Piata Internationala a Metalelor Si Pietrelor Pretioase

Piața internațională a metalelor și pietrelor prețioase: aplicații în managementul portofoliilor internaționale

INTRODUCERE

Într-o perioadă dominată de crize și instabilitate pe plan economic, financiar și politic la nivel internațional, investitorii se supun unor riscuri din ce în ce mai mari, de aceea se manifestă pe piața globală o creștere a cererii de active și de diversificare a portofoliului de investiții.

Am ales să analizez modul în care investițiile în metale și pietre prețioase, dar și în acțiuni la companii din industria producătoare de metale și pietre prețioase pot reprezenta un avantaj și o protecție împotriva riscurilor pieței, prin diversificarea portofoliilor investitorilor.

În lucrare voi analiza situația actuală a piețelor metalelor și pietrelor prețioase, a modului în care se desfășoară producția, comerțul și investițiile în aceste active, direcțiile de cercetare abordate până acum de specialiștii în domeniu și de asemenea o completare empirică pentru aceste cercetări, cu date din ultimii zece ani pentru a putea analiza legătura dintre evoluția pieței și a celor două active.

Portofoliul reprezintă o combinație de active în funcție de profilul investitorului la risc, construcția acestuia fiind realizată în vederea atingerii unui obiectiv exprimat ca și randament la sfârșitul unei anumite perioade de timp. În structura portofoliului pot fi incluse atât active reale (metale prețioase, pietre prețioase etc), cât și instrumente financiare de tipul acțiunilor, obligațiunilor și instrumentelor pieței monetare. Scopul construirii unui portofoliu are la bază diversificarea investițiilor cu efecte asupra reducerii riscului total. Cheia diversificării este reprezentată de investițiile în active care nu sunt strâns corelate unele de celelalte, precum aurul care este considerat a fi corelat negativ cu acțiunile și celelalte instrumente financiare.

Un portofoliu diversificat corespunzător este cel al unui investitor care îmbina investițiile în active alternative cu investițiile în acțiuni și obligațiuni pentru a reduce volatilitatea generală și riscul.

Metalele prețioase sunt principala alternativă de investiții pentru diversificarea portofoliilor. Pentru a evita fluctuațiile economiei pe timp de criză și conflicte internaționale și devalorizarea monedelor, investitorii aleg piața metalelor prețioase, caracterizată de o inflație consecventă pe o piață cu cererea în creștere și ofertă redusă. Aurul ar trebuie să reprezinte o parte importantă dintr-un portofoliu diversificat de investiții, deoarece prețul său crește ca răspuns la evenimentele ce cauzează declinul valorii investițiilor în acțiuni și obligațiuni. Deși prețul său poate fi volatil pe termen scurt, aurul și-a menținut întotdeauna valoarea pe termen lung.

În situațiile în care prețul metalelor prețioase fluctuează pe termen scurt, există investitori care se orientează spre o altă ramură a activelor reale și anume pietrele prețioase, cererea pentru diamante aflându-se într-o continuă creștere în anii de după criză. Deși piața pietrelor prețioase nu este una convențională, cererea tot mai mare duce la crearea unor fonduri de investiții, precum „Investment Diamond Exchange”, deschisă în 2013 în Los Angeles, unde investitorii pot cumpăra direct diamante în formă brută și unde se pot urmări evoluția investițiilor pe această piață controversată de-a lungul istoriei. Deși sunt investiții mai dificile decât metalele prețioase, al cărui preț se stabilește ușor, pe cantitate, prețul diamantelor fiind mai greu de calculat în urma identificării variabilelor multiple care îl influențează, precum dimensiunea, tăietură, claritatea și culoarea, pietrele prețioase sunt o investiție alternativă viabilă, ce poate reprezenta o variantă de stabilizare și diversificare a portofoliilor, mai ales pe termen lung.

CAP. I: Piața internațională a metalelor și pietrelor prețioase

Piața metalelor prețioase

Ce sunt metalele prețioase? O clasificare a metalelor considerate a fi rare și cu o valoare economică ridicată. Valorile relative mai mari ale acestor metale sunt determinate de diverși factori, inclusiv raritatea lor, folosirea în procesele industriale și utilizarea ca un bun pentru investiții. Metalele prețioase includ, dar nu se limitează la: aur, argint, platină, iridiu, rodiu și paladiu.

Investiția în metale prețioase se poate face fie prin achiziționarea bunului fizic, sau prin achiziționarea de contracte futures pentru metalul respectiv. Un alt mod de a obține o expunere de investiții la metale prețioase este de a cumpăra acțiuni la societățile cotate la bursă care se ocupă de explorarea sau producția de metale prețioase, cum ar fi o companie minieră de aur.

De la începutul timpului, aurul și argintul au fost recunoscute ca valori. Și chiar și astăzi, metalele prețioase au locul lor în portofoliul unui investitor experimentat.

Aurul a fost în toată istoria și este în continuare cel mai căutat metal prețios. Unicitatea sa stă în durabilitate, nu ruginește și nu se corodează în timp, în maleabilitatea și capacitatea sa de a conduce atât căldură, cât și electricitate. Acesta are aplicații industriale în stomatologie și electronică, dar este folosit în special ca bază pentru bijuterii și ca formă de monedă.

Valoarea aurului este determinată de piață 24 de ore pe zi, aproape șapte zile pe săptămână. Prețul acestuia este afectat într-o măsură mai mică de legea cererii și ofertei, din cauza cantității tezaurizate de aur care o depășește cu mult pe cea a aurului în proces de extracție. Astfel, când deținătorii de aur decid să vândă, prețurile scad, iar când ei decid să cumpere, noile stocuri sunt absorbite rapid iar prețurile cresc semnificativ.

Există diverse categorii de factori care influențează cererea de cumpărare a aurului. În primul rând, preocupările financiare sistemice și anume momentul în care piața financiară, băncile și moneda sunt considerate instabile, sau situația politică trece printr-un dezechilibru, aurul este deseori solicitat ca depozit sigur de valoare. În al doilea rând, în caz de inflație, când ratele reale de rentabilitate pe piețele de capital, obligațiuni său imobiliare sunt negative, cererea pentru aur crește deoarece este considerat un activ care își menține valoarea. De asemenea, în caz de război său crize politice, investitorii caută să achiziționeze cât mai rapid aur, deoarece economiile pot fi depozitate în aur, ca cel mai sigur refugiu economic până când perioada instabilă trece.

Prețul argintului, spre deosebire de aur, oscilează între percepția rolului său ca depozit de valoare și rolul său tangibil de metal industrial. Din acest motiv, fluctuațiile de preț pe piața argintului sunt mult mai volatile decât pe piața aurului. Deși acesta constituie de asemenea un activ pentru investiții, cererea și ofertă din domeniul industrial pentru argint constituie o influență puternică asupra prețului. Argintul poate fi folosit în industria fotografică, cea a aparatelor electrice, dispozitivelor medicale sau orice alte elemente industriale care necesită inserții de argint, începând de la rulmenți până la conexiuni electrice și baterii.

La fel ca aurul și argintul, platină este tranzacționată pe piețele globale de mărfuri. Aceasta tinde să aibă un preț mai mare decât aurul în perioadele de rutină de piață și stabilitate politică, deoarece este mult mai rar, rezervele fiind din ce în ce mai puține. Alți factori care determină prețul de platină includ faptul că și platină este considerată a fi metal industrial, cea mai mare cerere pentru acest metal provenind din zona catalizatorilor auto, care sunt folosiți pentru a reduce nocivitatea emisiilor. După aceasta, bijuteriile reprezintă majoritatea cererii și nu în ultimul rând rafinăriile de petrol și industria calculatoarelor.

Din cauza dependenței din industria auto pentru acest metal, prețurile platinei sunt determinate în mare parte de vânzările auto și de volumele de producție. De altfel, minele de platină sunt puternic concentrate în doar două țări: Africa de Sud și Rusia. Acest lucru creează un potențial mai mare de acțiune de tip cartel, care ar sprijini, sau chiar ar stimula creșterea artificială a prețurilor pentru platină. Din aceste motive, deși valoroasă, platina este cel mai volatil metal prețios.

Modurile de investire în metale prețioase sunt multiple. ETF-urile pentru mărfuri sunt cele mai căutate, deoarece există fonduri tranzacționate la bursă pentru toate cele trei metale prețioase. ETF-urile sunt un mijloc convenabil și lichid de achiziționare și de vânzare de metale prețioase. Acțiunile pentru companiile din industria minieră a metalelor prețioase sunt de asemenea o opțiune de investiții. Piețele de futures și options oferă lichiditate și o pârghie pentru investitorii care vor să își investească banii în metale prețioase, mai ales că cele mai mari potențiale profituri și pierdere se pot realiza cu produse derivate. Monedele sau lingourile sunt investiții în situații nesigure, în care este nevoie de un depozit cu valoare menținut sub formă nelichida. Nu în ultimul rând, certificatele oferă investitorilor toate beneficiile deținerii de aur fizic, mai puțin efortul de transport și depozitare.

Metalele prețioase oferă protecție unică împotriva inflației, au o valoare intrinsecă și nu implică riscuri ridicate precum celelalte active de pe piața de capital. De asemenea, acestea oferă o asigurare pentru orice perioadă de instabilitate financiară, politică sau militară.

Din punct de vedere investițional, metalele prețioase au o corelație scăzută sau negativă cu alte clase de active, precum acțiunile și obligațiunile, astfel chiar și un procent mic de investiții în metale prețioase într-un portofoliu reduce riscul și volatilitatea.

Industria metalelor prețioase este o industrie dificilă. Construcția de mine și de facilități de producție implică sume exorbitante de capital. De asemenea, dezvoltarea pe termen lung presupune cheltuieli masive pentru finanțarea producției și a explorării.

Prețul aurului, spre exemplu, este influențat de numeroase variabile, printre care cererea de fabricație, inflația prevăzută, randamentele și cererea băncilor centrale. Astfel, prețurile scăzute presupun o producție scăzută, iar prețurile ridicate cauzează un nivel ridicat de producție. Forța piețelor determină prețul, astfel încercarea unei companii de a controla costurile este critică în menținerea normalității financiare și a nivelurilor de producție pentru prevenirea scăderii prețurilor aurului.

Firmele din industria metalelor prețioase sunt de trei tipuri. Cele exploratoare nu interacționează propriu zis cu activele, ci doar explorează zone și certifică faptul că există aur său metale prețioase într-o anumită zonă. Activul major al acestor companii este dreptul de excavație și de explorare. Firmele dezvoltatoare sunt cele care operează în zonele în care s-a descoperit aur, iar firmele producătoare sunt companiile miniere care extrag și produc aur din minele existente. Astfel, anumite companii doar extrag metalele, altele le rafinează, iar altele le manevrează și le transformă în produse finite.

Investitorii ar trebui să analizeze câteva aspecte ale pieței înainte de a decide să achiziționeze. Costurile de producție sunt cele mai urmărite elemente în analiza producătorilor de aur. Cu cât costurile sunt mai mici, cu atât câștigurile sunt mai stabile și mai puțin volatile la schimbările de preț. Producătorii publică costurile de producție în rapoarte anuale. De asemenea, investitorii trebuie să urmărească creșterea profiturilor. Veniturile reprezintă volumul de producție ori prețul aurului, care fluctuează. Companiile stabile vor încerca să găsească acoperire împotriva fluctuațiilor prin piețele futures. Cu cât fluctuațiile de venituri sunt mai mari de la an la an, companiile sunt mai greu de analizat și pot apărea pierderi.

De asemenea, nivelurile datoriilor de pe bilanț sunt un element de analiză necesar. Un grad mare de îndatorare limitează obținerea de credite și astfel compania nu poate achiziționa echipamente noi și nu se mai poate finanța.

Companiile producătoare de aur sunt comparate de analiști prin indicele de capitalizare a pieței per uncie de rezerve, care indică investitorilor ce plătesc pentru fiecare uncie de rezervă.

Institutul Britanic de Geologie confirmă faptul că producția de pe piața internațională a metalelor prețioase este concentrată în patru țări, 39 de procente din producție fiind realizate în Africa de Sud, China, Australia, Statele Unite și China.

Figură 1: Producția de aur în 2010, pe țări2

Cele mai mari companii producătoare de aur din lume sunt: Barrick Gold din Canada, Newmont Mining din SUA, AngloGold Ashanti din Africa de Sud, Goldcorp din Canada și Newcrest Mining din Australia.

Piața pietrelor prețioase

Piața pietrelor prețioase este o piață puțin cunoscută, considerată a fi accesibilă doar investitorilor bogați, însă cu foarte mult potențial. Pietrele prețioase se împart în diamante, rubine, safire și smaralde. Din punct de vedere investițional, diamantul este singura piatră prețioasă ce poate fi considerată un activ important în portofoliile de investiții, deși și celelalte pietre prețioase, la scară mai mică pot reprezenta depozite de valoare pe termen lung.

Diamantele, conform Investopedia, sunt pietre prețioase de o duritate crescută, folosite în principal pentru bijuterii, unelte și ca mijloc de investiții. Puțin mai mult de 50 de procente din volumul de diamante produs sunt folosite pentru industria bijuteriilor, însă acestea înglobează 95 de procente din valoarea totală. Diamantele sunt însă foarte importante pentru industrie, datorită durității, conductibilității termice, cu un punct de topire de 6420 de grade Fahrenheit și datorită dispersiei optice. Astfel, diamantele sunt folosite în industrie ca elemente componente pentru dispozitive, ca materiale abrazive, în producția de microcipuri și procesoare pentru calculatoare și de asemenea ca elemente componente în lasere.

Piața mondială a diamantelor este reprezentată de extracția și comerțul în diamante brute. Toată această piață este concentrată în nouă state, care împreună însumează 99% din producția globală de diamante. Rusia, Botswana și Republica Democrată Congo concentrează cea mai mare parte din producția de diamante.

Istoria producției de diamante se întinde până acum 8000 de ani, în zona Indiei, când acestea erau folosite ca decorații, devenind simbol al statutului și averii. De acum 1000 de ani, au început să fie tranzacționate în formă brută pe teritoriul Arabiei și de-abia apoi au început să fie șlefuite și vândute în Europa familiilor foarte bogate, în centre precum Veneția, său Bruges. În secolul al XVI-lea, tranzacția cu diamante s-a mutat la Antwerp și Amsterdam. Compania De Beers, fondată în 1888 a cumpărat toate minele de diamante din Africa de Sud și a ajuns să dețină 90 de procente din producția mondială de diamante.

Astfel, din 1880 până în 2010, comerțul cu diamante s-a extins pe cele patru continente, cu 133 de milioane de carate produse în 2010, cu depozite importante în Australia, Botswana, Canada, Rusia și Africa de Sud, Rusia producând aproape un sfert din volumul total de diamante la nivel global.

Deși diamantele sunt un depozit de valoare, evaluarea lor este foarte dificilă. Fiecare diamant este sortat în funcție de 4 parametri: tăietură, claritate, culoare și carat, în final existând între 12 mii și 16 mii de categorii diferite. Aurul, spre exemplu, este o substanță omogenă evaluată că marfă pe piețe, în schimb nu există astfel de categorizare pentru diamante, deoarece fiecare este unic.

Figură: Diferența evaluării între aur și diamante

Prețul diamantelor nu corespunde întotdeauna dimensiunii, deoarece un diamant de 1 carat poate fi evaluat la un preț între 200$ și 25000$, în funcție de toate cele patru caracteristici.

Prețul aurului este disponibil oricui, însă pentru diamante nu există o piață echivalentă, prețurile diamantelor pot fi aflate doar între cei implicați în tranzacții. Deși s-a înregistrat o creștere în licitații și vânzări spot, majoritatea vânzărilor se desfășoară în cadrul unor contracte private, cu prețuri nedezvăluite, de aceea este greu să creezi o imagine largă asupra prețurilor pieței diamantelor.

Pe piața globală, cererea pentru diamante funcționează în câteva direcții bine stabilite, pe piața bijuteriilor fine și a ceasurilor și pe piața industrială. Există însă un potențial adițional în comunitatea de investiții, însă cererea pentru diamante ca active de investiții a fost mică.

La nivel mondial, cererea pentru pietrele prețioase a cunoscut o creștere constantă până în perioada crizei din 2008, când cererea pentru aceste produse a scăzut semnificativ, ca apoi să își revină brusc. În anul 2014, piața își revine cu o creștere de 6 procente, cu India și China, țările cu cea mai mare cerere pentru diamante. Valoarea pieței diamantelor este în prezent de 60 de miliarde de dolari.

În ce privește industria, cererea pentru diamante este foarte mare și depășește cererea pentru sectorul bijuteriilor. Diamantele ca investiții ar putea fi un activ la fel de important ca aurul și argintul, însă evaluarea dificilă, absența unei piețe spot și lipsa lichidității au reprezentat obstacole importante în calea acestui proces.

Cele mai mari companii producătoare de diamante sunt: ALROSA, din Rusia, cu o producție de 34 de milioane de carate în 2010, De Beers cu o producție de 33 de milioane de carate, RioTinto cu 13,8 milioane de carate, BHP Billiton, din Canada cu o producție de 3 milioane de carate în 2010, Harry Winston Diamond Corporation care a produs 2.2 milioane de carate în 2010 și Petra Diamonds cu 1,2 milioane de carate produse în 2010.

Conform Internațional Diamond Exchange, De Beers și ALROSA însumează 70 de procente din producția mondială anuală de diamante. Compania DeBeers este cea mai veche și are cel mai mare volum de vânzări, de 5.1 miliarde de dolari în 2010.

Producția de diamante provine din aproximativ 20 de mine răspândite mai ales în Rusia și Africa de Sud și este ținută în aproximativ 11 depozite care însumează 62% din producția mondială.

Diamantele de calitatea cea mai mare se distribuie pe piață împreună cu un certificat de garanție, „Kimberley Process” care le atestă valoarea, iar diamantele rămase sunt vândute în scop industrial.

Ca resursă naturală și activ de investiții, diamantele nu sunt unice, deoarece industria extractivă a diamantelor este parte din sectorul global de extracție din toate celelalte industrii. Deși producția de diamante este relativ scăzute pe lângă celelalte segmente de extracție (cupru, zinc, fier, cărbune) este mult mai profitabilă, considerând randamentul capitalului investit în industrie. Considerând volatilitatea prețurilor diamantelor, stabilitatea acestor este mai crescută în raport cu celelalte tipuri de mărfuri.

Bursele de schimb

În afară de vânzările din comerț, over-the-counter, aurul se tranzacționează pe câteva piețe mondiale, precum Istanbul Gold Exchange, din 1995, Shanghai Gold Exchange, din 2002 și Hong Kong Chinese Gold&Silver Exchange Society, din 1918. Cea mai mare bursă pentru metale industriale este cea de la London Metal Exchange.

În ceea ce privește tranzacțiile cu futures, pe aur, acestea se realizează la divizia COMEX, în New York, la Tokyo Commodity Exchange și la Multi Commodity Exchange of India. Mai mult de 70% din contractele futures pe aur sunt tranzacționate prin COMEX Exchange.

Diamantele se tranzacționează prin Federația Mondială a Burselor de Diamante, fondată în 1947, compusă din 30 de burse pentru diamante, cu sediul în Antwerp, unde se află și cea mai mare și importantă bursă de diamante. Printre bursele unde se tranzacționează diamante, cele mai importante sunt cele din Tel Aviv, Mumbai, Johannesburg, Londra și New York.

Principalele centre de procesare a diamantelor, unde acestea sunt evaluate, tăiate și vândute se află în Antwerp, India, Tel Aviv și New York. Mai mult de 50% din producția mondială de diamante brute, șlefuite său industriale trec prin bursa de la Antwerp, cu 8 din 10 diamante brute în lume fiind manevrate acolo. Sectorul de diamante din Antwerp are o cifră de afaceri anuală de 39 de miliarde de dolari. Antwerp este considerată a fi capitala mondială a diamantelor, o platformă comercială internațională, unde producătorii și comercianții se pot întâlni. Pe lângă bursa din Antwerp, cele mai importante centre de tranzacții cu diamante sunt Mumbai și Surat pentru piața indiană, Israel, Dubai și New York, care este și cea mai mare piața de diamante din lume.

CAP. II: Stadiul cunoașterii în domeniu

Piața metalelor prețioase și investițiile în active individuale și în acțiuni ale companiilor producătoare de metale prețioase

In 2009, Mitchell Conover si Gerald Jensen scriau despre beneficiile diversificării portofoliilor internaționale cu investiții în metale prețioase, care au fost analizate în diferite studii (exemplu: Jaffe 1989, Chua et al. 1990) si au demonstrat ca metalele prețioase sunt o investiție eficientă datorită corelației scăzute dintre randamentul lor și randamentul investițiilor în acțiuni și datorită acoperirii pe care o oferă împotriva inflației. Acest lucru s-a observat în perioadele de recesiune a piețelor internaționale, în care metalele prețioase s-au dovedit a fi variante sigure de investiție, mai ales pe termen lung.

În cadrul unui studiu realizat de Hillier, Draper și Faff în anul 2006, s-a analizat avantajul dat de creșterea investițiilor în S&P 500 în aur, argint și platină între anii 1976 și 2004. Concluzia a fost că performanța unui portofoliu se îmbunătățește o dată cu adăugarea de metale prețioase, în special în cazul investițiilor în aur.

Lucrarea prezintă de asemenea diferențierea dintre beneficiile aduse de investițiile directe în metale prețioase, adică achiziționarea efectivă a comodităților și beneficiile date de investițiile indirecte prin acțiunile companiilor de pe piața metalelor prețioase.

Pentru un investitor în acțiuni din Statele Unite, performanța portofoliului se îmbunătățește substanțial în momentul în care o parte din portofoliu este realocata acțiunilor firmelor de pe piața metalelor prețioase. Ca exemplu, alocarea a 25% din portofoliu acestor acțiuni crește profiturile cu 1,65% și reduce abaterea standard a portofoliului cu 1,86%. Beneficiile sunt mai mare dacă expunerea la metale prețioase se realizează indirect, prin acțiuni și mai puțin prin cumpărarea directă a metalelor.

În perioadele de recesiune, câștigurile din investițiile în metale prețioase sunt semnificativ mai ridicate decât în perioadele de expansiune economică, ceea ce cauzează antagonia dintre piața internațională de capital și cea a companiilor de metale prețioase.

Investițiile strategice și tactice, directe cât și indirecte în metale prețioase aduc profituri semnificative și avantaje împotriva riscurilor portofoliilor în perioade de recesiune.

Pe o perioadă de studiu de 34 ani, s-a demonstrat faptul că investițiile în acțiuni legate de metalele prețioase au dominat investițiile directe în mărfuri, explicație dată de faptul că o investiție într-o marfă aduce profit doar dacă marfa crește în valoare, în timp ce acțiunile se apreciază în funcție de operațiunile companiei. De exemplu, investind în acțiuni ale unei companii care se ocupă cu mineritul de aur, realizăm profit dacă firma marchează o creștere a profitului și a producției, indiferent dacă prețul aurului rămâne constant.

În urma unei analize a unei alocări de investiții în metale prețioase în portofoliile internaționale de 5% și 25%, s-a demonstrat creșterea profiturilor în comparație cu investițiile doar în acțiuni. Cea mai bună performanță este realizată atunci când se alocă un maxim de spațiu de investiții în acțiuni de metale prețioase, de 25%, caz în care riscurile scad cu 24%, iar profitul crește cu 1,65%. (Anexa 1)

Analizând rezultatele investițiilor dintre un portofoliu de 100% acțiuni și unul de 75% acțiuni și 25% metale prețioase, pe o perioadă de 34 ani, rezultă că valoarea portofoliului diversificat nu scade niciodată sub valoarea celui specializat pe acțiuni. La sfârșitul perioadei analizate în grafic, 1$ investit în portofoliul în acțiuni aduce un profit de 37$, în timp ce 1$ investit în portofoliul diversificat aduce un profit de 64$. (Anexa 2)

Legat de categoriile de metale prețioase, investițiile în aur s-au dovedit mai profitabile decât cele în argint și platină, deoarece oferă un randament mai bun și o acoperire mai eficientă împotriva efectelor negative a presiunilor inflaționiste.

În concluzie, lucrarea evidențiază faptul că investitorii își pot îmbunătăți considerabil performanța portofoliilor internaționale prin creșterea semnificativă a expunerii la acțiunile companiilor din industria metalelor prețioase și la metalele efective. Îmbunătățirile se datorează faptului ca metalele prețioase pot ameliora scăderea performanței portofoliilor în perioade de recesiune.

Amélie Charles si Olivier Darné vorbesc in articolul „Will precious metals shine?” despre metalele prețioase, aurul, argintul și platină, care au devenit o parte importantă a portofoliilor de investiții, atât pentru investitorii individuali, cât și pentru instituții. Predictibilitatea câștigurilor pe piața internațională a metalelor prețioase s-a schimbat în timp, în funcție de condițiile economice și politice la nivel global. În particular, piața aurului s-a demonstrat a fi foarte eficientă în perioadele recente, cu un grad mult mai mare de eficientă a piețelor față de celelalte două metale prețioase.

Interesul pentru investiția în metalele prețioase a crescut datorită rolului lor în diversificare, hedging și managementul riscului. Aurul și argintul sunt privite în mod tradițional ca produse de investiții, în timp ce platină este folosită ca marfă în scopuri industriale. Studiile demarate de Hillier în 2006 și de Daskalaki și Skiadopoulos în 2011 au demonstrat ca evoluția piețelor celor trei metale are o corelare foarte scăzută cu piața de capital, ceea ce indică faptul ca pot aduce o diversificare a portofoliilor și pot servi ca instrumente de hedging. De asemenea acestea oferă alternative eficiente de investiții în perioade de recesiune, oferind compensații mai mari pentru pierderile de pe piețele de obligațiuni. Piețele metalelor prețioase au fost mai puțin afectate de criza financiară globală, decât celelalte piețe financiare de pe glob.

În perioade de recesiune, metalele prețioase au caracteristici dezirabile. Aurul, de-a lungul istoriei a fost de multe ori o unitate monetară care a servit ca rezervă de avere, mediu de schimb și unitate de valoare, în prezent fiind considerat cel mai bun instrument de hedging și safe haven în perioade de criză. Argintul, de asemenea este folosit atât ca o marfă industrială valoroasă cât și ca un instrument financiar important pentru a fi inclus în portofoliile de investiții. Datorită evoluției tehnologiei și a inovațiilor, argintul a devenit un element important în producția de electronice, energie solară și medicină. Cu cât economia globală se extinde, mai multe modalități de a achiziționa argint devin disponibile și astfel acest metal câștigă un rol din ce în ce mai important pe piețele internaționale.

Platina este cel mai rar metal prețios, fiind și unul dintre cele mai puternice și rezistente materiale. Producția mondială de platină a atins vârful de 514 tone în 2006, ulterior scăzând la mai puțin de 500 tone pe an. Datorită formei și purității sale standardizate la nivel internațional, platina este acceptată ca mijloc de schimb. Caracteristicile sale fizice deosebite au crescut cererea în industrii, precum cea a automobilelor, cât și în producția de bijuterii.

În 2013, cererea pentru metalele prețioase s-a împărțit în diverse categorii: pentru aur, 58% pentru bijuterii, 22% pentru investiții și 7% pentru electronice; pentru argint, 23% pentru investiții, 22% pentru electrice și electronice și 18% pentru bijuterii; pentru platină: 37% pentru catalizatori, 33% pentru bijuterii și 9% pentru investiții.

Cererea pentru aceste metale și evoluțiile piețelor sunt în schimbare din cauza evenimentelor de la nivel internațional, precum factorii macroeconomici, fluctuațiile ratelor de schimb, crizele și mediul monetar și factorii geopolitici de tensiune, războaie, crize politice sau sociale. Toate aceste evenimente au influențe puternice în cererea investitorilor și în modul în care piețele încorporează informațiile noi în prețuri, ceea ce poate determina variații în realizarea câștigurilor.

O analiză realizată pe perioada 1977-2013, pune în discuție prețurile metalelor și profiturile rezultate. Prețurile celor trei metale suferă o instabilitate ridicată în jurul perioadei anilor 1980, stabilizandu-se relativ până în 2005, când încep să realizeze o pantă ascendentă. De asemenea, câștigurile denotă o volatilitate ridicată în anii 1980, urmată de o lungă perioadă de stabilitate, iar din 2005 de o volatilitate foarte crescută. Rezultatele studiului arată faptul ca aurul și platină aduc câștiguri mai mari decât argintul, aurul are o volatilitate foarte mică în relație cu argintul care este foarte volatil.

Piața aurului are un grad mai ridicat de eficiență, decât piața argintului sau a platinei, mai ales datorită faptului ca este cea mai mare dintre cele trei, cu o medie de tranzacționare cu volum de 32,5 miliarde de dolari, pe lângă 4,5 miliarde piața argintului și 0,8 miliarde, piața de platină, în perioadele 2006-2010. (World Gold Council, 2011). Investițiile în aur au devenit mai ușoare prin fonduri tranzacționate la bursă, fapt ce a stimulat creșterea cererii. Cererea pentru aur pe aceste fonduri a fost de 1,7 miliarde de dolari în 2004 și de 279 miliarde de dolari în 2012. (World Gold Council, 2013). În 2008, 65% din mărfurile tranzacționate la bursa au fost reprezentate de aur.

Metalele prețioase sunt componente importante ale portofoliilor de investiții, atât pentru indivizi, cât și pentru instituții, mai ales datorită eficienței lor ca instrumente de hedging. O întrebare importantă a investitorilor este aceea referitoare la cotația eficientă a acestor metale, proprietate fundamentală a distribuției câștigurilor în timp. Piețele acestor metale sunt foarte influențabile de către condițiile economice și politice și astfel gradul de eficiență al piețelor se schimbă în timp, datorită acestor condiții. După analiza unei perioade îndelungate, s-a dovedit că piețele aurului și argintului au devenit mult mai eficiente în timp, în particular piața aurului, datorită atractivității metalului ca activ investibil și datorită eficienței ca vehicul pentru managementul de risc.

Jeffrey Jaffe discuta despre aur ca un activ individual riscant, care aduce însă câștiguri independente de cele ale altor active, astfel aurul este important pentru diversificarea unui portofoliu de investiții. După testarea a patru portofolii ipotetice de riscuri diferite, s-a demonstrat ca investițiile în aur aduc o creștere a câștigurilor și o reducere a riscurilor pentru investitori.

Acțiunile în aur sunt investiții și mai bune decât aurul ca activ individual, deoarece nu împărtășesc lichiditatea și valorile de consum ale acestuia. Adăugarea unei combinații de investiții în astfel de acțiuni la un portofoliu diversificat crește mult câștigurile medii, dar de asemenea crește și riscurile.

Aurul are o corelație scăzută cu cele mai multe active de investiții, fapt ce întărește ideea ca adăugarea de investiții în aur într-un portofoliu poate reduce riscurile.

In materie de volatilitate a pietei, M. Hood si F. Malik spun ca metalele prețioase au un rol important în legătură cu volatilitatea, analizată prin Indicele de Volabilitate (VIX) și anume cel de acoperire („hedge”) prin corelația negativă cu acțiunile și cel de refugiu sigur („safe haven”) prin corelația negativă cu acțiunile în perioadele de declin extrem al piețelor de capital.

În ultimii ani, piețele de capital de pe glob au experimentat o volatilitate ridicată și o scădere neașteptată a randamentelor și de aceea s-a discutat intens care este cea mai bună acoperire a portofoliilor în aceste perioade dificile.

Ce este hedge-ul?

Un hedge puternic este definit ca un activ corelat în mod negativ în medie cu un alt activ. Hedge-ul nu are neapărat proprietatea de a reduce pierderile în perioade de extrem declin al piețelor de capital, deoarece activul poate prezenta o corelație pozitivă în perioadele menționate și o corelație negativă în perioade normale, ceea ce ar rezulta într-o medie de corelare negativă.

Ce este un „safe haven”?

Safe haven-ul este definit ca fiind un activ puternic corelat negativ cu piața de capital în perioade de declin extrem al piețelor. Această proprietate nu obligă corelația să fie pozitivă sau negativă în medie, ci doar să fie zero sau negativă în perioadele specifice de declin al piețelor de capital.

Lucrarea consideră pentru analiză perioada 1995-2010, cuprinzând și perioada de criză financiară dintre 2008 și 2009 și include prețurile zilnice spot pentru aur, argint, platină, indicele S&P 500 și VIX.

Aurul și VIX, Indicele de Volatilitate, ambele sunt o bună acoperire, hedge, pentru ca au o corelație negativă semnificativă statistic cu indicele S&P 500. Argintul nu este corelat cu S&P 500, iar platina este corelată pozitiv, fapt ce implică excluderea din categoria de hedge, deoarece evoluează în tendința generală a pieței de capital.

Aurul este de asemenea și un safe haven puternic, cu un nivel de semnificație statistică de 10%, în urma analizei graficului (Anexa 3), se observă ca în perioadele cele mai scăzute ale pieței de capital, aurul corelează negativ cu S&P 500. Argintul și platina nu intră în această categorie.

În analiza portofoliilor, un hedge important este dat de scăderea riscurilor și de creșterea profiturilor atunci când este inclus în portofoliu. Pe o perioadă de 15 ani, într-un portofoliu constituit doar din acțiuni în S&P 500, profitul zilnic este de 0,03% cu un risc de 1,31%, în timp ce un portofoliu diversificat cu 60% aur și 40% investiții în S&P 500 aduce o scădere a riscurilor cu 37% și o creștere a profiturilor. Un portofoliu cu 15% investiții în aur are capacitatea de a reduce pierderile cu 13-16%, de aceea investițiile în aur reprezintă o îmbunătățire în orice portofoliu internațional, reprezentant atât un hedge, cât și un safe haven.

Legat de preturile metalelor pretioase, din 2001, prețul aurului a crescut semnificativ de la un nivel de 250$ pe uncie troy la un vârf de 1900$ în august 2011, înainte să scadă din nou la un nivel de 1200$ în iunie 2013. În plus, cererea de investiții în aur a crescut substanțial în ultimii zece ani, ceea ce denotă un interes crescut în aur ca activ financiar. (Anexa 4)

Perioada luată în considerare a fost marcată de fluctuații economice puternice, care au afectat valoarea intrinsecă a aurului. Criza financiară globală recentă a fost caracterizată de prăbușirea piețelor imobiliare, piețelor de capital și a sistemelor bancare. În același timp, ratele dobânzilor la depozitele bancare au scăzut foarte mult, băncile centrale au dus o politică monetară foarte expansivă pentru a redresa problemele guvernamentale și bancare și pentru a crește așteptările inflaționiste. În astfel de condiții, investițiile în aur au devenit o alternativă atractivă și au început să apară în din ce în ce mai multe portofolii la nivel internațional. Aurul este privit ca o monedă de schimb globală care nu își pierde puterea de cumpărare și își menține valoare chiar și în caz de prăbușire a sistemelor monetare sau bancare și de asemenea ca un instrument eficient de hedging și de diversificare a portofoliilor. Creșterea prețului aurului poate indica un tipar speculativ, cum s-a observat în istorie prin tiparul speculativ care s-a mutat de la piața de capital, în 2000, la piața imobiliară din Statele Unite în 2007, la piața petrolului la mijlocul anilor 2008. Întrebarea este dacă aurul este următoarea țintă a tiparului speculativ.

Lucrarea își propune să construiască valoarea fundamentală a aurului, ținând cont de rolul său ca instrument de hegding pentru dolar și inflație, ca instrument de safe haven și ca metodă de diversificare a portofoliilor. Aurul oferă hedging datorită faptului ca prețul său este invers corelat cu puterea dolarului și de asemenea deoarece prețul său se menține în perioade inflaționiste. De asemenea, metalul ajută la diversificarea portofoliilor deoarece este necorelat, sau corelat negativ cu alte active investiționale, precum acțiunile sau obligațiunile. (Anexa 5)

În urma unei analize empirice pe perioada 1975-2010, s-a dovedit ca prețul aurului are o evoluție dependentă de evenimentele politice și financiare, precum criza datoriilor statelor suverane europene. Explicația fluctuațiilor de preț ale aurului este pusă pe baza crizelor politice și economice globale care au împins participanții la piețele financiare să caute investiții mai sigure în perioade riscante. Astfel, mulți investitori au ales aurul, ca refugiu sigur determinant o creștere substanțială a cererii pentru acest metal și astfel cauzând creșterea rapidă a prețurilor.În situații în care viabilitatea sistemelor bancare și monetare este pusă la îndoială, alegerea aurului ca investiție este una rațională și eficientă. În concluzie, cererea crescută, inflația în prețurile mărfurilor și creșterea fluxului de fonduri în ETF-urile pentru aur contribuie semnificativ la dinamica prețului aurului pe piețele internaționale

Piața pietrelor prețioase și investițiile în active individuale și în acțiuni ale companiilor producătoare de pietre prețioase

Kenneth Small si Jeff Smith spune ca studiile academice au demonstrat ca alocarea activelor în portofoliile de investiții reprezintă cheia spre o acumulare sigură de profituri. O nouă orientare în industria investițiilor este reprezentată de folosirea de clase alternative de active care să genereze profituri ale portofoliilor, cu riscuri cât mai reduse.

O zonă care a câștigat o popularitate considerabilă în rândul investitorilor este cea a mărfurilor. Această zonă este caracterizată însă de o problemă și anume corelația ridicată cu factorii macroeconomici, care pot fi corelați mai departe cu piețele financiare. Găsirea de clase de active care nu sunt corelație cu piețele financiare este o provocare, iar o categorie care a fost destul de ignorată până acum este reprezentată de diamante și pietre prețioase. Diamantele sunt ușor de transportat, reprezintă un depozit de valoare, au o lungă istorie de tranzacționare pe piețe stabilite și pe lângă utilizarea lor pentru bijuterii au și aplicații comerciale importante. Între 2002 și 2011 s-a analizat un index de evoluție a prețurilor diamantelor de 1 carat, care au adus câștiguri de 65,55% mai mari decât S&P 500 în aceeași perioadă cu un risc mai scăzut.

Investițiile în mărfuri au crescut foarte mult, o estimare făcută de Stoll and Whaley în 2009 arată faptul ca investitorii au plasat aproximativ 174 miliarde de dolari în fonduri de tranzacționare de mărfuri. Sunt două moduri prin care se poate investi în mărfuri. În principal, investitorii pot cumpăra efectiv marfă sau pot folosi instrumente financiare care își derivă valoarea din activul-marfă de la bază. Achiziționarea de mărfuri, precum produse petroliere sau agricole, implică anumite costuri ridicate de depozitare și transport, astfel că majoritatea preferă să investească în metale prețioase și de aceea, diamantele pot reprezenta o alternativă viabilă.

De-a lungul timpului, mărfurile s-au dovedit a fi instrumente de hedging împotriva inflației, fiind corelate pozitiv cu aceasta, însă corelate negativ cu alte instrumente financiare.

O analiză realizată pe perioada 1999-2010, de Renneboog și Spaenjers în 2011 a relevat faptul ca diamantele aduc o rata anuală de câștig de 6,4%, iar pietrele prețioase colorate o rata de 2,9%.

Fiecare diamant vândut primește un factor de greutate bazat pe tăietură, claritate și rating. Factorul este apoi multiplicat cu prețul pentru a obține un preț pe greutate, iar prețurile obținute sunt agregate pentru a crea o valoare de index. Acest proces este utilizat pentru a putea analiza și compara prețurile și câștigurile provenite din tranzacțiile cu diamante.

Cheia pentru diversificarea unui portofoliu de investiții stă în corelația scăzută între categoriile de active deținute. Lucrarea analizează corelația dintre prețurile diamantelor și prețurile metalelor prețioase, astfel că diamantele au o corelație de preț foarte scăzută cu aurul, argintul și platină, puternic corelate între ele, astfel diamantele sunt o oportunitate de diversificare diferită de celelalte metale prețioase.

În raport cu piețele financiare, indicele agregat al diamantelor a rezultat o corelație foarte scăzută cu S&P 500, de 0,061 și mai mică de 0,05 cu alți indici ai piețelor de capital.

În concluzie, diamantele sunt un factor eficient de diversificare, însă investitorii găsesc accesul la aceste active ca fiind dificil. Aceștia pot avea acces la piața pietrelor prețioase printr-un dealer de diamante care realizează tranzacția printr-un sistem online. Acest sistem de tranzacționare poate fi limitat în multe cazuri la clienții foarte înstăriți. Soluția ar fi crearea unui fond de tranzacționare pentru diamante.

În concluzie, pietrele prețioase oferă atât o scădere a riscurilor și o creștere a ratei de câștig, cât și o diversificare a oportunităților

O alta lucrare pe aceasta tema „Hard assets”, a lui Luc Renneboog analizează performanța investitiilor în diamante și alte pietre prețioase, safire, rubine și smaralde, pe perioada 1999-2010, folosind datele oferite de tranzacțiile prin licitații. În prima parte a perioadei, ratele anuale de câștig în dolari pentru diamantele albe și colorate au fost de 6,4% și respectiv 2,9%. Din 2003, câștigurile medii au crescut până la 10% pentru diamante albe, 5,5% pentru cele colorate și 6,8% pentru alte pietre prețioase. Atât diamantele albe cât și cele colorate au depășit ca performanța acțiunile între 1999 și 2010.

Pe timp de criză, indivizii cu averi mari sunt atrași de active percepute ca având o valoare intrinsecă foarte ridicată. O treime din deținătorii de pietre prețioase au declarat pentru Barclays în 2010 ca au achiziționat activele pentru a avea o securitate în caz ca alte investiții eșuează.

În perioade de criză, cererea pentru active tangibile și ușor de depozitat, precum aur sau pietre prețioase crește. Manualele de investiții în diamante menționează faptul ca acestea au un istoric de secole de stabilitate de preț. Deși câștigurile de pe urma investițiilor în diamante nu le depășesc în medie pe cele din aur, sunt mult deasupra investițiilor în acțiuni. (Anexa 6)

Diamantele albe au adus o rata anualizată de câștig de 6,4% în perioadele 1999 și 2010, în timp ce acțiunile și obligațiunile au adus o rata de câștig de -0,1% și 3,3, % în aceeași perioadă, iar aurul a adus o rata de 11,6%. O influență mare asupra acestor cifre este dată și de evoluția bruscă a tehnologiei în anii 2000 și de criza financiară începută în 2007.

Cele mai multe fonduri de investiții în diamante țintesc diamantele albe, căutate pentru că reprezintă un safe haven pentru investitori.

De asemenea, diamantele posedă caracteristici de mărfuri tangibile tranzactionabile, nu plătesc dividende și sunt mult mai puțin lichide decât majoritatea acțiunilor tranzacționabile și de asemenea necesită măsuri suplimentare de securitate. Însă, oferă diversificare, minimizarea riscurilor și posibilități de câștig. Un studiu realizat de Barclays relevă faptul cț investitorii bogați aleg să achiziționeze active tangibile, precum diamante, artă sau aur. Pe plan global, procentul de avere investit în aceste active este de 9,6% din averea netă totală. Acest procent variază, între 17% în Arabia Saudită, 15% în Brazilia, 16% în Singapore și 9% în Statele Unite. Același studiu spune ca majoritatea investitorilor în astfel de active, aleg această variantă pentru a diversifica portofoliile iar ceilalți o aleg pentru a avea o formă de securitate în caz de eșec a altor investiții.

O problemă în investițiile în diamante e reprezentată de lichiditatea lor, risc diminuat de un patent introdus în lege pentru crearea unul standard global de tranzacționare a pietrelor prețioase care va conduce la crearea unor fonduri de tranzacționare.

Cu toate acestea, categoria diamantelor și a pietrelor prețioase a fost foarte puțin studiată din punct de vedere academic și analizată, în comparație cu metalele prețioase, sau alte mărfuri. De aceea, pentru a analiza caracteristicile pieței diamantelor, trebuie efectuată o comparație continuă cu piața metalelor prețioase, deoarece sunt mărfuri foarte asemănătoare în termeni de caracteristici intrinsece.

Un studiu realizat de Batten în 2010 încearcă identificarea variabilelor macroeconomice care influențează prețul metalelor prețioase, rezultând în faptul ca aurul acționează ca o monedă surogat sub influența variabilelor monetare standard. Argintul și platina, în schimb, nu răspund la variațiile macroeconomice. Tot Batten, în 2010, aseamănă diamantele cu argintul, din punct de vedere al utilizării industriale răspândite.

Adăugarea aurului la un portofoliu de investiții echivalează cu adăugarea unui activ fără risc sistematic, însă cu procente mari de câștig.

Hillier, Draper și Faff, în 2006, au explicat faptul ca toate cele trei metale prețioase au proprietăți de hedging, în cazul unei piețe volatile, în care câștigurile sunt reduse. Aurul este definit ca instrument de hedging și safe haven, prin corelația inexistentă cu acțiunile și obligațiunile în general și pe timp de criză. După examinarea prețurilor aurului în perioada 1995-2005, s-a ajuns la concluzia că aurul este un instrument de safe haven pe termen scurt, în condiții extreme de piață și un instrument de hedging în general în relație cu acțiunile.

În ceea ce privește diamantele, un studiu realizat de Renneboog și Spaenjers în 2012, folosind informații de la licitațiile Sotheby’s și Christie’s pe perioada 1999-2010, s-a raportat o rata de câștiguri anuală de 6,4%. Licitațiile, însă tranzacționează diamante mai mari și mai valoroase și implică costuri mai ridicate decât piața generală, de aceea prețurile de pe piață sunt mai relevante deoarece majoritatea diamantelor se vând prin cluburi, precum „Clubul Dealerilor de Diamante din New York”, sau online.

Studiul realizat de Small et al în 2012 relevă faptul ca pe o perioada de deținere de 10 ani, câștigurile rezultate din achiziționarea de diamante comerciale gradate cu un carat sunt de 40,7% pe perioada 2002-2011. În aceeași perioada, câștigurile pentru diamantele fine de un carat au fost de 65,55% și de 37,1% pentru indicele agregat al diamantelor. De asemenea studiul evidențiază faptul ca există corelații foarte scăzute între indexul agregat al diamantelor și acțiunile legate de aur, argint și platină, indicele S&P 500 și indexul obligațiunilor corporatiste pe termen lung în Statele Unite și de asemenea aceste corelații nu cresc în timp, cum se întâmplă în cazul altor clase de active.

Rusia, Canada și Australia sunt țări implicate în comerțul cu diamante, însă 98% dintre diamante au fost descoperite în zona Africii de Sud, între 1889 și 1959, astfel compania Sud-Africană De Beers, deține monopolul global asupra producției și comerțului cu diamante. Diamantele brute se comercializează, în principal în Londra, unde 65% din ele sunt vândute prin Compania de Tranzacționare de Diamante (DTC), deținută de către De Beers, sau prin bursa diamantelor din Antwerp, Belgia. În Statele Unite, aproape toate diamantele trec prin Clubul Dealerilor de Diamante din New York, format din 2000 de membri care tranzacționează fizic sau online.

Valoarea diamantelor se determină în funcție de diferiți factori, incluzând tăietură, culoarea, claritatea și greutatea în carate.

În urma unei analize realizate pe o perioada de 10 ani, s-a demonstrat că indexul agregat al diamantelor aduce câștiguri de 37,7%, ceea ce reprezintă aproximativ jumătate din randamentul dat de indexul mărfurilor, însă este de trei ori mai mare decât câștigurile indexului S&P 500.

Studiul de față își propune să analizeze corelațiile dintre cele 4 gradații ale seriilor de diamante și indexul diamantelor fine cu aurul, S&P 500, inflația și indexul obligațiunilor pe termen lung, pe 3 perioade de timp, pre-recesiune 2002-2006, recesionistă 2007-2009 și post recesionistă 2010-2011. (Anexa 7)

La modul general, corelația dintre diamante și S&P 500 este scăzută pentru întreaga perioada, chiar mai mult pe perioada de criză, marcând faptul că diamantele sunt un instrument eficient pentru diversificare. Corelația dintre aur și diamante, este în general negativă pe perioada de 10 ani, datorită faptului ca aurul este privit ca un „safe haven” pentru investitori, de aceea trebuie reținut faptul că diamantele oferă oportunități de diversificare, neacoperite de aur.

În legătură cu inflația, în general există o corelație foarte scăzută cu diamantele, ceea ce determină faptul că acestea pot juca rol de instrument de hedging pe perioade inflaționiste.

În concluzie, s-a dovedit ca includerea investițiilor în diamante într-un portofoliu bine diversificat este favorabilă, datorită corelației slabe cu principalele categorii de active financiare și cu aurul și a capacității de scădere a riscului de investiții, mai ales în perioade recesioniste.

Volumul „Economica managerială și a deciziilor” tratează aspectul prețului diamantelor, care sunt clasificate în trei segmente de piață diferite, industrial, al bijuteriilor și al investițiilor. Prețurile diamantelor din aceste trei grupuri răspund diferit la evoluția ciclurilor economice. Prețurile diamantelor industriale sunt influențate de nivelul activității economice, în general și de volumul de producție în particular. Prețul diamantelor pentru bijuterii este corelat în cea mai mare parte cu venitul disponibil. De asemenea aceste prețuri au fost găsite corelate pozitiv cu ratele inflației și corelate negativ cu ratele dobânzii. Prețurile diamantelor de investiții sunt influențate de ratele reale ale dobânzii, de cursul de schimb al dolarului american și de venitul disponibil.

Există o gamă foarte variată de diamante, existând până la 5000 de categorii. Clasificarea acestora se realizează în funcție de carate, de formă, claritate, culoare și de formarea cristalului.

Diamantele industriale reprezintă 93% din producție, însă reprezintă doar 17% din valoarea totală a diamantelor.Pe de altă parte, diamantele pentru bijuterii reprezintă mai mult de două treimi din vânzările totale. În ceea ce privește diamantele de investiții, acestea sunt căutate datorită valorii foarte mari pe unitate, a dimensiunilor reduse și a potențialului de tranzacționare. Este estimat ca 17% din vânzările de diamante sunt reprezentate de diamantele pentru investiții.

Dinamica de preț este de asemenea influențată diferit în cele trei categorii. Diamantele industriale se vând în funcție de nivelul general al activității economice, astfel prețurile lor sunt afectate de ciclurile economice internaționale. Prețurile acestui tip de diamante sunt în scădere datorită creșterii competitivității pe piață și a evoluției tehnologice. În ceea ce privește diamantele pentru bijuterii, influența cea mai mare este cea a venitului disponibil, bijuteriile fiind văzute ca bunuri de consum, nu de investiții. Astfel, o creștere a veniturilor disponibile stimulează cererea pentru bijuterii creșterea prețurilor.

Diamantele pentru investiții au o dinamică a prețurilor influențată de structura portofoliilor internaționale. Factorii monetari și financiari cauzează schimbări în structura de portofoliu și astfel pot afecta și prețurile diamantelor. Ratele negative ale dobânzii încurajează investitorii să crească rația de investiții în active tangibile în portofolii și astfel crește cererea pentru diamante, în consecință și prețul. Creșterea ratelor dobânzii cauzează scăderea cererii pentru diamante și astfel modificarea prețurilor.

Cursul valutar manifestă o influență în structurarea portofoliilor. Deprecierea dolarului crește investițiile în active tangibile și astfel se poate ajunge la creșterea prețurilor, în timp ce aprecierea sa duce la o presiune deflaționistă asupra prețurilor pietrelor prețioase.

Managementul portofoliului internațional

Christine Brentani, in „Managementul portofoliului in practică” se referă la construcția unui portofoliu internațional de investiții. Pentru a construi eficient un astfel de portofoliu este esențial să se țină cont de anumiți pași. În primul rând, setarea obiectivelor, deoarece fiecare investitor are scopuri diferite, orizonturi de timp diferite și de asemenea atitudini distincte referitoare la riscuri. În al doilea rând, este importantă definirea politicilor de construcție a portofoliului, investitorii trebuie să definească modul în care se face împărțirea pe categorii de investiții și în ce limite se realizează achizițiile. Principalele clase de active sunt: cash-ul, acțiunile, obligațiunile, instrumentele derivative și mărfurile. Găsirea unei combinații eficiente de investiții pentru diversificarea portofoliului reprezintă obiectivul principal. De asemenea, strategia de management a portofoliului este un pas important. O strategie activă este cea care include predicția evoluției piețelor și implicarea activă în investiții pentru a câștiga o performanță mai bună. De asemenea investitorul trebuie să determine spre ce categorie de investiții se orientează, dacă de exemplu alege să investească în companii cu capitalizări mari pe piețe sau în companii în dezvoltare. O strategie pasivă se bazează pe diversificare, pe un portofoliu mai personalizat pe profilul investitorului, care să aducă o reducere a riscurilor. De cele mai multe ori portofoliile de investiții se administrează printr-o îmbinare a celor două strategii.

O altă etapă în construcția portofoliului este cea de alegere a activelor individuale în care se investește. Aici este necesară o analiză atentă, pe criterii riguroase de selecție a activelor, pentru a le determina pe cele subevaluate și pentru a genera o performanță mai mare. Nu în ultimul rând, un portofoliu eficient trebuie mereu actualizat și comparat cu indicii pieței.

Un investitor interesat de piața internațională a metalelor și pietrelor prețioase caută să își diversifice portofoliul cu două tipuri de active: acțiuni ale companiilor de pe piața respectivă, sau mărfuri.

Cele două mari strategii de management de portofoliu sunt cea pasivă și cea activă, în unele cazuri managerii de portofoliu utilizând combinații între cele două. Managementul pasiv este o strategie ce implică deținerea unui portofoliu de active pentru o perioada lungă de timp cu schimbări relativ puține de-a lungul timpului. Teoria din spatele managementului pasiv implică două condiții, eficiența și omogenitatea așteptărilor. O strategie pasivă de administrare a portofoliului vizează investițiile pe piețele de titluri de valoare, cotate echitabil, care nu necesită o implicare activă în tranzacționări. Pentru a reduce riscurile, totuși este necesară o diversificare ridicată a activelor deținute.

O strategie activă de manangement necesită un grad ridicat de implicare, investitorul trebuie să ia constant decizii, să fie permanent informat și să poată prezice evoluția piețelor și performanțelor categoriilor de active. Scopul principal nu este acela de reducere a riscurilor, ci de creștere a performanței.

Pentru a decide cum trebuie împărțite categoriile de active din portofoliu, investitorul trebuie să găsească o combinație de active care poate aduce un echilibru între riscuri și câștiguri. Teoretic, investițiile cu un grad ridicat de risc ar trebuie să aducă veniturile cele mai mari pe termen lung, în timp ce riscurile scăzute aduc câștiguri inferioare. Pentru a decide în ce active investește, managerul de portofoliu trebuie să țină cont de obiectivele sale pe termen lung, pe câștigurile și riscurile proiectate fiecărei clase de active și pe corelația dintre active, cum se influențează reciproc.

CAPITOLUL III. Studiu de caz: Analiza legăturii dintre prețul acțiunilor companiilor din industria extractoare de aur și evoluția prețului aurului și a indicelui S&P 500 în procesul decizional de investiție.

Prezentarea contextului și obiectivul studiului: Este recomandat să investim în active alternative, precum metalele prețioase, în prezent, sau în acțiuni ale companiilor din industrie?

Urmărind direcțiile de cercetare existente, putem observa că datele nu mai sunt actualizate din perioada de după criză economică majoră din 2008.

În această parte a lucrării mele de licență, îmi propun să analizez modul în care variază legătura dintre prețurile acțiunilor celor mari mari companii din industria aurului, Barrick Gold Corporation și Newmont Mining Corporation și prețul aurului, respectiv indicele pieței, S&P 500. Astfel, voi încerca să analizez gradul de expunere al companiilor la evoluția prețurilor metalului și a pieței, pentru a vedea dacă este recomandat, în prezent, să se realizeze investiții în acest sector și de ce.

Prezentarea datelor de intrare

Am ales cele mai mari două companii de extracție de aur din lume, fiind cele mai reprezentative din punct de vedere al evoluției și cererii pentru acțiuni pe piață.

Barrick Gold Corporation, companie canadiană, fondată în 1983, în Canada, este cea mai mare companie din lume care se ocupă cu extracția aurului. În 2014, Barrick a produs 6.25 milioane de uncii de aur, la un cost de 864$ pe uncie. Minele companiei sunt printre cele mai atractive active din întreaga industrie de aur, generând un flux de numerar liber puternic, chiar și în mediul prețului aurului astăzi.

La sfârșitul lui 2014, compania a raportat rezerve de aur de 93 milioane de uncii, producția pentru anul 2015 fiind previzionată la 6.2-6.6 milioane de uncii.

Raportul pe primul trimestru al anului 2015 prezentat de companie, arată faptul că aceasta a înregistrat un cash flow operațional de 316 milioane de dolari.

Newmont Mining Corporation este o corporație fondată în anul 1921 în Colorado, Statele Unite, a doua cea mai mare companie din industria extracției de aur, listată la bursă din anul 1925. În 2014, Newmont a produs 5.2 milioane de uncii de aur, la un preț de 1266$ pe uncie. 2014 a fost un an de creștere pentru companie, care a înregistrat un cash-flow liber de 341 milioane de dolari.

Cele două companii vor fi analizate din punct de vedere al evoluției prețurilor acțiunilor în perioada 2008-2015, în raport cu evoluția prețului aurului și a evoluției indicelui S&P 500 pentru a vedea dacă această perioadă este una propice pentru investiții în acțiunile companiilor din industrie, său în aur, pentru diversificarea portofoliilor.

A doua valoare analizată este S&P500, un indice bursier de referință al pieței din Statele Unite ale Americii analizat și prezentat de agenția Standard and Poor’s, filială societății Mc Graw Hill, încă din anul 1957. Acesta întrunește cele mai importante 500 de capitalizări bursiere a 500 de companii ce sunt tranzacționate pe principalele piețe financiare americane și anume NYSE și NASDAQ. Indicele S&P 500 este considerat a fi una dintre cele mai bune reprezentări ale pieței de capital din Statele Unite ale Americii.

Ultima valoare de analiză și comparație pe care o voi folosi este reprezentată de prețul aurului, aurul fiind o investiție foarte căutată, din dorința de diversificare a riscului portofoliilor. Punctul de referință în stabilirea prețurilor aurului este Londra, mai exact “The London Gold Fixing”, unde stabilirea prețurilor se face printr-o linie de conferință, care reprezintă o valoare de referință la nivel internațional. Prețul aurului este determinat de două ori pe zi, în fiecare zi lucrătoare a Pieței Lingourilor din Londra. Rata stabilită folosește ca valoare de referință pentru stabilirea prețurilor majorității produselor de aur și a derivatelor pe toate piețele mondiale. Fixarea prețului aurului se realizează în dolari americani, în lire sterline și în euro, în fiecare zi la 10:30 și la 15:00, ora Londrei.

Metodologie

Realitatea economică se derulează în timp, prin toate procesele sale, ale căror evoluție este analizată și interpretată în relație cu timpul. Astfel, orice date economice sunt adunate în general sub formă de serii cronologice, precum evoluția anumitor indici ai bursei de capital, care se calculează în fiecare zi, sunt analizați, iar experții și investitorii interesați pot previziona anumite evoluții viitoare ale pieței și ciclului economic pentru a lua cele mai puțin riscante decizii de investiții și pentru a identifica problemele pieței.

Pentru a analiza relația dintre variabilele prezentate, am folosit înregistrările lunare, pentru randamentul acțiunilor, al aurului și al indicelui S&P 500, colectate din perioada 1 ianuarie 2008, până în 31 martie 2015. Înregistrările fiecărei variabile au fost centralizate în Microsoft Excel, pentru a putea folosi ca instrument de analiză, regresia și statistica descriptivă.

1. Analiză grafică a evoluției prețurilor variabilelor în perioada indicată, 2008-2015

Figură 3: Evoluția ABX și S&P 500 2008-2015

Figură 4: Evoluția NEM, S&P 500 și ABX 2008-2015

Figură 5: Evoluția prețului aurului și a S&P 500 2008-2015

Cele trei grafice prezintă evoluția celor patru variabile în perioada 2008-2015, de unde se poate observa legătură indirectă între variabile. Perioadele de creștere pentru prețul aurului și a acțiunilor la companii din industria extractivă de aur, sunt perioade de scădere pentru indicele de piață S&P 500.

Analiză grafică a evoluției randamentelor prețurilor variabilelor în perioada indicată, 2008-2015

Figură 6: Evoluția randamentelor ABX, NEM și S&P500, 2008-2015

Figură 7 Evoluția randamentului aurului 2008-2015

Se poate observa si din evolutia randamentelor celor patru variabile ca in timp ce indicele S&P 500 are o evolutie instabila, cu fluctuatiii mari, randamentele actiunilor la companiile Barrick si Newmont au o evolutie constanta, mult mai stabila, la fel ca aurul a carui evolutie se mentine aproape de echilibru, chiar si in perioadele de criza si dupa , unde se inregistreaza chiar cresterea randamentelor, spre deosebire de indicele pietei care a suferit o scadere semnificativa.

Analiza prin regresie

Am realizat cate doua regresii simple si una multifactoriala pentru fiecare companie din industria extractiva a aurului, pentru a putea analiza legatura dintre variabile si gradul de expunere al companiilor la evolutia pretului aurului si a pietei.

BARRICK MINING CORPORATION (ABX)

In cazul primei regresii, am ales să analizez legătura dintre randamentul actiunilor companiei Barrick, cu simbolul ABX și evolutia randamentului pretului aurului. Datele statistice, preturile celor doua, au fost luate de pe site-ul www.nasdaq.com și corespund intervalului 2008-2015, pentru Statele Unite ale Americii. Randamentele au fost calculate dupa formula:

R =

Pe baza datelor, se poate construi un model econometric unifactorial de forma y=f (x) + u, unde Y este variabila dependentă, randamentul acțiunilor ABX, X este variabila independentă, randamentul prețului aurului, iar u este variabila reziduală. Așadar, modelul este unul unifactorial întrucât există o influență a variabilei rezultative Y, evoluția randamentuluiactiunilor ABX, exercitată de către un factor determinant, evoluția randamentului prețului aurului.

Identificarea modelului unifactorial se realizează prin alegerea unei funcții care să aproximeze valorile variabilei endogene Y numai în funcție de valorile variabilei exogene X. Această funcție conține ca variabilă de efect, prețul acțiunilor ABX, care este dată de ecuația de regresie de formă:

Yt = a + bxt + ut; t=1, n., unde a și b sunt parametrii modelului de regresie.

Figură 8: Estimarea modelului unifactorial de regresie in MS. Excel

Estimarea parametrilor ecuației de regresie, care ne indică intensitatea și sensul legăturii dintre cele două variabile sunt indicați în Fig.8, tabelul de regresie, în coloana coeficienților. Astfel, observăm că parametrul b, în dreptul rândului GOLD, cel semnificativ din punct de vedere economic, este pozitiv, cu valoarea 1.135496043, acest lucru relevând faptul că cele două variabile sunt corelate pozitiv, în mod direct,.cu o legătură puternică.

Astfel, modelul econometric se scrie sub forma:

ŷt = -1.320659261 + 1.135496043*xt

Tot prin analiza tabelului de regresie putem analiza verosimilitatea parametrilor, verificând încadrarea în intervalele de încredere:

Parametrul „a” aparține intervalului delimitat de valorile „Lower” și „Upper” corespunzătoare, la fel și parametru „b”. În concluzie, estimatorii sunt de maximă verosimilitate.

Indicatorul p-value, pentru parametrul „b” este egal cu 0,000276318, fiind mult mai mic decât α=0.05, acest lucru indică faptul că „b” este statistic semnificativ diferit de 0.

Așadar, atunci când randamentul prețului aurului crește cu o unitate, randamentul acțiunilor ABX crește cu 1.14 unități.

Verificarea verosimilității modelului se face cu ajutorul analizei dispersionale (ANOVA).

Fcalc= 14,39870005 > Finv = F 0.05;1;85= 3,953209117

Astfel, testul Fisher- Snedecor indică faptul că rezultatele sunt semnificative pentru pragul de semnificație de 5%.

Pentru a testa validitatea modelului, ne folosim de două ipoteze:

H0: (influența lui X nu este diferită de cea a factorilor aleatori, deci modelul nu este valid).

H1: (influențele lui X și ale factorilor aleatori diferă semnificativ, deci modelul este valid).

Statistica testului:

Valoarea critică:

Cum Fcalc > Fcrt , H0 se respinge și se acceptă H1, astfel modelul este valid.

Coeficientul de determinație, R Square = 0,144858032= 14,49%, ne arată că variabila independentă, randamentul prețului aurului, explică 14.49% din variația variabilei dependente, randamentul pretului acțiunilor ABX. Diferența de până la 100% este explicată de influența altor factori neincluși în model.

Coeficientul de corelație (Pearson) este o măsură a asocierii liniare dintre două variabile, adică a gradului în care reprezentarea bivariată sub forma unei diagrame de împrăștiere se apropie de o dreaptă. Notând cu X și Y cele două variabile și cu xi, yi, i=1,…,n, valorile variabilelor, formula de calcul este :

« Coeficientul de corelație ia valori între –1 și +1, inclusiv, cu semnificația de asociere pozitivă/negativă după semnul coeficientului și de lipsă de asociere pentru rXY = 0. Semnificația statistică (aproximativă) poate fi obținută aplicând un test Student cu statistica :

, având n-2 grade de libertate »(Tanasoiu, Iacob, Ileanu, 2008)

Valoarea raportului de corelație Pearson, indicat de Multiple R, din tabelul de regresie,

R = 0,380602196, ne arată o corelație slaba între cele două variabile, insa fiind o valoare pozitivă, corelația este directă.

Verificarea semnificației raportului de corelație liniară se face cu ajutorul testului Fisher-Snedecor:

H0 : R= 0 ( X nu influențează într-o manieră stabilă pe Y)

H1 : R ≠ 0 ( X influențează într-o manieră stabilă pe Y)

Fcalc= (n-2) R/ 1-R = 85 * 0,380602196/ 1- 0,380602196= 52,23006359

R este semnificativ dacă: Fcalc > Fα;υ1; υ2 (Fcrt)

F 0.05;1;1820 = 3,953209117

În cazul acesta, Fcalc= 14,39870005 > Finv = F 0.05;1;1820 = 3,953209117

Deoarece raportul de corelație R este semnificativ diferit de 0 pentru σ = 0.05, modelul descrie corect dependența dintre cele doua variabile.

A doua regresie realizată analizeza legătura dintre randamentul prețului acțiunilor companiei Barrick, cu simbolul ABX și evoluția randamentului indicelui de piață S&P 500. Datele statistice au fost luate de pe site-ul www.nasdaq.com și corespund intervalului 2008-2015, pentru Statele Unite ale Americii.

Pe baza datelor, se poate construi un model econometric unifactorial de forma y=f (x) + u, unde Y este variabila dependentă, randamentul acțiunilor ABX, X este variabila independentă, randamentul indicelui S&P 500, iar u este variabila reziduală. Așadar, modelul este unul unifactorial întrucât există o influență a variabilei rezultative Y, evoluția acțiunilor ABX, exercitată de către un factor determinant, evoluția S&P 500.

Identificarea modelului unifactorial se realizează prin alegerea unei funcții care să aproximeze valorile variabilei endogene Y numai în funcție de valorile variabilei exogene X. Această funcție conține ca variabilă de efect, prețul acțiunilor ABX, care este dată de ecuația de regresie de formă:

yt = a + bxt + ut; t=1,n. , unde a și b sunt parametrii modelului de regresie.

Figură 9: Estimarea modelului unifactorial de regresie in MS. Excel

Estimarea parametrilor ecuației de regresie, care ne indică intensitatea și sensul legăturii dintre cele două variabile sunt indicați în Fig.9, tabelul de regresie, în coloana coeficienților. Astfel, observăm că parametrul b, cel semnificativ din punct de vedere economic, este pozitiv, cu o valoare mică, 0,29669612, acest lucru relevând faptul că cele două variabile sunt corelate pozitiv, în mod direct, iar legătura dintre ele este foarte slabă.

Astfel, modelul econometric se scrie sub forma :

ŷt = -0.875616073 + 0.29669612*xt

Tot prin analiza tabelului de regresie putem analiza verosimilitatea parametrilor, verificând încadrarea în intervalele de încredere:

Parametrul „a” aparține intervalului delimitat de valorile „Lower” și „Upper” corespunzătoare, la fel și parametru „b”. În concluzie, estimatorii sunt de maximă verosimilitate.

Verificarea verosimilității modelului se face cu ajutorul analizei dispersionale (ANOVA).

Fcalc= 1.120046456 < Finv = F 0.05;1;85 = 3,953209117

Astfel, testul Fisher- Snedecor indică faptul că rezultatele nu sunt semnificative pentru pragul de semnificație de 5%.

Pentru a testa validitatea modelului, ne folosim de doua ipoteze:

H0: (influența lui X nu este diferită de cea a factorilor aleatori, deci modelul nu este valid).

H1: (influențele lui X și ale factorilor aleatori diferă semnificativ, deci modelul este valid).

Statistica testului:

Valoarea critică:

Cum Fcalc < Fcrt , H0 se respinge H1 și se acceptă Ho, astfel modelul nu este unul valid si semnificativ pentru analiză.

C. A treia regresie realizată analizează legătura dintre randamentul prețului acțiunilor companiei Barrick, cu simbolul ABX, evoluția randamentului indicelui de piață S&P 500 și evoluția prețului aurului, analizând expunerea companiei la datele pieței. Datele statistice au fost luate de pe site-ul www.nasdaq.com și corespund intervalului 2008-2015, pentru Statele Unite ale Americii.

Pe baza datelor, se poate construi un model econometric multifactorial de forma

i = 0+ 1 * x1i + 2 * x2i +εi

Unde ieste variabila dependentă, randamentul acțiunilor ABX, x1i este randamentul aurului, iar x2i, randamentul indicelui S&P 500. Așadar, modelul este unul multifactorial întrucât se analizează expunerea companiei la evoluția celor două variabile.

Identificarea modelului multifactorial se realizează prin alegerea unei funcții care să aproximeze valorile variabilei endogene Y numai în funcție de valorile variabilelor exogene X1 și X2. Această funcție conține ca variabilă de efect, ranamentul prețurilor acțiunilor ABX, care este dată de ecuația de regresie de formă:

i = 0 + 1 * x1i + 2 * x2i +εi

Figură 10: Tabelul de regresie

Indicatorul p-value, pentru parametrul „b1” este egal cu 0,00005845, fiind mult mai mic decât α=0.05, la fel ca pentru parametrul „b2”, egal cu 0,04098022 acest lucru indică faptul că „b1” și „b2” sunt statistic semnificativ diferiți de 0.

Ambii coeficienți sunt pozitivi, acest lucru reprezentând faptul că legătura dintre variabila randamentului acțiunilor companiei ABX și celelalte două variabile este directă.

Considerând expunerea companiei la cele două variabile, observăm că în momentul în care randamentul aurului crește cu 1 unitate, randamentul companiei crește cu 0,30 unități, în condițiile în care randamentul S&P 500 rămâne constant, iar în cazul în care randamentul aurului rămâne constant, iar randamentul S&P 500 crește cu 1 unitate, randamentul companiei crește cu 0,26 de unități.

Pentru testarea validității modelului de regresie, propunem două ipoteze:

H0: (influența lui X1,X2 nu sunt diferite de cea a factorilor aleatori, deci modelul nu este valid)

H1: (influențele lui X1, X2 și ale factorilor aleatori diferă semnificativ, deci modelul este valid)

Statistica testului:

Valoarea critică: 3,105156608

Cum Fcalc > Fcrt , H0 se respinge si se acceptă H1 (modelul este valid).

Significance F (probabilitate critică) este 0,00017109< 0,05 (pragul de semnificație), rezultă că modelul de regresie construit este valid și poate fi utilizat pentru analiza dependenței dintre cele două variabile.

Coeficientul de determinație, R Square = 0,186579906= 18,66%, ne arată că variabilele independente, explică 18,66% din variația variabilei dependente. Diferența de până la 100% este explicată de influența altor factori neincluși în model.

Valoarea raportului de corelație Pearson, indicat de Multiple R, din tabelul de regresie,

R = 0,431948962, ne arată o corelație slaba între variabile, insa fiind o valoare pozitivă, corelația este directă.

Verificarea semnificației raportului de corelație liniară se face cu ajutorul testului Fisher-Snedecor:

H0 : R= 0 ( X1,X2 nu influențează într-o manieră stabilă pe Y)

H1 : R ≠ 0 ( X1,X2 influențează într-o manieră stabilă pe Y)

Fcalc= (n-2) R/ 1-R = 85 * 0,431948962/ 1- 0,431948962=

R este semnificativ dacă: Fcalc > Fα;υ1; υ2 (Fcrt)

F 0.05;1;1820 = 3,105156608

În cazul acesta, Fcalc> Finv

Deoarece raportul de corelație R este semnificativ diferit de 0 pentru σ = 0.05, modelul descrie corect dependența dintre cele doua variabile.

NEWMONT MINING CORPORATION (NEM)

În cazul primei regresii, am ales să analizez legătura dintre randamentul acțiunilor companiei Newmont, cu simbolul NEM și evoluția randamentului prețului aurului. Datele statistice, prețurile celor două, au fost luate de pe site-ul www.nasdaq.com și corespund intervalului 2008-2015, pentru Statele Unite ale Americii. Randamentele au fost calculate după formula:

R =

Pe baza datelor, se poate construi un model econometric unifactorial de forma y=f (x) + u, unde Y este variabila dependentă, randamentul acțiunilor NEM, X este variabila independentă, randamentul prețului aurului, iar u este variabila reziduală. Așadar, modelul este unul unifactorial întrucât există o influență a variabilei rezultative Y, evoluția randamentului acțiunilor NEM exercitată de către un factor determinant, evoluția randamentului prețului aurului.

Identificarea modelului unifactorial se realizează prin alegerea unei funcții care să aproximeze valorile variabilei endogene Y numai în funcție de valorile variabilei exogene X. Această funcție conține ca variabilă de efect, prețul acțiunilor NEM, care este dată de ecuația de regresie de formă:

Yt = a + bxt + ut; t=1, n., unde a și b sunt parametrii modelului de regresie.

Figură 11: Estimarea modelului unifactorial de regresie in MS. Excel

Estimarea parametrilor ecuației de regresie, care ne indică intensitatea și sensul legăturii dintre cele două variabile sunt indicați în Fig.11, tabelul de regresie, în coloana coeficienților. Astfel, observăm că parametrul b, în dreptul rândului GOLD, cel semnificativ din punct de vedere economic, este pozitiv, cu valoarea 1.053582826, acest lucru relevând faptul că cele două variabile sunt corelate pozitiv, în mod direct,.cu o legătură puternică.

Astfel, modelul econometric se scrie sub formă:

Ŷt = -0.879245152 + 1.053582826*xt

Tot prin analiza tabelului de regresie putem analiza verosimilitatea parametrilor, verificând încadrarea în intervalele de încredere:

Parametrul „a” aparține intervalului delimitat de valorile „Lower” și „Upper” corespunzătoare, la fel și parametru „b”. În concluzie, estimatorii sunt de maximă verosimilitate.

Așadar, atunci când randamentul prețului aurului crește cu o unitate, randamentul acțiunilor NEM crește cu 1.05 unități.

Indicatorul p-value, pentru parametrul „b” este egal cu 0,000119169fiind mult mai mic decât α=0.05, acest lucru indică faptul că „b” este statistic semnificativ diferit de 0.

Verificarea verosimilității modelului se face cu ajutorul analizei dispersionale (ANOVA).

Fcalc= 16,27601192 > Finv = F 0.05;1;85= 3,953209117

Astfel, testul Fisher- Snedecor indică faptul că rezultatele sunt semnificative pentru pragul de semnificație de 5%.

Pentru a testa validitatea modelului, ne folosim de doua ipoteze:

H0: (influența lui X nu este diferită de cea a factorilor aleatori, deci modelul nu este valid).

H1: (influențele lui X și ale factorilor aleatori diferă semnificativ, deci modelul este valid).

Statistica testului:

Valoarea critică:

Cum Fcalc > Fcrt , H0 se respinge și se acceptă H1, astfel modelul este valid.

Coeficientul de determinație, R Square = 0,160709448= 16.07%, ne arată că variabila independentă, randamentul prețului aurului, explică 14.49% din variația variabilei dependente, randamentul prețului acțiunilor NEM. Diferența de până la 100% este explicată de influența altor factori neincluși în model.

Coeficientul de corelație (Pearson) este o măsură a asocierii liniare dintre două variabile, adică a gradului în care reprezentarea bivariată sub forma unei diagrame de împrăștiere se apropie de o dreaptă. Notând cu X și Y cele două variabile și cu xi, yi, i=1,…,n, valorile variabilelor, formula de calcul este :

« Coeficientul de corelație ia valori între –1 și +1, inclusiv, cu semnificația de asociere pozitivă/negativă după semnul coeficientului și de lipsă de asociere pentru rXY = 0. Semnificația statistică (aproximativă) poate fi obținută aplicând un test Student cu statistica :

, având n-2 grade de libertate »(Tanasoiu, Iacob, Ileanu, 2008)

Valoarea raportului de corelație Pearson, indicat de Multiple R, din tabelul de regresie,

R = 0,400885829, ne arată o corelație slaba între cele două variabile, insa fiind o valoare pozitivă, corelația este directă.

Verificarea semnificației raportului de corelație liniară se face cu ajutorul testului Fisher-Snedecor:

H0 : R= 0 ( X nu influențează într-o manieră stabilă pe Y)

H1 : R ≠ 0 ( X influențează într-o manieră stabilă pe Y)

Fcalc= (n-2) R/ 1-R = 85 * 0,380602196/ 1- 0,380602196= 52,23006359

R este semnificativ dacă: Fcalc > Fα;υ1; υ2 (Fcrt)

F 0.05;1;1820 = 3,953209117

În cazul acesta, Fcalc= 16,27601192> Finv = F 0.05;1;1820 = 3,953209117

Deoarece raportul de corelație R este semnificativ diferit de 0 pentru σ = 0.05, modelul descrie corect dependența dintre cele doua variabile.

Pentru a doua regresie, am ales să analizez legătura dintre randamentul acțiunilor companiei Newmont, cu simbolul NEM și evoluția randamentului indicelui S&P 500. Datele statistice, prețurile celor două, au fost luate de pe site-ul www.nasdaq.com și corespund intervalului 2008-2015, pentru Statele Unite ale Americii. Randamentele au fost calculate dupa formula:

R =

Pe baza datelor, se poate construi un model econometric unifactorial de forma y=f(x) + u, unde Y este variabila dependentă, randamentul acțiunilor NEM, X este variabila independentă, randamentul S&P 500, iar u este variabila reziduală. Așadar, modelul este unul unifactorial întrucât există o influență a variabilei rezultative Y, evoluția randamentului acțiunilor NEM exercitată de catre un factor determinant, evoluția randamentului S&P 500.

Identificarea modelului unifactorial se realizează prin alegerea unei funcții care să aproximeze valorile variabilei endogene Y numai in funcție de valorile variabilei exogene X. Această funcție conține ca variabilă de efect, pretul actiunilor NEM, care este dată de ecuația de regresie de forma:

yt = a + bxt + ut; t=1,n. , unde a și b sunt parametrii modelului de regresie.

Figură 12: Estimarea modelului unifactorial de regresie in MS. Excel

Estimarea parametrilor ecuației de regresie, care ne indică intensitatea și sensul legăturii dintre cele două variabile sunt indicați în Fig.12, tabelul de regresie, în coloana coeficienților. Astfel, observăm că parametrul b, în dreptul rândului S&P 500, cel semnificativ din punct de vedere economic, este pozitiv, cu valoarea 0.214804341, acest lucru relevând faptul că cele două variabile sunt corelate pozitiv, în mod direct,.cu o legătură puternică.

Astfel, modelul econometric se scrie sub forma :

ŷt = -0,434717742+ 0,214804341*xt

Tot prin analiza tabelului de regresie putem analiza verosimilitatea parametrilor, verificând încadrarea în intervalele de încredere:

Parametrul „a” aparține intervalului delimitat de valorile „Lower” și „Upper” corespunzătoare, la fel și parametru „b”. În concluzie, estimatorii sunt de maximă verosimilitate.

Așadar, atunci când randamentul prețului aurului crește cu o unitate, randamentul acțiunilor NEM crește cu 0,21 unități.

Verificarea verosimilității modelului se face cu ajutorul analizei dispersionale (ANOVA).

Fcalc= 0,75331705 < Finv = F 0.05;1;85= 3,953209117

Astfel, testul Fisher- Snedecor indică faptul că rezultatele nu sunt semnificative pentru pragul de semnificație de 5%.

Pentru a testa validitatea modelului, ne folosim de doua ipoteze:

H0: (influența lui X nu este diferită de cea a factorilor aleatori, deci modelul nu este valid).

H1: (influențele lui X și ale factorilor aleatori diferă semnificativ, deci modelul este valid).

Statistica testului:

Valoarea critică:

Cum Fcalc < Fcrt , H0 se respinge și se acceptă H1, astfel modelul nu este valid și semnificativ pentru analiză.

A treia regresie realizată analizează legătura dintre randamentul prețului acțiunilor companiei Newmont, cu simbolul NEM, evoluția randamentului indicelui de piață S&P 500 și evoluția prețului aurului, analizând expunerea companiei la datele pieței. Datele statistice au fost luate de pe site-ul www.nasdaq.com și corespund intervalului 2008-2015, pentru Statele Unite ale Americii.

Pe baza datelor, se poate construi un model econometric multifactorial de formă

i = 0+ 1 * x1i + 2 * x2i +εi

Unde ieste variabila dependentă, randamentul acțiunilor NEM, x1i este randamentul aurului, iar x2i, randamentul indicelui S&P 500. Așadar, modelul este unul multifactorial întrucât se analizează expunerea companiei la evoluția celor două variabile.

Identificarea modelului multifactorial se realizează prin alegerea unei funcții care să aproximeze valorile variabilei endogene Y numai în funcție de valorile variabilelor exogene X1 și X2. Această funcție conține ca variabilă de efect, randamentul prețurilor acțiunilor NEM, care este dată de ecuația de regresie de formă:

i = 0 + 1 * x1i + 2 * x2i +εi

Figură 13: Tabelul de regresie

Indicatorul p-value, pentru parametrul „b1” este egal cu 0,0000289, fiind mult mai mic decât α=0.05, acest lucru indică faptul că „b1” este statistic semnificativ diferit de 0.

Ambii coeficienți sunt pozitivi, acest lucru reprezentând faptul că legătura dintre variabila randamentului acțiunilor companiei NEM și celelalte două variabile este directă.

Considerând expunerea companiei la cele două variabile, observăm că în momentul în care randamentul aurului crește cu 1 unitate, randamentul companiei crește cu 1.17 unități, în condițiile în care randamentul S&P 500 rămâne constant, iar în cazul în care randamentul aurului rămâne constant, iar randamentul S&P 500 crește cu 1 unitate, randamentul companiei crește cu 0,44 de unități.

Pentru testarea validității modelului de regresie, propunem două ipoteze:

H0: (influența lui X1,X2 nu sunt diferite de cea a factorilor aleatori, deci modelul nu este valid)

H1: (influențele lui X1, X2 și ale factorilor aleatori diferă semnificativ, deci modelul este valid)

Statistica testului:

Valoarea critică: 3,105156608

Cum Fcalc > Fcrt , H0 se respinge si se accepta H1 (modelul este valid).

Significance F (probabilitate critică) este 0,000104465< 0,05 (pragul de semnificație), rezultă ca modelul de regresie construit este valid și poate fi utilizat pentru analiza dependenței dintre cele două variabile.

Coeficientul de determinație, R Square = 0,196078644= 19.60%, ne arată că variabilele independente, explică 19.60% din variația variabilei dependente. Diferența de până la 100% este explicată de influența altor factori neincluși în model.

Valoarea raportului de corelație Pearson, indicat de Multiple R, din tabelul de regresie,

R = 0,442807683, ne arată o corelație slaba între variabile, insa fiind o valoare pozitiva, corelatia este directa.

Verificarea semnificației raportului de corelație liniară se face cu ajutorul testului Fisher-Snedecor:

H0 : R= 0 ( X1,X2 nu influențează într-o manieră stabilă pe Y)

H1 : R ≠ 0 ( X1,X2 influențează într-o manieră stabilă pe Y)

Fcalc= (n-2) R/ 1-R = 10,24391628

R este semnificativ dacă: Fcalc > Fα;υ1; υ2 (Fcrt)

F 0.05;1;1820 = 3,105156608

În cazul acesta, Fcalc> Finv

Deoarece raportul de corelație R este semnificativ diferit de 0 pentru σ = 0.05, modelul descrie corect dependența dintre cele doua variabile.

CONCLUZII

Analiza modelului econometric a confirmat faptul că evoluția randamentelor acțiunilor companiilor din industria metalelor prețioase este corelată foarte slab cu randamentul indicelui pieței S&P 500, acest lucru susținând ipoteza diversificării portofoliilor cu acest tip de acțiuni, dar și cu activul în sine care este corelat pozitiv, dar slab cu acest tip de acțiuni.

Metalele prețioase sunt o investiție eficientă datorită corelației scăzute dintre randamentul lor și randamentul investițiilor în acțiuni și datorită acoperirii pe care o oferă împotriva inflației. Acest lucru s-a observat în perioadele de recesiune a piețelor internaționale, în care metalele prețioase s-au dovedit a fi variante sigure de investiție, mai ales pe termen lung, deoarece piețele metalelor prețioase au fost mai puțin afectate de criza financiară globală, decât celelalte piețe financiare mondiale.

În legătură cu volatilitatea, metalele prețioase au un rol important de acoperire („hedge”) prin corelația negativă cu acțiunile și de refugiu sigur („safe haven”) prin corelația negativă cu acțiunile în perioadele de declin extrem al piețelor de capital.

Investițiile în acțiuni legate de metalele prețioase au dominat investițiile directe în mărfuri, explicație dată de faptul că o investiție într-o marfă aduce profit doar dacă marfa crește în valoare, în timp ce acțiunile se apreciază în funcție de operațiunile companiei. De exemplu, investind în acțiuni ale unei companii care se ocupă cu mineritul de aur, realizăm profit dacă firma marchează o creștere a profitului și a producției, indiferent dacă prețul aurului rămâne constant, iar pentru un investitor în acțiuni, performanța portofoliului se îmbunătățește substanțial în momentul în care o parte din portofoliu este realocata acțiunilor firmelor de pe piața metalelor prețioase.

În ultimii ani, piețele de capital de pe glob au experimentat o volatilitate ridicată și o scădere neașteptată a randamentelor și de aceea s-a discutat intens care este cea mai bună acoperire a portofoliilor în aceste perioade dificile.

Criza financiară globală recentă a fost caracterizată de prăbușirea piețelor imobiliare, piețelor de capital și a sistemelor bancare. În același timp, ratele dobânzilor la depozitele bancare au scăzut foarte mult, băncile centrale au dus o politică monetară foarte expansivă pentru a redresa problemele guvernamentale și bancare și pentru a crește așteptările inflaționiste. În astfel de condiții, investițiile în aur au devenit o alternativă atractivă și au început să apară în din ce în ce mai multe portofolii la nivel internațional. Aurul este privit ca o monedă de schimb globală care nu își pierde puterea de cumpărare și își menține valoare chiar și în caz de prăbușire a sistemelor monetare său bancare și de asemenea ca un instrument eficient de hedging și de diversificare a portofoliilor

Cheia pentru diversificarea unui portofoliu de investiții stă în în corelația scăzută între categoriile de active deținute. Există corelații foarte scăzute între indexul agregat al diamantelor și acțiunile legate de aur, argint și platină, indicele S&P 500 și indexul obligațiunilor corporatiste pe termen lung în Statele Unite și de asemenea aceste corelații nu cresc în timp, cum se întâmplă în cazul altor clase de active.

La modul general, corelația dintre diamante și S&P 500 este scăzută pentru întreaga perioadă, chiar mai mult pe perioada de criză, marcând faptul că diamantele sunt un instrument eficient pentru diversificare. Corelația dintre aur și diamante, este în general negativă, datorită faptului că aurul este privit ca un „safe haven” pentru investitori, de aceea trebuie reținut faptul că diamantele oferă oportunități de diversificare, neacoperite de aur.

În concluzie, pietrele prețioase oferă atât o scădere a riscurilor și o creștere a ratei de câștig, cât și o diversificare a oportunităților, însă din cauza condițiilor slabe de tranzacționare, a dimensiunii reduse a pieței și a ideii că pietrele prețioase sunt accesibile doar investitorilor foarte bogați, le face să fie un activ mai puțin căutat decât metalele prețioase, însă pe viitor ar putea reprezenta o oportunitate excelentă de diversificare a portofoliilor pentru reducerea riscurilor, mai ales în situații de instabilitate economică și politică.

BIBLIOGRAFIE

The only guide to alternative investments you’ll ever need, Larry E. Swedroe, Jared Kizer,John Wiley and Sons, May 13, 2010 – Business & Economics

ABC of gold investing: protecting your wealth through private gold ownership – Michael J. Kosares, Addicus Books, 1997

Portfolio management în practice – Christine Brentani, Essential Capital Markets, Butterworth-Heinemann, 2004

Portfolio management for new products, Robert Gravlin Cooper, ‎Scott J. Edgett, ‎Elko J. Kleinschmidt, 2001

Portfolio selection: efficient diversification of investments, Harry M. Markowitz, Wiley, Aug 26, 1991

Econometrie, Tudorel Andrei, Regis Bourbonais, Editura Economica, 2008

Benefits of Commodity Investment – Georgi Georgiev – The Journal of Alternative Investments, Summer 2001, Vol. 4, No. 1: pp. 40-48

Can Precious Metals Make Your Portfolio Shine? – C. MITCHELL CONOVER, GERALD R. JENSEN, ROBERT R. JOHNSON AND JEFFREY M. MERCER – The Journal of Investing, Spring 2009, Vol. 18, No. 1: pp. 75-86

On the Efficiency of the Markets for Gold and Silver – Michael E. Solt and Paul J. Swanson. The Journal of Business, Vol. 54, No. 3 (Jul., 1981), pp. 453-478

Business Cycles and the Behavior of Metals Prices, EUGENE F. FAMĂ and KENNETH R. FRENCH, The Journal of Finance, Volume 43, Issue 5, pages 1075–1093, December 1988

The Production and Consumption of the Precious Metals: II, I. A. Hourwich, Journal of Political Economy, Vol. 11, No. 4 (Sep., 1903), pp. 503-539

Prices of Commodities and the Precious Metals, Augustus Sauerbeck, Journal of the Statistical Society of London, Vol. 49, No. 3 (Sep., 1886), pp. 581-648

Gold and Gold Stocks as Investments for Institutional Portfolios, Jeffrey F. Jaffe

Financial Analysts Journal, Vol. 45, No. 2 (Mar. – Apr., 1989), pp. 53-59

Gold versus U.S. Common Stocks: Some Evidence on Inflation Hedge Performance and Cyclical Behavior, Anthony F. Herbst, Financial Analysts Journal, Vol. 39, No. 1 (Jan. – Feb., 1983), pp. 66-74

An Examination of Diamonds as an Alternative Asset Class: Do They Have What It Takes to Make a Portfolio Sparkle?, Kenneth Small, Jeff Smith, and Erika Small, The Journal of Wealth Management, Winter 2012, Vol. 15, No. 3: pp. 67-74

The Return Characteristics of Diamonds, KENNETH SMALL, JEFF SMITH, AND ERIKA SMALL, The Journal of Investing, Spring 2013, Vol. 22, No. 1: pp. 132-143

The economics of diamond price movements, G. Ariovich, Managerial and Decision Economics, Volume 6, Issue 4, pages 234–240

Markets: Continuity and Change în the International Diamond Market, Debora L. Spar, The Journal of Economic Perspectives, Vol. 20, No. 3 (Summer, 2006), pp. 195-208

Will precious metals shine? A market efficiency perspective -Amélie Charles, Olivier Darné, Jae H. Kimc, Internațional Review of Financial Analysis 2015

Hard assets: The returns on rare diamonds and gems – Luc Renneboog, Christophe Spaenjers,Finance Research Letters 9 (2012) 220–230

http://www.bgs.ac.uk/research/highlights/2012/images/Figure1GoldSilverBronze.jpg

http://eng.alrosa.ru/diamonds-explained/the-world-diamond-market/

http://www.investopedia.com/terms/d/diamonds.asp

https://www.gold.org/sites/default/files/documents/gold-investment-research/liquidity_in_the_global_gold_market.pdf

http://www.photius.com/diamonds/the_diamond_industry.html

http://www.investopedia.com/articles/basics/09/precious-metals-gold-silver-platinum.asp

http://www.fresnilloplc.com/what-we-do/precious-metals/

http://www.bain.com/publications/articles/global-diamond-report-2014.aspx

http://www.nasdaq.com/symbol/abx/real-time

http://www.nasdaq.com/symbol/nem/real-time

http://finance.yahoo.com/q?s=%5EGSPC

http://www.kitco.com/charts/historicalgold.html

ANEXE:

Anexa 1

Anexa 2

Anexa 3

Anexa 4

Anexa 5

Anexa 6

Anexa 7