Piata Valutara Si Modalitatile de Acoperire Impotriva Riscului Valutar
Cuprins
1. Piata valutara……………………………………………………………4
2. Operatiuni pe piata valutara………………………………………..6
3. Risc valutar……………………………………………………………..10
4. Expunerea la risc decatre exportatori si importatori ……..12
4.1. Acoperirea riscului valutar prin contracte futures………17
4.2. Acoperirea riscului valutar prin contracte forward……..28
5. Expunerea la risc valutar decatre banciile comerciale……39
5.1 Politici de gestionare a riscului valutar ……………………..42
6. Concluzii…………………………………………………………………45
7. Bibliografie……………………………………………………………..47
=== Piata valutara si modalitatile de acoperire impotriva riscului valutar ===
Cuprins
1. Piata valutara……………………………………………………………4
2. Operatiuni pe piata valutara………………………………………..6
3. Risc valutar……………………………………………………………..10
4. Expunerea la risc decatre exportatori si importatori ……..12
4.1. Acoperirea riscului valutar prin contracte futures………17
4.2. Acoperirea riscului valutar prin contracte forward……..28
5. Expunerea la risc valutar decatre banciile comerciale……39
5.1 Politici de gestionare a riscului valutar ……………………..42
6. Concluzii…………………………………………………………………45
7. Bibliografie……………………………………………………………..47
1.Piata Valutara
Piata valutara reprezinta sistemul de relatii financiar-valutare prin intermediul caruia se desfasoara vanzarea si cumpararea de valuta efectiva sau in cont precum si vanzarea-cumpararea de devize (trate si bilete la ordin) exprimate in moneda straina.
Aceasta activitate de vanzare-cumparare de valute/devize reprezinta un gen specific de comert, iar in cazul acestui gen, moneda este tratata ca o marfa.
Piata valutara este reprezentata de institutiile: bancile autorizate sa participe la acest comert specific (autorizarea se face de catre Banca Centrala); casele de schimb autorizate; alte institutii financiar-valutare abilitate in acest sens.
Ceea ce rezulta in urma acestui comert este un pret (cursul valutar) ce depinde de conditiile de cerere si oferta existente pe piata, acest pret putand fi limitat din punct de vedere legal.
Piata valutara este supusa unor reglementari nationale (piata valutara din Romania este diferita de piata valutara din Franta, de exemplu), dar pe langa aceste piete valutare nationale care au o legislatie specifica apar si situatii in care pietele valutare au caracter international, deservind interesele unor zone ( zone economice de mare interes: Frankfurt, Tokyo, Londra, New York). Aceste piete cu caracter international reprezinta exceptari de la legislatia nationala (se dereglementeaza), fapt ce le face atractive.
Piata valutara este constituita dintr-o retea de telecomunicatii intre banci sau intermediari specializati numiti brokeri. Tranzactiile pe aceasta piata se efectueaza prin telefon, telex sau prin intermediul retelelor de informare. Esentialul schimbului este scriptic: tranzactiile sunt efectuate pe baza de virament intre conturile bancare. Toti agentii economici care efectueaza operatiuni cu monede straine participa, direct sau indirect la functionarea pietei valutare.
Influentele pe aceasta piata sunt multiple, dar factorii care conditioneaza dezvoltarea pietei valutare sunt: tendinta de liberalizare a comertului mondial – duce la cresterea schimburilor economice dintre state, care determina cresterea rolului pietelor valutare; cresterea ponderii creditului international in volumul tranzactiilor comerciale externe; cresterea ponderii anumitor valute nationale in ansamblul schimburilor economice; cresterea penuriei de lichiditate (mai ales pt tarile in curs de dezvoltare) –este combatuta de organismele financiare, acesta fiind rolul lor (acoperirea acestei nevoi permanente de resurse financiare)
Actorii pe piata valutara sunt menajele ce au nevoie de devize pentru deplasari in strainatate, intreprinderile ce solicita devizele pentru a-si platii furnizorii in strainantate sau pentru a efectua plasamente financiare. Banciile si intermediarii specializati sunt singuri care intervin pe piata valutara. In cadrul bancilor un rol important il au cambistii, care incep prin a compensa intre ei ofertele si cererile clientelei pentru aceiasi deviza.
Uneori, pe piata valutara, tranzactiile se desprind de activitatile economice propriu-zise. In acest sens avem:
– speculatia valutara–reprezinta ce este o operatiunea de vanzare/ cumparare care nu are o baza economica propriu-zisa, realizandu-se numai in scopul obtinerii anumitor castiguri (de regula nemeritate), in acest sens se speculeaza diferentele de curs valutar care apar intre perioade de timp diferite, locuri diferite. Castiga cel care apreciaza corect trendul cursului valutar.
– Arbitrajul valutar – operatiune asemanatoare speculatiei valorii, cu deosebirea ca se realizeaza de catre banci (numai de banci) si valorile puse in circulatie si manipulate sunt mult mai mari.
– Interventia statului – este tot o operatiune ce semnifica vanzarea sau cumpararea masiva de valuta in scopul mentinerii cursului valutar al monedei nationale. Interventia statului trebuie facuta in corelatie cu politica financiar-valutara a statului si cu dezvoltarea economico-sociala a tarii.
Operatiunile ce se defasoara pe piata valutara sunt cele in numerar, realizarea efectiva a tranzactiilor ce este insotita nemijlocit de perfectarea unui contract de schimb (se numeste spot rate) si opartiunile la termen ce determina cursul de schimb la termen (forward rate).
2. Operatiuni pe piata valutara.
Aceasta operatiune se desfasoara, in principal, in schimburile internationale dat fiind faptul ca este necesar sa se asigure resursele financiare pt aceste tranzactii. Insa, pe langa operatiunile de schimb valutar ce se desfasoara in conexiune cu schimburile internationale mai exista si alte tipuri de operatiuni care depasesc sfera schimburilor (speculatia, arbitrajul, interventia statului).
Operatiunile de vanzare-cumparare, in general, sunt de 2 feluri:
-la vedere (denumite si operatiuni curente sau pe bani) – constau in tranzactii ce se efectueaza imediat (max 48 ore),
-la termen – momentul desfasurarii tranzactiilor este separat de momentul incheierii tranzactiilor in cauza.
Sunt operatiuni care se desfasoara, in general, in vederea acoperirii necesarului de valuta, insa, pe langa sfera operatiunilor comerciale ca o componenta importanta a relatiilor economice, apar si schimburi necomerciale: bursele, succesiunile, cheltuielile cu reprezentarile diplomatice, cheltuielile de ordin pur financiar, credite, depozite.
Reglementarea fiscala a tranzactiilor internationale se realizeaza in mod firesc din conturile in valuta disponibila in conturile deschise la banci, insa apar si situatii in care se creeaza anumite deficite fata de obligatiile de plata asumate. In aceste conditii se impune transferul anumitor cantitati de valuta din portofoliul bancilor in alte valute, aceste operatiuni fiind denumite arbitraj valutar.
Arbitrajul se poate realiza in scopul schimbarii unei valute pe cealalta sau pt realizarea profitului sau pt echilibrarea disponibilului in valuta existenta.
In aceste conditii, arbitrajul valutar va avea ca rezultat un anumit echilibru al cursurilor valutare si a dobanzilor, sporindu-se cererea acolo unde cursul este mai slab sau dobanda mai mica si marindu-se oferta acolo unde cursul este mai puternic, nivelul dobanzii mai ridicat.
Arbitrajul se poate utiliza si la termen, pe doua sau mai multe piete simultan, profitand de diferenta de curs valutar sau de diferenta de dobanda existenta intre piete.
Arbitrajul valutar poate fi realizat de catre unitatile bancare, burse de valori si case de schimb, insa ponderea cea mai mare o constituie bancile. Se realizeaza prin mijloacele de comunicare cunoscute: posta, telefon, fax, swift.
O incercare de clasificare a arbitrajului valutar se poate obtine tinand seama de urmatoarele criterii:
-din punct de vedere al oportunitatii realizarii acestor operatiuni
-arbitraj valutar pur speculativ – plasarea anumitor valute sau vanzarea lor pt obtinerea de profit care poate rezulta din diferenta de curs inregistrata de doua valute concomitent pe doua piete diferite –sau – diferenta de curs a aceleiasi valute intre doi timpi diferiti pe aceeasi piata –sau – diferenta de dobanzi concomitent pe doua piete diferite –sau – diferenta de dobanzi intre timpi diferiti pe aceeasi piata.
Arbitraj valutar impus – nu are ca scop exclusiv obtinerea profitului ci se realizeaza in principal in vederea echilibrarii pozitiilor valutare existente intr-un portofoliu valutar. De regula, echilibrul se realizeaza prin virarea unor fonduri de la banca care prezinta excedent in valuta respectiva, si in cazul in care pozitia valutara este deficitara rezulta ca se recurge la operatiuni ce vanzare – cumparare fortata. In aceste conditii rezultatul imediat care apare este fuga unei valute de pe o piata pe alta in functie de necesitati, pt a evita pierderea datorata de deprecierea valutei cauzata de aceasta operatiune.
-din punct de vedere al nationalitatii sau zonei de actiune:
-arbitrajul valutar pe piata interna – partenerii tranzactiei sunt rezidenti si nerezidenti in tara respectiva. Este mai redus ca volum pt ca variatiile de curs valutar pe aceasta piata sunt mai mici decat utilizarea pietelor diferite. Dobanzile sunt relativ apropiate, iar diferentele sunt nesemnificative.
Arbitrajul valutar pe piata externa – este mult mai des intalnit, are diversitate mai larga, datorita diferentei de curs sau dobanda existenta intre pietele nationale, pietele diferite fiind mai atractive. Poate fi arbitraj de dobanda, arbitraj la vedere si arbitraj la termen.
-din punct de vedere al termenului:
-arbitrajul valutar la vedere – SPOT – vanzarea/cumpararea efectuata in conturi in maxim 48 ore de la data inchiderii tranzactiei,
-arbitraj valutar la termen – operatiunile de vanzare/cumparare cu ducerea la final a operatiunii la un termen ulterior fixat de cei 2 parteneri in momentul negocierii operatiunii de catre cumparator, respectiv vanzator. Aceste operatiuni au loc in momentul prevederii unui risc valutar prin aprecierea/deprecierea monedei in cauza. De regula, are un rol speculativ, dorindu-se cumpararea la un curs mai mic si vanzarea la un curs mai mare.
Uneori se realizeaza arbitraj triunghiular:
-valuta X se coteaza pe piata A in functie de Y,
-pe piata B se coteaza Y in moneda Z,
-pe piata C se coteaza Z in moneda X.
Se vinde pe piata A valuta X contra Y, se revinde valuta Y pe piata B contra Z si se revinde valuta Z pe piata C contra valutei X.
Intre diferitele piete A,B,C se pot inregistra diferente semnificative ce vor conduce la castig pe fiecare piata in parte.
Pt operatiunile de arbitraj valutar speculativ trebuie analizati corect factorii de risc (arbitrul va face o estimare privind evolutia viitoare a monedei si in functie de aceasta estimare va castiga sau pierde). Aceste operatiuni de arbitraj valutar sunt dificile presupunand experienta si spontaneitate.
In afara de schimbul valutar operatiunea valutara cuprinde:
-incasari si plati in valuta ca urmare a tranzactiei comerciale privind importul/exportul de marfuri si servicii
-tranzactii in devize – titluri de credit, actiuni curente exprimate in valuta,
-imprumuturile si creditele in diferitele valute care nu au caracter de finantare intre banci sau persoane fizice rezidente si banci nerezidente,
-schimburi de valuta pt operatiuni necomerciale: burse, cotizatii, prime de asigurare, chirii pt reprezentante comerciale
-venituri din dividente, din investitiile de portofoliu sau operatiunile de credit exprimate in valuta,
-operatiuni de headging, swap, in conditiile in care sunt desfasurate in valuta.
Numai anumiti agenti economici pot desfasura activitati, operatiuni valutare: banci, case de schimb, agentii specializate si autorizate de BNR.
Exista un regulament al bancilor nationale care prevede ca platile pe teritoriul Romaniei se fac numai in lei si exista anumite restrictii:
-operatiunile de vanzare-cumparare de valuta se pot realiza doar pe piata valutara in conditiile stabilite de acest regulament,
-detinerea in strainatate a unor conturi valutare de disponibilitati banesti in valuta se poate doar cu acordul BNR,
-transferurile mai mari de 10.000$ in si din Romania se fac numai cu autorizatie,
regulamentul privind autorizarea de catre BNR a tuturor intermediarilor reprezinta o alta restrictie, intermediarii neputand fi decat bancile sau casele de schimb autorizate de BNR.,
-societatile bancare sunt obligate conform Regulamentului sa tina evidenta tuturor operatiunilor de cont financiar si valutar si sa le raporteze public la BNR,
-operatiunea valutara efectuata de bancile din Romania pe pietele valutare privesc:
-operatiunile de cont curent: import, export, cheltuieli pt calatorii turistice ale ambasadelor, investitii de portofoliu, participarea Romaniei la diferite organizatii internationale, transferuri de taxe,
-operatiuni de cont financiar si de capital: investitii directe de capital ale rezidentilor facute in alte tari, investitii de portofoliu sub forma de valori mobiliare facute in societati nerezidente, imprumuturi si credite acordate nerezidentilor, depozite detinute de nerezidenti in bancile din Romania, depozite ale nerezidentilor in strainatate, imprumuturi si credite facute de rezidenti in strainatate.
3.Riscul valutar.
Ca si efect al desfasurarii de operatiuni pe piata valutara a aparut riscul valutar. Acesta este o problema actuala in Romania, deoarece toate persoanele care au investiti in vauta, euro sau dolar, sau care urmeaza sa primeasca bani in aceste valute se confrunta cu devalorizare. Riscul valutar este o problema indelungata.
Principalele tipuri de riscuri valutare pot fi definite, dupa cum urmeaza:
1. Riscul de suveranitate – este o alta denumire data riscului politic. Acesta influenteaza cursul valutar prin diferitele probeleme ce pot intervenii in lumea politica. De exemplu care sunt sansele ca suvernul care se afla la putere in tara straina sa ramana intact si sa continue relatiile favorabile cu SUA, in cazul nostru? Ce se intampla daca guvernul actual este inlocuit cu un guvern mai putin amical?
2. Riscul valutar – se refera la situatiile in care nu se stie daca va fi tranzactionata liber valuta pe piata atunci cand va veni timpul sa schimbam in acea valuta, daca exista restrictii cu privire la detinerea si efectuarea transferului de „valuta forte” in afara tarii straine sau ce se intampla daca exista un control valutar.
3. Riscul de translatare – este un risc care rezulta din evidentele contabile. Atunci cand se inregistreaza o operatiune externa pot sa apara schimbari in valoarea contabila a operatiunilor externe fara existenta unor schimbari majore in bilantul contabil. Acest lucru are loc atunci cand sunt folosite diferite cursuri de schimb valutar pentru evaluarea aceluiasi set de active. Din moment ce cursurile de schimb valutar se pot schimba oricand, in conditiile existentei unui regim flotant al cursului de schimb, o declaratie consolidata trimestriala va arata schimbarile produse in valoarea operatiunii legate numai de folosirea cursurilor efective de schimb in locul celor din trimestrul precedent.
4. Riscul tranzactiei – este un risc asociat cu potentialele castiguri si pierderi dintr-o anumita tranzactie care este sensibila la schimbarile cursului de schimb. Acest lucru se refera la orice tranzactie din care rezulta o factura sau o plata care trebuie efectuata in moneda straina. Astfel, principalele elemente supuse riscului de tranzactie sunt creantele de incasat, obligatiile de plata, repatrierea veniturilor sau dividendelor, plata imprumuturilor sau veniturilor obtinute din dobanzi toate denominate intr-o moneda straina.
Riscul valutar este o problema a oricarei companii romanesti in aceasta perioada agitata, din punct de vedere al evenimentelor economice, prin care trece Romania. Multe companii romanesti au avut de suferit extrem de mult cand, la sfarsitul lui 2004, cursul valutar a fost lasat sa fluctueze liber, fara a mai fi stabilit de banca centrala.
In doar cateva saptamani, atat dolarul cat si moneda unica europeana au coborat la valori greu de imaginat pentru oricine. Pentru exportatorii romani, scaderea cu cateva procente bune in doar doua luni de zile, le-a nimicit, practic, orice marja de profit! Dar urmarile le-a simtit toata lumea, nu doar exportatorii. Practic, orice companie care lucreaza cu valuta, sau care isi pastreaza economiile in moneda straina, a avut surpriza sa constate ca toate calculele au fost date peste cap si ca banii s-au imputinati. Si totusi, firmele aveau la indemana mecanisme eficiente pentru a se pune la adapost de pierderile generate de fluctuatiile cursului de schimb. Din pacate, chiar si dupa acest “soc” de proportii prin care a trecut cursul valutar dupa noiembrie anul trecut, pentru multe companii aceste instrumente raman, inca, termeni necounoscuti.
Cele mai uzuale instrumente la care se poate apela sunt asa numitele tranzactii forward cu bancile si tranzactii futures la Bursa. Chiar daca apelarea la aceste instrumente poate sa presupuna costuri, de cele mai multe ori aceste costuri sunt mici in comparatie cu beneficiile rezultate din acoperirea riscului valutar.
Acestia sunt expusi la risc ori de cate ori desfasoara o tranzactie, deoarece acestea se desfasoara in valuta, indiferenta care este aceasta. In ultima vreme cei ce au avut cel mai mult de suferit au fost exportatori. Insa atat exportatori, cat si importatorii au la dispozitie modalitati de gestionare a riscului valutar si de acoperire impotriva lui.
Exista doua categorii de produse disponibile pe piata din Romania. Cele oferite de bursa si cele oferite de banci.
Produsele oferite de bursa se tranzactioneaza la Bursa de marfuri de la Sibiu, acestea sunt contractele futures si options.
Primele contracte futures au fost admise la tranzactionare in iulie 1997. De atunci, gama produselor puse la dispozitia investitorilor s-a extins permanent astfel ca pe piata la termen a BMFMS se tranzactioneaza 16 contracte futures si 16 contracte tip options avand ca activ suport contractele futures. Cele mai utilizate valori mobiliare derivate la noi in tara in prezent sunt contractele futures.
In practica tranzactionarii contractelor futures se intalnesc doua tipuri de strategii. Prima, si probabil cea mai folosita, este tranzactionarea speculativa, care are ca principiu urmarirea tendintelor pietei. Decizia de a intra in piata se ia in functie de ultimele date fundamentale despre activul respectiv sau date de analiza tehnica prin care se indica o anumita tendinta in viitorul imediat. Spre deosebire de piata actiunilor, deciziile in piata futures se iau pentru un orizont imediat de timp deoarece sustinerea unei pozitii gresite in piata poate implica un efort financiar important.
Al doilea tip de strategie este operatiunea de acoperire a riscului ce se numeste hedging. Riscul la care se refera strategia este cel al variatiei nefavorabile a pretului pentru activul respectiv, risc ce afecteaza o operatiune economica. Daca pretul creste, castigul este diferenta de pret din contracte futures, iar daca scade activul este cumparat mai ieftin decat s-a prevazut si se acopera pierderea de la contractele futures.
4.Expunere la risc de catre exportatori si importatori.
Riscul valutar poate fi eliminat teoretic prin utilizarea instrumentelor financiare derivate. In loc sa cumpere sau sa vanda o valuta sau o marfa la cursul de schimb din ziua respectiva, o companie are posibilitatea sa incheie un acord sau un contract prin care sa vanda sau sa cumpere activul respective la un alt curs de schimb. Instrumentele financiare derivate pot elimina sau reduce unele riscuri, dar, in acelasi timp, pot crea sau accentua alte riscuri. In prezent, exista sute de instrumente financiare derivate diferite cu care se opereaza pe pietele financiare internationale, de la cele mai simple, la cele deosebit de complexe si riscante. Atat bancile, cat si companiile au nevoie sa cunoasca in mod aprofundat utilizarea instrumentelor derivate si sa detina un control bun al acestora inainte de a intra pe piata instrumentelor financiare derivate. In caz contrar, efectele pot fi dezastruoase
Impactul riscului valutar asupra performantelor agentilor economici este unul semnificati, de aceea literatura de specialitate atribuie o atentie sporita expunerii corporatiste la riscul valutar, in conditiile cresterii volumului anual al tranzactiilor comerciale internationale si a investitiilor internationale.
Gestionarea riscului valutar la nivel microeconomic depinde de optiunuea companiei si de posibilitatile financiare ale acesteia, la care se adauga cunostintele si competentele managerului. Gestiunea riscului valutar presupune determinarea si monitorizarea permanenta a pozitiei de schimb care exprima in mod conventional raportul dintre active si angajamente exprimate in diverse valute (se vor inregistra comenzile, facturile, alte operatiuni in valuta, activitatilor in curs de negociere). Firma poate avea fie o pozitie scurta (un debit) fie pozitie lunga care ulterior va fi spupusa unei operatiuni de acoperire. In raport cu modul de calcul al pozitiei de schimb, firma poate fi supusa unei pozitii de schimb pur contabile (baza de calcul este evidenta contabila) sau unei pozitii de schimb economice (baza de calcul cuprinde estimari ca de exemplu fluxuri financiare pentru care nu s-au intocmit documente).
Acoperirea riscului valutar se poate realiza prin:
1. Modalitati interne:
– contractuale: clauza valutara, clauza cosului valutar sau clauza de rectificare/actualizare a preturilor;
– extracontractuale: alegerea monedei de contract;
– sincronizarea incasarilor si platilor in aceeasi moneda;
– alte modalitati de prevenire a riscului valutar : asigurarea contra riscurilor de curs de schimb, optimizarea circuitelor documentelor si reglementarilor privind mijlocirea platilor, optarea pentru mijloace de plata sigure si rapide (virament, acreditiv documentar sau sistemul tranferurilor electronice SWIFT;
2. Modalitati externe, acestea presupun folosirea unor tehnici specifice pietei valutare, precum si a instrumentelor financiare derivate. Astfel, firmele pot opta pentru transferarea riscului fie catre o banca, fie catre o bursa.
Exista trei posibilitati de acoperire a expunerii valutare a unei companii:
• utilizarea contractelor la termen sau a celor futures;
• utilizarea optiunilor;
• construirea unor acoperiri hibride de tipul optiuni exotice, forward sintetic sau range forward, considerate instrumente de generatia a doua.
Prin banci se deruleaza cel mai adesea tranzactii de hedging si contracte forward.
Hedging-ul practicat de companii poate fi activ cand se urmareste acoperirea riscului si obtinerea unui castig sau pasiv care presupune acoperirea stricta a riscului valutar.
Pricipalele tipuri de hedging adecvate, functie de caracteristicile companiei sunt
prezentate sintetic in tabelul nr. 4.1.
Alocarea principalelor tipuri de hedging in functie de caracteristicile companiei
Tabelul nr 4.1
Sursa: www. OCBEGlobal Treasury;
Bursele permit asigurarea unei acoperiri valutare prin intermediul tranzactiilor cu instrumente financiare derivate care au ca suport cursul de schimb (futures, options, swap-uri pe valute, aranjamente sintetice pe schimburi valutar).
In prezent in Romania singura piata bursiera unde se tranzactioneaza instrumente financiare derivate pe curs de schimb este Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri de la Sibiu, contractele futures si optiunile avand ca suport cursul ROL/EUR, ROL/USD si EUR/USD.
In anul 2004 pe piata la termen51 s-au tranzactionat 64.524 contracte futures cu o valoare de 807,25 mld. lei, activul EUR/USD avand ponderea cea mai mare.
Tipurile de contracte FUTURES tranzactionate la Bursa Monetar- Financiara si de Marfuri de la Sibiu
Tabelul nr. 4.2.
Sursa: Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri de la Sibi;
Se remarca la nivelul anului 2005, pe piata futures cea mai mare pondere ca volum de tranzactionare a inregistrat-o derivativele pe actiuni (95%), comparativ cu contractele care au ca support cursuri de schimb. Practic, situatia din 2005 este opusa celei din anul anterior, cand suprematia a detinut-o derivativele valutare. Scaderea interesului pentru tranzactiile futures pe valute sunt rezultatul evolutiei cursului de schimb, care, odata cu consolidarea sistemului bancar si cu cresterea economica a devenit mai stabil. Apreciem ca, cresterea interesului operatorilor manifestata de la debutul Bursei Monetar-Financiara si de Marfuri de la Sibiu pentru piata futures care asigura 51 Piata futures a fost initiata la Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri de la Sibiu, in data de 11 iulie 1997, cand tranzactiile futures vizau doua tipuri de operatiuni: contractele ROL/USD si ROL/DEM . A fost lansat si contractul futures pe indicele bursier MNS 1, urmat in 1998 de contractile futures pe diferente de curs valutar contracte sigure (ferme) la termen, va creste pe masura ce produsele tranzactionate vor permite nu numai acoperirea unor riscuri de piata, dar si posibilitatea realizarii unor profituri importante, cu caracter speculativ, din anticiparile de curs.
Utilizarea produselor financiare derivate permite nu numai acoperirea riscului valutar dar si realizarea unui profit cu caracter speculativ rezultat din anticiparile de curs sau din efectuarea operatiunilor de arbitraj.
Avand in vedere caracteristicile instrumentelor financiare derivate, cele mai atractive sunt optiunile intrucat acestea permit atat acoperirea contra riscului de schimb, cat si oportunitatea de a beneficia de eventualele evolutii favorabile care nu au putut fi anticipate corespunzator. Din acest motiv la Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri de la Sibiu optiunile52 pe curs de schimb tranzactionate in 2004 detin o pondere de 93,71% din totalul contractelor pe optiuni tranzactionate.
Cu toate acestea, comportamentul firmelor fata de aceste instrumente este retinut. De exemplu, optiunile din a doua generatie de tipul look back, asiatice sau asupra unui cos de devize nu sunt interesante pentru firme intrucat sunt instrumente foarte complexe, greu de gestionat.
Sursa: Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, Raport anual (2004);
Graficul nr. 4.1. Principalele tipuri de optiuni tranzactionate la Bursa Monetar – Financiar si de Marfuri Sibiu
Optiunile asupra devizelor asigura o gestiune precisa a riscului valutar, puternica dar si complicata, indiferent daca sunt optiuni americane sau europene. Utilizarea lor permite eliminarea riscurilor nedorite sau diminuarea celor excesive, evitarea tranzactiilor inutile si costisitoare, protejandu-se astfel valoarea portofoliului in devize.
Spre deosebire de acoperirea pe piata la termen, optiunea evita angajarea agentilor economici in operatiuni de schimb in cazul in care nu exista siguranta efectuarii tranzactiilor: daca vinzarea nu se va realiza, costul asigurarii contra riscului de schimb va fi limitat la prima varsata prin cumpararea optiunii.
Exportatorul sau importatorul are ca si posibilitati de acoperire impotriva reiscului valutar doua modalitati. Una este cea oferita de bursa de marfuri si cealalta oferita de piata bancara.
Tranzactionarea contractelor futures in scopul de a reduce riscul valutar este operatiune ce se numeste hedging.
Alternative de efectuare a platilor si incasarilor pentru exportator/importator in conditiile modificarii cursului valutar
Tabel 4.3.
4.1. Acoperirea riscului valutar prin contracte futures (hedging)
Exemplu 4.1.1 Futures
Sa presupunem ca este 1 februarie 2005. Un imprumutat se afla in posesia unei sume de bani in valoare de ₤ 500,000, suma contractata de pe piata monetara pentru o perioada de trei luni, cu o rata a dobanzii de 10% si care trebuie achitata la 1 aprilie 2005.
Imprumutatul este ingrijorat ca ratele dobanzii vor creste pana la acea perioada. De aceea, el decide sa utilizeze un contract cu o rata a dobanzii pe o perioada de trei luni pentru lira sterlina oferit de LIFE, pentru a se proteja impotriva riscului cresterii ratelor dobanzii. Acest contract este oferit pentru facilitatea de a constitui un depozit la termen de trei luni in suma de ₤ 500,000 incepand din martie, sau iunie sau septembrie sau decembrie 2005. In orice moment, contractele pentru toate aceste luni diferite sunt tranzactionate la bursa.
Cumparatorul alege contractul din luna iunie 2005 deoarece contractul din luna martie 2005 ar atinge scadenta inainte ca termenul de derulare sa se fi implinit. Contractul este cotat prin deducerea ratei dobanzii care trebuie platita pentru depozit din 100. Daca la 1 februarie 2005, rata dobanzii este de 10%, pretul contractului va fi evident 90. Pretul contractului variaza in sus sau in jos in fluctuatii minime de 0.01, cunoscute sub numele de „ticks”. Astfel, valoarea fiecarui „tick” este: 0.01% p.a. a dobanzii x
Valoarea nominala a contractului, ₤ 500,000 x trimestrul unui an = ₤ 12.50 Ingrijorat fiind de cresterea ratei dobanzii, pretul contractului va scadea, iar cumparatorul va vinde un contract in iunie 2005 la pretul de 90. La data de 1 aprilie 2005, atunci cand imprumutul se deruleaza, dobanda a crescut la 12%.
Rezultatul acestui procedeu de evitare a riscului este prezentat in tabelul de mai jos:
Tabel 4.1.1
Metoda de evitare a riscului (hedge) a functionat perfect – castigul la termen fiind egal exact cu dobanda suplimentara platita. Astfel, hedger-ul a realizat un cost net al imprumutului de 10% pe an. In practica, o astfel de corelare perfecta nu se poate realiza de obicei. Preturile futures ar putea sa nu fluctueze in aceeasi directie cu ratele de pe pietele financiare. Daca ratele dobanzii ar fi scazut, pierderea hedger-ului privitoare la pozitiile sale futures ar fi fost compensate de plati de dobanda mai mica, astfel incat costul net de
imprumut ar fi fost de 10% pe an.
Exemplu 4.1.2
Export in valoare de 150.000 euro cu livrarea in 6 decembrie 2004 si incasarea contravalorii marfii in 15 februarie 2005.
Riscul valutar pentru firma exportatoare este foarte mare. Fiecare scadere a cursului euro cu 1.000 lei, creeaza o pierdere de 150.000.000 lei din suma incasata.
Pentru acoperirea riscurilor, compania exportatoare putea vinde 150 de contracte futures echivalentul sumei care urma sa fie incasata (un contract futures este echivalentul a 1.000 euro).
In data de 6 decembrie 2004 cursul BNR a fost de 38.235 lei, iar pretul futures cu scadenta martie de la Sibiu la care puteau fi vandute contractele era de 38.450 lei.
Vanzarea celor 150 de contracte a permis exportatorului efectuarea schimbului valutar inca din momentul livrarii marfurilor catre clientul extern, asigurandu-se un curs de 38.450 lei/euro.
In data de 15 februarie 2005, cand a urmat incasarea exportului cursul BNR coborase la 36.738 lei iar pretul futures de la Sibiu la 36.500 lei.
Exportatorul a vandut euro pe piata valutara (150.000 x 36.738 = 5.510,7 mil lei), dar a realizat o operatiunie de sens invers pe piata la termen (a cumparat 150 contracte futures) obtinand un profit de 150.000 x (38.450 – 36.500) = 292,5 mil lei
Astfel, el a incasat in total 292,5 + 5.510,7 = 5.803.200.000 lei, obtinand astfel un curs, asigurat prin piata futures, de 5.803.200.000 lei / 150.000 euro = 38.688 lei/euro, care a limitat pierderile fata de momentul realizarii exportului
Pierderea din schimbul de pe piata cash (vanzarea euro pe piata valutara interbancara) la incasarea valutei, determinata de aprecierea leului fata de euro, a fost compensata intr-o mare masura de profitul generat de lichidarea pozitiei de vanzare (short) pe piata futures (cumpararea euro la un pret inferior celui de vanzare)
Exemplu 4.1.3 Long hedging
Presupunem ca o firma americana importa din Japonia . Compania japoneza cere plata in yeni, nedorind sa isi asume risc de schimb. Scadenta este de 30 zile, iar suma 30 milioane yeni.
Pentru a se proteja de riscul ca yenul sa se aprecieze in raport cu dolarul american, firma americana deschide o pozitie long pe contracte futures pe yen la cursul de 0.007216$. Cumpara 2 contracte, in total 25 miloane yeni, preferand aceasta varianta decat sa cumpere 3 contracte. Daca, totusi, pretul contractului futures pe yen ar fi fost sub pretul teoretic, ar fi fost probabil ca firma sa cumpere 3 contracte. Spotul este 0.007282$. La scadenta, peste 30 de zile, pretul futures este 0.007345$ iar spotul 0.007411$.
Tabelul 4.1.2. ilustreaza rezultatele operatiunii de hedging:
Tabel 4.1.2. Long hedging
Yenul s-a apreciat de la 0.007282$ la 0.007411$. Prin hedging cu futures, profitul obtinut a fost de 3725$ pe piata aceasta, aproape compensand pierderea de pe piata spot.
In acest caz, nu se poate crea un hedging perfect cu futures din doua motive. Suma care poate fi cumparata prin futures este fie 25 fie 37.5 milioane yeni, si nu 30 milioane yeni cat este necesar, din cauza ma rimii standard a unui contract. De asemenea, scadenta contractelor futures este mai indepartata de 30 zile (se observa din faptul ca la lichidare pretul futures e diferit de cel spot), ceea ce implica risc de baza; compania nu poate cunoa ste care va fi baza in momentul in care opera tiunea este lichidata.
Exemplu 4.1.4 Short hedging
Consideram cazul unei companii americane care urmeaza sa primeasca, in urma unui export efectuat in septembrie, suma de 1 milion AUD in luna decembrie. In septembrie, pretul spot este 0.6343$/AUD si pretul futures martie anul viitor este 0.6324$/AUD. Pentru a se proteja contra deprecierii dolarului australian, compania vinde 8 contracte futures, fiecare acoperind o suma de 125.000 AUD. La scadenta, cursul spot este 0.6623$/AUD si futures martie 0.6594$/AUD.
Vanzand 1 milion AUD in spot, primeste 662.300$. Insa inregistreaza o pierdere in piata futures de 8 contracte x 270 puncte x 12.50$/punct = 27.000$. Suma incasata in final este 662.300-27.000=635.300$.
De fapt, rezultatul hedgingului a fost mai bun decat preconizat. Prin vanzarea de futures la 0.6324 si mentinerea pozitiei pana la scadenta contractului, ar fi fost garantata incasarea unei sume de 632.400$ pentru 1 milion de AUD, cu cursul fixat de 0.6324$/AUD. Dar, dupa scaderea pierderii din operatiunea de acoperire cu futures, suma efectiv incasata este de 635.300$, mai mult decat s-a anticipat. Aceasta se explica prin faptul ca firma nu a pastrat pozitia short pana la scadenta, fapt ce a determinat expunerea la riscul de baza. Insa in acest caz, baza a evoluat in avantajul sau, marindu-se diferenta spot-futures de la 19 la 29 de puncte.
– Cross hedge
Cross hedging se refera la situatia in care trebuie acoperita contra riscului de schimb o pozitie denominalizata intr-o valuta in care nu sunt tranzac tionate contracte futures. In acest caz, se utilizeaza contracte futures intr-o alta valuta al carei curs de schimb in dolari este strans corelat cu cursul de schimb in raport cu dolarul al valutei in care este exprimata creanta, sau datoria care ne intereseaza.
Exemplu 4.1.5 Cross hedge
De exemplu o creanta a unui exportator american exprimata in coroane daneze DKK va fi acoperita prin vanzarea de futures pe alta valuta cotata, a carei alegere se va face pe baza datelor istorice prezentand intensitatea variatiei cursului de schimb al acesteia in raport cu DKK, analiza bazata pe coeficienti de corelatie si modele de regresie. In acest caz, EURO este cea mai potrivita pentru acoperirea riscului, fiind, mai mult, si un contract foarte lichid. Numarul de contracte tranzactionate se va determina stabilind echivalentul in moneda in care se face hedgingul al sumei creantei, si care se va diviza la suma standard a unui contract.
Exemplu 4.1.6 Strip hedge. Rolling hedge
Un fond mutual american cumpara obligatiuni canadiene in valoare de 10 milioane CAD in decembrie. Cuponul este semianual, platibil in februarie si august, in valoare de 80$ la 1000$ valoare nominala. August este si scadenta finala a obligatiunii. Cash-flow-ul anticipat este astfel 800.000 CAD in februarie si 10.800.000 CAD in august. Pentru a se acoperi contra riscului de depreciere a dolarului canadian, fondul va vinde 116 futures (fiecare avand valoarea de 100.000 CAD, cu scadenta in martie, iunie, septembrie). Exista doua variante:
1. Vinde 8 futures martie si 108 futures septembrie – strip hedge
2. Vinde 116 futures martie – rolling hedge
Daca piata contractelor futures cu scadenta septembrie este lipsita de lichiditate, sau daca se considera ca futures martie ar fi supraevaluate, atunci va alege a doua varianta. In acest caz, inainte de scadenta din martie, va trebui sa cumpere 116 contracte si sa vanda un numar de 108 contracte pentru o alta scadenta, iunie sau septembrie. In cazul in care alege prima varianta, fondul mutual va lichida pozitia in contracte martie in luna februarie, si pe cea in contracte septembrie in luna august.
La momentul initierii operatiunii, pretul futures CAD martie este 0.8553$, iar pretul futures septembrie este 0.8411$. La aceste preturi, cash-flow-ul anticipat este, in februarie, de 0.8553 x 800.000 = 684.240$, iar in august de 0.8411 x 10.800.000 = 9.083.880$, in total 9.768.120$. Fondul ia in calcul aceasta suma si suma de USD convertiti in CAD la initierea operatiunii, la cursul de 0.8632$/CAD in calcularea randamentului obligatiunilor – yield to maturity.
Vom analiza comparativ rezultatele celor doua tipuri de hedging.
1. Strip hedge: vanzare 8 contracte futures martie si 108 contracte futures septembrie.
Februarie: Spot: 0.8601
Futures martie: 0.8561
Se lichideaza pozitia in contracte martie, cu o pierdere de (0.8561 – 0.8553) x 100.000 x 8 = 640$
August: Spot: 0.8422
Futures septembrie: 0.8402
Se lichideaza pozitia in contracte septembrie cu un profit de (0.8411- 0.8402) x 100.000 x 108 = 9720$
Suma de 800.000 CAD primita in februarie este vanduta spot, incasandu-se 800.000 x 0.8601 = 688.080$
Suma de 10.800.000 CAD incasata in august este convertita in $ in spot 10.800.000 x 0.8422 = 9.095.760$
Cash-flow net la sfarsitul perioadei
9.095.760 + 688.080 + 9720 – 640 = 9.792.920$
Diferenta fata de cash-flow-ul anticipat la initierea operatiunii
9.972.920 – 9.768.120 = 24.800$
2. Rolling hedge: vanzare 116 contracte futures martie
Februarie: Spot: 0.8601
Futures martie: 0.8561
Se lichideaza 8 contracte martie cu o pierdere de (0.8561 – 0.8553) x 100.000 x 8 = 640$
Martie: Futures martie: 0.8592
Futures septembrie: 0.8451
Se cumpara 108 contracte martie si se vand simultan 108 contracte septembrie la 0.8451. Pierderea pe contractele martie este (0.8553-0.8592) x 108 x 100.000 = -42.120 $
August: Spot: 0.8422
Futures septembrie: 0.8402
Se cumpara 108 futures septembrie, inregistrand un profit de (0.8451 – 0.8402) x 108 x 100.000 = 52.920$
Suma de 800.000 CAD primita in februarie este vanduta spot, incasindu-se 800.000 x 0.8601 = 688.080$
Suma de 10.800.000 CAD incasata in august este convertita in $ in spot 10.800.000 x 0.8422 = 9.095.760$
Cash-flow net la sfarsitul perioadei
688.080 + 9.095.760 – 640 – 42.120 + 52.920 = 9.794.000$
Diferenta in raport cu cash-flow-ul anticipat
9.974.000 – 9.768.120 = 25.880$
Luand in considerare doar operatiunile futures, care difera, cele spot fiind similare in ambele tipuri de hedging, profitul net in primul caz este de 9.720- 640=9.080$, iar in al doilea caz 52.920 -42.120-640=10.160$. Dar, pierderea in cazul rolling hedge inregistrata in martie va trebui finantata, este deci un cost de oportunitate. Pe ansamblu, putem concluziona ca rezultatele celor doua variante prezentate nu difera semnificativ in acest exemplu, sumele efectiv incasate fiind mai mari decat anticiparile prin prisma preturilor contractelor futures din momentul initierii opertiunii.
Exemplul 4.1.7 Futures Importator:
Export in valoare de 150.000 euro cu livrarea in 6 decembrie 2004 si incasarea contravalorii marfii in 15 februarie 2005.
Riscul valutar pentru firma exportatoare este foarte mare. Fiecare scadere a cursului euro cu 1.000 lei, creeaza o pierdere de 150.000.000 lei din suma incasata.
Pentru acoperirea riscurilor, compania exportatoare putea vinde 150 de contracte futures echivalentul sumei care urma sa fie incasata (un contract futures este echivalentul a 1.000 euro).
In data de 6 decembrie 2004 cursul BNR a fost de 38.235 lei, iar pretul futures cu scadenta martie de la Sibiu la care puteau fi vandute contractele era de 38.450 lei.
Vanzarea celor 150 de contracte a permis exportatorului efectuarea schimbului valutar inca din momentul livrarii marfurilor catre clientul extern, asigurandu-se un curs de 38.450 lei/euro.
In data de 15 februarie 2005, cand a urmat incasarea exportului cursul BNR coborase la 36.738 lei iar pretul futures de la Sibiu la 36.500 lei.
Exportatorul a vandut euro pe piata valutara (150.000 x 36.738 = 5.510,7 mil lei), dar a realizat o operatiunie de sens invers pe piata la termen (a cumparat 150 contracte futures) obtinand un profit de 150.000 x (38.450 – 36.500) = 292,5 mil lei
Astfel, el a incasat in total 292,5 + 5.510,7 = 5.803.200.000 lei, obtinand astfel un curs, asigurat prin piata futures, de 5.803.200.000 lei / 150.000 euro = 38.688 lei/euro, care a limitat pierderile fata de momentul realizarii exportului
Pierderea din schimbul de pe piata cash (vanzarea euro pe piata valutara interbancara) la incasarea valutei, determinata de aprecierea leului fata de euro, a fost compensata intr-o mare masura de profitul generat de lichidarea pozitiei de vanzare (short) pe piata futures (cumpararea euro la un pret inferior celui de vanzare).
Exemplu 4.1.8 Futures Importator
Cresterea cursului valutar in futures, fata de nivelul actual care este considerat nivel de referinta, ca o prognoza reala arata ca evolutia pietei valutare interbancare are o tendinta de crestere accentuata. Acest fapt provoaca majorarea costurilor firmelor, in special a celor importatoare. Studiul de caz se refera la un importator care are relatii contractuale prin care trebuie sa faca o plata externa in dolari S.U.A.
Date initiale:
– Suntem in data de 15 ianuarie;
– Plata externa se face la data livrarii, respectiv 20 martie;
– Suma aferenta platii externe este de 55.000 USD;
– Cursul futures pentru scadenta contractelor dolar B.R.M. cu scadenta in luna martie este de 28.500 lei;
– Valoarea unui contract futures dolar BRM este de 1.000 USD;
– Garantia (marja), in lei, ceruta pentru un contract futures este de 4% din valoarea acestuia;
– Comisionul negociat de importator cu agentia bursiera este de 6.000 lei pentru un contract.
Operatiuni: Cresterea cursului valutei in futures presupune ca pe piata SPOT cursul USD in data scadentei va fi mai mare decat cel actual si s-ar situa la valoarea anticipata din futures.
Cresterea cursului futures se inregistreaza in situatia in care evenimentele petrecute sau ce se vor petrece in perioada 15 ianuarie – 20 martie vor influenta cursul USD ceea ce face ca importatorul sa suporte o crestere a costului pentru un dolar.
Importatorul trebuie sa elimine cresterea cheltuielilor printr-o operatiune de cumparare in futures de 55 contracte ( 55.000 $ / 1.000 $ = 55 contracte) la cursul de 28.500 lei/USD. Pentru aceasta operatiune importatorul trebuie sa depuna la agentia bursiera o garantie de 1.140.000 lei/contract, deci un total de 62.700.000 lei si sa plateasca un comision de 330.000 lei.
In acest moment importatorul poate fixa un pret de cost, in lei, pentru marfa importata. Daca unitatea de produs costa 1 $ la care se adauga 4.000 lei costuri de distributie, eventual procesare, taxe si profit, poate anunta pretul de distributie de 32.500 lei/buc (28.500 lei pentru 1 $ si 4.000 lei adaosul comercial).
Pentru data scadentei o sa expun 4 variante ale pretului SPOT (cursul oficial comunicat de B.N.R. in data de 20 martie), in functie de care se raporteaza cheltuielile importatorului.
Tabel 4.1.3
Exemplu 4.1.9 Futures Exportator
Sa presupunem ca in data de 6 noiembrie 2006, un exportator a incheiat un contract si asteapta sa primeasca suma de 100.000 euro, la sfarsitul acestui an.
Prin hedging, el a putut bloca pretul euro din decembrie si s-a putut proteja impotriva unei eventuale deprecieri a monedei unice fata de leu.
In 6 noiembrie, pretul spot al euro a fost de 3,5113 lei, iar pretul pe piata futures la contractele cu scadenta in decembrie curent de 3,547 lei.
Exportatorul si-a acoperit riscul pentru suma ce o va primi vanzand printr-o agentie de brokeraj, 100 contracte leu/euro, cu scadenta decembrie 2006 la pretul de 3,547 lei/euro (valoarea unui contract este de 1.000 euro), depunand o marja de 120 lei/contract (in total 12.000 lei).
La data scadentei (19 decembrie), cursul mediu al euro era de 3,48 lei. Pe piata interbancara, societatea vinde cei 100.000 euro la un curs in jur de 3,48 lei/euro si incaseaza 348.000 lei.
Castigul exportatorului este de 6.700 lei (( curs futures- curs spot) * 100 000 euro= (3,547- 3,48)* 100 000 ) rezultat din operatiunea de hedging pe care a realizat-o in urma cu doua luni, din care vor fi scazute comisioanele bursei si ale intermediarului.
Exemplu 4.1.10 Futures exportator
Presupunem ca in urma unei interventii a BNR, pretul /euro ajunge la valoarea de 3,780 lei in data de 20 Martie, pret considerat de exportator rezonabil.
Acesta avand de incasat contravaloarea a 110000 euro in luna mai 2005, va calcula suma de incasat la acest pret : 110 000 x 3,780 = 415 800 LEI
Pentru a-si asigura pretul de 3,78, sau unul apropiat de acesta, exportatorul va demara o operatiune de hedging pe Bursa monetar –financiara de la Sibiu si anume, vanzarea a 110 contracte futures ROL/EUR scadenta IUN 2005, la pret de 3,790 .
De precizat : 1 contract futures avand ca suport raportul ROL/EUR reprezinta echivalentul a 1000 de euro.
Pentru fiecare pozitie deschisa, este necesara depunerea unei sume fixe/contract, suma stabilita de Casa Romana de Compensatie si care reprezinta garantia acoperirii unei eventuale pierderi rezultata din cresterea pretului- in cazul vanzatorului de contracte futures .
Aceasta suma, numita marja este de 150/1 contract ROL/EUR.
Costurile operatiunii
Vanzare 110 contracte futures ROL/EUR IUN 05 la pret de 37900
110 ctr. x 1 500 000 (marje)= 165 000 000 LEI – suma imobilizata
110 ctr. x 20 000 x 2 = 4 400 000 LEI – comisioane ( se incaseaza de catre intermediar un comision de 20 000 lei/contract, atat la deschiderea cat si la inchiderea pozitiilor)
Costuri totale : 4.400.000 + costul cu imobilizare a marjelor ( la inchiderea pozitiilor, marja imobilizata se intoarce in contul titularului)
Avantaje
Suma imobilizata este mica daca o privim din perspectiva celui care uramreste sa se protejeze impotriva unor pierderi mult mai mari.
Exemplu 4.1.11 Futures exportator.
Un exportator care are de incasat in luna mai 2005 echivalentul a 110 000 Euro, si care a calculat contravaloarea acestei sume la pret de 3,780 se poate regasi la data incasarii efective, intr-o situatie defavorabila.
Presupunem ca la data incasarii sumei din luna mai, cursul LEU/EURO, comunicat de BNR este de 35000 lei/euro.
Suma de incasat la acest pret, va fi de:
110 000 x 3,50 = 385 000 LEI, adica o pierdere de 30 800 LEI, rezultata din diferenta de pret dintre suma facturata in luna martie si cea incasata efectiv in mai.
Folosind operatiunea de hedging, situatia exportatorului in luna mai si raportata la cursul oficial de 3,500 , va fi urmatoarea :
Pierdere pe piata spot : – 30 800 LEI (Valoare facturata-valoare incasata).
Castig pe piata futures: -presupunand ca la data incasarii pretul/euro este de la Sibiu 3,460 :(3,790-3,460) x 110 x 1000 = 36 300 LEI –Profit brut – 440 (comisoane) = 35 860 lei – Profit net.
REZULTATUL OPERATIUNII :
35 800 – 30 800= 5 000. Profit
Exportatorul a evitat cu succes pierderea de 30 800 lei, din diferenta de curs.
Exemplu 4.1.12 Short Hedging hedging: –
Un producator american de grau estimeaza un producator american de grau estimeaza in luna mai ca recolta sa va fi de n luna mai ca recolta sa va fi de 10.000 busheli de grau si pretul ar trebui sa fie de 4 USD pe bushel.
Hedging cu contracte futures:
El este expus la riscul de pret
Daca actioneaza pe bursa el este HEDGER
Tabel 4.1.4
4.2. Acoperirea riscului valutar prin contracte forward
Contractele la termen reprezinta acordul incheiat intre doua parti care se angajeaza sa realizeze o tranzactie financiara la o data viitoare specificata (forward) si la un pret specificat. Aceste contracte sunt: contracte ferme si obligatorii incheiate intre banca si client pentru achizitionarea sau vanzarea unei cantitati specificate dintr-o valuta stabilita la un curs de schimb fixat la data la care contractul este incheiat pentru a fi realizat in viitor conform acordului stabilit la semnarea contractului.
Una din partile semnatare a contractului la termen isi asuma o pozitie lunga si este de acord sa cumpere bunul care face obiectul contractului la o data viitoare specificata si pentru un anumit pret specificat. Cealalta parte isi asuma o pozitie scurta si este de acord sa vanda bunul respectiv la aceeasi data si pentru acelasi pret. Pretul specificat intr-un contract la termen va fi referit ca pretul de livrare. Un contract la termen este decontat la scadenta. Posesorul pozitiei scurte livreaza bunul posesorului pozitiei lungi in schimbul unei sume in numerar egala cu pretul de livrare. Contractele forward se pot referi la rate ale dobanzii, pretul obligatiunilor, deviza, o marfa sau, mai recent, riscul de credit. De exemplu, un FRA (forward rate agreement) stabilesste rata dobanzii pentru un depozit sau imprumut incepand cu data din viitor convenita.
Exemplu 4.2.1 Contract valutar la termen:
O unitate devine parte la un contract la termen pentru a achizitiona yeni pe care ii va schimba contra dolari americani la pretul la vedere (spot) de 95 de centi pentru 100 de yeni. Suma care urmeaza a fi achizitionata si data livrarii sunt negociate. La data decontarii, livrarea va avea loc la pretul la termen (forward) sau pretul expirat, de 95 de centi pentru 100 de yeni. Daca pretul la vedere al yenilor a crescut la data decontarii la 110 centi pentru 100 de yeni, cumparatorul va achizitiona yeni la 15 centi sub pretul pietei. Daca, pe de alta parte, pretul la vedere a scazut la 90 de centi US pentru 100 yeni, cumparatorul ramane sa plateasca pretul stabilit in contract, de 95 de centi, cu 5 centi deasupra pretului pietei.
Calcularea ratelor la termen se bazeaza pe diferenta dintre ratele dobanzii din tara comerciantilor si rata dobanzii din tara straina. In mod normal, ratele sunt cotate pentru un numar fix de luni, cum ar fi: 1, 2, 3, 6 si 12 luni. Contractele de pana la o luna sunt cunoscute ca fiind contracte scurte, de exemplu:
a) peste noapte (overnight – O/N);
b) maine/ziua urmatoare (Tomorrow/next day – T/N);
c) la vedere/ziua urmatoare (Spot/next day – S/N);
d) la vedere/saptamana (Spot/week – S/W);
e) la vedere/doua saptamani (Spot/fortnight – S/F).
Presupunand ca astazi este 1 februarie 2005, overnight ar insemna 2 februarie 2005, la vedere/ziua urmatoare (Spot/next day) ar fi 4, 5 februarie 2005, adica 2 zile lucratoare plus o zi, la vedere/doua saptamani ar fi 17 februarie 2005. Ratele la termen sunt emise cu prima (at premium) sau reducere (discount).
Cand o moneda este cotata cu o prima, se considera ca achizitionarea ei in viitor devine mai costisitoare decat la vedere, date fiind diferentele existente intre ratele dobanzii din fiecare tara. In acest caz, se poate spune ca avem o valuta „puternica”.
O valuta cotata cu discount se estimeaza a fi mai ieftina de cumparat in viitor, spre deosebire de rata la vedere si este cunoscuta ca fiind o valuta „slaba”.
Pentru a calcula rata care se aplica unei tranzactii, banca opereaza in felul urmator:
(a) Prima: este dedusa din rata la vedere pentru calcularea ratei aplicabile.
(b) Discount-ul: este adaugat la rata la vedere pentru calcularea ratei aplicabile.
Presa financiara citeaza zilnic o marja a dolarului american la (pretul de cumparare – vanzare).
Exemplu 4.2.2
1,8410 – 1,8430 (la vedere)-
0,0029 = 0,0026 (prima)=
1,8381 1,8404 – rate la termen de o luna
Astfel, daca banca vinde 10,000 US, la vedere sau peste o luna, pe client il
va costa:
10000 US la 1,8410 (la vedere) 5431.83 lire sterline
10000 US la 1,8381 (la termen de o luna) 5440.40 lire sterline
Diferenta 8.57 lire sterline
Rezulta ca va fi mai costisitor pentru client sa cumpere peste o luna.
Tipuri de contracte la termen:
a) fixe;
b) cu optiuni;
c) inchise;
d) extinse;
e) lichidate;
f) cu acoperire.
(a) Fixe. Acestea reprezinta contracte care se vor realiza la o data specificata.
(b) Optionale. Inseamna incheierea contractului intre doua date specificate si, in mod cert catre data de inchidere. Cursul la termen ales este cel mai avantajos pentru banca. Cursul cotat de catre dealer-ul (misitul) unui astfel de contract va fi determinat de posibilitatea ca vanzarea contractului de catre client sa fie realizata la data cea mai putin favorabila din punctul de vedere al bancii.
Exemplu 4.2.3:
US $/₤ cursul la vedere 1.4565 – 1.4575
Marja la o luna 0.0047 – 0.0042
Marja la 3 luni 0.0079 – 0.0070
Valuta este la prima, de aceea pentru o optiune la termen de trei luni pentru 1$, cel mai bun calcul ar fi:
Banca vinde @ 1.4565
Fara 0.0079
1.4486 = ₤ 690322
(daca tranzactia se efectueaza la vedere sau ca optiune la termen de pana la
trei luni, astfel incat banca ar primi mai multe lire sterline, decat daca ar vinde la vedere)
sau Banca cumpara la:
(a) 1.4574 = ₤ 686106
(daca tranzactia se efectueaza la vedere sau ca optiune in termen de trei luni, astfel incat banca ar plati mai putine lire sterline, decat daca ar fi cumparat la termen de o luna sau trei luni) sau
(b) 1.4575
Fara 0.0042
1.4533 = ₤ 688089
(daca optiunea este de o luna pana la trei luni, astfel incat banca ar plati mai putine lire sterline, decat daca ar fi cumparat la termen de trei luni).
Recapitulare:
Tabel 4.2.1
Cu cat este mai scurta perioada optiunilor, cu atat este mai mica diferenta dintre preturile de vanzare si cumparare.
(c) Inchiderea. Cand termenul de livrare a ajuns la scadenta, dar clientii nu-si pot indeplini partea contractului la termen (daca, de exemplu, bunurile sau plata nu au fost primite) contractul trebuie inchis pentru a se evita neindeplinirea conditiilor specificate in acest contract.
Daca, de exemplu, un exportator, Happy Boots Ltd., s-a angajat sa vanda 5000 dolari SUA la termen de o luna sperand ca va primi plata de la importatorul din Statele Unite ale Americii pana atunci, dar importatorul esueaza in transferarea fondurilor, exportatorul va fi fortat sa cumpere 5000 dolari americani la vedere pentru a indeplini termenii contractului
incheiat cu banca.
(d) Extensia. Din exemplul precedent, presupunand ca fondurile din partea importatorului din Statele Unite ale Americii sunt doar intarziate si sunt asteptate in cursul unei perioade specificate, exporatorul poate decide sa extinda sau sa imparta contractul, in loc sa-l inchida; noul contract valutar la termen rezultat poate fi stabilit de catre banca la un curs putin mai bun decat cel la vedere.
Exemplu 4.2.4
Sa presupunem ca in contractul initial al bancii, se stipula ca aceasta sa cumpere 1,000,000$ la un curs de 1.4533, echivalentul in lire sterline fiind de ₤688,089, iar clientul are nevoie sa extinda contractul la termen pentru trei luni. Dolarii americani fac prima fata de lira sterlina. Trebuie sa scadeti, de asemenea, cursurile la termen.
Cursurile de astazi sunt:
US $/₤ cursul la vedere = 1.4390 1.4400-
Marja la trei luni = 0.0032 – 0.0028=
1,4358 1.4372
(a) contractul initial este inchis la vedere:
1.4390 = ₤ 694927
(b) banca cumpara din nou 1 milion $, dar vinde la cursul la vedere:
1.4390
mai putin 0.0028 (cumpara marja pe trei luni)=
1.4362 = ₤ 696282
Clientul a pierdut diferenta dintre:
Pretul de inchidere = ₤ 694,927
Contractul initial la termen = ₤ 688,089-
=₤ 6,838
(e) Lichidarea
Se poate intampla ca un contract la termen sa poata fi lichidat inainte de scadenta. Aceasta se realizeaza printr-un swap. Daca exemplul prezentat mai sus ar trebuilichidat dupa, sa zicem, 2 luni, iar cursurile de astazi sunt:
US$/₤ curs la vedere = 1.4465 – 1.4475
Marja la o luna = 0.0032 – 0.0027
(a) Contractul initial ar trebui anulat la cursul de schimb initial, adica la cursul din data la care s-a semnat contractul:
1.4533 = ₤ 688,089
(b) O operatiune la termen de inlocuire ar trebui incheiata cu cursul de vanzare la termen de o luna:
1.4465
mai putin 0.0032
1.4433 = $ 692,857
₤ 4768 (costul suportat de client)
(f) Acoperire (Hedging)
Ca si participantii de la Bursa de Valori, un investitor poate stabili un contract valutar la termen prin care sa vanda in speranta ca moneda se va deprecia intre timp. In acest caz, moneda va fi cumparata la vedere pentru livrarea prevazuta in contractul la termen.
Printre bancile de pe piata bancara din Romania ce ofera servicii de acoperire impotriva riscului valutar se gasesc: Banca Transilvania, ABN AMRO, BRD, HVB TIRIAC. Astfel se prezinta oferta acestor banci.
Banca Transilvania ofera operatiunile la termen (forward) cu livrare. Banca Transilvania realizeaza pentru portofoliul sau de clienti, companii multiple tipuri de operatiuni, de la forward pana la derivative.
Banca Transilvania realizeaza in numele clientilor operatiuni la termen cu livrare ce presupun vanzarea/cumpararea de valuta la o data viitoare (scadenta/data de decontare/data valuta), mai mare de 2 zile bancare; in momentul incheierii ei fiind stabilite prin negociere intre parteneri (banca si client), suma, cursul (rata de schimb) si data de decontare.
Acest tip de operatiune se adreseaza in special acelor clienti care desfasoara activitati de import/export. Expuse riscului valutar sunt si firmele ale caror produse desi comercializate pe piata interna au preturile exprimate in valuta.
Operatiunile la termen se initiaza in 2 scopuri si anume: in scopul acoperirii, protejarii in fata riscului valutar – atunci cand evolutia cursului valutar este nefavorabila; in scopul obtinerii unui profit – daca evolutia cursului corespunde prognozelor.
Tranzactiile la termen cu livrare presupun respectarea anumitor cerinte: existenta unui contract semnat de client si banca, contract care stabileste cadrul general de desfasurare a acestui tip de operatiune; existenta unui colateral – in % din valoarea tranzactiei, conform politicii BT (in prezent acesta este de 10%); suma minima pentru fiecare operatiune se stabileste de catre banca, in prezent aceasta fiind de 200.000 EUR sau echivalent; existenta ordinului de vanzare/cumparare – semnat de catre client pentru fiecare operatiune; existenta in cont a sumei tranzactionate, pana cel mai tarziu la ora 13.00 a zilei de decontare; daca la scadenta contractului clientul nu-si respecta obligatiile asumate, BT inchide automat operatiunea (printr-o operatiune de sens contrar) si isi recupereaza eventualele pierderi din colateral.
ABN AMRO este o alta banca ce ofera protectie impotriva riscului valutar.
ABN AMRO Bank Romania a lansat in 2005 optiuni pe cursul de schimb, instrumente financiare care acopera riscurile fluctuatiilor valutare intalnite de companiile care fac operatiuni de import-export.
Pe langa optiuni simple, banca ofera combinatii de contracte, pe o durata de un an, pentru a construi solutii dinamice, personalizate si avand cost zero pentru companii. Derularea de operatiuni cu instrumente derivate pe piata interbancara are avantajul construirii de produse adaptate la nevoile clientilor.
Cele doua produse combinate intre optiuni si forward, ce au fost lansate, sunt „Participating Forward“ si „Range Bonus Forward“, acestea avand cost zero. Avantajul beneficiarului unei optiuni este protectia impotriva unei miscari nefavorabile a cursului de schimb, avand garantia unui curs fix stabilit in momentul incheierii optiunii.
Dezavantajul il constituie necesitatea platii unei prime. Valoarea primei variaza in functie de durata de viata a optiunii, perioada de valuta si nivelul ales ca pret de exercitiu pentru optiunea respectiva.
Optiunea este un contract standardizat, in forma negociabila, care da dreptul, nu si obligatia, cumparatorului ca, intr-o perioada de timp determinata, sa cumpere (optiune Call) sau sa vanda (optiune Put) activul suport la pretul de exercitare, in schimbul primei platite la incheierea tranzactiei. In ambele cazuri, decizia de a executa contractul sau de a-l rezilia apartine cumparatorului. Forward este un contract la termen incheiat intre un vinzator si un cumparator, prin care cumparatorul se angajeaza sa plateasca la o anumita data viitoare o valuta la un pret stabilit in momentul contractarii, scopul fiind protejarea fluxurilor de fonduri in diferite valute fata de variatia cursului de schimb. ABN AMRO Bank a fost a doua banca din Romania, dupa HVB Bank, care ofera clientilor sai produse derivate in vederea protejarii de fluctuatiile cursului valutar.
BRD este o alta banca ce ofera produse speciale pentru exportatori si importatori inca din 2005. Avantajele oferite de oferta BRD sunt: reducerea / eliminarea riscului de curs valutar; predictibilitatea costurilor/ veniturilor determinate de tranzactiile valutare viitoare; fructificarea conjuncturii favorabile existente la un moment dat pe piata valutara interna sau internationala;
Caracteristicile tranzactiei forward sunt: cursul de schimb, sumele tranzactionate, data decontarii se stabilesc la momentul incheierii tranzactiei; miscarea de fonduri are loc la data decontarii stabilita initial; scadentele sunt flexibile: 1 zi – 12 luni; cursul forward se calculeaza pe baza cursului spot si a ratelor dobanzii pentru cele doua valute implicate, pentru perioada respectiva.
Exmplul 4.2.5 Forward Importator
Un producator de obiecte casnice a semnat un contract prin care cumpara un utilaj
la o firma din Hamburg
Costul utilajului 100000 Euro
Cursul la momentul de timp t este 1Euro =3,5 RON, utilajul ar costa 350000 RON
Utilajul urmeaza sa fie cumparat peste 6 luni, plata la livrare
Pozitiile de expunere in Euro.
Riscul apare daca Euro se apreciaza.
Cumpararea unui forward de la banca comerciala,va cumpara imediat Euro la cursul de 3.5 RON, suma va fi depozitata in contul bancar al cumparatorului deschis inc Germania.
Suma nu se plateste pana la livrarea utilajului. nu se platla livrarea utilajului
Peste 6 luni fabricantul vinde contractul forward daca Euro a crescut la 3.7 RON, castiga in relatia cu banca diferenta.
In relatia cu clientul, el trebuie sa plateasca suma de 370 000 ron avand o pierdere de 20 000 ron fata de situatia initiala. Per ansamblu nu s-a inregistrat nici o pierdere neta.
Exemplu 4.2.6 Forward Bancar.
Compania ABC detine un credit de investitii in EUR
Rata credit: 800.000 EUR
Data rambursarii ratei: 07.11.200
Practica uzuala
Cumpara EUR la data rambursarii 07.11.05, la cursul spot 3,6900
Cost: 800.000 EUR x 3.6900 = 2.952.000 RON
Solutia forward:
Cumpara EUR anterior platii, la curs forward, cu decontare in 07.11.2005 pentru a nu se expune riscului de depreciere a RON. Alege sa cumpere in data de 13.10.05, la cursul forward 3.6200.
Cost: 800.000 EUR x 3.6200 = 2.896.000 RON
Diferenta in favoarea clientului: 56.000 RON (15.500 EUR)
Se poate face o comparatie intre contractele forward oferite de banci si hedgingul valutar dupa cateva criterii. Astfel:
Tabel 4.2.2
Din acest tabel se poate observa ca contractele forward prezinta o mai mare flexibilitate decat cele futures. Insa costurile in piata futures ajung la maximum 5% din suma acoperita, inclusiv comisioanele si marja de garantie, fata de garantia solicitata de banci, de 15-20% din valoarea importului sau exportului. Contractele forward mai prezinta un avantaj, cea a sigurantei persoanei cu care lucrezi si anume o banca.
O alta metoda oferita de banci pentru protejarea impotriva riscului valutar este Swap-ul valutar. Swap-urile reprezinta contracte financiare care obliga una din partile contractante la schimbul (swap-ul) unui set de plati aflate in posesia acesteia, pentru un alt set de plati aflate in posesia celeilalte parti.
Swap-urile sunt schimburi de fluxuri monetare. Ele reprezinta incercari ale unor companii de a-si administra structura activelor/pasivelor sau de a reduce costul lor de imprumut. Fluxurile monetare generate de multiplele tipuri de instrumente financiare pot fi schimbate.
Swap-urile simple cum ar fi: swap-urile pe rata dobanzii si swap-urile valutare sunt uneori cunoscute ca swap-uri „plain vanilla”. Exista, de asemenea, multiple variatii ale acestora.
Swap-urile valutare (swap-uri pe cursul de schimb) implica schimbarea unui set de plati dintr-o anumita tara pentru un set de plati denominat in alta valuta. Acestea sunt simple tranzactii prin care se cumpara simultan o valuta la cursul de schimb la vedere si se vand la termen, sau se vand la cursul de schimb la vedere si se cumpara la termen.
Un swap valutar parcurge trei etape, dupa cum urmeaza:
1. un schimb initial al capitalului (principal): cele doua parti contractante schimba sumele de capital la un curs de schimb acceptat. Acesta poate fi un schimb notional din moment ce scopul sau este de a stabili sumele de capital ca punct de referinta pentru calcularea platilor de dobanda si retransformarea sumelor de capital;
2. schimbul platilor dobanzii la datele acceptate pe baza unor sume restante de capital si a ratelor fixe acceptate ale dobanzii;
3. re-schimbarea sumelor de capital la un curs de schimb predeterminat, astfel incat partile vor ramane cu sumele initiale in valuta.
Exista multiple variatii pentru swap-urile valutare simple.
In cadrul swap-ului valutar incrucisat (cross-currency basis swap) sunt tranzactionate doua rate de dobanda fluctuante. Acest lucru este posibil deoarece bancile care au acordat cele doua imprumuturi au utilizat baze de calcul diferite pentru calcularea ratelor lor fluctuante ale dobanzii. Rata dobanzii cea mai folosita este LIBOR (the London Inter-Bank Offered Rate).
Un swap valutar incrucisat pe cupon reprezinta un swap valutar care implica un curs fix al dobanzii si un curs fluctuant al dobanzii. Acest swap reprezinta o combinatie dintre un swap pe rata dobanzii si un swap valutar pe rata dobanzii fixe – atat structura ratei dobanzii, cat si valuta fiind schimbate.
In cadrul unui swap de bunuri partile contractante tranzactioneaza fluxuri monetare, din care cel putin unul are la baza pretul unei marfi sau indexul pretului unei marfi.
Pe langa metodele acestea de acoperire impotriva riscului valutar mai exista si metodele contractuale ce se refera la termenii contractului. Acestea sunt: alegerea corecta a a monedei monedei contractului contractului (valuta platii); anticiparea sau intarzierea efectuarii platii sau incasarii prin fixarea adecvata a scadentei si introducerea unor marje asiguratorii in pret , corelate cu prognozele pentru evolutia monedei platii; realizarea unei strategii financiar valutare, la nivelul fiecarei firme implicate in afacerea respectiva; desfasurarea corecta operativa a contractului comercial international; folosirea unor clauze valuare adecvate. Clauzele valutare ce pot duce la diminuare riscului valutar sunt: 1. clauza valutara simpla ; 2. clauza cos valutar; 3. clauza moneda a interna internationala
5. Expunerea la riscul valutar de catre bancile comerciale
La fel ca si importatori si exportatori si bancile sunt expuse la riscul valutar, prin evolutia nefavorabila a cursului de schimb.
Cuzele expuneri bancilor la riscul valutar se refra la marirea gamei de produse financiare oferite, astfel riscul valutar est generat de lipsa echivalentei intre activele angajate si pasivele atrase pentru o anumita deviza. Aceste discrepangte pot aparea atat prin tranzactionarea devizelor, acordarea de credite in valuta , plasamentul in titluri de valoare exprimate in moneda externa (obligatiuni) cat si prin atragerea de resurse precum depozitele in valuta si emisiunea, in valute denominate, de titluri (certificate de depozit).
Expunerea la riscul valutar poate fi abordata din trei perspective:
1. Expunerea tranzactionala rezulta din evidentele contabile si consta in utilizarea mai multor valori ale cursului de schimb pentru a evalua acelasi active. Expunerea are o anumita semnificatie numai pe termen scurt, putand fi minimizata prin operatiuni de hedging.
2. Expunerea economica cuantifica influenta fluctuctiilor cursului de schimb asupra valorii bancii47 a firmelor si chiar a statului.
3. Expunerea de translatie sau de conversie apare in cazul bancilor care deruleaza tranzactii internationale. Concret, bancile sunt expuse mult mai multor riscuri legate de latura internationala a activitatii valutare derulate.
Astfel, pot fi identificate urmatoarele riscuri asociate expunerilor traditionale
la riscul valutar:
– riscul de (ne) decontare este determinat de locatiile diferite in timp si spatiu ale partilor implicate in decontare care pot genera pierderi reduse sau considerabile, in raport cu evolutia cursului de schimb;
– riscul fata de partener deriva din incapacitatea partenerului de contract de a efectua plata. De multe ori acest risc se identifica cu riscul de tara;
– riscul contabil este generat de procesul de conversie a rapoartelor financiare ale sucursalelor situate in strainatate in scopul intocmirii situatiilor consolidate.
In functie de modificarile cursului de schimb, transformarea valorii posturilor bilantiere si a celor extrabilantiere pot avea drept consecinta obtinerea de castiguri sau pierderi de natura valutara.
Pierderile pot fi inregistrate datorita indexarii unor valori dupa un anumit curs valutar sau datorita modificarii valorii activelor si pasivelor externe in urma modificarii cursului valutar. Riscul valutar cuprinde atat operatinui desfasurate de banca pentru clienti sai cat si propriile operatinui. El este cu atat mai mare cu cat ponderea activelor si pasivelor externe in bilant este mai mare.
Aprecirea riscului valutar se realizeaza cu ajutorul a doi indicatori: pozitia valutara individuala si pozitia valutara globala.
Pozitia valutara individuala se calculeaza pentru fiecare valuta, separat pentru active si pasive, pentru fiecare valuta comparandu-se activele cu pasivele, rezultand doua pozitii distincte: pozitia valutara scurta si pozitia valutara lunga.
Corelatia dintre pozitiile valutare inregistrate de o banca si variatia cursului de schimb influenteaza performantele bancii astfel:
Corelatia dintre cursul de schimb si pozitia valutara
Tabelul nr. 5.1.
Pozitia valutara globala exprima expunerea valutara globala a bancii si prezinta dezavantajul oricarui indicator agregat, si anume atenuarea influentei fiecarei pozitii valutare individuale. In acest context. in gestionarea riscului valutar, rolul principal revine gestiunii pozitiilor individuale pentru fiecare valuta, banca putand estima in orice moment pierderea sau castigul potential in cazul unei fluctuatii favorabile sau nefavorabile a cursului valutar. Pozitia valutara individuala este definita ca soldul net al patrimoniului in deviza respectiva si se calculeaza ca suma algebrica intre pozitia valutara bilantiera si pozitia valutara extrabilantiera.
Atunci cand pozitiile lungi sunt corelate cu cele scurte ale diverselor devize, expunerea bancii la riscul valutar ar fi practic nula.
Intrucat valutele nu sunt perfect corelate, modul in care o banca isi alege sa gestioneze riscul valutar este dat de calculul pozitiilor deschise nete aferente valutelor pentru determinarea pozitiei deschisa neta totala. Astfel, o banca conservatoare calculeaza pozitia deschisa neta totala prin insumarea valoriilor absolute ale pozitiilor deschise la anumite devize, in timp ce, o banca mai putin conservatoare opteaza pentru cumularea pozitiilor scurte si lungi pentru diverse valute, iar valoarea maxima va indica pozitia deschisa neta agregata (totala)
Exemplu 5.1:
O banca are active in valoare de 500 000 si pasive in valoare de 900 000, daca cursul de schimb RON/USD se deprecieaza de la 3,300 la 3,335 atunci banca va suferi o pierdere potentiala de 200 000 lei. (500 000 – 900 000)*(3,350 – 3,300)= 200 000
Aceasta pierdere rezulta din cresterea mai rapida a valorii datoriilor in raport cu cea a creantelor pe fondul cresterii cursului valutar in conditiile unei pozitii valutare scurte.
Pozitia valutara bilantiera intr-o anumita deviza reprezinta suna evidentiata in soldul creditor sau debitor al contului pozitia de schimb deschis pe valuta respectiva.
Pozitia valutara extrabilantiera intr- anumita deviza este suma evidentiata in soldul creditor sau debitor al contului pozitie de schimb 9361 deschis pe valuta in cauza.
Dimensiunea expunerii unei banci fata de riscul de pret a unei valute este data de produsul dintre pozitia valutara individuala ajustata si volatilitatea cursului de schimb.
5.1. Politici de gestionare a riscului valutar
Datorita tipologiei variate a riscului valutar si a posibilitatii expunerii la riscuri concomitente, managementul riscului valutar vizeaza gestionarea riscului aferent operatiunilor de tranzactionare si gestionarea operatiunilor bancare traditionale. Politicile de management al riscului valutar, ca parte componenta a managementului global al riscurilor bancare, sunt dezvoltate pe urmatoarele paliere:
1. Identificarea expunerii la riscul valutar, expuneri care au fost dezvoltate in paragraful anterior. In acelasi timp, expunerea la riscul valutar depinde si deconditiile de acces si lichiditatea pietei valutare. De exemplu, pietele valutare din tarile emergente care au un grad relativ modest de dezvoltare si lichiditate, moneda instabila si posibilitati de atenuare a riscului de schimb prin produse financiare derivate limitate, induc un risc al cursului de schimb considerabil.
Gradul de expunere la riscul valutar este de multe ori raportat si la dimensiunea bancii. Intr-adevar, bancile mici deruleaza in special operatiuni valutare simple, deservind clientii, si nu sunt actori ai arbitrajelor sau speculatiilor pe piata valutara, operatiuni preferate de banci puternice.
2. Eval uarea riscului. In primul rand, evaluarea riscului valutar presupune stabilirea unor limite aferente pozitiilor deschise nete pentru fiecare valuta. De obicei, aceste limite se aplica pozitiilor overnight sau pozitiilor zilnice si se recomanda ca acestea sa fie flexibile, in sensul ajustarii lor in functie de anticiparile bancii asupra fluctuatiei cursului de schimb al monedei nationale raportat la alte monede straine.
Daca banca desfasoara activitati de tranzactionare valutara, un management adecvat impune anumite limite asupra pozitiilor la vedere pentru fiecare valuta, inclusiv pentru dimensiunea necorelarilor in cazul operatiunilor cu produse financiare derivate.Pe de alta parte, o concentrare ridicata accentueaza expunerea bancii la riscul valutar. De aceea, o limitarea a valorii maxime a unui contract exprimat in valuta sau a tuturor contractelor asumate reduce semnificativ riscul.
Evaluarea riscului valutar trebuie sa se realizeze tinandu-se cont atat de factorii exogeni activitatii bancii, respectiv mediul economic intern si international, volatilitatea anticipata a pietelor valutare si a componentelor sale, cat si de interdependentele dintre riscul valutar si celelelte riscuri bancare pe de-o parte, si performantele bancare, pe de alta parte.
3. Controlul si monitorizarea riscului valutar presupun stabilirea in ce masura situatia existenta coincide cu strategiile si politicile bancii. In filosofia Comitetului de la Basel, scopul controlul este acela de a se asigura ca o banca are limite corespunzatoare si implementeaza controale interne asupra operatiunilor cu valute. Limitele sunt zilnice, overnigh, si la termen in functie de operatiunile derulate de banca, exprimate in acelasi timp individual si pentru toate valutele.
Astfel, sistemul de control trebuie sa aiba caracter permanent pentru verificarea procedurilor necesare unui management corect al riscului valutar.
Managementul riscului cursului de schimb poate fi abordat din aceeasi perspectiva cu managementul riscului de rata a dobanzii si a celui de lichiditate – corelarea sau decorelarea intre activele si pasivele denominate in valute din punct de vedere al scadentelor. Fiecare banca trebuie sa dispuna de sisteme de monitorizare si control a pozitiilor de lichiditate in valutele dominante.
Astfel, managementul riscului valutar trebuie sa abordeze si lichiditatea valutara, inclusiv anticiparea evenimentelor ce s-ar produce pe piata valutara. Natura operatiunilor derulate de banca induc anumite particularitati ale managementului riscului valutar in gestionarea lichiditatii valutare. In cazul bancilor cu un portofoliu redus, utilizarea depozitelor in valuta si a liniilor de credit pe termen scurt pentru finantarea activelor exprimate in valuta interna reprezinta principala arie de vulnerabilitate. Diferentele de scadenta sunt optimizate prin operatiunile swap, procedura care implica costuri ridicate pentru acoperirea decorelarilor de scadenta in cazul unor modificari bruste si neanticipate ale ratei dobanzii care pot influenta pe termen scurt cotatiile pietei pentru tranzactiile swap.
Banca Mondiala propune ca instrument al managementului riscului valutar pozitia deschisa neta efectiva care include expunerile bilantiere si extrabilantiere, pozitia la vedere neta, angajamentele la termen necorelate, pozitia neta a instrumentelor financiare derivate si pozitiile rezultand din operatiunile sucursalelor din strainatate, toate detaliate pe valutele din portofoliu.
Determinarea pozitiei nete cumulate difera in functie de modelul ales de banca. Astfel, bancile din tarile emergente care prefera valutele superconvertibile, trateaza riscul valutar asociat acestora ca pe un risc valutar specific unei singure monede. Argumentul unei astfel de abordari deriva din faptul ca valutele au un curs relativ stabil in comparatie cu evolutia cursului monedei nationale, iar operatiunile cu instrumente financiare derivate si contracte la termen sunt reduse.
Ca orice risc, si riscul cursului de schimb induce cheltuieli de capital, in sensul ca, fiecare sistem bancar are un sistem propriu de norme prudentiale. Comitetul de la Basel atribuie gradului de adecvare a capitalului valoarea de 8% din pozitia deschisa neta globala. Pozitia deschisa neta globala este egala cu ecartul maxim dintre suma pozitiilor scurte nete si suma pozitiilor lungi nete, plus pozitia neta (scurta sau lunga) in aur, indiferent de semn.
Acoperirea riscului valutar reprezinta o modalitate noua de gestionare a riscului valutar prin utilizarea unor instrumenete financiare derivate preum swap de devize sau optiuni pe valute. Aceasta modalitate de gestionare a riscului valutar este din ce in ce mai utilizata si in Romania, datorita dezvoltarii pietei financiare si produselor derivate tranzactionate pe aceasta piata.
6. Concluzii
Piata valutara este un punct de interes important in economia romaneasca. Piata valutara dupa ani 90, a cunoscut multe modificari. Pana in ultimele luni, moneda nationala s-a depreciat continu, rare fiind momenetele in care ea s-a apreciat. Toate acestea au fost de mare ajutor exportului romanesc, o ramura imporatanta a economiei, care a putut creste si obtine profit continu. Importatorii au avut de suferit in perioada in care exista o moneda nationala se devaaloriza.
In ulimele luni, au intervenit schimbari in modul in care se prezenta moneda nationala in comparatie cu valutele. Moneda s-a apreciat foarte mult, reusind de la luna la luna s-a atinga cel mai bun curs din ultimii doi ani, trei ani si chiar cinci ani. Acest lucru a influentat negativ sectorul exportatorilor, care au cerut sa se ia masuri pentru stoparea scaderii cursului monedei euro.
Banca nationala are mai multe variante de a actiona pe piata, metode care nu le face publice si nici momentul in care intervine. Totusi aprecierea intr-un mod accelarat a monedei nationale nu este benefica economiei, de aceea banca natioanala a incercat stoparea aprecieri, astfel a banca nationala a lasat lichiditate in piata, astfel incat presiunea pe leu sa se inmoaie.
In ultimul an, economia romanesca a treversat una din cele mai bune perioade ale sale de dupa “90, nu numai datorita aprecierei monedei nationale dar si datorita ratei inflatiei ce a scazut, datorita cresterii economice.
La riscul valutar suntem expusi cu toti, in orice moment efectuam o plata in valuta. Acest lucru a fost observat si de aceea au aparut diferite metode de protectie impotriva riscului valutar. Acestea nu sunt foarte populare in Romania si nici suficient de mult facute cunoscute.
La ora actuala cei mai expusi la riscul valutar sunt exportatori. Pentru ei exista bursa de marfuri ce ofera produse derivate de acoperirea importriva riscului valutar prin diferite strategii si mai exista si produsele creeate, cum ar fi contractele futures sau alet produse derivate.
Oferta de produse pentru acoperirea impotriva riscului valutar sunt nenumarate. Sunt produse ce se pot adapta in functie de activitate, de pozitia pe piata, cumparator sau vanzator, de momentul tranzactiei, sau de obiectul tranzactiei. In ultima perioada observandu-se lipsa de stabilitate in cursul euro, s-a incercat si mai mult sa se creeze produse avantajose si care sa micsoreze riscul valutar.
Bancile sunt si ele expuse la riscul valutar. Detinand active in valuta, deprecierea valorii lor expune bancile la risc valutar. De aceea pentru banci exista mai multe metode de gestionare a riscului, cum ar fi pozitia valutara, ele fiind intr-o pozitie ce le permite sa realizeze o gestionare a riscului valutar mult mai usor.
Astfel cu toti suntem expusi la riscul valutar, piata valutara ne oferta mai multe modalitati de acoperire impotriva riscului, iar uneori poti fi ferit de riscul valutar prin mici intervenitii ale bancii nationale, care intervine atunci cand lucrurile se desfasoara mult prea rapid, pentru ca altefl nu ar intervenii, pentrui ca aprecerierea monedei nationale corespunde cu obiectivele sale.
Bibliografie
1. “Hedging valutar primii pasi” http://bursierul.ro/traian/2006/06/08/hedging-valutar-primii-pasi/ 8 iunie 2006
2. http://www.ghidafaceri.ro
3. http://www.wall-street.ro/articol/Finante-Banci/15426/Hedgingul–solutia-pentru-exportatorii-romani “Hedgingul – solutia pentru exportatorii romani?” Claudiu Vrinceanu, 15 Iunie 2006
4. https://www.vanguard.ro/ns/ro/home/index.asp
5. http://www.bmfms.ro
6. www.brd.ro
7. www.abnamro.ro
8. www.bancatransilvania.ro
9. “ Nici un pericol de risc valutar nu ameninta sistemul bancar romanesc” Interviu cu dl. Florin Georgescu, prim-viceguvernator al BNR http://www.business-adviser.ro/
10. www.zf.ro “Speculatorii de valuta” Rodica Orjanu 8 august 2005
11. www.ifcro.ro/investitii/specificatii_bmfms/
12. www.business-adviser.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Piata Valutara Si Modalitatile de Acoperire Impotriva Riscului Valutar (ID: 130537)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.