Piata Creditului Ipotecar In Romania

Introducere

1. Cadru legislativ

1.1. Conceptul de credit ipotecar

1.2. Ofertanții de credit ipotecar

1.3. Beneficiarii creditelui ipotecar

2. Ipoteca – Garanție specifică a creditului ipotecar

Mecanismul obținerii creditului ipotecar

De la A.N.L. în vederea construirii unei locuințe

De la bănci și alte instituții specializate

4. Concurența pe piața creditului ipotecar în România

5. Tendințe pe piața creditului ipotecar

Bibliografie

19 pagini

=== Piaţa creditului ipotecar în România ===

Introducere

Să ne imaginăm că ajungem la vârsta la care mâna apărătoare a părinților se îndepărtează puțin de noi, ceea ce este un lucru firesc, iar noi, dacă ne dorim o viață independentă, nu avem de ales, începem să pășim pe drumul șerpuit, plin de urcușuri și coborâșuri, al realizării de sine. Simțim acum într-adevăr greutățile care, mulțumită părinților noștri, păreau mai pălite până în acest moment. Ne-ar ajuta mult, dacă am avea măcar un punct de pornire, și pentru că printre nevoile de bază, care desigur trebuie să fie satisfăcute în primul rând, se află și nevoia pentru locuință, ar fi de mare ajutor să poți să ai o locuință proprie. Însă dacă privim în jur, vedem doar insuccese în această privință. Față de statele dezvoltate, în cele în curs de dezvoltare, cum este și România, este greu să îți găsești un loc de muncă, și chiar dacă reușești, te ajută în general să plătești chiria și taxele. Nu mai poți economisi pentru zilele negre sau pentru a avea odată casa ta de vis. Faptul că depozitul mediu în România este de 300 euro explică de ce majoritatea românilor nu pot avansa, deși își doresc foarte mult.

O soluție la aceste probleme s-a dovedit a fi creditul ipotecar, cel puțin practica din statele dezvoltate dovedește acest lucru, care a apărut în România doar în urmă cu cinci ani, fiind introdus de Alpha Bank, urmată de BCR, BRD, BancPost, Banca Transilvania și de alte bănci și instituții financiare.

Deși pe piramida psihologului american Abraham Maslow, care ierarhizează nevoile umane împărțindu-le pe șapte niveluri, nevoile fiziologice o preced pe cea de securitate ( care poate fi satisfăcută prin asigurarea unei locuințe pentru individ ), totuși un studiu realizat în România de publicația on-line Banking News la începutul anului curent, arată că 54% dintre cei 1800 de respondenți doresc să contracteze un credit ipotecar, doar 16 % doresc să contracteze credit pentru nevoi personale, iar 15 % credit auto.

Pentru că acest tip de credit devine din ce în ce mai important și pentru că va deveni un serviciu din ce în ce mai cunoscut mai ales printre tineri, mi-am propus să prezint unele aspecte teoretice referitoare la el, oferta actuală în România, perspectivele evoluării lui în România și, nu în ultimul rând, influența statului asupra dezvoltării creditului ipotecar, care sunt elementele care marchează o intervenție sănătoasă a statului în crearea unor circumstanțe care să încurajeze dezvoltarea pieței creditului ipotecar.

1. Cadru legislativ

1.1. Conceptul de credit ipotecar

Conform Legii nr. 190 din 9 decembrie 1999 privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare, acesta este definit ca acel tip de credit acordat de instituții financiare autorizate, destinat să finanțeze construirea, cumpărarea, reabilitarea, consolidarea sau extinderea imobilelor cu destinație locativă, industrială sau comercială.

1.2. Ofertanții de credit ipotecar

Băncile :

bănci comerciale : bănci cu caracter universal care își stabilesc ca obiect principal de activitate creditarea în domeniul ipotecar, dar ele trebuie să rămână în primul rând bănci cu caracter universal, adică să furnizeze gama de produse și servicii specifice acestora;

bănci/case de economii pentru economisire și creditare : acordă credite pe termen lung clienților pentru dobândirea de către aceștia a unor valori imobiliare, dar cu condiția ca ei să economisească la banca respectivă o anumită sumă de bani pe baza și în completarea căreia se va acorda creditul, care va fi cu dobândă fixă; aceste instituții funcționează în baza Legii nr. 541/2002.

Agenția Națională pentru Locuințe : este o instituție de interes public cu

personalitate juridică, de coordonare a unor surse de finanțare în domeniul construcției de locuințe, având autonomie financiară, funcționând sub autoritatea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței; obiectivele A.N.L. sunt :

Realizarea unor montaje financiare;

Atragerea și administrarea resurselor financiare pentru construirea, cumpărarea, reabilitarea, consolidarea și extinderea unor locuințe, inclusiv pentru cele exploatate în regim de închiriere;

Realizarea de construcții de locuințe pentru tineri, destinate închirierii, pe baza proiectelor aprobate de Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței;

Dobândirea de terenuri destinate construirii de locuințe;

Realizarea investițiilor privind construcția de locuințe sau intervenții la construcțiile existente.

Casa de Economii și Consemnațiuni : în baza Legii locuinței nr.114/1996

CEC a fost împuternicită să acorde persoanelor fizice credite cu dobânzi subvenționate de la bugetul de stat pe 20 de ani în vedera cumpărării, construirii, consolidării, reparării sau modernizării de locuințe proprietate personală.

Fonduri ipotecare : conform Regulamentului nr.2/2000 de aplicare a Legii

nr.190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare fondurile ipotecare se constituie ca fonduri închise, pe baza unui contract de societate civilă particulară sau societate comercială, printr-un număr de minimum 5 membri fondatori, persoane fizice și/sau juridice, române și/sau străine, cu respectarea regimului lor juridic privind capacitatea lor juridică; fondurile ipotecare au ca obiect exclusiv de activitate achiziția de creanțe ipotecare și privilegiate de la instituțiile autorizate, finanțarea, pe baza garanțiilor ipotecare, a construcțiilor imobiliare și emiterea de titluri de valoare, în baza portofoliului de creanțe ipotecare deținut.

Societăți de credit ipotecar : societăți financiare care se constituie ca

societăți comerciale pe acțiuni și se organizează și funcționează potrivit OUG nr. 200 din 18 decembrie 2002 privind societățile de credit ipotecar; obiectul de activitate al societăților de credit ipotecar constă în activitatea de creditare de tip ipotecar și activitățile conexe incluzând : administrarea de portofolii de credite ipotecare, executarea sau valorificarea creanțelor ipotecare ori privilegiate, etc.

Alte instituții financiare abilitate prin lege.

1.3. Beneficiarii creditelui ipotecar

persoane fizice care îndeplinesc următoarele condiții:

– au cetățenia română și domiciliul în România ;

sunt majore;

realizează venit permanent de cel puțin 2 ani;

fac dovada deținerii garanției solicitate de bancă;

nu au datorii neachitate către bancă în momentul contractării creditului;

la data scadenței creditului vor avea vârsta de 65 de ani la bărbați, respectiv 60 de ani la femei;

și fac parte din una din următoarele categorii :

salariat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată (cu vechime de minimum 2 ani);

salariat cu contract de muncă pe perioadă determinată al unor companii multinaționale, ambasade, organizații sau instituții internaționale prezente în România care nu încheie contracte de muncă pe perioadă nedeterminată;

liber profesionist ( avocat, notar, medic );

om de afaceri care are una sau mai multe companii la care este acționar și de unde încasează dividende.

persoane juridice române care au ca obiect de activitate construirea,

reabilitarea, consolidarea sau extinderea imobilelor cu destinație locativă, industrială sau comercială;

persoanele juridice române care doresc să construiască locuințe de serviciu

sau de intervenție pentru salariații lor.

2. Ipoteca – Garanție specifică a creditului ipotecar

Pot constitui garanție pentru creditul ipotecar numai ipoteci de rang I și privilegii, exceptând situațiile în care regulamentele de constituire și funcționare a creditorilor prevăd altfel. În termen de 5 zile de la încheierea contractului de garanție împrumutatul va trebui să asigure imobilul ipotecat și să cesioneze polița de asigurare în favoarea băncii creditoare.

Ipoteca este actul prin care debitorul acordă creditorului dreptul asupra unui bun imobil ( terenuri, clădiri, recolte care se țin de rădăcini, utilaje fixate de pereți sau podea, dulapuri zidite, mobile așezate pe perete, oglinzi, parchet ) din patrimoniul său, fără deposedarea de bunul respectiv.

Ipoteca se materializează într-un contract de ipotecă, care se întăbulează la Biroul de Carte Funciară. În funcție de data întăbulării se stabilește rangul unei ipoteci, care va avea o importanță deosebită în sensul că dacă există creditori de rang diferit, atunci cel de rang I se va despăgubi integral din prețul bunului ipotecat, iar ceilalți din valoarea rămasă.

Conform Dicționarului General al Limbii Române de Vasile Breban, ipoteca reprezintă dreptul creditorului asupra bunurilor imobile aparținând debitorului, ca garanție pentru plata unei obligații la scadență. În caz de neachitare la scadență, creditorul poate obține satisfacerea creanței sale din prețul obținut prin vânzarea silită a bunului.

Apare o întrebare legată de ipotecile constituite la locuințele care urmează să fie construite, și anume, pe ce să se pună ipoteca, dacă locuința respectivă nu există încă sub formă materială. Răspunsul dat de bănci este fie acceptarea ipotecii asupra construcției neexistente încă, fie ipotecarea terenului și a autorizației de construire. Tendința este însă acceptarea de către bănci a ipotecii pe construcția viitoare.

Cele mai multe bănci și instituții financiare care acordă credit ipotecar solicită și încheierea unei asigurări de viață de către împrumutător, pe lângă asigurarea imobilului pentru care se ia creditul, asigurare de viață care fie este plătită de către client, fie este oferită gratuit de bancă. În general această asigurare se încheie la nivelul creditului și se reînnoiește anual la valoarea creditului rămas.

Mecanismul obținerii creditului ipotecar

De la A.N.L. în vederea construirii unei locuințe

Completarea unei cereri tip care se obține de la orice Oficiu Poștal al Poștei Române;

Expedierea prin poștă a cererii completate de către solicitantul de credit la A.N.L.;

Eliberarea certificatului de solvabilitate al solicitantului de către BCR, în baza convenției încheiate cu A.N.L.;

Stabilirea punctajului fiecărui solicitant, pe baza cererii și a certificatului de solvabilitate;

Stabilirea Antreprenorului General pe baza criteriilor de arhitectură, de cost și de durată de execuție, prin organizarea licitației tehnico-economice de către A.N.L.;

Încheierea următoarelor contracte între A.N.L., beneficiarul locuinței și Antreprenorul General :

Contractul de mandat încheiat între A.N.L. și solicitantul de

credit; prin acest contract A.N.L. este împuternicită de către solicitantul de credit să-l reprezinte pe acesta în relațiile cu Antreprenorul General, să urmărească executarea lucrărilor, încadrarea în termene și în condiții de calitate, să efectueze plăți în numele beneficiarului din contul de avans și credite;

Contractul de antrepriză generală încheiat între A.N.L. și

Antreprenorul General cuprinde condiții contractuale privind execuția lucrărilor de construcție de locuințe;

Contractul de construire încheiat între Antreprenorul General și

beneficiarul locuinței, conține obligațiile constructorului privind contruirea locuinței, prețul locuinței, obligațiile beneficiarului privind modalitățile de achitare a prețului locuinței care este unul ferm;

Contractul de credit ipotecar încheiat între A.N.L., reprezentat de

banca derulatoare – BCR -, și beneficiarul de credit; acest contract conține : obiectul și valoarea creditului ipotecar, destinația și utilizarea creditului, durata de creditare, rambursarea, dobânda ( 7 % pentru cei cu vârsta sub 35 de ani, 9 % pentru cei peste 35 de ani ), garanții, asigurarea și răspunderea pentru nerambursarea la scadență a creditului, litigii, executare;

Contractul de ipotecă încheiat între A.N.L. și beneficiarul de

credit, contract prin care proprietarul se obligă să constituie în favoarea A.N.L. o ipotecă de rangul I asupra locuinței ce se va construi conform Contractului de Construire, ipotecă ce constituie garanție a creditului acordat;

Contractul de asigurare împotriva riscurilor generale privind

bunul ipotecat trebuie încheiat de către beneficiarul creditului după încheierea contractului de ipotecă, cu o societate de asigurări agreată de A.N.L. ( ASIROM, ASTRA, OMNIASIG ), este valabil pe toată durata creditului, iar polița de asigurare trebuie cesionată în favoarea A.N.L.

De la bănci și alte instituții specializate

După selectarea băncii de la care se dorește a se contracta creditul ipotecar, se va

întocmi un dosar de credit conținând următoarele documente :

Cererea de credit ( format-tip oferit de bancă );

Copie a actului de identitate al solicitantului și al soțului/soției, dacă este cazul;

Documente care atestă existența unor venituri lunare certe și permanente :

Adeverință de salariu în original și o copie după cărțile de muncă ale

solicitantului și soțului/soției acestuia ( în cazul salariaților cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată );

Declarația de impozit pe venitul global, vizată de Administrația

Financiară, dacă solicitantul realizează venituri din mai multe surse;

Adeverința de venit , declarația de impunere pentru anul anterior și

declarația specială privind veniturile din activități independente pe anul în curs ( în cazul persoanelor fizice autorizate și a liber profesioniștilor );

Copie a contractului de colaborare, dacă este cazul;

Copie a contractului de închiriere, dacă există venituri din chirii;

Oamenii de afaceri trebuie să prezinte : actul constitutiv al societății,

bilanțul contabil pe ultimii 2 sau 3 ani, contractul de societate, declarația din partea Administrației Financiare că societatea nu are datorii în privința TVA și a altor taxe;

Nerezidenții vor prezenta băncii : fotocopie a codului fiscal și alte

documente solicitate de către autoritățile române penrtu acordarea de împrumuturi nerezidenților.

În urma analizării dosarului banca decide, dacă aprobă sau nu creditul. În această fază

se ia în calcul riscul de neplată a clientului care se determină în funcție de vârstă, statut social (căsătorit/singur, cu copii/fără copii), vechimea la locul de muncă etc. În caz

afirmativ va fi nevoie de prezentarea documentelor referitoare la prorietate :

Copia actului de proprietate al vânzătorului și declarația acestuia

că bunurile făcând subiectul vânzării nu sunt revendicate ( pentru cumpărarea de imobile = teren + construcție );

Contract de construire, copie a actului de proprietate asupra

terenului, declarația că terenul nu este revendicat, proiectul de execuție, devizul general, autorizația de contruire, avizele pentru asigurarea utilităților, planul de finanțare ( pentru construirea unei locuințe pe terenul deținut de solicitantul creditului);

Copia actului de concesionare sau de proprietate al vânzătorului și

declarația, că terenul nu este revendicat ( pentru cumpărarea/concesionarea unui teren și construirea unei locuințe pe acest teren );

Proiectul tehnic de execuție și devizul general întocmite de o

societate de construcții sau de o persoană autorizată în domeniu ( pentru realizarea de lucrări în regie proprie ).

Prezentarea actului de proprietate al bunului care se va ipoteca este pasul următor și se referă la actul de proprietate asupra locuinței al vânzătorului, dacă se achiziționează o locuință, iar dacă se construiește o locuință trebuie prezentate actele de proprietate asupra terenului ale solicitantului de credit.

Urmează încheierea contractului de vânzare-cumpărare și a contractului de ipotecă, acest pas incluzând și intabularea actului de proprietate al vânzătorului la Biroul de Carte Funciară.

Trebuie așteptat în cele ce urmează pentru ca suma reprezentând creditul să fie deblocată. Aceasta se întâmplă fie în ziua încheierii contractului de vânzare-cumpărare și a contractului de ipotecă, fie numai după ce aceste contracte sunt înscrise în Cartea Funciară și se obține ca urmare un extras de Carte Funciară.

După încheierea contractului de credit ipotecar trebuie cesionată în favoarea băncii creditoare polița de asigurare a imobilului constituind subiectul creditului și trebuie încheiată o asigurare de viață de către beneficiarului creditului, asigurare care uneori este oferită gratuit de bancă.

4. Concurența pe piața creditului ipotecar în România

Următoarele tabele ilustrează cele mai importante bănci și alte instituții financiare care acordă credit ipotecar în România, evidențiind în același timp asemănările și deosebirile în ceea ce privește unele aspecte determinante ale unui asemenea credit, și anume : durata creditării, valoarea creditului, suma creditată, avansul, dobânda, comisionul de gestiune, rata lunară, posibilitatea rambursării înainte de scadență.

5. Tendințe pe piața creditului ipotecar

Deși având o importanță economică și socială recunoscută ( creșterea populației, urbanizarea, creșterea nevoilor clasei de mijloc ), finanțarea locuințelor rămâne nedezvoltată în numeroase țări în curs de dezvoltare incluzând și România ( deținând cea mai mică suprafață locuibilă pe persoană din Europa (14,2 mp)). Studiile Băncii Naționale arată că în România, din totalul creditelor acordate populației doar 28% reprezintă împrumuturile ipotecare ( În țările UE ponderea este total inversată creditele ipotecare ajungând până la 68,9%, în Cehia raportul este net favorabil creditelor ipotecare care dețin aproximativ 80%, în Ungaria 67%, în Polonia 30% ). Cauzele generatoare ale acestui fenomen sunt :

creditorii sunt vulnerabili la riscul de lichiditate, riscul de dobândă și riscul de creditare;

venitul net lunar este insuficient pentru ca solicitantul să fie eligibil; în România nivelul datoriei ipotecare reprezintă doar 1,6% din PIB, în Cehia este peste 6%, în Croatia aproape 10%, iar media în Uniunea Europeană depășește 25% din PIB; din salariul unui român doar 23 % este investit în domeniul ipotecar, restul de 77% fiind destinat consumului;

restrictiile legislative : obligativitatea avansului de 25% necesar pentru acordarea creditului ( în condițiile în care valoarea medie a depozitului în România este de 300 EUR ) este de natură să limiteze expansiunea creditului ipotecar/imobiliar, pentru că într-o economie care abia începe să se lanseze, iar populația nu a avut timp să economisească, solicitarea unui avans pentru orice lucru este ca și cum i s-ar spune clientului respectiv că nu primește creditul;

starea de subbancarizare evidențiată de gradul redus de intermediere financiară de 21% din PIB, comparativ cu peste 100% în statele din UE;

dobânzile mari pe care băncile le practicau, până acum, la creditele ipotecare;

insuficiența locuințelor construite față de cererea mult mai mare.

În ciuda argumentelor de mai sus împotriva dezvoltării pieței creditului ipotecar în România, totuși putem constata fenomene care ne permit să fim optimiști în privința evoluției creditului ipotecar.

În ultimele luni se poate observa o scădere bruscă a dobânzilor la creditele ipotecare situându-se acum între limitele de 7 % și 13 % (băncile care practică dobânzi mai mici sunt mai severe în privința dosarului de credit). Motivele sunt multiple, și anume : concurența acerbă de pe această piață și care continuă să se accentueze, datorită cererii imense pentru acest serviciu, datorită intenției de a scădea dobânda la creditele în lei la nivelul celor în valută, fapt susținut în mare măsură de BNR. Deși aceasta încearcă să scumpească împrumuturile în monedă străină limitându-le astfel, unele bănci ca BCR sau BRD continuă să acorde credite în valută la dobânzi mai mici, decât cele în lei. Un exemplu relevant în privința scăderii dobânzii este cel al Emporiki Bank care a redus dobânda la creditele în lei de la 29 % la 11 %. Aceste scăderi brutale sunt compensate de sporirea serviciilor oferite de bancă, de nivelul comisioanelor care, nefiind incluse în dobânzi, sunt ascunse clienților, de aceea trebuie să fim foarte prudenți în acest sens.

Ecartul mediu dintre dobânzile la creditele ipotecare și cele la depozitele între 1 și 5 ani a scăzut de la 11,4 % la 7,5 %, ceea ce este o dovadă a tendinței de ieftinire a creditelor. Datorită acestor circumstanțe creditul ipotecar crește cu 19 % lunar, iar la începutul acestui an a atins valoarea de 5,2 miliarde RON (1,43 mld. euro). În baza unui studiu făcut de UniCredit România s-a afirmat că în 2006-2008 creditul ipotecar va crește cu 25 % față de 32 % în Bulgaria și 46 % în Turcia. Evoluția mai lentă se explică prin restricțiile legislative impuse de BNR, mai ales obligativitatea avansului de 25 %, dar și prin numărul redus de locuințe construite față de cererea din ce în ce mai mare în această privință.

Deși creditul în valută este mai ieftin decât cel în lei și, din acest punct de vedere, mai avantajos, pentru că volatilitatea bazei de dobânzi în lei este mai mare (BUBOR), decât volatilitatea bazei de dobânzi în valută (EURIBOR și LIBOR), BNR limitează creditarea în monedă străină prin scăderea dobânzii la creditele în lei. Numai prin reducerea rezervei minime obligatorii de 40 % pentru pasivele în valută deținute, s-ar putea ieftini creditele în valută.

Pe lângă reducerea dobânzilor se practică și o altă cale de a facilita contractarea unui credit ipotecar, și anume prelungirea perioadei de creditare. Recent, Finans Credit Ipotecar a lansat creditul cu scadența la 30 de ani, iar Volksbank oferă o perioadă de rambursare chiar mai lungă decât 30 de ani, până la ieșirea în pensie. Aceste cifre ar trebui să ne ducă cu gândul la o piață a creditului ipotecar matură luând în considerare faptul că în SUA abia în 2005 s-a ajuns la acordarea de credite ipotecare pe 30-40 de ani, deși acolo, la fel ca în statele vest-europene, această piață are o vechime de ca 15-20 de ani, iar în România numai de 4-5 ani. În schimb nu este vorba de maturitatea pieței, ci doar de o cale de a face mai accesibil acest serviciu în această țară în curs de dezvoltare.

Dovadă a gradului înalt de concurență pe piața creditului ipotecar și a ritmului ei de dezvoltare este oferta noului concurent intrat pe piață recent, OTP Bank, care acordă creditul ipotecar fără asigurare de viață, fără comision de administrare a creditului și fără comision la retragerea creditului din contul curent. Creditele sunt oferite în franci elvețieni și sunt practicate de OTP Bank, pentru că aceasta speră astfel la același succes și în România, pe care l-a avut în Ungaria. Acolo, cheia succesului a constituit-o ieftinitatea creditelor în franci elvețieni față de creditele în euro sau altă valută, pentru că dobânda internațională pentru această valută este de numai 1-1,1%, față de 2,5-2,6% la euro ( pentru că piața Elveției este una foarte stabilă pe plan internațional, mai stabilă, decât zona euro ).

Un exemplu al frânării dezvoltării creditului ipotecar este impunerea unor condiții restrictive de către BNR, ceea ce are consecința de a restrânge posibilitățile tinerilor de a contracta credit ipotecar : obligativitatea avansului de 25 % și posibilitatea de a plăti o rată lunară care să nu exceadă 35 % din veniturile nete ale solicitantului, impuneri care sunt atât de severe încât interzic practic tinerilor aflați la început de drum contractarea de credite ipotecare. Chiar dacă ei primesc subvenții de la stat de 30 % pentru cei cu venit mediu lunar sub 520 RON, 5 % pentru cei cu venit mediu lunar de până la 710 RON, nu vor putea beneficia de ele, pentru că în momentul în care s-ar integra în aceste condiții, automat nu mai sunt clienți potențiali ai băncilor (sunt bănci care nu acordă finanțări familiilor cu venit net sub 300-400 EUR pe lună).

În majoritatea economiilor statul se poziționează între cele două extreme de a nu se implica deloc în mecanismul economic lăsând să se deruleze totul de la sine, pe de o parte, sau de a interveni autoritar în derularea economiei, controlând toate teritoriile vieții economice. Luând această poziție, statul poate influența piața creditului ipotecar prin crearea unor circumstanțe de siguranță, care să stimuleze dezvoltarea acestuia. Prin scăderea riscului și atragerea investitorilor străini economia s-ar putea stabiliza și ar putea prospera. Fără a se implica într-o măsură dăunătoare, statul ar putea să contribuie la atingerea acestui deziderat prin crearea unui cadru legislativ favorabil.

Bibliografie

Creditul ipotecar pentru cumpărarea/construirea de locuințe (actualizat 1 septembrie 2004), Editura All Beck, București, 2004;

Madalina Duță, Dacă vreau o locuință, pot prin credit : ghid complet, Editura Tehnică, București, 2003;

Procedura pentru obținerea unui credit ipotecar în vederea construirii unei locuințe prin ANL, Editura Universalia, București, 2000;

Loic Chiquier, Mortgage securities in emerging markets, The World Bank, Washington D.C., 2004;

internet : www.alphabank.ro, www.bancpost.ro, www.bcr.ro, www.brd.ro, www.bancatransilvania.ro, www.domeniacredit.ro, www.hvb.ro, www.ingromania.ro, www.raiffeisen.ro, www.creditimobiliar.ro, www.abnamro.ro, www.finansbank.ro, www.volksbank.ro, www.roportal.ro, www.otpbank.ro, www.bnr.ro