Piata Valutara Romaneasca, Evolutii Si Tendinte

Piața valutară românească, evoluții și tendințe

CUPRINS

Introducere

Cap 1 Piața valutară: sferă, participanți si componente

Apariția și dezvoltarea pieței în plan internațional

Definiții, trăsături

Participanții la piața valutară

Tipuri de operațiuni desfășurate pe piața valutară

Cap 2 Caracteristici ale pieței valutare din România

2.1 Piața valutară în România

2.2 Formarea și dezvoltarea pieței

2.3 Autoritatea pieței

2.3.1 Principalele atribuții ale BNR

2.4 Mecanismul cursului valutar

2.4.1 Metode aplicate in determinarea cursului valutar

Cap 3 Analiza pieței valutare românești in perioada 2010-2015

3.1 Beneficii generate de introducerea EURO

3.2 Relaxarea reglementărilor valutare și evoluția cursului de schimb după 2010

3.3 Evoluția leu/dolar American

3.4 Evoluția leu/franc elvetian

3.5 Contextul economic actual

3.6 Perspective pe piața valutară

Concluzii

Bibliografie

INTRODUCERE

Lucrarea de față își propune prezentarea conceptului de piață valutară, ca fiind locul unde se desfășoară vânzarea și cumpărarea de valută, moment și caz în care obiectele acestor operațiuni le constituie monedele și devizele ce sunt tratate ca mărfuri și negociate ca atare. Totodată, primul capitol al lucrării surprinde și subliniază importanța modificărilor cursului valutar în viața economică și deasemenea ne familiarizează cu principalele instrumente ale pieței valutare.

Primul capitol ne prezintă care sunt participanții și la ce operațiuni, derulate pe această piață valutară, iau parte. Rolul pieței valutare este determinat în primul rând de posibilitățile pe care le oferă participanților la schimburile economice pentru alegerea și obținerea mijloacelor de creditare și de plăți cele mai convenabile. Ceea ce rezultă în urma acestui comerț este un preț denumit curs valutar ce depinde de condițiile de cerere și ofertă existente pe piață, acest preț putând fi limitat din punct de vedere legal.

Această piață valutară este supusă unor reglementări naționale (piața valutară din România este diferită de piata valutară din Franța, de exemplu), dar pe lângă aceste piețe valutare naționale care au o legislație specifică apar și situații în care piețele valutare au caracter internațional, deservind interesele unor zone ( zone economice de mare interes: Frankfurt, Tokyo, Londra, New York). Aceste piețe cu caracter internațional reprezintă exceptări de la legislația națională – se dereglementeaza, fapt ce le face atractive.

Piețele financiar-valutare internaționale devin un barometru al schimburilor economice internaționale. Introducerea anumitor monede, că EURO, va produce profunde transformări pe piețele financiar-valutare și va exista concurență între zona de influență a dolarului și cea a euro.

Capitolul secund al lucrării ne prezintă aspecte privind evoluția pieței valutare în România, în cadrul procesului de tranziție spre o economie de piață, România a ales să treacă la convertibilitatea leului, alegând că etapă intermediară convertibilitatea internă de cont curent a leului.

Această trecere la convertibilitatea oficială presupune binenteles o îndeplinire în prealabil a unei serii de condiții de natură economică, financiar-monetara și organizatorică. Astfel, în România piața valutară tradițională este formată din două segmente piața valutară bancară și piața caselor de schimb, care își regăsesc în detaliu caracteristicile esențiale, exemple de operațiuni efectuate și modul lor de funcționare pe parcursul acestui capitol.

Pe măsură ce ne familiarizăm cu conceptul de piață valutară și totodată cu noțiunea de valută, capitolul trei ne aduce la cunoștință și ne prezintă acei factori determinanți ai cursului de schimb valutar, ce-l determină pe acesta să fie variabil precum și evoluția leului cu monedele de schimb europene. Acești factori sunt de natură economică, politică, monetară, socială, și pot influența într-un mod semnificativ puterea de cumpărare externă a unei monede. Printre cei mai puternici factori care pot influența cursul de schimb valutar se regăsesc inflația, rata dobânzii și șoldul balanței de plăți – cea din urmă, balanță de plăți a unei țări, posedă în conținutul său informații ce prezintă un interes deosebit pentru explicarea cursului valutar. Acesta înregistrează într-o formă exhaustivă tranzacțiile economice dintre țara în cauză și restul lumii. În concluzie, deficitul sau excedentul anumitor solduri ale balanței de plăți pot explica nivelul cursului valutar.

CAPITOLUL 1

Piața valutară: sferă, participanți si componente

1.1 Apariția și dezvoltarea pieței în plan internațional

În societatea contemporană, volumul zilnic de schimburi valutare tranzacționat în Londra, New York,Tokio depășește ceea ce produc multe țări industrializate, într-un an întreg. Câțiva oameni din “dealing room” rulează sume mai mari decât cifra de afaceri a unei companii internaționale de vârf. Scimbul valutar reprezintă astăzi o mare afacere, însă ca profesie are o existență de mii de ani, datând, de fapt, din perioada apariției banilor.

Secolul XIX a reprezentat ridicarea lirei sterline la rangul de principală monedă în schimburile comerciale internaționale. Factorii principali care au condus la aceasta au fost:

Rapidă industrializare din Europa și America de Nord care a condus la dependența de importuri de produse din Anglia, cum ar fi oțelul și fierul.

Dezvoltarea transporturilor și comunicațiilor engleze, care au permis expansiunea comerțului internațional și a fluxurilor de capital implicate în tranzacții.

Primul pas l-a reprezentat reconstrucția sistemului monetar internațional. Conferința Națiunilor Unite pe teme finaciare și monetare care a avut loc la Bretton Woods în iulie 1944, a dus la crearea Fondului Monetar Internațional și a Băncii Internaționale de Reconstrucție și Dezvoltare.

Obiectivul Fondului Monetar Internațional a fost să creeze o stabilitate monetară și să înlocuiască restricțiile care stânjeneau comerțul internațional. Noile reguli stabileau menținerea și ajustarea ratelor de schimb. Valoarea fiecărei monede naționale era exprimată printr-o cantitate fixă de aur, numai că susținerea întregului esafondaj se baza pe convertibilitatea dolarului.

1.2. Definiții, trăsături

Piața valutară reprezintă confruntarea cererii și ofertei de monedă străină (valuta) și relevă cursul (prețul) acestora exprimat în moneda națională. Pe piața valutară monedele și devizele străine nu sunt mijloace de schimb și de plata sau mijloace de cuantificare a valorii , ci active financiare nemonetare fiind deci negociate ca atare .

Monedele străine sunt schimbate pe moneda națională pe toate piețele financiare ale lumii. Piața valutară nu este deci limitată geografic iar actualele piețe valutare urmează prin intermediul sateliților de comunicație, mersul soarelui in jurul globului.

Pietele valutare pot avea caracter local sau international , in acest din urmă caz, deservind tranzactii nelocalizate intr-un anumit spatiu gergrafic.Aceste piețe au influențe puternice în activitatea valutar-financiara internațională. Astfel, cursurile valutare stabilite pe aceste piețe determină în bună parte cursul valutar pe alte piețe valutare.

Piețele valutare internaționale fiind și ele plasate pe teritoriile unor țări, au obligația de a respecta legislația acestor țări dar evident această legislație este mai permisivă fapt căruia se datorează și dezvoltarea lor.

Pe piața valutară tranzacțiile ajung uneori să se desprindă de activitățile economice propriu-zise , ele efectuându-se numai din anumite interese caz în care cererea și oferta sunt deformate. Aceste situații apar ca urmare a unor factori specifici: speculația valutară, arbitrajul valutar și intervenția statului .

Speculația valutară: este operația de vânzare-cumpărare care nu are o bază economică, ea efectuându-se numai în scopul de a realiza un câștig din negocieri. Acest câștig se realizează prin folosirea inteligentă a diferențelor de curs valutar pe aceeași piață sau pe piețe diferite sau între cursul la vedere și cursul la termen. Speculația valutară comportă un risc inerent, pentru că, dacă previziunea agentului nu se realizează, pot rezulta pierderi.

Arbitrajul valutar: este un gen asemănător de activitate cu deosebirea că se efectuează între bănci și cu valori mai mari. Băncile au mijloace moderne și perfecționate de informație promptă asupra evoluției cursului valutar de pe diverse piețe.

Intervenția statului: constă în cumpărări sau vânzări masive de valută în scopul de a menține cursul valutar al monedei naționale. În condițiile stabilite de organizațiile internaționale, statul este obligat să intervină pentru a menține fluctuațiile monedei naționale în anumite limite. Uneori această intervenție, cu toate sacrificiile de valută din rezerva națională s-a dovedit a fi fără efect, fiind în joc influența unor factori mult mai puternici.

Rolul piețelor valutare este determinat de posibilitatea pe care acestea o oferă participanților la schimburile economice internaționale.

Creșterea importanței piețelor valutare în dezvoltarea schimburilor economice internaționale este condiționată de următorii factori:

– tendința de liberalizare a comerțului internațional și de atenuare a restricțiilor valutare datorită activității organismelor financiare internaționale;

– creșterea ponderii creditului internațional în volumul tranzacțiilor comerciale externe;

– tendința de creștere a rolului unor valute naționale cu mare pondere pe piața financiar-bancară internațională;

– creșterea unei penurii de lichidități, îndeosebi pentru țările în curs de dezvoltare;

1.3. Participanții la piața valutară

Piața valutară este rezervată băncilor și instituțiilor financiare care acționează în nume propriu sau în cel al clienților. Acești operatori negociază între ei direct sau prin intermediul firmelor de brokeraj (curtieri).

Băncile, instituțiile financiare și filialele financiare ale grupurilor industriale efectuează operațiune de schimb valutar în nume propriu sau din ordinul clienților săi. Pentru a facilita operațiunile respective, băncile deschid conturi și constituie depozite la băncile și instituțiile financiare străine care joacă rolul de corespondenți.

Băncile sunt cei mai importanți operatori pe piața valutară însă filialele financiare sau bancare ale grupurilor joacă de asemenea un rol tot mai mare.

În principiu toate băncile autorizate sunt abilitate să efectueze în mod obișnuit operațiuni valutare însă în practică numărul băncilor care intervin în permanent pe piața este redus.

Băncile au ca politică de afaceri să nu speculeze, în realitate se ajunge adesea ca unele bănci să fie într-o anumită “poziție valutară”. Poziția valutară este diferența pozitivă sau negativă între creanțele și angajamentele în valută ale unei bănci. În cazul în care creanțele sunt mai mari decât angajamentele, poziția valutară este “lungă” iar în cazul în care creanțele sunt mai mici decât angajamentele banca se află într-o poziție valutară “scurtă”.

O poziție valutară neechilibrată implică un risc reflectînd un anumit comportament speculativ în ceea ce privește creșterea sau scăderea cursului valutei respective.

Un operator important pe piața valutară este Banca Centrală ce are două funcții: pe de o parte ea execută ordinele clienților săi (bănci centrale, străine , organisme internaționale) iar pe de altă parte ea acționează în sprijinul stabilirii cursului monedei naționale.

A doua categorie importantă de participanți pe piața valutară este clientela privată care nu intervine direct pe piața valutară ci prin intermediul băncilor și, eventual al caselor de schimb valutar. Clientela privată cuprinde, la rândul ei, trei categorii de operatori: întreprinderile industriale și comerciale, instituțiile financiare care nu participă direct pe piața valutară și persoanele particulare. A treia categoralutară neechilibrată implică un risc reflectînd un anumit comportament speculativ în ceea ce privește creșterea sau scăderea cursului valutei respective.

Un operator important pe piața valutară este Banca Centrală ce are două funcții: pe de o parte ea execută ordinele clienților săi (bănci centrale, străine , organisme internaționale) iar pe de altă parte ea acționează în sprijinul stabilirii cursului monedei naționale.

A doua categorie importantă de participanți pe piața valutară este clientela privată care nu intervine direct pe piața valutară ci prin intermediul băncilor și, eventual al caselor de schimb valutar. Clientela privată cuprinde, la rândul ei, trei categorii de operatori: întreprinderile industriale și comerciale, instituțiile financiare care nu participă direct pe piața valutară și persoanele particulare. A treia categorie importantă de operatori pe piața valutară sunt firmele de brokeraj – cambiști , curtieri.

Firmele de brokeraj joaca un rol esențial pe piața valutară în calitate de informatori și intermediari. Fără ca ele să fie obligate să cumpere sau să vândă valuta, firmele de brokeraj informează, la fel ca și băncile ceilalți operatori cu privire la cursurile la care ar fi dispuse să vândă sau să cumpere diverse monede. Pe de altă parte, firmele de brokeraj au un rol de intermediar în măsura în care centralizează ordinele de vânzare sau de cumpărare ale mai multor bănci care nu intervin pe piață.

Funcția firmelor de brokeraj este de a face ca piața valutară să fie mai eficace și mai fluidă prin stabilirea de relații permanente cu un mare număr de bănci.

O firmă de brokeraj este organizată pe compartimente specializate pe o anumită valută sau un grup de valute . In interiorul unui compartiment fiecare agent de schimb este specializat pe tranzacțiile aferente pieței la vedere sau diverselor scadențe ale pieței la termen.

1.4 . Tipuri de operațiuni derulate pe piața valutară

Operațiunile derulate pe piața valutară se pot clasifica în funcție de mai multe criterii.,Astfel:

a) în funcție de scopul urmărit de clienți:

tranzacții cu valute efectuate în scop comercial pentru a asigura necesarul de mijloace de plată pentru o operațiune curentă sau viitoare de import sau pentru a transforma valuta încasată dintr-o operațiune de export în altă valută sau în monedă națională;

tranzacții derulate în scopul protecției împotriva riscului valutar care se referă în general, la operațiuni de acoperire (hedging), prin care se urmărește menținerea puterii de cumpărare a unei valute prin operațiuni succesive la vedere și la termen;

tranzacții de arbitraj generate de nevoia de fructificare a conturilor de disponibil, tranzacții care vizează valorificarea diferențelor de curs valutar pe piețe diferite sau la momente diferite;

tranzacții de tip speculativ care urmăresc obținerea de profit ca urmare a modificării cursului valutar în timp sau ca urmare a existenței unei diferențe de dobândă la fondurile exprimate în monede diferite;

operații inițiate în scopul dirijării cursului de schimb efectuate de către autoritățile monetare prin care se procedează la intervenții asupra cererii și ofertei de valută;

b)în funcție de intervalul dintre momentul inițierii tranzacției și finalizarea acesteia:

tranzacții la vedere (spot) derulate pe baza cursului de schimb la vedere și finalizate la cel mult 48 ore de la inițierea tranzactiei;

tranzacții la termen (forward) încheiate la un moment inițial pe baza unui curs la termen prestabilit și finalizate în general la termene de 1, 3, 6 luni de la data încheierii tranzacției. În funcție de reglementările existente, pe anumite piețe valutare se pot derula tranzacții și la alte termene decât cele considerate obișnuite, și anume, tranzacții la termene mai îndelungate (9 sau 12 luni) sau tranzacții la termene intermediare (45 sau 60 de zile).

c)în funcție de natura mijloacelor tranzacționate pe piața valutară:

tranzacții cu valute efective;

tranzacții cu valute în cont;

tranzacții cu monede internaționale.

CAPITOLUL 2

CARACTERISTICI ALE PIEȚEI VALUTARE DIN ROMÂNIA

2.1. Piața valutară în România

Piața valutară din România se compune din totalitatea operațiunilor de vânzare-cumpărare de valută contra monedei naționale (leu) dintre intermediarii autorizați de Banca Națională a României în nume și în cont propriu sau în nume propriu și în contul clienților, inclusiv ale caselor de schimb valutar.

Piața valutară din România reprezintă o piață pe care se efectuează operațiuni de schimb valutar la cursuri de schimb determinate liber de către intermediarii autorizați de Banca Națională a României. Piața valutară din România este formată din următoarele segmente: piața valutară interbancară, piața valutară a caselor de schimb, piața valutară a entităților aprobate.

Cursurile de schimb ale leului față de monedele altor țări și față de monedele compozite (D.S.T. și E.C.U.) se stabilesc pe piața valutară, pe baza cererii și ofertei și cu respectarea procedurilor elaborate de Banca Națională a României.

Operațiunile valutare cuprind încasările, plățile, compensările, transferurile, creditările, precum și orice alte tranzacții exprimate în valute și care se pot efectua prin transfer bancar, în numerar, cu instrumente de plată sau prin alte modalități de plată, practicate de instituțiile de credit în funcție de natura operațiunii respective. În sfera operațiunilor valutare se deosebesc operațiunile valutare curente și operațiunile de capital.

Operațiunile valutare curente – includ raporturile în valută dintre rezidenți și nerezidenți care decurg din:

a) tranzacții de comerț internațional cu bunuri și servicii și alte asemenea tranzacții care presupun o contraprestație imediată, inclusiv operațiunile efectuate în scopul acoperirii riscurilor;

b) alte operațiuni care nu sunt de natura operațiilor valutare de capital, cum ar fi: plăti / încasări legate de impozite și taxe – cu excepția taxelor succesorale – comisioane, onorarii, cheltuieli de judecată, amenzi, asistență tehnică, sume decurgând din drepturi de asigurări sociale, inclusiv pensii într-un sistem public său privat, câștiguri din joc de noroc, leasing operațional, cheltuieli cu întreținerea proprietăților deținute în alt stat, cheltuieli de reprezentare, cheltuieli guvernamentale, abonamente la publicații,

c) repatrierea veniturilor nete sub formă de dividende, dobânzi, chirii, provenind din operațiunile curente și de capital;

d) remiteri de sume moderate reprezentând cheltuieli curente ce decurg din obligații legale de întreținere a membrilor familiei – soț, soție, copii ori alte persoane aflate în întreținere;

e) cheltuielile care nu sunt de natura operațiunilor de capital făcute de rezidenți deplasați în străinătate în scop educațional său religios, de recreere, vacanță, sport, afaceri, vizite la rude sau la prieteni, misiuni, întâlniri, conferințe, îngrijirea sănătății.

Operațiunile de capital cuprind raporturile în valută între rezidenți și nerezidenți care decurg din:

A. Investiții directe în România ale nerezidenților și în străinătate ale rezidenților;

B. Investiții imobiliare;

C. Operațiunile cu instrumente financiare tranzacționate în mod curent pe piața de capital respectiv operațiunile cu acțiuni sau cu alte titluri de natură participativă, cu obligațiuni, alte titluri de credit și instrumente financiare derivate, cu scadență inițială, de regulă, mai mare de un an respectiv:

a) admiterea instrumentelor financiare românești pe o piață de capital străină prin emisiune prin ofertă publică sau vânzare de către emitent în mod direct sau printrun intermediar, cotarea în cadrul bursei;

b) admiterea instrumentelor financiare străine pe piața de capital româneasca, prin: emisiune de ofertă publică sau vânzare de către emitent în mod direct sau printr-un intermediar, cotarea în cadrul bursei;

c) tranzacții ale nerezidenților cu instrumente financiare românești pe piața de capital;

d) tranzacții ale rezidenților cu instrumente financiare străine tranzacționate la bursă;

D.  Operațiuni cu instrumente financiare tranzacționate în mod curent pe piața monetară:

a) admiterea instrumentelor financiare românești pe o piață monetară străină prin: emisiune de ofertă publică sau vânzare de către emitent în mod direct sau printr-un intermediar pe o piață monetară, acces pe o piață monetară pe baza procedurilor specifice;

b) admiterea instrumentelor financiare străine pe piața monetară româneasca, prin: emisiune de oferă publică sau vânzare de către emitent în mod direct sau printr-un intermediar, acces pe piața monetară;

c) tranzacții privind achiziționarea de către nerezidenți a instrumentelor financiare românești pe piața monetară;

d) tranzacții privind achiziționarea de către rezidenți a instrumentelor financiare străine pe piața monetară.

E. Operațiunile cu unități ale organismelor de plasament colectiv – OPC – au ca obiect titlurile de natură participativă la fonduri de investiții, fonduri mutuale sau la alte entități constituite în scopul realizării de investiții colective în instrumente financiare tranzacționate în mod curent pe piața de capital și instrumente financiare tranzacționate în mod curent pe piața monetară;

F. Credite legate direct de comerțul internațional la care participă un rezident și care se acordă de nerezidenți către rezidenți sau invers de rezidenți către nerezidenți;

G. Credite și împrumuturi financiare;

H. Garanții acordate de nerezidenți către rezidenți și invers;

I. Transferuri aferente derulării contractelor de asigurare încheiate între rezidenți și societăți de asigurare nerezidente sau contracte de asigurare de viață și de credit încheiate între societățile de asigurare rezidente și nerezidente și alte transferuri care decurg din contracte în derulare;

J. Transferuri de capital cu caracter personal sub formă de împrumuturi, cadouri și donații, dote, moșteniri și legate, achitarea de către imigranți a datoriilor în țara în care au avut stabilită anterior reședința, transferuri de active ale rezidenților realizate în cazul emigrării acestora în perioada premergătoare plecării, transferuri de sume reprezentând economii ale imigranților depuse pe perioada șederii în România având ca destinație țara în care au avut stabilită anterior reședința;

K. Operațiuni în conturi curente deschise de nerezidenți în România la instituții de credit în monedă națională și valută și deschise de rezidenți în străinătate la instituții de credit;

L. Operațiuni în conturi de depozit deschise de nerezidenți la instituții de credit în România și de rezidenți la instituții de credit în străinătate;

M. Import și export fizic de active financiare, respectiv valori mobiliare și alte titluri negociabile și instrumente de plată;

N. Alte mișcări de capital reprezentate de impozite și taxe aferente moștenirilor, despăgubiri rezultate din operațiuni de capital, restituiri de sume în cazul anulării ori rezilierii contractelor sau restituiri de sume necuvenite, decurgând din operațiuni de capital, transferuri de sume rezultând din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală – patente, desene, mărci, invenții, transferuri de sume reprezentând prestări de servicii.

Fig.2.1 Tranzacții pe piața valutară – serii lunare

Sursa prelucrare date BNR

2.2 Formarea și dezvoltarea pieței

În condițiile economiei centralizate, principala caracteristică a politicii valutare a fost monopolul valutar, având drept consecință izolarea din punct de vedere valutar a interne în raport cu exteriorul. Moneda națională era neconvertibilă, cursul de schimb avea un caracter formal, el neavând nici o influență asupra importurilor și exporturilor. Singurele instituții care puteau efectua cumpararai și vânzări de mijloace de plată străine, precum și decontări cu străinătatea erau Banca Națională a României și Banca Română de Comerț Exterior.

După 1989, ca și alte mecanisme vitale ale economiei naționale, regimul valutar nu a putut fi reorientat dintr-o dată, etapele parcurse reflectând concepția despre reforma economică din România. Reglementarea parțială și treptată a regimului valutar a fost determinată de numeroși factori, între care cei mai importanți au fost manifestarea confuziei ca urmare a descentralizării responsabilităților instituționale, pregătirea lentă a tranziției și strategia de reformă lgraduala adoptată. Piața valutară este o componentă de bază a pieței monetare, mai ales în condițiile unei tot mai largi deschideri a țării către exterior.

În 1990, responsabilitățile cu privire la regimul valutar și activitatea de comerț exterior au fost difuzate la nivelul Guvernului între Ministerul Economiei Naționale, Ministerul Finanțelor și Banca Română de Comerț Exterior. Începând cu luna mai 1991, elaborarea politicii valutare a devenit responsabilitatea Banca Națională a României. După această dată procesul de formare și dezvoltare a pieței a fost inițiat, reglementat și supravegheat de către Banca Națională a României, în virtutea rolului ei de bancă centrală.

Mecanismul pieței de licitație care avea ca obiect central formarea cursului de schimb prin metoda fixing-ului la Banca Națională prezenta o serie de dezavantaje:

Băncile acționau doar în contul clientului, neavând un rol activ în definirea cursului de echilibru;

Cursul era fix, fiind valabil pentru 24 de ore;

Se stabilea doar un curs spot (la vedere);

Clienții băncilor nu aveau posibilitatea alegerii dintre mai multe cursuri de schimb, pe acelea care erau mai avantajoase pentru ei;

2.3. Autoritatea pieței (BNR)

Banca Națională a României (BNR) este banca centrală a României, având personalitate juridică. Aceasta este o instituție publică independentă, cu sediul central în municipiul București și poate avea sucursale și agenții atât în municipiul București, cât și în alte localități din țară.

Banca Națională a României reglementează și supraveghează funcționarea pieței valutare, autorizează și supraveghează intermediarii pieței valutare. B.N.R. poate elabora reglementări ce vizează controlul valutar pe teritoriul țării, care se referă la:

– autorizarea și retragerea autorizației, precum și supravegherea persoanelor juridice care au obținut aprobarea de a efectua tranzacții valutare;

– stabilirea de plafoane și alte limite pentru deținerea de active externe, operațiuni cu acestea pentru persoanele juridice și fizice;

– stabilirea plafonului și a condițiilor îndatorării externe a persoanelor fizice și juridice care intră sub incidența regimului valutar.

Piața valutară interbancară în România a început să funcționeze în februarie 1991 sub forma licitației organizate de Banca Națională a României, cu participarea băncilor comerciale. Din anul 1994, sistemul de vânzare-cumpărare a valutei prin licitație a fost înlocuit de vânzarea-cumpărarea la nivelul băncilor comerciale. Obiectivul fundamental al BNR este asigurarea și menținerea stabilității prețurilor.

În cadrul politicii monetare pe care o promovează, BNR utilizează proceduri și instrumente specifice pentru operațiuni de piață monetară și de creditare a instituțiilor de credit, precum și mecanismul rezervelor minime obligatorii. Se interzice BNR achiziționarea de pe piața primară a creanțelor asupra statului, autorităților publice centrale și locale, regiilor autonome, societăților naționale, companiilor naționale și altor societăți cu capital majoritar de stat. BNR poate efectua pe piața secundară operațiuni reversibile, cumpărări/vânzări directe sau poate lua în gaj, pentru acordarea de credite colateralizate, creanțe asupra sau titluri ale statului, autorităților publice centrale și locale, regiilor autonome, societăților naționale, companiilor naționale și altor societăți cu capital majoritar de stat, instituțiilor de credit sau altor persoane juridice, poate efectua swap-uri valutare, emite certificate de depozit și atrage depozite de la instituții de credit, în condițiile pe care le consideră necesare pentru a realiza obiectivele politicii monetare.

De asemenea, se interzice Băncii Naționale a României creditarea pe descoperit de cont sau orice alt tip de creditare a statului, autorităților publice centrale și locale, regiilor autonome, societăților naționale, companiilor naționale și altor societăți cu capital majoritar de stat.

Banca Națională a României este unica instituție autorizată să emită însemne monetare, sub formă de bancnote și monede, ca mijloace legale de plată pe teritoriul României. Moneda națională este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul.

2.3.1. Principalele atribuții ale BNR

Principalele atributii ale BNR sunt :

elaborarea și aplicarea politicii monetare și a politicii de curs de schimb;

autorizarea, reglementarea și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, promovarea și monitorizarea bunei funcționări a sistemelor de plăți pentru asigurarea stabilității financiare;

emiterea bancnotelor și a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul României;

stabilirea regimului valutar și supravegherea respectării acestuia;

administrarea rezervelor internaționale ale României.

Totodată, BNR sprijină politica economică generală a statului, fără prejudicierea îndeplinirii obiectivului său fundamental privind asigurarea și menținerea stabilității prețurilor.

În îndeplinirea atribuțiilor, BNR și membrii organelor sale de conducere nu vor solicita sau primi instrucțiuni de la autoritățile publice sau de la orice altă instituție sau autoritate.

În cadrul politicii sale monetare și de curs de schimb, Banca Națională a României poate acorda instituțiilor de credit credite pe termene ce nu pot depăși 90 de zile, garantate cu, dar fără a se limita la:

titluri de stat provenite din emisiuni publice, prin remiterea lor în portofoliul Băncii Naționale a României, sau

depozite constituite la Banca Națională a României sau la alte persoane juridice agreate de Banca Națională a României.

BNR stabilește condițiile și costurile de creditare, deschide și operează conturi ale instituțiilor de credit, ale Trezoreriei Statului, ale caselor de compensare și ale altor entități, rezidente și nerezidente, stabilite prin reglementări ale Băncii Naționale a României.

Conducerea BNR este asigurată de un Consiliu de administrație, compus din nouă membri, iar conducerea executivă a BNR se exercită de către guvernator, prim-viceguvernator și de cei doi viceguvernatori. Membrii Consiliului de administrație al BNR, cu nominalizarea conducerii executive, sunt numiți de Parlament, pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului. În cazul descompletării Consiliului de administrație, completarea locurilor vacante se face pe funcția respectivă pe întreaga durată a mandatului. Revocarea din funcție a oricărui membru al consiliului de administrație se face de către Parlament, dacă acesta încetează să îndeplinească condițiile necesare pentru exercitarea atribuțiilor sale sau dacă se face vinovat de abateri grave.

Situațiile financiare ale BNR sunt întocmite conform principiilor și regulilor contabile prevăzute de standardele internaționale de contabilitate, aplicabile băncilor centrale, recunoscute de Banca Centrală Europeană și trebuie să cuprindă: bilanțul, contul de profit și pierdere și notele explicative. Acestea sunt supuse auditării de către auditori financiari, persoane juridice autorizate de Camera Auditorilor Financiari din România, selectați de către consiliul de administrație, pe bază de licitație.

Banca Națională a României este autorizată să colecteze date și informații statistice primare care sunt necesare pentru aducerea la îndeplinire a atribuțiilor sale legale, asigurând măsuri de protecție a datelor care se referă la subiecți individuali – persoane juridice sau fizice – date obținute direct sau indirect, din surse administrative sau din alte surse.

Membrii consiliului de administrație și salariații Băncii Naționale a României sunt obligați să păstreze secretul profesional asupra oricărei informații nedestinate publicării, de care au luat cunoștință în cursul exercitării funcțiilor lor, și nu vor folosi aceste informații pentru obținerea de avantaje personale, orice abatere fiind sancționată conform legii. Aceștia sunt obligați să păstreze secretul profesional și după încetarea activității în cadrul băncii, orice încălcare fiind sancționată în condițiile legii.

2.4. Mecanismul cursului valutar

În economiile de piață, atât valutele, cât și devizele sunt vândute și cumpărate de bănci, autorizate și la bursele valutare, deci pe piața liberă, în schimbul monedei naționale.

Cei ce vând pe piață valute și devize sunt exportatorii și ceilalți beneficiari de încasări din străinătate,iar cei care cumpără aceste valori de pe piață, având de făcut plăți în străinătate, sunt fie importatori, fie diverși debitori.

Urmare a jocului cererii și ofertei dintre exportatorii și importatorii de valute sau devize de pe piață, vânzarea și cumpărarea valutelor și a devizelor se efectuează la un anumit preț, denumit curs. Rezultă deci că acest curs valutar reprezintă prețul unei monede naționale exprimat într-o altă monedă. Ca orice alt preț, cursul valutar sau cursul de schimb al unei monede reflectă raporturile dintre cererea și oferta pentru moneda respectivă pe piața schimburilor valutare.

Cererea pentru o anumită valută este determinată de cererea persoanelor fizice și juridice străine pentru bunurile, serviciile și activele financiare al căror preț este exprimat în valuta respectivă.

Oferta pentru o anumită valută este determinată de cererea persoanelor fizice și juridice străine, posesori ai respectivei valute, pentru bunurile, serviciile și activele financiare al căror preț este exprimat în valute străine.

2.4.1 Metode aplicate in determinarea cursului valutar

În trecut, monedele naționale erau definite prin conținutul lor valoric, stabilit prin lege de statele respective. Acest conținut era denumit valoare paritară și reprezenta valoarea unui etalon ales, etalon ce s-a schimbat mereu de-a lungul anilor. Condiția de bază pe care trebuia să o îndeplinească acesta o constituia stabilitatea, dar și recunoașterea unanimă pe plan internațional a valorii sale. Pentru un timp, acest rol l-a avut aurul, urmat de etalonul aur-devize sau o altă monedă de referință, bine cotată pe piața internațională.

Fig2.4 Cursul de schimb al pieței valutare – serii anuale

Sursa BNR

CAPITOLUL 3

Analiza pieței valutare românești în perioada 2010-2015

3.1.1. Beneficii generate de introducerea EURO

În zona euro, reducerea costurilor privind schimburile valutare, diminuarea riscului valutar, preîntâmpinarea unor atacuri speculative și o politică monetară coordonată sunt considerate principalele beneficii ale trecerii la moneda euro. Existența unei singure monede generează indubitabil economie de timp și bani pentru populația și firmele rezidente în interiorul Uniunii Monetare, facilitează și multiplică schimburile comerciale în interiorul zonei, stimulează sporirea volumului tranzacțiilor de cumpărare și vânzare a acțiunilor și obligațiunilor din țările membre. Integrarea pieței monetare și financiare va conduce în acest fel la majorarea ratei de creștere economică pe termen mediu și lung a țărilor din zona euro.

Introducerea euro are implicații și asupra fluxurilor comerciale dintre țările din zona euro și cele din exteriorul zonei și asupra fluxurilor internaționale de capital. Efectele introducerii euro asupra statelor din afara Uniunii Economice și Monetare diferă, în funcție de gradul de dezvoltare a relațiilor cu statele membre, de accesul lor la piața internațională de capital și de politica monetară și valutară promovată.

3.2 Relaxarea reglementărilor valutare și evoluția cursului de schimb după 2010

În primele luni ale anului 2010 leul a intrat intr-o relativă stabilizare ne mai depășind pragurile istorice atinse pe parcursul anului 2009 însă înrăutățirea condițiilor economice ca urmare a nenumăratelor măsuri mai mult sau mai puțin ”anticriză” va produce o depreciere a acestuia atât față de euro cât și față de dolar care a atins în luna mai 2010 un nou maxim istoric așa cum arată și figura de mai jos.

Fig3.2 Evolutia leului in raport cu EURO si USD

Sursă prelucrare date BNR

Creșterea abruptă consemnată de cursul leu/euro la finele trimestrului anului 2010 s-a corectat în primele zile ale lunii iulie, rata de schimb manifestând o relativă stabilitate până în ultima parte a lunii august, când a consemnat o nouă amplificare cu caracter episodic. Aceste evolutii au reflectat, în principal, schimbarile de sentiment ale pieței, induse în mai mică măsură de fluctuațiile apetitului global pentru risc cât, mai ales, de variațiile de intensitate ale incertitudinilor privind implementarea și eficacitatea măsurilor de consolidare fiscală adoptate de autoritățile române. În aceste condiții, traiectoria raportului leu/euro s-a decuplat de trendul predominant descendent consemnat de cursurile de schimb ale coroanei cehe și zlotului .

Astfel, în intervalul iulie-septembrie, leul s-a depreciat față de euro cu 0,6 la sută în termeni nominali și s-a apreciat cu 2,9 la sută în termeni reali (comparativ cu o depreciere de 3,6 la sută în termeni nominali și 3,1 la sută în termeni reali în trimestrul II); în raport cu dolarul însa – în condițiile în care valoarea acestuia a scăzut față de euro – moneda națională s-a apreciat cu 5,3 la sută în termeni nominali și cu 8,6 la sută în termeni reali (comparativ cu o depreciere de 12,7 la sută și, respectiv, 12,5 la sută în trimestrul II). Din perspectiva variației anuale medii a cursului de schimb consemnate în trimestrul III, leul a înregistrat prima depreciere nominală din ultimele trei trimestre comparativ cu euro (0,7 la sută) și cea mai amplă depreciere nominală din ultimele patru trimestre în raport cu dolarul SUA (10,4 la sută).

Pe acest fond, în intervalul aprilie-iunie a anului 2011 leul s-a depreciat în raport cu euro în termeni nominali cu 0,7 la suta (0,4 la suta în termeni reali), dar s-a apreciat fata de dolarul SUA (2,2 la suta în termeni nominali si 3,5 la suta în termeni reali), în condiiile relativei scaderi a valorii acestuia pe pietele internationale. Din perspectiva varitaiei medii trimestriale a cursului de schimb, moneda nationala s-a consolidat .

Prelungirea în luna aprilie a miscarii descendente a cursului de schimb (1,6 la suta în termeni nominali) s-a datorat cu precadere continuarii îmbunatatirii sentimentului investitorilor fata de economia româneasca, în conditiile consolidarii evolutiei favorabile a unor indicatori economici relevanti (deficitul bu ge tar, soldul contului curent, dinamica exporturilor si a produciei industriale). Aprecierea leului din aceasta luna a beneficiat si de cresterea relativa a atractivitatii plasamentelor pe piata financiar regionala – percepute ca oferind un raport randament/risc mai favorabil decât cel atasat instrumentelor emise de statele de la periferia zonei euro32. Pe acest fond, nerezidenii si-au majorat detinerile de titluri de stat denominate în lei, iar rulajul net al pietei valutare interbancare a redevenit pozitiv pentru prima data în ultimele treisprezece luni. Reamplifcarea ulterioara a temerilor privind posibila restructurare a datoriei publice a Greciei, creia i s-a asociat pesimismul indus de situarea sub asteptari a unor indicatori ai economiei globale au fost de natura sa întrerupa în luna mai trendul cursului leu/euro; relativa înrautatire în acest context a asteptrilor operatorilor valutari privind comportamentul pe termen foarte scurt al cursului de schimb a fost doar în mica masura atenuata de evolutiile favorabile de pe plan intern (cresterea peste asteptari a PIB în trimestrul I si analizarea cu succes a primei evaluari din cadrul noului acord încheiat cu UE, FMI si Banca Mondiala), leul depreciindu-se fata de euro cu 0,3 la suta.

În luna august a anului 2011, impactul advers exercitat de evoluiile externe asupra traiectoriei cursului de schimb a fost partial contracarat de efectul favorabil generat de unele evolutii economice interne, care s-au încadrat în coordonatele convenite în acordul încheiat cu organismele/institutiile internationale si au corespuns totodata în mare parte asteptarilor pietei. Pe acest fond, în pofida continuarii deterioratii perspectivei cresterii economice globale si persistentei tensiunilor de pe pietele financiare internationale,volatilitatea cursului leu/euro s-a diminuat,iar valoarea sa medie a crescut cu doar 0,2% fata de luna anterioara.

În graficul de mai jos am redat evoluția cursului de schimb între RON și cele trei valute. După cum se poate observa, cursul euro-leu a cunoscut o apreciere relativ contantă începând cu aprilie 2011, cea mai abruptă evoluție în acest interval înregistrându-se în ultimele 2 săptămâni, pe fondul incertitudinilor politice interne.

Fig.3.2.1 Evolutia RON in raport cu restul monedelor privind perioada 2010-2012

Sursa prelucrare BNR

În ceea ce privește evoluția cursului de schimb franc elvețian – leu, acesta s-a înscris pe un trend crescător, evoluția cuprinsă între noiembrie 2011 – sfârșitul lui iunie 2012 fiind relativ liniar crescătoare. Paritatea franc elvețian – RON a fost însă semnificativ mai volatilă, și marcând un avans mai rapid în perioada mai 2010 – septembrie 2012.

Evoluția leului față de dolarul american a fost cea mai volatilă, dintre cele analizate, evoluția urmând traseul cursului de schimb EUR-USD. De altfel, pe fondul deprecierii euro față de dolar în intervalul 1 ianuarie 2010 – 16 iulie 2012 cu aproape 15%, și a deprecierii leului față de euro în același interval cu aproape 8%, leul s-a depreciat față de dolar, din ianuarie 2010 cu 27%, de la un curs USD – RON de 2,9401 la începutul anului 2010, până la 3,7399 la 16 iulie 2012.

Cursul de schimb și fluxurile de capital pe parcursul anului 2012 : amplitudinea variațiilor cursului de schimb leu/euro, precum și frecvența schimbărilor de traiectorie a acestuia au crescut, sub impactul conjugat al oscilațiilor aversiunii globale față de risc și al modificărilor de percepție a investitorilor asupra riscului asociat economiei și pieței financiare locale. Astfel, în luna iulie, cursul de schimb leu/euro a consemnat o creștere abruptă – atingând maxime istorice succesive10 –, traiectoria sa contrastând cu trendul cvasigeneral de întărire consemnat de monedele altor state din regiune. Evoluția a fost rezultanta efectelor adverse exercitate de mediul extern – marcat de persistența aversiunii ridicate față de risc a investitorilor, în condițiile prelungirii crizei datoriilor suverane și a problemelor sectorului financiar din unele țări ale zonei euro, precum și a riscului contagiunii asociat acestora –, care au fost amplificate în acest interval de accentuarea tensiunilor politice interne.

Relativa deteriorare a percepției investitorilor asupra riscului asociat pieței financiare locale a mai fost alimentată de înrăutățirea la negativ la finele lunii iunie a perspectivei rating-ului suveran al României de către agenția Moody’s, precum și de revizuirea în sens descrescător a proiecției de creștere economică a BERD atât pentru anul 2012, cât și pentru anul 2013. În aceste condiții, rulajul pieței valutare interbancare a consemnat al doilea vârf lunar din acest an, inclusiv în contextul scăderii semnificative a volumului de titluri de stat denominate în lei deținute de nerezidenți. Creșterea cursului de schimb leu/euro s-a corectat însă aproape integral în luna următoare, mișcarea coborâtoare a acestuia fiind susținută de un cumul de factori externi și interni care au inclus:

-relativa ameliorare a sentimentului pieței financiare internaționale, determinată de așteptările privind reluarea injecțiilor de lichiditate de către Fed și BCE;

– semnalul pozitiv dat de declarația comună FMI/CE/BM la încheierea misiunii periodice de evaluare a programului economic atașat acordului convenit cu autoritățile române;

– evoluția relativ favorabilă în raport cu așteptările analiștilor a unor indicatori economici publicați în acest interval;

– menținerea conduitei prudente a politicii monetare, precum și;

– atenuarea tensiunilor politice interne în ultima decadă a lunii.

Pe acest fond, rulajul pieței valutare interbancare, dar și cererea netă de devize a nerezidenților s-au diminuat; soldul tranzacțiilor derulate de rezidenți, persoane juridice, a redevenit însă negativ, condiții în care ritmul de întărire a monedei naționale în raport cu euro (0,7 la sută) a fost inferior celui consemnat de principalele monede din regiune (2,6 la sută forintul, 2,2 la sută zlotul și 1,7 la sută coroana cehă). Pe parcursul lunii septembrie, leul a manifestat din nou o ușoară tendință de depreciere, în condițiile persistenței unor anticipații insuficient ameliorate privind perspectiva pe termen scurt a cursului de schimb, alimentate cel mai probabil de incertitudinile crescute asociate alegerilor parlamentare. Tendința a fost într-o oarecare măsură atenuată de îmbunătățirea semnificativă a sentimentului pieței internaționale, ca efect al deciziilor adoptate de BCE/Fed/Banca Angliei11, astfel încât și în acest interval moneda națională a consemnat o ușoară apreciere nominală în raport cu euro.

Prin urmare, pe ansamblul trimestrului, pierderea de valoare consemnată de leu în raport cu euro s-a redus în comparație cu trimestrul anterior (la 0,9 la sută față de 2,1 la sută); în termeni reali, moneda națională s-a apreciat cu 1,3 la sută (comparativ cu o depreciere de 1,9 la sută în trimestrul II). În raport cu dolarul SUA, în condițiile relativei scăderi a valorii acestuia pe piețele internaționale, leul s-a apreciat cu 1,5 la sută în termeni nominali și cu 3,6 la sută în termeni reali. Totodată, din perspectiva variației anuale medii a cursului de schimb consemnate în trimestrul III, moneda națională și‑a diminuat atât deprecierea nominală, cât și pe cea reală în raport cu ambele monede.

Fig3.2.2 Evolutia dolarului intre intervalul anilor 2010-2015 ,

Sursa prelucrare date BNR

Maxime, Minime si Medii:pentru intervalul 01.01.2010 – 26.06.2015

Curs maxim Dolar SUA 
1 USD = 4,2107 RON 
Data: 16 Martie 2015

Curs minim Dolar SUA 
1 USD = 2,7408 RON 
Data: 29 Aprilie 2011

Curs mediu Dolar SUA 
1 USD = 3,3370 RON

Pe parcursul anului 2013 , evoluția cursului de schimb al leului a receptat – similar ratelor de schimb ale altor monede din regiune – impactul episoadelor succesive de creștere a aversiunii globale față de risc generate de persistența incertitudinilor privind inițierea de către Fed a reducerii programului achizițiilor de active financiare. Realocările semnificative de portofolii produse în acest context au afectat însă în măsură relativ mai mică piața financiară locală, evoluția favorabilă a unor fundamente interne fiind de natură să prezerve percepția favorabilă a investitorilor nerezidenți asupra riscului asociat acesteia. Trendul descendent pe care s-a plasat cursul de schimb leu/euro la finele trimestrului II s-a întrerupt în prima decadă a lunii iulie, pe fondul amplificării volatilității piețelor financiare internaționale, în principal ca urmare a plasării unor indicatori economici din SUA, inclusiv a celor aferenți pieței muncii, la un nivel superior celui așteptat – de natură să alimenteze temerile investitorilor legate de potențiala inițiere în luna septembrie de către Fed a reducerii achizițiilor de active financiare –, precum și a revizuirii în sens nefavorabil a prognozei FMI privind creșterea economică globală în 2013-2014.

Relativa calmare ulterioară a pieței financiare internaționale survenită ca urmare a declarațiilor președintelui Ben Bernanke s-a reflectat și asupra ratei de schimb leu/euro, aceasta consemnând în intervalul 17-26 iulie un declin. În perioada următoare, ea a revenit însă pe un trend ascendent – temporar accentuat în prima parte a lunii septembrie13 –, în condițiile în care reconsolidarea așteptărilor operatorilor pieței internaționale privind iminenta ajustare de către Fed a volumului achizițiilor de active financiare a generat un nou val de creștere a aversiunii globale față de risc14. Deteriorarea sentimentului pieței s-a asociat cu creșterea importanței acordate de investitori factorilor fundamentali locali/regionali în adoptarea deciziilor de realocare a propriilor portofolii, astfel încât efectele ei adverse au fost resimțite mai puțin intens de piețele emergente din Europa Centrală și de Est15, implicit de piața financiară locală, cel mai probabil datorită evoluției consecvent favorabile a unor indicatori economici relevanți 16, precum și derulării/finalizării negocierilor destinate încheierii unui nou acord cu FMI-CE-BM. În plus, odată cu adoptarea deciziei Fed privind menținerea în perioada imediat următoare a programului de achiziții de active financiare, cursul de schimb leu/euro și-a stopat mișcarea ascendentă, consemnând ulterior oscilații relativ modeste în ambele sensuri. Reflectând aceste evoluții, precum și influențele de natură sezonieră, lichiditatea pieței valutare interbancare s-a menținut ridicată în iulie, dar s-a diminuat în perioadele următoare; totodată, deficitul acesteia s-a amplificat treptat, în corelație cu creșterea cererii nete de devize a clienților nerezidenți (august), respectiv a clienților rezidenți (septembrie). Pe ansamblul perioadei analizate, leul s-a apreciat în raport cu euro în termeni nominali cu 0,3 la sută și s-a depreciat în termeni reali cu 0,8 la sută; față de moneda americană, leul s-a apreciat cu 1,5 la sută în termeni nominali și cu 0,3 la sută în termeni reali în condițiile în care dolarul și-a diminuat valoarea pe piețele financiare internaționale. Din perspectiva variației anuale medii a cursului de schimb consemnate în trimestrul III, leul s-a apreciat atât față de euro cât și, mai ales, față de dolarul american.

Fig3.2.3 Evolutia monedei euro intre anii 2010-2015

Sursa prelucrare date BNR

Maxime, Minime si Medii:pentru intervalul 01.01.2010 – 26.06.2015

Curs maxim Euro 
1 EUR = 4,6481 RON 
Data: 03 August 2012

Curs minim Euro 
1 EUR = 4,0653 RON 
Data: 25 Martie 2010

Curs mediu Euro 
1 EUR = 4,3612 RON

Având în vedere că România se raportează la moneda unică europeană, cursul euro este cel care afectează cel mai mult economia țării. Urmând tendința ultimilor ani, la început de 2014 a fost înregistrat un curs euro care depreciază ușor moneda națională. Același lucru s-a întâmplat și în anii 2011, 2012 și 2013 când în primele două cotații din fiecare an în parte, leul s-a depreciat ușor față de euro. Deprecierea leului de la începutul anului 2014 poate fi pusă atât pe fondul evoluției pesimiste a piețelor globale, cât și pe faptul că România intrase într-un an electoral foarte important.

Începutul anului 2014 a adus un curs euro de 4,4947 lei, foarte aproape de pragul maxim înregistrat în urmă cu 6 luni și jumătate. Tot în aceste statistici se arată și că leul a câștigat 10,24 bani față de dolarul american, dar și că s-a menținut stabil față de francul elvețian, coborând cu numai 1,35 bani. Începutul de an a adus de asemenea o depreciere ușoară a leului și față de dolar, acesta înregistrând în a doua zi de cotație un curs cu 1,22% mai mare decât la sfârșitul lui 2013, dar și o apreciere față de francul elvețian.

Conform BNR , in anul 2014 cursul de schimb leu/euro s-a plasat pe o traiectorie lin ascendentă în primele două luni ale trimestrului IV, consemnând unele oscilații temporare, induse preponderent de fl uctuațiile sentimentului pieței fi nanciare internaționale. Creșterea acestuia s-a accentuat în ultima lună a anului, pe fondul amplificării aversiunii globale față de risc. Raportul leu/euro s-a menținut, în prima parte a lunii octombrie, într-o bandă relativ îngustă de variație, pentru ca ulterior acesta să consemneze câteva creșteri episodice, întrerupte de perioade de relativă stabilizare/scădere marginală17.

Fluctuațiile cursului de schimb au reflectat cu precădere influențele mixte generate de mediul extern, caracterizat în acest interval prin:

reinflamarea sporadică a temerilor investitorilor financiari privind încetinirea creșterii economiei zonei euro și accentuarea riscurilor descendente la adresa acesteia, context care a condus la amplificarea tranzitorie a aversiunii globale față de risc și a volatilității de pe piețele financiare internaționale18;

succedarea unor episoade de ameliorare a sentimentului piețelor financiare internaționale, asociate finalizării cu rezultate relativ favorabile a exercițiului de testare la stres a sistemului bancar european, consolidării așteptărilor privind adoptarea de noi măsuri de relaxare a politicii monetare din zona euro, precum și consemnării unor evoluții economice neașteptat de bune în SUA;

continuarea, în aceste condiții, a trendului de întărire rapidă a dolarului SUA în raport cu euro. Acestora li s-au alăturat infl uențele decurgând din prezervarea percepției favorabile a investitorilor asupra economiei românești19, pe fondul confirmării/depășirii așteptărilor analiștilor legate de evoluțiile economice interne, relevate de datele statistice publicate în acest interval.

Creșterea cursului de schimb leu/euro s-a accentuat în luna decembrie – variația lunară a acestuia urcând la 0,7 la sută –, în condițiile în care piețele financiare internaționale, implicit cele din regiune, au resimțit efectele reamplifi cării aversiunii globale față de risc, având printre explicații:

incertitudinile crescute privind impactul exercitat asupra economiei globale de scăderea abruptă a prețului petrolului;

infirmarea așteptărilor privind adoptarea în ședința BCE din decembrie a unei decizii vizând noi instrumente necon ven ționale;

Pe ansamblul lunilor octombrie și noiembrie leul s-a depreciat față de euro cu 0,4 la sută; Pe ansamblul trimestrului IV, leul s-a depreciat în raport cu euro21 cu 1,1 la sută în termeni nominali și cu 1,2 la sută în termeni reali; față de dolarul american, leul s-a depreciat cu 5,3 la sută în termeni nominali și cu 5,4 la sută în termeni reali, în condițiile în care valoarea acestuia a crescut semnificativ în raport cu euro. Din perspectiva variației anuale medii a cursului de schimb consemnate în trimestrul IV, leul și-a redus ușor aprecierea nominală față de euro și a consemnat prima depreciere nominală în raport cu dolarul SUA din ultimele șapte trimestre.

Cursul de schimb leu/euro și-a corectat la începutul trimestrului 2015 creșterea acumulată în lunile anterioare, iar fluctuațiile consemnate ulterior de acesta au tins să se tempereze, în condițiile ameliorării sentimentului pieței financiare internaționale ca urmare a deciziilor adoptate/măsurilor implementate de BCE, precum și a mesajelor și semnalelor transmise de Fed referitoare la perspectiva normalizării politicii monetare în SUA. Cursul de schimb leu/euro și-a continuat în prima parte a lunii ianuarie 2015 creșterea relativ alertă amorsată în trimestrul IV 2014, în condițiile în care aversiunea globală față de risc a continuat să fie alimentată de temerile privind rezultatul alegerilor din Grecia și perspectiva creșterii economice a zonei euro, precum și de îngrijorările legate de situația financiară a unor bănci din regiune, generate de aprecierea abruptă a francului elvețian12. Spre finele lunii, ratele de schimb ale monedelor din regiune, inclusiv cea a leului, au suferit însă o corecție descendentă abruptă, sub influența ameliorării sentimentului pieței financiare internaționale ca urmare a aprobării și anunțării de către BCE a programului extins de cumpărări de active, ale cărui caracteristici au depășit așteptările; evoluția raportului leu/euro a reflectat totodată impactul anunțului JP Morgan privind creșterea ponderii și a scadenței titlurilor românești incluse în indicii piețelor de obligațiuni în monedă națională. Intervalul s-a caracterizat și printr-o accentuare sensibilă a trendului de întărire a dolarului SUA în raport cu principalele monede, condiții în care deprecierea lunară a leului în raport cu moneda americană (6,5 la sută în termeni nominali) a devansat-o sensibil pe cea înregistrată față de euro (0,6 la sută).

La începutul lunii februarie rata de schimb leu/euro a reintrat temporar pe un trend ușor crescător – decuplându-se astfel de mișcarea cursurilor de schimb ale altor monede din regiune –, evoluția acesteia reflectând influența nefavorabilă relativ mai intensă exercitată în această perioadă asupra pieței financiare locale de trenarea adoptării unei soluții în cazul Greciei și de reintensificarea tensiunilor geopolitice. Spre finele perioadei evoluția raportului leu/euro s-a realiniat însă tendinței ușor descendente prevalente pe plan regional, în condițiile ameliorării sentimentului piețelor financiare ca urmare a încheierii la nivelul Eurogrup a unui acord privind extinderea cu 4 luni a programului de asistență financiară acordată Greciei, dar și ale prezervării trendului favorabil al fundamentelor economiei românești13.

Pe piața valutară interbancară, aceste influențe au avut ca rezultat creșterea semnificativă a rulajului (martie), mai ales pe seama tranzacțiilor efectuate de nerezidenți; evoluția a fost acompaniată de amplificarea temporară a cererii excedentare a rezidenților (ianuarie și martie) – datorată inclusiv unor operațiuni cu caracter conjunctural –, astfel încât deficitul pieței valutare interbancare a consemnat o relativă creștere. Pe ansamblul trimestrului I, leul s-a apreciat în raport cu euro15 cu 0,6 la sută în termeni nominali și cu 1,8 la sută în termeni reali; față de dolarul SUA, leul s-a depreciat cu 11,6 la sută în termeni nominali și cu 10,6 la sută în termeni reali, în condițiile în care valoarea acestuia a crescut semnificativ în raport cu euro. Din perspectiva variației anuale a cursului de schimb, în trimestrul I leul și-a sporit aprecierea nominală în raport cu euro, dar și deprecierea nominală față de dolarul SUA.

Fig.3.5 Evolutia leu/euro potrivit anului 2014, respectiv 2015

Sursa prelucrare date BNR

Maxime, Minime si Medii pentru 29.12.2015 – 12.05.2015

Curs maxim Euro in grafic 
1 EUR = 4,5110 RON 
Data: 21 Ianuarie 2015

Curs minim Euro in grafic 
1 EUR = 4,3965 RON 
Data: 09 Aprilie 2015

Curs mediu Euro 
1 EUR = 4,4470 RON

3.4. Evoluția leu/dolar american

Deprecierea leului față de dolar in anul 2014 este evidențiată clar de cursul BNR se datorează atât încetării activității industriale în China, țară în care se produce mai mult decât oriunde în lume, cât și deciziei Rezervei Federale a SUA de pe finalul anului trecut de a nu mai injecta lunar capital în economie la același nivel. În urma acestei decizii s-a redus infuzia de capital de la 85 de miliarde de dolari pe lună la 75 de miliarde de dolari.

 Evoluția dolarului american a început să scadă, atât pe piețele internaționale, cât și la noi pe fondul anunțării programului de relaxare cantitativă, lansat de Banca Centrală Europeană (BCE).

Fig.3.4. Evolutia leu/dolar in perioada 29.12.2014 -13.05.2015

Sursa prelucrare date BNR

Maxime, Minime si Medii:pentru 29.12.2014 – 25.06.2015

Curs maxim Dolar SUA in grafic 
1 USD = 4,2107 RON 
Data: 16 Martie 2015

Curs minim Dolar SUA in grafic 
1 USD = 3,6868 RON 
Data: 31 Decembrie 2014

Curs mediu Dolar SUA 
1 USD = 3,9833 RON

3.5. Evoluția leu/franc elvețian

În literatura de specialitate este fundamentată ideea că francul elvețian reprezintă o monedă de siguranță. Datorită dimensiunii reduse a pieței financiare locale, pe fondul unor intrări de capital străin, francul elvețian tinde să se aprecieze, semnificativ, în momentele de tensiune internațională, în raport cu celelalte monede.

Măsurile pe care Banca Națională a României le poate lua pentru influențarea cursului de schimb al monedei naționale față de francul elvețian sunt limitate. Cursul dintre cele două monede menționate se stabilește indirect.

Având în vedere intensitatea legăturilor comerciale ale României cu țările din zona euro, apartenența la Uniunea Europeană, precum și intenția României de a adopta moneda euro în viitor, moneda străină de referință pe piața valutară din România este euro. Cursul de schimb leu-euro este rezultatul cererii și ofertei de valută pe care le generează fluxurile comerciale și cele financiare, în timp ce cursul leu-franc elvețian este obținut indirect în funcție de cursurile leu-euro și franc elvețian-euro. Evoluția cursului franc elvețian-euro depinde de cererea și oferta de valută dintre zona euro și Elveția, România neavând o influență asupra cotației acestui curs. Cursul leu-euro este relativ stabil și reflectă evoluția favorabilă a fundamentelor economice. Recenta depreciere a leului față de francul elvețian se datorează astfel exclusiv aprecierii francului elvețian față de euro, dolar și alte valute, ca urmare a renunțării de către Banca Națională a Elveției la apărarea pragului de 1,2, pe fondul deciziei de relaxare cantitativă (quantitative easing) a Băncii Centrale Europene.

Pentru inversarea impactului deciziei Băncii Naționale a Elveției asupra cursului leu-franc elvețian, ar fi necesară aprecierea leului față de euro până la un nivel de aproximativ 3,7 lei pentru un euro. Acest nivel al cursului de schimb nu ar putea fi menținut decât temporar, forțarea cursului leu-euro la un nivel mult inferior celui perceput de piață ca fiind corect ar trebui efectuată prin vânzări considerabile de valută, de ordinul miliardelor de euro, nu numai pentru atingerea obiectivului, dar și pentru realizarea intervențiilor sistematice pe care le-ar impune menținerea ulterioară a acestui curs de schimb.

Aprecierea masivă a leului față de euro ar fi de natură să provoace erodarea puternică a competitivității externe a României, fiind astfel afectată performanța exporturilor românești. În aceste condiții, activitatea economică ar cunoaște o restrângere, care s-ar reflecta și într-o evoluție nefavorabilă a numărului locurilor de muncă. Totodată, scăderea exporturilor, la care s-ar adăuga impulsionarea concomitentă a importurilor, ar genera o deteriorare a balanței comerciale. Pe fondul unor astfel de evoluții, s-ar consemna presiuni suplimentare de corectare a cursului leu-euro spre nivelul anterior intervențiilor. Este important de avut în vedere și faptul că vânzările de valută ale Băncii Naționale a României ar implica absorbția de lichiditate în lei de pe piața monetară, ceea ce ar conduce la majorarea substanțială a ratelor dobânzilor la lei. O astfel de situație nu ar conduce doar la descurajarea creditării în lei în favoarea celei în valută, care ar deveni mai ieftină, ci ar însemna și pentru cei care deja au împrumuturi în monedă națională o creștere substanțială a costurilor. Cu alte cuvinte, prețul pentru un risc valutar scăzut ar fi un risc de dobândă mai mare.

Fig.3.5. Evoluția leu/franc elvețian in perioada 29.12.2014-13.05.2015

Sursa prelucrare date BNR

Maxime, Minime si Medii:pentru 25.12.2014 – 25.06.2015

Curs maxim Francul elvetian in grafic 
1 CHF = 4,5817 RON 
Data: 23 Ianuarie 2015

Curs minim Francul elvetian in grafic 
1 CHF = 3,7268 RON 
Data: 30 Decembrie 2014

Curs mediu Francul elvetian 
1 CHF = 4,2078 RON

3.6. Contextul economic actual

Scăderea ratei inflației a permis diminuarea succesivă a ratei dobânzii de politică monetară (2,25 la sută în februarie 2015, minim istoric), precum și reducerea substanțială a ratelor dobânzilor interbancare, la niveluri minime istorice în condiții favorabile de lichiditate pe piața monetară. În august 2014, Banca Națională a României a reluat ciclul de diminuare a ratei dobânzii de politică monetară, astfel că în februarie 2015, nivelul acesteia a ajuns la 2,25 la sută (comparativ cu 5,25 la sută în iunie 2013). De asemenea, în perioada ianuarie – noiembrie 2014,Banca Națională a României a redus gradual ratele rezervelor minime obligatorii. În prezent, rata rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor în lei este de 10 la sută (față de 15 la sută la finele anului 2013), cifra aferentă pasivelor în valută fiind 14 la sută (de la 20 la sută în decembrie 2013). Aceste evoluții legate de rata dobânzii de politică monetară și de ratele rezervelor minime obligatorii au condus la scăderea semnificativă a serviciului datoriei pentru debitorii în monedă națională, majorarea volumului creditului în lei și diminuarea celui în valută, ceea ce confirmă creșterea preferinței pentru creditarea în monedă națională. Pe cale de consecință, riscul valutar se diminuează.

Sectorul bancar este stabil și solid din punct de vedere al indicatorilor prudențiali. Raportul dintre credite și depozite, indicator relevant al stabilității financiare, a devenit subunitar, situându-se la 91,3% în decembrie 2014. Rata de solvabilitate este de 17,1 la sută (în septembrie 2014), în creștere față de 15,5 la sută în decembrie 2013, nivel situat substanțial peste cerințele de prudențialitate internaționale, iar lichiditatea este la un nivel adecvat.

Efortul de curățare a bilanțurilor de credite neperformante a condus la valori negative ale profitabilității sistemului bancar, la nivelul anului 2014 pierderea netă înregistrată pe sold fiind de aproximativ 1 miliard de euro.

Din soldul creditelor acordate populației de 101 miliarde lei, 62 miliarde lei – respectiv 61 la sută din total – le reprezintă creditele în valută. De subliniat că din cele 62 miliarde echivalent lei aferente creditelor în valută, creditele în euro reprezintă 83,8 la sută, cele în franci elvețieni 15,7 la sută, iar cele în dolari 0,5 la sută la noiembrie 2014.

Gradul semnificativ de îndatorare în valută a cetățenilor, la care se adaugă evoluțiile nefavorabile din ultima perioadă ale diverselor monede (aprecierea puternică a francului elvețian, a dolarului și incertitudinile privind cursul euro), accentuează dificultățile de rambursare a creditelor de către o parte a celor îndatorați.

Dificultăți similare privind rambursarea creditelor contractate de la bănci de către populație s-au înregistrat și în alte țări, care au aplicat diferite scheme de susținere a cetățenilor pentru îmbunătățirea procesului de rambursare a împrumuturilor (Marea Britanie, Irlanda, SUA, Letonia, Croația, Islanda).

3.6.1.Perspective pe piața valutară

Fondul Monetar Internațional (FMI) recomandă BNR să intervină mai puțin pe piața valutară și să permită o volatilitate mai mare a cursului de schimb, pentru a trece gradual la o politică de țintire completă a inflației. Fondul menționează că în urma discuțiilor cu Mugur Isărescu acesta a fost de acord să mai slabeasa frâiele leului, însă cu prudență, pentru a nu-i afecta prea mult pe cei cu credite în valută.

FMI precizează că un curs mai liber este necesar pentru îmbunătățirea cadrului politicii monetare, în vederea trecerii graduale spre un regim de targetare a inflației pe deplin dezvoltat. Acest lucru s-ar putea realiza prin reducerea rolului cursului de schimb în cadrul politicii monetare și îngustarea în continuare a coridorului de dobândă (diferența dintre ratele de dobândă aferente celor două facilități ale BNR: de creditare și de depozit, care în acest moment este de 4 puncte procentuale).

Prin reducerea coridorului de dobândă se va diminua diferența dintre dobânda de politica monetară și ratele pieței interbancare și va îmbunătăți claritatea semnalelor de politica monetară și canalul de transmitere a acesteia, apreciază Fondul.

Analiza FMI cu privire la cursul de schimb arată că “leul este în general în linie cu fundamentele pe termen mediu”.

Rezervele valutare sunt în adecvate, respectând cei mai ridicați indicatori privind acoperirea cu rezerve a deficitelor, mai precizează FMI.

În acest context, fondul recomandă “limitarea intervențiilor pe piața valutară realizate în vederea atenuării volatilității excesive și menținerea unei abordări prudente, prin acumularea moderată de rezerve, având în vedere menținerea riscurilor externe.”

Fondul menționează că în urma discuțiilor cu BNR, aceasta s-a arătat “prudentă cu privire la ritmul trecerii la o țintire completă a inflației și au fost de acord cu analiza fondului privind competitivitatea externă și adecvarea rezervelor.

Un studiu publicat de FMI arată că o volatilitate mai mare a cursului de schimb ar fi acum mai puțin îngrijorătoare, întrucât ponderea creditelor în valută este în scădere iar impactul cursului asupra inflației a scăzut semnificativ după adoptarea de către BNR a strategiei de țintire directă a inflației, în 2005.

Pe de altă parte, “potrivit opiniei unora dintre directorii FMI, cursul valuar ar trebui să aibă un rol tranzitoriu în cadrul politicii monetare, dată fiind euroizarea încă semnificativă în bilanțuri, cu vulnerabilitățile asociate.”

Studiu FMI: cursul se transmite mult mai puțin în inflație

Un studiu publicat de FMI arată că țintirea directă a inflației, strategia de politica monetară adoptată de BNR din 2015, a avut ca efecte reducerea prețurilor de consum și de producție, a ancorat mai bine așteptările inflaționiste (un jargon al băncilor centrale care înseamnă că publicul se așteaptă la creșteri de prețuri mai mici) și a redus rolul cursului de schimb în cadrul inflației.

Astfel, studiul arată că gradul de transmitere în inflație a cursului de schimb (exchange rate pass-through), adică influența devalorizării leului față de alte valute (euro sau dolarul) asupra prețurilor, a scăzut de la 45% înainte de trecerea la țintirea inflației la sub 10% în prezent, în cazul indicelului prețurilor de consum (CPI) și 25% în cazul indicelui prețurilor de producție (PPI).

CONCLUZII

Am ales această temă deoarece piața valutară ocupă un loc important prin rolul de conservator pe care îl joacă față de celelalte piețe, în sensul că, prin capacitatea sa de a preschimba rapid și în orice sumă o valută cu alta, conferă suplețe, flexibilitate și permeabilitate piețelor internaționale.

În economiile de piață atât valutele, cât și devizele sunt vândute și cumpărate de bănci autorizate și la bursele valutare, deci pe piața liberă, în schimbul monede naționale. Cei ce vând pe piață valute și devize sunt exportatori și ceilalți beneficiari de încasări din străinătate, iar cei care cumpără aceste valori de pe piață, având de făcut plăți în stranatate, sunt fie importatori, fie diverși debitori.

Deci rezultă că, cursul este o urmare a cererii și ofertei dintre exportatorii și importatorii de valute sau devize de pe piață, vânzarea și cumpărarea valutelor și a devizelor efectuându-se la un anumit preț.

Valoarea cursului anunțată în fiecare zi de către BNR nu este stabilită de instituție, ci se formează prin flotare liberă. Banca Centrală poate influienta evoluția dintr-o zi a cursului prin intervențiile pe care le face pe piață. Dacă cumpără lei în cantități mari, valoarea acestei monede va crește, deoarece cantitatea disponibilă pe piața se reduce.

Studiind evoluțiile recente ale pieței valutare, pe perioada 2010-2015, deși pe perioade scurte, moneda națională a înregistrat și apreceri, se poate constata că deprecierea acesteia a fost iminentă, iar eforturile BNR de a ameliora poziția competitivă a economiei au fost nereușite.

Politica autorității monetare privind cursul de schimb și dobânda a favorizat comportamentul de respingere a monedei și a produselor naționale, a determinat dezorientarea sistemului intern de valori și prețuri.

Ansamblul tranzacțiilor de valute desfășurat îndeosebi între băncile comerciale din marile centre financiare internaționale prin intermediul mijloacelor rapide de comuniare, formează partea cea mai importantă a pieței valutare.

În ultimă instanță, cursul de schimb reflectă gradul de competitivitate al economiei naționale, nivelul productivitatii muncii. Leul va fii putenic și stabl în mod durabil numai atunci când prin privatizare și restructurare economia națională va ajunge la performanțe validate în competiția internațională.

În urma analizei pieței valutare din Romania se pot trage o serie de concluzii cu privire la actuala stare a economiei și a consecințelor politicilor economice promovate de către statul român. Potrivit legii, Banca Națională a României stabilește și urmărește aplicarea regimului valutar pe teritoriul României, aspectul pozitiv fiind crearea și funcționarea cadrului instituțional, dar și regimul valutar cu un caracter dintre cele mai liberale. Rolul important al BNR se concretizează în crearea premiselor pentru depășirea căderii continue a monedei naționale.

În ceea ce privește activitățile desfășurate în domeniul pieței valutare, se poate afirma că acestea prezintă o extindere și o diversificare extrem de accentuată în ultimele decenii, așa încât, reprezintăo meserie de viitor.

Piața valutară este singura piață financiară care nu este afectată în mod negativ de crize economice, perioada de recesiune sau lipsă de lichiditate. Aici se tranzacționează bani lichizicontra bani lichizi, și orice creștere sau scădere a unei perechi valutare implică atât o creștere, cât și o scădere.

Importanța pieței valutare decurge și din faptul că, fiind singura piață ce asigură trecerea fondurilor de pe o piață pe alta, dintr‑o țară într‑alta, polarizează o serie de influențe pe care apoi le reflectă asupra diferitelor economii naționale sau asupra economiei mondiale, pe ansamblul ei. Din acest punct de vedere, după cum remarcăm și în cuprinsul capitolului II, piața valutară este cea mai sensibilă piață la evenimentele economice, politice, sociale și monetare din diferite țări sau chiar la cele de pe plan internațional.

Creșterea continuă, în perioada contemporană, a rolului piețelor valutare internaționale a fost determinată de o serie de factori, cum ar fi:

continua liberalizare a comerțului internațional și atitudinea mai tolerantă în privința regimurilor valutare pe diverse piețe, ceea ce a avut ca efect intensificarea plăților internaționale și accelerarea mișcării capitalurilor între piețe;

 creșterea și diversificarea activității bancare, accentuarea creditării internaționale precum și a ponderii acesteia în tranzacțiile comerciale internaționale;

 creșterea importanței valutelor europene și a yenului japonez în tranzacțiile de pe piețele valutare internaționale;

evoluția și dezvoltarea pieței eurovalutelor.

Amploarea relațiilor economice internaționale, participarea tuturor țărilor la circuitul economic mondial sunt, de asemenea, factori care au dus la creșterea rolului pieței valutare în desfășurarea operațiunilor economice externe, această piață devenind un fel de barometru al activității economice dintr‑o țară și, în același timp, al conjuncturii economice generale de pe piața internațională.

BIBLIOGRAFIE

Basno Cezar, Dardac Nicolae – Operațiuni bancare-Instrumente și tehnici de plată, Editura Didactică și Pedagogică, București 2000;

Bojesteanu Elena –Relatii monetar-financiare internaționale, Editura de Studii economice , București 2010

Bran Paul – Relații valutar-financiare internațioanala ,Editura Didactică și Pedagogică,București, anul 2004

Bratu Ștefan – Tranzacții bursiere și burse de valori, Editura Universitaria, 2005

Cerna Silviu – Economie monetară internațională, Editura Mirton, Timișoara 2004

Golosiu Ligia –Mecansime valutare, Bucuresti, 2006

Popa Ioan – Bursa, vol. 1 și 2, Editura Adevărul, București 2003

Popescu Gheorghe – Economia europeană, Editura Economică, 2007

Zaharia Valentina – Piete de capital si burse de valori, Editura Economica, Bucuresti 2007

**** www.ziarulfinanciar.ro

**** www.bnr.ro

www.zf.ro/zf-utile/curs-valutar-cursul-de-schimb-al-pietei-valutare-8189477

www.curs-valutar-info.ro/evolutie-euro.html

BIBLIOGRAFIE

Basno Cezar, Dardac Nicolae – Operațiuni bancare-Instrumente și tehnici de plată, Editura Didactică și Pedagogică, București 2000;

Bojesteanu Elena –Relatii monetar-financiare internaționale, Editura de Studii economice , București 2010

Bran Paul – Relații valutar-financiare internațioanala ,Editura Didactică și Pedagogică,București, anul 2004

Bratu Ștefan – Tranzacții bursiere și burse de valori, Editura Universitaria, 2005

Cerna Silviu – Economie monetară internațională, Editura Mirton, Timișoara 2004

Golosiu Ligia –Mecansime valutare, Bucuresti, 2006

Popa Ioan – Bursa, vol. 1 și 2, Editura Adevărul, București 2003

Popescu Gheorghe – Economia europeană, Editura Economică, 2007

Zaharia Valentina – Piete de capital si burse de valori, Editura Economica, Bucuresti 2007

**** www.ziarulfinanciar.ro

**** www.bnr.ro

www.zf.ro/zf-utile/curs-valutar-cursul-de-schimb-al-pietei-valutare-8189477

www.curs-valutar-info.ro/evolutie-euro.html