Piata vinurilor [306681]

“Posibilitatea de care se bucură marea majoritate a regiunilor noastre viticole de a [anonimizat], exprimând, [anonimizat], [anonimizat].”

St. Teodorescu, 1987

INTRODUCERE

“[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]-licoroase, [anonimizat].”

Teodorescu Stefan și colab. 1987

[anonimizat], [anonimizat] o traversăm încă din anul 2008.

[anonimizat], reglementarea și dezvoltarea unei strategii concurențiale în principalele domenii și ramuri de activitate ale statului. În acestă lucrare am abordat problematica suprafețelor viticole cultivate în țara noastra și a [anonimizat] o are la nivel național. Producția și implicit consumul unui vin de calitate sunt 2 dintre premisele acestei lucrări.

Piața deține rolul și locul principal în structura mediului extern al întreprinderii. Circumscrisă factorilor ce alcătuiesc „mediul economic”, [anonimizat]. Atât în etapa prealabilă, a elaborării “programului” activității, respectiv a [anonimizat], [anonimizat], apoi, în procesul final al verificării rezultatelor în care această activitate a [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat].”. [anonimizat], [anonimizat] a procesului de dirijare a fluxului de mărfuri de la producători la consumatori

România prin multitudinea de suprafețe viticole, a dezvoltat un adevărat potențial de realizare și exportare a vinului, ea fiind totodată clasificată că o țară viticolă datorită suprafatelor plantate cu vită de vie și datorită producției de struguri. România se situează pe primele zece poziții conform acestui criteriu.Viticultura românească este o viticultura de mare tradiție cu rădăcini care se pierd în preistorie. Această trăsătură îi conferă o [anonimizat], [anonimizat], dar și o serie de dezavantaje: [anonimizat] a [anonimizat] o tendința, întrucâtva mai conservatoare.

Am ales această tematică pentru lucrarea de licență datorită faptului că am copilărit în apropierea Podgoriei Drăgășani, încărcată de istorie, fiind pe rând podgorie episcopală, podgorie a banilor Olteniei și a domnitorilor valahi, loc de refugiu pentru cei mai temuri haiduci. . Dat fiind faptul că trăim într-o țară în care tradiția noastră s-a legat de pâine și vin cu vreo 5 000 ani înainte de prima liturghie, acest domeniu de activitate se află în continuă dezvoltare.

Lucrarea de față este structurată în trei mari capitole astfel:

Capitolul I poate fi rezumat astfel:

Prima premisă a lucrării este dată de consumul și producția de vin la nivel global. Am considerat relevantă această paralelă pentru a putea poziționa România din punct de vedere viticol în raport cu celelalte regiuni.

Regiunile viți-vinicole, au suprafețe cultivate diverse, producând vinuri de calitate sau vinuri de masă, în diferite rapoarte, în funcție de o serie de factori, dintre care cel mai important de menționat este cel climatic.Consider a fi relevante aceste informații introductive ce fac referire la piața vinului, la suprafețe și soiuri cultivate.

Capitolul II prezintă următoarele idei principale:

Evoluția pieței vinului și principalii factori care o evidențiază precum și principalii producători.Am considerat relevante pentru acestu studiu, opiniile consumatorilor precum și preferințele acestora în materie de vin, așa cum am regasit in cadrul studiulului Marketing research on wine consumers preferences în România –Raluca Georgiana Ladaru, Silviu Beciu.

Potrivit unei recente lucrări de zonare a producției viticole, în România există un număr de 37 podgorii, din care fac parte 123 de centre viticole, la care se mai adaugă 40 de centre viticole independente, situate în afară podgoriilor. Numărul plaiurilor viticole este foarte mare, prin ,, plai " înțelegându-se o suprafață oarecum restrânsă de vii așezate pe aceeași formă de relief, pe care se produc vinuri de o calitate distinctă și omogenă.

Capitolul III, destinat studiului de caz urmărește:

Evoluția producției pe perioada 2007- 2014;

Adaptarea pe piață europeană;

Procesul de fabricare a unui vin de calitate;

Categoriile de vin fabricate și ponderea acestora la nivelul vânzărilor;

CAPITOLUL I. ASPECTE GENERALE PRIVIND PRODUCȚIA DE STRUGURI ȘI PIAȚA VINULUI

I.I PRODUCȚIA SI CONSUMUL DE VIN PE GLOB

Piața vinurilor a fost afectată de criză economică de la începutul anului 2008. Anul 2012 a fost marcat de un total al producției de vin foarte scăzut în comparație cu anul precedent, această scădere fiind regăsită și în cifrele anului 2013.

Tabel 1-1: Consumul de vin în anumite țări din Europa:

*Sursa: OIV, OIV Experts, National Stati

Scăderea producției și implicit a consumului de vin s-a datorat mai multor factori precum: condițiile climatice, puterea de cumpărare redusă, oferta scăzută, etc. cel mai important fiind însă, așa cum am menționat anterior criză economică globală.

Consumul de vin în China a fost evaluat la 16.8 mhl în anul 2013, fiind însă înregistrată o scădere de 3,8% între anii 2012 ( 17.5 mhl) și cel din 2013. Altfel spus, creșterea rapidă înregistrată aici la începutul anului 2008 a avut parte de un final brusc, datorită situației financiare globale.

Tabel 1-2 Consumul de vin in exteriorul Europei:

*Sursa: OIV, OIV Experts, National Stati

I.II TERROIR SI PODGORIILE ROMÂNEȘTI

Denumirea de terroir provine din franceză și se referă la totalitatea condițiilor pedo-climatice, specifice unei anumite podgorii, care fac produsul finit, vinul să fie unic și foarte ușor de identificat. Acest termen are în spate peste o mie de ani de experiență și de observație a ceea ce se întâmplă în vie, fapt care a condus la o calitate ridicată a producției de struguri, o delimitare precise și identificarea soiurilor care se pretează a se cultiva în anumite zone și locații viticole. Această noțiune a fost astfel adoptată de către cea mai mare parte a Europei, în special în Franța fiind însă respinsă și practic absentă în cele mai multe tari de lume nouă.

I.II.I REGIUNILE VITICOLE DIN ROMÂNIA

România este o țară viticolă membră a Organizației Internaționale a Viei și Vinului (OIV) din anul 1927, fiind deținătoare a unei importante suprafețe cultivate cu vița de vie ce face obiectul Organizării Comune de Piață în sectorul vin. Suprafața cultivată cu vița de vie în țara noastră a atins un maxim de 300. 400 ha în anul 1971, după care s-a redus continuu, astfel încât, în anul 2007 a ajuns la 180 402 ha, în anul 2014 măsurând o suprafață de doar 181 600 ha.

Suprafața cultivată cu vița de vie reprezintă 1,7 % din suprafața argricola a țării, vinul fiind situat pe locul al 3- lea ca pondere în rândul produselor exportate.

Tabel 1-3 Suprafața totala cultivată in România in perioada 2011-2013.

*Sursa: MADR.

Această suprafață viticolă este împărțită în 8 regiuni viticole, areale de cultură delimitate de legislația națională până la limita de localitate administrativ teritorială, numai în cadrul acestor zone clar delimitate fiind permisă înființarea de plantații viticole. Prelucrarea strugurilor se realizează în 171 de centre viticole, fiind astfel identificate 37 de podgorii în cadrul cărora se produce o gamă completă de vinuri.

Cele 8 regiuni de cultură a viței-de-vie corespund încadrării în zonele viticole europene. La nivelul Uniunii Europene au fost astfel stabilite 5 zone vitivinicole și anume: A, B, C I, C II și C III. În funcție de incadrerea regiunilor viticole în cadrul acestor zone și de categoria de vinuri ( de masă, de calitate) este necesar un anumit potențial minim natural al strugurilor.

Cele 8 regiuni de cultură a viței-de-vie menționate anterior corespund încadrării în zonele vticole europene B, C I și C II astfel:

Zona viticola B – Transilvania;

Zona viticola C I – Dealurile Moldovei, Dealurile Olteniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului;

Zona viticola C II – Dealurile Munteniei, Colinele Dobrogei si Terasele Dunării;

*Sursa: www. Wineromania.Ro

PODGORIILE DIN TRANSILVANIA

Transilvania este cea mai europeană parte a României. Regiunea viticolă a Transilvaniei cuprinde plantațiile viticole incepanad de la Apold ( jud. Sibiu) până la Bistrița Năsăud și Dej. Relieful acestei regiuni viticole este format din dealuri și terase cu o altitudine medie de 410 m, regăsind aici strămoșeștile: Grasă, Fetească și Furmint, toate albe, fiind departe de soarele sudului având astfel un așa-numit climat răcoros

Tabel I-4 Suprafața totală cultivate cu vinuri de calitate:

*Sursa: MADR.

REGIUNEA VITICOLA A DEALURILOR MOLDOVEI

Această zonă viticolă include plantațiile viticole începând de la Hlipiceni ( jud. Botoșani) până la Timboiesti ( jud. Vrancea) și Smârdan (jud. Galați). Este o regiune foarte vastă cu plantații de peste 90 000 de hectare, echivalentul a 30% din suprafața viticolă a țării. Regăsim aici diferențe mari în ceea ce privește condițiile ecoclimatice între extremitățile regiunii, fapt ce determină și diferențe calitative și cantitative ale producției viticole. Altitudinea medie a acestei regiuni este de 179m.

Tabel I-5 Suprafața totală cultivate cu vinuri de calitate:

*Sursa: MADR.

REGIUNEA VITICOLĂ A DEALURILOR MUNTENIEI ȘI OLTENIEI

Această regiune adună la un loc plantațiile viticole din sudul țării începând de la Râmnicul Sărat până la Halânga (jud. Mehedinți) și Segarcea (jud. Dolj). Podgoriile și centrele viticole din Oltenia sunt așezate pe o importantă unitate geografică și anume Podișul Getic.

Este o regiune vastă ce formează plantații viticole de peste 104 000 de hectare, ceea ce reprezintă 31% din suprafața viticolă a țării. Aceasta este avantajată de condițiile climatice, și anume de surplusul resurselor de lumină și căldură, mai mari fața de cele din nordul Moldovei și din Transilvania. Tocmai datorită acestui ecoclimat, regiunea viticolă a Dealurilor Munteniei și a Olteniei este recunoscută pentru producția celor mai bune vinuri roșii românești, dar și a unor vinuri albe superioare. Altitudinea medie a plantațiilor viticole deși ridicată (242 m.), nu reprezintă decât aproximativ 60% din altitudinea medie.

Tabel I-6 : Suprafața totală cultivate cu vinuri de calitate

*Sursa: MADR.

REGIUNE VITICOLĂ A DEALURILOR BANATULUI

Această regiune cuprinde plantațiile viticole cu caracter insular, începând de la Moldova Nouă (jud. Caraș Severin) până la Teremia Mare (jud.Timiș). Această regiune viticolă este comparabilă din punct de vedere al temperaturii și al resurselor de lumină cu regiunea Moldovei, însă condițiile hidrice sunt superioare. Regiuna viticolă este formată din plantații de pe dealurile piemontane amplasate la o altitudine medie de 231 m.

Recas este cel mai important centru viticol regăsit în cadrul acestei regiuni, datorită poziției

geografice și totodată a structurii acționariatului.

Tabel I-7 Suprafața totală cultivate cu vinuri de calitate:

*Sursa: MADR.

REGIUNEA VITICOLA A DEALURILOR CRISANEI SI MARAMURESULUI.

Aceasta regiune este delimitata la sud de Centrul viticol Minis (jud. Arad) iar la nord de Centrul viticol Halmeu (jud. Satu Mare). Atinge extremitatea nordică a culturii de viță de vie din România. Este delimitată la sud de Centrul Viticol Miniș (județul Arad), iar la nord de Centrul Viticol Halmeu (județul Satu Mare). Datorită influențelor climatice din Europa Centrală, această regiune beneficiază de resurse de lumină și temperatură superioare celor din Transilvania, dar totodata de resurse hidrice mai scăzute, însă mai mari decât în celelalte regiuni viticole. Altitudinea medie a plantațiilor de viță de vie din această regiune este de 222m.

Tabel I-8 Suprafața totală cultivate cu vinuri de calitate:

*Sursa: MADR.

REGIUNE VITICOLĂ A COLINELOR DOGROGEI.

Cu o suprafață de peste 25 000 de hectare, regiunea viticolă a Colinelor Dobrogei se întinde de la Mangalia până la Tulcea și Măcin. Această regiune este aridă și totodată exploziv de feritila, aici regăsind soiuri: gete, grecești, franțuzești și italiene.

Apropierea de Marea Neagră face că temperaturile maxime din timpul verii să fie mai mici decât în celelalte regiuni, iar iernile să fie mai puțin aspre. Tocmai de aceea, vinurile dobrogene sunt vinuri de calitate superioară, recunoscute în țară, dar și peste hotare.

Altitudinea medie este relativ mică, de 71 m.

Tabel I-9 Suprafața totală cultivate cu vinuri de calitate:

*Sursa: MADR.

REGIUNEA VITICOLĂ A TERASELOR DUNĂRII.

Regiunea urmează practic cursul fluviului Dunărea, de la Zimnicea până la Fetești. Deși are cele mai mari resurse de lumină, temperatură are resurse hidrice scăzute. Altitudinea mică (72 m), lipsa pantelor și a diferențelor de relief creează un mare inconvenient, fiind conjugat cu temperaturile de până la -30°C din timpul iernii.

Tabel I-10 Suprafața totală cultivate cu vinuri de calitate:

*Sursa: MADR.

I.II.2 CLIMA

Climatul este considerat a fi factorul ecologic de bază în ceea ce privește procesul de formare a constituenților chimici ai strugurelui. Caracterele esențiale ale climatului sunt condiționate de așezare geografică, relief, vecinătatea regiunilor viticole. Strălucirea soarelui, temperatura mediului ambient și precipitațiile atmosferice, împreună cu aerul reprezintă factorii decisivi în viață și activitatea plantei, factori de care depinde în primul rând sinteza numeroșilor componenți chimici ai bobului de strugure.

Activitatea plantei și procesele de sinteză și de acumulare din strugure sunt influențate și de tehnologiile de cultură ale viței-de-vie, de solul pe care se află, de soiul ales, toți acești factori fiind supuși la rândul său manifestărilor climatice. Altfel spus, climatul trebuie să fie favorabil pentru a putea satisfice nevoile plantei, însușirile ei de creștere și de rodire.

Tabel I-11 Temperatura medie favorabilă producției de vin.

**Sursa: Babo A., Mach B (1923)

Prof. Univ. Stefan Teodorescu (1909-1989) a fost întemeietorul Oenologiei moderne în România, acesta fiind totodată cel care a exprimat în cifre, aptitudinea oenologică (A), a regiunilor viticole, pentru producerea vinurilor roșii de calitate. În funcție de clasificarea acestuia, regăsim următoarea grupare a regiunilor viticole:

Putin favorabile (A<4 300) in care nu se cultiva soiuri pentru vinuri rosii;

Cu aptitudini limitate (A= 4 300- 4 600) in care calitatea vinurilor variaza de la an la an;

Favorabile ( A= 4 600- 5 1000) cu aptitudini evidente, pregnante pentru producerea de vnuri rosii;

Regiuni viticole din România, unde, funcție de aptitudinea climatică se pot cultiva soiuri pentru vinuri roșii sau regiuni în cadrul cărora nu se pot produce astfel de vinuri.

Tabel I-12 Regiuni viticole favorabile cultivării strugurilor roșii în funcție de condițiile climatice.

*Mediile pentru anii 1 966- 1 975, in lunile aprilie- septembrie, Stefan Teodorescu, 1977.

Trăsăturile climatice ale unei anumite regiuni sunt importante în cadrul evoluției plantei, funcție de perioada de vegetație a acesteia, fie ea activă sau în stare latentă. În primul rând s-a sesizat faptul că elementele meteorologice trebuie să fie propice, favorabile în perioada de vegetație activă și de asemenea în perioada de măturare a strugurilor, fiind de maximă importanță pentru definire compoziție chimice și calității lor. În ceea ce privește condițiile climatice din perioada latentă de vegetație, acestea au foarte mare importanță din punct de vedere viticol pentru stabilirea modului de cultivare a viței-de-vie, fiind însă mai puțin importante pentru calitatea recoltei.

Regiunile și centrele viticole cărora li s-au definit trăsăturile climatice au fost cuprinse în zonele oenoclimatice A0, 1A1, A2, A3, A4, după cum urmează . :

Zoenoclimatica A0- cuprinde centre și areale cu spații viticole cu climat răcoros, producătoare de vinuri albe de calitate;

Zona eonoclimatica A1- cuprinde regiuni și centre viticole producătoare numai de vinuri albe de calitate;

Zona eonoclimatica A2- cuprinde regiuni și centre viticole producătoare în principal de vinuri albe și în secundar de vinuri roșii de calitate;

Zona eonoclimatica A3- cuprinde centre viticole producătoare în principiu de vinuri roșii și aromate și în secundar de vinuri albe;

Zona eonoclimatica A4- cuprinde centre viticole producătoare de vinuri de consum curent , dar și struguri pentru masă;

Zonele eonoclimatice se stabilesc în funcție de: Latitudine (N), Altitudine (m), Temperatura medie anuală, Temperatura (T), Ore insolație efective, Precipitații (mm- P), Indicele de aptitudine oenoclimatic (A), după cum urmează:

Repartizare pe zone oenoclimatice funcție de elementele geografice și climatice al centrelor viticole ( valori medii pentru anii 1961- 1970).

Tabel nr. 1.13:

Tabel I-13 Repartizare pe zone oenoclimatice funcție de elementele geografice și climatice al centrelor viticole (valori medii pentru anii 1961- 1970):

*Sursa: Metodologia delimitarii multicriteriale a arealelor viticole dupa Condei Ghe., Ciolacu M., Barnita Em., Seiculescu M., Vladasel M., Paduraru I., 2004.

I.II.3 SOIURI

În România, plantațiile de vii roditoare nobile ocupă o suprafață de 99 500 ha ceea ce înseamnă 55% din suprafața totală cultivată, dintre care 82 500 (83%) sunt soiuri pentru struguri de vin iar restul, 17 000 ha ( 16.7%) fiind soiuri pentru struguri de masă.

Figură I-2 Principalele soiuri nobile de struguri pentru vin inregistrate in cultura in anul 2013.

Din suprafața cultivată cu soiuri pentru struguri de vin, predomină soiurile pentru vinuri albe (75%), acestea regăsind condiții favorabile în toate regiunile viticole ale țării. Soiurile pentru vinuri roșii au astfel o pondere de 3 ori mai redusă și anume de 25%, acestea fiind cultivate cu preponderență în cadrul podgoriilor din sudul țării. De asemenea, dintre soiurile pentru struguri de vin, ponderea de 60-70% o dețin cele de calitate superioară.

Teritoriul viticol al României cuprinde atât o categorie de soiuri autohtone valoroase, păstrate în cultură și după invazia filoxerei, precum și o categorie de soiuri străine, ale căror aptitudini oenologice sunt recunoscute.

Tabel I-14 Categorii de soiuri pentru vin în România.

*Sursa: MADR.

Calculând ponderea soiurilor autohtone în raport cu cele străine, în momentul în care ne referim la sortimentul pentru vin alb, acesta este dominat la momentul actual de 3 soiuri, dintre care doua autohtone ( Fetească albă, Fetească regală) și unul străin (Riesling Italian). Dintre soiurile pentru vinuri roșii, cea mai mare extindere revine soiurilor străine și anume Cabernet Suvignon și Merlot.

I.II.4 CLASIFICAREA VINURILOR.

Compoziția chimică fiind complexă este greu de clasificat într-un mod extremă de riguros un anumit vin. În România această clasificare se face în funcție de nivelul de alcool, de însușirile de calitate determinate de compoziția fizico-chimică și de tehnologia de obținere,stipulate în legea Viei și Vinului. Vinurile pot fii astfel : albe, roze și roșii.

În funcție de apartenența la una dintre categoriile anterior menționate aceste se pot clasifica ca fiind:

Vinuri de masă – vin ușor, anonim, fără pretenții de identificare de soi sau podgorie, având o tărie alcoolică de minim 8.5% în volum;

Vinuri de calitate – vin obținut din soiuri de strugri cu însușiri tehnologice superiore, cultivate în areale viticole delimitate, care la rândul lor, în funcție de soi, tehnologie de vinificație pot fi :

Vinuri de calitate cu indicație geogafica, denumite și vinuri de calitate superioară (Vs), acestea se mai numesc și vinuri IG;

Vinuri de calitate superioară cu denumire de origine controlată (D.O.C), fiind vinuri ce posedă personalitatea locului de producer, soiul și modul de cultură, denumirea de origine fiind constatată prin tradiție. Acestea pot fi:

– Vinuri de origine controlată (D.O.C);

– Vinuri cu denumire de origine controlată și trepte de calitate

( D.O.C – CMD.CT sau CIB);

I.III PRINCIPALII PRODUCĂTORI DE VIN DIN ROMÂNIA

Grupați în funcție de cele 8 regiuni viti-vinicole din țara noastră, îi regăsim mai jos pe unii dintre cei mai mari producători de vin din România atât de plan intern cât și extern, după cum urmează:

Tabel I-15 Cei mai mari producatori de vin pe regiuni viticole.

*Surse: APEV.

Figură I-3 Preferintele consumatorilor *Sursa: MADR.

I.IV SPRIJIN FINANCIAR- FORME DE FINANȚARE ÎN SECTORUL VITI-VINICOL

În perioada 2007-2009, după aderarea României la Uniunea Eupeana ( 2007 ), s- au acordat subvenții de la Bugetul de Stat în conformitate cu Hotarile Guvernului nr. 463/2007, 570/2008 și 693/2009. De asemenea, în vederea dezvoltării unei viticulturi performante și durabile în România, a fost elaborată Hotărârea de Guvern nr.1432/2005 care, prin conținutul primului articol, stabilește faptul că : “Sectorul viti-vinicol este un domeniu de importanță națională, prioritar în strategia de dezvoltare durabilă a agriculturii.”

În vederea dezvoltării acestui domeniu cheie în agricultură din țara noastră, s-au elaborate o serie de obiective strategice de dezvoltare a sectorului viti-vinicol românesc după cum urmează:

Creșterea ponderii vinurilor cu denumiri de origine controlată (DOC), în detrimentul producției de vinuri de masă;

Creșterea ponderii vinurilor roșii și aromate în totalul producției vinicole;

Introducerea în cultură a soiurilor autohtone (50% din totalul suprafeței);

Promovarea consumului de vin;

Consolidarea asociației de producători pentru crearea de exploatații viticole viabile, eligibile pentru acordarea sprijinului financiar comunitar.

În conformitate cu prevederile legislației europene în vigoare, în perioada 2009-2013, viticultorii români beneficiază de o alocație financiară anulă de 42 100 mii euro. Această sumă a fost absolvită în proporție de 100% în anii în care a fost valabilă. România se află pe locul 4 din ascest punct de vedere în cadrul Uniunii Europene, după Spania, Franța și Italia astfel:

Tabel I-16 Finanțare fonduri europene pe programul 2009-2013

*Sursa: MADR.

Programul național de sprijin al României în sectorul viti-vinicol pentru perioada 2014-2018 se axează, în funcție de activitatea producătorilor viticoli, pe 5 măsuri de sprijin și anume:

promovarea produselor;

restructurarea și reconversia podgoriilor;

asigurarea recoltei;

investitii;

distilarea subproduselor;

I.V PROGRAMUL NATIONAL SUPORT

Adunarea Miniștrilor Agriculturii ai statelor member UE a concluzionat, în urma dezbaterilor realizate în cadrul Consiliului de Miniștri, în data de 17-19 decembrie 2009, asupra unui acord politic privind reorganizarea pieței commune în sectorul viti-vinicol. Politică pentru acest domeniu trebuie să aibă o orientare mai largă către piață și totodată să fie gândită pe termen lung, respectând principiile pieței libere.

Producătorii viti-vinicoli pot astfel, cu sprijin din partea Uniunii Europene să desfășoare activități în domeniul mediului, al calității, al producției biologice, al economisirii energiei, al marketing-ului, al promovării pe piețele terțe și inovării produselor. Pentru a fi eficiente aceste activități, statele membre trebuiau să stabilească măsurile eligibile în cadrul programului suport 2009 – 2013.

În cadrul Programului Național Suport, România a ales pentru finanțare, în funcție de specificul viticulturii autohtone , patru măsuri eligibile astfel:

Promovarea pe piețele terțe;

Restructarea și reconversia podgoriilor;

Asigurarea recoltei;

Folosirea mustului de struguri concentrat;

CAPITOL II. EVOLUȚII RECENTE PRIVIND PIAȚA VINULUI ÎN ROMÂNIA

II.I PARTICULARITĂȚI ALE FILIEREI VINULUI IN ROMÂNIA

Filiera vinului prezintă anumite particularități în ceea ce privește marketingul produsului, organizarea producătorilor, efectele economice și sociale, nivelul autoconsumului, politicile precum și cadrul legislativ și instituțional. Altfel spus, viticultorii pot să integreze mai multe funcții și anume: producerea strugurilor, procesarea, depozitarea, transportul și comercializarea. Acest sector viticol fiind deci caracterizat printr-un grad ridicat de specializare și zonare.

Sectorul vinului în România se caracterizează printr-un grad ridicat de organizare, în special a marilor producători și a activităților pe filiera în cadrul societăților comerciale viticole.

Producătorii sunt astfel organizați în asociații profesionale și interprofesionale. În componența complexă a Organizației Naționale Interprofesionale Viti-vinicole există numeroase organizații profesionale de tipul asociațiilor de producători, organizați fie pe regiuni viticole (Dealu Mare, Panciu, Jidvei, Cotnari s.a.m.d) fie după obiectul de activitate (Asociația Profesională a Producătorilor și Comercianților de Produse Vitivinicole și Băuturi Alcoolice, Asociația Consultanților Enologi din România, Asociația Producătorilor de Vinuri Spumante și Spumoase, Asociația poducatorilor și Importatorilor de Echipamente s.a.m.d).

Mai mult decât atât, interesele producătorului de vin sunt reprezentate la nivelul sectorului de Patronatul Național al Viei și Vinului, organism ce participă în mod activ la negocierea drepturilor și obligațiilor producătorilor cu organismele guvernamentale și la promovarea vinurilor românești, prin organizarea a diferite târguri, festivaluri precum și concursuri de vin.

În ceea ce privește coordonarea activităților și supravegherea respectării și implementării corecte a legislației în sectorul vin, există o serie de organisme guvernamentale cu atribuții în acest sens și anume: Inspecția de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol, Oficiul Național al Denumirilor pentru Vinuri și Oficiul Național al Viei și Vinului.

Aceste organizații sunt menite să sprijine producătorii și comercianții pe tot parcursul procesului de vinificare.

În România podgoriile sunt distribuite în funcție de poziția geografică, existând 8 astfel de regiuni ce adăpostesc un număr de 37 podgorii. Mai mult decât atât, procesul de vinificare are loc în 171 de centre cu dimensiuni, caracteristici și poziționări geografice diferite.

II.II PROCESUL DE VINIFICARE. INFLUENTE ASUPRA PRETULUI

Înființarea plantațiilor de vii necesită investiții importante, consum ridicat de forță de muncă și cheltuieli de producție mari la hectar. Mai mult decât atât, cultura viței-de-vie necesită cheltuieli ridicate, în special cu substanțele fito-sanitare, ceea ce determină un nivel ridicat al cheltuielilor la hectar.

Pentru creșterea calității vinului sunt impuse măsuri de retehnologizare a plantațiilor și a sectorului de vinificație, prin respectarea legislației în vigoare și a cerințelor adaptării la exigențele comunitare. Investițiile realizate se reflectă de cele mai multe ori în prețul produsului finit, ținându-se seama de o paletă largă de factori în definirea acestuia.

Procesul de vinificare este alcătuit dintr-o succesiune de etape descrise în următoarele paragrafe.

II.II.1 PRODUCEREA STRUGURILOR

În România, viticultura se caracterizează, în acest moment prin existența unui potențial pedoclimatic ridicat și totodată prin ponderea mare a soiurilor hibride în structura suprafeței cultivată cu vița-de-vie. Cele mai multe cazuri de suprafețe cultivate cu vie hibridă se regăsesc în exploatațiile familiale, care produc în cea mai mare parte pentru auto-consum.

Tabel II-1: Producția de vin pe categorii de calitate în anul 2014.

*Sursa: MADR.

Cele 8 zone viticole produc o gamă completă de vinuri, de la cele de consum curent până la vinuri speciale spumante și aromizate. Suprafața totală cultivată cu vița-de-vie este de 181 315 ha, dintre care 87 031 ha sunt cultivate cu vița de vie hibridă, ceea ce înseamnă 48% din suprafața totală. Acest lucru crează dificultăți în sectorul viti-vinicol, deoarece prin reglementările Uniunii Europene, vinul obținut din soiuri hibride este interzis la comercializare. În acest fel, piața românească este lipsită de o parte însemnată a ofertei locale, consecință imediată fiind dată de creșterea importurilor de vin din soiuri nobile, dar de calitate inferioară. Se reduce în acest mod potențialul ofertei valorificandu-se necorespunzător potențialul viticol al României.

Tabel II-2: Producția de vin din soiuri nobile pe categorii de calitate și regiuni viticole în 2013.

*Sursa: MADR.

Pe fondul unei cereri relativ constante, variațiile ofertei de struguri conduc la oscilații ale prețurilor, care determină micșorarea cererii și pătrunderea pe filiera a vinului brut de import.

Creșterea sau descreșterea producției totale de struguri de la un an la altul determină la rândul ei dezechilibre pe piața vinului și variații de prețuri, acestea fiind reduse în anii cu supraproducție și crescute în cazul anilor cu producții reduse.

Mai mult decât atât, această scădere a producțiilor totale, restrânsă datorită soiurilor hibride și implicit creșterea importului de vin brut, conduce la scăderea veniturilor producătorilor care se află în imposibilitatea continuării activităților viticole, datorită lipsei de fonduri financiare.

II.II.2 RECOLTAREA, TRANSPORTUL SI DEPOZITAREA STRUGURILOR

Strugurii sunt produse perisabile, astfel activitățile de recoltare, colectare și transport trebuie să se desfășoare rapid în vederea evitării pierderilor de producție.

Recoltarea strugurilor se realizează manual în exploatațiile familiale și mecanizat în marile unități viticole, eficiență economică la recoltarea manuală fiind mult mai redusă decât în cazul recoltării mecanizate astfel: 600 kg/zi/om respective 25-30 t/zi/combină de recoltat.

Modalitatea de recoltare se sesizează la nivelul prețul produsului finit, reflectându-se investițiile mai mari sau mai mici ce au fost realizate de către întreprinderile în cauză.

II.II.3 PROCESAREA STRUGURILOR

România are o producție în medie de 5,5-6 milioane hectolitri pe an, dintre care o pondere de 55% o are vinul nobil restul de 45% fiind acolcat vinului hibrid. De asemenea ponderea vinurilor albe în producția totală fiind de 52% iar cea vinurilor roșii de 45%, vinurile roze reprezentând doar 3%.

Tabel II-3: Producția de vin din soiuri nobile, pe culoare, anul 2013

*Sursa: prelucrare proprie conform datelor.

Principalele puncte forțe în cadrul acestei etape constau în investițiile masive realizate de întreprinderile de dimensiuni mari în modernizarea tehnologiilor de obținere a vinului în cadrul unităților de vinificație cu capacități mari sau medii de producție. Podgoriile din România au în fiecare centru viticol crame de prelucrare a strugurilor și întreprinderi de vinificație și îmbuteliere a acestuia.

Prețul vinului este influențat de acest proces ce constă în modalitatea de procesare a strugurilor, fiind necesare, așa cum am menționat anterior, investiții majore, ce necesită amortizate indiferent de cantitatea de struguri produsă într-un an sau altul. Încheierea contractului între producător și procesator se desfășoară greoi, principalul obstacol fiind prețul nesatisfăcător pentru producătorii de struguri

II.III CARACTERISTICI MERCEOLOGICE. INFLUENȚE ASUPRA PREȚULUI

În capitolul anterior am subliniat asupra importanței procesului de vinificare în obținerea produsului finit și am subliniat asupra influenței pe care acest proces o are în definirea prețului. Nivelul de calitate al vinului, modalitatea de ambalare precum și sistemul de etichetare reprezintă o altă categorie de factori ce influențează la rândul lor prețul produsului finit.

Acest asamblaj de etape ce se succed crează o diferențiere între un produs și celălalt, subtilă sau ușor sesizabilă.

II.III.1 TEHNOLOGII DE FABRICAȚIE

Vinurile albe, roze sau roșii sunt clasificate, în funcție de categoria de calitate în alte 3 categorii după cum urmează:

Vinuri de masă;

Vinuri de calitate;

Vinuri special;

În România, oferta de vin pe piață este foarte variată din punct de vedere sortimental. În funcție de caracteristicile lor calitative, de compoziție și de tehnologia de vinificare, în România se pot produce aproximativ 402 tipuri de vin, în următoarea structură sortimentală: 11 tipuri de vinuri de consum curent, 42 tipuri de vin de calitate superioară, 118 tipuri de vin de calitate superioară cu denumire de origine (VDO), 231 tipuri de vin de calitate superioară cu denumire de origine și trepte de calitate (VDOC). Oferta pe piața vinului este reprezentată de producția internă, import și stocul inițial.

Tabel II-4: Sortimente de vin.

*Sursa: MADR.

II.III.2 MODALITATI DE AMBALARE

Ambalarea produsului finit în butelii de sticlă sau alte ambalaje autorizate se realizează în urma unei verficari prin analize chimice a vinului pentru a se sesiza dacă vinul este limpede, sănătos și are caracteristicele dorite. Analizele chimice au în vedere concentrația alcoolică, aciditatea totală și volatilă, conținutul de ȘO2 liber și total, concentrațiile de proteine, cupru, fier precum și încărcătura microbiologică.

Butelia de sticlă este cel mai cunoscut ambalaj pentru vin și totodată cel mai apreciat, cele mai folosite fiind cele de 750 ml transparente sau colorate. Buteliile transparente sunt cel mai frecvent utilizate și recomandate pentru îmbutelierea vinurilor albe seci și roze, cele colorate potrivindu-se mai bine pentru îmbutelierea vinurilor roșii și a celor albe dulci cu grad alcoolic ridicat.

Punerea în consum a vinurilor și produselor pe bază de vin, sub forma îmbuteliată, implică ambalarea în butelii de sticlă sau în alte ambalaje autorizate. În cazul vinurilor de masă este permisă utilizarea ambalajelor de plastic.

Bag-in-Box este denumirea în limba engleză, utilizata și în România care indică un mijloc mai nou de ambalare al vinurilor, apărut în 1970 și răspândit mai ales după annul 1990. Acesta este o pungă etanșă care se contractă pe măsură ce vinul din interiorul acesteia se consumă. Avantajele acestui tip de ambalaj sunt date de faptul că nu este fragil cum este cazul sticlei, cantitatea pe care o poți înmagazina fiind mai mare, de 3-4 litri.

Prețul unei sticle de vin pentru îmbuteliere variază în funcție de calitate și cantitatea achiziționată de la 1.5 Ron- 10 Ron. Această sumă se adaugă la prețul produsului oferit consumatorului.

Dopul este un alt element important de care se ține cont în momentul ambalării, cu preponderență atunci când se discută despre un vin de calitate. Cele 3 cele mai frecvent utilizate modele de dopuri sunt: plută naturală compactă ( rondele, părți ), plută aglomerată ( sfărâmicioasa ) și dopuri din material de plastic ( dificil de extras, ce îmbătrânește ușor reducând procesul de învechire din sticlă). Dopul de plută este singurul care ajută la procedeul de îmbătrânire al vinurilor.

Plută este un material deficitar și scump, de aceea, producătorii care optează pentru un astfel de dop reflectă în costul produsului parte din aceste investiții ale procesului de ambalare. Prețul unui dop poate varia, în funcție de calitate și cantitate între 0.5 Ron- 7.50 Ron.

Aceste costuri de ambalare cumulate reflectă atât calitatea vinului cât și un procent de sub 7% din prețul produsului finit ce ajunge la consummator.

II.IV PRODUCȚIA DE VIN ÎN ROMÂNIA

România a intrat în rândul producătorilor de vinuri de foarte bună calitate, această evoluție pozitivă datorându-se în cea mai mare parte accesării programelor de suport european. Potrivit datelor FAOSTAT, în anul 2010 România a ocupat locul 21, la nivel mondial, fiind în topul țărilor producătoare de vin, cu 125.400 de tone. Vânzările de vinuri de pe piața românească au crescut în anul 2011 cu 15%, în jurul valorii de 400 de milioane de euro, după scăderile consemnate în 2009 și 2010 respectiv 2013 și 2014.

Tabel II-5: Principali producători de vinuri la nivel global.

*Sursa: FAOSTAT

De asemenea la nivelul Uniunii Europene, România se situează pe locul 10 în ceea ce privește volumul producției de vin, după Italia, Spania, Franța, Germania, Grecia, Austria, Ungaria și Bulgaria.

Producția totală de vin în țara noastră a variat destul de mult în ultimii ani, prezentând însă puncte ce se pot numi critice în anul 2010 respectiv 2012 când s-a înregistrat o cantitate totală cu 40% mai redusă decât în anul precedent.

Tabel II-6: Producție totală de vin în perioada 2007-2013.

*Sursa: *Sursa: Date operative MADR; A.P.I.A

În vederea îmbunătățirii competivitatii vinurilor cu denumire de origine controlată, indicație geografică sau a vinurilor pentru care se indică soiul viței-de-vie s-au realizat programe de susținere europene în vederea restructurării și reconversiei podgoriilor. Datorită accesării acestei măsuri, producătorii din România au reușit să-și modernizeze suprafețele cultivate pentru a putea astfel să corespundă cerințelor actuale ale pieței.

II.IV.1 COSTURI DE ÎNTREȚINERE A CULTURII CU VIȚA-DE-VIE

Producția de vin este un process amplu și de durată, ce implică pe lângă procedeele enumerate anterior de: producție, recoltare, transport și depozitare, procesare, tehnologii de fabricare și modalități de ambalare, o serie de investiții ce fac referire strict la întreținerea culturii propiu-zisa de viță-de-vie, cu preoponderenta în primii an de existență ai acesteia. Acest process de întreținere a culturii ajunge la o sumă de 8 000 RON/ha, suma care în cadrul companiilor mari, comericiale este mai mare, de asemenea, aceasta este estimată a fiind mai mică în cazul asociațiilor agricole și a producătorilor individuali cu până la 40%.

Tabel II-.7: Costuri de intratinere si plantare a vitei-de-vie.

* Sursa: Preluclarea datelor.

II.V CONSUMUL DE VIN ÎN ROMÂNIA

În ultimii ani, în România s-a redus atât consumul de vin, cât și ponderea acestuia în consumul total de băuturi. astfel, dacă în anul 1990 românii consumau 43 litri de vin pe persoană, în anul 2013 consumul a scăzut la 23 litri pe persoană.

Tabel nr 2.6: Consum litri/persoana/an.

*Sursa: Institutul National de statistica, Insse.

Reducerea consumului mediu s-a datorat, pe de-o parte, reducerii suprafețelor cultivate cu viță-de-vie și îmbătrânirii acestor plantații, iar, pe de altă parte, schimbării preferințelor consumatorilor datorită creșterii prețului vinului, majoritatea orientându-se spre consumul de băuturi spirtoase sau bere, produse care pot fi găsite pe piață la un preț mai scăzut. Prețurile la vin prezintă variații în funcție de regiunea viticolă, de categoriile de vin, de tipul de vin alb sau roșu.

II.V.1 CONSUMUL PE CATEGORII DE CONSUMATORI. FRECVENȚA

În ultimii ani, România s-a confruntat cu o scădere atât a consumului de vin, dar și a ponderii în consumul total de băuturi. Astfel, în anul 2013, consumul mediu lunar de vin pe o persoană a ajuns la 1,280 litri, comparativ cu anul 1996, când consumul se situa în jurul valorii de 4,02 litri/lună/persoana.

Tabel II-7: Consumul de vin pe categorii sociale (l/lună).

*Sursa: Institutul National de Statistica, perioada 2010-2013.

Conform unui studiu realizat pe un eșantion de 1 200 persoane diferite ca vârsta, sex, educație, activitate, etc. s-a observant faptul că cea mai mare partea a consumatorilor de vin sunt bărbați, având ca activitate principal, agricultură, fermieri, cu vârste cuprinse într 25-50 ani care locuisc în zone rurale.

În cadrul aceluiași studiu s-a plecat de la o ipoteză referitoare la frecventa consumului de vin și anume ca 75% dintre consumatori, consumă o dată pe săptămână, 15% o dată pe lună, 7% de 2-3 ori pe săptămână, iar restul de 3% o dată pe an. Persoanele chestionate s-au împărțit în 2 categorii: cele care nu beau băuturi alcoolice din diverse motive de sănătate sau de gust și cei care beau, astfel în cadrul celei de-a 2-a categorie 35% dintre persoanele participante la studiu au răspuns că beau vin o dată pe lună, 26% preferă să bea vin o dată pe săptămână, aproximativ 22% o dată pe an iar restul de 17% de 2-3 ori pe săptămână.

Fig 2.1: Frecventa de consum.*Susa: MADR.

Așa cum se poate observa în figură de mai sus, cea mai mare parte a consumatorilor, 53% consumă vin o dată pe an, 25% o dată pe săptămână, 13% o dată pe lună, restul de 9% consumanand de 2-3 ori pe săptămână.

II.V.2 CONSUMUL ÎN FUNCȚIE DE PREȚUL PRODUSULUI

Referitor la calitatea vinului consumat și implicit a prețului, 45% dintre persoanele participante la studiu au răspuns că ar opta pentru un vin al cărui preț se încadrează între 20-50 RON, 34% s-ar orienta către o sticlă al cărei preț să fie între 10-20 RON, aceste 2 categorii cumulând un procent de 69% din totalul eșantionului. De asemenea, 10% ar achiziționa un vin al cărui preț să fie mai mic de 10 RON, 7% s-ar încadra între 50-100 RON iar restul de 3,5% ar opta pentru un vin a cărui valoare să depășească 100 RON.

Fig 2.2: Suma pe care un consumator este dispus să o ofere pentru o sticlă de 0,75 ml vin *Sursa: MADR.

II.VI CERERE ȘI OFERTĂ

România prezintă la momentul actual o suprafață amplă cultivată cu viță-de-vie însă cu toate acestea în țara continuă să existe o “penurie” de vin. Potrivit estimărilor Internațional Organization of Vine and Vine (Organizația Internațională a Viei și Vinului) pentru echilibrarea pieței ar mai fi nevoie de o suplimentare cu 10 milioane de hectolitri (1, 3 miliarde de sticle) a ofertei – lucru imposibil, din pricina pierderilor din recolta de struguri. Situația nu este deloc bună – chiar dacă în aparență ea i-ar favoriza pe pronducători pentru că asigură menținerea unui nivel înalt al prețurilor – pentru că susține o erodare a atractivității vinurilor ieftine-medii pe care consumatorul le poate înlocui cu alte băuturi alcoolice. Mulți producători aleg să vândă mai ieftin pentru a nu-și pierde piața.

România a intrat în rândul producătorilor de vinuri de foarte bună calitate, această evoluție pozitivă datorându-se în mare parte, așa cum am menționat anterior, accesării fondurilor europene. În anul 2010 s-a înregistrat un volum de producție de 125.400 de tone. Criza globală a afectat producătorii locali de vin din țara noastră, astfel încât în perioada imediat următoare anului 2008 s-au dezvoltat programe de investiții și împrumuturi bancare în vederea reabilitării sectorului vinicol. În acest fel, în scurt timp acest timp de împrumut a fost limitat, fiind astfel influențat volumul de vin vândut la nivel național. Consumatorul a fost în acest mod direcționat către altă categorie de băuturi alcoolice.

Statisticile arată faptul că în perioada 2004-2008 situația financiară a sectorului vinicol creștea în fiecare an cu aproximativ 10%, în anul 2009 fiind înregistrată o creștere aproape insesizabilă la nivelul acestui sector. În 2010 s-au implementat la nivel național și European proiecte care să stimuleze consumul de vin.

Referitor la supfarata de viță-de-vie cultivată, aceasta a prezentat o descreștere, în intervalul 2004-2013 de aproximativ 13,14% de la 205 381 în annul 2004 la 181 378 în 2014. Suprafață cultivată cu vii hibrid este de 48% la momentul actual, prezentând o creștere de 19,69% din annul 2004. De asemenea suprafata cultivată cu viță-de-vie altoită s-a redus în acest interval cu 31,67%, astfel:

Fig 2.3: Evoluția suprafeței cultivate cu vin în România (ha) *Sursa: MADR.

Această suprafață cultivată, în funcție de regiunile specifice țării noastre arată astfel:

Fig 2.4: Distribuția podgoriilor în România pe regiuni.*Sursa: MADR.

II.VI.1 PRINCIPALI PRODUCĂTORI PE PIAȚA ROMÂNEASCĂ

La acest moment există 5 mari producători de vin care domină piața din România și anume: Mulfatlar, Jidvei, Cotnari, Vincon și Tohani, aceștia deținând 70% din totalul vânzărilor pe țara în annul 2013. Din acest procet Multfatlar, cel mai mare producător la nivel național, deține 28% fiind urmat de Jidvei cu 14% și Cotnari cu 13%.

În anul 2011, cantitatea totală de vin produsă de S.C Mulfatlar S.A s-a ridicat la 215 401 hectolitri, având în 2010 o cifră de afaceri de 110,423 milioane de lei , S.C JIDVEI Filiala Alba pe de altă parte a produs o cantitate de vin de 2 ori mai mică și anume 107 040 hectolitri având o cifră de afaceri de 105,162 milioane lei, urmată de SC Cotnari S.A cu 75 366 hectolitri și o cifră de afaceri de 103,943 milioane lei. Restul de 30% este divizat între producătorii locali și producătorii din afară.

Fig 2.5: Principalii producători de vin2013. *Sursa: APEV.

II.VI.2 PIAȚA DE DESFACERE A VINULUI

În urma unui studiu realizat pe un eșantion de 1 200 de persoane având diferite vârste, aparținând unor diferite clase sociale, unor diferite culturi, etc. s-a concluzionat faptul că 44% din consumatorii de vin achiziționează acest produs de la cramă, sau de la producător, în funcție de caz. Se sublinieaza astfel asupra faptului că un lucru urmărit de consumator este calitatea. De asemenea, 22% dintre consumatori preferă să achiziționeze o sticlă de vin de la restaurant, fiind apreciată atmosfera considerată a fi ideală pentru a savura un pahar de vin bun. Alegerea unei sticle de vin este influențată și de culoarea acestuia, astfel încât 46% preferă vinul roșu, 38% vinul alb, doar 16% dintre consumatori optând pentru un vin roșe, acesta, datorită compoziției chimice trebuind să fie consumat imediat ce a fost deschis.

Tabelul II-8: Ponderea si suprafate soiurilor cultivate in Romania.

*Sursa: MADR.

Vinul demi-sec este preferat de 43% dintre consumatori, cel demi-dulce de 27% dintre acestia, ultimul pe lista preferintelor fiind vinul sec inregistrand un procend de 19% in topul achizitionarii, urmat de vinul dulce, achizitionat de 11% dintre consumatori.

Fig 2.7-8: Amplasamente si preferinte in achizitionarea vinului.

II.VI.3 ACHIZIȚIONAREA ÎN FUNCȚIE DE CALITATE ȘI CANTITATE

Pe piata din România există o gamă largă de sortimente de vin pe care le regăsim îmbuteliate în sticle de 0,75 ml precum și o gamă de produse ce pot fi achiziționate vrac, în cantități mari,având diverse forme de ambalare. Aceste 2 tipuri de sortimente compun piata vinurilor astfel:

Tabel II-9: Producția de vin la sticlă de 0,75 ml în anul 2013:

*Sursa: Oeconomica, 2013

Tabelul II-10: Productia de vin de masa in anul 2013:

*Sursa: Oeconomica, 2013

II.VII IMPORT-EXPORT

În anul 2013 importul în România a scăzut cu 33% față de anul precedent. Spania și Italia au fost principalele țări care au exportat din țara noastră pe parcursul acestui an, fiind urmate de Moldova, Bulgaria, Macedonia și Chile. Exportul în perioada 2013-2014 a crescut cu aproximativ 819 litri echivalentul a 19 000 USD.

Datorită acestui process în anul 2014 s-a indicat o scădere cu 28% a calității produselor din vin, scădere datorată în parte importului cu vinuri de calitate inferioară precum și datorită unei rezerve mari de vin de masă pe care țara noastră o deține.

Tabel II-11: Țări partenere de la care a importat România în perioada 2012-2014:

*Sursa: World Trade Atlas

Principalii importatori sunt: Spania, Italia si Bulgaria.

Tabel II-12: Tari partenere care au exportat din Romania in perioada 2012-2014.

*Sursa: World Trade Atlas

Pe parcursul anului 2013 exportul a scăzut cu un procent de 7% față de anul anterior, fiind însă estimat să crească în anul 2014. Principalele țări în care se exportă sunt: Regatul Unit, Germania și Spania. În ceea ce privește importul și exportul în țara noastră în raport cu țările membre ale Uniunii Europene, ne situăm astfel:

Tabel II-13: Import.

*Sursa: MADR, Institutul National de Statistica.

Tabel II-14: Export:

*Sursa: MADR, Institutul National de Statistica.

Importul a avut un punct de maxim în anul 2012, cantitatea totală importantă crescând de aproximativ 6 ori față de anul precedent 2011. Cea mai mare cantitate de vin importată și exportată se regăsește în cadrul țărilor membre Uniunii Europene, cu un procent de peste 75% .

CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ: CASA DE VINURI ISARESCU.

III.I SCURT ISTORIC

Municipiul Drăgășani este situat in județul Vâlcea, Romania. Acesta este localizat la limita de sud a județului, pe terasele de pe partea dreapta a râului Olt, la 53 km de reședință de județ, Râmnicul Vâlcea. Acest teritoriu este străbătut de doua cursuri de apa, primul, anterior menționat, râul Olt in partea de est si pârâul Pesceana in partea de sud.

Acest amplasament este alcătuit din 3 terase ale râului Olt si anume: partea centrala a orașului, zona de nord a acestuia si cea de-a treia, dominata de “Institutul de Cercetări Viticole” cu plantațiile de vita-de-vie aferente. Altitudinile in aceasta zona cresc de la est la vest: la nivelul Oltului altitudinea este de 135m, in zona luncii de 145 m, zona centrala atinge 160m pentru ca in vârful Dealului Viilor aceasta sa atingă 308m.

Podgoria Drăgășani este renumita in Romania, aici fiind cultivate pe parcursul anilor peste 60 soiuri de vita-de-vie locale, autohtone si străine. La ora actuala, podgoria Drăgășani se întinde pe o suprafață de 1 600 ha, care include si suprafețele viticole limitrofe județului Vâlcea. Aceasta regiune viticola se afla la terminarea Subcarpaților Getici. Peisajul colinar al zonei aduce cu cel al Toscanei: dealurile sunt vălurite, cu vai deseori abrupte, cu aspect cariat, parcelele de vie fiind intercalate cu pâlcuri de pădure si arboret.

Parcelele de vie sunt situate pe văile cu orientare sudica, iar cele cu foioase către nord. Drumurile șerpuiesc printre aceste vai pana ajung pe culmea dealului. Solul este format de loess de diferite structuri, din straturi de lut si argila in alternanta cu nisip si pietriș.

Vinul produs in aceasta zona s-a făcut remarcat in anul 1865, fiind căutat in restaurantele “Iordache” din strada Covaci, “Capsa”, “Epureanu” unde mulți dintre diplomați, scriitori si mari artiști din tara si din străinătate, aflați in trecere prin București au avut ocazia sa se delecteze cu buchetul si calitățile gustative ale vinurilor de Drăgășani. Pivnițele mari de vinuri au întreținut pe piața interna si la export renumele acestui vin începând cu “tulburel” si terminând cu vinuri de talie ce concurau cu brio produsele franțuzești.

Ca si alte podgorii din tara, cea din Drăgășani a fost aproape in totalitate distrusa de atacul filoxerei de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Refacerea podgoriilor s-a făcut in cea mai mare măsura după modelul francez, in special datorita familiilor bogate care aveau proprietăți in zona (Brătianu, Stirbey).

In consecința, alături de soiurile locale au apărut foarte multe soiuri din zona Bordeauz- Sauvignon Blanc, Merlot, Cabernet Sauvignon. Important de menționat in acest sens este faptul ca podgoria Drăgășani se afla situata, ca si zona Bordeaux, la câțiva zeci de km la sud de paralela 45.

Statisticile ne oferă date care demonstrează ca in perioada 1 865- 1 900 s-au mărit suprafețele cultivate cu vita-de-vie crescând totodată si producția de struguri si vin. Perioada de regres s-a înregistrat in 1 886- 1 890 in timpul invaziei filoxerei.

Pentru a sprijinii refacerea podgoriei, Ministerul Agriculturii si Domeniilor a înființat in 1 897 Pepiniera Drăgășani. In 1 986 s-a înființat stațiunea vini viticola Drăgășani care se mândrește cu realizarea mai multor soiuri noi, in special prin îmbunătățirea soiurilor locale dintre care: Crâmpoșie selecționata, Negru de Drăgășani, Novac sau soiul de struguri de masa Victoria.

III.II DATE GENERALE

“Intr-un decor minunat si extrem de atrăgător, s-au pomenit Drăgășanii de când ii știe lumea. Delicata esența de sănătate si bucurie pe care a dat-o Drăgășaniul – sub forma unui vin durabil, ușor spumos si cu reflex incomparabil de atrăgător – a servit la împărtășirea celor mai luminoase figuri ale trecutului romanesc: nobilimea daca, generalii noștii romani, Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazu…

Vinul de Drăgășani este un excelent vin de masa, cel mai bun din Romania – culoare galben-auriu, un pronunțat gust de fruct, un buchet foarte personal…”

I.C. TEODORESCU ( 1943 )

Ctitorul viticulturii moderne romanești

Analiza realizata de I.C. Teodorescu este la momentul actual cartea de vizita a Casei Isărescu- S.C Mar S.R.L. Aceasta podgorie deține la momentul actual 40 ha din cele 1 600 ha existente la nivelul zonei, dintre care 15 ha sunt cultivate cu soiuri pentru vin roșu, iar 25 ha cu soiuri pentru vin alb. Soiul predominant cultivat este Crâmpoșie precum si Negru de Drăgășani.

In anul 2008, aceasta crama deținea doar jumătate din suprafață si anume 20 ha.

In ceea ce privește evoluția acestei podgorii, firma care o deține a crescut de la 3 salariați in anul 2008 la 14 in 2012 si la 16 in anul 2014. Acționarul principal al acestei crame, așa cum se deduce si din denumirea vinului produs de aceasta este guvernatorul României, Mugur Isărescu cu 69,99% , restul fiind împărțit intre soție si copii săi fiecare dintre aceștia deținând un procent de 29,99% respective 0,01%.

Aceasta podgorie produce o gama de 9 tipuri de vin, alb, roșu si rose, îmbuteliate in sticle de 0,75 ml. Vinurile produse aici sunt de calitate superioara cu denumire de origine controlata (D.O.C) respective vinuri D.O.C cu trepte de calitate: cules la maturitate deplina (C.M.D) si cules târziu (C.T).

Principiul de funcționare este acela al unei producții reduse ca si cantitate, având însă o calitate superioara.

III.III PRODUCTIE

Suprafața cultivata la momentul actual este de 40 ha, dintre care 25 ha sunt cultivate cu soiuri pentru vinuri albe restul de 15 ha fiind cultivate cu soiuri pentru vin roșu. In ceea ce privește producția, un ha cultivat cu vita-de-vie pentru vin alb produce pana la 8,9 t/ha , iar unul pentru vin roșu 7 t/ha. Aceasta cantitate poate ajunge pana la 20 t/ha, caz in care s-ar semnala o scădere considerabila a calității vinului obținut.

Tabel 3.1: Producție 2014 pe categorii de struguri.

*Sursa: Prelucrarea datelor obținute de la crama.

Conform datelor statice Casa Isărescu produce anual 327,5 t de struguri roșii si albi.

Prin prelucrarea acestor struguri Casa Isărescu produce 9 varietăți de vin alb, roșu si rose.

Figură III-1 Casa Isărescu – 9 varietăți de vin alb, roșu si rose.

Tabel III-2: Producție pe categorii de vin produs, 2014.

*Sursa: Prelucrarea datelor obținute de la crama.

Casa de vinuri Isărescu produce anual, in condiții optime de desfășurare a recoltei si producției o cantitate de vin 160 000 sticle. Peste 60% din aceasta producție este depozitata in zone special amenajate pentru învechire, pentru o perioada de 1-2 ani. !!!!!!!Acestea sunt: Cabernet Sauvignon, Tămâioasa Românească si Sauvignon Blanc.

Cea mai mare producție este aceea de vinuri seci si demiseci astfel:

Tabel III-3. Total producție pe categorii de vin.

*Sursa: Prelucrarea datelor obținute de la crama.

Producția de vin se realizează fără adaos de zahar, boaba de strugure fiind culeasa, in funcție de categoria de vin spre care se îndreaptă producătorul la maturitate sau după maturitate (culeasa târziu).

Anul 2014 a reprezentat pentru podgoriile din zona, inclusiv pentru Casa de vinuri Isărescu un an in cadrul căruia producția a fost afectata in proporție de 1000%, datorita condițiilor climatice nefavorabile (grindina) in perioada de coacere a strugurilor. De asemenea, firma de asigurări, a despăgubit S.C Mar S.R.L cu aproximativ 80% din totalul daunei provocate de condițiile climatice nefavorabile.

III.IV EVOLUTIE. PROFIT- PIERDERI

Casa de Vinuri Isărescu si-a început activitatea in anul 2006, astfel ca in 2014 are 8 ani de activitate, profitul crescând de la un an la altul, in cea mai mare parte, având însă si momente de regres, in anul 2008 si 2013. Evoluția acestei crame pe parcursul anilor arata astfel:

Fig. 3.1: Evoluția Casei de vinuri Isărescu pe perioada 2007-2013.*Sursa: Prelucrarea datelor primite de la crama.

III.IV.1 CIFRA DE AFACERI. PROFIT

Pe parcursul celor 9 ani de activitate din 2006 – 2015 Casa de vinuri Isărescu a accesat de 2 ori fonduri europene. In anul 2012, pentru a transforma o clădire existenta pe amplasamentul cramei in pensiune, valoarea acestui proiect fiind estimata la 330 000 euro, a obținut pentru acest proiect o finanțare de aproape 200 000 euro. Cea de-a doua finanțare având loc in anul 2014 in vederea extinderii cramei si a performantizării acesteia. S-a dorit in cadrul acestui proiect îmbunătățirea liniei de îmbuteliere precum si a transportului vinului către diferiți producători in condiții optime.

Cifra de afaceri si implicit profitul acestei firme a avut fluctuații, datorate atât sistemului economic din Romania precum si condițiilor climatice nefavorabile din ultimii ani.

Tabelul III-4: Cifra de afaceri a firmei pe perioada 2010 – 2014.

*Sursa: Prelucrarea datelor obținute de la crama.

In primii ani de activitate, profitul a fost redus, datorita producției scăzute, fiind vorba despre o cultura de vita-de-vie ce se afla la primii ani de productivitate.

III.IV.2 COSTURI DE PRODUCTIE

Suprafața cultivata cu vita-de-vie a acestei crame nu este una foarte extinsa, ceea ce implica in primul rând un cost de înființare mai mare la ha. Altfel spus, costurile de înființare ale unei plantații se reduc odată cu creșterea suprafeței cultivate, dar nu ajung mai jos de 10 000 – 12 000 euro la hectar. In momentul in care ne referim la o plantație de mai mici dimensiuni, cum este cea in cauza, aceste costuri se încadrează intre 15 000 – 20 000 euro la hectar.

Acestei investiții inițiale i se adaugă de asemenea costurile anuale de întreținere, ce ajung la câteva sute de euro, precum si cele pentru producerea vinului. In primii 3 ani de la înființarea culturi vitei-de-vie costurile de întreținere sunt mai ridicate decât ar fi in mod normal, urmând ca ulterior sa se amortizeze investiția.

Cel mai bun an din punct de vedere al profitului a fost anul 2010, însă firma S.C Mar S.R.L avea in anul 2012 datorii de 470 000 euro, in anul 2011 acestea fiind estimate la 407 000 euro.

Din punct de vedere al producției, aceasta a fost distrusa complet in anul 2014, dauna cauzata de condițiile climatice nefavorabile, grindina, fiind de 100%. Pe parcursul acestui an, firma a fost despăgubita in proporție de 80%, urmând ca activitatea sa se desfășoare cu ajutorul producției din anii anteriori.

III.V PIATA DE DESFACERE. DISTRIBUTIE

Suprafața cultivata cu vita-de-vie aferenta cramei produce anual 327,5 t de struguri roșii si albi, echivalentul a 160 000 sticle de vin alb, roșu si rose, sortimentele existente fiind de vin sec, demisec si demidulce.

Casa de vinuri Isărescu nu exporta niciun procent din producție in afara tarii, principal piața de desfacere fiind alcătuita din rețele de restaurante si hoteluri.

Magazinele de tip Horeca reprezintă un alt punct de desfacere, de unde pot fi achiziționate aceste vinuri, crama, rămânând însă principalul punct de desfacere.

In anul 2013 s-au semnat contracte cu 2 dintre supermarket-urile existente in Romania si anume: Mega Image si Selgros, condiția impusa fiind ca adaosul sa nu depășească un procent de 30%. Lanțurile de restaurante si hoteluri au un adaos de peste 500%, o sticla care pleacă de la crama având prețul de 20 RON poate fi vânduta cu 100 RON ulterior.

In ceea ce privește zonele din Romania unde se poate găsi acest vin, acestea sunt: Arad, Argeș, Bacău, Bihor, Brăila, Brașov, București, Cluj-Napoca, Constanta, Dolj, Galați, Iași, Ilfov, Prahova, Suceava, Timiș, Vâlcea. Capitala României, București este unul dintre cele mai mari puncte e desfacere, existând

CONCLUZII

Piața vinului a cunoscut de-a lungul anilor atât evoluții cât și regrese, rămânând în cea mai mare parte constanta în ceea ce privește evoluția prețurilor. Cantitatea producției a prezentat fluctuații de la un an la altul, motivul pentru care acest lucru nu a avut influențe directe asupra prețului fiind dat de dorința producătorilor de a-și păstra piața, consumatorii..

Tehnologia de ultima oră și strategiile de marketing actuale promit multe pentru acest sector al pieței, însă analizând situația actuală a comerțului, putem să afirmăm că mai sunt încă mulți pași care trebuie făcuți spre a ajunge la un sistem comercial „curat”, în care piața vinului să aibă un loc bine stabilit, cu un sistem normativ funcțional și pus la punct.

Premisa lucrării se referă la piața vinului din România și la evoluția acesteia pe parcursul ultimilor ani. Consider că, modul în care sunt împărțite organizațiile pe piața vinului, acestea având rolul de a susține producătorii români în străinătate și de a realiza statitici ce fac referire la preferințele consumatorilor, susțin interesele producătorilor dar și pe cele ale consumatorilor. De asemenea, acestea sunt cele ce expun problemele existente în viticultură în față guvernului în vederea luării măsurii corespunzătoare. Există însă impedimente la nivel național de origine birocratică sau administrativă care igreuneaza procesul de vinificare, marketing, ridicându-le probleme serioase producătorilor.

Procesul de vinificare subliniază asupra etapelor prin care trece produsul brut, strugurele, pentru a ajunge produs finit, vin. Aceste etape implică de la caz la caz o serie de costuri pe care producătorul este obligat să la suporte. În România, 48% din suprafața cultivată este reprezentată de soiuri hibride, acestea fiind cultivate în cea mai mare parte pentru consumul propiu și comerțul de proximitate. La nivelul pieței vinului acest lucru conduce la o scădere a prețului pentru vinul nobil, comercializat la nivel național. Din punctul meu de vedere, acest lucru îngreunează piață vinului din România, injumatatindu-i producția tocmai datorită faptului că vinul produs din soiuri hibride nu poate fi comercializat.

De asemenea, în România se produce 70% vin alb, 27% vin roșu și doar 3% vin rose, cererea consumatorilor fiind estimată astfel: 46% dintre consumatori optează pentru un roșu, 36% pentru un vin alb și 16% pentru un vin rose. Oferta nu corespunde cu cerea, astfel, la nivel național se importă o cantitate însemnată de vinuri care să corespundă cererii.

Consider că etapele caracteristice îmbutelierii influențează prețul unei sticle de vin. Micii producători achiziționează o cantitate redusă de sticle, dopuri, etc. ceea ce înseamnă un preț mai mare la achiziție în comparație cu marii producători care achiziționează cantități mari la un preț redus.

Producția de vin în România aduce în discuție costurile de producție ale unei plantații de vită-de-vie. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a pus la dispoziția producătorilor fonduri pentru reconversia și restructurarea culturilor, fonduri ce au fost absolvite în proporție de 100% pe perioada 2009-2013. Astfel producătorii implicați în acest program, cheltuie pentru întreținerea unui hectar de vită-de-vie, 24 000 RON de 3 ori mai mult decât ar cheltui în mod normal. Acest lucru influențează cantitatea de producție din primii ani ( 3-5 ani ) și implicit prețul produsului finit. Pe de altă parte, prin intermediul acestui proces, costisitor în primii ani, România are de câștigat culturi de calitate și implicit producții de calitate.

În România, la momentul actual nu există Instituții de Cercetare în domeniul viticol. Soiurile importate în principal din Franța, Austria și Spania au suferit probleme de aclimatizare, ceea ce a dus la pierderi pentru producători. În urmă studiului realizat am putut observă valoarea pe care producătorii o pun pe soiurile de vită-de-vie autohtone. Lipsa unor astfel de Instituții de Cercetare în domeniu ridică probleme serioase la nivel național, atât datorită faptului că suprafețele cultivate cu soiuri autohone se reduc, cât și, așa cum am menționat anterior, datorită faptului că nu putem stabili exact gradul de aclimatizare a unui soi străin în România.

Consumul de vin în România este de 4 ori mai redus decât cel de bere. Acest lucru subliniază asupra unei lipse de cultură în ceea ce privește cultul vinului. Consumul de vin a scăzut considerabil în țara noastră ajungând de la 4,02 l/ luna în anul 1996 la 1,28 l/ în anul 2013, principala categorie de consumatori fiind bărbații cu vârstă cuprinsă între 25 – 50, fermieri, ce locuiesc în zone rurale. Ținând cont de categoria de consumatori precum și de cantitatea consumată pe cap de locuitor, se observă o cerere ridicată pentru vinurile de masă, cu preț redus, în defavoarea vinurilor de calitate, cu un preț mai ridicat

În ceea ce privește cererea și oferta, conform estimărilor Organizației Internaționale a Viei și Vinului sunt necesare 1,3 miliarde de sticle pentru a suplimenta piața vinului din România. Cu toate că există un deficit pe piața de vinuri, producătorii aleg să mențină constant prețul vinului pentru a nu-și pierde piața.

Piața vinurilor a fost afectată în anul 2008 în momentul în care criza economică a influențat în mod negativ producătorii de vin din România. Programul de finanțare European din perioada 2009 – 2013 a susținut piața vinurilor, prin finanțare, astfel încât prețurile pe acest domeniu de activitate au rămas constante, prezentând fluctuații nesemnificative la nivelul cifrelor de afaceri.

Principalii producători la nivel național sunt: Mulfatlar, Jidve, Cotnari, Vincon și Tohari aceștia acoperind aproape 68% din totalul pieței. Se caracterizează prin producție cantitiva și nu neapărat calitativă. Reprezentând majoritatea la nivelul pieței vinului, aceștia dictează prețul și evoluția sa. Acest lucru se datorează cererii pieței în primul rând, consecința imediată a unei creșteri a prețurilor vinului fiind creșterea importului la nivel național.

Este important de menționat faptul că importul în România este de 3 ori mai mare decât cantitatea exportată. Vinul importat este de o calitate inferioară, iar cel exportat, datorită costurilor reduse de producție, a prețului implicit redus se vinde în străinătate datorită calității sale.

În concluzie, principalii factori care influențează prețului vinului în România sunt:

Cultura vinului, nedezvoltată;

Puterea mică de cumpărare a consumatorilor;

Casa de vinuri Isărescu este o firma de dimensiuni medii spre mici, a cărui producție anuală se încadrează în jurul a 160 000 sticle de vin, alb, roșu și rose. În cadrul acesteia se produc vinuri de calitate, la prețuri accesibile, în momentul în care este achiziționat de la cramă, fără adaos comercial. Regăsim vinuri seci, demiseci și demidulci, cu preponderență vinuri albe seci, acestea fiind urmate de vinurile roșii și mai apoi de cele rose. Datorită cererii crescute pe piață a vinurilor rose, crama urmărește în această perioada creșterea producției acestui tip de vin, fiind produse anual doar 15 000 de sticle.

În concluzie, prețul vinului pe perioada 2010-2014 a rămas constant indiferent de producție, acest lucru fiind datorat în primul rând producătorilor care au dorit să își păstreze consumatorii. Dorința producătorilor de vin este să atragă consumatorul către consumul de vin, deși acesta este, conform statisticilor, orientat către consumul de bere, un produs mult mai accesibil. În anul 2014 în momentul în care producția de struguri a fost grav afectată în România, s-a pus problema unei majorări a prețului cu 20% , însă acest lucru implică creșterea importului de vin, și implicit orientarea consumatorilor către produse alcoolice similare însă cu prețuri mai reduse, deficitul fiind acoperit cu producția din anii anteriori.

Consider că există loc și pentru alte măsuri de reglementare și pentru noi programe care să motiveze societățile viți-vinicole mai puțin dezvoltate să se lanseze ferm pe piață și să-și creeze un spirit de competitivitate ridicat. Sprijinul financiar există, însă demersurile pentru obținerea acestuia sunt uneori anevoioase. Că țară viți-vinicolă, România are un potențial surprinzător, datorită condițiilor geografice și eco-climatice întrunite, iar acest potențial trebuie exploatat. Rămâne în mâinile viticultorilor și a managerilor cu experiență să-și desfășoare activitatea cu profesionalism, iar nou-veniții sau potențialii antreprenori care aspiră la o afacere în acest domeniu să se implice activ pentru a îmbunătăți normele în vigoare și pentru a dezvoltă interesul general pentru acest domeniu, dar și să învețe de la cei care au cunoscut deja succesul în acest sector.

Concluzionând, cred că piață vinului românească oferă perspective promițătoare, dar că numai prin implicare activă și pragmatism, atât din partea viticultorilor cu experiență, cât și din partea novicilor, România își va câștigă, treptat-treptat, atât prestigiul, cât și experiență comercială că țară viți-vinicolă propriu-zisă.

BIBLIOGRAFIE:

Cruceru, A. F. Marketing. Strategii concurențiale, Editura Universitară, București, 2007

Alexandru, F. – Prețuri și concurență; Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997;

Aurel Popa, Nicolae Giugea, Traian Cătălin Genoiu – Oltenia Mică Românie Viticolă, Editura Aius, Craiova, 2015 ;

Cosmin Florescu, Zidurean Eugen Demeterca – Ghidul gustului, Editura Runna, 2007 ;

Metodologia delimitării multicriteriale a arealelor viticole după Condei Ghe., Ciolacu M., Barnita Em., Seiculescu M., Vladasel M., Păduraru I., 2004

Dorian Popa, Cornel Dusă – Cartea vinului, Editura Exeget, 2007;

Oșlobeanu M., și colab 1991 – Zonarea soiurilor de vită de vie în România ,Editura CERES București ;

Zahiu, Letiția și cola. – Analiză filierei legumelor, Editura CERES, București 2006;

Viorica Gavrilă – Particularities of the vine and wine market, 2010;

Raluca Georgiana Ladaru, Silviu Beciu – Marketing research on wine consumers preferences în România;

Manole, V., Stoian, M., Ion, R A., Agromarketing, Editura A.S.E., București, 2003;

Profiroiu M, Profiroiu A., Popescu I., Instituții și politici europene, Editura Economică, București, 2008;

Marcela Mănoiu Marinescu, Vită de vie și Drăgășanii, Editura KITCOM, 2006;

INTERNET:

FAOSTAT

MADR – www.madr.ro

Oficiul Național al Viei și Vinului – www.onvv.ro

Oficiul Național al Denumirilor de Origine pentru Vinuri – www.onvpv.ro

Organizația Națională Interprofesională Vitivinicola(ONIV) – www.oniv.ro

Patronatul Național al Viei și Vinului – http://www.pnvv.ro/

Casă de vinuri Isărescu – www.casaisarescu.ro

ANEXE

ANEXA 1 – LISTA CU TABELE SI FIGURI

Tabel 1-1: Consumul de vin în anumite țări din Europa: 5

Tabel 1-2 Consumul de vin in exteriorul Europei: 6

Figură 1.1 Consumul total de vin pe glob. Perioada 2000-2013 *Sursa: GTA ( OeMv). 6

Tabel 1-3 Suprafața totala cultivată in România in perioada 2011-2013. 7

Tabel I-4 Suprafața totală cultivate cu vinuri de calitate: 8

Tabel I-5 Suprafața totală cultivate cu vinuri de calitate: 9

Tabel I-6 : Suprafața totală cultivate cu vinuri de calitate 9

Tabel I-7 Suprafața totală cultivate cu vinuri de calitate: 10

Tabel I-8 Suprafața totală cultivate cu vinuri de calitate: 10

Tabel I-9 Suprafața totală cultivate cu vinuri de calitate: 11

Tabel I-10 Suprafața totală cultivate cu vinuri de calitate: 11

Tabel I-11 Temperatura medie favorabilă producției de vin. 12

Tabel I-12 Regiuni viticole favorabile cultivării strugurilor roșii în funcție de condițiile climatice. 12

Tabel I-13 Repartizare pe zone oenoclimatice funcție de elementele geografice și climatice al centrelor viticole (valori medii pentru anii 1961- 1970): 14

Figură I-2 Principalele soiuri nobile de struguri pentru vin inregistrate in cultura in anul 2013. 15

Tabel I-14 Categorii de soiuri pentru vin în România. 15

Tabel I-15 Cei mai mari producatori de vin pe regiuni viticole. 17

Figură I-3 Preferintele consumatorilor *Sursa: MADR. 17

Tabel I-16 Finanțare fonduri europene pe programul 2009-2013 18

Tabel II-1: Producția de vin pe categorii de calitate în anul 2014. 21

Tabel II-2: Producția de vin din soiuri nobile pe categorii de calitate și regiuni viticole în 2013. 22

Tabel II-3: Producția de vin din soiuri nobile, pe culoare, anul 2013 23

Tabel II-4: Sortimente de vin. 25

Tabel II-5: Principali producători de vinuri la nivel global. 26

Tabel II-6: Producție totală de vin în perioada 2007-2013. 27

Tabel II-.7: Costuri de intratinere si plantare a vitei-de-vie. 28

Tabelul II-8: Ponderea si suprafate soiurilor cultivate in Romania. 34

Tabel II-9: Producția de vin la sticlă de 0,75 ml în anul 2013: 35

Tabelul II-10: Productia de vin de masa in anul 2013: 36

Tabel II-11: Țări partenere de la care a importat România în perioada 2012-2014: 36

Tabel II-12: Tari partenere care au exportat din Romania in perioada 2012-2014. 37

Tabel II-13: Import. 38

Tabel II-14: Export: 38

Tabel 3.1: Producție 2014 pe categorii de struguri. 41

Figură III-1 Casa Isărescu – 9 varietăți de vin alb, roșu si rose. 42

Tabel III-2: Producție pe categorii de vin produs, 2014. 42

Tabel III-3. Total producție pe categorii de vin. 43

Tabelul III-4: Cifra de afaceri a firmei pe perioada 2010 – 2014. 44

ANEXA 2