Piata Obligatiunilor Corporative In Europa Centrala Si de Est

BIBLIOGRAFIE

Anghelache, G. (2000), “Bursa și piața extrabursieră”, Editura Economică, București

Anghelache, G. (2003), “Piețe de capital și burse de valori – aplicații și studii de caz”, Editura Economică.

Anghelache, G. (2009), "Piata de capital in context european", Editura Economica, Bucuresti

Regulament C.N.V.M. Nr. 5/2003 privind oferta publică de valori mobiliare și alte instrumente financiare.

Zipf, R. (2000), “Piața obligațiunilor”, Editura Hrema, București.

Adrese internet:

*** www.kmarket.ro

*** www.bnr.ro

*** www.bondsonline.ro

*** www.rasd.ro

*** www.euronext.com

*** www.rating.ro

*** www.bvb.ro

*** www.bcr-leasing.ro

*** www.isma.com

*** www.bonds.yahoo.com

*** www.investinginbonds.com

*** www.investorguide.com

*** www.bondmarkets.com

*** www.pimco.com

=== Proiect final ===

INTRODUCERE

Am ales studierea obligațiunilor corporative, deoarece, emisiunile acestora reprezintă, o cale de finanțare la care unele societăți au început să apeleze tot mai des.
Motivele pentru care această modalitate de finanțare a proiectelor a devenit preferată sunt costurile mai reduse comparativ cu împrumuturile bancare, precum și o perioadă mai lungă de timp pentru rambursarea fondurilor împrumutate

Obligațiunile corporative sunt titluri de valoare (de credit) emise de societate în schimbul sumelor de bani împrumutate, care încorporează îndatorirea societății de a rambursa aceste sume și de a plăti dobânzile aferente.

Tipuri de obligațiuni corporative:

După modul în care circulă: nominative și la purtător;

După forma în care au fost emise: în formă materială, pe suport hârtie și în formă dematerializată, prin înscriere în cont;

După drepturile pe care le conferă titularului:

– ordinare, care dau dreptul la restituirea valorii nominale și la dobândă;
– cu prima de emisiune, care se cumpară de catre subscriitor sub valoarea nominală, diferența fiind prima, sau cu prima de rambursare, pentru care la scadență se plătește o sumă mai mare decât valoarea nominala;

– cu loturi, care, o dată cu amortizarea lor, dau dreptul titularului, prin tragere la sorți, la o sumă suplimentară, care reprezintă lotul;

– convertibile în acțiuni

Avantajele obligațiunilor corporative.

– Sunt o variantă mai ieftină de finanțare, presupunând un împrumut pe termen lung;
– Prin inserarea unei clauze de răscumpărare se poate realiza un împrumut cu rata dobânzii eficientă;

– Costurile pentru emisiunea primară sunt reduse;

– Pentru tranzacționarea secundară costurile sunt zero;

– Dobânda de emisiune poate fi stabilită în urma unei licitații;

– Pot fi emise chiar și în situația în care acțiunile subscrise nu au fost integral liberate;

– Dobânda plătită obligatarilor se deduce din profitul social impozabil;

– Conform OUG 28/2002 acționarii societății emitente nu au drept de preferintă la subscripție pentru actiunile emise ca urmare a conversiei.

În general, firmele își asigură necesarul de finanțări pe termen lung fie prin credite bancare, fie apelând la piața de capital, prin emiterea de acțiuni sau de obligațiuni. Deși emiterea de acțiuni reprezintă principala modalitate de finanțare pe termen lung, obligațiunile prezintă și ele o serie de avantaje.

În România, unde afacerile imobiliare înfloresc de la an la an, emiterea de obligațiuni pare o cale comodă și sigură, atât pentru asigurarea finanțării necesare dezvoltărilor de proiecte, cât și pentru populația care dorește să-și plaseze surplusul de venituri în instrumente de economisire relativ sigure.

Pentru societatea emitentă, principalul atu al emiterii de obligațiuni este că acest tip de împrumut nu afectează structura acționariatului. Din punctul de vedere al cumpărătorului de obligațiuni, numit în termeni de specialitate obligatar, principalul avantaj constă în siguranța oferită de acest tip de plasament. În cazul unei emisiuni de obligațiuni, societatea emitentă garantează o dobândă constantă, indiferent de evoluția afacerii, pe când în cazul acțiunilor dividendul cu care este recompensat cumpărătorul este în relație direct proporțională cu profitul obținut.

Un alt avantaj, care poate fi esențial în România, având în vedere istoria falimentelor postdecembriste, constă în faptul că, în cazul lichidării firmei emitente, obligatarii au dreptul la rambursarea împrumutului la valoarea nominală (fără bonificația de dobândă), spre deosebire de acționari, care primesc doar diferența rezultată după plata tuturor creanțelor.

Conditii de emitere

– valoarea obligațiunilor emise nu trebuie să depășească trei pătrimi din capitalul social vărsat și existent al societății emitente, conform celui din urmă bilanț contabil aprobat;
– emiterea obligațiunilor trebuie aprobată de adunarea generală extraordinară a acționarilor societății emitente;

– valoarea unei obligațiuni nu poate fi mai mică de 25.000 lei și trebuie să fie aceeași pentru toate obligațiunile dintr-o emisiune;

– valoarea nominală a obligațiunilor convertibile în acțiuni va trebui să fie egală cu cea a acțiunilor;
– daca obligațiunile sunt emise prin oferta publică, societatea va trebui să publice, prin grija administratorilor un prospect de emisiune și să respecte condițiile impuse de Ordonanța Guvernului 28/2002;

În România, cele mai căutate sunt obligațiunile emise de municipalități, care oferă o siguranță superioară, prin garanția unei autorități locale. La nivelul anului 2004, municipalitățile atrăseseră prin astfel de împrumuturi aproape 1.000 de miliarde lei, oferind termene de răscumparare cuprinse între 1 și 6 ani. Randamentul emisiunilor a fost superior celui oferit de piața monetară a titlurilor de stat și a depozitelor bancare, dar inferior profiturilor obținute de cei care au optat pentru investiții în acțiuni. În afacerile imobiliare, doi dintre actorii care au optat pentru acest tip de finanțări au obținut rezultate total opuse. Dacă Impact S.A. derulează cu succes emisiuni de obligațiuni încă din anul 2003, tentativa de finanțare prin obligațiuni a Herastrau Imobiliare Investitii S.A., derulată la finele anului trecut, a esuat.

Deși emisiunile de obligațiuni nu au fost foarte numeroase pe piața românească, segmentul este în creștere. În 2005 au fost trei oferte publice de obligațiuni corporative, la care se adaugă cele municipale, dar valoarea tranzacțiilor cu obligațiuni la Bursă este încă foarte mică. „În 2005, valoarea tranzacțiilor cu acțiuni a fost de 2,2 miliarde euro, nu foarte mult, dar o suma rezonabilă”.

CAPITOLUL I: Piața obligațiunilor corporative în

Europa Centrală și de Est și dinamica acestora

1.1 Aspecte generale.

Emisiunile de obligațiuni corporative reprezintă o cale de finanțare la care unele societăți au început să apeleze tot mai des. Motivele pentru care această modalitate de finanțare a devenit preferată sunt costurile mai reduse comparativ cu împrumuturile bancare, precum și o perioadă mai lungă de timp pentru rambursarea fondurilor împrumutate.

Obligațiunile sunt instrumente de credit, pe termen mediu și lung și pot fi emise de societăți comerciale sau de autorități ale administrației publice centrale și locale. Acestea certifică deținătorului dreptul de a încasa o dobândă și de a recupera suma investită dintr-o dată la scadență sau în tranșe pe durata de viață a împrumutului. Obligațiunile sunt definite ca titluri de creanță negociabile. Emitenți ai obligațiunilor sunt statul și autoritățile publice locale, precum și societățile comerciale care își procură pe această cale resurse împrumutate, renunțând la creditul tradițional sau complementar cu acesta. Învestitorii pe această piață sunt atât persoanele fizice cât și cele juridice din țară sau din străinatate, care dețin la momentul achiziționării capitaluri bănești temporar libere. Se poate spune că plasamentul disponibilului în obligațiuni se bazează pe un proces de economisire preexistent.

În practica internațională, obligațiunile emise de societățile comerciale ca instrument de procurare a resurselor împrumutate sunt denumite frecvent obligațiuni corporative, acestea sunt emise cu dobândă fixă, cu dobândă variabilă sau cu cupon zero. Investitorul în acest tip de obligațiuni se confruntă cu două categorii principale de risc: riscul de rată a dobânzii și cel de nerambursare, la care se asociază riscul general de piață, respectiv riscul de curs bursier.

Cu excepția evoluțiilor suferite ca urmare a influențelor contextului global (criza din Asia de sud est, intrarea Rusiei în incapacitate de plată, tendințele imprimate de nivelul bursei din New York) nu există o corelație între piața de capital românească și cele ale țărilor aflate în imediata vecinătate. Exista o diferență semnificativă între dimensiunea BVB și dimensiunile celorlalte piețe din Europa Centrală și de Est. Ceea ce împărtașesc toate aceste piețe este sensibilitatea lor în fața fluctuațiilor capitalului străin și modalitățile de a limita aceste fluctuații. Din păcate multe din instrumentele care permit acest control nu sunt la dispozitia pieței: stabilitatea socială și politică, un mediu macroeconomic favorabil, etc. Dar există și factori endogeni: listarea unor companii lichide, de bună calitate și întarirea ”corporate governance”.

În pofida unor diferențe semnificative între evoluția pieței de capital românească și evoluțiile piețelor din celelalte țări din centrul și estul Europei, considerăm ca o privire mai atentă aruncată burselor din Ungaria, Polonia și Croația ne va furniza observații interesante pentru subiectul tratat în această lucrare.

În România, prima emisiune de obligațiuni corporative (obligațiunile „SIDERCA“) a fost lansată în anul 1996. De la acea dată până în prezent, piața obligațiunilor corporative nu a cunoscut o dezvoltare pe măsura nevoii de capital de împrumut. Astfel, în anul 2009 figurează în evidența CNVM un număr de șapte emitenți de obligațiuni corporative, dintre care, cinci obligațiuni sunt tranzacționate pe piața reglementată a Bursei de Valori Bucuresti.

Obligatiuni corporative tranzactionate la BVB în anul 2009:

Se poate observa corelația ratei dobânzii cu condițiile pieței monetare, astfel încât, pentru emitenții să se poate asigura finanțarea în condiții avantajoase comparativ cu cele bancare iar pentru investitori să existe oportunitatea unor plasamente atractive.

Obligațiunile corporative cu rate fixă a dobânzii emise în 2006-2007 au fost atractive pentru acei investitori care anticipau creșterea economică dublată de scăderea presiunii inflaționiste și implicit a dobânzilor de piața monetară.

Piețele din Europa Centrală și de Est au obținut performanțe bune spre sfârșitul anului 2003 și începutul anului 2004. Fără îndoială, intrarea în Uniunea Europeană a contribuit la creșterea nivelului PIB/locuitor și de asemenea, la dezvoltarea piețelor de capital din regiune.

Comparație a indicilor piețelor de capital privind obligațiunile

Intrarea pe piața de capital a unor noi jucători a dat un impuls tranzacțiilor cu obligațiuni, acestea având o evoluție pozitivă în anii 2007 și 2008 și ca urmare a valului de obligațiuni publice emise pe piață.

O privire de ansamblu asupra evoluției tranzacțiilor pe piețe de capital semnificative din Europa Centrală și de Est ne este dată și prin graficul următor în care sunt înregistrați indicii bursieri în perioada 2003 – 2009.

CROAȚIA. Conform datelor publicate de Zagreb Stock Exchange, ce aparține de Zagrebacka banka, cea care deține poziția de leader pe piața Croației, piața obligațiunilor s-a intensificat. Această bancă a acoperit în anul 2008 aproximativ 90% din totalul obligațiunilor (inclusiv cele corporative) tranzacționate pe piața bursieră din Croația.

Privredna Banka Zagreb (PBZ), a două bancă în clasamentul băncilor din Croația, deține supremația în ceea ce privește emisiunea de obligațiuni corporative. Astfel, din cele șase emisiuni de obligațiuni emise în ultimii doi ani (2007-2008), două dintre ele sunt emise de PBZ.

Valoarea totală a emisiunilor de obligațiuni corporative, aproximativ 160 mil EURO, a fost absorbită în totalitate de investitorii naționali, ceea ce inseamnă că cererea de obligațiuni corporative existentă pe piața este destul de mare. Din graficul următor se poate observa că anul 2008 a fost unul excepțional:

POLONIA. La începutul anilor 1990 instrumentele de stat dețineau supremația pe piața obligațiunilor, dar din 1996 au apărut obligațiunile corporative. Relativa întârziere a introducerii obligațiunilor corporative pe piață a fost cauzată pe de o parte de neexistența unor reguli legale specifice și pe de altă parte de rata inflației destul de ridicată ce facea dificilă calcularea randamentului. Oricum, la începutul anilor 2000, piața obligațiunilor a devenit o sursă atractivă de capital pentru mulți investitori.

Valoarea obligațiunilor corporative emise rămâne mică în comparație cu obligațiunile de tezaur și cu garanțiile corporative pe termen scurt. Această situație se datorează: costurilor ridicate de emisiune, absenței unui segment dezvoltat al investitorilor pe termen lung și prevederilor legale.

În anul 2001 existau aproximativ 20 de prospecte de emisiune de obligațiuni corporative, ponderea obligațiunilor corporative în totalul emisiunilor de obligațiuni a crescut în ultimii doi ani de la 13,6% la 14,8%, după cum se poate observa și din graficul următor:

Fig. Ponderea obligațiunilor corporative în totalul emisiunii de obligațiuni

Deși în ultimii doi ani, numărul emisiunilor de obligațiuni corporative a crescut, randamentul acestora este relativ mic, ca urmare a:

lichidității scăzute a pieței care forțează investitorii să trateze aceste instrumente ca fiind investiții de portofoliu;

costurilor de emisiune foarte mari datorită reglementărilor băncii reprezentative (cea care asigură credibilitatea emitentului).

In concluzie, fiecare piață a avut în momente diferite, perioade de recul cauzate de instabiltatea politică sau de slabele rezultate economice. Toate piețele au reusit în măsuri diferite să revină, recâștigând încrederea investitorilor.

Dacă se încearcă stabilirea unor tendințe de dezvoltare viitoare a pieței de capital românești ar fi bine să nu se piardă din vedere elementele care au stat la baza reluării creșterilor altor piețe din regiune:

Succesul guvernului în implementarea unui cadru macroeconomic sănătos și stabil

  Accelerarea procesului de privatizare și listarea unor companii lichide ale căror acțiuni prezintă un interes sporit pentru investitori

Stabilitatea politică și atașamentul guvernului față de schimbarea structurală

Impunerea transparenței și creșterea protecției investitorilor minoritari.

1.2. Dinamica pieței obligațiunilor corporative din România

1.2.1. Cadrul reglementar privind emisiunea de obligațiuni corporative

Cadrul legislativ al pieței de capital românești este imperfect, dar imperfecțiuni pot fi detectate și în reglementările piețelor de capital ale celorlalte țări din Europa Centrală și de Est. Este adevărat ca “crearea unor legi bune poate dura ani, iar edificarea unor instituții bune poate dura decenii” (Bernard Black, Reinier Kraakman, Anna Tarassova – Russian Privatisation and Corporate Governance: What Went Wrong?), însă este necesar ca aceste eforturi de scriere și îmbunătățire a legilor sau de construire a unor instituții la fel de bune ca cele din tările cu piețe de capital mature, să fie coerente și neîntrerupte.

Prevederile legale privind emisiunea de obligațiuni sunt următoarele:

Legea 31/1990, republicată, privind societățile comerciale, cu modificările ulterioare;

Ordonanța de Urgență a Guvernului României 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiții financiare și piețele reglementate;

Legea 525/2002 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului României 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiții financiare și piețele reglementate;

Legea 297/2004 privind piața de capital, reglementeaza înființarea și funcționarea piețelor de instrumente financiare, cu instituțiile și operațiunile specifice acestora, precum și a organismelor de plasament colectiv, în scopul mobilizării disponibilităților financiare prin intermediul investițiilor în instrumente financiare;

Regulamentul CNVM nr. 5/2003 privind oferta publică de valori mobiliare și alte instrumente financiare, aprobat prin Ordinul CNVM 27/2003;

Regulamentul CNVM nr. 2/1996 privind informarea periodică și continuă, realizată de emitenții de valori mobiliare;

Instrucțiuni CNVM nr. 8/1996 privind adunările generale ale deținătorilor de valori mobiliare emise de societățile comerciale deschise, completate de Instrucțiunile CNVM nr. 3/24.03.1998 pentru completarea Instrucțiunilor CNVM nr. 8/1996 privind adunările generale ale deținătorilor de valori mobiliare emise de societățile comerciale deschise, aprobate de Ordinul CNVM nr. 8/24.03.1998 privind aprobarea Instrucțiunilor CNVM nr. 3/1998 pentru completarea Instrucțiunilor CNVM nr. 8/1996 privind adunările generale ale deținătorilor de valori mobiliare emise de societățile comerciale deschise;

Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal;

Legea bancară nr. 58/1998 cu modificările și completările ulterioare.

Instanțele competente în soluționarea eventualelor litigii sunt instanțele prevăzute de Codul de procedură civilă. De asemenea există și o serie de prevederi speciale cu privire la instanțele competente în anumite situații, prezentate în continuare:

Ordonanța de Urgență a Guvernului României nr. 28/2002, privind valorile mobiliare, serviciile de investiții financiare și piețele reglementate prevede la art.2 alin (4): “În caz de litigiu actele individuale emise de CNVM cu privire la vreuna dintre calificările prevăzute la alin. (2) pot fi atacate cu recurs în fața Curții Supreme de Justiție – Secția de contencios administrativ”.

În conformitate cu Legea 31/1990, art. 61, alin. 1, creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaților privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței judecătorești să oblige, după caz, societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat. De asemenea alin. 2 stipulează că prin hotărârea asociaților se înțelege și hotărârea organelor statutare ale societății, iar termenul asociați include și acționarii, în afara de cazul în care din context rezultă altfel.

Articolul 62 din aceiași lege, precizează că opoziția se face în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii asociaților sau a actului adițional modificator în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, dacă legea nu prevede un alt termen. Ea se depune la oficiul registrului comerțului care, în termen de 3 zile de la data depunerii, o va menționa în registru și o va înainta instanței judecătorești

competente. Dispozițiile art. 132 referitoare la suspendare se aplică în mod corespunzător. Opoziția se judecă în camera de consiliu, cu citarea părților, fiind aplicabile dispozițiile art. 114 alin. 5 din Codul de procedură civilă.

1.2.2 Principalii factori de risc ai obligațiunilor corporative

În principiu, obligațiunile sunt mai puțin riscante decât acțiunile deoarece societățile comerciale emitente pot să plăteasca dividende numai după achitarea dobânzilor la obligațiuni; cele mai putin riscante sunt obligațiunile guvernamentale. De asemenea, cu cât termenul de scadență a unei obligațiuni este mai îndepărtat, cu atât riscul acesteia este mai ridicat.

Investiția în obligațiuni comportă anumite riscuri. În cazul obligațiunilor a căror dobândă și principal sunt legate de rata de schimb a leului în raport cu anumite valute, riscul cel mai important este riscul valutar. Însă nici riscul de neplată și riscul legat de industria în care operează emitentul, nu trebuie neglijate.

Riscul valutar în cazul obligațiunilor este legat de evoluția cursului de schimb LEU/EUR la care se va calcula valoarea cupoanelor de dobândă și a principalului la scadență. Acest risc este limitat, emitenții asigurând suma investită, prin faptul că valoarea rambursată pe o obligațiune la scadență nu poate fi mai mică decât valoarea nominală.

Riscul de rată a dobânzii afectează în mod indirect detinătorii de obligațiuni—variația dobânzilor bancare poate spori sau scădea atractivitatea obligațiunilor analizate ținând cont de rata fixă a dobânzii.

Riscul de neplată asociat obligațiunilor constă în incapacitatea emitentului de a face față obligațiilor ce-i revin în urma împrumutului obligatar realizat. Chiar dacă în condițiile garantării emisiunilor de obligațiuni de către o societate de asigurări riscul de neplată este diminuat, acesta nu este redus la zero.

Este recomandat ca potențialii investitori, înainte de a subscrie în cadrul unei oferte publice să ia în considerare și să analizeze împreună cu informațiile despre emitent și următorii factori de risc:

Factori de natură politică, juridică și economică referitoare la piața unde se face emisiunea

perioada de tranziție în care se află România se caracterizează prin modificări legislative care pot genera incoerență în plan economic.

gradul de transparență al instituțiilor bancare este încă scazut, de exemplu, Banca Română pentru Dezvoltare SA este una dintre puținele societăți bancare care manifestă transparență față de piață.

piața emisiunilor de obligațiuni corporative din Romania este slab dezvoltată. Această ofertă publică de vânzare reprezintă prima emisiune de obligațiuni lansată de o bancă pe piața internă.

Factori de natură economică privind sectorul de activitate al emitentului

riscul de dobândã – incertitudinea veniturilor viitoare datorită evoluțiilor impredictibile ale ratei dobânzii.

riscul valutar – incertitudinea veniturilor viitoare datorită evoluțiilor adverse ale cursurilor de schimb valutare.

riscul de credit (de contrapartidã) – se referă la incapacitatea sau refuzul debitorului de a îndeplini obligațiile contractuale.

riscul de concentrare – riscul adițional de portofoliu rezultat dintr-o expunere ridicată pe un anumit tip de instrumente, pe un anumit sector economic, pe o anumită zonă geografică sau pe un număr limitat de debitori (diversificare scăzută a portofoliului).

riscul legislativ – riscul de afectare a profitabilității băncii ca urmare a modificării legislației (bancare sau fiscale).

Factori de risc cu privire la emitent și ofertant (în cazul ofertei secundare de vânzare)

Factori de risc referitori la valorile mobiliare oferite

risc de piațã – este reprezentat de variațiile în prețul obligațiunii pe piața bursieră, urmare modificărilor parametrilor acesteia (cerere / ofertă, inflație, dobânzi).

risc de contrapartidã – reprezintă riscul de nerambursare la scadență, de către emitent, a sumelor cuvenite investitorilor (dobânzi și principal). Emitentul diminuează acest risc printr-o planificare atentă și o monitorizare strânsă a resurselor și plasamentelor sale.

risc datorat fiscalitãții – modificarea fiscalității este un risc specific economiilor în tranziție. Printr-o eventuală creștere a fiscalității se pot afecta veniturile pe care investitorii le-au estimat a le obține prin investiția în obligațiuni.

1.2.3. Procesul de emitere a emisiunilor noi de obligațiuni

Întocmirea prospectului de emisiune

Oferta publică de vânzare de obligațiuni se derulează similar cu cea de vânzare de acțiuni. La fel ca și în cazul acțiunilor, obligațiunile se emit prin ofertă publică numai prin intermediul unei societăți specializate de intermediere numită societate de servicii de investiții financiare (SSIF).

Aceasta se ocupă de coordonarea tuturor operațiunilor legate de finanțarea prin obligațiuni:

elaborarea prospectului de emisiune pe baza parametrilor stabiliți de comun acord cu firma emitentă și a datelor primite de la aceasta;

relația cu autoritațile pieței de capital;

coordonarea operațiunilor de vânzare a obligațiunilor;

elaborarea raportului de închidere a ofertei;

listarea obligațiunilor.

Firma emitentă a obligațiunilor stabilește, prin consultare cu societatea de intermediere și pe baza nevoilor proprii de finanțare, parametrii emisiunii:

valoarea totală a împrumutului obligatar,

valoarea nominală și numărul obligațiunilor,

dobânda la care se oferă obligațiunile, durată de viață și frecvența plăților,

perioada de vânzare a obligațiunilor,

tipul acestora (convertibile sau neconvertibile),

modalitatea de garantare,

listarea pe o piață organizată.

Societatea de intermediere poate oferi consultanță emitentului în ceea ce privește parametrii emisiunilor de obligațiuni precendente din țara noastră, structura cererii și de asemenea, instrumentele pe piața, etc. Pe baza acestor parametri și a informațiilor primite de la emitent, SSIF elaborează un document oficial de prezentare a firmei emitente și a obligațiunilor puse în vânzare numit prospect de emisiune.

Printre elementele incluse în prospectul de vânzare a obligațiunilor se numără:

prezentarea firmelor și persoanelor ce au participat la elaborarea prospectului;

informații despre obligațiunile puse în vânzare și drepturile conferite de acestea (număr obligațiuni, valoare nominală, preț de emisiune, rata dobânzii, rambursare, plăți, tipul obligațiunilor, modalitatea de garantare, listare, derularea ofertei, destinația fondurilor atrase);

informații despre emitent (date de identificare, natura activității, capital social, alte obligațiuni emise);

activitatea emitentului (operațiuni, performanțe economico-financiare, sedii, cercetare și dezvoltare, proceduri judiciare, salariați, investiții, surse de finanțare);

situații contabile (raportări financiare, indicatori);

informații referitoare la management, perspectivele viitoare, factori de risc.

Prospectul trebuie avizat de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM) – procedura de care se ocupa SSIF. La fel ca și în cazul acțiunilor, obligațiunile nu pot fi oferite spre vânzare înainte de această procedură.

Conform reglementărilor în vigoare obligațiunile corporative trebuie să fie garantate (cu active, polița de risc financiar, etc) – condiție ce nu există pe alte piețe dezvoltate, unde obligațiunile pot fi atât garantate cât și negarantate. Ulterior avizării are loc publicitatea oficială a ofertei—prezentarea acesteia în ziare de circulație națională și prin alte canale. Pe durata derulării ofertei obligațiunile sunt puse în vânzare la sediile distribuitorilor—societăți de servicii de investiții financiare și bănci cu care emitentul a încheiat contracte de distribuție (de toata aceasta procedura se ocupă tot SSIF cu care emitentul a lucrat la elaborarea prospectului).

Oferta se incheie cu succes dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

• Obligațiunile au fost subscrise (cumpărate) de minim 100 de investitori;

• Valoarea împrumutului este de minim echivalentul a 100.000 EUR.

În urma îndeplinirii condițiilor de mai sus CNVM avizează închiderea cu succes a ofertei. În cazul în care condițiile de mai sus nu sunt îndeplinite în urma ofertei, obligațiunile sunt anulate iar sumele plătite sunt returnate investitorilor. În urma încheierii cu succes a ofertei, obligațiunile sunt înregistrate la Oficiul de Evidenta a Valorilor Mobiliare (OEVM) din cadrul CNVM, iar acestea pot fi ulterior listate la Bursa de Valori București sau la Bursa Electronică Rasdaq.

O societate emitentă de obligațiuni prin ofertă publică va trebui să îndeplineasca o serie de obligații de raportare către instituțiile pieței de capital și către publicul investitor: rapoarte financiare, evenimente ce afectează deținătorii de obligațiuni, plata dobânzilor și a principalului, etc. Societatea va trebui să se supună și eventualelor criterii suplimentare de informare în cazul listării la Bursa de Valori sau pe Rasdaq.

Dupa ce a emis obligațiuni, societatea va plăti în mod regulat dobânzi, conform obligațiilor asumate în prospectul de emisiune. La scadența împrumtului (sau, în unele cazuri, și pe parcurs) se va rambursa investitorilor valoarea nominală a obligațiunilor cumpărate.

1.2.3.2 Prospect de emisiune de obligațiuni corporative emise de BRD SA

Pentru a înțelege mai bine modalitatea de derulare a ofertei publice de obligațiuni corporative din țara noastră, am luat ca model un “Prospect de ofertă publică de vânzare primară inițială de obligațiuni corporative emise de Banca Română pentru Dezvoltare S.A.”

Într-un prim pas, în înțelesul prezentului prospect termenii de mai jos au următoarele semnificații:

Agentul de plată Agentul de plată în cadrul acestei oferte publice este BRD Securities – Groupe Société Générale. Agentul de plată a dobânzilor și a principalului este Banca Română pentru Dezvoltare SA.

BUBOR6M BUBOR6M: media dobânzilor cotate de 10 bănci comerciale reprezentative pentru piața locală, la care acestea oferă fonduri în moneda locală pe piața interbancară, pentru scadența de 6 luni. Media se calculează după eliminarea cotațiilor extreme (cotațiilor minime și maxime). Cotația BUBOR este publicată la ora locală 11 și este valabilă în ziua publicării. Conform Normei BNR nr.4/1995, Banca Națională a României publică zilnic un nivel de referință pentru depozitele atrase (BUBID) și plasate (BUBOR) pe piața interbancară monetară. Informații privind nivelul cotației BUBOR se găsesc zilnic pe pagina de web a BNR (http://www.bnro.ro) și în presa financiară românească.

BVB Bursa de Valori București

Cupon Reprezintă suma de bani corespunzătoare dobânzii calculate pentru perioada cupon a acestuia, datorată periodic de către Emitent deținătorilor de obligațiuni și la plata căreia acesta s-a angajat prin prospectul de emisiune.

CNVM Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.

Data cupon Reprezintă ziua calendaristică la care devine exigibilă obligația Emitentului de a efectua plata unui cupon și/sau a principalului către proprietarii de obligațiuni înregistrati în Registrul deținătorilor de obligațiuni la data de referință stabilită pentru cuponul respectiv.

Data de referință Reprezintă data care serveste la identificarea proprietarilor de obligațiuni care au dreptul de a primi cuponul curent și/sau principalul, în conformitate cu prospectul de emisiune, sau alte drepturi stabilite de lege, prin raportare la înregistrările din Registrul deținătorilor de obligațiuni la sfârșitul zilei respective. Datele de referință pentru plata dobânzii sunt: 14.09.2004; 14.03.2005; 14.09.2005; 14.03.2006; 14.09.2006; 14.03.2007.

Emitentul Banca Română pentru Dezvoltare SA

Grupul de distribuție Banca Română pentru Dezvoltare SA

Intermediarul BRD Securities – Groupe Société Générale S.A.

Încheierea cu succes Oferta publică inițială este considerată a fi încheiată cu succes dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiții:

– Obligațiunile au fost subscrise de minimum 100 de subscriitori;

– Valoarea împrumutului va fi de cel puțin echivalentul în lei a 100.000 euro.

Închiderea ofertei Oferta se consideră închisă la expirarea termenului pentru care a fost autorizată. De asemenea, oferta se poate închide anticipat, cu acordul CNVM, dacă, cumulat pe cele două tranșe, indiferent de nivelul subscrierilor aferente fiecărei tranșe, subscrierile depășesc valoarea emisiunii.

Maturitate Reprezintă ultima dată cupon a unei obligațiuni. La această dată devine exigibilă plata ultimului cupon și valoarea integrală a principalului.

OEVM Oficiul de Evidență a Valorilor Mobiliare.

Oferta publică de vânzare Oferta unei persoane de a vinde valori mobiliare sau alte drepturi aferente acestora difuzată prin mijloace de informare în masă ori comunicată pe alte căi sub condiția posibilității egale de receptare din partea a minimum 100 de persoane nedeterminate în vreun fel de către autorul ofertei.

Oferta publică de vânzare primară inițială Oferta publică de vânzare primară este oferta publică de vânzare care are ca obiect valori mobiliare propuse de emitent spre a fi subscrise la data emisunii cu scopul de a fi plasate pe piață.Oferta publică de vânzare primară este o ofertă publică inițială atunci când valorile mobiliare respective sunt distribuite pentru prima dată public.

Perioadă cupon Reprezintă perioada dintre plată a două cupoane consecutive.

Perioada de derulare a ofertei 15 zile lucrătoare de la data 08.04.2004 până la data de 29.04.2004, cu posibilitatea prelungirii acestei perioade conform reglementărilor în vigoare. De asemenea, oferta se poate închide anticipat, cu acordul CNVM, dacă, cumulat pe cele două tranșe,

indiferent de nivelul subscrierilor aferente fiecărei tranșe, subscrierile depășesc valoarea emisiunii. Orice modificare a termenilor prezentei oferte publice autorizate se va face la cererea Emitentului, cu acordul prealabil al CNVM și va fi făcută publică printr-un anunț publicitar obligatoriu, în aceleași condiții ca și oferta, conform legislației în vigoare.

Principalul Reprezintă valoarea împrumutului, exclusiv dobânda aferentă pe care Emitentul se angajează să o ramburseze la maturitate.

Prospectul de ofertă Prezentul document.

Zilele lucrătoare Orice zi, exceptând sâmbetele, duminicile și toate sărbătorile legale.

Rata dobânzii Reprezintă rata anuală a dobânzii aferente emisiunii de obligațiuni utilizată pentru calculul cuponului și este egală cu cotația BUBOR6M din data cuponului curent pentru cuponul următor.

Tranșă Numărul de obligațiuni repartizate pe fiecare categorie de investitori: persoane fizice, respectiv persoane juridice.

Procesul de emitere a emisiunilor noi permite distribuitorilor și băncilor de investiții să răspundă direct nevoilor și dorințelor emitenților și ale cumpărătorilor de obligațiuni.

A. Valoarea nominală a împrumutului

Prin oferta publică de vânzare primară inițială prezentată în cadrul acestui Prospect, Banca Română pentru Dezvoltare SA pune în vânzare obligațiuni corporative în valoare de 500 miliarde lei. Conform art. 80 alin. 1 lit. c) din OUG 28/2002 așa cum a fost aprobată de Legea 525/2002 „numărul de valori mobiliare oferite poate fi mărit pe perioada ofertei cu condiția ca acesta să nu depășească 15% din volumul ofertei anunțat inițial.”

Având în vedere și prevederile Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din 23.01.2004, Banca Română pentru Dezvoltare SA își rezervă dreptul dar nu și obligația ca pe parcursul derulării ofertei (în caz de suprasubscriere) să majoreze volumul ofertei, față de emisiunea inițială cu până la 3.000 de obligațiuni cu condiția notificării prealabile a CNVM. În aceste condiții, numărul maxim de obligațiuni ce poate fi pus în vânzare în cadrul acestei emisiuni este de 23.000 obligațiuni.

B. Natura și numărul obligațiunilor emise

Banca Română pentru Dezvoltare SA lansează o ofertă publică pentru vânzarea unui număr de 20.000 de obligațiuni corporative. Obligațiunile sunt valori mobiliare nominative, emise în formă dematerializată, evidențiate prin înscriere în cont și neconvertibile în acțiuni.

Obligațiunile corporative emise de Banca Română pentru Dezvoltare SA în cadrul acestei oferte publice de vânzare primară inițială au valoare egală și acordă posesorilor drepturi egale. Obligațiunile reprezintă un drept de creanță asupra patrimoniului Emitentului.

C. Prevederi privind perioada de derulare a ofertei

Oferta va fi inițiată în condițiile art. 19 din cadrul Regulamentului CNVM nr. 5/2003, după cel puțin 7 zile de la data publicării anunțului publicitar.

Perioada de derulare a ofertei: 15 zile lucrătoare de la data 08.04.2004 până la data de 29.04.2004, cu posibilitatea prelungirii acestei perioade conform reglementărilor în vigoare. De asemenea, oferta se poate închide anticipat, cu acordul CNVM, dacă, cumulat pe cele două tranșe, indiferent de nivelul subscrierilor aferente fiecărei tranșe, subscrierile depășesc valoarea emisiunii. Orice modificare a termenilor prezentei oferte publice autorizate se va face la cererea Emitentului, cu acordul prealabil al CNVM și va fi făcută publică printr-un anunț publicitar obligatoriu, în aceleași condiții ca și oferta, conform legislației în vigoare.

Publicitate: Anunțul publicitar de ofertă va fi publicat în două cotidiene de difuzare națională timp de trei zile consecutiv, în conformitate cu art. 69 alin. 2) din OUG nr. 28/2002, aprobată prin Legea 525/2002.

D. Valoarea nominală, prețul de emisiune, prețul de rambursare și rata nominală a dobânzii; în situația în care dobânda oferită este variabilă, descrierea modalităților prin care aceasta se determină;

Valoarea nominalã: 25.000.000 lei/obligațiune.

Prețul de emisiune: 25.000.000 lei/obligațiune.

Prețul de rambursare: 25.000.000 lei/ obligațiune.

Numãr minim de Obligaþiuni subscrise: 1 obligațiune.

Rata dobânzii: cotația BUBOR6M, se determină semestrial și se stabilește la data cuponului curent pentru cuponul următor;

Rata dobânzii aferentă primei perioade de plată este cotația BUBOR6M valabilă în ziua confirmării de către CNVM a raportului privind rezultatele ofertei publice; Rata dobânzii pentru fiecare perioadă de plată se face publică printr-un anunț publicat într-un ziar de circulație națională și se afișează la unitățile de distribuție unde s-a efectuat vânzarea pe piața primară a obligațiunilor. Nivelul ratei dobânzii va fi comunicat CNVM și BVB, în maxim două zile de la stabilirea acesteia.

Dobânda de platã: dobânda se calculează începând cu data confirmării de catre CNVM a raportului privind rezultatul ofertei publice;

Valoarea cuponului se determină astfel:

(BUBOR6M x N x VN)/360 zile

unde: N =nr. de zile corespunzătoare perioadei pentru care se plătește dobânda,

VN =valoarea nominală a obligațiunilor;

Au dreptul de încasare a cuponului deținătorii de obligațiuni înregistrați în Registrul Deținătorilor de Obligațiuni la datele de referință menționate în Prospect. În vederea înregistrării ca deținător de Obligațiuni în registrul Deținătorilor de Obligațiuni este necesar ca ultima tranzacție de obligațiuni în urma căreia investitorul devine titular de obligațiuni să se realizeze cu cel puțin trei zile lucrătoare înainte de data declarată ca dată de referință.

Datele de referință pentru plata cuponului sunt: 14.09.2004; 14.03.2005; 14.09.2005; 14.03.2006; 14.09.2006; 14.03.2007.

E. Modalitatea de rambursare a împrumutului, incluzând prevederi privind o eventuală răscumpărare anticipată a împrumutului de către Emitent

Rambursarea împrumutului se va face la maturitatea împrumutului, respectiv la data de 21.03.2007.Banca Română pentru Dezvoltare SA are dreptul, dar nu și obligația de a răscumpăra total sau parțial obligațiunile din prezenta emisiune înainte de scadență, cu respectarea reglementărilor în vigoare.

În cazul răscumpărării totale sau parțiale, Banca Română pentru Dezvoltare SA va răscumpăra obligațiunile prin intermediul BVB la un preț care va fi determinat la momentul respectiv, cu respectarea prevederilor legale. Răscumpărarea se va efectua prin intermediul BRD Securities – Groupe Société Générale SA. Rascumpărarea totală a obligațiunilor nu se va face in mai puțin de 12 luni de la data emisiunii.

F. Precizări privind intermediarul ofertei și/sau grupul de distribuție prin care se pot face subscrieri în cadrul ofertei

Intermediar: Societatea de Servicii de Investiții Financiare BRD Securities – Groupe Société Générale SA, cu sediul în București, B-dul Ion Mihalache nr 1 – 7, sector 1, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J40/6068/1996, cod unic de înregistrare 8653560.

Grup de Distribuție: Banca Română pentru Dezvoltare SA cu sediul central în București, B-dul Ion Mihalache nr 1 – 7, sector 1, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J40/608/1991, cod unic de înregistrare 361579. Toate punctele de distribuție sunt menționate în subcapitolul 2.1.8 din prezentul prospect.

G. Prevederi privind revocabilitatea subscrierilor efectuate

Subscrierea în cadrul ofertei publice de către investitori este necondiționată și revocabilă până în ultima zi de valabilitate a ofertei.

Revocarea subscrierii se poate face numai la același sediu la care s-a subscris. Pentru aceasta, subscriitorii vor completa un formular de revocare a subscrierii care va fi disponibil la toate centrele de subscriere. Revocarea poate fi făcută numai de titularul subscrierii sau de către același împuternicit care a efectuat subscrierea în numele titularului dacă în actul de împuternicire are menționat ca drept și acțiunea de revocare a subscrierii.

În caz de revocare a subscrierii, sumele aferente obligațiunilor subscrise vor fi returnate subscriitorilor prin virament în contul bancar desemnat de subscriitor în formularul de revocare, în termen de cinci zile lucrătoare de la închiderea ofertei.

H. Suma netă care se estimează a fi încasată de către Emitent

Banca Română pentru Dezvoltare SA estimează să încaseze din emisiunea de obligațiuni corporative suma de 500 miliarde lei.

În funcție de rezultatul subscrierilor și în concordanță cu art. 80, alin. I din OG 28/2002 și Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din 23.01.2004, numărul de obligațiuni oferit poate fi mărit pe perioada ofertei cu până la 15% din valoarea inițială a emisiunii de obligațiuni menținând același preț de vânzare pentru noile obligațiuni. Astfel, Banca Română pentru Dezvoltare SA, poate emite în plus 3.000 de obligațiuni, ceea ce va conduce la o sumă maximă atrasă de 575 miliarde lei.

I. Intențiile Emitentului privind utilizarea fondurilor atrase

Fondurile atrase vor fi utilizate de către Banca Română pentru Dezvoltare SA pentru

finanțarea portofoliului de credite acordate clienților săi nebancari.

Capitolul II: Principalele emisiuni de obligațiuni

corporative din România – Evaluarea lor

Emisiunile de obligațiuni corporative reprezintă o cale de finantare la care unele societăți au inceput să apeleze tot mai des. Motivele pentru care aceasta modalitate de finantare a proiectelor a devenit preferată sunt costurile mai reduse comparativ cu împrumuturile bancare, precum și o perioada mai lunga de timp pentru rambursarea fondurilor împrumutate.

Printre primele emisiuni de obligațiuni corporative pe piața românească de capital au apartinut societăților de leasing, dupa care au urmat societățile bancare. Expansiunea pietei de leasing în ultimii ani a determinat și creșterea necesarului de finantare a societăților care activeaza în acest segment; astfel, societățile de leasing au trebuit și trebuie să gaseasca în continuare resursele necesare pentru a putea finanta achizitiile prin acest sistem.

Emisiunile de obligațiuni incep să devina instrumente de finantare tot mai agreate atât în randul municipalitatilor cât și al corporațiilor. Societățile aparținând sectorului bancar au contribuit semnificativ la dezvoltarea acestui segment al pietei de capital, indeosebi prin valoarea emisiunilor realizate care a ajuns până în prezent la 2.110 mld lei (Raiffeisen Bank – 1.200 mld lei, BRD–GSG – 500 mld lei, Finansbank (Romania) S.A.- 410 mld lei).

Gasirea celei mai avantajoase modalitati de finantare va fi cheia succesului pentru dezvoltarea pe viitor a societăților de leasing; costuri mai mici pentru împrumuturile contractate de societățile de leasing inseamna în cele din urma dobânzi mai mici pentru clientii lor.

In viitor este de așteptat ca societățile de leasing să utilizeze din ce în ce mai mult piața de capital pentru diversificarea surselor de finantare. International Leasing, spre exemplu, și-a anuntat intentia de a emite o a treia emisiune de obligațiuni până la sfarsitul anului. Încă cel putin două societăți de leasing studiaza posibilitatea finantarii prin emisiuni de obligațiuni la acest moment.

Valoarea totală a emisiunilor de obligațiuni corporative din Romania se apropie de 1.900 mld lei, depasind valoarea emisiunilor de obligațiuni municipale.

Prima emisiune de obligațiuni corporatiste a unei societăți private a fost cea a societății de leasing International Leasing SA. Acesteia i-au urmat: Impact, TBI Leasing, BCR Leasing, BRD—GSG și Raiffeisen Bank. În perioada următoare sunt așteptate emisiunile a încă două bănci: Banca Comerciala Carpatica și Banc Post. Spre deosebire de emisiunea Bancii Comerciale Carpatica care va fi publica, Banc Post va realiza o emisiune de obligațiuni care va fi plasata în mod privat catre actionarul majoritar al băncii, grupul grecesc EFG Eurobank. Ne putem aștepta pe termen mediu și lung la creșterea numărului acestor emisiuni pe piața românească.LIGAȚIUNI BRD-GSG

2.1. Obligațiuni BCR Leasing

Sectorul bancar romanesc a cunoscut o expansiune accentuata in ultimii ani, ce a necesitat din partea bancilor din sistem eforturi investitionale importante in agentii, infrastructura, personal si dezvoltare. Una din sursele de finantare a operatiunilor bancare au fost emisiunile de obligatiuni. Banca Comerciala Romana, cea mai importanta banca din Romania, apeleaza la un astfel de imprumut, lansat in perioada 8—21 noiembrie 2006. Comparativ cu alte emisiuni de obligatiuni efectuate de banci romanesti, valoarea totala pusa in vanzare de BCR este mai mare: 200 mil. RON cu optiune de majorare pana la 575 mil. RON.

Emisiunea este impartita in doua transe: 10% din numarul total (200.000 de obligatiuni) sunt destinate investitorilor mici, ce pot achizitiona pana la 2.000 de obligatiuni/investitor, iar 90% sunt destinate catre investistitori mari. In caz de suprasubscriere obligatiunile vor fi alocate pe baza principiului "primul venit, primul servit". Subscrierea se face la sediile si agentiile intermediarului, prin unitatile teritoriale ale grupului de distributie, precum si prin orice Societate de Servicii de Investitii Financiare autorizata de CNVM.

Înainte de lansarea emisiunii BCR Leasing, intermediarul acesteia a evaluat intentia de investitie în aceste obligațiuni pe baza unui prospect preliminar. Mesajul primit din partea investitorilor a fost pozitiv, și ca urmare în perioada 8–26 martie 2004, s-a derulat oferta de obligațiuni BCR Leasing în valoare totală de 75 mld lei.

BCR Leasing s-a constituit ca societate pe acțiuni prin subscriptie integrală și simultană a capitalului social în martie 2000. Obiectul de activitate îl constituie serviciile de leasing financiar, respectiv activitățile de creditare pe baza de contract (leasing-ul echipamentului industrial, al bunurilor de folosinta indelungata și a imobilelor cu destinatie comercială sau industriala, al imobilelor cu destinatie de locuința și leasingul fondului de comert).

BCR Leasing face parte din grupul financiar BCR, alături de Banca Comerciala Română, BCR Asset Mangement (societate de administrare a investițiilor), BCR Asigurari (societate de asigurari), BCR Securities (societate de servicii de investiții financiare). BCR Leasing dispune în prezent de un capital social 100 mld lei, împărțit în 100.000 acțiuni, cu o valoare nominală de 1.000.000 lei/actiune. Controlul societății este deținut de Banca Comerciala Română, cu o participare de 79% din capitalul social al emitentului.

Conform raportarilor financiare semestriale pentru anul 2004, BCR Leasing a obținut o cifra de afaceri de 968,7 mld lei (23,5 mil EUR) în creștere cu 23,8% față de perioada similară a anului trecut și un profit net de 55,1 mld lei (1,3 mil EUR) în creștere față de aceeasi perioadă cu 17,4%.

Randamentul oferit de obligatiunile Bancii Comerciale Romane este unul fix, de 7,25% anual, aflat sub media dobanzilor de referinta ale Bancii Nationale Romane (media BUBID6M si BUBOR6M este de 8,63% in prezent). In mod corespunzator, randamentul oferit de obligatiunile BCR este mai mic decat cel al obligatiunilor emise de alte banci comerciale romanesti. Ratingul obtinut de BCR pentru obligatiile pe termen lung este BBB– acordat de Fitch Ratings.

Randamentul oferit de obligatiunile BCR este in concordanta cu tendinta de scadere a dobanzilor oferite de obligatiuni in general, ritmul fiind justificat si de imbunatatirea continua a ratingului de tara (emisiunea BRD de mai sus a fost lansata in aprilie 2004, iar emisiunea Raiffeisen in iunie 2004). Investitorii trebuie sa tina cont de riscul de rata a dobanzii in conditiile randamentului fix oferit de obligatiunile BCR si volatilitatii ratelor dobanzilor de referinta. O alta emisiune de obligatiuni cu o rata de dobanda fixa lansata in Romania a fost cea a Bancii Mondiale (BIRD) din septembrie 2006 (rata dobanzii este de 6,5% in RON pe 3 ani). Avand in vedere ratingul emitentului – nivelul maxim AAA acordat de Standard&Poor’s -, emisiunea BIRD stabileste un nivel de referinta pentru celelalte emisiuni de obligatiuni de pe piata romaneasca; obligatiunile BCR ofera o prima de 0,75% peste randamentul obligatiunilor Bancii Mondiale, obligatiunile fiind recomandate unui investitor cu profil investitional cu risc foarte scazut.

2.2. Obligațiuni ale Băncii Europene de Investiții

O noua institutie internationala, dupa Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare, lanseaza o emisiune de obligatiuni in Romania. Emisiunea Bancii Europene de Investitii vine intr-un moment relativ agitat in Romania, ca urmare a tensiunilor politice intense. Emisiunea aduce un argument important pentru increderea investitorilor straini institutionali. Ratingul pe termen lung al bancii este de AAA, acordat de Fitch Ratings, de Aaa acordat de de Moody’s Investors Services si de AAA acordat de Standard&Poor’s, calificativele fiind maximele posibile. Avand in vedere ratingul emitentului si randamentul adus, de 6,95%, obligatiunile stabilesc un nou benchmark pentru celelalte emisiuni de obligatiuni ce urmeaza a fi emise in Romania si denominate la RON.

Valoarea initiala a emisiunii este de 150 milioane lei, insa aceasta poate fi majorata pana la 300 milioane lei. Obligatiunile sunt emise cu prima, valoarea de vanzare a acestora fiind de 100,25 RON, comparativ cu valoarea nominala (la care vor fi rascumparate) de 100 RON. In caz de suprasubscriere, obligatiunile vor fi alocate prin sistemul Bursei de Valori Bucuresti in conformitate cu principiul FIFO. Fondurile atrase in urma acestei emisiuni se vor utiliza pentru finantarea operatiunilor generale ale bancii.

Banca Europeana de Investitii (BEI) a fost creata in anul 1957, odata cu semnarea tratatului de la Roma si crearea Comunitatii Europene. Rolul bancii este acela de a finanta proiecte in statele membre, stabilindu-se astfel cateva prioritati cheie: accelerarea procesului de integrare a noilor tari membre; asigurarea suportului necesar in vederea coeziunii economice si sociale in regiunile mai putin dezvoltate ale Uniunii; asigurarea suportului necesar modernizarii sau dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii; finantarea proiectelor legate de mediu sau sustinerea anumitor proiecte menite a avea un impact bun asupra imbunatatirii acestuia; sustinerea inovatiei; dezvoltarea infrastructurii de retele de transport, energie si telecomunicatii; sustine proiecte pentru producerea energiei din surse regenerabile. Banca acorda imprumuturi si in afara Uniunii Europene, in general pe baza intelegerilor dintre Uniunea Europeana si statele nemembre.

Rata de dobanda oferita de obligatiunile Bancii Europene de Investitii este una fixa, de 7,00%, platibila anual, in data de 10 mai a fiecarui an, pana la scadenta. Pentru un investitor ce pastreaza pana la scadenta titlurile, randamentul este tot unul fix, insa mai redus decat rata de dobanda datorita faptului ca obligatiunile sunt oferite cu o prima de emisiune. Pretul de vanzare al obligatiunilor BEI este de 100,25 RON, format din valoarea nominala de 100 RON si o prima de 0,25 RON. Acestea vor fi rascumparate la scadenta la valoarea nominala. Randamentul anual calculat utilizand aceste cifre este de 6,95%.

Raportat la alte emisiuni realizate de emitenti comparabili, cum este cea a Bancii Internationale de Reconstructie si Dezvoltare (cele doua institutii au obiect de activitate relativ similar, iar calificativele ratingurilor obtinute sunt identice), randamentul oferit de obligatiunile BEI este unul mai mare.

Comparativ cu alte emisiuni facute de emitenti bancari din Romania, randamentul este unul mai scazut, in medie cu 0,87%. Daca ne-am raporta la emisiunea Bancii Comerciale Romane, aceasta fiind si una din bancile romanesti ce a obtinut din partea institutiilor de rating printre cele mai bune

calificative (BBB- acordat de Fitch Ratings, evident mai scazut decat cele obtinute de BEI), randamentul de 6,95%, acordat de BEI nu pare unul scazut, in fata randament fix de 7,25% acordat de BCR. O prezentare a emisiunilor de obligatiuni realizate de institutii bancare in Romania,

neajunse inca la scadenta, se poate vedea in tabelul urmator:

Pentru investitorii romani cel mai important risc al acestei emisiuni este cel de dobanda, randamentul oferit de obligatiunile BEI fiind cu 0,34% mai jos decat media din prezent a (BUBID+BUBOR), ratele de referinta ale Bancii Nationale Romane. Totusi, trebuie sa avem in vedere faptul ca randamentul este unul fix iar tendinta ratelor de dobanda bancare pe termen de 7 ani, pana la maturitatea obligatiunilor, este una de scadere. Astfel, investitorii cu aversiune mare la risc si cu preferinta pentru dobanzile bancare, ar putea castiga pe termen lung din spread-ul dintre randamentul fix adus de obligatiunile BEI si depozitele bancare. In plus, obligatiunile BEI ofera o

siguranta mult mai ridicata a investitiei, ratingul Bancii Europene de Investitii fiind cu mult mai ridicat decat cel al oricarei institutii bancare romanesti.

Obligațiuni ale Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD)

Principalul eveniment al anului legat de instrumentele cu venit fix a fost reprezentat de admiterea la tranzactionare a unei emisiuni de obligatiuni a Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD), emisiune listata simultan si la Londra. Emisiunea are o valoare nominala de 130 milioane lei, maturitatea in februarie 2019 si o rata a cuponului fixa de 11,25%/an. Din pacate, emisiunea nu a inregistrat nicio tranzactie la BVB pana la sfarsitul anului.

Principalul eveniment al anului legat de instrumentele cu venit fix a fost reprezentat de admiterea la tranzactionare a unei emisiuni de obligatiuni a Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD), emisiune listata simultan si la Londra. Emisiunea are o valoare nominala de 130 milioane lei, maturitatea in februarie 2019 si o rata a cuponului fixa de 11,25%/an. Din pacate, emisiunea nu a inregistrat nicio tranzactie la BVB pana la sfarsitul anului.

In 2009 nu au existat oferte publice de vanzare de obligatiuni corporative in Romania (emisiunea BERD s-a vandut international). Procredit Bank a publicat un prospect cadru pentru emisiuni publice de obligatiuni in transe (cu o valoare totala de 91,25 milioane lei), insa acestea nu au mai fost lansate. Flamingo International a lansat o oferta de obligatiuni convertibile adresata intr-o prima etapa actionarilor companiei, iar intr-o etapa ulterioara, ce urma a se derula la inceputul anului 2010, adresata publicului. Valoarea ofertei era de 29 milioane lei, rata dobanzii era de 37,97%/an pentru obligatiunile convertibile si de 10,00%/an pentru cele neconvertibile, iar durata imprumutului obligatar era de 5 ani. Prospectul de oferta prevedea faptul ca nu se intentiona listarea obligatiunilor ulterior inchiderii ofertei. Oferta a fost suspendata de CNVM la sfarsitul

anului 2009 datorita cererii de intrare in insolventa a emitentului.

Dupa ajungerea la maturitate in 2009 a multora dintre emisiunile de obligatiuni corporative listate la BVB, la sfarsitul anului mai erau prezente la cota bursei numai trei astfel de emisiuni (dintre care cea a International Leasing urmeaza sa ajunga la maturitate la inceputul lui 2010):

In anul 2009 s-au tranzactionat prin sistemele BVB 10 emisiuni de obligatiuni de stat dintr-un total de 26 de emisiuni listate :

Obligațiuni ale Băncii ProCredit

De la începutul anilor ’90, micile afaceri au devenit forța motrice în Europa de Est privind creșterea economică și crearea de locuri de muncă, jucând astfel un rol major în procesul de tranziție. Cu multe întreprinderi mari de stat care dispar pur și simplu, mulți au descoperit că inițierea propriei afaceri a fost singurul mijloc existent de venituri și de creare a unui viitor pentru familie. S-ar putea presupune că, între timp, piețele de servicii financiare din aceste țări ar fi suficient de bine dezvoltate pentru a veni în întâmpinarea cererii de credite acordate pentru micile afaceri In prezent, potențialul în creștere al micilor afaceri este constrâns încă de accesul limitat la finanțare.

Din anul 1998, grupul ProCredit și-a extins operațiunile pentru a acoperi 19 țări din Balcani, Comunitatea Statelor Independente, America Latina si Africa pentru a veni in intampinarea necesitatilor financiare ale microintreprinderilor si ale intreprinderilor mici si mijlocii. Optsprezece din cele 19 instituții sunt complet autorizate să ofere o gamă largă de servicii financiare pentru clienți persoane juridice și persoane fizice. Cu cele 336 sucursale, dimensiunea semnificativă a rețelei ProCredit face ca grupul să fie un jucător important pe acest segment de piata și, mai mult, în unele țări, instituția locală ProCredit este unul dintre liderii din industria bancară, stabilind noi standarde din punct de vedere al micilor afaceri, al serviciilor financiare și al serviciilor pentru clienți. Șase din cele 19 instituții au primit rating internațional, și în fiecare caz a fost unul din cele mai ridicate acordate unei bănci din țara respectivă.

Utilizând o tehnologie de creditare care este concepută pentru a se potrivi condițiilor specifice, instituțiile ProCredit au putut să-și extindă rapid operațiunile de creditare. În prezent, grupul deservește în regiune circa 800.000 clienți. Cu toate acestea, în acord cu misiunea lor de ”a furniza o gamă largă de servicii financiare de încredere”, băncile ProCredit nu sunt pur și simplu instituții de creditare, ci oferă si un număr de produse bancare orientate către publicul larg, inclusiv facilități de depozitare, conturi curente private și carduri de debit/credit. În particular, în ultimele 12 luni, instituțiile ProCredit au investit resurse financiare și umane considerabile pentru dezvoltarea acestor operațiuni. Rețeaua regională oferă avantaje speciale, atunci când este vorba despre furnizarea diferitelor tipuri de produse bancare a căror cerere este în creștere. Deoarece deplasările și afacerile transfrontaliere capătă importanță, băncile ProCredit au simplificat procedurile pentru transferurile externe între instituțiile grupului și și-au stabilit prețuri mai competitive.

Rețeaua puternică ProCredit permite un schimb continuu de know-how între instituții. Prin schimburile de personal de conducere, programele de pregătire și atelierele de lucru și seminariile regionale se asigură faptul că îmbunătățirile și experiența sunt diseminate rapid în regiune, accelerând astfel dezvoltarea instituțională a băncilor din rețea și sporirea calității și a fiabilității serviciilor.

Obligatiunile poarta o dobanda de 8,5 %, fixa pe toata durata pana la maturitate. Datele de referinta precum si datele la care se calculeaza/achita dobanda sunt prezentate in tabelul de mai jos:

Dobânda se calculează începând cu prima zi de la expirarea perioadei de subscriere a obligațiunilor și se plătește semestrial. Calculul dobanzii include prima zi si exclude ultima zi din perioada pentru care aceasta se calculeaza.

Dobânda de plată se calculeaza conform formulei :

Unde: „d” = este rata dobânzii definita ca procent pe an,

„N” = nr. de zile corespunzătoare perioadei pentru care se plătește dobânda,

„VN” = valoarea nominală a obligațiunilor.

Urmand exemplul emisiunii de obligatiuni Banca Transilvania, emitentul imparte emisiunea in doua transe. Astfel, 5% din emisiune, reprezentand 3.500 de obligatiuni se adreseaza investitorilor mici (transa retail), cealalta parte de 95%, insemnand 66.500 obligatiuni, indreptandu-se catre investitorii mari (transa investitorilor mari). Investitorii care opteaza pentru aceasta transa trebuie sa subscrie minim 101 obligatiuni iar cei care vor opta pentru transa retail vor trebui sa subscrie minim 1 obligatiune si maxim 100 obligatiuni.

2.5 Evaluarea obligațiunilor corporative

Obligațiunile sunt un instrument extrem de important pe piețele financiare dezvoltate. Metoda standard de evaluare a unei obligațiuni pe asemenea piețe este prin calcularea valorii prezente a tuturor fluxurilor de numerar viitoare (dobânzi + principal) pe care le generează obligațiunea. Astfel, prețul de tranzacționare al unei obligațiuni pe o piață matură este dat de această valoare prezentă a fluxurilor de numerar viitoare. În România, prețul înregistrat în sporadicele tranzacții cu obligațiuni este invariabil 100.00 (adică egal cu valoarea nominală a obligațiunii). Tranzacțiile cu obligațiuni Impact s-au abătut de la această “regulă, dar nu foarte mult.

Valoarea prezentă a unei obligațiuni este dată de suma valorilor prezente ale tuturor cupoanelor de dobândă, la care se adaugă valoarea prezentă a principalului rambursat la maturitate. Această valoare ar trebui să reprezinte de fapt, prețul de tranzacționare al obligațiunii; calculul este posibil întrucât o obligațiune generează un flux previzibil de numerar, spre deosebire de o acțiune, a carei rentabilitate este legată de profitabilitatea emitentului.

În cazul obligațiunii există întotdeauna riscul de neplată al emitentului. Acesta nu este neglijat în aplicarea metodei de mai sus, ci reprezintă un element important în determinarea ratei de discount folosite pentru calcule. Deci valoarea prezentă a unui flux viitor de numerar depinde de caracteristicile investiției, printre care un loc important îl ocupă riscul.

Obligațiunile reprezintă un segment aflat încă în stadiul de maturizare în țara noastră. Putem vorbi de o maturizare la nivelul acestei piețe atunci cand aceste instrumente vor fi mai sofisticate (cel putin din punctul de vedere al clauzelor atașate) și într-adevăr lichide.

2.5.1 Calcularea prețului unei obligațiuni

În cadrul pieței de capital românești, singura piață pe care au fost reglementate tranzacțiile cu valori mobiliare cu venit fix este RASDAQ. Acest fapt nu înseamnă că pe BVB nu se pot tranzacționa obligațiuni, chiar din contră, BVB având atât tehnologia necesară, cât și regulamente care să se refere la tranzacțiile cu obligațiuni, dar nu există un regulament specific, o formulă de calcul exactă.

Pe RASDAQ sunt reglementate 3 valori nominale: 100.000, 1.000.000 și 10.000.000 lei. Traderii au două modalităti de negociere a prețului obligațiunilor, acestea sunt:

– prețul afișat ca raport dintre prețul efectiv și valoarea nominală;

*ca formulă de calcul, aceasta arată:

randamentul la maturitate (YTM – Yeld to Maturity);

Prețul unei obligațiuni are în principal două determinări. Una dintre ele este cea matematică, ce nu ia în calcul decât valoarea actualizată a cupoanelor obligațiunii.

Unde: Ct = valoarea cuponului din anul t

VR = valoarea de rambursat la maturitate

n = numărul de ani pentru care este emisă obligațiunea

k = este rata financiară din anul t pentru care se presupune că vor fi reinvestite cupoanele din anul t.

Trebuie precizat că în cazul cotațiilor de pe piață acestea nu reflectă prețul total de tranzacție al unei obligațiuni. În momentul când s-a stabilit tranzacționarea unui titlu de acest gen cumpărătorul plătește pe lângă prețil din cotație și o sumă ce reprezintă dobânda acumulată pe perioada deținerii de la ultimul cupon plătit (accrued interest). Formula de calcul a acesteia diferă în funcție de tipul de numărare al zilelor din sistemul respectiv.

Formula standard de calcul este:

Unde: R = rată anuală a cuponului de dobândă

A = numărul de zile de la ultimul cupon plătit

E = numărul de zile între ultimul cupon plătit și următorul (depinde de tipologia adoptată și de numărul de plăți ale cuponului – trimestrial, semestrial, anual).

În general există 4 tipuri de numărare al zilelor:

US (NASD) 30/360, European 30/360. Cele două metode consideră numărul de zile într-o lună ca fiind de 30 iar numărul de zile într-un an de 360. Se folosește pe piețele americane și cele germane. Formula de calcul fiind:

Actual/actual. Cel mai folosit pe piețele de capital europene. În acest caz, numărul de zile din lună și din an este cel real, calendaristic. Folosit în cazul eurobond-urilor. Conform metodologiei ISMA (International Securities Markets Association), formula de calcul este:

Unde: Y = 366 dacă anul e bisect; 365 dacă nu.

Actual/360. Folosit pe piața franceză. Formula de calcul este:

Actual/365. Folosit pe piața engleză.

Prețul de cumpărare în bursă al obligațiunii

Prețul de cumpărare în bursă al obligațiunii = cursul bursier al obligațiunii (P) + cuponul cuvenit pentru timpul scurs de la ultima detașare a cuponului până în ziua cotării (Accrued Interest sau cuponul pro rata temporis) (Cf).

Prețul P se exprimă în procente față de valoarea nominală (la paritate cu valoarea de emisiune =100%). Cf la fel; Cf = rdob*f

P se determină zilnic la bursă prin confruntarea cererii cu oferta și a calculării dobânzilor ferme de încasat (Ct) pe întreaga maturitate rămasă și a valorii de rambursat (VR). Cuponul și rata de dobândă nominală sunt precizate în momentul emisiunii, deci cuponul este constant pe întreaga perioadă a deținerii obligațiunilor:

Ct = VN* rdob = constant

Prețul de cumpărare în bursă (gross price) al obligațiunii este:

Calculul actuarial al veniturilor unei obligațiuni presupune raportarea lor la o rată de actualizare (k), care este rata medie a dobânzii la ansamblul obligațiunilor de același risc și cu aceeași maturitate, respectiv costul de oportunitate al investiției în obligațiunea respectivă. Rata k este o variabilă exogenă a contractului de cumpărare a obligațiunii și în funcție de mărimea ei zilnică se fixează prețul în bursă al obligațiunii.

Dacă piața obligațiunilor ar fi în echilibru, prețul (cursul bursier) ar fi egal cu valoarea intrisecă (Vo) a obligațiunilor:

Este foarte greu de stabilit valoarea lui k, deoarece există dificultăți privind:

stabilirea ratei medii de dobândă la termen (la scadența obligațiunii);

stabilirea structurii (ascendente, plate sau inversate) ratelor de dobândă la termen;

anticiparea ratei inflației pe perioada până la scadența împrumutului obligatar.

Rdn+1 = (Ria+1)(Rdr+1)

Unde: Rdn = rata nominală de dobândă

Ria = rata inflației anticipate

Rdr = rata de dobândă reală

Se poate determina k:

Unde: kT = rata de dobândă la termenul T (maturitate)

Rdt t-1 = rata anuală a dobânzilor anticipate în fiecare an pentru maturitate de t-1

(1+Rdt)t = (1+Rd10)(1+Rd21)…(1+Rdt t+1)

Se calculează Rdt t-1 și se înlocuiește în formulă. Toate ratele de dobândă sunt nominale. În condițiile în care anticipările inflaționiste nu sunt corecte, se va calcula Rdt t-1 în funcție de rata reală de dobândă și rata anticipată a inflației.

Calculul prețului obligațiunilor cu discount. Avantajul investiției în aceste instrumente este maxim în cazul fondurilor de pensii, pe baza planurilor de pensii, în cazul când unul din părinți economisește pentru studiile copilului, cheltuieli ce vor fi facute abia după un numărul exact de ani. Diferența față de obligațiunile cu cupon o reprezintă rambursarea dobânzii și a principalului o singură dată la maturitate. Prețul acestei obligațiuni se calculează:

Calculul prețului obligațiunilor perpetue. Acest tip de obligațiuni diferă prin faptul că emitentul acestora nu trebuie să plătească niciodată princupalul, dar are obligația să plătească permanent dobânda specificată pe obligațiune. Una dintre cele mai faimoase obligațiuni de acest gen a fost vândută de câtre Guvernul Angliei la începutul secolului XIX. Modul de calcul al valorii acestor obligațiuni este:

2.5.1.2. Factori ce influențează prețul obligațiunilor

Este evident că și asupra cursului obligațiunilor are influență factorul aleator, ce cu greu poate fi anticipat și deci greu de trenspus într-un model. Spre deosebire de alte titluri financiare, obligațiunile sunt mult mai ferite de acest factor, dar influențele asupra cursului pot fi cuantificate, modelate și clasificate după cum urmează:

Ciclul economic: în timpul unei creșteri economice companiile încep să împrumute bani pentru a cumpăra echipamente sau materii prime pentru a construi fabrici sau a dezvolta noi servicii. Potențialii debitori (cererea) concurează pentru o cantitate mai mică de bani (oferta), determinând creșterea prețului banilor; incepând astfel să crească ratele la împrumuturi.

Inflația: majoritatea economiștilor sunt de acord că ratele dobânzilor cresc o dată cu creșterea inflației; atunci când prețurile cresc, creditorii trebuie să-și mărească ratele dobânzii pentru a compensa scăderea puterii de compensare, astfel, ratele dobânzilor includ și așteptările debitorilor cu privire la inflație.

Circulația capitalului: se știe că firmele de brokeraj încearcă să prognozeze dimensiunea viitoare a debitului pe baza analizelor privind modul în care circulă capitalul în economie; astfel încearcă să măsoare latura ofertei și latura creditului, pe baza acestor calcule, reușind să deducă fluctuațiile viitoare ale ratelor dobânzii.

Ratingul obligațiunii: este clar că atunci când ratingul obligațiunii crește, implicit crește și prețul acesteia, de asemenea și în cazul în care ratingul este degradat, prețul obligațiunii scade.

2.5.2. Calcularea rentabilității investiției în obligațiuni

În analiza randamentului investiției în obligațiuni, sunt aplicate mai multe calcule randamentului investiției. Analiza ține de mai multe aspecte, printre care cel mai important este motivul investiției; acesta, ca și în cazul acțiunilor, poate fi pentru economisire pe termen lung sau pentru speculație.

Un model simplu de analiză a randamentului investiției este randamentul de capital:

Unde: Prv = prețul de vânzare, care include și valoarea cuponului

Prc = prețul de cumpărare

n = numărul de ani

Acest model de calcul este specific oricărei investiții și se aplică în mod special în cazul investițiilor speculative în care se așteaptă o creștere a prețului obligațiunii într-o perioadă scurtă de timp.

Modelele generale de analiză a randamentului unei obligațiuni sunt:

Randamentul nominal (direct) sau rata nominală a dobânzii:

Unde: = produsul nominal

D = dobânda încasată de deținătorii de obligațiuni

VN = valoarea nominală a obligațiunii

Yield to maturity (randamentul la maturitate). Spre deosebire de restul randamentelor calculate anterior, aceasta pornește de la premiza păstrării obligațiunii până la maturitate. Astfel apare ipoteza legată de reinvestirea cupoanelor de dobândă, la o rată a dobânzii din anul respectiv. Această ipoteză se bazează pe variații previzibile ale ratei dobânzii la termene mai mari de un an. Baza de calcul de la care se pornește în crearea modelului este:

Unde: ki = randamentele din anul i

n = numărul de ani

Vr = valoarea de rambursat

Coup = valoarea cuponului de dobândă

Luând în calcul randamentul de capital, se poate calcula un randament al păstrării la maturitate:

Unde: = randamentul anual al investiției

Vf = valoarea finală a investiției după ce se rambursează principalul

Pr c = prețul de achiziție

Însă oricât de simplist ar părea calculul, acesta este în realitate mult mai complex. În primul rând este dificil de anticipat evoluția ratei dobânzii pe un termen lung; în al doilea rând, problema se pune exact invers, adică actualizarea fluxurilor viitoare; în al treilea rând, după stabilirea unui preț, se stabilește și un randament la maturitate al investiției. Aceasta presupune că YTM înlocuiețte pe cele n rate anuale după formula:

Luând în calcul faptul că prețul este cel care variază, iar YTM este doar o măsură a “calității” activului financiar, problema este determinarea YTM pe baza prețului. Este mai mult decât complicat rezolvarea acestei ecuații atunci când este vorba de mai mult de 3 ani.

Metoda de calcul folosită pentru estimarea YTM:

Unde: VRn = valoarea de rambursare la scadență

P = prețul curent (prețul bursier)

n = numărul de ani

Coup = valoarea cuponului

În acest caz, numărătorul reprezintă câștigul total mediu (cuponul plus pierderea sau câștigul de capital) pe toată durata de viață a obligațiunii, iar numitorul reprezintă prețul mediu al acesteia.

2.5.3. Rentabilitatea investiției în obligațiunile corporative BCR

Avem următoarele date despre emisiunea de obligațiuni corporative BCR

Pentru emisiunea de obligațiuni corporative BCR întocmim un tabel prin care se încearcă o estimare a prețului unei obligațiuni și calculele au dus la un preț de 108.68%.

Dacă prețul de emisiune a fost de 25.000.000 lei, un investitor care ar decide să cumpere obligațiuni BCR ar câștiga 27.171.176-25.000.000 = 2.171.176 lei pentru fiecare obligațiune cumpărată, deci o rentabilitate de 8,68%.

Vo = 27.171.176 lei (dirty price)

Accrued Interest = Valoare cupon*180/365 (o perioadă are aproximativ 180 zile)

Clean price = Gross Price – Accrued Interest

Calculul rentabilității:

Randamentul nominal

= rata cuponului (21,50%; 18,75%; 16,50%; 14,75%; 11,50%; 9,00%)

Randamentul la emisiune

Pemis = VN = 25.000.000 lei

= 2.687.500 / 25.000.000*100 = 10,75%

Randamentul curent (direct)

Din graficul următor putem observa evoluția randamentului current al obligațiunilor corporative emise de BCR până la maturitate:

Randamentul la maturitate (YTM)

Randamentul obținut la maturitate este mai mare, deoarece la această dată devine exigibilă plata ultimului cupon și valoarea integrală a principalului. Acest lucru se poate observa și din graficul următor:

CONCLUZII

Obligațiunile corporative reprezintă o modalitate de finanțare a proiectelor la care unele societăți au început să apeleze tot mai des, datorită costurilor mai reduse comparativ cu împrumuturile bancare, dar și a perioadei mai lungi de timp pentru rambursarea fondurilor împrumutate.

La nivel european, au fost identificate o serie de factori care au favorizat creșterea valorii unor astfel de emisiuni, unul fiind introducerea Euro, care a eliminat riscul generat de raportul de schimb dintre monedele naționale. Oricum, la scara de acțiune a unui investitor instituțional și piețelor din Europa Centrală si de Est le lipsește lichiditatea, execuția în piata a oricărui ordin al acestora, provocând modificări majore ale prețului respectivelor valori mobiliare. Factorul cel mai important care a dus la crearea acestei diferențe a fost abilitatea cu care au fost atrași investitorii internaționali de portofoliu.

Capitalul străin care a intrat în România reprezintă o foarte mică parte din cantitatea totală investită în Europa Centrală și de Est. Ușor de evidențiat în cazul investițiilor străine directe sau al împrumuturilor, acest fapt nu apare la fel de clar în cazul investițiilor de portofoliu din cauza lipsei unor date sigure: în majoritatea țărilor din regiune tranzacțiile piețelor secundare de valori mobiliare nu sunt înregistrate sistematic. Din datele Creditanstalt reiese că și pietele de capital maghiare, poloneze și (în mai mica măsura) cehe, sunt puternic influențate de capitalul străin.

Dezvoltarea pieței obligațiunilor corporative în țara noastră nu poate aduce decât beneficii ambelor tipuri de participanți pe această piață. De exemplu, ca urmare a interesului ridicat al investitorilor pentru obligațiunile Finansbank, emisiunea a fost suplimentată cu 60 mld lei, valoarea totală alocată fiind de 410 mld lei.

În cadrul lucrării am tot vorbit despre riscurile aferente emisiunii de obligațiuni, dar acestea prezintă și avantaje, cum ar fi:

Costuri reduse pentru emisiunea primară;

Randamente atractive superioare celor de pe piața monetară;

Dobânda de emisiune poate fi stabilită în urma unei licitații;

Costuri zero pentru tranzacționarea secundară;

Lichiditate crescută a pieței secundare a obligațiunilor;

Publicitate gratuită făcută de instituțiile pieței;

Rating-ul ce oferă transparență și atractivitate;

Variantă ieftină de finanțare.

În condițiile în care riscul este teroretic mai ridicat decât la titlurile de stat sau la depozitele bancare, este și normal ca randamentul obținut să fie mai mare. Putem spune că riscul obligațiunilor se diminuează și datorită unei transparențe mai ridicate la care este obligat emitentul.

Majoritatea emisiunilor de obligațiuni corporative din țara noastră au avut la bază intenția emitenților de a-și mări resursele financiare cum a fost emisiunea de obligațiuni corporative BCR Leasing; obligațiunile corporative BRD-GSG au fost emise pentru finanțarea portofoliului de credite al Băncii Române pentru Dezvoltare; fondurile emisiunii de obligațiuni TBI Leasing au avut ca destinație finanțarea în sistem leasing; emisiunea de obligațiuni corporative Finansbank a fost destinată finanțării dezvoltării generale a Băncii și creșterii portofoliului de credite pe termen lung.

În țările dezvoltate, piața de capital reprezintă alternativa investițională cea mai viabilă. Ieșirea pe această piață a emitenților este bazată pe necesarul de finanțări și constituie un mod sigur de atragere a capitalurilor. Se poate observa totuși o reticență a reprezentanților instituțiilor pieței de capital la tot ceea ce înseamnă inovație pe această piață, deși, prudența este justificată într-un domaniu atât de sensibil. Lipsa unei game de instrumente adecvate reprezintă una din principalele probleme ale pieței de capital românești.

Emisiunile de obligațiuni încep să devină instrumente de finanțare tot mai agreate atât în randul municipalităților cât și al corporațiilor. Societățile aparținând sectorului bancar au contribuit semnificativ la dezvoltarea acestui segment al pieței de capital, îndeosebi prin valoarea emisiunilor realizate care a ajuns până în prezent la 2.110 mld lei (Raiffeisen Bank – 1.200 mld lei, BRD–GSG – 500 mld lei, Finansbank (Romania) S.A.- 410 mld lei).