Piața Mondială a Turismului de Lux . Specific, Organizare, Tehnici de Comercializare, Strategii de Marketing

Diverse

Piața Mondială a Turismului de Lux . Specific, Organizare, Tehnici de Comercializare, Strategii de Marketing

Byadmin ianuarie 1, 2024

=== b91e058e01b9f0343a37fd3c82043d1da861c9be_647351_1 ===

UNIVERSITATEA HYPERION

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

SPECIALIZAREA AFACERI INTERNAȚIONALE

Lucrare de licență

Coordonator științific,

Absolvent,

București

2018

UNIVERSITATEA HYPERION

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

SPECIALIZAREA AFACERI INTERNAȚIONALE

Piața mondială a turismului de lux. Specific, organizare, tehnici de comercializare, strategii de marketing

Coordonator științific,

Absolvent,

București

2018

CUPRINS

INTRODUCERE

Capitolul I. DEZVOLTAREA DURABILĂ A TURISMULUI

Capitolul II. TEHNICI DE CONCEPERE ȘI COMERCIALIZARE A PRODUSELOR TURISTICE

Capitolul III. TURISMUL DE LUX. SPECIFIC, ORGANIZARE, TEHNICI DE COMERCIALIZARE, STRATEGII DE MARKETING

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Realizarea unei lucrări cu tematică turistică nu trebuie să se rezume numai la simpla prezentare a principalelor obiective turistice, tipuri și forme de turism practicate sau practicabile, ci trebuie să ofere și soluții la dezvoltarea turistică a unei localități, regiune sau țară, formă de turism, să găsească posibilitățile prin care turismul ca și activitate economică poate să revitalizeze o comunitate locală și de ce nu o regiune sau o țară.

În alegerea acestei teme, principala motivație a fost pasiunea pentru tot ceea ce înseamnă turism, pornind de la resursele turistice, tipuri și formele de turism și terminând cu turismul ca ramură a economiei naționale. Am ales analiza acestei forme de turism, turismul de lux, întrucât, consider că se va impune din ce în ce mai mult pe plan mondial, poate să devină treptat, generatoare de fluxuri turistice din ce în ce mai importante pe fondul extinderii numărului de corporații, firme, societăți comerciale, multinaționale.

Scopul acestei lucrări este acela de a realiza o analiză a turismului de lux- definiție, particularități, dinamică, perspective, mai ales rolul pe care această formă de turism începe să-l aibă în circulația turistică internațională..

Lucrarea are de asemenea, trei obiective principale care sunt expuse în tabelul de mai jos la care se adaugă cel puțin o acțiune pentru fiecare dintre aceste obiective dar și rezultatele scontate a fi atinse.

Lucrarea este structurată în trei capitole. După prezenta introducere primul capitol vizează noțiunile generale despre dezvoltarea durabilă a turismului. Capitolul secund prezintă tehnicile de concepere și comercializare a acestor tipuri de produse turistice de lux. În ultimul capitol, regăsim o analiză a turismului de lux din România dar și la nivel global, și propuneri pentru dezvoltarea acestei forme de turism la noi în țară. Lucrarea se va încheia cu concluzii și bibliografia de specialitate.

În redactarea acestei lucrări am utilizat mai multe metode de lucru, după cum urmează

Observația- a fost utilizată pentru a studia materialele bibliografice, filmele și imaginile care mi-au fost utile în realizarea lucrării;

Problematizarea- implică ridicarea problemelor ivite de-a lungul cercetării, identificarea cauzelor acestora și descoperirea modalităților de rezolvarea a acestor derapaje. Este o metodă de cercetare;

Sintetizarea informațiilor- este o metodă foarte importantă, în condițiile în care, există numeroase surse de informare (bibliografie selectivă, filme de specialitate, internet, imagini) este foarte utilă și necesară în egală măsură;

Comparația- va fi utilizată pentru analiza unor elemente din mai multe surse bibliografice.

Capitolul I. DEZVOLTAREA DURABILĂ A TURISMULUI

Creșterea rapidă a industriei turistice ce caracterizează ultima parte a secolului XX și începutul secolului XXI, poate fi corelată cu dezvoltarea fără precedent a economiei, a urbanizării, urmate de tendința de mărire a veniturilor populației, a concediilor prin micșorarea timpului de lucru. Această prosperitate economică, mai ales a țărilor dezvoltate, a impus o evoluție accelerată și a turismului prin costul redus al transporturilor, explozia informației și tehnologiei, marcată de o rată a intrărilor turistice de 9%/an . Însă, în același timp, această dezvoltare în ansamblul său a presupus și presupune costuri de mediu care pot afecta turismul pe termen lung. Poluarea aerului la nivel local sau global (încălzirea climatică, pierderea stratului de ozon) pun în pericol prin efectele induse (topirea calotelor glaciare, ridicarea nivelului mării, pierderea biodiversității, intensificarea activității ciclonilor, etc.), multe dintre destinațiile turistice ale Terrei. Deteriorarea componentelor hidrosferei, datorită presiunilor antropice, sau a solurilor, vegetației, faunei, constituie probleme care cer o rezolvare imediată pentru că ele afectează viața, omul, ramurile economiei, implicit turismul.

Conceptul modern de dezvoltare durabilă

Între mediu, turism, om, sunt relații complexe, de interdependență, reciprocitate etc., dar problema esențială rămâne păstrarea în echilibru a mediului natural, deoarece nu există turism fără mediu. Alături de malfuncționalitățile sistemelor socio-economice în general și turismul pune în pericol chiar viitorul său, în primul rând prin fluxul de turiști, extrem de ridicat, din unele destinații.

Astfel, dacă în anul 1950, fluxul turistic mondial a fost de 25 000 000 turiști, el a ajuns în anul 2004 la 763 300 000 turiști. Această creștere nu a fost continuă ci a fluctuat din cauza șocurilor economice și a unor evenimente sociale și politice. Criza de resurse, declașată în 1970, a determinat o micșorare a numărului de turiști, fapt marcat de atingerea prognozei fluxului mondial pentru anul 1970 abia în anul 1980. Conflictele politice și militare din Europa, Africa, Orientul Mijlociu, au determinat reorientarea marketingului turistic, dar și a opțiunii turiștilor. Astfel, dacă în anii 70, Europa domina piața turistică prin Franța, Spania, Italia, Austria, Marea Britanie, Elveția, astăzi, piața acestor țări a scăzut din cauza dirijării, promovării turismului de lungă durată spre Asia, australia, America de Sud, Groenlanda și chiar Antarctida, ele realizând circa 80% din veniturile lor doar din călătoriile de scurtă durată din țările vecine.

Scena actuală demonstrează că turismul este sectorul economic marcat de cea mai rapidă

creștere, deoarece el furnizează mai mult de 6% din produsul global și 13% din cheltuielile de

consum (conform OMT) .

Industria turistică se sprijină pe rolul turismului prin beneficiile econimcie, psihologice, sociale create (recuperare, regenerarea fizică și psihică, integrare socială, comunicare, lărgirea orizontului cultural, libertate și autodeterminare, fericire, delectare, realizare personală).

Totuși, după anul 1990, turismul a început să fie asociat cu degradarea , epuizarea mediului. De fapt, primel îngrijorări s-au manifestat încă din anul 1975, când Miles Turner, în lucrarea sa Hoardele aurii, identifica turiștii cu sălbaticii care invadează lumea, iar în anul 1987, Krippendorf îi definea drept consumatori de peisaje .

În concluzie, probleme de mediu din partea turismului provin de la mărirea fluxului de turiști, abilitatea crescândă a accesării arealelor naturale nealterate, asumarea dreptului de a proceda astfel, gama largă de servicii, structuri specializate pe diverse grupuri sociale, și numărul extrem de mare al firmelor.

Pentru a-și atinge scopul, fie cel al prosperității fie cel al supraviețurii, companiile urmăresc atragerea unui număr cât mai mare de turiști, ceea ce duce la aglomerarea unor regiuni, la micșorarea prețurilor, etc. Companiile mari, transnaționale părăsesc aceste oferte consumate și deschid noi destinații, care le pot aduce venituri mai mari, urmărind de cele mai multe ori doar propriul lor interes ci nu pe cele locale sau guvernamentale. În acest context, apare un dezechilibru între profit/ responsabilitate/ sensibilitatea mediului, ceea ce poate duce la o ofensivă a unor guverne sau a ecologiștilor asupra industriei turistice. Răspunsul dat acestor manifestări este ecoturismul ca formă a turismului durabil, alături de turismul ecologic.

România nu a făcut excepție, și aici impactul activităților umane, industriale și agricole în mod special a cunoscut un impact deosebit de-a lungul timpului, atenuat în ultima perioadă de desființarea multor unități economice. Acest lucru implică și turismul, care trebuie să se mențină activ în domeniul dezvoltării durabile și să aibă o permanentă legătură cu celelalte ramuri economice pentru a-și asigura operaționalitatea.

Turismul durabil rămâne un scop, de aceea trebuie admis faptul că orice dezvoltare care implică turismul într-o zonă, implică anumite modificări în zona respectivă. Acestea trebuie menținute în limitele acceptabile dezvoltării durabile, astfel încât scopul durabilității să fie atins. Turismul durabil trebuie să fie atent planificat, prin dezvoltarea și conducerea corespunzătoare sectorului turistic pe baza unor principii.

Dezvoltarea durabilă, scurt istoric al conceputului. Este din ce în ce mai clar că dezvoltarea economică din zilele noastre nu se mai poate realiza la fel ca în secolul XX, cu un consum exagerat de resurse, fiind periclitată însăși existența civilizației umane prin periclitarea uneori ireversibilă a componentelor naturale.

Dezvoltarea economică este o dimensiune a dezvoltării umane, care are în vedere creșterea calității și cantității bunurilor și serviciilor. Din păcate acest lucru se face cu consum de resurse, consum realizat pentru creșterea nivelului de trai, creșterea bunăstării și sporirea venitului real pe cap de locuitor. Conceptul de dezvoltare durabilă, aparține dezvoltării economice și prezintă avantajul existenței unei compatibilități între economie și mediul înconjurător. În consecință, dezvoltarea durabilă reprezintă capacitatea omenirii de a-și asigura satisfacerea cerințelor actualei generații însă fără a compromite capacitatea generațiilor următoare de a-și satisface propriile necesități .

Stockholm- Conferința Națiunilor Unite (1972)

Anul 1972, a fost primul în care s-a ridicat problema deteriorării mediului natural din cauza activităților umane, problema fiind dezbătută în premieră cu ocazia Conferinței pentru Mediu Ambiant. Din numeroasele interpretări date conceptului cel mai des uzitat a fost cel de ecodezvoltare . Tot în anul 1972, a fost publicat pentru prima oară un raport al Clubului de la Roma, numit Limitele creșterii

Comisia Brundtland (1983)

Națiunile Unite înființează în anul 1983, Comisia Mondială de Mediu și Dezvoltare, având ca principale scopuri studiere dinamicii degradării mediului și oferirea de soluții pentru rezolvarea problemelor. Comisia a fost prezindată pentru prima dată de către Primul-Ministrul al Norvegia la acea dată, Gro Harlem Brundtland. Comisia evidențiază două probleme esențiale:

Dezvoltarea nu implică numai un profit mare și beneficii de care să se bucure numai o mică parte a populației, fapt care este comun în majoritatea statelor lumii, mai ales în cele în curs de dezvoltare economică;

Dezvoltarea economică nu poate fi justificată prin degradarea mediului natural și consumarea nesăbuită a resurselor planetei.

Problemele cheie ale discuțiilor comisiei au fost:

Dezvoltarea durabilă este opoziția între nevoile de creștere ale populației și resursele limitate ale planetei; a devenit din ce în ce mai evident faptul că, resursele Terrei nu sunt nelimitate cantitativ, de aceea este nevoie de o strategie eficientă de utilizare a acestora cât mai economic cu putință

Degradarea continuă a mediului, este o problemă contemporană, generată mai ales de dezvoltarea economică; deși nu este o problemă unitară, influența statelor dezvoltate este covârșitoare, afectând prin degradare și statele mai puțin dezvoltate economic.

Conferința Națiunilor Unite privind Mediul și Dezvoltarea de la Rio (1992)

Conferința de la Rio a implicat din nou problemele privind degradarea continuă a mediului natural. Au participat 120 de șefi de stat. Scopul principal a acestei conferințe a fost conceperea unei strategii a dezvoltării economice, industriale și sociale, având numele de dezvoltare durabilă- sustainable development .

Dezvoltarea durabilă reprezintă "o nouă cale de dezvoltare care să susțină progresul uman pentru întreaga planetă și pentru un viitor îndelungat".

Națiunile Unite cu această ocazie, au fost de acord asupra unui anume Plan de Dezvoltare

Durabilă, numit Agenda 21, enunțând două principii: Declarația de la Rio cu privire la mediu și dezvoltare și Principiile Pădurii.

Toate discuțiile de la Rio pot fi sintetizate într-o singură propoziție, numită Declarația de la Rio: "Oamenii au dreptul la o viață sănătoasă și productivă în armonie cu natura; națiunile au dreptul suveran de a exploata resursele proprii, fără însă a cauza distrugeri ale mediului în afara granițelor proprii.”.

Summitul Națiunilor Unite privind Dezvoltarea Durabilă, Johannesburg (2002)

Cu această ocazie se menționează existența unor progrese în domeniul dezvoltării durabile de-a lungul celor zece ani de la Conferința de la Rio și se reînnoiește angajamentul statelor participante .

Principalele probleme discutate cu această ocazie au fost:

Până în anul 2015, reducerea numărului celor care nu au acces la apă potabilă de la 1 miliard la 500 000 000 persoane;

Scăderea numărului celor care nu au parte de o salubritate corespunzătoare la 1,2 miliarde;

Creșterea ponderii utilizării resurselor durabile de energie și refacerea resursei de pește la nivel global.

Acțiunile întreprinse la nivelul Uniunii Europene:

1972- Summit-ul de la Paris: ridică problema protecției mediului în condițiile unei presiuni economice tot mai mari;

1987- Actul Unic European: este un punct de referință al politici de mediu;

1993- Tratatul de la Maastricht: protecției mediului i se oferă un statut complet în cadrul politicilor europene;

1999- Tratatul de la Amsterdam: a fost consolidată baza legală a politicii privind protecția mediului și a avut în vedere și promovarea dezvoltării durabile la nivel continental, este un tratat care întărește prevederile Tratatului de la Maastricht;

2000- Consiliul European de la Lisabona: șefii statelor UE și-au luat angajamentul ca până în anul 2010, dezvoltarea economică să se bazeze pe cunoaștere științifică;

2001- Summit-ul de la Goteborg: a fost adoptată Strategie pentru Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene ;

2005- Revizuirea Strategiei de Dezvoltare Durabilă, astfel în luna februarie au fost evidențiate probleme precum schimbările climatice, amenințările la adresa sănătății populației, creșterea numărului de persoane care trăiesc sub pragul sărăciei, excluziunea socială, epuizarea resurselor

naturale și afectarea biodiversității; în luna iunie, este adoptată și confirmată Agenda reînnoită de la Lisabona;

2006- în luna iunie, este adoptată Strategia de Dezvoltare Durabilă pentru Uniunea Europeană extinsă;

2007- Tratatul de la Lisabona: sunt aduse protocoale adiționale privind efectele schimbărilor climatice, lupta împotriva încălzirii climatice globale, problema energică.

Un rol extrem de important l-a avut Comisia pentru Dezvoltare Durabilă a ONU, comisie care s-a implicat activ în toate activitățile și conferințele care au avut în vedere dezvoltarea durabilă la nivel mondial . Aceasta a fost înființată în anul 1992, luna decembrie având ca principal scop coordonarea și monitorizarea implementările măsurilor de dezvoltare durabilă la nivelul statelor membre ale ONU .

În ceea ce privește relația dintre turism și mediul înconjurător este una specială, ocrotirea și conservarea mediului este una dintre condițiile desfășurării activității turistice. Mediul natural este resursă pentru turism, iar activitatea turistică se manifestă pozitiv sau negativ asupra mediului natural. Mc Kercher, declara în anul 1993 că dezvoltarea durabilă a turismului depinde direct sau indirect de dezvoltarea durabilă a altor domenii.

Turismul durabil- o alternativă și o necesitate

Turismul durabil s-a dezvoltat în ultimele decenii ale secolului XX ca urmare a pericolului creat de supradezvoltarea turismului.

Noțiunea de turism durabil implică înțelesuri diferite (turism în natură, turism verde, turism ecologic). În anul 1983 Hector Ceballas Lascurain spunea: Ecoturismul este un turism care implică călătorii în areale relativ neperturbate cu scopul de admira, studia, bucura de peisaje, faună, plante ca și de unele resurse cultural . În anul 1991, Valentine P. introduce termenul de durabilitate definind turismul durabil ca un turism bazat pe natură, un turism nedegradabil, nepericulos, care contribuie la protejarea mediului prin alegerea unui regim administrativ propriu și corect .

Preluând unele idei legate de exploatarea resurselor naturale, Figgis în anul 1992 afirmă că orice călătorie spre areale naturale izolate cu scopul îmbogățirii înțelegerii și aprecierii patrimoniului ecologic și cultural fără a produce deteriorarea acestora se încadrează în termenul de ecoturism .

Uniunea Mondială a Conservării Naturii afirmă că ecoturismul, este o călătorie ecologică responsabilă, în areale naturale neperturbate cu scopul de relaxare și apreciere a naturii și a oricărei trăsături culturale, trecută sau prezentă din zonă, care promovează conservarea, având un impact negativ redus și oferă beneficii comunităților implicate. (1996) . Este o definiție destul de cuprinzătoare a aspectelor turismului durabil- ecoturism.

Industria turismului a acceptat conceptul de dezvoltare durabilă și a adoptat noțiunea de turism durabil (WTO, OMT, WTTC, 1995). În publicația Organizației Mondiale a Turismului „Turismul în anul 2010” se specifică următoarele: „Turismul durabil dezvoltă ideea satisfacerii nevoilor turiștilor actuali și a industriei turistice și, în același timp, a protejării mediului și a oportunităților pentru viitor” .

Indiferent ce definiție se adoptă se poate concluziona că turismul durabil este o variantă a afirmării turistice, ce constă în deplasarea omului în special în areale naturale atractive pentru a se relaxa, cunoaște, informa, fără a produce pierderi sau distrugeri ale calității mediului înconjurător, aducând beneficii tuturor segmentelor implicate în actul turistic.

Turismul durabil reprezintă a cale de exploatare durabilă a mediului și un produs turistic cu proprietăți terapeutice pentru psihicul sau fizicul uman. Turismul durabil nu este o modă ci o necesitate a mileniului trei care poate aduce chiar și așa venituri pe termen lung celor implicați. În același timp permite protejarea unor habitate vulnerabile exploatării turistice clasice, introduce cunoașterea, educarea, relaxarea turistului pe baza unor produse turistice sensibile fragile. Treptat a devenit un segment de piață turistică cu un potențial în creștere prin calitățile sale ecologice, responsabile, durabile, integre. Planificarea, dezvoltarea infrastructurii turistice trebuie să fie focalizate pe criterii de mediu.

Turismul durabil și formele sale

Pentru a cunoaște sensul și funcțiile turismului durabil, dar și importanța acestei forme de turism este absolut necesar ca principiile ecoturismului să fie clare.

Principiile ecoturismului:

1. Durabilitatea

Reprezintă procesul prin care dezvoltarea are loc la un nivel care să satisfacă cerințele populației actuale, fără a compromite capacitatea de susținere a mdiului pentru generațiile viitoare. De aceea este util ca activitățile desfășurate să fie organizate prin parteneriate, o colaborare de tip deschis pentru a da o imagine cât mai transparentă utilizării acestor resurse. Acest principiu este cerut de:

Schimbările de tip social: implică îngrijorarea mereu în creștere pentru calitatea mediului, gradul de vulnerabilitate a destinațiilor turistice.

Politica turistică: ce trebuie să reflecte grija pentru mediu.

2. Echitatea

Trebuie să elimine interesele egoiste, exclusiviste axate pe acumulare de capital doar pentru unele segmente ale societății. Acest principiu se sprijină pe studii profunde, deoarece ce pare a fi durabil pentru un segment poate fi neelocvent pentru altul.

3. Eliminarea opțiunii dictatului

Din partea marilor puteri economice asupra țărilor mai puțin dezvoltate, deoarece crează situații care pot duce la pierderi ale diversității ecologice și sărăcirea comunităților din arealele țintă. Această politică este înlocuită de cooperare și parteneriate strategice interstatale, între firme, între guvern și firme sau între acestea și comunitățile locale.

Principiile dezvoltării durabile din prisma turismului sunt următoarele:

Valorarea intrinsecă a mediului pentru turism este deosebit de mare și este absolut necesar ca să aplicăm cerințele dezvoltării durabile, pentru ca și generațiile următoare să se bucure de aceste valori naturale;

Turismul trebuie văzut ca o activitate pozitivă de care să beneficieze mediul ambiant, comunitățile locale și vizitatorii;

Relația dintre mediu și turism poate fi dezvoltată astfel încât mediul să susțină activitatea turistică pe termen lung, turismul, la rândul său, fiind „obligat” să nu cauzeze prin derularea sa degradarea mediului înconjurător.

Dezvoltarea activității de turism trebuie să respecte caracteristicile ecologice, sociale, economice, culturale ale spațiului geografic în care se desfășoară;

Scopul dezvoltării turismului trebuie să fie întotdeauna echilibrarea nevoilor turiștilor cu cele ale destinațiilor și gazdelor acestora;

Industria turistică, guvernele autoritățile responsabile cu protecția mediului și organismele internaționale trebuie să respecte aceste principii și să conlucreze pentru a le pune în practică.

Conceptele moderne având în vedere înființarea ariilor protejate și parcurilor naționale datează încă din anul 1872 când anumite terenuri au fost excluse în mod voit de la dezvoltarea urbană și rurală corespunzătoare colonizării Statelor Unite de către europeni. Conceptele inițiale ale protejării mediului natural stau încă la baza protecției a peste 30000 de arii protejate din lume. Abia după o sută de ani au apărut primele conceptele de durabilitate și de dezvoltarea durabilă. Originile acestor concepte se găsesc în Raportul Brundtland din anul 1987 al Comisiei Mondiale pentru Mediu și Dezvoltare (WCED, 1987). Acest Raport a fost prima inițiativă pentru gestionarea durabilă a acestor resurse, astfel ca și generațiile următoare să se poată bucura de utilizarea acestora, practic să dorit o conservare și o exploatare economicoasă a acestora.

În anul 1991 TIES (Societatea Națională a Ecoturismului) a anunțat o serie de principii ce țin de turismul durabil:

Minimalizarea impactelor negative asupra mediului sau culturii care pun în pericol destinațiile;

Educarea turiștilor privind importanța conservării resurselor;

Accentuarea ideii de afacere responsabilă și armonizare ei cu interesele locale și de mediu;

Realizarea de venituri directe din conservarea arealelor protejate;

Utilizarea studiilor de mediu și monitorizarea destinațiilor pentru reducerea impactelor;

Zonarea turistică și desemnarea unui management pentru fiecare regiune;

Asigurarea că dezvoltarea turistică nu depășește capacitatea de suport;

Bazarea pe o infrastructură dezvoltată armonios cu mediul, minimalizând utilizarea combustibililor fosili.

Necesitatea apariției. Turismul durabil a apărut din necesitatea de a conserva habitatele naturale vulnerabile prin exploatarea turistică, fiind în același timp o cale de exploatare turistică o sursă importantă de venituri de care depind atâția oameni mai ales în regiuni în care nu sunt multe surse dar și o cale de exploatarea durabilă a mediului, un produs turistic ce poate aduce venituri pe termen lung tuturor partenerilor implicați. Creșterea populației constituie principala presiune asupra mediului și este inexorabilă. Industria turismului este privită ca fiind, prin specificul său, legată de mediu mai mult decât alte industrii, dar mărimea și prezența ei au creat impacte de natură fizică și socială negative asupra mediului. Turismul a devenit de asemenea o mare problemă culturală și de mediu în multe zone datorită dezvoltării puternice pe termen scurt care nu ține seamă de modificările de durată pe care le produce. Conceptele odată puse comparativ vor alcătui o strategie de turism durabil, iar acestea au fost inițiate și proiectate, supuse testelor, tocmai pentru a evita distrugerea echilibrului zonelor unde se desfășoară activități turistice .

Factorii care influențează turismul durabil:

Varietatea mediilor naturale geografice: sunt cele care oferă practic numeroase resurse naturale turistice (acvatic-marin, lacustru, rivier, fito-faunistic- pădure tropicală, temperată, foiase, conifere, prerie, stepă, savană, deșert, tundră, litologic- vulcanic, structural, sculptural, glaciar).

Polarizarea financiară și economică mondială: implică state cu venituri mari (SUA, Canada, Franța, Germania, Japonia, Marea Britanie) ce pot investi în turismul durabil, state cu venituri medii (Cehia, Polonia, Ungaria), care promovează un turism durabil moderat ca dotare și flux, state subdezvoltate (Africa, Asia de Sud, Pacificul de Sud) cu un mare potențial ecoturistic în care această alternativă de turism este de fapt o sursă de supraviețuire.

Dinamica turismului în funcție de gama de interese: poate fi grupată pe patru direcții- turiști, firme turistice, comunități locale și mediu.

Turismul are din păcate în numeroase situații un impact fizic deosebit de puternic asupra locurilor vizitate, dintre acestea pot fi menționate:

Păduri defrișate sau mai bine spus distruse pentru a face loc construcțiilor de aeroporturi și drumuri, hoteluri și terenuri de golf;

Eroziunea solului, zonelor cu pășuni valoroase științific, a spațiilor umede, a mediilor forestiere, determinate din cauza numărului mare de turiști care nu știu sau nu vor sau nu sunt interesați să păstreze aceste valori, exemple tipice sunt: eroziunea montană din zona Alpilor și din Carpați, din Parcurile Naționale din Statele Unite șidin Munții Himalaya care din păcate au devenit exemple clasice.

Impactul turismului asupra mediului: un impact pozitiv este refacere unui echilibru ecologic dar din păcate cele negative sunt mult mai evidente și prezente:

a) Raportul dintre turismul litoral și mediul ambiant: litoralul corespunde cu cele mai cerute areale din industria turistică. Resursele turistice ale litoralului au determinat de-a lungul timpului concentrări mari ale populației și economiei și a crescut substanțial fluxurile turistice. Astfel au apărut megastructuri hoteliere, s-a depășit capacitatea de suport a plajei, s-au constatat pierderi ale biodiversității costiere prin imposibilitatea monitorizării activității turistice. Astfel s-a ajuns la supraaglomerare a mediului litoral în Maldive, Bali sau America Centrală iar în România utilizarea incorectă a resurselor de litoral a dus la reducerea numărului de turiști;

b) Impactul turismului balnear asupra mediului: cu toate că este una dintre formele cele mai valoroase ale turismului în multe zone ale lumii turismul balnear intră într-o relație conflictuală cu mediul. Unele stațiuni balneare sunt afectate de poluare și degradare (alunecări de teren, eroziune, torențailitate, inundații, viituri, cutremure, activități industriale diverse ce poluează resursele);

c) Impactul turismului montan asupra mediului: problemele induse în mediu de către turismul montan sunt diverse (fluxuri neorganizate de turiști, accentuarea eroziunii pe treseele turistice montane, poluarea cu deșeuri, colectarea și distrugerea vegetației sau a rocilor, vânatul ilegal, tăierea pârtiile de schi prin defrișare).

d) Impactul turismului cultural asupra patrimoniului cultural: patrimoniul cultural național sau al umanității este periclitat de activitățile economice în multe areale ale Terrei. Grave probleme de degradare datorită poluării cu diferite substanțe care în contact cu vaporii de apă formează acizi care erodează, corodează, oxidează clădirile. La toate acestea se mai adaugă: fluxurile mari de turișri mai ales cu anumite ocazii, evenimente, lipsa de educație manifestată prin vandalism, incendii, furturi, depunerea de deșeuri, schimbarea tradițiilor prin modernismul adus de turiști, managementul neadecvat al obiectivelor culturale sau al unităților economice poluante. Turismul poate avea serioase impacturi culturale. Turiștii sunt bogați și pretențioși. Prezența turiștilor poate face să dispară obiceiuri locale,poate schimba valoarea terenurilor șipiațaforței de muncă cu susul în jos, poate provoca regresul limbilor locale, poate schimba echilibrul politic în favoarea unor companii multinaționale. turismul poate distruge viitorul promis prin transformarea unei destinații turistice într-o zonă dependentă de banii proveniți din activități turistice ca apoi să fie considerată a nu mai fi la modă sau neinteresantă în continuare. Dezvoltarea economică a turismului convențional utilizează cultura și mediul natural ca pe materii prime destinate efectiv exploatării și expuse în timp epuizării. Turismul convențional este o industrie pe termen scurt, un sezon turistic este considerat o perioadă lungă de timp în domeniul turistic. Din păcate impactul se manifestă direct asupra monumentelor cultural care sunt scrijelite, distruse, demolate sau lăsate în paragină chiar dacă valoarea lor este una recunoscută.

e) Transportul la și de la destinațiile turistice poate genera o serie de dezechilibre- nu în cele din urmăpoate avea efecte asupra încălzirii globale și atmosferei. Transportul aerian și transportul auto ard cantitățiuriașe de combustibil fosil și eliberează în atmosferă cantități mari de noxe. La nivelul terenului deplasarea cu mașini și parcarea mașinilor pot dăuna serios peisajelor și naturii.

Obiectivul turismului durabil trebuie să fie diversificarea ramurilor economiei locale în timp ce schimbarea activităților agricole de creștere a animalelor cu activități de tip turistic nu poate fi o soluție. O astfel de schimbare economică poate prezenta trei pericole: crearea unei dependențe față de o singură activitate, declanșare dezvoltării economice de tip localitate- stațiune turistică și astfel în timp se va pierde caracterul specific sătesc, autentic bazat pe ruralism și natură, automat se va declanșa declinul activităților agricole rezultând în final distrugerea peisajelor naturale.

Protecția acestor resurse turistice este absolut necesară în condițiile în care absolut toată lumea are de câștigat de pe urma unor resurse turistice apte și bine conservate, iată numai câteva dintre beneficiile unui turism în care protecția patrimoniului natural și cultural este asigurată :

Procesele ecologice și suprafețele acvatice sunt protejate și conservate astfel viața plantelor, animalelor și a oamenilor este protejată;

Conservarea biodiversității, aici se include toată resursa biologică (gene, specii și ecosisteme);

Conservarea și protejarea pentru ca mai apoi să poată fi valorificate, resurselor culturale și patrimoniul construit, o resursă turistică este mult mai valoroasă în forma sa originală, nemodificată, sau cât se poate de puțin modificată;

Schimbarea mentalității comunității locale în privința resurselor de care dispun, astfel încât să nu mai privească resursele turistice numai ca o sursă de profit fără nici o scrupulă;

Valorile astfel conservate, trebuie transmise generațiilor următoare prin tradiție, spiritualitate și educație, este necesară schimbarea mentalității tinerilor pentru craerea unei atitudini pozitive față de mediul înconjurător;

Oferirea unui ajutor celor care doresc să cunoască mai mult, să exploreze și să împărtășească mai departe din experiențele trăite în anumite locuri, prin practicarea unor forme și tipuri de turism care nu rănesc mediul natural;

Acordarea de suport total celor care doresc să călătorească și chiar să efectueze studii științifice chiar și turism de afaceri, dar și instruirea turistilor în vederea comportamentului vizitatorului la destinație;

Îmbunătățirea facilităților locale, de transport și comunicații;

Sprijin pentru dezvoltarea mecanismelor de autofinanțare privind acțiunile întreprinse în ariile protejate;

În acest sens se pot lua anumite măsuri care se pot aplica numai prin voință și respectarea întocmai a legii, se pot identifica trei direcții de dezvoltare:

Sprijinirea comunităților locale pentru a putea menține sau în cel mai rău caz a restabili organizarea celormai importante și reprezentative festivaluri de ordin cultural, tradiționale sau în cazul evenimentelor cu specific local și foarte important să fie sprijinite financiar de către autoritățile centrale pentru a putea demara acțiuni de restaurare a patrimoniului construit, care în multe situații suferă din lipsa fondurilor destinate renovării;

Comunitățile locale au numai de câștigat atunci când, cu mândrie își pot etela numeroasele valori de ordin cultural-istoric, etnografic, folcloric dar și atunci când valorile naturale sunt bine conservate și bine puse la punct, protejate și permanent monitorizate astfel încât orice vine să laude cu prisosință muncă localnicilor și să fie dați mai departe ca exemplu pentru alte comunități locale;

Încurajarea comunităților locale pentru a demara, organiza și susține o reconstrucție ecologică, pentru utilizarea sustenabilă a resurselor locale.

În privința îmbunătățirii calității vieții turismul durabil nu face excepție în a contribui la creșterea calității vieții individului dar și a comunităților fie ele locale sau la nivel național, în acest sens pot fi menționate anumite aspecte:

Sprijinirea acțiunilor de educație și formare de mediu, pentru vizitatori și localnici;

Stabilirea unor elemente de atractivitate pentru destinații, pentru rezidenți dar și pentru vizitatori, care să contribuie la conceperea unor alte noi activități compatibile, de la pescuit la oferta de servicii sau produse ale industriilor locale ;

Creșterea nivelului schimburilor interculturale;

Încurajarea dezvoltării activităților culturale, meșteșugurilor, și artelor;

Creșterea nivelului de educație a populației locale;

Încurajarea populației de a vorbi și a seapropia de cultura turiștilor străini;

Încurajarea populației locale de a aprecia cultura locală proprie și mediul.

Și în această direcție pot fi luate și aplicate anumite măsuri pentru ca obiectivele propuse prin aplicare turismului durabil să fie atinse:

Dezvoltarea facilităților și serviciilor pentru turism care pot să aducă beneficiu pentru condițiile de trai ale rezidenților locali;

Îmbunătățirea sistemului de comunicații;

Îmbunătățirea procesului de educație;

Sporirea nivelului de trening pe domenii specifice;

Asigurarea serviciilor de sănătate;

Dezvoltarea cunoașterii și aprecierii publice a biodiversității de excepție a județului (vizitarea zonei de către rezidenți, interpretarea pe teren, program de educație ecologică în școală ,încurajarea vizitelor făcute de grupurile de elevi în zonele locale cu potențial).

Observăm se pune accent pe educație, ca factor decisiv în modelarea personalității tinerilor încă de la o vârstă fragedă pentru a le inocula dragostea față de mediu, grija pentru protejarea naturii și înțelegerea nevoii de a apăra sistemele ecologice care deși extreme de fragile sunt cele care susțin viața. Am utilizat, deja, de câteva ori până acum, termenul de „actori” și „factori interesați” (stakeholders). Aceștia sunt persoane sau grupuri de persoane, părți interesate, strâns legate de o companie, o organizație, un proiect, un eveniment. În contextul dat, părțile interesate sunt implicate în procesul de turism. De multe ori, din păcate se poate întâmpla ca toate părțile să nu țină cont și de protejarea resurselor exploatate și să vizeze numai profitul imediat.

Turismul durabil este de multe ori, nejustificat considerat o frână în calea dezvoltării turismului, această idee eronată nu este deloc îndreptățită pentru că turismul durabil își dorește tocmai să conserve acele obiective turistice pentru ca să fie utilizate cât mai mult timp și toți partenerii implicați: habitatele gazdă și comunitățile lor, turiștii și industria turistică propriu zisă să aibă numai de câștigat. Astfel, principalul obiectiv al turismului durabil este atingerea unui echilibru stabil între dezvoltare și conservare, de-asemenea un obiectiv al turismului durabil este găsirea celei mai bune forme de turism pe care o zonă, o regiune o poate îmbrăca. Referitor la turismul durabil, identificăm următoarele grupe de actori conform figurii 1.1.

Fig. 1.1. Actori ai turismului durabil (după prof. Mazilu Mirela)

Toți actorii trebuie să îndeplinească o sarcină concretă pentru a da forța necesară dezvoltării turismului durabil și pentru ca fiecare dintre ei să obțină beneficii, prin păstrarea unui mediu turistic atractiv, care să protejeze în același timp mediul înconjurător. Se știe deja că turismul, în general, generează beneficii economice atât pentru țările și regiunile de destinație, cât și pentru țările emițătoare. Dezvoltarea sectorului ecoturistic va antrena simultan și prosperitatea altor sectoare ale economiei (industria alimentară, comerțul, transportul etc.). Deoarece cererea pentru turismul ecologic este în permanent și constantă creștere (pe plan mondial), ca o tendință de menținere a acestei influențe pentru piața turismului și a comunităților locale prezintă interes continuitatea promovării modelelor de dezvoltare durabilă.

Turismul durabil nu poate fi însă implementat brusc, s-ar crea anumite derapaje și cu siguranță ar exista opoziție din parte anumitor instituții, de exemplu comunitatea locală. Astfel în dezvoltarea turismului durabil putem distinge următoarele etape :

Prima etapă constă în decizia de a include în circuitul turistic o anumită zonă și construirea echipamentelor turistice necesare amenajărilor turistice respective;

A doua etapă constă în desfășurarea progresivă a activității turistice (în paralel cu responsabilitatea protecției mediului înconjurător și respectării turismului durabil).

În continuare sunt câteva aspecte care trebuie clarificate:

1. Turismul durabil nu urmărește doar ocrotirea mediului. Când spunem dezvoltare durabilă spunem impacturi (fie environmentale, fie socio-cultural etc.), iar dezvoltarea durabilă presupune gestionarea durabilă a acestor impacturi. Este o problemă de realizare a unui echilibru și a uneiarmonii, într-o optică de durabilitate (chiar prosperitate) pe termen lung.

2. Turismul durabil nu este un produs turistic, ce se poate vinde turiștilor. Turismul durabil este un mod de a concepe și de a planifica și gestiona durabil activitățile turistice. În același timp el presupune și o schimbare în stilul de gestionare, în comportamente, în mentalități și obiceiuri.

Nevoia de a conserva comunitățile gazdă și habitatele naturale este de o importanță majoră în cadrul conceptului de turism rural durabil. În timp ce unele tipuri de turism pot distruge comunitățile și habitatele, turismul durabil are drept scop folosirea veniturilor și oportunităților legate de activitățile turistice ca instrumente pentru conservare. Turismul durabil poate include ecoturismul. Dar în timp ce ecoturismul se concentrează asupra oamenilor care contemplă natura, peisajele naturale și societățile tradiționale, conceptul de turism durabil se potrivește a fi aplicat și în cazul turismului de masă.

Îmbrățișarea schimbării în privința turismului durabil

Pentru început trebuie fixate și înțelese cele trei componente ale bunăstării durabile:

1. CREȘTEREA ECONOMICĂ;

2. PROTECȚIA MEDIULUI;

3. BUNĂSTAREA SOCIALĂ.

Se recomandă abordare unei strategii noi pentru interconectarea celor trei componente prin dialog, cooperare și găsirea de soluții care să fie echilibrate și să asigure beneficii în toate din cele trei direcții.

Clădirea unei noi culturi de firmă: este foarte important să se pornească de jos, de la unitățile cele mai mici, schimbarea mentalității despre mediu din interiorul societăților economice (turistice, industriale, agricole, de transport), crearea unei atitudini pozitive în privința protejării mediului natural și a celui construit.

Inițierea acțiunilor voluntare: se referă la adaptarea prezentei legislații la cerințele protejării mediului, inițierea unor legi noi și acordarea de stimulente importante economice pentru ca societățile comerciale să evite a polua mediul.

Proiectarea pentru eco-eficiență: este necesară o reevaluare a ciclului de viață al produselor, de la faza de materie primă și până la produsul final și deșeurile care se aruncă după utilizare . Obiectivul este să se identifice părțile de proces ce au cea mai mare intensitate a resurselor și apoi să se reproiecteze produsul pentru a obține economii importante de energie.

Căutarea oportunităților pentru creștere: pe măsură ce se urmărește să se ajungă la durabilitate, managerii trebuie să fie atenți la schimbările nevoilor indivizilor și ale societății pentru calitatea mediului înconjurător.

Investirea în creativitate: tehnologia este cea mai mare contribuție pe care industria o poate face pentru dezvoltarea durabilă. Fundamentul cu cel mai mare succes este deci inovarea. Este necesar deci, să se creeze tehnologii mai curate, procese mai eficiente, produse alternative, ecoeficiente. Rezultatele nu trebuie să utilizeze în exces resurse și nu trebuie să lase în urma lor reziduri toxice.

Conceptul de eco-business: tot mai mulți manageri au început să înțeleagă importanța mediului natural, ca factor primordial de producție, la fel de important ca resursele umane, capitalul acumulat, tehnologiile informatice etc. Conceptul de eco-business reprezintă o noțiune complexă ce acoperă o sferă largă de acțiuni și implică următoarele direcții: însumează ansamblul bunurilor și serviciilor eco-eficiente; concentrează întreaga activitate care se derulează în cadrul producției, comercializării și consumului; promovarea unor instrumente și mecanisme de implementare: ecologia industrială, sisteme de gestiune a mediului, stimulente economice, acțiuni de finanțare, acorduri multilaterale privind protecția mediului.

Capitolul II

TEHNICI DE CONCEPERE ȘI COMERCIALIZARE A PRODUSELOR TURISTICE

În literatura de specialitate sunt utilizați diferiți termeni consacrați care definesc o serie de concepte în privința componentelor produsul turistic și etapele de realizare a produsului turistic:

Resurse turistice: componente ale mediului natural și antropic care prin calitățile și specificul lor, sunt recunoscute, înscrise și valorificate prin turism, în măsura în care nu sunt supuse unui regim de protecție integrală ; acestea pot fi:

Naturale: elemente legate de relief, climă, ape, floră și faună, protecția mediului;

Antropice: monumente cultural-istorice, tehnice, case memoriale, etc.

Pachetul de servicii: combinația prestabilită a cel puțin două din elementele următoare- cazare, alimentație, transport, tratament balnear, agrement, alte servicii, reprezentând o parte semnificativă din pachet atunci când unt vândute sau oferite spre vânzare la un preț global și atunci când aceste prestații depășesc 24 de ore;

Itinerarul geografic: reprezentare grafică care indică parcursul turistic din punctul de plecare până la destinație;

Itinerarul generic: prezentare succintă a etapelor unui program turistic fără a se menționa alte date specifice (cheltuieli, grafic, orar, etc.);

Itinerarul descriptiv: reprezintă dezvoltarea itinerarului generic prin descrierea traseului, a localităților și a obiectivelor;

Itinerarul analitic (tehnic): reprezintă detalierea itinerarului descriptiv efectuată în momentul realizării programului, cuprinzând mijlocul de transport, localitățile, serviciile de bază și suplimentare;

Circuitul tehnic: reprezintă itinerarul de vizitare cuprinzând mijlocul de transport spre localitățile cuprinse, punctul de plecare fiind același cu cel de sosire;

Biletul de turism: poate fi bilet de odihnă, bilet de tratament, bilet de odihnă și cură balneară, bilet de excursie, voucher și alte documente utilizate pe plan intern și internațional cu denumirile specifice- emitentul acestuia fiind agenția de turism.

Etapele de concepție a produsului turistic

Produsul turistic reprezintă o combinație de mai multe elemente determinate, prestabilite și îmbinate în mod armonios și eficient, capabil să satisfacă nevoi specifice ale turismului atât în timpul călătoriei cât și în timpul șederii la locul de destinație. Elementele premisă pentru realizarea

produsului turistic sunt:

Elemente de atractivitate, antropice și naturale;

Baza tehnico-materială specifică serviciilor de transport, cazare, alimentație și alte servicii suplimentare;

Accesibilitate și confort asigurate prin elementele specifice de infrastructură;

Cadru instituțional și legislativ specific cu funcții de reglementare, orientare, acordare de facilități și asistență;

Asigurarea securității turiștilor și a bunurilor acestora pe perioada călătoriei și la locul d destinație;

Cererea determinată pentru produsul turistic;

Structura și calitatea resurselor umane.

Punctul de pornire în realizarea unui produs îl reprezintă identificarea cererii manifestate pentru o anumită destinație turistică, caracterizată printr-un anumit grad de atractivitate.

Etapele care premerg realizării produsului sunt:

Identificarea elementelor de potențial turistic;

Determinarea gradului de atractivitate;

Efectuarea unui studiu de marketing privind comportamentul de consum al segmentului de clienți vizați;

Prospectarea zonei.

O atenția deosebită trebuie acordată evaluării factorilor de risc a potențialului turistic natural, ținând cont de fenomenele naturale atipice care se produc în ultimii ani și de probabilitatea declanșării unor catastrofe naturale.

Conceperea unui produs turistic presupune parcurgerea următoarelor etape:

Culegerea informațiilor despre:

Cerere: motivații de călătorie, venituri disponibile, timp liber, vârstă, categorie socio-profesională, comportamentul de consum, preferințele clienților, etc.;

Oferta concurenței: produsele turistice oferite, prețurile și tarifele practicate, etc.;

Analiza propriei oferte, comparativ cu cea a concurenței;

Componentele care vor fi incluse în propria ofertă: obiective turistice variate, baza materială specifică și serviciile oferite, posibilitățile de acces în diferite zone.

Selectarea obiectivelor turistice, serviciilor oferite și unitățile prestatoare în funcție de tipologia clientelei și particularitățile cererii;

Combinarea produsului turistic: numit și organizarea preliminară prin care tour-operatorul alege: destinația, mijlocul de transport, unitățile de cazare, alimentația, alte servicii incluse în pachet, ca asistență turistică realizată de către ghid;

Asigurarea serviciilor necesare pe tot parcursul călătoriei prin încheierea de contracte, convenții, minute cu prestatorii direcți de servicii turistice, emiterea comenzilor de rezervare; în cazul produselor turistice de tip tour această presupune alegerea itinerarului și întocmirea programului turistic;

Determinarea (calculul) prețului produsului turistic pornind de la costul serviciilor de transport, cazare, alimentație, etc., inclusiv celelalte elemente de calcul conform legii (comision, TVA, asigurări);

Promovarea produsului turistic presupune realizarea și distribuirea de broșuri, cataloage, pliante, afișe turistice, etc.

Conceperea diferitelor tipuri de programe turistice

Programele turistice românești cele mai vândute atât pe piața internă cât și pe cea externă sunt următoarele:

Sejur pentru odihnă pe litoral, vara, cu durate variabile de 6,7,14 zile;

Sejur în stațiunile de munte, pentru odihnă și practicarea sporturilor de iarnă, cu surata de 5-7 zile;

Sejur de tratament balnear, pe durata a 12, 14, sau 18 zile, care includ metode convenționale și terapii alternative realizate în stațiunile balneoclimaterice care funcționează permanent și în stațiunile de pe litoral (Eforie Nord, Neptun, Mangalia);

Sejur combinat: munte+ mare; mare+ tratament; mare+ circuit; munte+ circuit, circuit România+ țările vecine;

Tururi și circuite cu durate variabile: 3, 5, 7, 14 zile, ca de exemplu turul României, circuit Dracula, circuite culturale în Transilvania, la mănăstiri, etc.;

Excursii pentru vizitarea unor obiective sau zone turistice: București, Delta Dunării, Maramureș, Bucovina, Valea Prahovei;

Programe turistice: programe pentru vânătoare, pescuit, afaceri, congrese, târguri, croaziere, turism rural, etc.;

Analizând oferta agențiilor de turism putem grupa conținutul acestora în trei mari categorii de produse a căror realizare presupune parcurgerea unor etape distincte, și anume: circuitele turistice, pachetele pentru sejur, croazierele.

Circuitul turistic include mai multe obiective, puncte turistice cuprinse într-un program turistic integrat,.

Realizarea unui circuit turistic presupune:

Stabilirea itinerarului;

Prospectarea itinerarului;

Contractarea serviciilor de transport, cazare și alimentație și a celorlalte servicii suplimentare;

Întocmirea programului pe zile;

Detalierea programului (afișului);

Stabilirea comisionului;

Realizarea analizei de preț.

Circuitele turistice se pot realiza cu mijloace auto, de cele mai multe ori sau cu trenul. Cel mai bun exemplu îl reprezintă circuitul romantic organizat cu legendarul tren Orient Expres, care străbate România o dată pe an vara, unul din cele mai importante momente din traseu fiind vizitarea Castelului Peleș din Sinaia.

Pachetul pentru sejur poate fi realizat în mai multe variante structurale pentru diferite forme de turism cu sau fără transport.

Realizarea unui astfel de program presupune parcurgerea următoarelor etape:

Identificarea cererii;

Stabilirea serviciilor componente de bază și suplimentare;

Identificarea elementelor de potențial natural și antropic;

Evaluarea resurselor naturale pentru serviciile de bază și suplimentare;

Încheierea unor contracte cu furnizorii de servicii;

Stabilirea alternativelor pentru programe opționale;

Stabilirea programelor de animație și agrement;

Efectuarea calculației de preț;

Realizarea materialelor de informare;

Promovarea produselor.

Varietatea de programe de sejur este foarte mare, o posibilă clasificare a acestor fiind:

În funcție de durată: sejur lung (21 zile), mediu (7-10 zile), scurt (2-3 zile);

În funcție de structura serviciilor incluse: totul inclus, sejur fără transport;

În funcție de tipul de pensiune: cu pensiune completă, demipensiune, cu mic dejun;

În funcție de motivație: de afaceri, de evenimente, cultural, incentiv, de sănătate, de vânătoare, etc.

O categorie distinctă de produse turistice o reprezintă croazierele. Acestea sunt concepute de companiile navale specializate în acest tip de turism. Croazierele pot fi maritime sau fluviale, peste 80% din conținutul programului se desfășoară la bordul navelor care sunt echipate corespunzător.

La fel ca și în celelalte cazuri punctul de pornire în conceperea unei croaziere este ansamblul elementelor de potențial turistic.

Etapele realizării unei croaziere sunt:

Identificarea elementelor de potențial turistic accesibile;

Realizarea traseului;

Stabilirea structurii serviciilor de bază și suplimentare;

Stabilirea necesarului de personal;

Realizarea programului pe zile;

Efectuarea calculației și diferențierea tarifelor în funcție de tipul de navă și cabină;

Stabilirea coeficientului de utilizare a capacității;

Realizarea materialelor informative;

Promovarea produsului;

Obținerea autorizărilor specifice de navigație;

Încheierea de contracte specifice.

Stabilirea prețului pentru produsul turistic

Pentru fiecare tip de program în parte se stabilește un preț care se va regăsi în oferta agenției. Elementele de cost sunt relativ stabile pe parcursul unui an calendaristic, având în vedere faptul că agențiile de turism încheie contracte cu prestatorii direcți de servicii anual sau chiar pe sezon.

Analiza de preț a produsului turistic cuprinde de regulă în prima parte: denumirea programului, descrierea acestuia, simbolul, numărul de turiști participanți, perioada, beneficiarul, agenția organizatoare, itinerarul cu etapele sale.

Elementele componente ale analizei de preț:

I- Cheltuieli directe:

Cheltuieli de transport, pentru diverse mijloace; autocar, automobil, tren, avion, vapor; pentru autocar cheltuielile rezultate prin înmulțirea tarifului/km cu numărul de km, se împart la total participanți;

Cheltuieli de cazare: realizate în toate tipurile de unități: hotel, motel, camping, pensiuni, etc.;

Cheltuieli pentru serviciile de alimentație oferite de unitățile de cazare turistică sau de alte tipuri de unități;

Taxe de vizitare: la muzee, expoziții, mănăstiri, situri arheologice;

Taxe diverse pentru: parcări, autostrăzi, traversări cu ferry-boat, etc.;

Cota de cheltuieli aferentă: ghidului (cazare, masă, diurnă), șoferului (cazare, masă, diurnă conform contractului cu societatea de transport);

II- Cota de asigurare

III- Comisionul aplicat la Total I (5-30%);

IV- Taxa de valoare adăugată (TVA) de 19%;

V- TOTAL Cheltuieli: I+II+III+IV.

Rotunjiri

Pentru circuit la transportul cu autocarul se stabilește un coeficient de utilizare al capacității (CUC).

Comercializarea se realizează prin intermediul contractelor de comercializare a produselor turistice în funcție de obiectul contractului și de tipul de partener contractant.

Cele mai utilizate contracte care au ca obiect comercializarea, oferirea spre vânzare a produselor agenției sunt:

Contractul dintre agenție și turist;

Contractul de agent de vânzare;

Contractul dintre agenție și turist

Pentru comercializarea în condiții optime din punct de vedere al protecției consumatorului, legislația românească obligă agenția să încheie un contract cu clientul, prin aceasta el fiind informat asupra conținutului programului pe care intenționează să-l cumpere.

Prin acest contract se stabilesc drepturile și obligațiile părților având ca obiect comercializarea unui produs turistic.

Pentru rezervarea unui voiaj, clientul trebuie să achite un avans de minim 30% din contravaloarea pachetului, restul sumei urmând a se plăti cel târziu cu o lună înainte de data excursiei.

Contractul intră în vigoare în momentul în care agenția de turism confirmă rezervarea și prețul final iar clientul achită suma restantă.

Preșul voiajului este cel menționat în program și cuprinde serviciile detaliate din fiecare program în parte.

Prețul pachetului de servicii include și asigurarea obligatorie în caz de faliment a agenției de turism.

Contractul de agent de vânzare

Foarte puține agenții de turism, chiar tour-operatoare vând doar produsele lor, în majoritatea cazurilor acestea încheie contracte, cunoscute în practică sub denumirea de revânzare prin care o agenție ia spre vânzare un număr mai mare de locuri dintr-un program charter la un angrosist. Agențiile care formează rețele de vânzare încheie același tip de contract putând negocia nivelul comisionului pe care-l cedează tour-operatorului pentru serviciile de vânzare. Nivelul comisionului este confidențial.

Capitolul III

TURISMUL DE LUX. SPECIFIC, ORGANIZARE, TEHNICI DE COMERCIALIZARE, STRATEGII DE MARKETING

Experiențele specifice de lux sunt cele care pot implica călătoriile spre stațiunile turistice exclusiviste, cu pachete turistice personalizate, transportul implică inclusiv avioane private, cu un accent deosebit pe confort, pe servicii superioare, relaxare deplină sau relaxare activă, calitatea este la cel mai înalt nivel, cu o deosebită atenție asupra detaliilor și asigurării standardelor la un nivel foarte exigent.

Unii analiști apreciază faptul că consumul turismului de lux este cel care ține mai mult de emoție, factorul de bază fiind în mod clar experiența, mai mult decât natura produsului în sine. În cadrul cercetărilor specifice turismului de lux călătoriile și turismul au fost și sunt adesea clasificate ca fiind printre cele mai importante elemente situate pe listele de dorințe ale călătorilor; aceasta este modul cel mai fidel prin care se ilustrează importanța a tot ceea ce înseamnă luxul în privința percepției și a consumului de produse turistice.

Turismul de lux o formă de turism destul de controversat pentru că pune accentul chiar pe baza și esența turismului: inegalitatea existentă la nivel mondial între persoanele cu reale posibilități financiare apte pentru a consuma astfel de experiențe și persoanele aflate în o imposibilitate de a le achiziționa și valorifica. Mai ales, atunci când sunt luate în considerare aceste dezechilibre devin mai pronunțate la nivel mondial unde devine evident faptul că există o diferență foarte mare între turiștii occidentali care sunt bogați și consumă experiențe în zonele turistice mai puțin dezvoltate din punct de vedere economic, zone geografice unde populația locală poate supraviețuii sub normele minime de trai, și cei care-și permit achiziționarea unor produse turistice inferioare din punct de vedere calitativ; această formă a unui consum considerat extravagant este cea care ne indică modul în care turismul, ca și activitate economică poate fi exploatator. Aceasta caracteristică se poate treptat, accentua, în egală măsură, impactul de tip social și cel cultural al vizitatorilor asupra populației din zonele de destinație, în cazul unor mari diferențe de avere și de comportament este un element care cauzează schimbări în modul acestora de a trăi.

Din punct de vedere istoric, călătoria în sine în secolele trecute era un lucru sinonim cu luxul. De-a lungul a mii de ani, călătoriile erau mai ales motivate de o curiozitate a omului de a explora noi lumi dar și pentru distracție sau diferite afaceri (putea să fie vorba despre comerț sau, specific acelor vremuri, tentativa de a pune stăpânire pe noi teritorii) fiind astfel, apanajul celor cu foarte mulți bani. Persoanele de clasă medie foarte rar aveau posibilitatea de a pleca mai departe de satul lor natal.

În perioada istorică când englezul Thomas Cook a pus bazele primei agenții moderne pentru servicii turistice, acest lucru având loc în urmă cu peste 150 de ani, agenția care vindea bilete destinate transportului pe apă, în mod clar nu-și proiecta această activitatee ca pe un serviciu destinat maselor largi. În mod evident acesta era un serviciu destinat aproape exclusiv, dacă nu, chiar în totalitate, pentru călătorii cu potențial financiar care aveau la dispoziție o importantă resursă de timp, dar și banii absolut necesari pentru explorarea lumii într-un ritm cât mai lent; turismul a implicat la începuturile sale un procent extrem de mic din populația lumii.

Turismul de lux, este definit ca fiind consumul unei experiențe foarte costisitoare din punct de vedere financiar și de un înalt nivel calitativ, exista un obicei în rândul elitei de atunci de a călătorii spre diferite destinații, fenomen care a caracterizat secolul al XVIII-lea, al XIX-lea dar și începutul secolului al XX-lea. Printre primele circuite, era inclus și Marele Tur, călătorii erau îmbarcați pe navele de croazieră evident, de lux iar călătoriile puteau continua sau puteau fi efectuate ți cu liniile aeriene comerciale ale timpului.

Pentru că, toate aceste produse și implicit, experiențe au devenit tot mai disponibile pe o scară din ce în ce mai largă, companiile de turism apărute de-a lungul timpului, au încercat astfel, să scadă într-o oarecare măsură standardele unei călătorii specifice turismului de lux pentru a face față unei cereri tot mai mari pentru astfel de programe și experiențe de călătorie.

De fapt, o călătorie de lux, așa cum este ea înțeleasă astăzi, a fost specifică mult timp apanajul elitei pâna undeva pe la mijlocul aniilor 1950. În prima jumătate a secolului XX călătoriile care aveau ca principal obiect afacerile au devenit tot mai frecvente, dar, cu toate acestea agențiile de turism erau rareori implicate în organizarea acestora iar oamenii de afaceri erau cei care conduceau personal de cele mai multe ori mașina proprietate personală sau puteau lua trenul. Chiar dacă transportul pe calea aerului a cunoscut să se dezvolte și să devină treptat un factor extrem de important pentru comunitatea oameniilor de afaceri și pentru turiștii care achiziționau biletele, călătoriile cu avioanele erau atunci și chiar mult timp după, considerate mult prea costisitoare și foarte des erau văzute ca fiind chiar exotice, dacă nu chiar periculoase.

Anii ‘50 au adus cu ei o reală schimbare, mult mai radicală: o schimbare care v-a afecta o întreagă lume. A început astfel, perioada avioanelor de mare viteză. Avioane pentru pasageri au devenit astfel o realitate incontestabilă, iar introducerea lor a demarat rapid, înlocuind astfel, avioanele care aveau o tehnologie învechită. Introducerea acestor avioane cu o mare viteză a îmbunătățit în mod substanțial eficiența consumului de kerosen și a redus astfel, ca o consecință, costul biletelor per pasager, aducând pentru prima oară prețul călătoriilor aeriene la un nivel cât de cât mai accesibil. Călătoriile au devenit astfel un produs specific maselor. Turismul de afaceri și cel care vizează agrementul au apelat rapid la mijlocul de transport pe calea aerului și au început astfel să călătorească pe întreg mapamondul.

Întreagul concept despre "lux" a suferit de-a lungul timpului schimbări substanțiale. Ceea ce în urmă cu 50-60 ani era apreciat de către turiști ca fiind un lux, acum devenise un produs în mod cert accesibil pentru întreaga lume.

Progresul tehnologic a fost cel care a revoluționat întreaga industrie turistică. Liniile destinate croazierei, lanțurile hotelire si companiile de turism au fost cele care au creat noi produse pentru satisfacerea cerințele unei cererii nou apărute. Totuși, acest fapt nu a reprezentat nici pe departe sfârșitul pieței călătoriilor de lux. Aceasta a evoluat în egală măsură. Astfel, în loc să scadă datorită reducerii costurilor pentru transport, piata turismului de lux este astăzi mai mare decât oricând înainte. Creșterea fluxurilor la sfârșitul anilor ’80 și ’90 au determinat o extindere considerabilă a pieței , o extindere care continuă și azi.

Călătoriile de lux, care înregistrează o creștere anuală de 10-20%, înseamnă, la nivel mondial, doar 3% din totalul călătoriilor de plăcere. Însă turiștilor de lux li se datorează, conform Organizatiei Mondiale a Turismului, 25% din totalul cheltuielilor făcute în străinătate. Pe lângă faptul ca devin din ce în ce mai bogați, miliardarii sunt și din ce în ce mai tineri și cu aspirații personale bine definite: vârsta lor medie a scăzut cu doi ani față de 2006 și peste 60% dintre ei și-au agonisit singuri averile, scrie în raportul pe 2007 al International Luxury Travel Market (ILTM) – eveniment ce a reunit, în decembrie 2007, la Cannes, cei mai importanți reprezentanți ai industriei de lux. Aceste schimbări în profilul bogaților se impun printr-o raportare diferită la tot ceea ce înseamnă lux.

Segmentul turistic care a crescut foarte mult în perioada imedita următoare (2011-2016) a fost chiar turismul de lux, conform datelor centralizate cu ocazia târgului de turism ITB de la Berlin realizat în colaborare cu compania specializată în studii de piață IPK International.

Conform acestor statistici oficiale, anul trecut au fost înregistrate un total de 46 de milioane de călătorii internaționale destinate produselor turistice de lux, adică o creștere de 48% față de valoarea care a fost înregistrată în anul 2010.

“Turismul de lux a explodat. Călătoriile high-end sunt segmentul cu cea mai mare creștere la nivel mondial”, susține ITB.

“Cu o creștere cumulată de 48% în cinci ani, din 2010 până în 2014, creșterea turismului de lux a fost de două ori mai mare decât cea reprezentată de totalul călătoriilor internaționale, care au crescut cu 24% în aceeași perioadă” .

Pentru realizarea unei analize statistice complexe din acest punct de vedere, călătoriile destinate turismului de lux au fost definite ca fiind cele cu cheltuieli ce depășeșc suma de 750 de euro pe noapte (valoare valabilă în cazul călătoriilor de scurtă durată) sau care depășeșc 500 de euro pe noapte (în cazul călătoriitor mai de lungă durată).

Cele 46 de milioane de călătorii internaționale destinate turismului de lux au reprezentat un procent de 4,6% din cota la nivel global, comparativ cu cele 3,9% în urmă cu cinci ani.

Piețe emitente de turism

Cele mai importante piețe emitente specifice turismului de lux sunt următoarele:

Statele Unite (au înregistrat 9,2 milioane de călătorii internaționale, anul 2016);

China (6,9 milioane călătorii internaționale, anul 2016).

În Europa ies în evidență Marea Britanie (cu 1,5 milioane călătorii destinate turismului de lux), urmată de Franța și Germania.

Piețele emitente care au înregistrat ratele de creștere cele mai mari în cadrul călătoriilor internaționale specifice de lux în anul 2014 au fost următoarele: China, SUA, Canada, Taiwan, Coreea și Emiratele Arabe Unite. Spre deosebire de aceste state, au scăzut Rusia, Japonia dar și statele din Europa de Nord, mai ales cele din peninsula Scandinavă.

Un nou raport generat de Amadeus este cel care analizează tendințele din cadrul turismului de lux până în anul 2025, pentru a ajuta la o cât mai bună orientare a industriei turistice și a deservire, segmentul turistice care a înregistrat cea mai rapidă creștere dintre toate formele de turism. Acest raportul a fost comandat de către Amadeus- un furnizor global de tehnologie de tip travel, care a fost dezvoltat de Connections, pe baza datelor din cadrul economiei turismului, având la bază zeci de interviuri ale unor renumiți experți din cadrul turismului de lux, din domeniul agențiilor de turism care sunt specializate pe travel- concierge, din domeniul companiilor aeriene, hotelărie și furnizorii intermediari.

Consumatorii globali cheltuiesc tot mai mult pe experiențe, acest lucru în dezavantajul bunurilor materiale. Potrivit unui recent studiu comandat de Amadeus, dorința consumatorilor de turism de a avea noi experiențe de-a lungul vieții, cunoaște în prezent și va cunoaște o creștere deosebită în cadrul turismului de lux, domeniu care treptat devansează restul industriei de travel.

Între ani 2011 și 2015, turismul de tip luxury este cel care a cunoscut o rată de creștere anuală deosebită, de 4,5% în privința zborurilor pe outgoing, mai întâi la clasele I și tip Business, spre deosebire de ponderea de 4,2% cât a înregistrat activitatea turistică în general.

Această tendință generală se pare că va continua să se accelereze pe durata următorilor zece ani, timp în care turismul de lux a fost estimat să crească cu o pondere de 6,2% între anii 2015 și 2025, mai exact cu aproape o treime peste turismul la nivel general, care va cunoaște o creștere cu numai 4,8%.

Raportul a fost intitulat ”Shaping the future of Luxury Travel” (”Definind viitorul turismului de lux”), dezvăluie marea majoritate a provocărilor recente și a oportunităților pe care piețele care vizează turism de lux le vor înregistra în următorul deceniu (vezi fig. 3.1.).

Fig. 3.1. Caracteristicile turismului de lux în viziunea studiilor Amadeus. Sursa: www.evisionturism.ro, accesat în data de 20.05.2018

Constatări cheie din raport:

S-a intrat într-o nouă eră din cadrul turismului de lux, perioadă în care luxul este întreținut, este obținut sau indus în timp real și care se bazează pe experiență;

Continentele America de Nord și Europa de Vest sunt cele care cumulează aproximativ 64% din totalul călătoriile de lux la nivel global, chiar dacă acestea reprezintă doar 18% din populația Globului;

Între anii 2011-2025, piața turismului de lux din regiunea Asia-Pacific va înregistra o creștere generală mai mare decât în cazul Europei, dar această creștere se va reduce treptat între ani 2015-2025, lucru care este deja vizibil în anul 2018;

Rata de creștere a pieței de turism de lux India este de 13%, mai mare decât a oricăreia dintre celelalte națiuni BRIC, și este cea mai mare dintre cele 25 de țări analizate în acest raport;

O dorință umană de a avea mai multe experiențe pline de satisfacții oferă un catalizator esențial pentru ca industria turismului să se dezvolte și să-și îmbunătățească standardele de calitate a serviciilor;

Studiul a identificat, de asemenea, o ierarhie a nevoilor de turism de lux, variind de la calitate de 5 stele la stil de viața privată și siguranță tip VIP.

În 2015, Amadeus a lansat un raport numit ”Future Traveller Tribes 2030” (”Viitoarele Triburi de Călători 2030”), care a identificat șase triburi de călători pe baza comportamentul consumatorilor, recunoscând că modelele de cumpărare se schimbă în funcție de circumstanțele fiecărei călătorii.

Utilizând o metodologie similară, ”Shaping the future of Luxury Travel” identifică șase triburi de călători de lux, pentru a-i ajuta pe furnizorii de travel să targeteze mai bine piața clienților de lux: Întotdeauna lux (Always Luxury); Ocazie specială (Special Occasion); Bluxury; Bogat în numerar, sărac în timp (Cash-rich, time-poor); Strict Opulent (Strictly Opulent); și Bogat și Independent (Independent Affluent).

„Lux înseamnă lucruri diferite pentru oameni diferiți, iar acest lucru este valabil mai ales astăzi. În timp ce clasele de mijloc, emergente, caută aspectul material al călătoriei de lux, piețele mai mature caută un lux nou, mai evoluat. Acesta este motivul pentru care oferirea unei experiențe personale și exclusive clienților de lux va deveni chiar mai importantă decât este în prezent – va fi un factor de diferențiere între luxul vechi și cel nou”, a declarat Rob Sinclair-Barnes, director Marketing Strategic al Amadeus IT Group . „Înțelegerea rolului afacerii voastre în furnizarea unei experiențe de lux, end-to-end, pentru un turist este esențială pentru îmbunătățirea colaborării, și consolidarea unui impuls la nivel de industrie pentru servicii de lux consistente. Explorarea celei mai noi tehnologii și inovații pentru a face industria să funcționeze mai bine în ansamblu este esențială pentru un nou nivel de lux, care nu a existat înainte „, a apreciat Sinclair-Barnes.

Un alt sondaj efectuat de Small Luxury Hotels of the World (SHL) cu referire la cele mai noi tendințe în ceea ce privește turismul de lux, pentru modă, vizitarea unor restaurante exclusiviste și utilizarea unor noi tehnologi indică faptul că turiștii de lux aleg ca principale destinații Insulele Maldive, dar și destinații clasice ca Italia sau Franța .

Atunci când fac o alegere privind un articol de lux cei care au răspuns au menționat faptul că preferă o vacanță cu servicii de lux, în proporție de 42%, urmată imediat de o experiență de neuitat, în proporție de 40%, ceea ce indică o inclinație a lor către aceste opțiuni situate mult mai presus de alte articole de lux tangibile, cum sunt autoturismele, bijuteriile sau hainele dintre cele mai scumpe. Dar acest lucru nu s-a verificat nici în cazul Canadei, acolo unde 58% dintre cei care au răspuns la chestionar au menționat totuși ca primă opțiune o mașină de lux.

În privința destinațiilor turistice de lux, Insulele Maldive (vezi fig. 3.2.) a reușit să depășească toate celelalte destinații cu un procent de 13% din total, urmată de destinații turistice din Italia și Franța (cu 12% și respectiv 11%). Statele Unite ale Americii și Canada au fost singurele piețe care nu au preferat Insulele Maldive în cazul primelor trei destinații de lux la nivel mondial, alegând însă în ambele cazuri destinații europene, mai ales cele situate în Franța (vezi fig. 3.3., 22% și 23%, respectiv).

Fig. 3.2.-3.3. Insulele Maldive (stânga) și Coasta de Azur, sunt două dintre destinațiile turistice de lux aflate în topul mondial al preferințelor. Sursa: http://www.traveltailor.ro/sejur-coasta-de-azur/, accesat în data de 26.05.2018

Când este vorba de identificarea unor elemente mai importante ale unei vacanțe, cei care au răspuns la acest sondaj apreciază în mod deosebit unitățile de cazare și serviciile de categoria de 5 stele și seria de experiențele autentice oferite de serviciile turistice (28%, respectiv 26%).

Canadienii și dar și turiștii ce provin din America Latină au ales să minimizeze categoria hotelului dar au subliniat în mod deosebit experiențele (39%, respectiv, 36%), spre deosebite de turiștii britanici ce au menționat foarte clar faptul că turismul de lux nu ar fi de lux dacă ar fi discret și au ales într-o majoritate covârșitoare serviciile hotelurilor de 5 stele mai presus de orice alt element (vezi fig. 3.4.-3.5.).

Fig. 3.4.-3.5. Cameră în cadrul unui hotel de lux din Napoli- Italia (Caruso Place Boutique & Wellness Suite- stânga) și din Franța- Paris (Hotel Raphael). Sursa: www.booking.com, accesat în data de 26.05.2018

În cazul turiștilor germani, factorul cel mai important în alegerea unui hotel de lux a fost ca prin intermediul serviciilor acestuia, să îi facă să se simtă “ca și acasă departe de casă” (în proporție de 30%), fapt care contează aproape la fel de mult și pentru turiștii chinezi (în pondere de 27%) dar și pentru turiștii din America Latină (în proporție de 22%). Britanicii și americanii sunt încă ceva mai puțin exigenți din acest punct de vedere (10%, respectiv 11%), indicând faptul că au mult mai puține probleme pentru a scăpa de rutina lor zilnică.

Serviciile turistice personalizate au apărut, de asemenea, printre opțiunile cele mai alese de cei care au răspuns chestionarului din Australia și America, cu 26% și, respectiv, 24%, depășind astfel media de 17%.

Un complex hotelier localizat pe o plaja la o distanță apreciabilă de civilizație și este o idee îmbrățișată de multe persoane în vederea unei vacanțe de lux (o pondere destul de mare- 43%) dintre respondenți. Nu este însă cazul din acest punct de vedere pentru turiștii din America Latină, pentru care plaja este deja un element turistic destul de comun fiind interesați mai mult de hotelurile din zonele centrale ale orașului și de avangardă (procent de 36% față de media de 16%).

Hotelurile de tip eco-friendly sunt cele care influențează alegerea a aproape unul din trei americani (respectiv o pondere de 30%), turiști care preferă acest tip de cazare, comparativ cu o medie de 14%. Conacele rurale sunt unități de cazare care trezesc în mod deosebit interesul turiștilor francezi, germani dar și al britanicilor, în timp ce turiștii chinezii și cei ruși preferă în mod deosebit, mai mult decât media, centrele specifice de wellness și spa.

Cheltuielile turistice

În privința cheltuielilor din cadrul turismului de lux, 84% dintre cei care au respuns au declarat că nu ar vrea să aloce un buget mai mult de 2 000 de lire sterline (reprezentând, aproximativ 2 400 de euro) pentru o singură evadare de week-end. Astfel, în China, 55% dintre cei intervievați investesc ceva mai puțin de 1 000 de lire sterline (aproximativ 1 200 de euro) bugat destinta pentru un week-end de lux, în timp ce, o treime dintre turiștii ruși nu ar avea absolut nici o problemă pentru a plăti mai mult de 2 000 de lire sterline în vederea unui week-end de plăcere.

În Franța, 63% dintre cei intervievați au indicat o anume disponibilitate de a cheltui o sumă ceva mai mare de bani decât media pentru o cină luxury pentru două persoane, declarând că nu ar ezita să cheltuiască mai mult de 200 de lire sterline (deci, 240 de euro), comparativ cu media de 34%.

Creșterea consumului

Sondajul, care a fost făcut anul trecut în luna august pe un eșantion de peste 800 de clienți ai SHL din întreaga lume cu scopul de a le identifica obiceiurile și dorințele, arăta ca o majoritate covârșitoare a mărit semnificativ consumul de produse de lux în industria turismului (62%) în ultimii cinci ani. Cea mai mare creștere a consumului de produs de lux în această perioadă de timp a fost experimentată de respondenții ruși, cu aproape 90%.

Rata de creștere a vânzărilor în segmentul turismului de lux se va menține la nivelul de 14% în următorii doi ani, depășind rata de creștere în alte sectoare de lux, a căror valoare anuală este estimată la un procent de 7%, conform Boston Consulting Group. Splendia, o platformă de rezervații online în domeniul hotelurilor de lux, estimează o creștere de 30% a cifrei de afaceri anul acesta, comparativ cu anul trecut. În primele cinci luni din anul 2012, Splendia a înregistrat o creștere de 13% a numărului rezervațiilor, față de aceeași perioada din 2012, potrivit CPP-Luxury .

Oficialii diviziei Emotions din cadrul companiei Kuoni, specializată pe călătoriile de lux, confirmă că numărul clienților bogați a scăzut, însă cheltuielile s-au ridicat. Vara aceasta, clienții bogați cheltuiesc în medie 5 900 de euro pe persoana pentru vacanță, comparativ cu 5 720 de euro, valoarea înregistrată în 2011.

Un alt operator de călătorii premium, Donatello, a anunțat că vânzările de produse de lux (ce variază între 5 000 și 10 000 de euro pe persoană) au crescut cu 20% din noiembrie 2011.

Tendințele actuale însă pun în prim plan o destinație carea devenit etalonul luxului: Dubai.

Studiu de caz. Turismul de lux din Dubai- Emiratele Arabe Unite

Dubai este unul dintre cele șapte emirate ale Emiratelor Arabe Unite, fiind la locul 1 ca număr de locuitori (2 milioane locuitori) și pe locul secund ca suprafață (4 114 kmp). Turismul s-a dezvoltat aici la cote impresionante ca urmare a inițiative conducătorilor locali care au venit cu o alternativă la inevitabilă epuizare în timp a resurselor de petrol. Astfel, s-a construit mult și repede, totul este gigantic, exuberant și opulent . Practic, este locul unde au prins viață cele mai îndrăznețe proiecte arhitectonice ale lumii. În acest ritm. Dubai a devenit în scurt timp o capitală a distracției și a turismului de cumpărături, destinația ideală în materie de viață de noapte (supranumit Las Vegas-ul Orientului Mijlociu).

Plaja a fost inițial îngustă, permițând accesul unui număr relativ mic de turiști, însă, în urma aplicării mai multor proiecte de dezvoltare și a unor tehnologii de ultimă generație, a apărut Palm Island (insule în formă de palmier, vezi fig. 3.7.) care oferă mai mulți kilometri de plajă comparativ cu ce exista inițial. Proiectul a fost însoțit de o susținută campanie de marketing astfel că numeroase celebrități din lumea întreagă au cumpărat (la prețuri uneori astronomic) locuințe, dintre care unele aflate doar în stadiul de proiect.

Cea mai mică dintre Palm Islands este Palm Jumeirah, supranumită și a opta minune a lumii, respectiv o insulă cu o suprafață de 20 kmp (vezi fig. 3.7.), formată din 17 frunze de palmier. Pentru a o ridica, muncitorii au utilizat 94 milioane metri cubi de nisip și 7 milioane tone de piatră. Construcția ei a început în anul 2001, iar cheile primelor apartamente le-au fost înmânate proprietarilor cinci ani mai târziu. Pal Jebel Ali, cea de-a doua insulă a arhipelagului artificial a început să fie ridicată în anul 2002, iar potrivit proiectului este cu 50% mai mare decât Palm Jumeirah. Se estimează că în anul 2020, Palm Jebel Ali va fi casa a aproape 2 milioane de oameni.

Trilogia palmierilor se încheie cu Pal Deira, cea mai mare dintre insule, ce va avea, după încheierea lucrărilor o suprafață de 42 kmp, adică ceva mai mult decât un sector al Bucureștiului.

Fig. 3.6.-3.7. Palm Island cu Palm Jumeirah (cele 17 ramuri de palmier) Sursa: http://www.timeoutdubai.com/knowledge/features/41197-things-to-do-in-palm-jumeirah, accesat în data de 26.05.2018

Un alte proiect ambițios este The World, un arhipelag artificial care imită harta lumii format din 300 mici insule, fiecare cu o suprafață cuprinsă între 14 000- 42 000 mc, proiect care a costat 14 miliarde USD. Pe aceste țări, proprietarii au dreptul de a construi vile, hoteluri sau parcuri tematice (vezi fig. 3.8.-3.9.). Proiectul se pare că a prins la public, astfel că numeroși solicitanți s-au grăbit să-și achiziționeze teritorii astfel că, până la finele anului 2007, mai mult de jumătate dintre ele au fost deja cumpărate, în ciuda prețurilor exorbitante (prețurile standard fiind de 15-50 milioane USD).

Fig. 3.8.-3.9. Vile de lux pe insulele de nisip ale complexul artificial The World. Sursa: https://www.emirates247.com/property/real-estate/first-club-on-dubai-s-the-world-to-open-soon-2012-02-13-1.442656, accesat în data de 26.05.2018

Dubai reprezintă un etalon și în ceea ce privește hotelurile de lux. În Dubai s-au construit mai multe hoteluri înalte (Rose Tower- 333 m) și grandiosul hotel Burj al Arab, autodeclarat singurul hotel de șapte stele din lume. Deși cu 12 m mai scund decât Rose Tower, de la înălțimea celor 54 de etaje ale sale, Burj al Arab, are în spate o investiție de 650 milioane USD care va fi amortizată într-o perioadă foarte lungă de timp. La construcția acestui hotel au fost utilizate 9 000 tone de oțel, 43 000 mc de sticlă, 13 000 tone de marmură de Carrara, 12 000 tone de granit din Brazilia și 1 500 mc de foiță de aur de 24 karate. Toate camerele sunt duplexuri, cu scări

din marmură și majordomi personali, plasme TV cu rame din aur, produse de baie în valoare de sute de dolari și 13 sortimente de perne sunt doar câteva dintre facilitățile standard, o noapte de răsfăț costă între 1 000- 15 000 USD (vezi fig. 3.10.-3.11.).

Fig. 3.10.-3.11. Burj al Arab (vedere aeriană- stânga) și interiorul unei camere de lux. Sursa: https://ar.pinterest.com/pin/320248223481440898/, accesat în data de 26.05.2018

Burj Khalifa este cea mai înaltă construcție realizată vreodată de om (828 m), a fost inaugurată oficial în data de 4 ianuarie 2010. Costurile totale ale proiectului au depășit 1,4 miliarde USD. Are 163 de etaje, 900 camere de lux (vezi fig. 3.12.-3.13.) și un număr de 58 de lifturi considerate cele mai rapide din lume.

Fig. 3.12.-3.13. Burj Khalifa deține numeroase recorduri din punct de vedere tehnic și arhitectural și este întruchiparea luxului suprem. Sursa: www.booking.com, accesat în data de 26.05.2018

Proiectul Hydropolis, al arhitectului Joachim Hauser presupune realizarea celui mai mare și mai luxos hotel subacvatic din lume. Hotelul va fi conceput la o adâncime de – 20 m sub apele Golfului Persic și va ocupa o suprafață de 110 000 mp. Etajele superioare ale clădirii vor fi ocupate de mai multe săli de conferință, o clinică e chirurgie estetică și un laborator de cercetare marină. Vor exista săli tematice, unde cei interesați pot afla cum trăiesc animalele și plantele subacvatice. Momentan datorită unor probleme de ordin tehnic dar și prețului exorbitant, numai 20% din proiect este realizat.

Extravaganța se manifestă și în materie de agrement. De exemplu, proiectul Ski Dubai, reprezintă un alt vis excentric devenit realitate. În timp ce afară temperatura rar coboară sub 40 grade Celsius, într-un complex acoperit ce se întinde pe o suprafață de 22 500 mc au fost construite cinci pârtii de schi cu grade diferite de dificultate, dintre care, cea mai mare are o lungime de 400 m și o diferență de nivel de 60 m. O latură a sa, Snow Park, a fost concepută special pentru copii. Acesta este cel mai mare parc de zăpadă din lume acoperit, suprafața sa fiind de aproximativ 3 000 mc.

..

CONCLUZII

Aproximativ 10 000 de turiști români reușesc să-și permită anual o vacanță de lux în afara granițelor țării cu o valoare estimată a produsului turistic achiziționat de peste 10 000 de euro de persoană, reprezentând astfel, un procent de numai 0,5% din totalul celor care se deplasează în concedii și vacanțe în afara României potrivit unui studiu realizat de agenția de turism Happy Tour .

Potrivit agenției de turism Happy Tour, vacanțele scumpe, care depășeșc suma de 3 000 euro de persoană, au crescut din anul 2009 cu o pondere de aproximativ 10% pe an. "Să călătorești este cel mai de succes mod de a-ți cheltui banii. Românii încep să devină călători și nu turiști, iar motivul pentru care a crescut segmentul vacanțelor de lux este că românii încearcă să cheltuiască banii pe experiențe. Când este frig afară, dacă ai bani o să-ți dorești să mergi într-un loc cald, să încerci experiențe noi. În Austria se pot duce oricând, se pot duce în februarie, dar Crăciunul și Revelionul sunt ocazii speciale" , a declarat pentru agenția de presă Mediafax, Javier Garcia del Valle, directorul general al Happy Tour.

Dintre cele mai căutate destinații turistice cotate ca fiind scumpe se numără: Insulele Maldive, Insulele Caraibe, Insulele Bahamas și Seychelles

Astfel, considerand ca în România sunt 19 milioane de români, din cei 10% (1,9 milioane) care îsi permit să călătorească în străinatate, procentul celor care își permit vacante de lux este de 0,5%, adică numai 9 500-10 000 de persoane. Aceșai studiu indică faptul că și persoanele cu venituri ceva mai scăzute au început să călătorească mai mult, dar aleg tot Romania.

Managerul agenției Happy Tour apreciază că turiștii care își permiteau înainte de criză să meargă în Seychelles merg și acum în Seychelles, iar aceia care alegeau înainte călătorii oarecum mai ieftine își reconsideră acum poziția și aleg destinații și mai ieftine.

Reprezentanții Happy Tour au anunțat recent că o familie de români cu doi copii a plătit 90 000 de euro pentru a-și petrece revelionul într-un resort de lux în Bahamas, cel mai mare preț achitat vreodată în Romania pentru o vacanță de Anul Nou, și care include un apartament de 150 de metri pătrați cu vedere la ocean și valet la dispoziție.

BIBLIOGRAFIE

a) Literatura de specialitate

1. Cristea Anca Adriana (2007), Tehnologia activităților de turism, Editura Pro Universitaria, București;

2. Gheorghilaș Aurel (2006), Geografia Turismului, Editura Universitară, București;

3. Matei Elena (2006), Ecoturism, Editura Top Form, București;

4. Mazilu Mirela (2002), Ghid- transportul pe Dunăre, Strategia durabilă a Dunării, Consorțiul proiectului Platina;

5. Nistoreanu Puiu (2011), Economia Turismului, Academia de Studii Economice, București;

6. Timbergen Jan (1978), Restructurarea ordinii internaționale. Raport către Clubul de la Roma, Editura Politică, București;

7. Valentine P.S. (1992), Nature- Based Tourism, B. Weiller, C.M. Hall;

8. *** (1987), Raportul Brundtland- – Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare;

9. *** (1998), Raport W.T.O, accesat în data de 7.04.2018;

10. *** (2002), Revista de Marketing online, vol. 1, nr. 4, articol: Mirela Mazilu, Turismul- o relație privilegiată cu dezvoltarea durabilă;

11. *** (2011), Revista de Marketing online nr. 4, articol: Mazilu Mirela, Turismul durabil și probleme sale;

b) Webografie

1. *** www.booking.com, accesat în data de 26.05.2018;

2. *** http://www2.unwto.org/, accesat în data de 10.04.2018;

3. *** http://www.revistadestatistica.ro/Articole/2013/RRS_10_2013_a3ro.pdf, accesat în data de 10.04.2018;

4. *** http://www.un.org/geninfo/bp/enviro.html, accesat în data de 11.04.2018;

5. *** http://www.earthsummit2002.org/Es2002.pdf, accesat în data de 11.04.2018;

6. *** http://www.mmediu.ro/beta/domenii/dezvoltare-durabila/strategia-nationala-a-romaniei-2013-2020-2030/, accesat în data de 11.04.2018;

7. *** http://europa.eu/rapid/press-release_IP-15-5708_ro.htm, accesat în data de 11.04.2018;

8. *** https://sustainabledevelopment.un.org/intergovernmental/csd, accesat în data de 31.03.2018;

9. *** https://www.iucn.org/, accesat în data de 6.04.2018;

10. *** http://evisionturism.ro/turismul-lux-segmentul-creste-mult-nivel-mondial, accesat în data de 20.05.2018;

11. *** http://visdevacanta.ro/?p=5934, accesat în data de 21.05.2018;

12. *** http://evisionturism.ro/cele-mai-recente-tendinte-in-turismul-de-lux, accesat în data de 26.05.2018;

13. *** http://www.traveltailor.ro/sejur-coasta-de-azur/, accesat în data de 26.05.2018;

14. *** http://www.business24.ro/turism/turism-extern/turismul-de-lux-in-crestere-in-urmatorii-ani-1516742, accesat în data de 26.05.2018;

15. *** http://www.timeoutdubai.com/knowledge/features/41197-things-to-do-in-palm-jumeirah, accesat în data de 26.05.2018;

16. *** https://www.emirates247.com/property/real-estate/first-club-on-dubai-s-the-world-to-open-soon-2012-02-13-1.442656, accesat în data de 26.05.2018;

17. *** https://ar.pinterest.com/pin/320248223481440898/, accesat în data de 26.05.2018.

=== b91e058e01b9f0343a37fd3c82043d1da861c9be_648259_1 ===

UNIVERSITATEA HYPERION

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

SPECIALIZAREA AFACERI INTERNAȚIONALE

Lucrare de licență

Coordonator științific,

Absolvent,

București

2018

UNIVERSITATEA HYPERION

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

SPECIALIZAREA AFACERI INTERNAȚIONALE

Piața mondială a turismului de lux. Specific, organizare, tehnici de comercializare, strategii de marketing

Coordonator științific,

Absolvent,

București

2018

CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………………………….4

Capitolul I. DEZVOLTAREA DURABILĂ A TURISMULUI…………….…….6

Capitolul II. TEHNICI DE CONCEPERE ȘI COMERCIALIZARE A PRODUSELOR TURISTICE……………………………………………………………21

Capitolul III. TURISMUL DE LUX. SPECIFIC, ORGANIZARE, TEHNICI DE COMERCIALIZARE, STRATEGII DE MARKETING……………………27

CONCLUZII…………………………………………………………………………………39

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………40