Piata Mondiala a Turismului Cultural Piata Nord Americana
INTRODUCERE
Turismul poate oferi un mijloc important de comunicare și dialog între indivizi și civilizații, precum și în calitate de activitate economică și mod de prezentare și îmbogațire a moștenirii culturale. Turismul cultural reprezintă astăzi o formă modernă de viață, o formă în plină expansiune.
Un număr tot mai mare de turiști devin interesați de a deveni călători care plasează arta, moștenirea culturală și/sau ale activități culturale pe primele poziții în topul motivațiilor lor pentru călătorie. Acești vizitatori sunt cunoscuți ca turiști culturali. Acești vizitatori contribuie la plasarea turismului drept una dintre cele mai mari industrii ale lumii.
Turismul cultural este bazat pe un mozaic de locuri, tradiții, forme de artă, sărbători
și experiențe care creionează portretul unei națiuni, reflectând diversitatea și caracterul Statelor Unite. Afirmarea și dezvoltarea turismului cultural sunt stimulate de curiozitatea oamenilor, de creșterea nivelului de instruire, de civilizație.
Deși “moștenirea culturală” este un termen vag definit, a devenit centrul unei forme de turism importante, turismul de moștenire culturală, care a dezvoltat curiozitatea turiștilor pentru locuri, istorie și natură. Cel mai mare beneficiu al turismului cultural și de moștenire este diversificarea economiilor locale și conservarea caracterului de unicat al comunității. Turiștii culturali și de moștenire sunt o piață extrem de atractivă, deoarece aceștia tind să își prelungească șederea și să cheltuie mai mult.
Volumul total de călători interesați de artă și istorie, precum și obiceiurile lor de cheltuieli, modele de călătorie și caracteristicile demografice sunt un indiciu ferm că istoria și cultura vor continuă sa fie o parte importantă în continua dezvoltare a industriei turismului american.
Capitolul I
PIAȚA NORD AMERICANĂ A TURISMULUI CULTURAL
1.1. Definire a turismului cultural
Cultura este o resursă de turism din ce în ce mai importantă, reflectată în diferențele culturale din toată lumea, în ceea ce privește: limba, folclorul, meșteșugurile, mâncarea, muzica și stilul de viață al diferitelor popoare. La scară mondială, se poate identifica un număr de regiuni culturale, unde intâlnim o similitudine în stiluri de viață, arhitectură, sisteme de agricultură și deseori o istorie și religie comune.
În lipsa barierelor lingvistice, turismul inflorește. Așadar, existența unui limbaj comun este un avantaj, deși folosirea tot mai frecventă a limbii engleze reprezintă un real pericol pentru limbile minorităților. O religie comună poate de asemenea încuraja călătoriile între țări. Majoritatea marilor religii au altare sau locuri sfinte, iar unele dintre acestea, precum: Lourdes, Roma, Ierusalim și Mecca atrag anual milioane de vizitatori din toată lumea. Pelerinajele au fost fără indoială primele forme de turism de masa. Deși, sau poate tocmai din această cauză, trăim într-o lume dominată de materialism, acest tip de turism înregistreaza creșteri. Practicanții turismului cultural sunt atrași de destinațiile cunoscute pentru bogăția artei, locurile și cladirile istorice și chiar pentru asocierile cu literatura.
Deși “moștenirea culturală” este un termen vag definit, a devenit centrul unei forme de turism importante, turismul de moștenire culturală, care a dezvoltat curiozitatea turiștilor pentru locuri, istorie și natură. În sensul său mai larg, moștenirea culturală include acele elemente naturale, precum și artefactele ce sunt considerate demne de a fi pastrate. Unele elemente sunt unice, sau au un grad mare de spectacular, sau sunt cunoscute în toată lumea, având o semnificație deosebită, încât pierderea lor ar afecta întreaga omenire. De aceea, Organizația Națiunilor Unite pentru Cultură, Educație și Știinta, UNESCO, a desemnat multe dintre acestea să fie protejate ca World Heritage Sites. Totuși, în timp ce aceste denumiri aduc cu ele anumite responsabilități, lipsa de abilitate de a încuraja conservarea are ca efect faptul că unele monumente se află în stadiu puțin avansat de consevare.
Mulți turiști, în special cei mai tineri, sunt mai puțin interesati de istoria unei țări, și sunt mai atrași de cultura contemporană, reflectată în sport, muzici și distracții. Degeaba cheltuie Organizația Națională de Turism a unei țări un buget vast pe campanii promoționale-aceasta poate avea un efect mult mai mic decât cel al unei publicitati gratuite, și a expunerii prin filmele seriale difuzate în toată lumea.
Pentru ca o călătorie sa fie inclusă în sfera turismului cultural, ea trebuie sa indeplinească trei condiții:
-să fie determinată de dorința de cunoaștere, de cultivare;
-să aibă loc consumul unui produs turistic de semnificație culturală (monument, opera de artă, spectacol, schimb de idei);
-să presupună intervenția unui mediator-persoană, document scris, material audio-vizual- care să pună în valoare, să realizeze produsul cultural.
Afirmarea și dezvoltarea turismului cultural sunt stimulate de curiozitatea oamenilor, de creșterea nivelului de instruire, de civilizație. Tot ca factor favorizant acționează transformarea însăși a ideii de cultură, care în sensul sau cel mai larg, este considerată astăzi ca fiind “ansamblul trăsăturilor distinctive, spirituale și materiale, intelectuale și afective ce caracterizează o societate sau un grup; ea înglobeaza, dincolo de artă și literatură, modul de viață, drepturile fundamentale ale ființei umane, sistemele de valori, tradițiile, credințele, diversitatea aspectelor ce dau conținutul vieții culturale își găsește reflectarea în multitudinea formelor turismului cultural. În concordanță cu specificul valorilor componente ale patrimoniului cultural, formele de turism se concretizează în:
-vizitarea obiectivelor patrimoniului istoric: vestigii arheologice, istorice, monumente, castele, edificii religioase, ansambluri urbane și rurale, parcuri și gradini;
-vizitarea muzeelor: de arheologie, istorie, științe naturale, specializate sau tematice, naționale sau regionale, gradini botanice, parcuri zoo;
-participarea la evenimente culturale: spectacole de opera, balet, teatru, concerte, festivaluri de muzica, dans, film, folclorice, sărbatori naționale, expozitii, târguri;
-turism industrial și tehnic- situat, în opinia specialistilor, între cel cultural și cel de afaceri- caracterizat prin vizitarea unor obiective economice (industriale), construcții specifice (baraje, viaducte, poduri, tunele, canale), ansambluri arhitectonice urbane-moderne sau tradiționale, cunoașterea organizării vieții sociale etc.
Turismul cultural, prin natura motivelor sale, prin locul de desfășurare și modul de organizare, se integreaza celui urban și se interfereaza –în acest perimetru- celui de loisir și celui de afaceri. Ca urmare, voiajele culturale se distribuie pe o scara foarte largă, între un produs cultural pur (propriu-zis) și o călătorie turistica –vacanță, ceea ce face dificilă delimitarea lor față de alte forme ale turismului.
Turiștii culturali nu definesc neapărat activitatea culturală ca o primă motivație a lor pentru turism. De exemplu, un om de afaceri care vede o piesă de teatru este considerat turist cultural.La aceasta se adaugă și faptul că, produsul turistic cultural se constituie prin sinteza a două grupe distincte de elemente:
cele culturale: dorințe, obiect, ghid;
cele turistice: mijloace de transport, de primire, de găzduire, de alimentație.
Organizatorii de “vacanțe tematice”-una din denumirile uzuale pentru produsele turismului cultural –trebuie sa găsească soluția de armonizare a acestor componente și adaptare a lor la cerințele consumatorilor. Turismul cultural, prin conținutul și caracteristicile sale, prezintă o suma de avantaje, cum sunt:
-independența față de un anumit sezon;
-posibilitatea dezvoltării în zone diferite pe teritoriul țării, asigurând astfel o mai bună valorificare a resurselor;
-larga adresabilitate-intereseaza toate categoriile de clientelă.
El are însă și dezavantaje, între care faptul că este mai scump comparativ cu turismul de agrement și că unele din formele sale se adresează unui public avizat, cu un înalt nivel de educație și cultură. Aceste dezavantaje îngustează sensibil dimensiunile pieței și reclamă eforturi mai mari în domeniul promovarii. Cu toate acestea, turismul cultural reprezintă astăzi o formă modernă de viață, o formă în plină expansiune.
1.2. Activitatea UNESCO
Turismul poate oferi un mijloc important de comunicare și dialog între indivizi și civilizatii, precum și în calitate de activitate economica și mod de prezentare și îmbogatire a moștenirii culturale.
De aceea, eforturile UNESCO sunt îndreptate înspre ajutorarea statelor membre să împartă politicile turismului cultural care ar putea susține pluralismul cultural și să conserve diversitatea culturală, precum și autenticitatea moștenirii prezente și monumentale. Aceste politici sunt menite de asemenea să încurajeze o mai mare deschidere spre culturi, să combată prejudecățile culturale și să contribuie la dezvoltare și la lupta împotriva sărăciei.
Politicile și activitățile împărțite sau întreprinse de UNESCO în favoarea turismului cultural respectă principiile Conventiei Internaționale asupra mijloacelor de interzicere și prevenire a importurilor, exporturilor și a transferurilor ilegale de drepturi de proprietate culturală din 1970 și ale Conventiei cu privire la protejarea moștenirii culturale și naturale, din 1972.
Asemenea activități se înscriu în rândul unei largi game de inițiative internaționale care au contribuit până acum la creionarea în linii mari a acțiunilor din partea comunității internaționale în acest domeniu. Este cazul Planului de Acțiune a Conferinței Interguvernamentale asupra politicilor pentru dezvoltare (Stockholm, 1998), Anului Națiunilor Unite pentru Dialog între Civilizații (2001), Planul de acțiune al Declarației universale UNESCO asupra diversității culturale și Anul Natiunilor Unite pentru moștenirea culturală (2002).
În ceea ce privește inițiativele de informare și pregatire, UNESCO a organizat conferințe și seminarii la cererea Statelor și în cooperare cu parteneri publici și privați ai Sistemului Națiunilor Unite (de exemplu, Organizația Mondială a Turismului).
Rezultatele acestor intâlniri ar putea servi pentru ghidare în procesul de luare de decizii la nivel operațional, educațional, financiar și legislativ. În cadrul acestor intâlniri, au fost înființate rețele de specialiști la nivel regional și internațional, precum în cazul UNESCO Chairs Network de turism cultural. Cele mai recente seminarii au avut loc în Asunción (Paraguay), în Siem Reap/Phnom Penh (Cambodgia), Damasc (Syria) și Bruges (Belgia). Toate aceste intâlniri au avut ca rezultat pregătirea de studii și luarea unor decizii practice cu privire la standarde, pregatire și educație superioară precum și crearea de site-uri de ecoturism. UNESCO publică sau sprijină publicarea de texte care sunt împărțite între statele membre asupra întrebărilor legate de turismul cultural și dosare de studii specifice.
Ziua turismului internațional, sărbatorită în Santiago de Chile pe 27 septembrie 1999 a avut ca temă conservarea moștenirii mondiale în Noul Mileniu. Mesajul președintelui UNESO, alături de cel al secretarului general al Organizației Mondiale a Turismului au dus la urmatoarele concluzii: UNESCO și Organizația mondială a turismului își unesc eforturile pentru a evidenția importanța relația și din ce în ce mai strânsă dintre turism și moștenirea culturală.
Setea de cunoaștere și experiență de primă mână a minunilor lumii vor conduce în continuare fără indoială sectorul turismului cultural. Corect admininstrat și planificat, turismul cultural joacă un rol esențial în păstrarea moștenirii mondiale, generând mijloacele financiare necesare pentru conservarea siturilor moștenite și a monumentelor. Veniturile din acest tip de turism ajută de asemenea la păstrarea și continuărea meșcare ar putea susține pluralismul cultural și să conserve diversitatea culturală, precum și autenticitatea moștenirii prezente și monumentale. Aceste politici sunt menite de asemenea să încurajeze o mai mare deschidere spre culturi, să combată prejudecățile culturale și să contribuie la dezvoltare și la lupta împotriva sărăciei.
Politicile și activitățile împărțite sau întreprinse de UNESCO în favoarea turismului cultural respectă principiile Conventiei Internaționale asupra mijloacelor de interzicere și prevenire a importurilor, exporturilor și a transferurilor ilegale de drepturi de proprietate culturală din 1970 și ale Conventiei cu privire la protejarea moștenirii culturale și naturale, din 1972.
Asemenea activități se înscriu în rândul unei largi game de inițiative internaționale care au contribuit până acum la creionarea în linii mari a acțiunilor din partea comunității internaționale în acest domeniu. Este cazul Planului de Acțiune a Conferinței Interguvernamentale asupra politicilor pentru dezvoltare (Stockholm, 1998), Anului Națiunilor Unite pentru Dialog între Civilizații (2001), Planul de acțiune al Declarației universale UNESCO asupra diversității culturale și Anul Natiunilor Unite pentru moștenirea culturală (2002).
În ceea ce privește inițiativele de informare și pregatire, UNESCO a organizat conferințe și seminarii la cererea Statelor și în cooperare cu parteneri publici și privați ai Sistemului Națiunilor Unite (de exemplu, Organizația Mondială a Turismului).
Rezultatele acestor intâlniri ar putea servi pentru ghidare în procesul de luare de decizii la nivel operațional, educațional, financiar și legislativ. În cadrul acestor intâlniri, au fost înființate rețele de specialiști la nivel regional și internațional, precum în cazul UNESCO Chairs Network de turism cultural. Cele mai recente seminarii au avut loc în Asunción (Paraguay), în Siem Reap/Phnom Penh (Cambodgia), Damasc (Syria) și Bruges (Belgia). Toate aceste intâlniri au avut ca rezultat pregătirea de studii și luarea unor decizii practice cu privire la standarde, pregatire și educație superioară precum și crearea de site-uri de ecoturism. UNESCO publică sau sprijină publicarea de texte care sunt împărțite între statele membre asupra întrebărilor legate de turismul cultural și dosare de studii specifice.
Ziua turismului internațional, sărbatorită în Santiago de Chile pe 27 septembrie 1999 a avut ca temă conservarea moștenirii mondiale în Noul Mileniu. Mesajul președintelui UNESO, alături de cel al secretarului general al Organizației Mondiale a Turismului au dus la urmatoarele concluzii: UNESCO și Organizația mondială a turismului își unesc eforturile pentru a evidenția importanța relația și din ce în ce mai strânsă dintre turism și moștenirea culturală.
Setea de cunoaștere și experiență de primă mână a minunilor lumii vor conduce în continuare fără indoială sectorul turismului cultural. Corect admininstrat și planificat, turismul cultural joacă un rol esențial în păstrarea moștenirii mondiale, generând mijloacele financiare necesare pentru conservarea siturilor moștenite și a monumentelor. Veniturile din acest tip de turism ajută de asemenea la păstrarea și continuărea meșteșugurilor locale și a tradițiilor culturale. Fără această injectie de fonduri, multe situri moștenite și activități culturale ar avea un viitor incert.
Parteneriate eficiente între sectorul privat și autoritățile locale și între acționari și nivelele locale, naționale și internaționale pot maximiza efectele pozitive ale contribuiției turismului, minimizând eventualele efecte negative asupra mediului cultural. Sectorul privat are un rol important. Specialiștii în transport, proprietarii de stațiuni și investitorii ar trebui sa fie parteneri activi în conservarea și păstrarea resurselor moștenirii.
UNESCO și OMT au pus bazele unui parteneriat strâns de-a lungul anilor pentru a promova păstrarea moștenirii culturale prin turism susținut. Ambele organizații lucrează activ la promovarea a două proiecte interregionale majore pe termen lung a itinerariilor turistice și culturale, Drumul Mătăsii și Drumul Sclavilor. Organizația Mondială a Turismului lucrează de asemenea cu UNESCO la Proiectul “Amintiri din Viitor”, un parteneriat cu grupuri hoteliere și turoperatori care se implică în realizarea proiectelor pentru salvarea și îmbogățirea moștenirii culturale.
1.3. Interesul turiștilor americani pentru cultură
Un nou studiu întreprins de TIA (Travel Industry Association of America) și Smithsonian Magazine demonstrează interesul în creștere al călătorilor de a trăi noi experiențe culturale, artistice și de moștenire. Rezultatele studiului arată că un procent remarcabil de 81% din adulții americani care au călătorit în ultimul an, respectiv 118 milioane persoane, sunt considerați turiști culturali/ de moștenire. Acești călători au inclus activități istorice sau culturale în călătorii-persoană de 217 milioane în ultimul an, mai mult cu 13% față de 192 milioane în 1996. (O călătorie-persoană este o călătorie întreprinsa de o persoană pe o distanță de 50 de mile sau mai mult, dus).
“Volumul total de călători interesați de artă și istorie, precum și obiceiurile lor de cheltuieli, modele de călătorie și caracteristicile demografice sunt un indiciu ferm că istoria și cultura vor continuă sa fie o parte importantă în continuă dezvoltare a industriei turismului american. Este o piață care trebuie avută în vedere pe viitor”, a spus William S. Norman, președinte și CEO al Travel Industry Association of America.
Acești călători cheltuie mai mulți bani în călătoriile lor, față de o călătorie americană obișnuită ( în medie, 623 USD față de 457 USD, în afară de costurile de transport), ceea ce evidențiază turiștii culturali și istorici ca o piață de viitor pentru destinații și atracții. De fapt, pentru 30% din turiștii interesați de cultură și istorie, alegerea destinației a fost influențată de o anumită activitate sau eveniment istoric sau cultural. Acest studiu confirmă faptul că turismul, călătoriile sunt cel mai satisfacator mod de a castiga experiențe culturale. În comparație cu călătoriile obișnuite în SUA, călătoriile culturale, istorice, sunt de obicei mai lungi cu cel puțin 7 nopți, sau includ transport cu avionul, închirierea unei mașini, și cazarea la un hotel. Turiștii culturali/ istorici își prelungesc de obicei șederea într-o anumită destinație, pentru a putea experimenta istoria și cultura destinației vizitate.
Călătorii au posibilitatea să aleagă dintr-o mare varietate de activități istorice și culturale, un aspect important, deoarece turiștii culturali doresc să își îmbogățească viața cu noi experiențe de călătorie. Majoritatea admit faptul că în timpul călătoriilor au posiblitatea să invețe ceva nou, memorabil pentru ei. Mai mult de jumătate afirmă că sunt influențați în alegerea destinației de hobbiurile și interesele lor specifice. Mulți turiști culturali/ interesați de istorie admit că călătoriile care includ activități culturale, artistice, istorice, sau de moștenire sunt mai atrăgătoare pentru ei (39%) și că preferă să viziteze destinații care au pentru ei o semnificație istorică (38%). Trei din zece (29%) admit că pentru ei vacanțele culturale au o importanță deosebită. Un grup select spun că o vacanță sau o călătorie nu este completă pentru ei fără a vizita un muzeu, un loc istoric sau un loc de o importanță deosebită (26%), sau participarea la un eveniment cultural sau artistic(17%).
1.4. Profilul turistului cultural în SUA
Un număr tot mai mare de turiști devin interesați de a deveni călători care plasează arta, moștenirea culturală și/sau ale activități culturale pe primele poziții în topul motivațiilor lor pentru călătorie. Acești vizitatori sunt cunoscuți ca turiști culturali. Acești vizitatori contribuie la plasarea turismului drept una dintre cele mai mari industrii ale lumii.
Aproximativ 93 de milioane de americani au inclus cel puțin o activitate culturală de artă, moștenire, istorie, sau evenimente culturale în timpul călătoriilor efectuate în anul 2001, potrivit unui sondaj efectuat de Asociația Industriei Turismului din America (TIA). Aproximativ o cincime (21%) din totalul persoanelor –călătorie (de afaceri și loisir) includ o activitate istorică/ culturală. De fapt, volumul călătoriilor istorice/ culturale se ridica la valoarea de 10% în 1996, crescând de la 192,4 milioane persoane-călătorii, până la 212 milioane persoane –călătorii în 2001.
Ce înțelegem prin turism de moștenire culturală?
Turismul cultural este bazat pe un mozaic de locuri, tradiții, forme de artă, sărbători și experiențe care creioneaza portretul unei națiuni, reflectând diversitatea și caracterul Statelor Unite. Călătorii care se angajează în activități de turism cultural vizitează următoarele tipuri de obiective:
situri istorice;
galerii de artă, teatre și muzee;
comunități etnice;
bogății arhitecturale și arheologice;
parcuri naționale și de stat.
Ce caută turiștii culturali în călătoriile lor?
ei tind să combine experiențele culturale cu cele non-culturale;
tind să caute experiențe educaționale;
caută un sens al oamenilor și locurilor.
Un profil aparte îi situează pe turiștii culturali într-o sferă distinctă de alți călători de loisir; ei formează o piață atrăgătoare. Acești turiști tind să aibă următoarele trăsături:
au între 45 și 65 de ani;
sunt de regulă femei;
au educație superioară;
au un nivel înalt al salariului;
petrec între 8 și 10% mai mult pe zi când călătoresc;
stau aproape o zi mai mult la o destinație;
utilizează mai multe moduri de cazare;
cheltuie mai mult pe produse consumabile precum suveniruri, artefacte, obiecte de artizanat, haine, etc.
Prin ce se deosebesc turiștii culturali de restul călătorilor americani?
cheltuiesc mai mult: 631$ vs. 457$
sunt mai în vârstă: 48 ani vs.46 ani
sunt pensionari:18% vs. 15%
au studii superioare: 21% vs. 18%
utilizează hotelul, motelul sau B&B: 62% vs.56%
cheltuie peste 1000$:18% vs. 12%
călătoresc mai mult timp: 5,1 nopți vs. 3,4 nopți
călătoresc mai mult cu avionul: 22% față de 18%.
Cine include turismul cultural/ istoric în călătoriile sale?
Inovatorii și maturii (80%).
Care sunt tendințele în turismul cultural în următorul secol?
o afluență crescută și un nivel crescut al educației;
o populație în vârstă: peste 25 de ani, 54% din populația SUA va avea varsta de peste 50 de ani;
diversitate culturală: până în 2010, hispanicii vor fi cel mai mare grup etnic, iar asiaticii vor avea cea mai mic rată de creștere;
rolul crescut al femeilor în economie- femeile sunt cele care fac planurile de vacanță;
mai puțin timp liber- un mai mare accent pus pe vacanțe pe timp scurt, mini- vacanțe, escapade de week-end, în locul lungilor vacanțe din trecut;
o influență crescută a tehnologiei- o mai mare atenție acordată problemelor sociale, vizitatorii vor fi mai bine informati și vor cere mai multe informații.
1.5. Impactul economic al turismului cultural asupra economiei SUA
Turismul este o afacere foarte profitabilă. În 2001, turismul a contribuit cu 537,2 miliarde USD la economia americană, afirmându-se ca a treia industrie pe țară, după industria dealerilor auto și a magazinelor alimentare. În 2000, industria turismului a asigurat mai mult de 7 milioane de locuri de muncă și a sprijinit indirect alte 9,2 milioane.
În plus față de crearea de noi locuri de muncă și de noi afaceri, turismul bine organizat imbunătățește calitatea vieții și construiește mândria comunității. Cel mai mare beneficiu al turismului cultural și de moștenire este diversificarea economiilor locale și conservarea caracterului de unicat al comunității. Turiștii culturali și de moștenire sunt o piață extrem de atractivă, deoarece aceștia tind sa își prelungeasca șederea și să cheltuie mai mult. Conform TIA, în timp ce călătorul american obișnuit cheltuie în medie 457 USD și stă aproximativ 3,4 nopți departe de casă în timpul unei călătorii, vizitatorii atracțiilor culturale și istorice cheltuie aproximativ 631 USD și stau cam 4,7 nopți. Veniturile obținute din cheltuielile întreprinse de aceștia pot ajuta la diversificarea economiei locale și la conservarea caracterului de unicat al comunității.
Exemplu: Turismul cultural în Delaware
Turiștii vin în Delaware pentru artă. În 1998, aproximativ 290000 de turiști din afara statului au venit în Delaware pentru a asista la un eveniment artistic, și aproximativ 110000 turiști rezidenți ai altor state au vizitat expozitii în cadrul muzeelor, galeriilor, evenimentelor și destinațiilor. Aceste vizite au adus un total de 41,2 milioane USD prin cheltuieli directe și indirecte către organizatii și instituții de pe tot cuprinsul statului.
În Delaware, acest studiu a arătat că chiar mai mulți turiști participanți la evenimentele artistice și culturale, vizitatori ai muzeelor de artă și ai altor muzee și destinații decât media în SUA. Turiștii din afara statului cheltuiesc mai mult pentru artă decât rezidenții, făcând acest sector al artei un deosebit de important contribuabil în economie. Cheltuiala medie angajată de o persoană din afara statului pentru o expozitie, în afara de taxa de intrare, a fost de 72,17 USD, iar pentru un turist din afara statului care a participat la un spectacol, 26,27 USD.
1.5.1. Tendințe și motivații pentru turismul cultural și de moștenire
Cea mai mare problemă cu care se confruntă programele de turismul cultural și de moștenire este asigurarea că succesul lor nu va distruge ceea ce i-a atras pe turiști în acea destinație în primul rand. În timp ce în general turismul este considerat a fi o industrie curată (fără fumat, sau chimicale periculoase), ea poate face presiuni asupra infrastructurii comunității, precum drumuri, aeroporturi, surse de apă și servicii publice precum poliție și pompieri.
Un studiu elaborat de National Trust Survey indică o creștere fără precedent a numărului de programe la nivel de stat. Astfel, mai mult de jumătate din statele americane și-au înființat programe pentru turismul cultural și de moștenire, în comparație cu aproape nici unul în urma cu 10 ani.
“Călătorul de astăzi are așteptări mai mari, de aceea turismul de moștenire a devenit atât de popular. Turismul cultural promovează experiențe educaționale și distractive neegalate de nici o altă formă de turism. Are un impact economic deosebit și ajută la conservarea locurilor istorice”, a spus Richard Moe, președintele Trustului Național.
Tendințe specifice, precum influența crescută a Internetului și impactul evenimentelor speciale prezintă noi oportunități pentru a gasi noi potențiali turiști culturali și a comunica cu aceștia. Altele, precum scăderea mediei de vârstă a turiștilor culturali și diversificarea lor și popularitatea crescândă a călătoriilor de mică durată afectează modul de creare a pachetelor turistice și a inițiativelor de parteneriat care pot fi prezentate turiștilor culturali pentru a atrage strategic acest segment de piață.
În timp ce din tendințele și modelele identificate, apar oportunități semnificative pentru turismul cultural, trebuiesc luate în considerare oportunitățile în contextul așteptărilor turiștilor culturali, de exemplu, o dorință și așteptare pentru experiențe mai curând decât obiecte, autenticitate în loc de fabricare, și dorința de a participa la susținerea mediului înconjurător.
O definiție a turismului cultural este formulată de LORD astfel: “Vizite ale persoanelor din afara comunității gazdă motivate în întregime sau în parte de interesul față de oferta istorică, artistică, moștenirea stiințifică sau a modului de viață a comunității, regiunii, grupului sau instituției”. Această definiție se aseamăna foarte mult cu definiția Programului pentru turismul de moștenire: “practica călătoriei pentru a cunoaște atracții culturale și istorice pentru a invăța despre moștenirea unei comunități într-un mod plăcut și educațiv”.
Diferența între aceste două definiții ajută la înțelegerea faptului că turismul cultural este o motivație de sine stătătoare, aplicabilă unui procent de 15% din turiști, sau poate fi o motivație parțială, aplicabilă la mai mult de 80% din călători. Aceasta este puterea turismului cultural.
Adevăratul potențial al turismului cultural a reieșit într-un sondaj efectuat la începutul anilor ’90, cam în același timp când a fost lansat Programul Wisconsin pentru turismul de moștenire. Una din întrebarile sondajului a fost “care este cel mai important lucru în procesul de planificare a unui voiaj?” Rezultatele au fost uimitoare. În anii ’80, mai puțin de o treime au identificat “vizitarea bogățiilor culturale, istorice și arheologice” ca un factor cheie în motivația pentru călătorie. În anii ’90, aceasta a fost importantă pentru o jumătate din cei interogati. Chiar și mai uimitoare a fost proporția de persoane care au evidențiat faptul că înțelegerea culturii a fost un factor primar în motivația pentru călătorie; în anii ’80 acest lucru a fost important pentru mai puțin de jumătate, iar în anii ’90- pentru un copleșitor procent de 88%!
Sursa: TIA
Aceasta este paradigma trecerii de la turismul de evadare spre turismul de imbogățire culturală, precum a prezis organizația Harris, că va avea un efecte pe termen lung asupra industriei turismului per total. Un sondaj recent întreprins de Asociația Americană a turismului dovedește acest lucru: aproximativ 46% din aproape 200 de milioane de turiști americani au inclus în 1998 o activitate culturală, de moștenire sau istorică în călătoria lor.
Majoritatea americanilor care au făcut excursii de 50 de mile sau mai mult în ultimul an spun că au inclus în itinerariul lor o activitate culturală, de artă, de moștenire sau istorică. Potrivit unui studiu al unei asociații de turism, 65% din americanii adulți reprezentând 92,7 milioane de persoane au plănuit cel puțin o activitate culturală în timpul concediului, cu puțin peste 61 milioane persoane, cifra înregistrată în 1998.
Sursa: Lou Harris Poll for Travel &Leisure Magazine
1.5.2. Factori care influențează turismul cultural în SUA
De ce este turismul cultural atât de prevalent? Există mai multe tendințe care influențează piața turismului cultural în SUA:
Creșterea nivelului educațional. Educația este singurul cel mai semnificativ factor care influențează participarea culturală, afluentă și turismul, nivelul educațional fiind în creștere. În ultimele două decade, procentul de americani adulți care au terminat o formă de invățământ superior a crescut de la 15% la 30%.
Imbătrânirea populației. Participarea la activități culturale tinde să cresca de la nivelul vârstei de mijloc, cu vârful între 45 și 65 de ani, ca apoi să scadă. Oamenii care se incadrează între aceste limite de vârstă se află în vârful anilor de invățare și au cel mai mare nivel al veniturilor, precum și timp pentru activități culturale și călătorii.
Rolul economic crescut al femeilor. Conform statisticilor, femeile participă mai mult în activități culturale decât barbații. Astăzi, femeile controlează mai multe venituri, sunt în poziții conducătoare și continuă sa ia decizii legate de activitățile copiilor în timpul liber și de vacanțele familiei. De asemenea, femeile sunt cele care planifică și promovează vacanțele de grup.
Există unele noi tendințe pentru maximizarea puterii turismului cultural:
Există o creștere rapidă a călătoriilor de evadare, la scurtă distanță, ceea ce înseamnă că oamenii incearcă să grupeze mai multe activități în călătorii mai frecvente de durată mai scurtă. Persoanele care au un nivel mai înalt de educație și venituri mai mari nu au timp. Așadar calitatea și rapiditatea sunt cuvintele cheie. Acești călători vor valoare în schimbul timpului petrecut.
În timp ce piața baby-boomer este încă într-o situație critică, turiștii mai tineri, generația născută între 1965 și 1977 (40 de milioane americani) au un impact tot mai mare asupra turismului cultural, cuprinzând 40% din totalul turismului cultural și 50% din orașe. Aceștia sunt călători independenți, mobili, cu o educație înaltă și care caută autenticitate și aventură.
Oamenii caută ințelesuri. Mulți le vor găsi în natură, moștenire și cultură. Turismul este un mijloc, nu un scop final. Aceasta este un element cheie care diferențiază activitățile culturale de genul de activități “parcuri tematice”.
În același timp, succesul parcurilor tematice a creat așteptări mari pentru turismul cultural.Turiștii asteaptă și cer un serviciu de calitate, rapid, o experiență impresionantă, sigură și predictibilă ca ofertă.
Căutarea evenimentelor mileniului creează de asemenea asteptări, precum și oportunități pentru turismul cultural.
Grija față de mediu a persoanelor educate are implicații în faptul că turistul cultural așteaptă și cere ca industria turismului să participe la susținerea comunităților și a mediului înconjurător.
Cel mai important lucru, tendința majoră care va vea un impact deosebit este Internetul. Pe Internet s-au facut în 1998 rezervări în valoare de aproximativ 3,1 miliarde dolari și se preconizează ca în 2003 se vor face rezervari în valoare de 30 de miliarde dolari. O înzecire a veniturilor în doar 5 ani.
Este semnificativ faptul că broșurile informative reprezintă produsele cele mai frecvent comandate de pe site-urile de turism, deloc surprinzător având în vedere faptul că utilizatorii Internetului reflectă demografic educația înaltă a turiștilor culturali.
Este crucial ca actorii de pe piața turismului cultural și de moștenire să aibă site-uri de calitate, cu link-uri la site-ul principal al statului de care aparțin și ca aceste site-uri să răspundă tendințelor: experiență, autenticitate și rapiditate. Website-urile nu pot fi orientate pe produs, izolate de experiențele puse la dispoziția turiștilor; ele trebuie sa fie orientate către client, să permită vizitatorului să exploreze și să găsească experiențe integrate graitoare. Aceste website-uri nu trebuie privite ca liste, ci ca porți spre vizitarea virtuală a unei destinații. Pentru a eficietiza turismul cultural pe termen lung este nevoie de investiție în timp, energie și fonduri. Turiștii culturali câștigă mai mulți bani și cheltuie mai mulți bani în timpul vacanței. Vor sta la un hotel sau motel, aducând venituri industriei hoteliere, vor face cumpărături și vor face cheltuieli în acea zonă în care își petrec vacanța.
Numărul total de călători în SUA: 199,8 milioane
Numărul total de participanti la o activitate culturală: 92,4 milioane (46%)
Cele mai populare activități culturale:
Sursa: 1998 Travel Industry Association of America Survey
Asociația Americană de turism indică faptul că din cei 46% turiști care au inclus o activitate culturală în timpul călătoriei lor, o treime din ei și-au prelungit șederea pentru a îngloba mai multe activități culturale. Aceasta se traduce prin 26,8 milioane de adulți, care au adăugat 14 milioane nopți în plus.
Un alt aspect fundamental este faptul că acei turiști care și-au prelungit șederea pentru activități culturale aveau venituri mai mari decât ceilalți călători (48.000 dolari față de 37.000 dolari), un nivel mai înalt de educație ( 41% aveau studii superioare față de ceilalți 32%) și aveau o profesie de conducere sau de profesori (31% față de 24%).
Locurile istorice și muzeele au fost vizitate de majoritatea turiștilor culturali, numărul americanilor interesati de un spectacol de teatru crescând cu 4% față de 1998. Treizeci și două de procente din turiștii culturali și-au prelungit călătoria pentru artă, vizitarea locurilor istorice și de moștenire culturală. Această cifră îi include și pe cei care au adaugat timp suplimentar în timpul călătoriei sau în timp ce plănuiau călătoria.
Mai semnificativ este faptul că procentul călătorilor care și-au prelungit șederea cu două sau mai multe nopți a crescut de la 9% în 1998 la 26% în 2001. Aceasta înseamnă că moștenirea, arta și cultura nu numai ca atrag vizitatori, dar și afectează în mod semnificativ cât timp acordă și, implicit, câți bani vor cheltui într-un loc. În aceste sens, multe destinații incearcă să își imbunătățească politica de marketing, pentru a promova mai bine valorile lor culturale.
1.6. Turismul cultural și oportunități de afaceri
pentru muzee și situri de moștenire culturală
Turismul cultural reprezintă un domeniu de o importanța economică deosebită pentru muzee și locații de moștenire. Schimbările economice în special impun destinațiilor culturale și de moștenire să descopere moduri și metode pentru a crește numărul de vizitatori și volumul încasărilor și de asemenea, de a controla cheltuielile. Pentru aceasta, este nevoie de urmărirea atentă a serviciului clienți, a parteneriatelor și a oportunităților de creare a pachetelor de servicii și să fie deschise activităților de antreprenoriat în timp ce continuă sa își indeplinească rolurile educațional și de conservare a moștenirii.
Dezvoltarea turismului cultural ca factor generator de venituri și ca o forma de turism recunoscută a devenit un obiectiv atât pentru instituțiile de moștenire, cât și pentru operatorii din SUA, Canada și din toată lumea. Un studiu întreprins în 1994 de către asociația LORD arată organizațiile care promovează turismul de moștenire trebuie să colaboreze cu potențiali sponsori, subliniind rolul lor în conservarea și educarea nevoilor comunității, și de asemenea lărgirea gamei acestor nevoi, precum turism, dezvoltare economică și revitalizare economică.
Există diverse grade de motivare a clienților pentru turismul cultural pe care multe sondaje nu le-au luat în considerare. În centru, în cel mai mic cerc sunt cuprinse persoanele cele mai motivate de cultură, adică persoanele care călătoresc într-un oraș special pentru a profita de oportunitățile sale culturale, precum teatru, muzee și festivaluri culturale. Acest procent este de aproximativ 5% din piața locală și 15% formată din locuitori din afară.
Cel de al doilea cerc reprezintă persoanele motivate parțial de cultură, respectiv persoanele care călătoresc într-un oraș atât pentru oportunitățile culturale, cât și pentru a vizita rude sau prieteni. Aceștia reprezintă 15% din piața locală și 30% din piața turistică.
Al treilea cerc, care reprezintă aproximativ 20% din ambele piețe, cuprinde persoanele pentru care cultura este o motivație suplimentară, respectiv motivația lor principală este una non-culturală, dar în timpul vizitei pot include și oportunități culturale.
Cercul din afara reprezintă “turistul cultural întâmplător”, care reprezintă de asemenea 20% din piața. Aceasta cifra cuprinde persoanele care călătoresc într-un oraș dar care nu intentioneaza sa viziteze o atracție culturală, dar sunt, de exemplu duși de prietenii pe care îi vizitează la o atracție culturală din apropierea hotelului lor. Vizita este una accidentală, nu planuită.
În afara cercurilor, reprezentând aproximativ 40% din piața locala și 15% din turiști, sunt persoanele care nu ar vizita o atracție culturală în nici o circumstanță.
1.6.1. Destinațiile turistice culturale
Conceptul de creare a pachetelor de servicii, de parteneriat, marketing și colaborare pentru a crea oportunități culturale și non-culturale într-o anume destinație sunt cruciale pentru a crea o destinație pentru turismul cultural. Turismul cultural se creaza prin punerea laolaltă a motivației pentru călătorie și a motivației personale. Insa crearea unei destinații pentru turismul cultural necesită un plan strategic construit în intelegerea faptului că există diferite grade ale motivației consumatorului pentru cultură și ca majoritatea persoanelor caută o varietate de lucruri atunci când călătoresc.
Cu alte cuvinte, o destinație este, prin definiție, un loc pe care o persoană își dorește să îl viziteze. O destinație pentru turismul cultural poate fi creat prin înțelegerea marii diverstități a factorilor motivaționali pentru călătorie și a interesului personal pentru cultură al turiștilor.
O soluție pentru a rezista pe piața tot mai competitivă a turismului este crearea de pachete, marketing și parteneriat între produse culturale de tipuri diferite și, cel mai important, cu parteneri din turism non-culturali, precum hoteluri, turoperatori, etc.
1.6.2. Tipuri de oferte incluse
Există trei tipuri de parteneriate și oportunități de creare de pachete.
Prima și cea mai cunoscută este gruparea produselor culturale de același tip, respectiv gruparea ofertelor teatrelor cu oferta muzeelor. Un exemplu sugestiv este un aranjament de grupare a ofertelor între muzee și locuri istorice. Deși uneori acestea sunt eficiente, exista limitări semnificative. De exemplu, regiunile în care opt muzee se unesc într-o promoție de permise astfel încât vizitatorii care au permisele ștampilate la șapte dintre ele și au intrarea gratuită la cel de al optulea, nu consideră aceasta inițiativă de success. Aceasta deoarece conceptul de permise este atracțiv doar pentru un mic procent de populație interesată să viziteze opt muzee din regiune, respectiv cei foarte motivați. Ei reprezintă doar 5% din piața rezidenților și 15% din piața turistică din afara provinciei. Adevarul este ca majoritatea oamenilor cauta diverșitate atunci când călătoresc.
O a doua forma de parteneriat și oportunități de creare de pachete implica gruparea produselor culturale de tipuri diferite. Ilustrațiile cuprind festivaluri, care concentrează produsele culturale într-un loc anume. Avantajul acestei abordari este faptul că acestea creează un nivel mai larg de atracție pentru mai mulți oameni, reducând concurența între un număr mare de produse culturale, crescând valoarea percepută a timpului petrecut și a banilor cheltuiti și largind piața atât din punct de vedere geografic, cât și în termeni de segmentare a pieței pentru aceia care sunt motivați în parte de turismul cultural, adaugând alte 20-30 de procente pieței potențiale
A treia și poate cea mai importantă formă de parteneriat și oportunități de creare de pachete este aceea între produsele turistice culturale și non-culturale, precum hoteluri, stațiuni, regiuni de vânzare cu amănuntul, de recreere și sport, tururi cu autocarul, atracții de distracție, etc. Această formă de grupare de oferte oferă o varietate de experiențe căutate de majoritatea vizitatorilor și mărește considerabil piața pentru turiștii adiacenți și intamplători, sau aproximativ 60% din piața rezidenților și 85% din piața turistică.
1.6.3. Cultura de succes- Parteneriate în turism
Parteneriatele de succes vor necesita o repoziționare a relației dintre cultură și actorii pieței turistice dincolo de “ce puteți face pentru noi” cu sponsorizări, statutul de membru și donații, pentru a include de asemenea “ce putem noi face pentru dumneavoastra ”, tinând cont de profilul și importanța turistului cultural. Știind ce are cultura de oferit și comunicarea ei eficientă potențialilor parteneri din industria turismului poate așadar să schimbe percepția donațiilor și a sponsorizărilor de la filantropie spre investiții.
Există mai multe moduri în care un muzeu și un site istoric dintr-o localitate urban pot dezvolta politici și practici care sa reflecte abordarea “ce putem noi face pentru dumneavoastră”. Acesta pot fi chiar mai de succes daca asemenea metode rezolvă de asemenea problemele turoperatorilor și intampină nevoi mai mari ale comunităților, precum revitalizarea localității. De exemplu:
Muzeele pot ajuta hotelurile să își dezvolte pachetele de weekend pentru a depăși problema supraocupării din timpul săptămânii și subocuparii la sfârșit de săptămână.
Muzeele pot de asemenea sa îi ajute pe organizatorii de conferințe care au nevoie de destinații convenabile și activități pentru programele delegaților sau a familiilor acestora.
Pot descrie biletul de intrare ca un permis pentru toată ziua pentru a încuraja vizitatorii să vină și să meargă la cumpărături în timpul zilei, să ia cina la un restaurant din zonă sau să viziteze alte atracții. Pot să își închidă propriile restaurante, dintre care majoritatea oricum lucreaza în pierdere și în loc de acestea, să încurajeze vizitatorii să ia cina la restaurantele locale.
Pot încheia înțelegeri cu negustorii de suveniruri și proprietarii locali, respectiv, aceștia să primească spații gratuite sau la prețuri reduse în schimbul angajării în organizarea frecventă de spectacole sau expoziții speciale în timpul promoțiilor de suveniruri, a evenimentelor speciale sau a festivalurilor.
Își pot organiza programul de o asemenea manieră încât să se coordoneze cât mai practici cu programele magazinelor de suveniruri.
Oportunitățile sunt nelimitate dacă fiecare recunoaște că beneficiile sau parteneriatele și gruparea ofertelor trebuie să fie profitabile pentru ambele părți.
Punerea împreună a culturilor potentiale și a altor parteneri din turism devine un prim pas pe calea comunicării, înțelegerii nevoilor comune ale culturilor și ale operatorilor din turism și implementarea oportunităților profitabile pentru ambele părți.
Capitolul II
PIAȚA TURISMULUI INTERNAȚIONAL ÎN STATELE UNITE ALE AMERICII
2.1. Importanța turismului internațional în economia statelor
Activitatea turistică cuprinde atât turismul național cât și turismul internațional, turismul național constituind aproximativ 80% din întreaga activitate turistică (UN Commission on Sustainable Development 1999). Strategia dezvoltării turismului național pune accentul pe turismul internațional, ceea ce este de ințeles având în vedere faptul că turismul național conduce la o redistribuire a venitului național în timp ce turismul internațional aduce venituri în valută țărilor de destinație.
O formă de analiză a impactului economic al turismului este studierea procentului veniturilor din turism în venitul național, a numărului de locuri de muncă create, volumul exporturilor și veniturilor din taxe. Din acest punct de vedere, puține alte activități economice pot rivaliza importanța economică a turismului. În prezent, turismul contribuie cu 1,5 % din PNB mondial, reprezentând 8% din valoarea exporturilor de marfuri și cu 35% din valoarea exporturilor de servicii.
Turismul este de asemenea o industrie cu un mare potențial de creare de locuri de muncă, numai sectorul hotelier avand 11,3 milioane de angajați la nivel mondial. Rata de creștere a turismului mondial rămâne accentuată, veniturile din turism crescând cu o rată mai mare decât PNB mondial, și decât comerțul cu bunuri și comerțul cu servicii în perioada 1985–1995. Previziunile indică o creștere a turismului mondial cu o rată mai mare decât creșterea economică mondială până în anul 2020 (UN Commission on Sustainable Development 1999).
Turismul mondial se măsoară în numărul de sosiri internaționale și volumul încăsărilor din turismul internațional. Conform rezultatelor anului 1999 numărul turiștilor internaționali care au călătorit la nivel mondial a atins nivelul de 664 milioane în 1998, o creștere de 4,5 procente față de anul anterior. Numărul de sosiri din turismul internațional a atins nivelul de 3,1 procente în 1999, adică 455 miliarde USD, după o perioadă de doi ani de creștere puternică. Aceasta înseamnă că la nivel mondial suma medie pe sosire ajunge la 685 USD (World Tourism Organization).
Încă din anii ’50, turismul nu numai că a înregistrat o rată mare de creștere, dar s-a schimbat și în ceea ce privește destinațiile vizitate. Ani întregi turismul a fost caracterizat de concentrare:
a) geografică: primele 15 țări, toate în Europa de Vest și America de Nord, care au atras 97% din totalul mondial;
b) sezonalitate;
c) concentrare conform scopului călătoriei (de exemplu: recreere- vacanțe de vară)
Astăzi, turismul este mult mai diversificat, manifestându-se o tendință de reducere a sezonalității datorită fragmentării programului școlar și a concediilor și este mult mai variat ca destinații, durată de ședere și cazare. Mulți turiști combină în prezent vacanțe scurte de vară cu concedii scurte în timpul anului. Aceasta a condus la dezvoltarea substanțială a turismului cultural, sportiv, de aventură, rural și de croazieră, alături de o varietate de combinații (World Tourism Organization).
2.2. Industria turismului în SUA
Perioada de după 1918, în care Statele Unite au fost în mod constant pe primul loc la nivel mondial ca generatoare de turism internațional, a fost denumită « Secolul american » . Cu bogăția sa de resurse naturale și know-how tehnic, SUA se poate lauda cu cea mai vastă economie a lumii, devenind unica super-putere după colapsul Uniunii Sovietice. Deși există o tendință de omogenitate culturală, încă persistă diferențe regionale. Fiecare din cele 50 de state constituente au propriile lor guverne, americanii păstrând un atașament puternic față de statul lor de baștină. Teritoriul Statelor Unite se extinde dincolo de teritoriul nord american, în Insulele Caraibe- în special Puerto Rico și Insulele Virgine, și înspre Pacific –Hawaii, Guam și Samoa.
Statele Unite sunt de asemenea una din destinațiile de top din toată lumea, turismul reprezentând 6% din PIB, în multe state devenind una din industriile cele mai importante furnizoare de locuri de muncă. Spre deosebire de alte sectoare ale economiei, industria este formată în principal din întreprinderi mici și mijlocii, aceasta contribuind substanțial la rata mare de creștere economică și a creării de locuri de muncă pe care țara le-a experimentat după recesiunea din 1980. Totuși, promovarea turismului a fost slabă la nivelul federal de guvernământ.
Aceasta se întâmplă în principal din cauza a doi factori :
încrederea în libera inițiativă cu minimul de intervenție din partea statului ;
împărțirea responsabilităților între guvernul federal din Washington și guvernele statelor.
Abia în anul 1981 a fost înființat United States Travel and Tourism Administration (USTTA) pentru a coordona politicile guvernului federal legate de turism și pentru a imbunătăți metodele de promovare a țării în străinătate. Oficiul Industriei de Turism în cadrul Departamentului de Comert are un rol coordonator. Majoritatea statelor și marilor orașe au multe organizații de turism, dar cu grade diferite de eficiență a activității lor. Acest lucru a determinat unele guverne de stat să își combine resursele pentru a promova o anumită regiune pe plan internațional.
2.2.1. Evoluția cererii de turism internațional pentru regiunea americană
Organizația mondială a turismului definește întregul continent american ca regiunea americană, care include America de Nord, Centrala, de Sud și Insulele Caraibe.
Cu 21% din totalul de sosiri internaționale de turiști, regiunea americană se situează pe locul al doilea după Europa. În 1993, au fost 106 milioane de vizitatori. Poziția sa este cu atât mai importantă cu cât majoritatea sosirilor sunt din Statele Unite, Canada, Mexic și Brazilia, unde turismul național este dezvoltat în mod deosebit. Așadar, importanța turismului în regiune este mult mai mare decât ar transpare din numărul de sosiri de turiști internaționali. De fapt, în ceea ce privește încasările din turismul internațional, pozitia regiunii americane este mult mai înaltă, reprezentând aproximativ 30% din totalul încasărilor mondiale.
Între anii 1970 și 1993, volumul de sosiri de turiști internaționali a crescut cu o rată mai mica decât media mondială, astfel încât cota regiunii americane din turismul mondial a scăzut de la 25,5% în 1970 la 21,3% în 1993, deși ar trebui evidențiat faptul că din anul 1985 rata sosirilor în regiune a crescut. În 1985, partea americană a scăzut la cel mai mic nivel al său, 20,17%.
Numărul de turiști care vizitează regiunea depinde de situația economică a Statelor Unite și Canadei. Aceste două țări aduc jumătate din sosirile internaționale de turiști în regiune. Variațiile cursului dolarului au așadar o influența decisivă în cererea de turism în țările dinafara zonei dolarului.
Fluxurile de turiști în regiune sunt formate în principal din turiștii din zonă. Acest procent a scăzut din 1985, când era de 85,5%, până la 78,6% în 1993.
Cererea de turism în țările americane este mult mai diversificată decât cererea de turism în țările europene. În fruntea clasamentului se află șapte țări europene și Japonia. Totuși, cele mai importante țări generatoare de turiști sunt Statele Unite, Canada și Mexic, toate țările de pe continentul american, iar Argentina, Brazilia și Venezuela sunt și ele țări importante din punct de vedere al numărului de turiști pe care îl generează. Totuși, fluxurile de turiști sunt concentrate, primele cinci țări reprezintă 70% din numărul total de sosiri internaționale în regiunea americană.
Rata de sosiri de turiști europeni în regiunea americană este în creștere. În 1992, reprezenta 14%, în comparație cu rata de sosiri de turiști din Asia de Est și Pacific, care era de 6,8%. Prima țară generatoare de turiști în Statele Unite este Marea Britanie, care reprezintă 4% din totalul de sosiri, iar prima țară de pe piața asiatica este Japonia, care reprezintă de asemenea 4% din totalul de sosiri.
Creșterea turismului în regiune se datorează în mare parte prețurilor foarte convenabile ale produselor turistice. Fiecare element al produsului are un preț competitiv: cazarea, transportul și posibilitățile de petrecere a timpului liber. De exemplu, costul închirierii unei mașini pe o săptămână în plin sezon în 1994 era de 138$ în California, 185$ în Portugalia, 303$ în Grecia și 390 $ în Israel. Așadar, din cauza prețurilor competitive și după liberalizarea industriei transportului aerian, costul transportului aerian a scăzut substanțial pe rutele americane, turiștii comunității europene și japonezii sosind în regiune în număr tot mai mare.
2.2.2. Factori care influențează cererea de turism internațional în SUA
Turismul inbound a cunoscut o creștere continuă în ultimele două decenii ale secolului al-XX-lea, atingând un număr de 50 de milioane de turiști în ultima parte a anilor ’90. Jumătate din aceștia o reprezintă canadienii, alături de mulți vizitatori de o zi. Alte piețe importante sunt Mexic (volum mare dar rată mica de creștere), Japonia și țările Europei de Vest. Numărul de turiști din Europa variază în funcție de puterea dolarului și prețurile la transportul aerian. De departe, Marea Britanie este principalul generator de cerere, urmat de Germania și Franța. Numărul vizitatorilor japonezi este în creștere, aceștia cheltuind mai mult pe cap de vizitator decât europenii, canadienii și mexicanii.
Privind acum la piața americană de transport se observa că numai o cincime din călătorii sunt spre țări străine. Aproape 85% din americani nu au călătorit niciodată în afara continentului lor și numai o mică parte dintre ei au pașapoarte (acestea nefiind necesare pentru călătoriile înspre Canada și Mexic). Organizațiile naționale din Europa și din alte părți sunt conștiente de faptul că piața americană este una lucrativă, dar volatilă, deosebit de sensibilă la modificările dintr-o anumită regiune.
Deși numărul călătoriilor americanilor peste ocean a crescut constant în ultimele decenii, cea mai mare parte a turismului outbound este înspre Canada și Mexic, călătorii care reprezintă peste 30 milioane de călătorii în ultima parte a anilor ’90. Cea mai mare parte a acestora sunt călătorii de afaceri, stimulate de succesul North American Free Trade Area (NAFTA), de care aparțin aceste țări. Călătoriile spre Canada se fac cu mașina personala și sunt de scurta durată, în timp ce călătoriile spre Mexic sunt de durată mai lungă și implică călătoria pe calea aerului. Caraibele atrag un număr mare de turiști de plăcere, inclusiv o mare parte a pieței crescânde a pieței de croazieră.
Un factor de limitare a cererii de turism este puținul timp liber de care dispun majoritatea americanilor care lucreaza. SUA este o societate săracă în timp liber, spre deosebire de țările europene, prognozele făcute în anii ’70 legate de boom-ul de timp liber nu s-au materializat. Din anul 1979 producția s-a triplat dar timpul liber s-a redus substanțial în această perioadă. Datorită scăderii numărului de locuri și a insecurității locului de muncă, americanii muncesc acum mai mult ca niciodată. De exemplu:
săptămâna de lucru medie este de 43 de ore în SUA, în comparație cu 38 de ore în Marea Britanie;
muncitorii din SUA au în medie 19 zile de concediu plătit, spre deosebire de 24 de zile în Europa;
în SUA concediul este negociat cu angajatorul ca parte a contractului. Mulți angajatori au redus dreptul de concediu sau au încurajat programul flexibil;
o treime din muncitorii americani își revendica numai o jumătate sau mai puțin din dreptul lor de concediu;
un concediu platit de două săptămâni luate în bloc nu sunt bine vazute de angajatori și de cultura corporației la locul de muncă.
Aceasta înseamnă că deși 70% din familiile americane călătoresc în vacanțe departe de casa, familiile cu venituri medii își permit doar vacanțe scurte de week-end în locul lungilor vacanțe de vară. Există în continuare un vârf al cererii în lunile iulie și august, așa încât plajele sunt goale între Memorial Day la sfârșitul lui mai și Labor Day la începutul lunii septembrie. Ziua Recunoștinței este prilejul de reuniune a familiilor, implicând adesea călătorii la mare distanță, cu avionul sau cu mașina și sunt aproape obligatorii.
Plaja este o motivație mai puțin importantă pentru călătorii decât cumpărăturile, vizitele spre parcurile tematice, sporturi și atracții de moștenire, oportunitatea de a participa la o gamă largă de activități de recreere în aer liber, precum pescuit, golf, navigare și ski. Există de asemenea o cerere în creștere pentru a doua locuință (deseori o cabană pe malul unui lac), caravane camping, și vehicule scoase din circulație.
2.2.3. Factori care influențează oferta de resurse turistice
nord americane
Atât Statele Unite, cât și Canada se pot lauda cu bogății ale resurselor naturale pe un teritoriu intins. Deși contribuția popoarelor native este tot mai mult recunoscută, ambele țări sunt predominant “națiuni de emigranți”, care prin amestec au format cultura nord-americană. Limba engleză domină, în ciuda faptului că spaniola o concurează în Florida și în sud-vestul Statelor Unite, iar franceza în Canada. Ambele țări și-au dezvoltat structuri federale democratice de guvernământ și sisteme de drept moștenite de la Marea Britanie. De asemenea, au aceleași atitudini în afaceri și în ceea ce privește libertatea individului. Aceasta a favorizat dezvoltarea unei abordări inovatoare în turism și în activități de recreere, mai ales în ceea ce privește marketingul și desfacerea pe piață.
La sfârșitul anilor 1990, America de Nord a primit aproape 10% din sosirile internaționale de turiști la nivel mondial și a asigurat aproape o pătrime din capacitatea hotelieră mondială.
În comparație cu restul lumii, America de Nord a abuzat de resursele sale naturale, profitând de costurile scăzute ale energiei, care reprezintă doar o pătrime din costul acesteia în Europa. Aceasta nu a încurajat dezvoltarea susținută. În ciuda acestui fapt, SUA și Canada sunt foarte mult implicate în protecția mediului. Deși cea mai mare parte a populației trăiește la oraș, natura este o parte importantă a moștenirii în ambele țări, depunându-se eforturi intense pentru a păstra intacte peisaje de o rară frumusețe. Statele Unite au fost prima țară din lume care a înființat un sistem de parcuri naționale, începand cu Yellowstone, în 1872.
Statele Unite și Canada sunt națiuni tinere, în comparație cu cele ale Europei, așa încât în timp ce orașele noi se reinnoiesc și se reinventeaza continuu, clădirile istorice sunt foarte puține. Cele care au supraviețuit tind să fie asociate cu celebrități sau evenimente importante în procesul construirii națiunii. Au fost restaurate cu grijă sau în unele cazuri reconstruite –ca atracții de moștenire- și au ghizi imbrăcați ca în acele timpuri și meșteșugari care interpretează viața din trecut. Acestea, ca multe altele, sunt non-profit. Parcurile tematice, pe de altă parte, alături de alte atracții fac parte din sectorul mult mai mare al industriei turismului. Marile orașe joacă un rol foarte important în viața culturală a Statelor Unite și Canadei, prin muzeele, teatrele și galeriile de artă care sunt comparabile cu capitalele Europei.
Sunt 35 de astfel de metropole în SUA, cu o populație de peste un milion de locuitori. Ca centre de concentrare a populației, ele furnizează cea mai mare parte a cererii pentru călătoriile de vacanță, și ca centre comerciale, atrag un volum considerabil de turiști de afaceri. Totuși, din punctul de vedere al turiștilor europeni, puține orașe nord-americane sunt atractive. Modelul marilor centre de afaceri, a marilor lanțuri de magazine de-a lungul autostrăzilor și suburbiilor slab populate se intalnește foarte des pe continentul nord-american. Unele orașe au încercat să își îmbogățească oferta pentru turiștii veniți la cumpărături sau pentru relaxare. Mulți vizitatori din Europa și Asia consideră mult mai atrăgătoare marile magazine din afara orașului, deși acestea nu mai reprezintă un element de unicitate al Americii de Nord, precum în 1980.
Mai multe organizații sunt implicate în sectorul public în oferta de resurse de recreeere la nivel de guvern federal. Acestea includ:
Serviciul de Parcuri Naționale, Serviciul pentru pescuit și viață salbatică, Biroul pentru administrarea terenurilor și biroul pentru reclamații, care intră în jurisdicția departamentului de interior;
Serviciul Național al pădurilor din Statele Unite, parte a departamentului pentru agricultură.
National Park Service (NPS) a fost înființat în 1916, având ca responsabilități o serie de arii protejate, destinate inființării de parcuri naționale: National Recreation Areas și National Monuments. Numărul de vizitatori a celor două parcuri a crescut între 1960 și 1994.
Serviciul pădurilor este responsabil de organizarea sistemului de păduri, aproximativ 17% din terenul National Forest fiind clasificat ca “zone sălbatice” prin legea din 1964 care interzice construirea de drumuri.
Linia de coastă americană oferă resurse mult mai accesibile și mai populare, în special plajele din Sudul Californiei, Golfului Mexic și al Eastern Seabord de la Cape Cod până în Florida. Pe coasta Atlanticului se află cea mai mare barieră de insule care joacă rol de bariere naturale de nisip în calea apelor. Miami Beach și Atlantic City sunt cele mai cunoscute exemple de stațiuni dezvoltate în asemenea insule. Din păcate, aceste resurse sunt amenințate de supradezvoltare și de ridicarea nivelului mării, fără a mai menționa uraganele ocazionale dinspre insulele Caraibe. Multe comunități de coastă și-au ridicat pereți protectori împotriva valurilor, dar aceasta mai mult accentuează procesul de eroziune.
2.2.4. Regiunile turistice ale țării
Nord-Estul
Statele din zona de nord est dinspre Europa au cea mai densă populație, reprezentând una din zonele cele mai vizitate de turiști, inclusiv cele patru mari orașe Boston, New York, Philadelphia și Washington. Centura urbană megalopolis, care se întinde de la Boston la Washington are peste 45 de milioane locuitori și are o rețea excelentă de transport atât pe drumuri și calea ferată, cât și pe calea aerului. În contrast, sunt vaste zone sălbatice împădurite în munții din nordul Appalachilor.
New England este cea mai interesantă regiune din nord-est din punct de vedere istoric, și este formată dintr-o suprafață relativ mică, de 6 din 13 state originare ale SUA. În secolul al XVII lea a fost ocupată de englezi în căutarea libertății de a-și practica religia. Yankeii au fost nevoiți să muncească din greu, să își puna la contribuție îndemânarea și ingeniozitatea în lupta de supraviețuire într-un mediu cu ierni reci și soluri infertile. Aceasta explică importanța pescuitului, vânâtorii de balene, a industriei de confecții și a schimburilor comerciale în istoria regiunii. New England a jucat un rol crucial în lupta pentru independență din 1770, în primul rând în bătălia “Boston Tea Party” și bătălia de la Lexington. Regiunea are o tradiție culturală bogată, dovedită atât de reputația internațională a universităților sale precum Massachusetts Institute of Technology, cât și de faptul că a dat țării mulți scriitori de valoare.
Începând cu mijlocul secolului al XIX lea New England a devenit o societate multiculturală, ca rezultat al imigrărilor continue, în special din Irlanda și Italia.
Regiunile din interiorul statului sunt cunoscute pentru munții acoperiți de păduri și satele pitoresti cu case strânse în jurul unei biserici din lemn: două dintre cele mai vizitate sunt Sturbridge și Pittsfield în vestul statului Massachusetts. Multe dintre ferme au fost demult abandonate și sunt astăzi folosite ca locuri de retragere pentru orașeni în timpul week-endului sau pe timpul vacanței. Toamna, peisajele cu frunze colorate de o rară frumusețe atrag mulțimi de vizitatori de weekend, în mod special în statul Vermont. În timpul iernilor cu multă zăpadă se practica skiul, în special în Bretton Woods și Mount Washington, Valley în New Hampshire și Stowe în Vermont.
Zona Atlanticului de mijloc
Este mai puțin definită. Încă din timpurile coloniale a fost înființată de imigranți de origini diverse, inclusiv English Quakers, catolici irlandezi, olandezi, germani și scandinavi. Marile orașe ale regiunii conțin atracțiile de interes major pentru turiștii străini, în special New York-ul. Munții din interiorul regiunii, care fac parte din muntii Appalachi și stațiunile de plajă din Long Island, New Jersey și peninsula Delmarva sunt vizitate mai mult de turiști locali. Marile orașe sunt ele insele atracții turistice:
Philadelphia: al patrulea mare oraș al Statelor Unite, considerat locul de naștere al națiunii, deoarece a fost martor la semnarea Declarației de Independență (1776) și la ratificarea Constituției americane (1788) la Independence Hall. Liberty Bell și Congress Hall aduc aminte de istoria timpurie a Americii. Este un loc pentru sport și un centru cultural important, în timp ce Penn’s landing este un port maritim de importanță istorică.
Washington: are un aspect aparte, fiind capitala Statelor Unite. A fost plănuit în aceasta formă la începutul secolului al XIX lea, cu alei largi alături de clădiri neoclasice și parcuri atrăgătoare. Cea mai importantă construcție este Mallul, care se întinde de la Lincoln Memorial până la Capitol și găzduiește Congresul american. În apropiere sunt alte clădiri de importanță națională: Casa Alba, Muzeul Smithsonian și Galeriile Naționale de Artă. Guvernul federal și multe alte agenții precum Banca Mondială generează un volum considerabil de turism de afaceri. Capitala este deservită de două mari aeroporturi: Dulles Internațional și Washington-Baltimore. În Washington lipsesc zgârie-norii și atracțiile de distracții ale New York-ului, dar crește în importanța culturală datorită atracțiilor precum Kennedy Center for Performing Arts. Districtul Georgetown este cunoscut pentru magazinele și restaurantele sale. Totuși, modelul american de separare a locuinței de locul de muncă este evident, doar câțiva angajați ai guvernului locuind în centrul orașului- District of Columbia- spre deosebire de suburbiile Maryland și Virginia.
Appalachii de Nord
Pennsylvania oferă Munții Pocono și Allgheny, locul istoric al bătăliei de la Gettysburg din Războiul Civil, și ținutul Lancaster, faimos pentru comunitatea Amish de origine germană, care refuză progresul tehnologic. Comunitatea Amish a acceptat turismul cu condițiile impuse de ei, dar totuși acest lucru le amenință modul lor tradițional de viață.
Stațiunile de coastă
Acestea includ Hamptons în Long Island, Atlantic City în New Jersey și Ocean City în Maryland. Deși unele stațiuni sunt menite sa fie unice, Atlantic City în special a apărut în urma dezvoltării rețelei de drumuri și s-a dezvoltat pentru a acoperi nevoile numărului tot mai mare de muncitori din industrie. În 1920 stațiunea și-a căpătat faima pentru atracțiile sale, precum concursul Miss America.
După al doilea Război Mondial, moda s-a schimbat pe masură ce Florida devenea tot mai accesibilă, iar Atlantic City a intrat într-o perioadă de stagnare. Destinul stațiunii s-a schimbat în anii ’70, odată cu decizia guvernului de a legaliza jocurile de noroc. Cazinourile sale atrag astăzi mai mulți vizitatori decât cele din Las Vegas, deși perioada lor de ședere tinde sa fie mult mai scurtă.
Sudul este cea mai distinctă regiune a Statelor Unite , deși granițele sale sunt greu de definit. Mulți consideră râul Ohio și Linia Maxon-Dixon care separă Virginia de de Pennsylvania ca fiind limita de nord. Sudul este caracterizat de urmatoarele trăsături:
un climat caracterizat prin veri lungi și fierbinți, ierni scurte și ploi abundente;
importanța dată de către sudiști Războilului Civil American (1861-1865) în cadrul căruia federația compusă din 11 state aparatoare ale sclaviei a fost impiedicată să iasă din Statele Unite;
prezența minorității negre, care au continuat sa sufere multe forme de discriminare chiar și la un secol după terminarea Războiului Civil;
un stil de viață mai tradițional, mai orientat pe familie și religie decât în alte părți ale SUA. Puterea credinței creștine explică utilizarea termenului “Centura Biblica” pentru cea mai mare parte a regiunii;
o economie în care arii care cunosc o dezvoltare continuă contrastează cu regiuni rurale sărace.
Moștenirea secolului dinaintea Războilui Civil, adesea foarte romancizat, este o parte importantă a atracției turiștilor către Sud, atracție care de obicei se concentrează pe plantatiile foștilor proprietari de sclavi. De o mai mare importanță este contribuția regiunii în literatură, muzica populară, inclusiv jazz, country, western, rhythm and blues, gospel, etc. Sudul are de asemenea și multe resurse pentru recreere.
Sudul poate fi împărțit în mai multe regiuni turistice, dintre care prima este Virginia:
Virginia a fost prima colonie engleză în New World. A jucat un rol major în lupta pentru independență- George Washington și Jefferson s-au născut amândoi în Virginia. În timpul Războilui Civil, Richmond, aflat la o distanță mai mica de 100 de kilometri de Washington D.C., a fost capitala Confederatiei. Deloc surprinzător, atracțiile de moștenire joacă un rol foarte important:
Casa lui George Washington la Mount Vernon;
Lupta de la Fredericksburg din timpul Războiului Civil;
Triunghiul Istoric, compus din Jamestown- locul primului asezământ englezesc, Yorktown și Williamsburg, capitala Virginiei în timpuri coloniale. Dintre acestea Williamsburg este cea mai cunoscută, devenind un model pentru atracții similare din alte țări, datorită meticulozitatii pentru detaliu;
Partea vestică include Muntii Scenic Blue și Parcul Național Shenandoah Valley.
Toate aceste atracții sunt ușor accesibile din Washington.
Porturile din Savannah și Charleston și-au bazat industria turistica pe moștenirea Vechiului Sud. Charleston atrage un număr mare de turiști străini și naționali în casele păstrate foarte bine, în stilul caracteristic înainte de Război.
Sudul Appalachilor
O serie de păduri despărțite de văi adânci răsar la nord de Georgia și la vest de Carolina de Nord, acoperind cea mai mare parte a statelor Tennessee și Kentucky. În văile mai indepărtate se mai practică încă meșteșuguri, moștenire a zilelor de pionierat. Gatlinburg și Cherokee, la marginea mult-vizitatului Parc Național a munților Smoky, sunt exemple de comunități care au exploatat această moștenire prin proliferarea unor magazine de suveniruri de prost gust, și atracții neavenite. La vest de munți se întinde bazinul Nashville și “Țara ierbii albastre” din Kentucky- o zona cunoscută pentru distileriile de burbon și sporturile ecvestre. În Tennessee, Nashville și Memphis sunt cele mai importante centre turistice din Sud:
Nashville este cunoscut drept “capitala” muzicii country și western. Se dau concerte în auditorium Grand Old Opry.
Memphis este cunoscut mai ales pentru tradițiile sale muzicale, în principal datorită districtului istoric Beale Street, cunoscut ca fiind locul de naștere a blues-ului. Totuși, cea mai importantă atracție este Graceland, vizitat de fanii lui Elvis Presley din toată lumea.
The Deep South
Se referă de obicei la statele Alabama, Mississippi și Lousiana, unde tradițiile sudiste sunt cele mai pronunțate. Turismul are o importanță economică deosebită mai ales în Lousiana , unde economia a fost afectată de scăderea prețului la petrol. Moștenirea culturală fraceză și spaniolă joacă un rol foarte important, mai ales mâncarea condimentată.
Florida
Deși partea nordica a statului- mai ales “Panhandle” la sud de Tallahasse este tipic sudistă, cea mai mare parte a Floridei este foarte diferită de restul Sudului, distingându-se prin urmatoarele caracteristici:
scara industriei turismului cu o rată de creștere constată a vizitatorilor de-a lungul anului;
pensionarii din statele nordice reprezintă aproximativ o jumătate din populația sa;
emigranții cubanezi în sudul Floridei, încă din ani ’60, care au facut din Miami un oraș în care se vorbește în primul rând spaniola, și centrul financiar al Americii Latine.
Florida se afla printre primele destinații turistice ale lumii, cu un venit anual din turism care depășește venitul Spaniei din sosirile internaționale.
Vestul
Câmpiile Înalte care se intind de la Oklahoma până în Dakota de Nord. Aici se găsesc faimoasele sculpturi ale Muntelui Rushmore, alături de Muzeul Calului Nebun, care comemorează rezistența indiana dusă de șeful Sioux cu acel nume. O altă atracție turistică este fostul oraș minier Deadwood, cunoscut în mitologia vestului. Mai la sud, în Nebraska se găsește monumentul național Scotts Bluff, care era un punct de reper pentru vagoanele acoperite care i-au purtat pe milioanele de pionieri în vest în secolul al- XIXlea.
Munții Stâncoși
Formează o barieră de 2000 de kilometri în lungime, 500 de kilometri în lățime și ajung la înălțimea de 4000 de metri. Sunt de fapt un lanț muntos întrerupt de câteva bazine. Iernile aduc multă zăpadă pe munții din Idaho, unde s-a dezvoltat Sun Valley în 1930, și în Colorado, unde Aspen Vail și alte stațiuni au fost înființate în 1930. Aspen este cunoscută în mod deosebit pentru programele culturale organizate aici de-a lungul anului.
Sud-vestul
Se distinge prin moștenirea culturală, precum și prin climat și peisaje. Toată această regiune, împreună cu Texas și California a facut cândva parte din Imperiul Spaniol și a trecut pentru scurt timp în stăpânirea Mexicului, înainte de achiziționarea sa de către Statele Unite în 1848. În aceasta regiune se disting din punct de vedere cultural Arizona și New Mexico.
2.2.5. Numărul de sosiri internaționale pe piața nord americană
Cota parte a regiunii americane în turismul mondial este semnificativ mai mare decât cota sa din numărul de sosiri. În 1993 țările americane au încăsat 29,5% din încasările totale din turism, din doar 21,3% din totalul mondial. Acest fapt arată clar faptul că vizitatorii Statelor Unite au un nivel mare de cheltuieli. În contrast cu sosirile internaționale, încasările din turismul internațional în regiunea americană sunt în creștere. Cota parte a încasărilor mondiale am crescut cu mai mult de trei puncte în perioada 1990 și 1993.
Creșterea trendului în încasări în comparație cu trendul numărului de sosiri este o dezvoltare recentă. În 1970, cota parte a regiunii americane din încasările totale mondiale (26,8%) a fost aproximativ egală cu cota sa parte din cheltuielile mondiale (25,5%).
Importanța încasărilor în regiune este reflectată de asemenea în contribuția lor la încasările din exportul de turism, care au reprezentat 11,5% din totalul de încasări din turism în 1993, cea mai mare proporție din lume. Importanța relativă a sectorului de turism în exportul regiunii este o consecință a competitivității recente a produsului de turism american pe piața mondială și a specializării puternice adoptată de anumite țări din regiune, în specialde Caraibe, Mexic și Canada.
America de Nord (SUA, Mexic și Canada) este prima destinație din regiune, cu 76% din numărul total de sosiri și 78% din încasările totale. Statele Unite au de departe cel mai dezvoltat turism din regiune, cu 44% din numărul total de sosiri și 64% din totalul încasărilor din 1992. De fapt, în ceea ce privește încasările, Statele Unite se afla pe primul loc din lume. Mai mult decât atât, economia turismului american este sprijinită de o piață internă vastă și o infrastructură și suprastructură foarte bine dezvoltate, precum industria sa de transport aerian și cel mai mare lanț hotelier din lume.
Capitolul III
IMPACTUL ECONOMIC AL TURISMULUI INTERNAȚIONAL ÎN SUA
3.1. Importanța turismului în economia Statelor Unite ale Americii
Turismul este o industrie extrem de diversă și complexă. Nu este concentrată într-o anume regiune a țării și nici nu se caracterizeaă prin fabrici mari cu coșuri de fum. Este compusă, în schimb, din mai mult de o duzină de industrii înrudite: companii aeriene, restaurante, hoteluri, moteluri, agenții de turism, magazine de suveniruri, firme pentru închirieri auto și alte afaceri care nici măcar nu realizează dependența de turism, deoarece turiștii sunt de obicei greu de diferențiat de clienții locali.
Diversitatea reprezintă atât punctul forte, cât și punctul slab al acestei industrii. Punctul său forte îl reprezintă numărul mare de afaceri și de angajați care beneficiază de pe urma turismului. Autobuze, automobile, linii aeriene, căi ferate și alte companii de transport aduc călătorii într-o regiune economică. Acești călători cumpăra apoi produsele și serviciile oferite de stabilimentele localizate în acea regiune. Această activitate creează o gama mare de locuri de muncă și oportunități de afaceri, sprijinind în același timp dezvoltarea economiei locale. Regiunile economice dominate de o singura industrie producatoare a unui singur produs (precum constructia de automobile) sunt mai vulnerabile la efectele negative ale concurenței, condițiilor economice, schimbării preferințelor consumatorilor și progresului tehnic față de cele mai diversificate din punct de vedere economic.
Din punct de vedere istoric, una dintre cele mai mari provocări create de această diversitate a fost de-a lungul timpului subestimarea industriei turistice per total. Deși un număr mare și o mare varietate de afaceri au beneficiat de pe urma turismului, oficialitățile guvernamentale, persoane din conducerea marilor firme și publicul au ințeles greu importanța turismului și a industriei care s-a dezvoltat pentru sprijinirea lui.
Atacurile teroriste de la 11 septembrie au avut un efect major asupra economiei naționale a Statelor Unite și în special asupra industriei turistice. Reabilitarea acesteia din urma va fi cu siguranță un element cheie în reabilitarea economiei țării în general.
Conform Departamentului pentru Comerț al Statelor Unite, numărului turiștilor internaționali care au vizitat SUA în 1997 a fost de 49 milioane, cu 5,9% mai mult decât în 1996, care a totalizat un număr de 46,3 milioane turiști. În 1996, unul din trei turiști în SUA au fost canadieni. A doua țară care a trimis cei mai mulți vizitatori în SUA a fost Mexicul, cu 8,5 milioane turiști, reprezentând 18% din numărul total de sosiri în SUA în 1996. Totuși, deși turiștii din Canada și Mexic au reprezentat mai mult de jumătate din toti turiștii internaționali în SUA în 1996, aceștia nu au avut cea mai mare rata de creștere. S-a înregistrat o creștere de 9 procente în numărul turiștilor care au vizitat Statele Unite în 1996 față de alte țări decât Canada și Mexic- 22,5 milioane în comparație cu 20,6 milioane în 1995.
Cea mai puternică creștere a fost înregistrată la numărul de turiști din Coreea de Sud, care a crescut cu 34,4% față de nivelul din 1995. Sosirile din Japonia și Marea Britanie au crescut de asemenea în 1996, cu 9,8 % și respectiv, 7,5%. În acest timp, numărul de turiști din Canada și Mexic a crescut cu 4,4 % și respectiv 5,5% față de nivelul din 1995.
Mai mulți turiști americani au ales să călătoreasca în afara țării în 1996, depășind cele 52,3 milioane. Numărul de turiști americani care au călătorit în străinătate a depășit numărul de turiști care au vizitat SUA, dar creșterea de trei procente a americanilor care au călătorit în afara țării în anul 1996 a fost mai mică decât jumătatea ratei de creștere a numărului de turiști internaționali care călătoresc în SUA.
Rezidenții SUA care călătoresc în străinătate au depășit numărul de turiști cu aproximativ 6 milioane în 1996, însă obiceiurile de cumpărături au fost aceleași cu ale turiștilor străini în SUA. Conform TIA, turiștii americani care au călătorit în străinătate au cheltuit 64.5 milarde USD în 1996, aproximativ 1230 USD pe turist. În contrast, turiștii internaționali au cheltuit un total de 90,5 miliarde USD în timpul călătoriei lor în SUA, sau mai mult de 1950 USD pe turist. Aceasta a avut ca rezultat un surplus de 26 miliarde USD pentru SUA , un semn optimist pentru economia națională.
3.2. Destinațiile turiștilor internaționali în SUA
Cele mai populare destinații în SUA pentru turiștii internaționali sunt Florida și California. De fapt, mai mult de unul din patru turiști au vizitat unul din aceste state în timpul vizitei lor în SUA, conform TIA. În Florida, turiștii internaționali au vizitat Miami, Orlando, și Tampa/ St. Petersburg. Cele mai populare orașe din California sunt Los Angeles, San Francisco, San Diego și Anaheim. Deși Florida și California sunt destinații foarte comune pentru turiștii internaționali, New York este încă cel mai popular oraș pentru turiștii internaționali. TIA raportează că mai mult de unul din cinci turiști internaționali au vizitat NewYork-ul în timpul vizitei lor în Statele Unite.
3.3. Factorii care influențează turismul internațional în SUA
Nivelul turismului internațional este influențat de mai mulți factori, cel mai important fiind puterea economiei globale. Din 1988 și până în 1990, numărul turiștilor americani care au călătorit în afara țării a depășit numărul de turiști internaționali care au vizitat Statele Unite, cu aproximativ 5 milioane turiști pe an. În 1990, când economia americană a suferit o recesiune, numărul turiștilor americani a coborat sub numărul de turiști internaționali. Dar când economia și-a revenit puternic, cunoscând o creștere accentuată, turiștii americani i-au depășit pe cei internaționali, astfel încăt turiștii americani care călătoreau în afara țării i-au depășit în fiecare an din 1994 pe turiștii internaționali care veneau în SUA.
Alt factor care afectează turismul internațional este cursul de schimb. În timp ce sănătatea economiei globale afectează nivelul turismului internațional, fluctuațiile cursului de schimb afectează alegerea destinației turiștilor. În general, când dolarul SUA pierde din valoare în raport cu alte valute, acest lucru se reflectă în ieftinirea bunurilor și serviciilor americane pentru turiștii internaționali. Aceasta ieftinire are ca efect creșterea numărului de turiști internaționali care vizitează SUA, și, mai semnificativ, crește nivelul cheltuielilor lor în SUA.
În schimb, când dolarul SUA devine mai puternic decât alte valute, bunurile și serviciile devin mai scumpe pentru turiștii străini, creștere care micșorează nivelul de cheltuieli întreprinse de aceștia în Statele Unite. Această relație a fost demonstrată la sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90, când valoarea dolarului SUA a scăzut față de alte monede. În aceeași perioadă, balanța de plăți a Statelor Unite (cheltuielile turiștilor internaționali în SUA minus cheltuielile turiștilor americani în afară) a suferit un deficit de 6 milioane dolari SUA în 1987 și un surplus de 23 milioane în 1993.
Scăderea cursului dolarului este un lucru bun pentru industria turismului american din două motive. În primul rand, un curs mai mic al dolarului facilitează accesului turiștilor internaționali la bunurile și serviciile americane, deoarece aceștia vor putea cumpăra mai multe bunuri și servicii cu moneda lor, așadar alegerea Statelor Unite ca destinație devine o optiune mai atractivă. În al doilea rând, scăderea cursului va face bunurile și serviciile străine relativ mai scumpe pentru consumatorii americani, încurajându-i să își petreacă vacanța în țară decât să călătoreasca în străinătate. Ambele scenarii sunt benefice pentru industria turismului american.
3.4. Cumpărătorul cultural american
Cumpărătorul cultural american reprezintă călătorii internaționali, alții decât canadienii sau mexicanii, care s-au implicat atât în activități culturale/ de moștenire, cât și de cumpărături în timpul vizitei lor în Statele Unite. Aceștia au vizitat cel puțin una din următoarele atracții:
un site de moștenire culturală;
un site de moștenire etnică.
și cel puțin două din urmatoarele:
o galerie de artă sau un muzeu;
au vizitat o comunitate de indieni;
un loc istoric;
un parc național;
au participat la un concert sau piesă de teatru.
În 1997, aceștia au reprezentat 7 852 000 din turiștii internaționali în SUA sau unul din trei turiști. Cumpărătorii culturali sunt cei care au vizitat un site cultural de moștenire, și au facut și cumpărături. În 1997 aceștia au reprezentat 4 477 000 sau 19% din turiștii internaționali în SUA. Cumpărătorii etnici: turiștii care au vizitat un site etnic de moștenire, și au facut și cumpărături. În 1997 aceștia au reprezentat 1 190 000 sau 5% din turiștii internaționali în SUA.
S-au remarcat patru piețe cu cea mai mare contribuție la volumul total de cumpărături: Japonia, Marea Britanie, Germania și Brazilia. Fiecare segment de cumpărători descris mai sus a fost aplicat segmentelor acestor țări astfel încăt să se poată face comparatii între numărul total de turiști dintr-o țară și numărul de turiști care au facut cumpărături, precum și numărul de turiști care s-au clasificat drept cumpărători culturali. Dimensiunea acestor segmente este cuprînsă în schema următoare:
Sursa: TIA
Primele cinci destinații pentru segmentul cumpărător în total au fost: California (27%), Florida (25%), New York (21%), Hawaii (14%) și Nevada (10%).
3.4.1. Planificarea călătoriei
Subsegmentele de cumpărători ( cumpărătorul cultural american, cumpărătorul cultural și cumpărătorul etnic) au luat decizia de călătorie cu mult înainte de segmentul obișnuit de cumpărători. Cumpărătorii au luat decizia de călătorie cu o medie de 74 de zile înainte de a întreprinde călătoria. Cumpărătorul cultural american a planificat călătoria în medie cu 91 de zile înainte, în timp ce cumpărătorul cultural și cumpărătorul etnic au luat decizia cu peste trei saptămâni mai mult decât cumpărătorii obișnuiti (în medie cu 95-97 de zile).
Dintre cele patru segmente, brazilienii au luat deciziile în cel mai scurt timp, cu o medie de 56 de zile înainte, rezervându-și biletul de avion cu mai puțin de o lună înainte de a întreprinde călătoria. Călătorul cultural american brazilian a luat decizia într-un timp puțin mai lung, în medie cu cinci zile mai mult decât timpul călătorului obișnuit. Japonezii și-au plănuit călătoria cu aproximativ două luni în avans, rezervându-și biletul de avion în medie cu 36 de zile înainte de a călători. Cumpărătorul cultural japonez american a plănuit călătoria înainte cu o săptămână mai mult decât turistul obișnuit.
Dintre toate segmentele țărilor, britanicii și-au planificat călătoria cu cel mai mult timp înainte în medie cu 108 de zile în avans. Aceste medii au fost depășite de cumpărători și de cumpărătorul cultural american britanic, care și-a planificat călătoria în medie cu 120 de zile înainte.
Cumpărătorii culturali americani germani și-au planificat călătoria cu 4 zile după britanici, cu 116 zile în avans, cu mult mai înainte de turiștii germani obișnuiti, cu 94 de zile înainte.
3.4.2. Surse de informare
Abordarea segmentului de piață al cumpărătorilor nu variază atât de mult de la țară la țară sau de la o activitate la alta. Fără indoială, agentul de turism este sursa cheie de informatii pentru trei din patru grupuri de țări. Aproximativ două treimi din turiștii britanici, japonezi și brazilieni, indiferent de nivelul de cumpărături facute sau de tipul activităților pe care le-au practicat, s-au bazat pe agențiile de turism ca sursă de informatii. Numai germanii au utilizat aceste surse în proportie mai mica (45%). Sursa de informatii proeminenta a germanilor pentru planificarea călătoriilor au fost birourile naționale sau locale de turism, urmate de prieteni, rude sau ghizi turistici.
3.4.3. Utilizarea pachetelor
Pentru a eficientiza vânzarea serviciilor și a produselor americane la export, industria turismului a creat pachete de oferte. Deși majoritatea vizitatorilor vin în SUA fără un pachet, se remarcă faptul că ofertele promotionale și pachetele de oferte ar trebui incluse. Acest lucru este evident pentru atragerea segmentului de cumpărători etnici.
În general, cumpărătorii etnici au constituit cel mai mare segment de turiști (36%) care au utilizat un pachet de oferte pentru a vizita Statele Unite, respectiv 428 400 de cumpărători etnici care au achiziționat un pachet înainte de a vizita SUA.
Segmentul cumpărătorului cultural a fost constituit dîntr-un procent mai mic de turiști care au achiziționat un pachet de oferte (27%), dar aproximativ de trei ori mai mulți turiști ( 1 208 790). De asemenea, segmentul cumpărătorilor și a cumpărătorilor americani culturali au avut fiecare câte un sfert ( 24%) din respectivul segment de populație care a cumparat un pachet de oferte. Totuși, ca volum, segmentul total de cumpărători a fost de trei ori mai mare ( 5 191 200 care au utilizat un pachet de oferte) față de segmentul cumpărătorilor culturali americani ( 1 884 480 ) care au utilizat un pachet.
Aproximativ jumătate din turiștii japonezi, indiferent de segmentul de comparatori, au utilizat un pachet de oferte pentru a călători în SUA. Unul din cinci (22%) turiști brazilieni au afirmat că au utilizat un pachet de oferte pentru aranjamentele de călătorie într-o proporție de aproximativ trei la zece (29%) cu cumpărătorii culturali americani brazilieni. Proporții similare de turiști britanici și germani au utilizat un pachet de călătorie pentru vizita lor în SUA în 1997 ( 15% și respectiv 13% ) cu cinci puncte procentuale mai mult decât segmentele de cumpărători culturali americani din fiecare din cele două țări.
3.4.4. Prima călătorie în Statele Unite
O pătrime (25%) din cumpărătorii internaționali au indicat că aceasta a fost prima lor călătorie în SUA în 1997. Aceasta proportie a crescut la unul din trei pentru toate subsegmentele de cumpărători. Cea mai mare proportie din călătorii noi pe piață au fost japonezii (33%). Fără exceptie, călătorii novice în SUA au fost cumpărătorii culturali americani, indiferent de țara din care proveneau.
În medie, cumpărătorii internaționali au fost călători frecvenți, în medie cu 5,8 călătorii în ultimii cinci ani. Cel mai frecvent segment au fost cumpărătorii brazilieni, cu 7,2 călătorii, urmati indeaproape de britanici (5, 6 călătorii). Totuși, dintre toate segmentele, cumpărătorii culturali americani au raportat cea mai mică frecventa de călătorii în ultimii cinci ani, indicând un bun potențial pentru dezvoltarea și penetrarea acestei piețe. Acest fapt reflectă marea proportie pe care o reprezintă de asemenea pentru călătorii care se află la prima vizită.
3.4.5. Durata medie de ședere
Varietatea gamei de activități în care un turist se poate implica se reflectă în creșterea perioadei de ședere. Astfel, toate cele trei subsegmente de cumpărători au stat cu până la cinci zile mai mult în SUA decât segmentul obișnuit de cumpărători.
Subsegmentul de turiști au stat trei saptamani în SUA în comparație cu doar cincisprezece zile ale segmentului cumpărător. Acest lucru evidențiază avantajul marketingului pentru cumpărătorul cultural american, tinând cont de durata lor de ședere mai mare.
Germanii au acumulat în medie cea mai lungă durată de ședere, de 17,3 zile, urmați indeaproape de britanici cu 16 zile. Japonezii au înregistrat doar cu puțin peste o săptămână, cu 8 zile. Totuși, segmentul cumpărătorului cultural american pentru fiecare țară a acumulat în medie cu cel puțin trei zile mai mult în 1997 în timpul șederii lor în SUA.
3.4.6. Cazarea în SUA
Cel puțin trei pătrimi din turiști internaționali din fiecare segment de țară au fost cazați într-un hotel sau motel în timpul sederii lor în SUA în 1997. Aceste proporții nu au variat prea mult în cadrul subsegmentelor țărilor. Peste nouă din zece dintre brazilieni și japonezi au fost cazați la un hotel sau motel, în timp ce unul din patru britanici au utilizat o casă particulară. Mai mult de o treime din călătorii germani din fiecare segment au utilizat de asemenea o casă particulară pentru cazare în timpul șederii lor în SUA.
3.4.7. Numărul de state și destinații vizitate
Activitățile suplimentare au dus la creșterea numărului de state și/sau destinații vizitate de turiștii internaționali. Cumpărătorii au vizitat în medie 1,7 state și 2,3 destinații în timpul călătoriei lor în 1997. Subsegmentele au vizitat în medie 2 state și aproximativ trei destinații. Germanii au vizitat cel mai mare număr de state (1,9) și cele mai multe destinații (3), cumpărătorii culturali americani germani vizitand în medie 3,5 destinații. Acesta este un indicator precis pentru eficacitatea posibilelor parteneriate de marketing între destinații.
3.4.8. Mijloace de transport utilizate în SUA
Parteneriatele între furnizori ar putea fi de asemenea o tehnică eficientă pentru asigurarea acestor clienți. Mai mult de patru din zece turiști brazilieni, germani și britanici, care au facut de asemenea cumpărături au spus că au utilizat o mașină închiriată în călătoria lor în SUA în 1997. Mai mult de patru din zece cumpărători culturali americani brazilieni și japonezi au spus că au călătorit cu o linie aeriană în SUA. În general, acești turiști snt foarte mobili, vizitând mai multe destinații, utilizând o varietate de moduri de transport pentru a combina activitățile de cumpărături cu alte activități culturale și de moștenire etnică.
Cumpărătorii brazilieni au raportat cel mai mare nivel al veniturilor dintre segmentele țărilor, 94000 USD. Acest aspect poate fi corelat și cu faptul că cumpărătorii brazilieni au raportat cea mai mare frecvență de joburi de conducere ( 76% ). Cumpărătorii japonezi au fost pe locul doi în clasamentul veniturilor anuale medii (82100 USD), urmați de britanici (77800 USD) și germani (77500 USD).
3.5. Profilul turistului cumpărător
3.5.1. Scopul călătoriei
În comparație cu o treime din cumpărătorii care au venit pentru afaceri, cea mai mare proportie din cele trei subsegmente de cumpărători au venit în SUA pentru recreere, inclusiv pentru vizitarea rudelor și prietenilor.
Cumpărătorii etnici au avut cel mai mare procent (84%) la vizitele de plăcere. Atât cumpărătorii culturali americani cât și cumpărătorii culturali au o mare tendință de vizitare a rudelor și prietenilor (41% și respectiv 4-0%), în comparație cu cumpărătorii și cumpărătorii etnici (33% și respectiv 35%). Acest model este valabil pentru toate patru segmentele de țări în egală măsură.
3.5.2. Activități întreprinse în timpul călătoriei
Cum era de așteptat, acești turiști speciali s-au angajat în mult mai multe activități și într-o proporție mai mare decât turiștii internaționali. Astfel, unele activități au fost evidențiate ca aparținând mai mult segmentului de turiști cumpărători decât turiștilor obișnuiti:
– Vizitarea locurilor istorice: aceasta a fost activitatea cea mai importantă pentru toate cele trei subsegmente, raportată dublu ca nivel față de nivelul cumpărătorii obișnuiti.
Aceasta a fost a doua cea mai impotanta activitate pentru cumpărători, prima fiind cumpărăturile!
– Vizitarea orașelor: aceasta a fost a doua activitate după vizitarea locurilor istorice pentru toate cele trei subsegmente.
– Vizitarea parcurilor naționale: mai mult de 45 % din totalul turiștilor pentru fiecare subsegment de cumpărători au vizitat parcul național în timpul vizitei lor în SUA, în comparație cu doar 21% din segmentul cumpărătorilor.
– Situri de moștenire culturală: Majoritatea (57%) din cumpărătorii culturali americani au vizitat un site de moștenire culturală. De trei ori mai mulți turiști decât procentul cumpărătorilor etnici au vizitat un site de moștenire culturală față de segmentul cumpărătorilor (65% versus respectiv 32%).
– Vizitarea orașelor mici: în mod deloc surprinzator, segmentele cumpărătorilor culturali și al cumpărătorilor etnici aproape au dublat procentul turiștilor care au vizitat un oraș mic în timpul călătoriei lor în SUA (59% și respectiv, 61%), în comparație cu o treime (32%) din segmentul cumpărătorilor.
– Au participat la un concert sau piesa de teatru: fiecare subsegment a demonstrat o tendință mai mare de a participa la o astfel de acțiune de recreere în timpul vizitei lor în SUA decât segmentul cumpărătorilor. Proporția segmentului cumpărătorilor culturali americani (32%) a fost de mai mult de două ori mai mare decât segmentul cumpărătorilor (15%).
– Vizitarea unei galerii de artă sau a unui muzeu: toate trei subsegmentele de cumpărători au fost compuse dîntr-un număr de mai mult decât dublul numărului de turiști care au vizitat o galerie de artă sau un muzeu decât segmentul cumpărătorilor (20%).
Sursa: TIA
3.5.3. Cheltuielile efectuate în SUA
În total, segmentul cumpărătorilor a raportat cheltuieli mai mari în timpul călătoriei în SUA pe cazare și masă decât segmentul cumpărătorilor. Aceștia din urma au cheltuit mai mult pe cadouri și suveniruri. Ușor mai mult a cheltuit fiecare din cele trei segmente pe transport față de cumpărători. Aceasta reflectă durata lor mai mare de ședere și faptul că au vizitat mai multe destinații.
În total, cumpărătorii culturali americani au cheltuit cel mai mult, aproximativ 1784 USD (pentru cheltuieli efectuate în SUA în timpul călătoriei lor), indicând venituri din investiții care ar putea fi facute pentru a efectua campanii de marketing cu ținta aceste segmente de turiști internaționali.
Cea mai mare proporție de cheltuieli în SUA aparține cumpărătorilor brazilieni care au călătorit pentru a cumpăra cadouri și suveniruri. Aproximativ o treime din cheltuielile lor totale au ajuns la un singur sector, depașind sumele cheltuite pentru cazare, care au totalizat 517 USD sau aproximativ 38 USD pe noapte de persoană, la media de 13,7 nopți de ședere.
Pe de alta parte, cumpărătorul brazilian a cheltuit aproximativ 58 USD pe zi pe cadouri și suveniruri!
3.5.4. Modalitatea de plată
Utilizarea cărții de credit avut cea mai mare răspândire printre cumpărătorii brazilieni și germani. Cumpărătorii japonezi au plătit mai mult în numerar (46%), în timp ce cumpărătorii britanici au utilizat cecuri de călătorie și numerar în egală măsură (28% fiecare).
3.6. Impactul economic al turismului în SUA -2001
Industria turismului contribuie enorm la economia Statelor Unite. În 2001, cheltuielile directe efectuate de turiștii naționali și internaționali s-au ridicat la 537,2 milarde USD, reprezentând 5,3 % din PNB. Această activitate a adus 98,8 miliarde USD în taxe pentru guvernele federale, de stat și locale.
Impactul direct al turismului în SUA în 2001
Sursa: TIA
3.6.1. Caracteristicile turismului național în SUA în 2001
Anul 2001 și-a marcat unicitatea în istoria industriei turistice.
Declinul economiei a fost dublat de atacurile teroriste de la 11 septembrie, care au afectat serios industria turismului în 2001, în special în al patrulea trimestru.
Evenimentele de la 11 septembrie nu sunt singurii factori care au influențat turismul în anul 2001. Economia Statelor Unite au cunoscut o recesiune în 2001. declinul a început înainte de acest moment, cu scăderea accentuată a indicilor bursieri. Creșterea reală a PNB-ului a avut valori negative în trei trimestre consecutive în 2001, cunoscând o creștere ușoară de 0,3% pe an după 2000, cea mai mica creștere din 1992. În același timp, rata șomajului a atins nivelul de 4,8%, facând ca numărul total de locuri de muncă pierdute sa fie de 1,1 milioane în 2001, cea mai mare pierdere anuală de locuri de muncă din ultimele două decade. În urma acestor tendințe, Indexul încrederii consumatorului a scăzut puternic în 2001.
3.6.2. Volumul călătoriilor în 2001
În special călătoriile de afaceri au fost foarte vulnerabile la slăbirea economiei. Analizele TIA arată că anul 2001 a marcat al treilea declin anual consecutiv în industria călătoriilor de afaceri. Călătoriile de plăcere au fost mai scurte ca durată, cu un nivel mai mic de cheltuieli în comparație cu aceeași perioadă a anului 2000.
Turismul de plăcere a cunoscut o creștere anuală după atacurile teroriste, prin modificarea obiceiurilor de călătorie (scurtarea distanțelor, scăderea duratei de ședere și creșterea numărului de călătorii efectuate cu automobilul sau alt fel de mijloc de transport).
3.6.3. Veniturile din turism în 2001
Atacurile teroriste de la 11 septembrie au afectat serios industria turistică, în special companiile aeriene și hotelurile. Industria turismului a cunoscut scăderi semnificative în vânzări și venituri. Scăderea cererii pentru transportul aerian și de afaceri alături de scăderea duratei medii de ședere și a prețurilor biletelor de avion, a costului cazarii și a altor activități înrudite au avut ca efect o scădere a veniturilor din turism în 2001.
Turismul internațional în SUA, atât ca venituri cât și ca număr de sosiri au indicat un declin chiar mai accentuat.
Numărul total de sosiri internaționale în SUA 1996-2003
Sursa: U.S. Department of Commerce, ITA, Office of Travel and Tourism Industries
TIA aproximează că veniturile din turismul național și internațional în SUA au scăzut cu 5,8% în 2001, primul an de declin din ultimele două decade. Reprezentând 19% din numărul de persoane-călătorii, turismul de afaceri totalizează aproximativ 30% din volumul de încasări din turism. Așadar, declinul turismului de afaceri a avut un efect disproporționat asupra profitabilității pentru anumite sectoare turistice. În 2001, veniturile din turismul de afaceri a scăzut cu 11,8% față de anul precedent. În ciuda usoarei creșteri în volum, turismul de plăcere a adus cu 1,7 procente mai puțin în 2001. Modificarea obisnuuințelor de călătorie în urma atacurilor teroriste, alături de scăderea prețurilor activităților turistice au influențat nivelul încasărilor din turism.
Impactul atacurilor teroriste de la 11 septembrie asupra turismului internațional în SUA a fost chiar mai puternic. Conform Oficiului Turistic din cadrul Departamentului pentru Comerț al SUA, numărul de sosiri internaționale în SUA în 2001 a scăzut cu 11% față de 2000, încasările din turism pierzând 12 miliarde USD în 2001 (inclusiv venituri din prețurile pentru pasageri internaționali).
Anul 2001 a fost primul an din 1994 în care Indexul prețurilor în turism a crescut mai puțin decât Indexul prețurilor de consum.
Și în 2002 volumul scăzut de sosiri și scăderea prețurilor la energie au exercitat presiuni de scădere asupra prețurilor în turism.
3.6.4. Locuri de muncă în turism în 2001
Reflectând ușoara creștere înregistrată în turismul de plăcere la începutul anului 2001, nivelul de ocupare al locurilor de muncă în majoritatea industriilor din domeniul turismului a crescut până în august 2001, situându-se astfel ușor sub nivelul anului 2000, deși câteva concedieri au avut loc după atacurile teroriste. Numărul locurilor de muncă în industria turismului a scăzut cu 0,5% în 2001 față de 2000.
Atacurile teroriste de la 11 septembrie au distorsionat puternic situația locurilor de muncă în industria turismului în timpul celui de al patrulea trimestru al anului 2001 și primelor opt luni ale anului 2002. Scăderea puternica a cererii pentru turismul național și internațional în SUA în această perioada a determinat cele mai afectate industrii din domeniu să facă restructurări importante, începând cu septembrie 2001, cu scăderi accentuate în noiembrie și decembrie. Conform estimărilor TIA, mai mult de 273000 de angajați din domeniu și-au pierdut locurile de muncă în ultimele patru luni ale anului 2001. Dintre aceștia, 119000 de angajați aparțineau companiilor aeriene și 55000 industriei cazarii. Alte industrii înrudite, precum serviciile de agrement și recreere, industria alimentară au pierdut de asemenea mii de angajați după septembrie 2001.Previziunile TIA pentru turismul național apreciază că încasările din turism în SUA nu vor atinge din nou nivelul record mai înainte de anul 2004.
Situația economică a SUA 1999-2001
Sursa: U.S. Dept. of Commerce, U.S. Dept. of Labor
Tendințele industriei turismului în SUA în perioada 1997-2001
Sursa: TIA, Office of Travel and Tourism Industries (OTTI)/ ITA, Bureau of Labor Statistics, Department of Commerce
3.7. Impactul economic al turismului în Maryland 2001
Pentru a putea urmări efectul economic al turismului în SUA, vom considera cazul statului Maryland. Vor fi analizate veniturile directe din turism, numărul de locuri de muncă create, nivelul taxelor la stat, subliniind importanța deosebită a turismului pentru economia statului.
Prezentarea situației economice a statului Maryland 2000-2001
Călătorii naționali au cheltuit aproximativ 8,5 miliarde USD în Maryland în anul 2001, cu 1,5% față de anul 2000.
Cheltuielile naționale pentru sectorul transportului public au scăzut cu 1,3 % în anul 2001.
Maryland s-a clasat pe locul 20 în topul cheltuielilor naționale pentru călătorii al celor 50 de state și District of Columbia în 2001.
În 2001, salariile din călătoriile în Maryland au depășit 2,5 miliarde USD, cu 3% mai mult față de anul 2000.
Industria turismului a creat în mod direct 1054000 locuri de muncă în Maryland în anul 2001, concentrând 4,3% din numărul total de locuri de muncă de stat din sectorul non- agricol. Turismul național a creat în 2001 cu 0,5% mai multe locuri de muncă față de 1049000 locuri de muncă în anul 2000.
În medie, fiecare 80350 USD cheltuiți în Maryland de către turiștii naționali au creat un loc de muncă în anul 2001.
În 2001, cheltuielile din turismul național în Maryland au adus mai mult de 1,8 miliarde USD taxe pentru guvernele federale, de stat sau locale.
Anne Arundel County, localitatea în care se afla aeroportul internaționale Baltimore- Washington a câstigat 2,4 miliarde USD din cheltuielile turiștilor naționali în anul 2001, aflându-se în topul provinciilor și al Baltimore City.
Patrusprezece din cele douăzeci și două de provincii ale statului Maryland au încasat peste 100 de milioane USD din cheltuielile turistice în anul 2001.
Patrusprezece provincii ale statului Maryland pot atribui în mod direct cel puțin o mie de locuri de muncă fiecare veniturilor din turism în anul 2001.
Veniturile din turism
În anul 2001, turiștii naționali în Maryland au cheltuit aproximativ 8,5 milarde USD pentru transport, mâncare, agreement, recreere, o creștere de 1,5 procente față de 2000. Înainte de 11 septembrie, economia Statelor Unite arătase deja semne de slabiciune, inclusiv o scădere a turismului de afaceri. Atacurile teroriste au accentuat scăderea. Ca rezultat, activitatea turistică a cunoscut o scădere. În plus, scăderea cererii a avut ca efect scăderea prețurilor la multe bunuri și servicii din industriile înrudite cu turismul, influențând scăderea și mai pronunțată a veniturilor. Cheltuielile cu transportul public au scăzut în Maryland cu 1,3 procente față de 2000. Totuși, această scădere a fost mult mai ușoara față de recenta scădere de 12,1%, care poate fi pusa pe seama performanței sectorului dinainte de 11 septembrie. Transportul auto a înregistrat o creștere la nivel național, cu până la 3,1%, în comparație cu o scădere de 2,6% în țară. Acest fapt poate fi pus pe seama schimbarii preferinței consumatorilor după 11 septembrie. Cheltuielile cu masa și cazarea au crescut ușor în 2001 cu 2%, atingând un nivel de 2,1 miliarde USD și respectiv, 1,5 miliarde USD. Sectorul de recreere și agrement a înregistrat cea mai bună evoluție, cu o creștere de 4,1% din 2000. Turiștii naționali americani au cheltuit 608 milioane USD la această categorie în Maryland în 2001.
Cheltuielile turistice naționale directe în Maryland pe sector industrial 2000-2001
Sursa: TIA
Salariile din turism
Fiecare dolar cheltuit în turism creeaza diferite niveluri al salariilor în diverse sectoare ale industriei turismului. Salariile plătite de firmele din domeniul turismului din Maryland au atins un nivel de 2,5 miliarde USD în 2001, reprezentând o creștere de 3% față de 2000. În medie, fiecare dolar cheltuit de turiștii naționali a produs o creștere de aproximativ 30 de cenți în veniturile salariale ale rezidenților din Maryland în 2001.
În 2001, industria transportului public a înregistrat cel mai mare nivel al salariilor din domeniul turismului, ajungând la 802.9 milioane USD, 31.7% din totalul pe stat. Aceasta reprezintă o creștere de 2,9% față de 2000.
Pe locul doi s-a clasat nivelul salariilor din industria alimentară, cu 605,2 milioane USD, reprezentând 23,9% din totalul pe stat, iar pe locul trei, industria cazării, cu 585,8 milioane USD, respectiv 23,1%.
Locuri de muncă create de turism
Cea mai impresionantă contribuție pe care industria turismului o aduce economiei statului Maryland este numărul de locuri de muncă pe care îl creeaza. Datorită diversității industriei turismului, aceasta sprijină o varietate mare de locuri de muncă.
În 2001, veniturile din cheltuielile turiștilor în Maryland au creat 1054000 locuri de muncă, inclusiv joburi full time sau sezoniere/part-time. În medie, fiecare 80350 USD cheltuiți de turiștii naționali în Maryland au sprijinit direct un loc de muncă. Cele 1054000 locuri de muncă au reprezentat 4,3% din numărul total de locuri de muncă din sectorul non-agricol al statului în 2001. Fără aceste locuri de muncă, rata șomajului de 4,1% ar fi atins nivelul de 3,7%, adică 7,8% din totalul forței de muncă la nivelul statului.
Sectorul alimentar, inclusiv restaurantele și alte locuri pentru servit masa au oferit un număr de 417000 joburi, mai multe joburi decât oricare alt sector, reprezentând 39,6 % din totalul pe stat. Intensitatea în forța de muncă a acestor sectoare și nivelul mare de cheltuieli efectuate de turiști pe serviciile de masă contribuie la importanța acestui sector. Sectorul transportului public s-a clasat pe locul al doilea cu 206000 joburi , respectiv 19,5 % din totalul pe stat, urmat indeaproape de industria cazarii cu 194000 locuri de muncă, respectiv 18,4% din totalul pe stat.
Veniturile din taxele din turism
Taxele din turism reprezintă un beneficiu economic semnificativ, deoarece guvernele utilizează aceste fonduri pentru a dezvolta infrastructura de transport și pentru a sprijini o mare diversitate de programe publice.
Turismul național în Maryland a generat aproximativ 1,1 miliarde USD pentru guvernul federal în 2001, reprezentând 60,8% din totalul taxelor din stat. Fiecare dolar cheltuit de turiștii naționali în Maryland a produs 13 cenți pentru taxele federale. Cheltuielile rezidenților în Maryland au generat de asemenea 380 milioane USD pentru trezoreria statului, ceea ce a reprezentat 21% din totalul taxelor colectate de stat în 2001. În medie, fiecare dolar adus de turism a produs 4,5 cenți pentru taxele de stat.
Guvernele locale din Maryland au beneficiat în mod direct de asemenea de turismul național. În 2001, veniturile din turismul național s-au ridicat la nivelul de 328,9 milioane USD pentru guvernul municipal, reprezentând 18,2% din totalul taxelor la stat. Fiecare dolar a adus la stat 3,9 cenți prin taxe.
3.8. Impactul războiului asupra turismului în SUA
Un nou studiu asupra impactului războiului efectuat de TIA arată faptul că americanii nu vor călători prea mult în afara continentului în această vară, cauzând o pierdere economica potențială țărilor care se bazau pe influxul de venituri în dolari din turism. De asemenea, studiul arată faptul că companiile aeriene au în continuare de suferit. Regiunile urbane vor suferi de pe urma scăderii numărului de vizitatori și scăderea veniturilor din turism, ca urmare a scăderii cererii. Într-o mai mică măsură, aceste regiuni urbane vor fi afectate de scăderea interesului de călătorie de plăcere a americanilor.
Conform sondajului TIA, 17% din americani nu sunt interesati sa călătoreasca în afara continentului, 31% dintre aceștia afirmând că este efectul direct al războiului și al slăbirii economiei. O singură exceptie remarcabilă este atracția mare pentru călătoriile în Canada. În perioada 2000-2001, cheltuielile americanilor în afara continentului au scăzut deja cu 13%, respectiv 104 miliarde USD. Totuși, 81% din americani plănuiesc încă să facă călătorii de plăcere, pentru a profita de reducerile de prețuri. Persistă tendința rezervărilor făcute în ultimul moment, 46% din acești turiști încă nu și-au facut planuri, ingreunând muncă industriei turistice de a face previziuni cu privire la viitoarele rezervări. Aceste modele de rezervări în ultimul moment se pot datora atât tendințelor de a utiliza Internetul și ofertele de prețuri, cât și incertitudinii datorate războiului și economiei slăbite. Numărul de americani care călătoresc în afara continentului este mai mic ca niciodată, numărul de americani care se orienteaza spre o vacanța cu mașina atingând o cifra record.
Impactul războiului și al economiei slabite continuă să afecteze industria turismului, care a pierdut deja 10% față de anul 2000, mai mult de un sfert (26%) dintre turiștii de afaceri nu mai călătoresc sau călătoresc mai puțin în această primavară și vară. Doar 9% spun că vor calaltori mai mult față de anul 2000. Dintre cei care plănuiesc sa călătoresca mai puțin sau deloc, motivele includ reducerea bugetului de călătorii (39%), lipsa nevoii de a căători (38%), costul mare al transportului (29%), dorința de a nu fi departe de casă (21%) și restricții impuse de angajator (15%).
Sondajul TIA a evidențiat faptul că economia, nu războiul a fost cel mai important factor național pentru turiștii de plăcere care și-au modificat planurile de călătorie. De fapt, 33% din călătorii de anul trecut și-au modificat planurile de vacanță din cauza economiei slabite, în comparație cu doar 22% care și-au modificat planurile ca urmare a amenințării războiului. Dintre turiștii care călătoresc de plăcere care și-au modificat planurile din cauza economiei, 43% călătoreau mai aproape de casa, 41% și-au amânat planurile pentru primavară/vară, 37% au facut călătorii mai scurte, 28% au evitat utilizarea transportului cu avionul și 26% au schimbat clasa hotelului pentru a obține un preț mai bun.
Acest sondaj confirmă tendințele recente ale turiștilor de a călători mai mult cu mașina, de a rămâne în SUA pe perioada vacanței și de a vizita orașe mici și zone rurale. Aceste tendințe s-au accentuat în ultimele 18 luni. Călătoriile cu mașina au crescut cu două procente în 2002.
TIA, împreună cu Departamentul pentru transport au creat un program See America’s Byways pentru a promova destinații accesibile cu mașina în SUA, care celebrează multe din atracțiile scenice, culturale și istorice. Prin acest program sunt accesibile sute de trasee în fiecare stat, de la excursii de o zi la vacanțe de o săpămâna sau mai mult.
Al doilea sondaj efectuat de TIA arată că războiul nu a devastat industria turismului. Anumite sectoare, precum companiile aeriene și turismul extern sunt în continuare puternic afectate, insa tendințele majore rămân neschimbate. În prezent, 82% din americani planuiesc să facă o vacanță în aceasta vara. Și în al doilea val de sondaje a fost evidențiat foarte clar faptul că slăbirea economiei continuă să aibă un efect mai mare asupra industriei turismului mai mult decât evenimentele internaționale. Patruzeci și patru procente de americani care intenționează să călătoreasca în această vară nu și-au facut încă planuri sau încă nu și-au rezervat locuri, un procent neschimbat față de primul val de sondaje. Ca urmare a apropierii războiului, interesul americanilor pentru vizitarea monumentelor naționale și a locurilor aglomerate au crescut semnificativ în ultima perioada.
Sfarșitul războiului pare sa aiba de asemenea un efect asupra turismului de afaceri, manifestandu-se o tendință de revenire a acestui segment. Dintre turiștii de afaceri, 79% plănuiesc să călătoreasca la fel de mult și în primavara și vara, mai mult față de 75% din urmă cu trei săptămâni. În plus, doar un sfert (26%) din turiștii de afaceri au bugetul de călătorii redus de către angajator, mai puțin față de o treime (33% ) din primul val de sondaje. În rândul celor care călătoresc puțin sau deloc în această primavară și vară, grija pentru sindromul respirator acut este destul de mică. Doar 7% din turiștii de afaceri și de plăcere au afirmat că sindromul este motivul pentru decizia lor de a nu călători. Acest fapt poate fi și din cauza că majoritatea călătoriilor de afaceri și de plăcere au loc pe teritoriul SUA.
Al treilea val de sondaje arată că în timp ce intențiile de călătorie sunt destul de mari, mulți americani nu și-au planificat încă vacanțele de vară. Rezultatele au arătat că 83% din călătorii de anul trecut plănuiesc să facă cel puțin o călătorie în această vară, dar 41% dintre ei nu și-au facut încă planuri. Într-o lumină mai optimistă, 20% din turiști și-au finalizat planurile sau și-au facut rezervări, mai mult față de 16% în ultimul sondaj, din aprilie. Printre cei care nu au început încă să își planifice sau rezerve călătoriile, două treimi (63%) nu s-au decis încă când să întreprindă călătoria și 42% nu și-au ales încă destinația. Grija față de economie și veniturile personale continuă să joace un rol important în procesul de luare a deciziilor de călătorie. O treime (33%) dintre cei care încă nu și-au facut planuri de călătorie asteaptă deoarece nu sunt siguri cât de mult își vor permite să cheltuiască.
Dr. Suzanne Cook, vicepreședinte al Comisiei pentru Cercetare al TIA afirmă că combinația dintre intenția pronunțată de a călători și modelul rezervărilor târzii indică faptul că destinațiile și companiile de transport pot încă influența în mare masura deciziile de călătorie ale americanilor în această vară.
În turismul intern s-a înregistrat o usoară amelioare în transportul cu avionul, însă turismul extern continuă sa fie afectat de perceptiile negative în special asupra sindromului respirator acut, care va afecta turismul către și dinspre Asia.
Intențiile de călătorie tind să fie mari pentru această vară, tot mai mulți făcându-și planuri de vacanță. În timp ce 80 procente din călătorii americani intenționează să facă cel puțin o călătorie de plăcere în aceasta vară, un număr relativ mare (38%) nu au început încă să își faca planuri de vacanță. Totuși, această cifră este mai mică decât cea din sondajul din mai. Procentul de americani care au început sau chiar au finalizat planurile de vacanță, făcându-și rezervari pentru această vară a crescut la 42%. Din cei 38% care nu au început încă sa își planuiasca călătoria cei mai mulți (68%) au răspuns că nu s-au decis încă asupra perioadei de călătorie sau asupra destinației (39%). O treime (34%) nu au fost siguri cât de mult își vor permite sa cheltuie în timpul vacanței lor. Patrusprezece procente au spus că asteaptă scăderea prețurilor. Grijile economice (34%) și lipsa timpului (30%) continuă sa fie principalele motive enunțate de cei care nu intenționează să călătoreasca în această vară. Teama față de siguranța călătoriei, terorism și SARS au fost mai rar menționate ca motive pentru a nu călători. În timp ce numai câțiva americani și-au amânat sau și-au anulat vacanța de vară datorită recentului Code Orange Alert, acesta a influențat câțiva să își schimbe planurile de vacanță. Unsprezece procente (11%) din cei care plănuiau să facă călătorii de plăcere în aceasta vară s-au decis sa călătoreasca mai aproape de casă, în timp ce 9% au spus că vor evita sa zboare. Doar două procente au indicat totuși că își vor schimba destinația.
Ultimul val de sondaje efectuate de TIA continuă sa confirme tendințele turismului de recreere, americanii raportând interesul pentru călătoriile cu automobilul pe teritoriul SUA, vizitarea orașelor mici și asezarilor rurale, și efectuarea de călătorii scurte, de mai puțin de trei zile. Interesul consumatorilor pentru croaziere, vizitarea cazinourilor, vacanțe mai lungi de șapte zile, vizitarea orașelor mari și a obiectivelor de majoră importanță turistică, precum și pentru transportul cu avionul este mai pronunțat decât conform rezultatelor primului sondaj efectuat în martie.
În continuare turismul extern al Americii are de suferit de pe urma percepțiilor negative asupra sindromului respirator, turismului dinspre și către Asia, scăderii cursului dolarului în Europa și slăbirii economiei americane.
Sondajele au fost realizate din martie până în mai 2003, printre 1200 de americani. Sondajul a fost condus de TIA și consortiul TIA, incluzând NYC & Company, Kissimmee-St. Cloud Convention & Visitors Bureau, Orlando/Orange County Convention & Visitors Bureau, Visit Florida, Choice Hotels Internațional, Las Vegas Convention & Visitors Authority și Canadian Tourism Commission.
CONCLUZII
Setea de cunoaștere și experiență de primă mână a minunilor lumii vor conduce în continuare fără indoială sectorul turismului cultural. Corect admininstrat și planificat, turismul cultural joacă un rol esențial în păstrarea moștenirii mondiale, generând mijloacele financiare necesare pentru conservarea siturilor moștenite și a monumentelor. Veniturile din acest tip de turism ajută de asemenea la păstrarea și continuarea meșteșugurilor locale și a tradițiilor culturale.
În plus față de crearea de noi locuri de muncă și de noi afaceri, turismul bine organizat imbunătățește calitatea vieții și construiește mândria comunității. Cel mai mare beneficiu al turismului cultural și de moștenire este diversificarea economiilor locale și conservare a caracterului de unicat al comunității. Turiștii culturali și de moștenire sunt o piață extrem de atractivă, deoarece aceștia tind să își prelungeasca șederea și să cheltuie mai mult. Avand in vedere faptul că un număr tot mai mare de turiști devin interesați de practicarea turismului cultural, trebuie gasite soluții pentru o mai bună promovare a destinațiilor culturale.
O soluție pentru a rezista pe piața tot mai competitivă a turismului este crearea de pachete, marketing și parteneriat între produse culturale de tipuri diferite. Piața nord americană este una lucrativă, dar vulnerabilă la schimbări. Pentru viitor, se are in vedere dezvoltarea turismului cultural ca important factor generator de venituri în economie.
Bibliografie:
Berman, Eleanor; Cerkez, Adriana (trad.)- New York, Ed. București, Enciclopedia Rao, 2001
Birnbaum, Stephen, Birnbaum, Alexandra Mayes- Birnbaum’s United States 1992, Ed. New York, Harper Collins, US, 1992
Boniface, Brian G.; Cooper. Chris- Worldwide destinations; The geography of travel and tourism, Ed. Oxford, Auckland, Boston, Butterworth-Heinemann, GB, 2001
Cristureanu, Cristiana- Economia și politica turismului internațional- București, Ed. A.S.E., 2001
Cole, Geert; Fallon, Steve-Lonely Planet- Western Europe, Ed. Melbourne, Oakland, London, Lonely Planet, US 1999
Ionescu, Ion- Turismul: fenomen social-economic și cultural, București, Ed. Oscar Print, 2000
Middletown, Victor T.C.; Clarke, Jackie – Marketing in travel and tourism- Ed. Oxford, Auckland, Boston, Butterworth-Heinemann, GB, 2001
Vellas, Francois; Becherel, Lionel; Fayos- Sola, Eduardo- International tourism: An economic perspective, Ed. Houndmills, Basingstoke, Hampshire, Macmillan, GB, 1995
Vellas, Francois; Becherel, Lionel; Fayos- Sola, Eduardo- The international marketing of travel and tourism: a strategic approach, Ed. Houndmills, London, Macmillan, US, 1999
Swarbrooke, John; Horner, Susan- Consumer behavior in tourism- Ed. Oxford, Auckland, Boston, Butterworth- Heinemann, GB, 1999
Resurse WEB
1. www.world-tourism.org
2. www.tia.org
3. www.artsusa.org
4. www.iacvb.org
5. www.vatc.org
6. www.sbaer.uca.edu
7. www.nasaa-arts.org
8. www.ttra.com
9. www.prr.msu.edu
10. www.tinet.ita.doc.gov
11. www.arts.state.ms.us
12. www.wnccrafts.org
13. www.mtsu.edu
14. http://arts.endow.gov
15. www.ncrc.nps.gov
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Piata Mondiala a Turismului Cultural Piata Nord Americana (ID: 130663)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.