cu rol în a
elabora sudoarea. Sunt numeroase pe frunte, buze și înpalmă, plantă.
Extremitatea profundă a glandei, numită glomerul, este încolăcită și situată în hipoderm.
Glomerulul glandei sudoripare este înconjurat de capilare, din care glomerulul extrage apă și
diferite substanțe pentru a formă sudoarea.

Glomerulul este continuat de canalul excretor al glandei care străbate dermul și apoi epidermul,
deschizându-se la suprafața pielii prin porul excretor.
2. Glandele sebacee sunt glande de tip acinos, anexate firului de păr. Ele secretă o substanță
lipidică, cu rol de protecție.
3. Glandele mamare sunt glande sebacee modificate, iar evoluția lor este legată de cea a organelor
genitale feminine.
Funcțiile pielii
 funcția de apărare, împiedică pătrunderea unor agenți patogeni în organism (bacterii, substanțe
toxice, radiații);
 funcția termoregulatoare ajută la menținerea unei temperaturi constante a corpului, pentru
evitarea supraîncălzirii reduce temperatura prin exaporarea evaporarea apei din sudoare, la o
temperatură scăzută pentru reducerea pierderii temperaturii corporale, firele de păr prin
Musculus arrector pili se zbârlesc pielea având aspectul de piele de găînă;
 funcția de apărare față de razele ultraviolete la animale această funcție e realizată de blană sau
pene, la om stratul cornos stratum corneum absoarbe și reflectă cam 50% din radiații,
absorbirea radiațiilor se realizează prin pigmentul din piele melanină producând bronzarea
pielii, la o expunere extremă la aceste radiații se poate produce cancerul de piele;
 pielea că rezervor de celule embrionare această funcție este folosită de chirurgie în
transplanturi;
 funcția imunologică a pielii este realizată de celulele Langerhans din piele;
funcția de organ de simț este una din funcțiile de comunicare a pielii cu mediul înconjurător,
această fiind îndeplinit de receptorii:
o de durere (fiind până la 200/cm2);
ode presiune (corpusculii Vater-Pacini);
otermoreceptorii (corpusculii Krause);
o receptorii la întindere (corpusculii Ruffini);
oreceptorii tactili sunt mai deși la buze, degete, limbă, mamelon, organele genitale
externe (corpusculii Meissner și celulele Merkel);
o funcția de camuflaj, dacă pielea este goală sau acoperită cu blană, solzi sau pene,
pielea are structuri de protecție, de colorație care ajută pentru a ascunde animale de
prădători sau pradă.

CAPITOLUL II
SCARLATINA
II.1. Definiție
Scarlatina este o boală acută infecțioasă, determinată de tipuri toxigene de streptococ
beta-hemolitic grup A, caracterizată prin angină, febră, vărsături și examen caracteristic.
II.2. Etiologie
Agentul cauzal al scarlatinei este Streptococcus pyogenes cu variate setotipuri toxigene
Beta-hemolitice din grupul A.
Sunt coci grampozitivi, aerobi, așezați în lanțuri formate din 6-12 coci. Cresc pe medii
geloză-sânge, putând determina hemoliză, permițând clasificarea lor în:
α-hemolitici (hemoliză completă);
β- hemolitici (hemoliză parțială);
γ- hemolitici (nu determină hemoliză).
Majoritatea streptococilor din
grupul A sunt β-hemolitici și pot fi diferențiați
de alți streptococi prin sensibilitatea lor la
bacitracină.
Peretele celular este compus din 3
straturi distincte:
porțiunea externă conține proteinele
antigenice M,T și R. Cea mai
importantă este proteina M, pe baza

căreia streptococul se divizează în mai mult de 90 de serotipuri imunologic distincte, fiind și
factor major de virulență;
acidul lipoteochoic (factor de virulență);
acidul hialuronic (Rezistă la fagocitoză și ajută virulență).
Streptococul elaborează peste 20 de compuși extracelulari: exotoxina pirogenică
(eritrotoxina) A, B și C, streptolizina O, streptolizina Sm ADN-aza, streptokinaza, hialuronidaza,
proteinaza, esteraza, amilaza, neuraminidaza etc.
Toxina pirogenică A poate determina atât erupția din scarlatină, cât și pe cea din șocul
toxic streptococic.
II.3. Patogenie
Streptococul se multiplică la nivelul porții de intrare (faringe), determinând un proces
inflamator local. Totodată, elaborează toxina eritrogenă care difuzează pe cale sanguină în întregul
organism, determinând sindromul toxic din scarlatină, manifestat prin febră, cefalee, greață,
vărsături și exantemul caracteristic.
Organismul elaborează anticorpi antitoxinici care apar după 2-3 săptămâni de la debutul
bolii, având numai rol protector antitoxinic nu și antibascterian. În afara acestor anticorpi, în
organism mai apar și alții, dintre care anticorpii antistreptolizina O (ASLO), importanți pentru
diagnosticul retroactiv al infecției streptococice.
II.4. Epidemiologie
Sursa de infecție este reprezentată de omul bolnav (angină, scarlatină, impetigo) și de
purtătorii sănătoțși de streptococ β-hemolitic la nivelul faringelui.
Calea de transmitere este în principa aerogenă prin contact direct (picături de secreții
nazofaringiene) și mai rar indirect (prin obiecte contaminate recent).
Receptivitatea începe după epuizarea rezistenței conferite de anticorpii antitoxinici
transmiși de la mamă (vârstă de 6-12 ani). La copilul sub vârsta de 3 ani scarlatina este rar întâlnită,
la acestă grupă de vârstă predominând infecțiile cutanate cu streptococ (impetigo). Grupa de vârstă
cea mai afectată este cea cuprinsă între 5 și 15 ani.
Contagiozitate: bolnavul este contagios cu o zi înaintea debutului bolii și 1-2 zile după
ânceperea tratamentului antiinfecțios. Purtătorii de streptococ β-hemolitic grup A dețin un rol
important (mai mult decât bolnavii) în transmiterea bolii.
Imunitataea după scarlatină este conferită de antitoxina eritrogenă, ea apărând bolnavul
de o nouă scarlatină, nu însă și de alte infecții cu streptococ.
II.5. Tablou clinic
Incubația este în medie de 3-6 zile.
Debutul bolii este brusc:
cu febră (39°- 40° );
angină (manifestată prin dureri la deglutiție);
vărsături;
dureri abdominale (mai rar).
Perioada de invazie durează 1-2 zile.
Perioada de stare începe odată cu apariția exantemului scarlationos, care constă într-o
erupție micropapuloasă, apărută într-un singur puseu, aspră la palpare, uneori pe fond intens
eritematos, care dispare la presiune.
Erupția este mai intensă la nivelul plicilor de flexiune a membrelor, unde formează linii
transversale cu ușor caracter hemoragic (semnul Grozovici-Pastia).

La nivelul feței erupția lipsește, bolnavul prezentând congestia pomeților și paloare
perioronazală (facies Filatov).
Exantemul dispare în 6-7 zile și poate fi urmat
de o descuamație fină pe trunchi și față sau în lambouri pe
palme și plante.
Angina poate îmbrăca aspecte variate:
eritematoasă (angina roșie), eritematopultacee sau
pseudomembranoasă. Se însoțește de adenopatie
subangulomandibulară dureroasă.
Modificări la nivelul limbii: la debutul bolii
limba este saburală, apoi epiteliul se elimină treptat (de la
vârf și margini spre bază). Desprinderea stratului epitelial
superficial lasă mucoasa linguală roșie, cu papilele hipertrofiate (aspect de limbă zmeurie), proces
complet după 4-5 zile de la debutul bolii. Urmează apoi reepitelizarea ce conferă aspectul de limbă
lăcuită.
II.6. Forme clinice particulare

De cele mai multe ori se întâlnesc forme atenuate și ușoare, care, nediagnosticate și
netratate, sunt urmate de complicații.
Scarlatina extrafaringiană, cu poartă de intrare plăgile cutanate sau plăgile chirgicale,
este posibilă, dar rar întâlnită.
Scarlaina malignă, manifestată prin semne de toxemie intensă, evoluând cu cumplicații
cardiocirculatorii, renale, encefalice și șoc septic nu a mai fost raportată în ultimii ani.
II.7. Diagnostic pozitiv
Se bazează pe:
epidemiologice (contact în familie sau în colectivitate);
anamneză (Absența bolii în antecedente, a doua scarlatină întâlnindu-se foarte rar);
tablou clinic (exantemul și examenul caracteristic);
date de laborator: evidențierea prin culturi a streptococului β- hemolitic din exsudatul
nazofaringian. De multe ori, culturile sunt negative, neexcluzând însă diagnosticul (Cei mai
mulți bolnavi au primit anterior antibiotic). O metodă mai rapidă de diagnostix este tehnica
anticorpilor flurescenți cu evidențierea antigenelor streptococului.
Testul ASLO nu este modificat în boala acută, creșterea lui în convalescența bolii
permite diagnosticul retroactiv de infecție streptococică.
Alte date de laborator nespecifice: leucocitoză cu neutrofilie și ușoară eozinofilie, VSH
accelerată, fibrinogenemi crescută, protena C reactivă pozitivă.
II.8. Diagnostic diferențial
În perioada eruptivă diagnosticului difențial se face cu alte boli eruptive:
rujeola (catar oculonazal, tuse, semnul Koplik, erupția caracteristică);
rubeolap oate evolua cu erupție scarlatiniformă, dar lipsește angina bacteriană și sunt
prezente poliadenopatiile generalizate; megaleritemul infecțios cu erupție cu caracter
polimorf, eritemul preeruptiv din varicelă (este urmat de erupția veziculoasă);
infecții cu virusurile ECHO și Coxsackie cu exantem;
infecția dată de Arcanobacterum haemoliticum, cu tablou clinic asemănător scarlatinei, dar
care afectează îndeosebi adulții tineri;
boala Kawasaki în care, alături de exantem, sunt prezente adenopatiile;
conjunctivita;
sindromul șocului toxic stafilococic, cu evoluție foarte severă și afectare multisistemică;
exanteme alergice;
exanteme solare și altele.
II.9. Tratament
Scarlatina este boala cu internare obligatorie, în medie 7-10 zile. Dieta va fi adaptată
toleranței gastrice a bolnavului. Inițial regimul va fi hidrolactozaharat, la care se vor adăuga leguma
și fructe, normosodat, normocaloric, fără exces de proteine și lipide.
Tratamentul antiinfecțios: penicilina rămâne antibioticul de elecție, neraportându-se
streptococi rezistenți la penicilină în ciuda utilizării intense și de lungă durată a acesteia. Doza
pentru penicilina G este moderată, variind la copil între 800.000- 1200000 U/zi în 3-4 doze, timp de
10 zile.
După câteva zile de tratament injectabil cu penicilina G, tratamentul poate fi continuat
până la 10 zile cu Ospen, sirop.
Nereușita stopării streptococului cu acest antibiotic, se datorează fie prezenței în faringe
a germenilor producători de penicilinară, fie prezemței unui streptococ tolerant la penicilină.
Eritromicina se recomandă persoanelor alergice la penicilină, în doză de 30-40 mg/kg/zi
în 3-4 doze, timp de 10 zile. În literatură au fost raportate cazuri de streptococi rezistenți la

eritromicină. Noile macrolide în doze de 10 mg/kg/zi administrate în 2 prize p.., 10 zile sunt mai
eficiente, însă costul este mai ridicat.
Cefalosprorinele de administrare orală din generația I (cefalotină, cefalexină) sau din
generația a II-a (cefaclor), în doză de 20mg/kg, au o bună eficiență în tratamentul faringitelor
streptococice, însă penicilina rămâne antibioticul de primă alegere datorită eficeinței sale, a costului
mic și a spectrului relativ îngust.
În ccaz de sindrom poststreptococic se va continua protecția antiinfecțioasă cu
benzatinpenicilină (Moldamin, Extencilline) 1 flacon la 7 zile i.m. (Moldamin) sau la 2 și chair la 4
săptămâni pentru Extencilline 1200000U.
În convalescență se va urmări de asemenea examenul sumar de urină săptămânal, timp
de 1 lună și, dacă este necesar, ECG.
II.9. Complicații
Sunt posibile complicații:
toxice (intrainfecțioase), secundare efectului toxinei eritrogene (miocardită, nefrită, artrită,
hepatită);
septice:
ode vecinătate (otită otoantrită, sinuzită, adenoflegmon, flegmon periamigdalian, al
planșelui bucal;
ola distanță și sistemice (artrite septice, bronhopneumonie, pericardită, meningită,
septicemie).
alergice (postinfecțioase), ca: reumatismul cardioarticular acut, glomerulonefrita acută
poststreptococică, eritemul nodos, coreea acută Sydenham.
II.10. Prognostic
Este favorabil în formele diagnosticului și tratate corect.
II.11. Profilaxie
Contacții din familie și din colectivități vor fi cercetați bacteriologic prin culturi din
exsudatul nazofaringian. Purtătorii de streptococ β-hemolitic vor fi tratați cu penicilină G,V sau
eritromicină timp de 5-7 zile.
Vaccinul poolipeptidic multivalent (pentru tipurile M reumatogene), eficient la animalele
de experiență, nu este încă disponibil în clinica umană.
CAZ CLINIC
Nume Prenume C. B.
Varsta , sex 8 ani, sex masculin
Domiciliu Județul Constanța, oraș Constanța, Strd. Nicolae Iorga nr.4

DATE DESPRE SPITALIZARE
Perioada internarii 21.05.-27.05.2019
Motivele internării febra, angina, varsaturi, cefalee

SITUAȚIA FAMILIALĂ ȘI SOCIALĂ
Situația familială elev
Condiții de locuit Locuieste într-un apartament cu două camere împreună cu părinții
și fratele său; condiții optime de locuit.
ANTECEDENTE
Heredocolaterale
Fără importanță
Personale
Viroze sezoniere
ISTORICUL BOLII ȘI EXTRAS DIN EXAMENUL MEDICAL LA
INTERNARE
Istoricul bolii → Pacientul a început să verse prezentând și febră ridicata (38-39˚C), cefalee,
angina, in data de 20.05.2019, ora 17.30. febra si varsaturile au persistat peste noapte iar in
data de 21.05.2019 s-a prezentat la spital. Pacientul a incercat sa-si scada febra cu comprese
cu apa rece iar ca medicamente a luat 2 tablete de Paracetamol si o tableta deMetroclorpramid
– analize de laborator → analize de sange: ASLO (antistreptolizin 0) = 250; leucocitoza cu
polinucleoza, valoarea leucocitozei este de 10500 (mm³); euzinofilie 3%; VSH = este de 20
mm la ora; proteina C reactiva – pozitiva

→ analize de urina : sumar de urina → saruri biliare, pigmenti biliari, glucoza,
hemoglobina, corpi cetonici, albumina, cetona → absente
: proba Addis: hematii = 100-1000 ml / min
Leucocite = 1000-2000 ml / min
– examenul fizic evidentiaza: angina, febra si inceputul exantemului scarlatinos
TABLOUL CLINIC
SEMNE – SIMPTOME
Febră
Cefalee
Vărsături
Facies pălmuit ,,masca Filatov,,
Buze roșii, carminate
Exantem scarlatinos pe torace
Inapetență
REGIM IGIENO-DIETETIC
Regim alimentar:-hidro-lacto-zaharat
Alimente permise: apă și ceai, fructe, legume, paste fainoase, lapte, compot
Alimente interzise: fierbinți, grase, carne

FUNCTII VITALE
Temp.PulsResp.T.A.DiurezaScaun
INVESTIGATII DE LABORATOR SI EXAMINARI PARACLINICE
SUPLIMENTARE
Examene paraclinice solicitate Efectuate
– analize de laborator → analize de sange:
ASLO (antistreptolizin 0) = 250;
leucocitoza cu polinucleoza, valoarea leucocitozei este de 10500

(mm³);
eozinofilie 3%;
VSH = este de 20 mm la ora;
proteina C reactiva – pozitiva
→ analize de urina :
sumar de urina → saruri biliare, pigmenti biliari, glucoza,
hemoglobina, corpi cetonici, albumina, cetona → absente
proba Addis: hematii = 100-1000 ml / min
recoltare exudat faringian
TRATAMENT ÎN SPITAL
Alergic la:neagă alergii la medicamente și alimente
Medicamentul Calea si modul de administrare
Penicilina G 50.000 UI/kg/zi
Dexametazonă 0,5 mg/kg/zi
Fluconazol 50 mg/zi
S.F. 250mg\zi
G. 10% 250mg\zi
Algocalmin IM 1\5f\12ore
Arnetin IV 1\5f\zi
G 5%+B1,B6 250ml\zi

PLAN DE NURSING
Nevoia afectata:A respira și a avea o bună circulație
Diagnosticul de nursing Obiective Intervenții proprii si delegate Evaluare
Dispnee din cauza febrei și
anginei, manifestată prin respirație
îngreunată.Pacientul să respire eficient
în 1-2 zile-se măsoară funcțiile vitale și vegetative, se reprezintă
grafic în foaia de temperatură
-se administrează tratamentul etiologic, conform
indicației medicului
-se asigură condiții optime de microclimat
-se administrează bronhodilatatoare la nevoieConcomitent cu
calmarea durerilor,
pacientul își
îmbunătățește respirația
Nevoia afectata:A mânca, a bea
Diagnosticul de nursing Obiective Intervenții proprii si delegate Evaluare
Alimentație inadecvată prin deficit
datorită anginei eritematoase
manifestată prin dureri la
deglutitie, inapetenta, scaderea
ponderala, anorexie, discreta
greataPacientul să se alimenteze
corespunzător cu necisitățile
organismului în 1-2 zile.-se face bilanțul ingesta-excreta
-se cercetează preferințele alimentare ale pacientului
– explorez preferintele pacientului asupra alimentelor
permise si interzise
– se amelioreză inflamatia prin gargara cu ceai de
musetel, bomboane antiseptice, analgezice
– se echilibrează pacientul hidro-electrolitic astfel incat
ii asigur un regim hidro-lacto-zaharat prin supe de Pacientul nu-și
modifică greutatea pe
perioada internării

legume, zeama de compot, sucuri de fructe, vitamine
– se asigură confortul necesar in timpul alimentarii
– se diminuează durerea de cap si inflamatia istmului
faringian
– asigur alimentatia pacientului repartizata in mese de
zi si mici cantitativ
Nevoia afectata:A elimina
Diagnosticul de nursing Obiective Intervenții proprii si delegate Evaluare
Risc pentru diaree din cauza febrei Pacientul să prezinte tranzit
intestinal pentru gaze și
materii fecale conform
patternului-se asigură o bună hidratare per os și parenteral
-se cercetează obișnuința pacientului pentru actul
defecației
-se monitorizează scaunul
-se asigură captarea scaunului la pat
-se administrează antipiretice
-se face bilanțul intrări-ieșiriPacientul prezintă
scaun zilnic conform
patternului

Nevoia afectata:A fi curat îngrijit, a-ți păstra tegumentele și mucoasele integre
Diagnosticul de nursing Obiective Intervenții proprii si delegate Evaluare
Alterarea integrității tegumentelor
și mucoaselor din cauza infecției
cu streptococ, manifestată prin
exantem scarlatinos, limbă
zmeurie, facies pălmuitPacientul să prezinte
tegumente și mucoase
integre pe perioada
spitalizării-se administrează tratamentul conform indicației
medicale
-se sigură toaleta pe regiuni la pat
-se schimbă ținuta zilnic
-se instruiesc aparținătorii în legătură cu efectuarea
igieneiPacientul prezintă
tegumente și mucoase
integre
Nevoia afectata:A te mișca, a avea o bună postură
Diagnosticul de nursing Obiective Intervenții proprii si delegate Evaluare
Perturbarea mobilității fizice din
cauza durerii și febrei, manifestată
prin oboseală, lentoare în mișcăriPacientul să se mobilizeze
conform resurselor proprii
în decurs de 2-3 zile-se cercetează indicația medicului privind mobilizarea
-se administrează tratamentul conform indicației
-se evaluează resursele fizice ale pacientului
-se fac exerciții pasive la nivelul patului
-se încurajează pacientul să se mobilizeze treptat la
marginea patuluiMobilizarea pacientului
se reia treptat odată cu
diminuarea
simptomatologiei.

Nevoia afectata:A te îmbrăca, a te dezbrăca
Diagnosticul de nursing Obiective Intervenții proprii si delegate Evaluare
Dificultate pentru schimbarea
ținutei din cauza durerii , febrei,
manifestată prin solicitarea
ajutorului pentru schimbarea
ținutei.Pacintul să-și schimbe
ținuta fără ajutor în 2-3 zile-se crecetează resursele fizice ale pacientului
-se ajută pacientul pentru schimbarea ținutei
-se oferă pacientului haine de schimb la marginea patului
-se calmează durerile cu antialgice prescriseObiectiv atins în
totalitate în perioada de
timp propusă, pacientul
își schimbă singur
ținuta.
Nevoia afectata:A învăța cum să-ți păstrezi sănătatea
Diagnosticul de nursing Obiective Intervenții proprii si delegate Evaluare
Deficit de cunoștiințe din cauza
nivelului de instruire și vârstei,
maifestat prin adoptarea unui stil
de viață nesănătos, dietă
hiperproteicăPacientul să acumuleze
informații despre afecțiune
și tratament pe perioada
spitalizării-se explică pacientului în termeni accesibili cauza bolii
-se oferă pacientului listă cu alimentele permise\interzise
-se cere consimțământul informat aparținătorilor pentru
orice tehnică se efectuează
-se explică pacientului necesitatea schimbării dietei
-se informează pacientul\aparținătorii în legătură cu
implicațiile alimentației în evoluția boliiPacientul înțelege că
alimentația face parte
din tratamentul
afecțiunii sale
Nevoia afectata:A fi util, a te preocupa de propria realizare

Diagnosticul de nursing Obiective Intervenții proprii si delegate Evaluare
Sentiment de inutilitate din cauza
internării, manifestat prin
verbalizarea sentimentelor de
frustrarePacientul să demonstreze
încredere în echipa
medicală în 1-2 zile-se asigură pacientul de tot suportul echipei de îngrijire
-se cercetează existența grupului de suport
-se încurajează pacientul pe toată perioada internării
-se permit vizitele familiei
-se explică pacientului că este doar o stare tranzitoriePacientul demonstrează
încredere în echipa
medicală și devine
compliant la tratament
și îngrijire.
Nevoia afectata:A dormi, a te odihni
Diagnosticul de nursing Obiective Intervenții proprii si delegate Evaluare
Alterarea somnului
datorita starii generale alterate și a
mediului spitalicesc manifestată
prin treziri repetate, somn
insuficient cantitativ si calitativ,
oboseala intensa, anxietatePacientul să doarmă 7\8
ore\noapte în 2 zile– se crează o senzatțe de bine pacientului printr-o
atmosferă corespunzătoare
– se învață pacientul cum să execute tehnici de relaxare
– se observă și notează funcțiile vitale și vegetative,
perioada somn-odihnă, comportamentul pacientului
– se administrează medicația indicată de medic
– se observă dacă perioadele de odihnă corespund
necesității organismului
– se favorizează odihna pacientului prin suprimarea
surselor care-i pot determina discomfortul și iritabilitatea
– se oferă lichide calduțe înainte de culcare
– se intocmește un program de odihnă corespunzator
organismuluiPacientul reușește să
doarmă somn eficient,
neîntrerupt

Nevoia afectata:A-ți păstra temperatura în limite normale
Diagnosticul de nursing Obiective Intervenții proprii si delegate Evaluare
Hipertermie locală din cauza
sindromului inflamator, manifestat
prin creșterea temperaturii
corporale peste valorile normale.Pacientul să-și păstreze
temperatura în limte
normale pe perioada
spitalizării-se măsoră temperatura bicotidian și se reprezintă grafic
-se administrează antibiotice conform indicației
medicului
-se asigură condiții optime de microclimat
-se asigură o ținută lejeră
-se fac aplicații locale reci
-se asigură o bună hidratare per os sau parenteralObiectiv atins în
totalitate, pacientul nu
prezintă febră.
Nevoia afectata:A evita pericolele
Diagnosticul de nursing Obiective Intervenții proprii si delegate Evaluare
Stare de disconfort din cauza
procesului inflamator cu
streptococ beta hemolitic
manifestată prin dureri in gat,
roseata intensa, cefalee, stare
generala alterata, limba saburală.Pacientul să prezinte stare
de bine fizic și psihic– se asigură un climat corespunzator cu temperatura si
umiditate adecvate
– se ameliorează inflamatia prin: gargară cu ceai de
mușetel, bomboane antiseptice, analgezice, dezinfecție
nazo-faringiană
– se asigură un aport lichidian suficient pentru a
preveni deshidratarea
– se instituie regim hidro-lacto-zaharat, supe de legume,
zeama de compot, sucuri de fructe, vitamine
– se furnizează informații clare și deschise asupra Pacientul nu a prezentat
accidentări pe perioada
internării

îngrijirilor efectuate
– se așează pacientul în poziția corespunzătoare (semi-
șezut) pentru a-i favoriza respirația
– se asigură o igienă corporală riguroasă și se schimbă
lenjeria de pat și de corp ori de câte ori este nevoie
Nevoia afectata:A comunica
Diagnosticul de nursing Obiective Intervenții proprii si delegate Evaluare
Comunicare deficientă din cauza
vârstei și durerii, manifestată prin
folosirea expresiilor scurte,
comunicare dificilă cu echipa
medicalăPacientul să comunice
eficient cu echipa medicală
pe perioada spitalizării-se cercetează gradul de intelect
-se cere pacientului să nu se forțeze să vorbească
-se calmează durerile cu antialgice conform indicației
medicale
-se stabilește un cod de limbaj pentru comunicare
-se întrerupe interviul când pacientul obosește
-se face oxigenoterapie la nevoiePacientul reușește să
comunice eficient
concomitent cu
administrarea
tratamentului
Nevoia afectata:A se recreea
Diagnosticul de nursing Obiective Intervenții proprii si delegate Evaluare

Dificultate pentru activități
recreative din cauza mediului
spitalicesc și condiției actuale de
boală, manifestată prin plictiseală.Pacientul să se recreeze pe
perioada spitalizării-se cercetează preferințele pacientului privind relaxarea
-se permite păstrarea telefonului mobil
-se înlesnesc vizitele familiei
-se încurajează pacientul să relaționeze cu colegii de
salon
-se implică pacientul în activități recreativePacientul se implică în
activități zilnice care-i
permit să se relaxeze
Nevoia afectata:A-ți practica religia
Diagnosticul de nursing Obiective Intervenții proprii si delegate Evaluare
Risc pentru culpabilizare din cauza
bolii Pacientul să nu se
învinovățească pentru boala
sa-se cercetează valorile și credințele pacientului
-se face psihoterapie
-se explică pacientului că este o perioadă trecătoare
-se permite păstrarea obiectelor religioasePacientul înțelege că nu
este vina lui pentru
situația actuală

EDUCATIE PENTRU SANATATE
se continuă tratamentul conform rețetei medicale
se recomandă efort fizic în limitele toleranței
să evite frigul, umezeala
se instruiește pacientul\aparținătorii să adopte un stil de viață sănătos
să se întoarcă la spital dacă apar semne de complicații
să respecte dieta prescrisă