Piata Romaneasca A Asigurarilor
CUPRINS
Cap I
Necesitatea și importanța asigurarilor în România
Dezastrele naturale ce au afectat România în ultimul deceniu……3
Evoluția asigurarilor în România ……………………………….7
1.3 Importanta asigurarilor in România …………………………….12
Cap II
Principalele clase de asigurari practicate in România
2.1 Asigurarile auto …………………………………………………15
2.1.1 Asigurarile pentru avarii și furt – CASCO ………………..15
2.1.2 Asigurarile de raspundere civilă……………………………19
2.1.3 Asigurarea mărfurilor pe timpul transportului – CARGO…27
2.2 Asigurari agricole ……………………………………………….33
Cap
Evoluția principalilor indicatori pe piața românească la 31.12.2008…………………………………………….38
Bibliografie …………………………………………..57
=== PIATA ROMANEASCA A ASIGURARILOR ===
CUPRINS
Cap I
Necesitatea și importanța asigurarilor în România
Dezastrele naturale ce au afectat România în ultimul deceniu……3
Evoluția asigurarilor în România ……………………………….7
1.3 Importanta asigurarilor in România …………………………….12
Cap II
Principalele clase de asigurari practicate in România
2.1 Asigurarile auto …………………………………………………15
2.1.1 Asigurarile pentru avarii și furt – CASCO ………………..15
2.1.2 Asigurarile de raspundere civilă……………………………19
2.1.3 Asigurarea mărfurilor pe timpul transportului – CARGO…27
2.2 Asigurari agricole ……………………………………………….33
Cap III
Evoluția principalilor indicatori pe piața românească la 31.12.2008…………………………………………….38
Bibliografie …………………………………………..57
Anexe
Cap I
Necesitatea și importanța asigurărilor în
România
Dezastrele naturale ce au afectat România în ultimul deceniu
În ultimele decenii, numărul dezastrelor meteorologice și hidrologice a crescut treptat, la nivel planetar fiind afectați, sute de milioane de oameni. Este necesar să se înțeleagă vulnerabilitatea și sensibilitatea comunităților umane, pe termen scurt și mediu, la producerea riscurilor hidrometeorologice, necesitatea studiilor interdisciplinare, elaborarea modelelor de evoluție și de predicție a acestora devenind o prioritate.
Inundațiile reprezintă dezastrul cel mai frecvent, care se poate produce la diferite scări – de la râurile mari până la cele mici – cu efecte asupra stării mediului, incluzând aici nu numai pagubele economice și dezechilibrele ecologice, ci și numeroasele pierderi de vieți omenești.
Pe sintagma “schimbări climatice globale” se înscrie tot mai mult încălzirea globală, cu tendința de aridizare pe suprafețe apreciabile, printre acestea numărându-se și sudul și sud-estul României.
Tendința de aridizare, manifestată cu precădere în ultimele două decenii ale secolului trecut și continuată în cel actual, se datorează creșterii temperaturii aerului, asociată cu scaderea cantității de precipitații. Dar pe acest fond climatic, respectiv secetos, cel puțin pe teritoriul României, se produc și numeroase inundații, provocate de cantități mari de precipitații, care cad în intervale scurte de timp, de ordinul orelor, uneori chiar al minutelor.
O analiză a periodicității regimului meteorologic și hidrologic pe teritoriul României pe 120 de ani reliefează trei stări de regim: ploios, normal și secetos, cu perioade cuprinse între 11 și 20 de ani.
Din consemnările cronicarilor rezultă că viituri catastrofale (inundații) s-au produs cu regularitate pe teritoriul României, acestea fiind o consecință a climatului temperat continental: în secolul al XVI-lea s-au produs 10 inundații de proporții, în timp ce în secolul al XVII-lea au fost consemnate 19; în secolul al XVIII-lea sunt amintite 26, în secolul al XIX-lea 28, iar în secolul al XX-lea 42. După cum se poate remarca, frecvența inundațiilor a crescut, în primul rând din cauza schimbărilor climatice, dar și ca o consecință a reducerii capacității de transport în albiile minore ale arterelor hidrografice, ca urmare a aluvionărilor, a îndiguirilor, a despăduririlor din bazinele de recepție-colectare și a diferitelor construcții în albia majoră.
Anul 2005 poate fi considerat un an al inundațiilor pentru România.
Viiturile care au produs în România inundațiile din 2005 au fost generate, în primele luni (din februarie până în aprilie) de suprapunerea ploilor cu topirea zăpezilor, cu deosebire în spatiul bănățean; ulterior, între lunile iunie-septembrie, viiturile au fost provocate de ploi torențiale de scurtă durată cu o intensitate sporită în intervale foarte scurte de timp, de ordinul a 2-3 zile.
Din totalul pagubelor produse de inundațiile din 2005, în valoare de 1,5 miliarde euro, erau acoperite, prin polițe de asigurare, doar daune în valoare de 12 milioane euro (0,8%).
Ceea ce se întamplă pe teritoriul României, referindu-ne aici la cele două categorii de fenomene hidrometeorologice -secete și inundații- sunt consecințele, în primul rând, schimbărilor climatice globale sau variațiilor climei la nivel planetar și regional, iar în al doilea rând intervenției antropice în peisajul specific.
Din studiile întreprinse de către Comisia Interguvernamentală pentru Schimbări Climatice și de Agenția Europeană de Mediu rezultă că temperatura medie a aerului la suprafața Terrei a crescut cu 0,6°C în ultimă sută de ani și că aceasta creștere a fost de trei ori mai rapida după 1975, pe de-o parte, și că precipitatiile atmosferice au crescut cu 10-20% pe teritoriul României (ca și în alte regiuni ale Europei), pe de altă parte.
Dacă în privința regimului termic se pot face predicții cu un anumit grad de certitudine, regimul precipitațiilor este aleatoriu, cu un grad ridicat de imprevizibilitate.
Aceste stări climatice pot fi puse pe seama creșterii emisiilor de gaze cu efect de seră și aerosoli, a despăduririlor seminificative la nivel planetar –care modifică circulația maselor de aer – și a extinderii suprafețelor irigate și a lacurilor de acumulare pe marile artere hidrografice.
În România, pe fondul acestor modificări globale, accentuarea producerii inundațiilor pe bazine hidrografice mici este cauzată de despăduririle necontrolate efectuate după anul 1990, care determină o scurgere rapidă a apei pe versanți, intensificarea eroziunii solului și a alunecărilor de teren, de colmatarea albiilor minore și de construcțiile de locuințe și de alte utilitați în spațiile virtual inundabile.
România se afla pe lista țărilor cu un risc foarte ridicat de producere a unor dezastre naturale. Aceasta este concluzia unui raport al Organizației Națiunilor Unite (ONU).
Nici anul 2009 nu a fost lipsit de evenimente neplăcute legate de fenomene hidrometeorologice. Avertizările metorologice din lunile iunie – iulie au fost valabile pentru opt județe din nordul, centrul și vestul României, avertizări ce au instituit cod galbel de inundații și care au pricinuit pagube semnificative.
Ultimile inundații de proporții au fost cele de la finele anului 2009 cand pentru noaptea dintre ai a fost emisă o avertizare de cod galben de inundații pentru 19 râuri din România. Această avertizare viza râurile: Vișeu, Iza, Lăpuș, Someșul Mic, Crasna, Barcău, Crișurile, Arieș, Strei, Bega, Timiș, Bârzava, Moravița, Caraș, Nera, Cerna, Jiu (sectorul Filiaș – Podari) și Motru.
Pentru a combate efectele inundațiilor România vrea să reducă suprafețele inundabile în caz de viituri cu 61 %.
Ministerul Mediului a elaborat o noua strategie națională de gestionare pe termen mediu și lung a riscurilor la inundații, în care și-a propus diminuarea până în 2030 cu 61% față de 2006 a suprafețelor ce ar putea fi inundate în caz de viituri și cu 62,4% a numărului de persoane expuse acestui risc.
Astfel, potrivit proiectului publicat pe pagina de internet a ministerului, printre țintele cuantificabile ale strategiei se numără reducerea graduală a suprafețelor potențial inundabile la viituri cu debite avand probabilitatea de depășire de 1%, de la 1.028 milioane hectare, cât era în 2006, până la circa 400.000 hectare în anul 2030, precum și reducerea numarului de persoane expuse riscului de la circa 930.000 de locuitori în 2006 la aproape 350.000.
În plus, strategia își propune ca în anul 2030 să nu mai fie înregistrata nicio pierdere de vieți omenești provocată de inundații, de la o medie multianuală (intervalul 1969-2006) de 13 pierderi de vieți omenești pe an.
De asemenea, pagubele potentiale provocate de inundații locuințelor ar urma să scadă pana în 2030, de la o medie multianuala de 86 locuințe distruse la 1.000 hectare inundate (intervalul 1969-2006), la cel mult 40 de locuinte distruse la 1.000 hectare inundate, iar cele produse infrastructurilor de traversare a cursurilor de apa cu circa 80% în același interval.
O serie de masuri pentru reducerea riscului de inundații ar putea fi:
Elaborarea hărților cu suprafețele din țara noastră, din lungul râurilor,
expuse inundațiilor, dar și suprafețelor cvasiorizontale din câmpii, în care apa poate stagna în perioadele cu exces de umiditate.
Renunțarea la îndiguirea generalizată a albiilor majore și a luncilor.
Realizarea lucrărilor antierozionale în bazinele de recepție ale râurilor și
decolmatarea albiilor minore.
Interzicerea oricarui gen de construcții în apropiera albiilor minore,
supuse riscului la inundații.
Implicarea fermă a autorităților cu responsabilitați în ceea ce privește
protecția mediului, dar și a celor din administrația locală și națională, pentru aplicarea măsurilor de prevenire a inundațiilor și de protecție a populației și a mediului.
Eficientizarea sistemelor informatice privind avertizarea fenomenelor
hidrometeorologice periculoase.
Educarea populației pentru protejarea albiilor râurilor față de poluarea cu
deșeuri solide și lichide și, nu în ultimul rând, informarea oamenilor în legatură cu aceste fenomene și cu modul în care trebuie să se comporte în cazul în care acestea se produc.
Evoluția asigurărilor în România
Deși manifestări ale protecției împotriva riscurilor pe baze mutuale au apărut în Transilvania încă din secolul al XIV-lea, iar după Tratatul de la Adrianopole (1829) au apărut în București, la Iași și în porturile dunărene, reprezentanțe ale unor companii care practicau asigurări de transport, de incendiu și asigurări de viață din Austria, Italia, Anglia și Ungaria, primele societăți de asigurări românești, Dacia și România, s-au înființat abia în anii 1871, respectiv 1873. În anul 1881, cele două societăți au fuzionat și au creat o singură societate, DACIA – ROMÂNIA, care a devenit o societate puternică.
În 1882 s-a înființat, de către mari personalități ale vieții socio-politice și economice, societatea Naționala.
Urmare a creării acestor societăți de asigurări și a dezvoltării pieței locale a asigurărilor, rând pe rând reprezentanțele companiilor străine de asigurări au început să se retragă, cedându-și portofoliile societăților românești.
Un alt moment de referință îl constituie anul 1923, când a luat ființă societatea Asigurarea Românească, specializată în asigurări de viață fără examinare medicală.
Asigurările practicate de societățile de asigurare până la începutul Primului Război Mondial erau asigurări de incendiu și asigurări de viață, asigurări de transport limitate numai la transporturile fluviale și asigurări împotriva grindinei, dar la o scară foarte restrânsă.
După Primul Război Mondial au apărut mai mult de douăzeci de societăți de asigurare, dintre care unele erau succesoare ale societăților străine de asigurare. După anul 1927, Guvernul a autorizat înființarea societăților străine în România, printre care și Norwich, Phoenix, Standard, Sun.
În anii '30 activitatea economică și activitatea de asigurări au cunoscut cea mai mare creștere, dezvoltându-se toate ramurile de asigurări care se practicau pe plan internațional, numărul societăților de asigurare variind între 20 și 24.
Izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial și intrarea României în război au condus la declinul activității de asigurări. Unele societăți străine și-au predat portofoliul și și-au încetat activitatea, astfel incât în anul 1945 mai funcționau în România numai 5 reprezentanțe străine. Printre societățile românești se numărau și Generala, Dacia – România, Asigurarea Românească, Steaua Românească. Acestea colaborau cu societățile cu capital străin și cu filialele sau reprezentanțele pentru România ale societăților străine (din Italia, Anglia, Germania).
În anul 1942, odată cu apariția legii care reorganiza activitatea de asigurare, Regia Autonomă a Asigurărilor de Stat (R.A.A.S.) a început să practice toate categoriile de asigurări și deținea monopolul asupra asigurării bunurilor de stat și comunale. Regia presta numai servicii publice și nu obținea profit, astfel primele de asigurare erau sub nivelul primelor practicate de societățile private de asigurări. În anul 1949 R.A.A.S. s-a transformat în societate comercială de stat și asigurări.
În anul 1948, urmare a naționalizării, societățile de asigurare au trecut în proprietatea statului cu toate activele și pasivele lor, iar instituțiile publice de asigurări au intrat de asemenea în noile structuri ale economiei planificate.
În anul 1952 s-a creat, cu capital integral românesc, Administrația Asigurărilor de Stat – ADAS, instituție specializată în activitatea de asigurare, de reasigurare și de comisariat de avarie, care își desfășura activitatea sub conducerea generală a Ministerului Finanțelor. Odată cu apariția ADAS, asigurările au devenit monopol de stat, aceasta fiind singura instituție din România care a practicat activitatea de asigurare/reasigurare.
După revoluția din 1989 au apărut importante schimbări legislative care au condus treptat la înlăturarea monopolului statului, la apariția multor societăți de asigurare și la stabilirea climatului concurențial pe piața asigurărilor din România.
Procesul a început prin Hotărârea de Guvern nr. 1279 din 8 decembrie 1990 privind înființarea unor societăți comerciale pe acțiuni în domeniul asigurărilor, care prevedea că începând cu data de 1 ianuarie 1991, se pot crea societăți de asigurare ca societăți comerciale pe acțiuni. Administrația Asigurărilor de Stat și-a încetat activitatea, activul și pasivul fiind preluate de către societățile Asigurarea Românească S.A., Astra S.A. și agenția Carom S.A., înființate prin prevederile aceleiași Hotărâri.
Aceste trei companii au fost create prin participarea statului de 100%. În anul 1991, prin Legea nr. 58 privind privatizarea societăților comerciale, 30 % din capitalul social al entităților economice a fost privatizat și a trecut în administrarea Fondurilor Proprietății Private.
Departamentul de asigurări – reasigurări al BĂNCII DE EXPORT IMPORT A ROMÂNIEI S.A. – EXIMBANK, a început să practice în 1992 o categorie importantă de asigurări, pentru creditele de export împotriva riscului de neplată la extern.
Prin Hotărârea Guvernului României nr. 574 din 1991 privind atribuțiile Oficiului de Supraveghere a Activității de Asigurare și Reasigurare – OSAAR, s-a înființat organismul de supraveghere a pieței asigurărilor, ca direcție în cadrul Ministerului Finanțelor.
Începând cu 1990 au fost înființate în România societăți de asigurări cu capital integral privat românesc sau/și cu capital străin (ținând cont de faptul că Legea nu permitea înființarea unei societăți cu capital integral străin), marea lor majoritate având sediile în București. Dintre acestea, cele mai importante în prezent sunt: Asirom, Allianz – Țiriac, ING Nederlanden, Omniasig, Omniasig Life, Asiban, Unita – Grup WS, Astra, Ardaf, Generali, BCR Asigurări, AIG Life, AIG România, Agras – Grup WS, Aviva, RAI, Interamerican, Sara Merkur.
De asemenea, după anul 1990, în piața românească a asigurărilor au apărut societățile de intermediere în asigurări. Termenul "broker de asigurare" a fost introdus de Legea 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor. La începutul anului 2007, erau autorizate să funcționeze peste 110 societăți de brokeraj în asigurări.
Anul 2008 a reprezentat pentru societățile de asigurare din România o perioadă de consolidare, de creștere semnificativă a rezervelor tehnice la un nivel suficient care să le permită onorarea obligațiilor asumate prin contractele de asigurare, precum și de preluare a unor societăți de către grupuri financiare cunoscute.
Astfel, la data de 31.12.2008, societățile de asigurare aveau rezerve tehnice brute în valoare de 9.835,69 milioane lei, în creștere cu 31% față de soldul existent la sfârșitul anului 2007. Din acestea, rezervele constituite pentru asigurări de viață erau în volum de 3.423,59 milioane lei (în creștere cu 18%), iar cele aferente activității de asigurări generale de 6.412,10 milioane lei.
În vederea consolidării capacității de a face față tuturor obligațiilor asumate prin contractele de asigurare, pe fondul creșterii cheltuielilor cu despăgubirile generată de majorarea prețurilor aferente reparațiilor auto, precum și ca urmare a introducerii de către CSA a unei metodologii unitare de calcul al rezervei de daune neavizate pentru asigurările obligatorii RCA, societățile au majorat semnificativ mai ales rezervele de daună constituite pentru asigurările generale. Astfel, pentru activitatea de asigurări generale, rezervele de daună avizate au crescut cu 41%, iar cele pentru daune neavizate au crescut cu 88%, ceea ce a făcut ca valoarea cumulată a celor două tipuri de rezerve să ajungă la 2.588.49 milioane lei la 31.12.2008 (adică cu 50% mai mult decât în urmă cu un an).
În favoarea consolidării pozițiilor financiare ale societăților deținute, acționarii asigurătorilor au renunțat la o parte din profitul din dividende, demonstrând astfel că susțin dezvoltarea pe termen lung a activității de asigurare desfășurate.
Potrivit situațiilor financiare și tehnice anuale transmise Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor de către societățile de asigurare, volumul agregat la nivel de piață al profitului net înregistrat la data de 31.12.2008 a fost de 266,58 milioane lei.
La aceeași dată, volumul agregat al pierderilor a fost de 842,36 milioane lei.Prin diferență, rezultă că rezultatul financiar net, agregat la nivel de piață, a fost unul negativ, respectiv o pierdere netă de 575,78 milioane lei.
Se remarcă faptul că 99% din această pierdere netă provine de la 4 societăți, respectiv de la Ardaf, Uniqa, BT Asigurări și Asiban, toate acestea fiind preluate anul trecut de importante grupuri financiare cunoscute pe plan internațional, care au anunțat schimbări importante în strategiile de dezvoltare ale societăților preluate (inclusiv fuziunea în cazul societăților BT Asigurări și Asiban).
În ceea ce privește rezultatele tehnice la nivelul agregat al societăților de asigurare, din analiza comparativă a datelor pentru 2008 cu cele din 2007 rezultă că pentru activitatea de asigurări generale s-a înregistrat o pierdere tehnică netă de 666,45 milioane lei, iar pentru activitatea de asigurări de viață s-a înregistrat un profit tehnic net de 92,70 milioane lei.
1.3 Importanța asigurărilor în România
Riscul, elementul de bază de la care pornește o asigurare este utilizat în sensul negativ al evenimentelor pe care nu le dorim. Viața oamenilor a fost și este amenințată de cele mai imprevizibile fenomene pe care le comportă natura și activitatea complexă pe care aceștia o dezvoltă. Indiferent câtă grijă acordăm evitării problemelor sau protecției familiei și a bunurilor personale, riscul există în viața noastră, aducând pierderi materiale și financiare. Cu toate acestea, de-a lungul vremii oamenii au găsit forța necesară nu numai refacerii bunurilor distruse, dar și găsirii de noi metode pentru a se proteja în cazul pericolelor. Asigurarea este conceptul de unire a unei comunități de risc prin care membrii comunității consimt să contribuie financiar la formarea unui fond de asigurare și mai apoi la suportarea în comun a pagubelor produse membrilor acestei comunități. Asigurarea exprimă în principal o protecție financiară pentru pierderile suferite de oameni sau companii, pierderi datorate unor diverse riscuri. Oamenii au organizat această formă de protecție sub forma unor societăți de asigurări care să funcționeze în baza unei legislații, a unor norme, principii economice și de protejare a persoanelor ce consimt să participe la aceste fonduri financiare.
Astfel, asigurarea este o operațiune “prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualității, un fond de asigurare prin contribuția unui număr de asigurați expuși la producerea anumitor riscuri, și îi indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum și pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activității desfășurate”. Exercitarea în România a activității de asigurare desemnează “oferirea, intermedierea, negocierea, încheierea de contracte de asigurare și reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de regres și de recuperare, precum și investirea sau fructificarea fondurilor proprii și atrase prin activitatea desfășurată”.
Asigurarea este o operație economică ce permite protecția împotriva consecințelor negative pe plan patrimonial ale producerii unui anumit risc, lucru care este posibil prin difuzarea asupra unei pluralități de subiecți expuși la același tip de risc. Operația de transformare a riscului individual în risc colectiv permite acoperirea împotriva eventualelor consecințe nefavorabile prin suportarea unor costuri inferioare celor care ar trebui susținute în cazul producerii evenimentului. Riscul este transferat de la o persoană la un grup de persoane care astfel fac ca daunele suferite să se compenseze financiar mai ușor.
Asigurările contribuie la dezvoltarea economiei naționale,la extinderea relațiilor externe și a turismului. Asigurările de persoane reprezintă un mijloc suplementar de economisire si prevedere, au un rol educativ și cultiva asiguraților spiritul grijii și al răspunderii față de bunurile personale și cele publice, și totodată sunt folosite ca resurse de creditare a economiei naționale.
Asigurările iau măsuri pentru prevenirea daunelor, compesează pagubele care survin, asigură desfășurarea continuă a procesului de producție și reproducție, ocrotesc și împletesc interesele generale cu cele locale și personale.
Asigurările contribuie la realizarea progesului economico-social al țării prin menținerea continuitații procesului de producție , prin protejarea și apărarea integrității proprietății publice, cooperatiste, private și personale, prin acrearea pentru populație a unor mijloace suplimentarea de prevedere și de economisire.
Asigurările sprijină dezvoltarea economică a gospodăriilor agricole, stimulează creșterea producției vegetale și animale, contribuie la dezvoltarea cooperativelor meșteșugărești și a celor de consum și de credit. Unitățile cooperatiste se bucură de înlesniri la plata primelor de asigurare. Asigurările au un rol important în creșterea beneficiilor și participa la repartiția produsului intern brut între ramuri economice, județe, municipi, orașe și comune, între agenți economici și categorii de populație.
Întrucât se asigură și mărfurile care constituie obiectul comerțului exterior, precum și flota civilă (navele aeriene, fluviale și maritime), asigurările externe prezintă o importanță deosebită sub aspect economic și financiar-valutar. Riscurile deosebit de mari dim timpul transportului sunt asigurate și reasigurate; în acest mod se creează condițiile realizării de valută, care este folosită în acordarea eventualelor despăgubiri, obținându-se și economisindu-se, în același timp, devize.
Asigurările de răspundere civilă acordă despăgubiri pentru repararea prejudiciilor de care asigurații sunt răspunzători. Persoanele păgubite sau vătămate prin accidente auto sau alte accidente sunt despăgubite operativ.
Asigurările de persoane dau posibilitatea asiguraților și familiilor acestora ca, în caz de producere a evenimentelor asigurate – accidente, împlinirea unei anumite vârste, decesul – să încaseze sumele asigurate. Pe lângă latura materială legată de compensarea daunelor produse de calamități ale naturii și accidente, asigurările cuprind și latura morală, care constă în aceea că asiguraților li se creează o anumită stare pisihică, o senzație de liniște, de siguranță, care le permite să se concentreze asupra activității lor specifice.
Asigurările trebuie să fie eficiente; ele sunt rentabile pentru societățile de asigurări, convenabile și accesibile asiguraților. Concomitent, satisfac cerințelor economiei naționale, ale agenților economici și ale populației, atât prin plata promtă a sumelor asigurate și a despăgubirilor, ducând la menținerea continuității procesului de producție, prin păstrarea integrității bunurilor și asigurarea suplimentară a cetățenilor în cazuri de bătrânețe, accidente și deces.
Importanța asigurărilor rezultă și din incidența lor asupra vieții economico – socilale, care se manifestă și se propagă în următoarele direcții principale: sunt o ramură creatoare de valoare adăugată, creează locuri de muncă, oferă capital de împrumut pe piața financiară, reduc incertitudinile economice, fac posibilă reluarea și continuarea normală a activitții economic-sociale.
Cap II
Principalele clase de asigurare practicate in România
2.1 Asigurarea auto
2.1.1 Asigurarea pentru avarii și furt – CASCO
Asigurarea autovehiculelor este cea mai utilizată in asigurarile non – viața. Totuși, pe cat este de utilizată, pe atât de puțin este cunoscuta în detaliu. Ea reprezinta cea mai răspandita asigurare dintre toate categoriile de asigurari facultative.
Asigurarea auto este o asigurare de masă, unde calitatea sistemelor administrative și de control este de o importanță deosebita. Nu este important doar riscul individual, ci rezultatul întregii mase de riscuri.
Asigurarea auto este formată din elemente individuale, dar care depind unele de altele și se influențează reciproc. Nu este suficient sặ existe un tarif bun. Trebuie sặ existe și un control pe masura.Controlul se poate face pe produs sau pe categoriile de riscuri.
Pentru aceasta forma de asigurare, este important de definit categoria de autovehicule. Prin acest termen nu se înțeleg doar autovehicule, ci și remorcile trase de autovehicule asigurate, autovehicolul propulsat, suspendat pe roți, senile, talpi de alunecare folosite pentru transportul mărfurilor sau pasagerilor.
În practica internatională, clasificarea riscurilor asigurabile în asigurarea de autovehicule ține seama de tipurile de vehicule ce se asigură, datorită varietății mari a acestora. Clasele mari întalnite sunt:
a)Autovehicule proprietate privată;
b)Motociclete;
c)Autovehicule comerciale – pentru transportul mărfurilor și a pasagerilor;
d)Vehicule agricole si forestiere;
e)Autovehicule speciale, construite sau adaptate pentru o anumita utilizare (macarale, tractoare, ambulante, buldozere, excavatoare, echipament pentru extracții și transport minier, autovehicule speciale pentru transport autovehicule și altele).
Riscurile pentru care se ofera protecție în cazul asigurarilor pentru avarii ale autovehiculelor sunt, ca în orice alt tip de asigurare, diferite de la o societate la alta, dat fiind faptul că fiecare își stabilește singură politica de subscriere. Totuși , există anumite riscuri, pe care le întalnim la majoritatea societaților de asigurari, pentru care se acorda protecție. Printre acestea se numără:
Avarii accidentale produse ca urmare a ciocnirii, lovirii sau izbirii cu alte
vehicule sau cu orice alte corpuri mobile sau imobile aflate în afara ori în interiorul autovehiculului asigurat, răsturnarii, derapării, zgârierii, căderii (cădere in prăpastie, cădere in apă cu ocazia transbor-dării, căderii pe autovehicul a unor corpuri cum ar fi copaci, blocuri de gheață sau de zapadă);
Incendiu, precum si pagubelele produse din aceasta cauză, cum ar fi:
afumare, pătare, carbonizare sau alte distrugeri;
Trasnet, explozie și pagubele produse cand acestea au avut loc la distanță
de autovehicolul respectiv;
Ploaie torențială, grindină, inundatie, apă ramasa pe sol, furtuna, uragan,
cutremur de pamant;
Greutatea stratului de zapadă sau de gheață;
Avalanse de zapadă, caderea unor corpuri pe construcția în care se afla
autovehiculul.
În mod similar sunt acoperite și avariile apărute ca urmare a măsurilor sau in timpul producerii evenimentului asigurat pentru salvarea autovehiculului, a construcției in care se afla acesta în cazul riscurilor cu caracter natural, cum ar fi: trăsnet, furtună, uragan, cutremur de pământ, prâbușire sau alunecare de teren, gerutatea stratului de zapadă sau de gheață, avalanșe de zăpadă, se acordă despăgubiri și pentru pagubele produse autovehiculului prin efectele indirecte ale acestor fenomene, cum ar fi: prabușirea unui copac lovit de tranet, acțiunea mecanică a obiectelor purtate de furtuna sau uragan, dărmarea acoperișurilor sau a construcțiilor din cauza greutații stratului de zapadă, a cutremurilor de pământ, a prabușirilor sau alunecarilor de teren.
În cazul în care în asigurare sunt incluse și pagube la parțile componente precum aparate radio, casetofoane, televizoare și aparate de aer condiționat special construite pentru autovehicule, ele se despăgubesc numai daca erau montate pe autovehicul și dacă avariile ori distrugerile s-au produs odata cu cele produse din orice cauză cuprinsă în asigurare; de asemenea, corpul autovehiculului trebuie să fie menționat în poliță.
Pagubelele produse anvelopelor sau camerelor autovehiculului – inclusiv celor de rezerva, sculelor, stingătorului, trusei medicale de prim ajutor, se despăgubesc numai dacă acestea erau montate ori se aflau in autovehicul și dacă avariile ori distrugerile s-au întamplat odata cu cele produse din orice cauză cuprinsă in asigurare.
Desigur că producerea acestor riscuri presupune și alte cheltuieli pe care, în mod normal, compania de asigurari le despăgubeste, precum:
Cheltuielile cu transportul autovehiculului la atelierul de reparații cel mai
apropiat de locul accidentului care poate face reparații sau la locul cel mai apropiat de adăpostire a autovehiculului ( dacă acesta un poate fi deplasat prin foarță proprie )
Pagubele produse autovehiculului asigurat – avarieri sau distrugeri
prilejuite de măsurile luate in timpul producerii evenimentului asigurat pentru salvarea autovehicului sau a construcției în care se afla acesta;
Cheltuielile efectuate în vederea limitării pagubelor produse din cauze
cuprinse in asigurare.
Pentru a evita orice posibile interpretari și, în perspectivă, litigii între parțile contractante, condițiile de asigurare prevăd și riscurile excluse pentru care nu se acordă despagubiri.
Printre acestea se pot numara:
Daunele autovehiculelor asigurate ale părtilor si accesoriilor sale care
rezultă direct sau indirect din operațiuni de război civil, militar, greve, demonstrații, orice mișcarii populare, acțiuni teroriste, vandalisme sau sabotaj;
Din competiții sportive sau antrenamente pentru competiții sportive;
Din influența directă a exploziei automatice, a materialelor sau produselor
radioactive, sau din măsuri luate cu scopul de a elimina efectul nociv al radiațiilor care fac obiectul asigurarilor practicate de pool –ul nuclear;
Daunele rezultând din incendiu sau explozii la autovehiculul transformant
fara permisiunea autorităților sau constructorului, cu rezultat al unei transformări;
Pagubele cauzate de incendiu sau explozie, in eventualitatea in care au
fost încălcate grav reglementările de prevenire a incendiilor;
Parțile componente ale autovehiculului, accesoriile, piesele de schimb
ținute separat in autovehicul ( garaj, atelier, casă );
Daunele rezultând din supraîncarcarea sau suprasolicitarea
autovehiculului;
Cheltuielile făcute pentru transformarea sau îmbunatățirea autovehicululu
in comparație cu starea lui dinaintea producerii evenimentului asigurat, celei pentru repararea unor avarii sau distrugerii care au fost produse din cauze necuprinse in asigurare, precum si cele pentru reparațiile nereusite;
Pagube indirecte, precum reducerea valorii autovehiculului dupa reparații
sau cele produse prin întreruperea utilizarii autovehiculului, chiar ca urmare a unei cauze cuprinse in asigurare, cheltuieli cauzate de deplasarea la locul evenimentului asigurat, costul îngrijirilor medicale de care beneficiază conducătorii auto in cazul evenimentelor asigurate;
Pagubele produse părților componente sau pieselor de rezervă, huselor,
prelatelor, combustibililor, echipamentului suplimentar sau oricăror altor bunuri existente in autovehicul.
2.1.2 Asigurarea de răspundere civilă
Răspunderea civilă îsi are izvorul in dispozițiile Codului Civil art.998/1003, unde este precizat “ principiul răspunderii pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii”. Astfel, în art.998 Cod Civil răspunderea civilă este “orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciul, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara.”
Pentru ca o faptă să poata fi încadrata în categoria de “răspundere civilă”, aceasta trebuie să întruneasca cumulativ următoarele elemente:
Existența unei fapte ilicite săvârșită ( produsă ) de asigurat;
Fapta trebuie să genereze un prejudiciu material unui terț păgubit;
Raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul material;
Stabilirea culpei ( vinovației ) asiguratului.
Asigurarea de răspundere civilă- reprezintă un acord de voința sau obligație stabilita de lege, între o persoană fizică sau juridică în calitate de asigurat și o persoană juridică în calitate de asigurator prin care asiguratul plătind prima de asigurare este protejat de pagubelele pe care le-ar produce din culpă unui terț, despăgubirea fiind încasata de acesta din urma.
Asigurarea de răspundere civilă poate fi considerată una dintre cele mai importante forme de asigurare, deoarece pagubele produse unui terț un pot fi anticipate, ci doar estimate pe baza frecvenței de apariție a riscului, pe baza “istoricului daunelor”.
Asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto
Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse terților prin accidente de autovehicule, se practică in țara noastră, in baza Legii nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurarile in România.
Începând cu data de 1 august 2007, átatele membre ale Uniunii Europene, Elveția, Norvegia, Islanda, Croația și Andorra un vor mai verifica documentele de asigurare de răspundere civilă auto pentru autovehiculele înmatriculate/înregistrate în România, care circulă pe teritoriul acestora.
Această decizie a fost luată de Comisia Europeană în data de 9 iulie 2008. Pentru evitarea oricăror neînțelegeri, CSA atrage atenția asupra faptului că decizia Comisiei Europene un elimină obligația proprietarilor/utilizatorilor de autovehicule din România de a încheia și menține valabilă asigurarea de răspundere civilă auto, cu valabilitatea pe teritoriul statelor menționate anterior.
De la 1 ianuarie 2007, limitele de răspundere s-au aliniat la cele prevăzute în legislația Uniunii Europene, neputând fi mai mici de:
echivalentul a 100.000 euro pentru daune materiale;
echivalentul a 350.000 euro/persoană pentru vătămari corporale.
Tarifele valabile pentru 2007, au fost stabilite de către societățile de asigurare având în vedere limitele maxime dedespăgubire la nivelul celor precizate.
Societățile de asigurare își pot stabili propriile limite de răspundere după 2007, peste aceste niveluri, situație în care protecția terțului păgubit va crește, dar posibil și ca tarifele de prime să fie diferențiate. Prin urmare, atunci când secompară ofertele de tarife disponibile pe piață, se ține cont și de limite în care asigurătorii RCA răspund în caz de accident.
Pentru autovehiculele care se înmatriculează temporar, respectiv pentru cele care urmează să fie scoase definitiv din țară, precum și în cazul eliberării unei autorizații provizorii de circulație, primele de asigurare se calculează lunar și reprezintă 1/10 din prima anuală.
Deținătorii de parcuri auto formate din cel puțin 10 autovehicule înmatriculate pot negocia cu asigurătorii autorizați nivelul primelor de asigurare.
Pentru deținători de autovehicule înmatriculate în străinătate și neasigurate, sau la care expiră “Cartea verde” pe teritoriul României, prima de asigurare se încasează la punctul de frontieră sau la orice unitate teritorială a asigurătorilor autorizați.
Asigurarea intră în vigoare astfel:
Din momentul plății primei de asigurare și al eliberării documentului de
asigurare (polița de asigurare ), dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a asigurării;
Dupa 48 de ore de la expirarea zilei în care s-a plătit prima de asigurare și
s-a eliberat documentul de asigurare.
Răspunderea asiguratorului încetraza la ora 24.00 a ultimei zile valabile înscrisa in polița de asigurare.
Dovada plății primelor de asigurare revine asigutatului, înscrisului constatator fiind chitanța, ordiul de plată sau alt documentului probador al plății.
Au fost autorizații pentru a practica asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule, asiguratorii care au îndeplinit, cumulativ, următoarele condiții:
Să fie autorizați conform Legii nr.32/2000 și a Normelor 2/2001 privind
aprobarea acționarilor semnificativi ale asiguratorilor;
Dovedesc că dispun de active lichide, care să reprezinte cel puțin nivelul
capitalului social prevazut in Legea 32/2000. Să aiba active admise, să prezinte rezerve tehnice aferente asigurărilor generale și de viață, active ce un trebuiesc a fi grevate de sarcină.
Să dovedesacă dispersia plasamentelor activelor admise, să prezinte
rezerve tehnice aferente asigurârilor generale și de viață.
Să dispună de o rețea teritorială formată din cel puțin o úntate
(sucursală, agenție), înregistrata la Oficiul registrului comerțului, în fiecare județ și în municipiul București.
Pentru fiecare unitate, trebuie să dispună de personal propriu specializat
în activitatea de constatare și lichidare a dunelor auto și efectuează plați de despagubire la cel puțin una din unitățile teritoriale din fiecare județ.
Să fi practicat de cel puțin 2 ani asigurarea facultativă de autovehicule.
Să dispună de o dotare cu tehnica de calcul și soft, care să permită
ținerea unei evidențe detaliate privind contractarea si lichidarea daunelor. Aceste date sunt necesare pentru crearea unei baze de date la nivel național.
Se considera că sunt întrunite elementele răspunderii civile față de terțe persoane și se acorda despăgubirii atunci când sunt întrunite urmatoarele elemente:
a) Săvârsirea unei fapte ilicite de către deținatorul sau conducătorul autovehiculului care a produs accidental.
b) Existența unui prejudiciu produs persoanei păgubite.
c) Existența unui raport de cauzalitate între prejudiciu adus de persoana păgubita și fapta ilicită a deṭinătorului sau conducătorul autovehiculului.
d) Culpa ( fapta de intenția, neglijența sau imprudența ) deținătorului sau conducătorului autovehiculului în săvârșirea faptei ilicite.
Asiguratorii acordă despăgubiri:
-indiferent unde s-a produs accidentul ( pe drumurile publice, pe alte drumuri, în incinte) atât în timpul deplasării (staționării)autovehiculului asigurat;
-pentru pagubele produse de dispozitivele și instalațiile cu care au fost echipat autovehiculele, de remorci, de semiremorci, dar cu condiția să fie atașate unui autovehicul asigurat.
-daca paguba a fost produsă din cupla conducătorului autovehiculului, prin fapta lucrului antrenat de deplasarea autovehiculului ( scurgerea, risipirea ori căderea accidentală a substanțelor, materialelor sau a obiectelor transportate ).
Nu se acordă despăgubri pentru:
cazul în care deținătorul sau conducătorul autovehivulului asigurat nu are
răspunderea civila: dintr-un caz de forță majoră, din culpa exclusivă a persoanei păgubite, din cupla exclusivă a unei terțe persoane;
pagube produse bunurilor sau autovehiculelor care apartin persoanelor
fizice sau juridice, dacă au fost provocate de un alt autovehicul aparținând
aceleiași persoane fizice sau juridice;
daca vinovatul de accident un face dovada valabilității poliței de
asigurare, la data accidentului;
pagubele situate sub limita minima a despăgubirilor;
păgubele peste limita maximă a despăgubirilor;
amenzi de orice fel și cheltuieli penale;
cheltuieli făcute in procesul penal de deținătorul sau conducătorul
autovehiculului;
pagube produse ca urmare a transportului de produse periculoase
(radioactive, ionizate, inflamabile, explozive, combustibile);
pretențiile ca urmare a diminuarii valorii bunurilor după reparatie.
Asigurarea de răspundere civila auto
internațională – “Carte – verde”
Cartea Verde – Green Card – este un certificat internațional de asigurare care acoperă pagubele produse terților pe teritoriul altor țări. De fapt, este vorba mai degrabă de o extindere a valabilității asigurării RCA în țările membre Sistemului “Carte Verde”. Astfel asigurarea RCA este valabilă pe tot teritoriul Spațiului Economic European – care cuprinde țările din UE.
Limita de despăgubire pentru pabubele materiale în cazul polițelor RCA este pentru anul 2008 de 150.000de euro iar în cazul accidentelor rutiere soldate cu vătămări corporale, limita de despăgubire este de 750.000 de euro.
Interesul asigurarii îl poarta cel care este proprietar și platește prima de asigurare, pentru eventuale pagube pe care ar trebui să le platească cu titlu de desdăunare terților pagubiți.
Suma asigurată – un exista, iar răspunderea asiguratorului este nelimitată. Acest fapt se datorează unor cauze speciale: se suportă paguba produsă unuia sau mai multor terți, accidental se produce pe teritoriul altei țări, asiguratorul se supune legilor din acea țară.
Prima de asigurare depinde de: tipul de autovehicul (autoturism, camion, autocar, motociclo, etc), durata asigurării( minim 15 zile și maxim un an).
Se acordă despăgubiri pentru:
sumele pe care asiguratul este obligat să le platească cu titlu de
desdăunare terților păgubiți;
cheltuilelile pentru prejudicii produse unor terțe persoane păgubite
printr-un accident produs de autovehicului asigurat;
vătămari corporale sau decesul;
avarierea bunurilor aflate in afara autovehicului asigurat.
Nu se acorda despăgubiri pentru cazurile în care:
accidentul a fost produs dintr-un caz de foță majoră, din cupla exclusivă a
persoanei vinovate sau din culpa exclusivă a unei terțe persoane;
plata unor amenzi sau cheltuieli penale, la care este obligat asiguratul;
pagubele produse terților atunci când evenimentul asigurat s-a datorat
unor operațiuni militare în timp de razboi, greve, tulburări civile;
Obligațiile asiguraților în caz de producere a evenimentului asigurat:
sa înștiințeze neîntarziat Biroul Asigurărilor de Autovehicule din țara în
care s-a produs evenimentul menționat în documentul intrenational de asigurare;
sa înștiințeze în scris asiguratorul precizând împrejurarile și pagubele
înregistrate la terți și pretențiile formulate de către aceștia;
asiguratul are obligația de a se apăra într.-un eventual proces, ținând cont
de precizările scrise ale societății de asigurare.
În caz de neîndeplinire a ogligațiilor menționate, societatea de asigurare poate refuza plata despăgubirilor.
Asigurarea de răspunderea civilă a transportului în calitate de carăuș (CMR)
Contractul de asigurare de răspunderea civilă a transportului – este acel contract prin care o parte numită asigurator se angajeaza să suporte riscul și să indemnizeze cealaltă parte numita asigurat, pentru daunle pe carea cesta le va avea ca urmare a angajării răspunderii sale civile față de cei îndreptățiți, pentru pierderile de marfă transportată, în schimbul unei prime de asigurare.
Transportatorul, în calitate de carauș,transporta marfuri în trafic internațional, în baza Convenției internaționale privind transportul de mărfuri pe cale rutieră (CMR). Riscurile sunt acoperite atât în trafic internațional cât și în altă țară (beneficiar extern sau vânzător extern).
Condiții pentru validitatea contractului de asigurare – CMR
asiguratul trebuie să aibă calitatea de transportator;
asiguratul trebuie să aibă calitatea de cărăuș (în scrisoarea de trăsură
rutieră trebuie să fie specificat numele asiguratului având calitatea de cărăuș);
contractul de asigurare este un contract ce acoperă răspunderea civilă
a asiguratului față de terțul proprietar al mărfii.
Transportorul cărăuș răspunde de pierderea totală sau parțială a mărfii sau pentru avarierea acesteia produse din momentul primirii mărfii la bordul camionului, până la eliberarea acesteia către destinatar sau proprietarul mărfii, precum și daunele ce apar pentru întârzierea în livrarea mărfii.
cărăușul răspunde pentru actele prepușilor săi, dacă aceștia se află în
exercițiul activitații lor, adica șoferul și/ sau însoțitorul transportului.
Obiectul contractului de asigurare – presupune asumarea răspunderii de către asigurator și indemnizarea pentru pierderile pe acre acesta le- ar avea din atragerea răspunderii sale civile fată de destinatarul mărfii pentru marfa transportată.
Durata contractului de asigurare:un an, pentru fiecare mijloc de transport, sau un singur voiaj.
Riscuri asigurate:lipsuri și avarii la mărfurii,întârzierii în livrare,lipsuri la mărfuri cauzate de furt.
Suma asigurată – este nivelul maxim anticipat de către asigurat pentru marfa transportată.
Efectele contractului de asigurare :
Obligațiile asiguratului:să declare și alte asigurari existente pentru același obiect al asigurării,să plătească prima de asigurare,să mențină mijloacele de transport internațional în bună stare de funcționare și dotări necesare: dotări anti- furt, instalații frigorifice, prelate,să înștiințeze asigurătorul cu privire la producerea evenimentului asigurat, furnizând informații cu privire la cauzele și împrejurările acestuia,să limiteze efectele evenimentului.
Obligații specifice:să-l informeze pe asigurator când se efectueaza deplasarea și să un se abata de la traseu.
Obligația asigurătorului – să-l îndemnizeze pe asigurat în termenul prevazut în contractul de asigurare.
2.1.3 Asigurarea mărfurilor pe timpul transportului- CARGO
Asigurarea mărfurilor pe timpul transportului își are originea în cea mai veche formă de asigurare, acea asigurare care datează încă din antichitate și care a fost inițiată de către țările care desfășurau un intens comerț pe mare: Grecia, Roma Antică sau Fenicia.
Odată cu progresul navigației mărfurile au fost transportate atât cu nave proprietate personală cât și cu navele altor proprietri situație în care interesele s-au scindat lucru ce a dus la apariția asigurării CARGO ( lat. Incarcătoră).
Interesul în cazul asigurării CARGO îl are destinatarul care este totodată și beneficiarul asigurării iar titularul asigurării este expeditorul.
Asigurarea CARGO are ca scop obținerea unei îndemnizații în cazul care cărăușul un poartă nici un fel de răspundere, sau are o răspundere minimă. În mod normal cărăușul răspunde de marfa pe care o transportă, chiar dacă aceasta este asigurată.
Documentul care se emit pentru asigurarea mărfurilor pe timpul transportului auto este polița de asigurare. Aceasta poate fi de două feluri:
polița CARGO, pentru un singur transport;
polița ABONAMENT, pentru toate transporturile efectuate de asigurat
într-o perioadă de timp.
Polița CARGO etse un document andosabil. În cazul polițelor ABONAMENT, la cerea asiguratului, asigurătorul va emite certificate de asigurare care vor cuprinde elemente specifice declarate ale fiecărui transport. De asemenea, certificatele de asigurare sunt documente andosabile.
Suma asigurată reprezintă valoarea declarată a mărfurilor înscrisă în polița de asigurare și este limita maximă a răspunderii asigurătorului ce se poate acorda în caz de daună.
În cazul unui singur transport de marfă suma asigurată se stabileste în funcție de: valoarea bunului, costul transportului la care se adaugă costul asigurării dacă nu este trecut în factură, taxe vamale, supraasigurarea de 10 % din valoarea bunului pentru acele cheltuieli ce un pot fi prevăzute la contractare.
În cazul poliței ABONAMENT suma asigurată reprezintă estimarea valorică a mărfurilor transportate de asigurat sub acoperirea poliței ABONAMENT pe perioada de valabilitate a asigurării.
Riscurile excluse sunt:
vicii proprii ale marfii cum ar fi: uzura normală datorată proprietăților
fizico-chimice ale mărfii și datorită impactului acesteia cu mediul extern.
pregătirea și ambalarea necorespunzatoare a bunului asigurat. Bunul
asigurat trebuie prezentat într-un ambalaj comerciat și uzual la export. În cazul unui ambalaj din carton sau a unui container neetanș, asigurătorul poate să un platească despăgubirea.
scăderea normală în greutate sau volum – “deșeuri de drum”. De exemplu
evaporarea, uscarea sau scurgerea.
Influența temperaturii atmosferice. Variațiile temperaturii atmosferice îl
absolvă pe asigurător de răspundere. În schimb, defectarea instalației frigorifice pe timpul transportului reprezintă risc cuprins în asigurarea și ca atare, asigurătorul despăgubește.
Amenzi, confiscări, puneri sub sechestru, contrabandă, comerț prohibit sau
clandestin.
Întârzierea în expedierea sau în primirea mărfii. Întârzierea poate fi directă
– deprecierea mărfii sau indirectă – nerealizarea rezultatului scontat, daune morale.
Prohibirea importului sau exportului de bunuri prin lege.
Diferențele de curs valutar. Acest risc și-l acoperă fiecare companie pe cont
propriu.
Instrucțiuni greșite sau insuficiente date de cărăuș. Pentru a fi operantă,
compania de asigurări trebuie să stabilească legătura cauză-efect.
Riscul atomic.
Administrarea necorespunzătoare ca atitudine deliberată sau din culpă a
asiguratului.
Insolvabilitatea sau neîndeplinirea obligațiilor financiare de către
proprietarii autovehiculului.
Contaminarea radioactivă.
Greviști, muncitori in “lock out” sau persoane luând parte la tulburări,
revolte sau mișcări civile.
Teroriști sau persoane acționând din rațiuni politice.
Riscurile asigurate sunt:
Se acoperă toate riscurile de pierdere și / sau avariere a mărfurilor
asigurate, exceptându-se pe cele prezentate anterior, urmare a unor evenimente fortuite:
deraparea sau răsturnarea autovehiculeleor;
coliziunea cu alt autovehicul sau alt obiect exterior;
incendiu sau explozie;
prăbușirea podurilor, clădirilor sau tunelelor;
căderi de diguri, barje;
Se acoperă furtul numai dacă este săvârșit prin întrebuințarea de violență
(tâlhărie) sau prin efracție, mai puțin cel săvârșit cu chei potrivite sau cu chei originale și numai dacă sunt îndeplinite urmatoarele condiții:
între orele 06:00 și 20:00, vehiculul, containerul, trailerul:
-este încuiat tot timpul cât este parcat sau șoferul rămâne în imediata apropiere;
– repaosul sau adohna se efectuează în locuri apecial amenajate pentru vehicule, containere, trailere.
– între orele 20:00 și 06:00, vehiculul, containerul, trailerul:
– este parcat în garaj sau într-o parcare împrejmuită și acoperită și sub o continuă supraveghere, are toate ușile încuiate și cheile luate;
– este parcat într-o parcare de noapte destinată pentru vehicule rutiere și șoferul este întotdeauna în mașină.
Asigurarea intră în vigoare, pentru fiecare transport în parte, în momentul în care marfa, încârcată pe mijlocul de transport, părăsește locul de depozitare specificat în polița de asigurare, continuă pe întreaga perioadă a acestuia pe ruta uzuală ( atât ca traseu cât și ca modalitate de transport), până la: depozitul beneficiarului, un alt depozit specificat în contract, înainte de destinație datorită împrejurări neprevăzute, dupa 60 de zile de la descârcarea bunului de pe autovehicul.
Asigurare se încheie în baza avizului (cererii) scris (e) a asiguratului. Această cerere trebuie să conțină: numele asiguratului, beneficiarului, numărul de înmatriculare al autovehiculului, locul de încărcare, locul de descărcare, descrierea bunului, numărul de colete, felul ambalajului , suma asigurată, condiții de asigurare.
Aceste date sunt necesare pentru ca asigurătorul să poată aprecia riscul în vederea stabilirii primei de asigurare.
În cazul polițelor abonament, perioada de valabilitate reprezintă intervalul de timp înscris în poliță, în care sunt acceptate în acoperire transporturile care fac obiectul asigurării.
Asiguratorul trimite asiguratului decontul de prime sau la cerere polița de asigurare. În termen de doua zile lucrătoare de la data primirii de către asigurat a decontului (polița de asigurare) în cazul în care acesta un face obiecțiuni, răspunderea asigurătorului curge.
Asiguratul este obligat:
să achite primele de asigurare la termenele prevăzute în poliță;
să comunice asigurătorului orice modificare apare în contract și
care ar putea duce la modificări ale elementelor tehnice ale asigurării; dacă asiguratul a comunicat date inexacte sau incomplete, dacă nu a făcut imediat avizarea cu privire la modificările apărute sau a fost de rea credință, asigurătorul are dreptul să rezilieze polița, înainte de începerea riscului, sau să refuze plata despăgubirii după intrarea în vigoare a asigurării;
să întrețină bunul asigurat și să prevină producerea
evenimentului asigurat;
să înștiințeze în scris compania de asigurări sau comisariatul de
avarie despre producerea evenimentului asigurat;
să ia măsuri pentru limitarea și micșorarea pagubei, pentru
salvarea bunului.
Asigurătorul este obligat:
să încaseze prima de asigurare și să suporte riscurile pentru care
s-a încheiat asigurarea;
să efectueze, ori de câte ori este nevoie, inspecții de risc pentru a
se convinge că asiguratul păstrează bunul în condiții optime;
să constate și să evalueze paguba prin expertul său, care
întocmește raportul de expertiză. Dar, pentru a putea fi despagubit la valoarea totală a pagubei, este necesar să se întrunească toate formalitățile pentru conservarea dreptului de regres al companiei deasigurări împotriva celor vinovați.
Constatarea și evaluarea daunelor
Documentul cu care se închide dosarul este cererea de despăgubire. Aceasta se face în scris și trebuie să aibă anexate urmatoarele documente justificative:
polița de asigurare în original;
dovada plății primei de asigurare (decontul de prime);
documentul de transport (scrisoarea de trăsură rutieră, foaie de parcurs,
liste de coletaj, specificații de descărcare etc.);
facturile mărfii;
documente care să ateste producerea daunei: certificate de descărcare,
actul de constatare, raportul expertului (dacă se numește un expert), protestul împotriva cărăușului și răspunsul la protest;
facturi, chitanțe și alte dovezi pentru cheltuielile efectuate;
orice alte documente relevante în legatură cu producerea daunei și
susținerea cererii de despăgubire;
Plata despăgubirilor
Asiguratul este îndreptățit a fi despăgubit în măsura în care a avut un interes asigurabil fără de marfa asigurată la momentul producerii daunei.
În caz de daună totală constructivă (marfa este abandonată datorită faptului că dauna totală efectivă este inevitabilă, costul recuperării, redirecționării și expedierii mărfii la destinație depășește valoarea sa la sosire) se plătește suma asigurată stabilită în polița de asigurare.
În caz de daună parțială se plătește: partea din suma asigurată care reprezintă valoarea pierdută sau partea din suma asigurată rezultată prin aplicarea procentului de avariere stabilit, calculat prin compararea valorii bunului avariat cu bunul neavariat.
Când, urmarea unui risc asigurat, transportul se termină în alt loc decât cel indicat în polița de asigurare , se despăgubesc și cheltuielile suplimentare făcute în mod rezonabil pentru descărcarea, depozitarea și expedierea mărfii la destinația specificată in polița de asigurare.
Din despăgubirea cuvenită se scade franciza prevăzută in poliță.
Dacă asigurarea a fost încheiată pentru o sumă asigurată mai mică decât valoarea reală, asigurătorul despăgubește pierderile, avariile și cheltuielile asigurate numai în proportiția dintre suma asigurată și suma reală.
În limita sumei asigurate, se acordă despăgubiri și pentru cheltuielile privind limitarea și micșorarea daunei, salvarea și conservarea sumei asigurate, onorariile experților și avocaților, deplasări, comisioane, taxe etc, în măsura în care pentru acestea se prezintă documente justifivative.
Dacă după plata despăgubirii, marfa pierdută a fost găsită neavariată și completă, asiguratul este obligat să restituie suna încasată cu titlu de despăgubire sau parte din aceasta reprezentând valoarea mărfii găsite. Despăgubirile se plătesc în valuta în care s-a încasat prima de asigurare.
În limita despăgubirii plătite, asiguratorul este subrogat în toate dreptrurile asiguratului contra celor răspunzători de producerea daunei, dar un va exercita dreptul de regres împotriva prepuților asiguratului decât în cazul comiterii cu intenție a unor fapte penale grave.
În perioada asigurată, polița poate fi modificată cu acordul părților.Oricare din părțile semnatare poate denunța polița printr-o avizare prealabilă, în scris, de 30 de zile.
Prescripția – dreptul de a ridica pretenții față de asigurător privind achitarea despăgubiri se stinge în termen de 2 ani de la data transportului
2.2 Asigurările agricole
Unitățile agricole pot contracta mai multe forme de asigurări facultative, pentru bunuri, culturi, vii, livezi și diferite riscuri.
În cadrul asigurării facultative se cuprind: culturile agricole, rodul viilor și livezilor, animalele, mașinile, instalațiile și utilajele pentru avarii accidentale; bunurile și diferitele valori pentru cazuri de furt prin efracție și prin acte de violență; bunurile pentru pagubele provocate de avarii accidentale ce ar putea surveni în timpul transportului terestru; geamurile, oglinzile și alte bunuri asemănatoare prin crăpare sau spargere; autovehiculele pentru cazuri de avarii, furt, spargere etc.
Unitățile agicole pot practica mai multe feluri de asigurări facultative, și anume:
Asigurarea facultativă de abonament, care este o formă de asigurare practicată în mod special de către unitățile agricole în care sunt cuprinse animale din același specie sau din mai multe specii. Animalele se asigură la sumele maxime practicate la asigurările facultative obișnuite; datorită acestui fapt despăgubirile au un nivel corespunzător.
Asigurarea facultativă de abonament are o durată de valabilitate nelimitată în timp, iar primele de asigurare se fixează pe specii și grupe de animale și se plătesc trimestrial, ținându-se seama de numărul de animale existente în unitatea agicolă la sfârșitul trimestrului precedent.
Unitățile agicole au dreptul să denunțe această asigurare cu cel puțin 15 zile înaintea fiecărui trimestru.
Primele de asigurare sunt fixe pe specii de animale, iar riscurile care se acoperă sunt stabilite în contractul de asigurare.
Asigurarea obișnuită a culturilor agricole, a rodului viilor și livezilor se poate contracta oricând în cursul anului. Suma asigurată pe hectar se stabilește potrivit cererii asigratului, fără să poată depăși suma rezultată din înmulțirea producției medii prevăzută pe hectar pentru cultura respectivă cu suma maximă pe kilogram prevăzută de asigurător.
Formula de calcul este urmatoarea:
SAha = Spha x SAkg , în care:
SAha – suma asigurată facultativ pe hectar;
Spha – producția medie programată pe hectar;
SAkg – suma maximă asigurată pe kilogram stabilită de asigurător.
Culturile agricole, rodul viilor și livezilor se asigură împotriva următoarelor riscurii: furtună, uragan, grindină ploaie torențială, incendiu și prăbușire sau alunecare de teren.
Primele de asigurare sunt stabilite pe gurpe de culturi agicole și pe categorii de județe, în funcție de intensitatea și frecvența producerii riscurilor asigurate.
Asiguraerea facultativă de abonament privind culturile agricole și rodul viilor și livezilor – această asigurare este superioară asigurării facultative obițnuite și se practică numai de către unitățile agricole. Caracteristic acestei asigurări este faptul că prin contractul de asigurare pot fi asigurate, la alegere unității agricole, una, mai multe sau toate culturile de pe întreaga suprafață cultivată sau plantată. Suma asigurată facultativ la hectra se determină prin înmulțirea producției medii prevăzută pe hectar la cultura respectivă cu suma stabilită pe kilogram de către asigurător.
Formula de calcul este următoarea:
SAha = Sha x SAkg, în care :
SAha – suma asigurată facultativ pe hectar;
Sha – producția medie prevăzută pe hectar;
SAkg – suma asigurată pe kilogram stabilită de asigurător.
Primele de asigurare sunt stabilite pentru fiecare 100 kilograme de producție asigurată, fiind fixe pe feluri de culturi si pe categorii de județe.
Prima de asigurare pe hectar se detrmină astfel:
PA = Spha x P / 100, în care:
PA – prima de asigurare pe hectar;
Spha – producția medie prevăzută pe hectar;
P – prima stabilită pentru 100 kilograme de producție.
Unitatea agrícola asigurată este obligată să trimită unității asigurătorului în fiecare an agricol, până la o numită dată (1 aprilie) o declarație care să cuprindă: suprafețele cultivate efectiv și producțiile medii programate pe hectar, pentru toate culturile asigurate. Pe baza acestei declarații, unitatea societății de asigurări calculează primele de asigurare.
Asigurătorul verifică la unitatea agricolă asigurată, situația reală a suprafețelor cultivate efectiv și producțiile medii programate pe hectar, folosind în acest scop evidențele și documentele existente la unitatea respectivă.
Asigurarea intră în vigoare după 5 zile de la semnarea contractului de asigurare și plata primei de asigurare.
Răspunderea asigurătorului încetează din momentul recoltării, care poate fi după caz, secerișul, treierișul, culesul etc.
În afară de culturile agricole, rodul viilor, livezilor și animalelor, unitațile agricole mai pot asigura facultativ și alte bunuri, cum sunt: mșinile, utilajele și instalațiile pentru cazurile de avarii.
O altă forma de asigurare foarte importante la momentul de față este asigurarea facultativă a animalelor.
Se asigură facultativ animale domestice, aparținând persoanelor fixice și juridice, cu domiciliul, sediu sau reședința în România, implicit cele primite în folosință ori pentru creștere și îngrășare de la persoane fizice și juridice, pe bază de contracte.
Se asigură următaorele categorii de animle: bovine, cabaline, catârii, ovie și caprine, porcine. Cuprinderea în asigurare a animalelor este condiționată, în general, de atingerea unei anumite vârste de:
6 luni pentru bovine și porcine;
1 an pentru cabaline, catâri, ovine și caprine;
pentru porcine din îngrășătorii, există un plafon minim de greutate în viu
cuprinderea în asigurarea: 30 – 40 kilograme pe cap de animal.
Nu sunt asigurate animale pentru care un se respectă condiții de furaje și întreținere, de hrănire și îngrijire prevăzute de normle zoo-igienice și sanitar-veterinare sau animalele bolnave, accidentate.
Riscurile asigurate:
decesul animalului, cauzat de boli sau accidente;
sacrificarea animalului, măsură impusă de organele sanitar- veterinare,
pentru prevenirla sau combaterea epizotiilora unor boli incurabile;
accidente: incendiu, explozie, trăsnet, acțiunea curentului electric,
cutremur de pământ, prâbușirea sau alunecarea de teren, inundație, furtună, grindină, viscol, îngheț, avalanșe de zăpadă;
înecul, insolația, căderea de animale sau de corpuri pe animale, loviri,
răniri;
atacul din partea altor animale.
În asigurarea animalelor, aprecierea riscului ca fiind asigurabil sau neasigurabil este foarte dificilă.Astfel, în cazurile de pirire sau sacrificare de animale ca urmare a bătrâneții asociate diferitelor boli, sigurătorul despăgubește doar dacă boala a fost factorul determinant și un bătrănețea.
Pentru a se stabili suma asigurată se pornește de la valoarea declarată de asigurat.În raport cu aceasta, suma asigurată reprezintâ un cuantum variabil, care un poate depăși valoarea animalului și nici plafoanelor maxime de sume asigurate, pe specii de anímale și pe categorii de vârstă. În evaluare se ține cont de prețul animalului pe piața locală sau zonala.
Prima de asigurare este anuală, se stabilește de către fiecare societate de asigurare (un procent aplicat la suma asigurată), diferențiat pe specii, rase și grupe de vârstă. Prima de asigurare este valabilă pe întreg teritoriul țarii, deși “istoricul daunelor” este diferit pe zone, acest fapt datorându-se comunității de risc. Prima de asigurare se poate plăti anual sau în rate subanuale.
Durata asigurării este, de regulă, un an, dar se acepta și pe perioade mai scurte (minim 3 luni).
Răspunderea asigurătorului începe dupa 5 zile de la semnarea contractului de asigurare și prima de asigurare a fost plătită sau suma a fost evidențiată în extrasul de cont, iar în caz de boală după 26 de zile de la expirarea zilei în care s-a perfectat contractul și s-a plătit prima de asigurare.
Răspunderea asigurătorului încetează la expirare, în caz de eveniment asigurat major (deces al animalului), neplata primei de asigurare de către asigurat sau nerespectarea obligațiilor contractuale de către asigurător.
Volumul pagubelor și dimensiunea despăgubirilor trebuie stabilită coretc, nefiind permisă nici subevaluarea și nici supraevaluarea.
Cap III
Evoluția principalilor indicatori pe piața românească la
31.12.2008
În anul 2008, piața românească de asigurări a cunoscut o serie de modificări datorate intrării unor noi societăți de asigurare, precum și preluării de către grupuri financiare cunoscute pe plan internațional a unor societăți deja existente.
Din datele centralizate pentru 31.12.2008, rezultă că valoarea totală a capitalului social subscris și vărsat de cele 43 de societăți autorizate să desfășoare activitate de asigurare era de 2.851.625.854 lei. Dacă la această
valoare adăugăm și capitalul social al BRD ASIGURĂRI DE VIAȚĂ S.A., societate care avea autorizație de constituire la data analizată, rezultă că valoarea totală a capitalului social subscris la nivelul agregat al societăților de asigurare era de 2.879.242.354 lei.
Față de 31.12.2007, creșterea reală a valorii capitalului social subscris și vărsat a fost de 36,97%.
În cursul anului 2008, un număr de 24 de societăți au realizat majorări de capital social, în scopul susținerii creșterii activității de asigurare și al respectării prevederilor legale emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Ca urmare a modificării structurii acționariatelor societăților de asigurare, cota de participare a investitorilor străini la capitalul social subscris a atins un nivel de 87,93%, capitalul românesc reprezentând 12,07% din total.
Ponderi semnificative în valoarea agregată a capitalurilor sociale ale asigurătorilor sunt deținute de investitorii din următoarele țări:
Austria, deține o cotă de 33,36%;
Franța, cu o cotă de 22,47%;
Olanda, cu o cotă de 10,38%;
Marea Britanie, cu o cotă de 5,73%.
Grafic 3.1. Structura capitalului social la nivelul societăților de asigurare, pe țări de proveniență
Valoarea cumulată a primelor brute subscrise de asigurători în anul 2008 a fost de 8.936.286.505 lei, creșterea reală față de anul 2007 fiind de 17,15%, ritm
care este apropiat de cel înregistrat în 2007.
Tabel 3.1. Dinamica primelor brute subscrise pentru
asigurări generale și de viață
Ponderea cea mai mare în volumul primelor brute subscrise, pentru cele două categorii de asigurare, o reprezintă regiunea de dezvoltare București–Ilfov, cu un procent de 52,08% din total, urmată de regiunea de dezvoltare Centru, cu un procent de 8,04%.
Pentru asigurările generale se evidențiază volumul de prime subscrise în regiunea București-Ilfov, care reprezintă un procent de 47,8%, urmată de regiunea Nord-Vest, care deține o pondere de 8,89% din totalul primelor aferente acestui sector.
Ca urmare a exercitării de către unele societăți a libertății de a presta servicii, la volumul primelor brute subscrise pentru asigurări generale au contribuit și cele subscrise în alte țări membre ale Uniunii Europene, cum ar fi: Italia, Bulgaria și Slovenia. Volumul acestor prime a fost de 4.756.937 lei. Din această valoare, primele brute subscrise în Italia au fost în sumă de 4.596.816 lei, cele subscrise în Bulgaria în sumă de 32.065 lei, iar cele subscrise în Slovenia în sumă de 128.056 lei.
Pentru asigurările de viață, volumul primelor brute subscrise în regiunea București-Ilfov, reprezintă un procent de 68%, iar cel din regiunea Nord-Vest reprezintă 7,12% din totalul primelor aferente acestui sector.
Analizând gradul de penetrare al asigurărilor, exprimat ca raport între primele brute subscrise și PIB, se constată că acest indicator era, la 31.12.2008, de 1,77%, menținându-se la același nivel cu cel înregistrat la sfârșitul anului 2007. Această situație se poate explica prin faptul că ritmul de creștere al volumului primelor brute subscrise, în anul 2008, a fost similar cu cel al PIB-lui.
Raportând volumul primelor brute subscrise pentru asigurările generale la PIB a rezultat un grad de penetrare de 1,40%. Pentru asigurările de viață acest indicator avea un nivel de 0,37%.
Densitatea asigurărilor, indicatorul ce rezultă din raportarea volumului primelor brute subscrise la numărul populației, a fost de 415,62 lei/locuitor, în creștere cu 83,17 lei/locuitor față de anul 2007. Pentru asigurările generale, densitatea a fost de 328,74 lei/locuitor, iar cea aferentă asigurărilor de viață a fost de 86,88 lei/locuitor.
Tabel 3.2. Evoluția gradului de penetrare și a densității
asigurărilor în România
Din volumul total de prime brute subscrise, asigurările generale au generat o valoare de 7.068.173.520 lei, în creștere reală cu 16,11% față de 2007, iar asigurările de viață au generat prime brute de 1.868.112.985 lei, în creștere reală cu 21,28%.
Din datele centralizate se observă că, și în anul 2008, ritmul de creștere al primelor brute subscrise pentru asigurările de viață l-a devansat pe cel al asigurărilor generale, această situație fiind generată de politica de
subscriere a unor societăți de asigurări de viață, care, prin reclamă și publicitate, au înregistrat un grad mare de cuprindere în asigurare.
La data de 31.12.2008, numărul contractelor de asigurare în vigoare, raportate de societățile care au practicat asigurări generale, era de 8.045.657, iar cel aferent asigurărilor de viață era de 6.770.459. Rezultă astfel un număr total de 14.816.116 contracte de asigurare în vigoare la data de 31.12.2008, în scădere cu 171.029 de contracte față de 2007. Se observă faptul că, față de 2007, numărul contractelor de asigurări generale a crescut cu 408.960, în timp ce numărul contractelor de asigurări de viață a scăzut cu 579.989. Această scădere s-a datorat în principal solicitărilor de răscumparare a polițelor.
Ca și în anii precedenți, se observă că, și în anul 2008, piața asigurărilor se caracterizează printr-un nivel ridicat al concentrării, circa 80% din volumul de prime brute subscrise fiind înregistrat de 10 societăți de asigurare (Tabel 3.3).
Volumul primelor brute subscrise aferente anului 2008 pentru asigurări generale și asigurări de viață, precum și cotele de piață deținute de societățile de asigurare în funcție de acest indicator, sunt prezentate în Anexa nr.3 – Cota de piață a societăților de asigurare în funcție de primele brute subscrise în anul 2008.
Tabel 3.3 Prime brute subscrise de societăți în 2008 și ponderea lor în total piață
Prime brute subscrise pentru asigurări generale
Volumul primelor brute subscrise pentru asigurările generale în anul 2008 a fost de 7.068.173.520 lei, din care 29,07% pentru persoane fizice și 70,03% pentru persoane juridice. Față de anul 2007, primele brute subscrise pentru asigurările generale au înregistrat o creștere reală cu 16,11%. Primele brute subscrise de societățile care au practicat asigurări generale sunt prezentate în Anexa nr.1 – Prime brute subscrise pe clase de asigurări generale în anul 2008.
Comparativ cu anul 2007, anumite clase de asigurări, cum ar fi asigurările de garanții sau asigurările de răspundere civilă a mijloacelor de transport aerian, au înregistrat creșteri reale de 130% și, respectiv, 36%, ceea ce le situează peste media înregistrată pe întreaga activitate de asigurări generale.
Tabel 3.4. Dinamica primelor brute subscrise pentru asigurări generale
Ca ponderi semnificative în totalul asigurărilor generale, un număr de trei clase au cumulat prime în valoare de 6.250.529.576 lei, reprezentând 88,43% din total.
Aceste clase sunt:
a) clasa III – Asigurări de mijloace de transport terestru, altele decât cele feroviare – cu o valoare de 3.557.030.729 lei, reprezentând 50,32% din totalul primelor brute subscrise pentru asigurări generale. Societățile care au înregistrat un volum semnificativ al primelor brute subscrise pentru această clasă de
asigurare sunt:
1. ALLIANZ – ȚIRIAC ASIGURĂRI S.A., cu 786.950.298 lei, reprezentând 22,12% din volumul total al subscrierilor pentru această clasă, în creștere reală cu 6,4% față de 2007;
2. OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP S.A., cu 635.575.535 lei, reprezentând 17,8% din volumul total,în creștere reală cu 46% față de 2007;
3. SOCIETATEA COMERCIALĂ DE ASIGURARE – REASIGURARE ASTRA S.A., cu 374.885.914 lei, reprezentând 10,5% din volumul total, în creștere reală cu 159% față de anul 2007.
b) clasa X – Asigurări de răspundere civilă pentru autovehicule (răspundere civilă auto obligatorie și carte verde), cu o valoare de 1.843.828.800 lei, reprezentând 26,09% din primele brute subscrise pentru asigurări generale, înregistrând o creștere reală cu 15,58% față de 2007. Societățile care au înregistrat un volum semnificativ al primelor brute subscrise pentru această clasă de asigurare sunt:
1. OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP S.A., cu 281.922.318 lei, reprezentând 15,3% din volumul total al subscrierilor pentru această clasă, în scădere reală cu 11,5% față de anul 2007;
2. ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ – ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A, cu 265.114.206 lei, reprezentând 14,37% din volumul total, în creștere reală cu 22,2% față de anul 2007;
3. ASIGURARE REASIGURARE ARDAF S.A., cu 228.180.837 lei, reprezentând 12,37% din volumul total, în creștere reală cu 187% față de anul 2007.
Volumul cumulat al primelor brute subscrise pentru asigurările auto (clasa III și clasa X) reprezenta în anul 2008 o pondere de 76,41% din totalul primelor brute subscrise pentru asigurări generale.
c) clasa VIII – Asigurări de incendiu și alte calamități naturale, cu un volum de prime în sumă de 849.670.047 lei, reprezentând 12,02% din primele brute subscrise pentru asigurările generale, a crescut în termeni reali cu 23,24% față de 2007. Societățile care au înregistrat un volum semnificativ al primelor brute subscrise pentru această clasa de asigurare sunt:
1. ALLIANZ – ȚIRIAC ASIGURĂRI S.A., cu 3.571.310 lei, reprezentând 20,42% din volumul total al subscrierilor pentru această clasă, în creștere reală cu 10,22% față de anul 2007;
2. ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ – ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A., cu 69.477.362 lei, reprezentând 8,17% din volumul total al subscrierilor pentru această clasă, în creștere reală cu 14,52% față de anul 2007;
3. OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP S.A., cu 161.405.891 lei, reprezentând 18,99% din volumul total al subscrierilor pentru această clasă, în creștere reală cu 46,75% față de anul 2007.
Asigurările de credite au înregistrat o scădere reală în anul 2008 față de anul 2007, cu 54,66%. Această situație a fost influențată atât de măsurile prudențiale luate de societățile de asigurare pentru diminuarea riscurilor, dar și de faptul că instituțiile de credit nu au mai acordat credite la nivelul perioadelor anterioare. Din valoarea primelor brute subscrise pentru asigurări generale (7.068.173.520 lei), o pondere de 56% au avut-o primele brute subscrise care acoperă riscuri de catastrofe naturale, în valoare de 3.960.036.324 lei. Cele mai importante ponderi în primele brute subscrise, care acoperă riscuri de catastrofe naturale, au fost înregistrate la clasa III – Asigurări de mijloace de transport terestru, altele decât cele feroviare (3.035.102.869 lei) și la clasa VIII – Asigurări de incendiu și calamități naturale (729.979.347 lei). Aceste două clase cumulează o valoare a primelor de 3.765.082.216 lei, reprezentând 95% din volumul total de prime brute subscrise care acoperă riscuri de catastrofe naturale. Pentru subscrierea riscurilor de catastrofe naturale asigurătorii autorizați sunt obligați să cedeze o parte din aceste riscuri în reasigurare. În ceea ce privește concentrarea pieței de asigurări generale, din Tabelul 3.5 se observă faptul că, în cursul anului 2008, 10 societăți de asigurare au înregistrat cumulat un volum de prime brute subscrise din asigurări generale reprezentând 89,12% din total.
Tabel 3.5. Prime brute de asigurări generale subscrise de ocietăți în 2008 și ponderea lor în total piață
Prime brute subscrise pentru asigurări de
Viață
Din datele raportate de societățile care au desfășurat activitate de asigurări de viață rezultă că acestea au subscris, în anul 2008, un volum total de prime de asigurări de viață de 1.868.112.985 lei, în creștere reală față de anul 2007 cu 21,28%.
Din punct de vedere al structurii pe clase de asigurare, la data de 31.12.2008, un procent de 98,32% din primele brute subscrise a rezultat din subscrierile înregistrate la două clase, respectiv clasa I – Asigurări de viață, anuități și asigurări de viață suplimentare și clasa III – Asigurări de viață și anuități legate de fonduri de investiții.
Primele brute subscrise pentru clasa I – Asigurări de viață, anuități și asigurări de viață suplimentare, în volum de 1.314.922.890 lei, au înregistrat o creștere reală cu 33,20% față de anul 2007. Deși numărul de astfel de contracte de asigurare noi încheiate în 2008 a fost cu 431.719 mai mic decât în anul anterior (pentru 2008, societățile raportând un număr de 1.549.319), ponderea lor în total număr de contracte de asigurări de viață noi încheiate în 2008 a fost foarte ridicată, respectiv de 95,6%. Primele brute subscrise pentru clasa III – Asigurări de viață și anuități legate de fonduri de investiții au fost de 521.783.950 lei, în creștere reală cu 0,62% față de anul 2007. Numărul contractelor încheiate pentru
această clasă în 2008 a fost de 65.459, cu 11.726 mai puține decât în 2007.
Asigurarea de răspundere civilă pentru prejudicii produse
prin accidente de vehicule
Dinamica principalilor indicatori specifici asigurărilor de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule este determinată în baza
evidențelor tehnice raportate de asigurătorii RCA înexercițiul financiar 2008 privind asigurarea de răspundere civilă a vehiculelor înmatriculate/înregistrate în
România.
Datele centralizate nu cuprind date privind polițele de asigurare Carte Verde eliberate pentru vehiculele înmatriculate/înregistrate în Romania care se deplasează pe teritoriul statelor din afara Spațiului Economic European și care au aderat la sistemul internațional Carte Verde, acestea fiind evidențiate în cadrul asigurărilor facultative care fac parte din clasa X – Asigurări de răspundere civilă pentru vehicule din Anexa nr.1 la Legea nr.32/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În baza prevederilor art.5 din Legea nr.136/1995, cu modificările și completările ulterioare, și ale Ordinului CSA nr.11/2007 au fost avizate, în vederea menținerii autorizației pentru practicarea asigurării obligatorii RCA
cu valabilitate pe teritoriul statelor semnatare ale Acordului Multilateral, 16 societăți de asigurare, numărul acestora menținându-se la același nivel în anul 2008 cu cel din anul 2007.
În exercițiul financiar 2008 asigurarea obligatorie RCA a fost practicată de societățile: ABC ASIGURĂRIS.A., ALLIANZ – ȚIRIAC ASIGURĂRI S.A., ASIGURARE REASIGURARE ARDAF S.A., ASIBAN S.A., ASIGURAREA
ROMÂNEASCĂ – ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. (denumire anterioară ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ – ASIROM), SOCIETATEA COMERCIALĂ DE ASIGURARE REASIGURARE ASTRA S.A., BCR ASIGURĂRI S.A., BT ASIGURĂRI TRANSILVANIA S.A., CARPATICA ASIGURĂRI S.A., CLAL ROMÂNIA ASIGURĂRI REASIGURĂRI S.A., EUROINS ROMÂNIA ASIGURARE – REASIGURARE S.A. (denumire
anterioară ASITRANS), EUREKO ASIGURĂRI S.A. (denumire anterioară INTERAMERICAN ROMANIA INSURANCE COMPANY), GENERALI ASIGURĂRI S.A., OTP GARANCIA ASIGURĂRI S.A., OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP S.A. (denumire anterioara OMNIASIG) și UNITA S.A.
Prin prevederile Legii nr.136/1995, cu modificările și completările ulterioare, sunt stabilite condițiile generale referitoare la derularea raporturilor contractualeprivind asigurarea obligatorie RCA/2008, acestea fiind detaliate prin condițiile speciale prevăzute de dispozițiile Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, aprobate prin Ordinul CSA nr.11/2007 și modificate și completate prin Ordinele CSA nr.8/2008 și nr.20/2008.
Tabel 3.6. Dinamica principalilor indicatori privind asigurarea obligatorie
Prime încasate pentru asigurările
obligatorii RCA
Volumul total al primelor brute încasate pentru asigurarea obligatorie RCA, valabilă începând cu anul 2007, este de 1.740.978.124 lei, pentru 6.151.152 polițe încheiate, din care:
a) prime brute încasate pentru asigurarea obligatorie RCA pentru vehiculele aparținând persoanelor fizice – 790.377.421 lei, pentru 4.412.631 polițe;
b) prime brute încasate pentru asigurarea obligatorie RCA pentru vehiculele aparținând persoanelor juridice – 950.600.703 lei, pentru 1.738.521 polițe.
Din numărul total al contractelor de asigurare RCA încheiate pentru anul de subscriere 2008, un număr de 2.630.164 polițe de asigurare RCA și-au continuat
valabilitatea în exercițiul financiar 2009. Volumul total al primelor brute încasate pentru anul de subscriere 2008 a înregistrat o creștere nominală cu 23,60% față de anul 2007 (creșterea reală fiind de 16,27%), în condițiile în care prima medie 2008/contract a fost de 283,03 lei (în creștere nominală cu 11,48%, respectiv reală cu 4,88%), iar numărul de polițe emise a consemnat o creștere cu 10,87% față de anul 2007.
Comparativ cu exercițiul financiar 2007, volumul total al primelor brute încasate pentru anul de subscriere 2008 pentru vehiculele deținute de persoane fizice înregistrează o creștere nominală cu 24,30% (creșterea reală fiind de 16,93%). Prima medie 2008/contract de asigurare pentru vehiculele aparținând persoanelor fizice a fost de 179,12 lei, în creștere reală cu 4,72%, iar numărul de astfel de polițe a înregistrat o creștere cu 11,66%.
Pentru vehiculele aparținând persoanelor juridice, volumul primelor brute încasate a înregistrat în exercițiul financiar 2008 o creștere nominală cu 23,03%
(creșterea reală fiind de 15,74%). Prima medie 2008/contract– persoane juridice a fost de 546,79 lei, cu 12,96% mai mult decât în anul anterior (ceea ce înseamnă o creștere reală cu 6,27%), iar un numărul de polițe încheiate pentru personae juridice a crescut cu 8,91%.
Din volumul total al primelor brute încasate a fostcedat în reasigurare un volum de prime de 120.693.683 lei (pe piața externă, în proporție de 99,92%, și 0,08% pe piața internă), reprezentând o cotă de 6,93% din total prime brute încasate.
Limite de despăgubire
Începând cu anul 2007, limitele de despăgubnire sunt prevăzute în normele CSA la un nivel minim, asigurătorii având libertatea de a-și stabili răspunderea maximă în funcție de propriile rezultate tehnice și financiare înregistrate, precum și de politica acestora.
Tabel 3.7. Limite de despăgubire pentru asigurarea
obligatorie RCA
În perioada 2004 – 2008, pentru limitele de despăgubire se evidențiază anual o abatere medie de 74,88 puncte procentuale, actualizarea acestora fiind în continuare prevăzută de legislația secundară națională, în aplicarea dispozițiilor art.1 al Directivei nr.84/5/EEC, modificat prin art.2 al Directivei nr.2005/14/EC.
În perspectiva atingerii graduale a nivelurilor prevăzute de a V-a generație de directive europene privind asigurarea obligatorie RCA, limitele de despăgubire pentru daunele materiale și vătămările corporale provocate prin accidente de vehicule în cursul anilor 2009 și 2010 sunt precizate prin legislația secundară la un nivel minim de:
· 300.000 euro pentru pagube materiale și 1.500.000 euro pentru vătămări corporale, pentru anul 2009 (cu 100% mai mult decât pentru anul 2008);
· 500.000 euro pentru pagube materiale și 2.500.000 euro pentru vătămări corporale, pentru anul 2010 (cu 66,67% mai mult decât pentru anul 2009).
Sume de despăgubiri brute datorate în exercițiul financiar 2008
Structura despăgubirilor în cursul exercițiului financiar 2008 se prezintă astfel:
a) totalul sumelor de despăgubire brute plătite în cursul exercițiului financiar 2008, aferente asigurărilor obligatorii RCA valabile începând cu anul 2008, cumulote cu cele aferente exercițiilor financiare anterioare, este de 1.219.512.775 lei, pentru un număr de 326.936 dosare de daună, din care:
· pentru persoane fizice = 586.415.067 lei (167.133 dosare de daună),
· pentru persoane juridice = 633.097.708 lei (159.803 dosare de daună).
Pentru anul 2008 se înregistrează o creștere nominală cu 64,07% a volumului total de despăgubiri brute plătite (creșterea reală fiind de 54,35%), consecință a
creșterii severității pagubelor produse de conducătorii vehiculelor aflate în proprietatea persoanelor juridice (cu 70,17%, în termeni reali creșterea fiind de 60,08%). Valoarea medie de despăgubire a fost de 3.961,74 lei/ dosar de daună pentru această categorie de vehicule (cu 28,93% mai mult decât în anul precedent, în termeni nominali, respectiv cu 21,29% mai mult, în termeni reali).
Despăgubirile brute plătite în 2008 pentru dosarele de daună aferente contractelor încheiate în anii anteriori au crescut cu 84,78% față de anul anterior
(+73,83% în termeni reali), în special din cauza creșterii severității accidentelor soldate cu daune materiale provocate prin utilizarea autovehiculelor aparținând persoanelor juridice.
Despăgubirile brute plătite pentru prejudiciile provocate de vehiculele aparținând persoanelor fizice reprezintă 48,09% din volumul total al despăgubirilor brute plătite, acestea înregistrând o creștere nominală cu 57,96% față de anul 2007 (+48,60% în termeni reali), consecință a creșterii valorii medii de despăgubire cu 33,38% (până la 3.508,67 lei/dosar de daună).
Despăgubirile brute plătite pentru riscurile produse prin utilizarea vehiculelor aparținând persoanelor juridice au consemnat o creștere nominală față de 2007 cu 70,17% (creșterea reală fiind de 60,08%), determinată în principal de creșterea valorii daunelor aferente contractelor încheiate în anii anteriori (cu 97,15%, în termeni nominali, respectiv cu 85,46% în termeni reali).
Numărul total al dosarelor de daună lichidate în 2008 a înregistrat o creștere cu 24,69% față de anul precedent, determinată în mare măsură de creșterea cu 49,59% a numărului total de dosare aferente contractelor încheiate în anii anteriori (pentru persoanele fizice semnalându-se o creștere cu 18,43%, iar pentru persoanele juridice o creștere cu 31,99%).
Ponderea cea mai mare în total despăgubiri brute plătite în cursul exercițiului financiar 2008 (cumulat pentru dosarele de daună aferente contractelor încheiate în anii anteriori și pentru anul de subscriere 2008) a fost deținută despăgubirile acordate pentru daune materiale (96,62%). Despăgubirile acordate pentru vătămări corporale au reprezentat 3,38% din total despăgubiri plătite, în creștere nominală cu 105,46% față de anul anterior (în termeni reali, rata de creștere fiind de 93,28%).
b) totalul rezervelor brute pentru daune nelichidate, pentru dosare de daună aferente contractelor încheiate în anii de subscriere anteriori și în anul de referință), era la data de 31.12.2008 de 726.051.880 lei (pentru un număr de 151.581 dosare de daună), din care:
· pentru persoane fizice = 322.493.799 lei (78.062 dosare de daună);
· pentru persoane juridice = 403.558.081 lei (73.519 dosare de daună).
Volumul total al rezervelor brute pentru daune nelichidate la 31.12.2008 evidențiază o creștere nominală față de anul 2007 cu 58,14% (pentru persoane fizice cu 55,87%, respectiv cu 59,99% pentru persoane juridice), ceea ce înseamnă o creștere reală cu 48,76% (respectiv de 46,64% pentru persoane fizice și de 50,51% pentru persoane juridice).
Reasigurarea
Reasigurarea reprezintă un instrument important pentru asigurători de a reduce și controla riscurile la care se expun prin încheierea contractelor de asigurare.
Pentru un asigurător, reasigurarea îndeplinește următoarele funcții: reduce riscurile tehnice, asigură transferul permanent al riscurilor către reasigurător,
crește omogenitatea portofoliului de asigurări, reduce volatilitatea rezultatelor tehnice, creează capacitate suplimentară de asigurare, furnizează fonduri pe piețele financiare.
Pentru anul 2008, un număr de 30 de societăți au raportat cedări în reasigurare pentru activitatea de asigurări generale și un număr de 17 societăți pentru activitatea de asigurări de viață. Valoarea totală a primelor cedate în reasigurare, pentru cele două activități, a fost de 1.840.010.405 lei, în creștere reală cu 0,35% față de anul 2007.
Ponderea primelor cedate în reasigurare, în volumul total al primelor brute subscrise în 2008, pentru ambele categorii de asigurare, a fost de 20,59%. Volumul primirilor în reasigurare, raportat de reasigurătorii autohtoni pentru cele două categorii de asigurare, a fost de 18.843.671 lei, în scădere reală cu
35,73% față de anul 2007. Din acest volum, suma de 18.825.671 lei a fost
aferentă asigurărilor generale (în scădere cu 8.744.824 lei față de anul 2007) și suma de 18.000 lei pentru asigurările de viață.
Tabel 14. Principalii indicatori ai activității de reasigurare în anul 2008
În sectorul asigurărilor generale, un număr de 30 societăți au înregistrat un volum al primelor brute cedate de 1.791.042.015 lei, reprezentând 25,34% din primele brute subscrise pentru această categorie. Gradul reținerii proprii raportat de asigurătorii autohtoni a fost astfel de 74,66% din volumul primelor brute subscrise.
Referitor la structura pe clase de asigurări generale a primelor brute cedate în reasigurare, ponderi semnificative au fost înregistrate de 3 clase de asigurare și anume:
· clasa III – Asigurări de mijloace de transport terestru, altele decât cele feroviare, pentru care au fost cedate în reasigurare prime în valoare de 956.411.815 lei, reprezentând 53,39% din total prime cedate. Comparativ cu
anul 2007, primele cedate în reasigurare la această clasă au crescut în termeni reali cu 21,89%;
· clasa VIII – Asigurări de incendiu și alte calamități naturale, cu un volum al primelor cedate în reasigurare de 386.826.816 lei, reprezentând 21,59% din total prime cedate;
· clasa X – Asigurări de răspundere civilă pentru autovehicule, cu un volum al primelor cedate de 134.920.898 lei, reprezentând 7,53% din total, în creștere reală cu 12,32% față de 2007.
Valoarea însumată a primelor cedate în reasigurare pentru cele 3 clase de asigurare a fost de 1.478.159.529 lei, adică 82,53% din valoarea totală a primelor cedate pentru asigurări generale.
Pentru protejarea intereselor asiguraților și menținerea stabilității financiare, asigurătorii au cedat pentru asigurările auto suma de 1.091.332.713 lei, în creștere reală cu 20,61% față de anul 2007.
În ceea ce privește asigurările de viață, în anul 2008, a fost înregistrată o valoare a primelor cedate în reasigurare de 48.968.390 lei, în creștere reală cu 8,54% față de anul 2007. Raportate la total prime brute subscribe din asigurările de viață, primele cedate au reprezentat 2,62%. Astfel, gradul reținerii proprii a asigurătorilor, pentru asigurările de viață, a fost de 97,38% în 2008, nivel comparabil cu cel de 97,07% înregistrat în anul 2007.
O pondere semnificativă în primele cedate în reasigurare la această categorie (97,29%) a fost înregistrată la clasa I – Asigurări de viață, anuități și asigurări de viață suplimentare, pentru care au fost cedate în reasigurare prime în valoare de 47.643.653 lei, cu 16,46% mai mult decât în anul 2007 în termeni reali.
Indicatorii specifici activității de asigurare arată că influența crizei economico-financiare asupra pieței românești de asigurări a fost relativ redusă în 2008. S-a constatat astfel o creștere a răscumpărilor de asigurări de viață, înseosebi în cazul polițelor de tip unit-linked, ale căror randamente sunt în scădere în ultmii ani, însă ponderea acestora în total contracte este considerată
nesemnificativă.
Biblografie
Gheorghe D. BISTRICEANU, Sistemul Asigurărilor din România, Editura Universitară, București, 2006
Violeta Ciurel, Asigurări și reasigurări: abordări teoretice și practice internaționale, Editura All Beck, București, 2000
Sorin Enache, Camelia Ștefan, Gheordunescu Maria, Asigurări și transporturi în afaceri economice, Editura Independența Economică, 2008
Sorin Enache și colaboratorii, Transporturi și asigurări, Editura Independența Economică, 2003
Ștefan Camelia, Enache S.,Asigurări și reasigurări în afacerile economice,Editura Independența Economică , Brăila, 1999
Legea nr. 32 din 2000/ privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor – art. 2
Legea nr. 32 /2000 privind activitățile de asigurare si supravegherea asigurărilor
Legea nr.136/1995, cu modificările și completările ulterioare
Directiva nr. 85/5/EEC
Directiva nr. 2005/14/EC
Ordinului CSA nr. 113133/2006
Ordinul CSA nr. 11/2007
Ordinul CSA nr. 8/2008
Ordinul CSA nr. 20/2008
Raportul CSA 2008
Colecția Piața financiară 2003-2008
http://www.infoaxe.com
www.export.com
http://www.wall-street.ro
http://www.ziare.com/acticol/inundații.html
www.inundațiile_din_românia1538633.rar.ro
www.piataasigurarilorsireasigurarilordinromania.ro
http://csa-isc.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Piata Romaneasca A Asigurarilor (ID: 134786)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.