Piata Carnii din Romania

CUPRINS:

INTRODUCERE

CAPITOLUL I-.PIATA PRODUSELOR AGROALIMENTARE

1.1. Caracteristicile pietei agroalimentare

1.1.1. Particularitatile pietei carnii si produselor din carne

1.2. Cererea de produse agroalimentare

1.2.1. Cererea in cadrul pietei carnii si produselor din carne

1.3. Oferta pe piata produselor agroalimentare

1.3.1 Oferta pe piata carnii si produselor din carne

1.4. Preturi si tipuri de preturi

1.5. Importanta carnii si produselor din carne

CAPITOLUL II-PIATA CARNII DIN ROMÂNIA interval de analiza 2008-2013

2.1Efectivele de animale (porcine; bovine; caprine; ovine; pasari)

2.2Greutatea animalelor in viu sacrificate pentru consum in exploatatiile agricole si abatoare (porcine; bovine; caprine; ovine; pasari)

2.3Productia realizata si vanduta din industria prelucrarii si conservarii carnii

2.4Consumul de carne si produse din carne

2.5Comertul exterior cu carne si produse din carne (import; export)

2.6Legislatie –piata carnii si produselor din carne

CAPITOLUL III- Studiu de caz

3.1 Prezentare S.C.Euroavi.S.R.L

3.2Structura actionariatului

3.3Evolutia personalului la S.C.Euroavi.S.R.L

3.4Parcul mijloacelor de transport existent

3.5Gama produselor principale

3.6Activitatea de producție

3.7Prezentarea bilanțului pe anul 2014

3.8Analiza eficienței utilizării patrimoniului și a capitalului societații.

3.9Rezultatul financiar al societații.

3.10 Prevederi în bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2015

CONCLUZII SI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I-.PIATA PRODUSELOR AGROALIMENTARE

1.1. Caracteristicile pietei agroalimentare

Pornind de la definiția conceptului sferă economică „în care producția (de bunuri material și servicii) apare sub formă de ofertă de mărfuri, iar nevoile (solvabile) de consum – sub formă de cerere de mărfuri; piața reprezintă sfera manifestării și confruntării ofertei și cererii, a realizării lor prin intermediul actelor de vânzare-cumpărare”. În situația în discuția se mută către produsele agroalimentare, este cazul ca acestea să se delimeteze în funcție de natura produselor a piețelor agricole și a celor alimentare.

De asemenea, piețele agricole se impart în mai multe categorii, în funcție de circuitul de distribuție în care se află produsul, astfel:

piețele de producție : vânzătorii sunt reprezentați de producători agricoli, iar cumpărătorii sunt grosiști sau detailiști ce au integrată și funcția de gros. Cele mai representative sunt : piața de animale vii, piața de producție de fructe și legume.

piețele de gros : vânzătorii sunt grosiști, iar cumpărătorii, detailiști sau, după caz, organizații de genul unităților de alimentație publică. Acestea sunt amplasate, în general, în centrele urbane mari și pot fi specializate (legume și fructe, produse lactate, etc) sau nespecializate;

piețele de detail : asigură distribuția produselor agricole către consumatorii finali, vânzătorii fiind reprezentați de detailiști sau producătorii agricoli, iar cumpărătorii sunt consumatorii finali. În această categorie se încadrează piețele agroalimentare amplasate, în general, în localități urbane și apreciate în general datorită prospețimii produselor.

bursele de mărfuri agricole : reprezintă o categorie aparte, unde se tranzacționează, în partizi mari, produse agricole neprocesate (cereale, cartofi, cafea etc.) sau produse cu grad redus de transformate (cacao, zahăr etc.). De obicei sunt amplasate în marile orașe (Londra, New York – zahăr și cafea; Chicago – animale și cereale; Amseterdam – cartofi etc.) și sunt atât de interes regional cât și international. Tendința ultimilor ani în țările dezvoltate este de diminuare a rolului și firmelor de gros. Acest lucru care se datorează expansiunii marilor detailiști care integrează și funcția de gros, asocierii comercianților (grosiști și detailiști) și tendinței de integrare verticală manifestată la nivelul producătorilor care desfășoară și activități specific de gros.

1.1.1. Particularitatile pietei carnii si produselor din carne

Industria globală a produselor alimentare și a băuturilor (F&B – food and beverages) s-a transformat în timp de la agricultura la scară mică la un sector al afacerilor în valoare de miliarde de dolari, fiind, în prezent, susținută de tehnologiile avansate și dominată de marile companii multinaționale.

Industria alimentară reprezinta unul din sectoarele industriei cele mai dinamice și mai importante la nivel mondial. În termeni de ocupare a forței de muncă și a cifrei de afaceri, sectorul produselor alimentare se compune astfel:

La nivelul anului 2013 se continuă evoluția favorabilă din punctul de vedere al volumului vânzărilor, sectorul din industria de prelucrare a cărnii înregistrând a treia creștere anuală consecutivă cu 7% a cifrei de afaceri cumulate, însoțită pentru prima dată și de o restabilire a profitabilității (rata netă de 1,71% din cifra de afaceri).

Sectorul cărnii și al produselor din carne continuă să se adapteze la dezechilibrele între cerere și ofertă produse în ultimii ani în ceea ce privește furajele, cu consecințe directe asupra prețurilor la carne, respectiv produse din carne. Crescătorii de bovine și ovine beneficiază de o creștere a prețurilor, în timp ce producatorii de carne albă trebuie să își ajusteze oferta pentru a evita noi dificultați financiare. Date fiind costurile de producție ridicate, accesul limitat la credite, scumpirea energiei și reducerea cererii pe fondul crizei, crescătorii de bovine și-au sacrificat efectivele. Într-o primă etapă, a existat o ofertă susținută pentru produsele din carne, după care a avut loc o scădere accentuată a prețurilor. Acestea și-au revenit însă odată ce economiile au ieșit din recesiune.

1.2. Cererea de produse agroalimentare

Reprezentintă cantitatea de produse agricole și alimentare pe care cumpărătorii sunt dispuși să o cumpere la un moment dat de pe piață. Se divide în :

-cerere de consum productiv – caracteristicile cererii manifestate pe piața de afaceri;

–cerere de consum final – este determinată atât de factori endogeni cât și exogeni, obiectivi și subiectivi. Principalul element care implică această cerere este reprezentat de nevoi, rezultatul unor impulsuri de natură fiziologică (senzația de foame, sete). În general, produsele agroalimentare asigură corpului uman elementele necesare desfășurării proceselor vitale (proteine, lipide, etc ). Bineînțeles că asupra lor intervin și alți factori care determină diferențieri ale cererii individuale, atât sub aspect cantitativ cât și calitativ.

ca factori de natură endogenă: vârsta, sexul, dimensiunile corporale, activitatea psihică, efortul fizic depus,particularitățile metabolismului,

ca factori de natură exogenă: clima, condițiile în care lucrează individul

Influența factorilor endogeni acționează în mod diferit în funcție și de alte criterii, fiind diferită de la bărbați la femei, de la adulți la copii. Ca rezultat al diferențelor în ceea ce privește nevoile fiziologice ale indivizilor, ținându-se cont și de o serie de caracteristici demografice, specialiștii au încercat să găsească soluția optimă pentru a estima cererea de alimente ale diferitelor colectivități. Pentru acest motiv a apărut scara Oxford, care presupune estimarea cererii unei gospodării în unități de consum. O unitate de consum (uc) reprezintă consumul șefului gospodăriei (1 uc), al celorlalți membrii adulți ai gospodăriei este estimat la 0,7 uc, iar consumul copiilor la 0,5 uc.

În afara elementelor de natură endogenă ce țin de individ, cererea de produse alimentare mai este influențată de o multitudine de factori externi (exogeni).

-Mediul: influențează cantitatea, precum și natura produselor consumate. În condiții de temperatură redusă, organismul uman are nevoie de un aport energetic ridicat; pe măsură ce temperatura crește, scade necesarul energetic.

-veniturile populației. un anumit nivel care asigură un standard de viață decent, generează modificări de natură calitativă asupra cererii și într-o măsură nesemnificativă modificări de natură cantitativă. Pentru că cererea de produse agroalimentare este declanșată de nevoi primare, este foarte puțin elastică la variația prețurilor și veniturilor (d.p.d.v cantitativ). Astfel, scăderi sau creșteri ale prețurilor produselor agroalimentare, sau după caz, ale veniturilor populației se reflectă imediat în modificări ale structurii consumului populației pe categorii de produse.

Există însă și o anumită categorie de produse superioare, care se comportă diferit în cazu creșterii veniturilor, și anume determină un consum mai ridicat. Aici se încadrează fructele exotice, produsele cu calitate superioară și grad de prelucrare ridicat. În cazul contrar, când veniturile se diminuează se observă o tendință a migrației cererii de la produse scumpe, către cele inferioare.

Dincolo influențele de natură obiectivă, asupra cererii de produse agroalimentare acționează o serie de factori subiectivi care țin doar de individ: dorințe, aspirații, preferințe, percepții cu privire la diversele produse existente pe piață. Acestea sunt influențate în cea mai mare parte de proprietățile senzoriale ale produselor agroalimentare, precum și de imagine, marcă, preț, instrucțiuni de preparare, etc. De asemenea gustul, mirosul, culoarea, aspectul, aroma, consistența sunt factori care influențează hotărâtor cererea pentru această categorie de produse, fiind în mod clar superioară produselor care generează senzații mai plăcute.

În contextul acutal, unde concurența s-a accesntuat, iar oferta este foarte diverisificată, putem observa o diferențiere majoră a proprietăților senzoriale și igienico-sanitare a produselor, fără însă a se modifca carcateristicile energetice și biologice.

Cererea pentru produsele agroalimentare este direct proporțională cu efectivul populației unei piețe, dar distribuția în cadrul unei țări nu este întotdeauna uniformă. Tocmai din acest motiv se manifestă un fenomen de concentrare a cererii la nivelul zonelor urbane, fiind explicat atât de densitatea populației din acest mediu, cât și de fenomenul autoconsumului specific zonelor rurale. Autoconsumul se poate defini ca fiind un mod de consum în care rezultatele activității de producție sunt utilizate chiar de producător pentru consumul propriu. În acest caz producătorul este și consumator, iar produsele/serviciile consumate nu fac obiectul tranzacțiilor de piață. Pentru produsele agroalimentare, comparativ cu alte produse sau servicii, fenomenul autoconsumului este mult mai extins, iar în cazul anumitor categorii de populație (ex. țărani) deține o pondere foarte mare în acoperirea nevoilor de consum. Fenomenul autoconsumului generează diferențieri nu doar cantitative la nivelul cererii de produse agroalimentare, ci și de natură structurală. Astfel, cererea din zonele rurale se va orienta cu preponderență către acele produse prelucrate la nivel industrial, dificil de obținut în gospodăriile populației (ulei, zahăr etc.), ceea ce determină o pondere sporită a acestor categorii de produse în totalul cererii, comparativ cu structura cererii din mediul urban.

Unul din aspectele deosebite ale cererii produselor agroalimentare în comparație cu alte categorii de produse, îl constituie gradul de sezonalitate pe care îl manifestă pentru anumite categorii de produse. În primul rând factorii climatici ( temperatură, umiditate ) sunt cei care influențează major consumul de legume, fructe și carne, dar acest lucru se întâmplă și în preajma unor evenimente speciale ( sărbători religioase, festivaluri, etc). De asemenea faptul că producția agricolă are un caracter sezonier, implicit producția alimentară este afectată.. Dacă, în general, sezonalitatea producției agricole este atenuată la nivelul industriei alimentare (astfel încât, produse care sunt specifice unui singur anotimp sunt prelucrate și prin aceasta pot fi prezente pe piață întreg cursul anului) sau prin intermediul stocurilor și a importurilor, există și produse a căror prezență pe piață este limitată influențând implicit cererea pentru acestea. Dincolo de aceste aspecte, există produse, de regulă de consum curent (cum este cazul celor de panificație), a căror cerere este relativ constantă întreg cursul anului.

1.2.1. Cererea in cadrul pietei carnii si produselor din carne

Prețurile ridicate la carne și încetinirea creșterii demografice vor frâna majorarea producției în următorii ani, raportat la ultimul deceniu. În același timp, îmbătrânirea consumatorilor, cuplată cu sensibilizarea impactului asupra mediului, ar trebui să contracareze într-o oarecare măsură mărirea cererii, în particular în țările dezvoltate. Mai mult, cazurile de boli transmise prin intermediul cărnii, mai ales infecțiile E.coli și salmonella, la care se adaugă episoadele recente de contaminare a cărnii și a laptelui de către compuși chimici (dioxină și melamină), au redus încrederea consumatorilor.

Nu mai rămâne decât varianta creșterii cererii de carne odată cu majorarea veniturilor și a urbanizării, ceea ce va face să se mărească proporția proteinelor animale în detrimentul deșeurilor alimentare de origine vegetală în alimentația locuitorilor din țările emergente. Conform estimărilor, cererea va crește mai ales din partea marilor economii din Asia și America latină, dar și din partea statelor exportatoare de petrol.

Pentru următorul deceniu, este estimată o micșorare a comerțului cu carne, sub efectele conjugate ale încetinirii producției și menținerii prețurilor mondiale la un nivel ridicat, care vor descuraja importurile. Dezvoltarea fermelor de păsări și de bovine va duce la mărirea exporturilor mondiale de carne cu 16% la orizontul anilor 2020 față de 2000. Majorarea va fi determinată în special de creșterea schimburilor de carne din partea țărilor din America de Nord și Sud, care vor acoperi circa 84% în majorarea totală a exporturilor la nivelul anului 2020. Exporturile de carne ale UE ar trebui, conform previziunilor, să se reducă în viitor din cauza micșorării producției interne ca urmare a reformelor PAC, cuplate cu consumul intern în creștere determinat de lărgirea UE. Japonia va rămâne cel mai mare importator de carne în 2020, urmată de Mexic și Coreea. Federația Rusă este în continuare unul dintre cei mai mari importatori de carne, dar contingentele tarifare vor limita importurile.

1.3. Oferta pe piata a produselor agroalimentare

Constituie răspunsul întreprinderilor din sectorul agricol și alimentar la cererea manifestată pe piață de către utilizatorii industriali de produse agricole și consumatorii finali de produse alimentare. Se constituie din producția internă, din stocuri și importuri. Aceasta prezintă o serie de particularități determinate, pe de o parte, de caracteristicile producției agricole, ale mediului natural dintr-o anumită zonă (țară, regiune), iar pe de altă parte, de caracteristicile cererii pentru acestea.

– sezonalitatea : se referă la oscilațiile anuale ale producției agricole, mult mai accentuate în cazul producției vegetale comparativ cu producția agricolă animală. În funcție de momentul recoltării, însă, proprietățile fizico-chimice și senzoriale ale producțiilor vegetale, chiar și pentru aceleași specii, diferă, influențând, astfel, destinația acestora: comercializare în stare proaspătă, prelucrare industrială, stocare în forma în care au fost culese. Prin intermediul importurilor se asigură și satisfacerea cererii pentru anumite produse care, datorită condițiilor climaterice pe care le impun, nu sunt specifice pieței respective (de exemplu, pentru piața românească, produsele exotice).

– perisabilitatea – proprietatea produselor agricole vegetale sau animale de a-și pierde în timp

proprietățile inițiale. Se poate vorbi atât de o depreciere calitativă (modificări microbiologice ale

produselor agricole) cât și de pierderi în greutate. În cazul produselor vegetale perisabilitatea este determinată de caracteristicile fizico-chimice și biologice ale acestora și de condițiile de depozitare. La nivelul plantelor, procesele metabolice continuă și pe perioada păstrării, astfel că, în funcție de condițiile de depozitare (lumină, umiditate, temperatură, compoziția atmosferei)

aceste procese pot fi stimulate sau după caz frânate.

– variabilitatea cantitativă și calitativă a producției: cantitatea și calitatea producției este determinată de factori: climatici, pedologici și agrotehnici, a căror acțiune nu este izolată datorită raporturilor de interdependență dintre ei. Variația acestor factori generează modificări ale producției de la o perioadă la alta sau de la o regiune la alta, în condițiile cultivării aceluiași soi.

– gradul scăzut de concentrare a producției agricole atât sub aspect geografic cât și Economic: se datorează existenței unui număr mare de producători, dispersați din punct de vedere teritorial și între care există mari diferențe din punct de vedere al puterii economice. Dispersarea producției agricole generează, pe de o parte, scăderea puterii de negociere a producătorilor agricoli în raporturile cu ceilalți agenți situați de-a lungul filierei de produs, iar pe de altă parte, creează reale probleme procesatorilor. Respectiv, oferta de produse agricole de pe o piață fiind

alcătuită din ofertele unui număr mare de producători, oferte care, în general, prezintă caracteristici specifice, procesatorii se află în imposibilitatea de a achiziționa cantități suficiente de produse agricole, omogene.

– caracter rigid : în raport cu alte categorii de produse, producția agricolă nu se poate adapta cu ușurință la modificările intervenite la nivelul prețului sau al cererii. Momentul manifestării cererii pe piață pentru anumite produse agricole, ce se constituie în factor determinant al deciziei producătorilor agricoli de a cultiva anumite plante, este separat în timp de momentul în care se obține respectiva cultură (cultura este ajunsă la maturitate și poate fi destinată vânzării). Astfel, decizia producătorilor agricoli este însoțită de un mare risc, care crește pe măsură ce intervalul dintre cele două momente este mai mare.

1.3.1 Oferta pe piata carnii si produselor din carne

Graficele următoare fac o scurtă retrospectivă asupra producției și a consumului de carne în lume, pe baza datelor de la organizații mondiale, cum ar fi Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO), Organizația Mondială a Sănătății (OMS).

Companiile producătoare de carne sunt în expansiune datorită fuziunilor și achizițiilor și se extind în alte țări, diversificându-și speciile de animale. Astăzi există zece mari producători de carne pe glob, din care patru sunt din SUA: Cargill, Tyson, Smithfield și Hormel Foods, cu vânzări fabuloase pe an.

Motivul principal pentru care carnea de pui (pasăre) este atât de populară este prețul. Producerea puilor este mai ieftină decât producția de alte tipuri de carne, deoarece hrana lor este mult mai ieftină decât a altor animale. De asemenea, există doar câteva limitări religioase sau culturale la nivel mondial pentru a mânca carne de pui. În anul 2011, s-a estimat că 58 de miliarde de pui au fost sacrificați în lume, comparativ cu aproximativ 1,3 miliarde de porci și peste 300 de milioane de vite.

  Pentru următorul deceniu, este estimata o micsorare a comertului cu carne, sub efectele conjugate ale incetinirii productiei si mentinerii preturilor mondiale la un nivel ridicat, care vor descuraja importurile. Dezvoltarea fermelor de pasari si de bovine va duce la marirea exporturilor mondiale de carne cu 16% la orizontul anilor 2020 fata de 2000. Majorarea va fi determinata in special de cresterea schimburilor de carne din partea tarilor din America de Nord si Sud, care vor acoperi circa 84% in majorarea totala a exporturilor la nivelul anului 2020. Exporturile de carne ale UE ar trebui, conform previziunilor, să se reducă în viitor din cauza micșorării producției interne ca urmare a reformelor PAC, cuplate cu consumul intern in crestere determinat de largirea UE. Japonia va ramane cel mai mare importator de carne in 2020, urmata de Mexic si Coreea. Federația Rusă este în continuare unul dintre cei mai mari importatori de carne, dar contingentele tarifare vor limita importurile.

Cu aproape 200 de milioane de vite exportate, Brazilia a devenit alături de India, liderul exporturilor de carne de vita la nivel mondial, expediind marfă în 138 de țări.

Efectivele de bovine sunt concentrate în statele Mato Grosso, Goias si Minas Gerais care impreuna detin 46% din totalul bovinelor ce sunt crescute in Brazilia. În aceste state sunt înregistrate aproape 90 de milioane de capete.

Brazilia a devenit cel mai mare crescator al rasei Nelore, rasă recunoscută din anul 1868. In anul 1938 a fost creat registrul genealogic al rasei Nelore. Rasa a fost apoi exportată in Argentina, Paraguay, Venezuela, America Centrala, Mexic, Statele Unite și multe alte țări. În toate aceste locuri, contributia Nelore a fost remarcabila la incrucisarile cu rasele locale. In prezent efectivul rasei Nelore depaseste peste 100 milioane de capete in Brazilia.

Ca producător de carne, România ocupa in 2007, conform datelor oferite de Eurostat locul 11 in UE la porc si vită, locul 7 la pui si locul 5 la carnea de oaie (singurul sector unde lucram la potential, datorita faptului ca domeniul a fost unul traditional in Romania).

In 2005, Romania avea 1.038 unitati de producere, procesare si conservare carne (2,3% din cele 45.000 unitati existente in UE), cat Marea Britanie (1.009), fata de 599 Bulgaria, 619 Ungaria, 3.597 Polonia, 3.854 Italia, 4.298 Spania, 11.216 Franta si 12.615 Germania. Aceste unitati realizau o cifra de afaceri de 1,46 miliarde euro (0,8% din total sector UE).

Totusi, la capitolul carne si preparate din carne, România înregistra la nivelul anului 2006, un sold negativ în comerțul exterior de 474 milioane euro (circa o treime din balanța comercială negativă din sectorul alimentar), importurile cifrandu-se la 511 milioane de euro si exporturile la doar 37 de milioane de euro, după cum o arată datele Institutului National de Statistică. 

1.4. Preturi si tipuri de preturi

Prețul produselor agricole prezintă o serie de particularități comparativ cu alte categorii de produse, inclusiv cu produsele agroalimentare ce suportă transformări la nivel industrial. Aceste particularități rezultă, pe de o parte, din caracterul sezonier al producției agricole, iar pe de altă parte, din raportul în care se află, la un moment dat, cererea și oferta de produse agricole de pe piață.

În cazul produselor vegetale care datorită particularităților pe care le prezintă (conținut redus de apă, rezistență mare la factori de natură mecanică etc.) pot fi stocate înregistrând, astfel, o prezență permanentă pe piață, variația prețului este legată, îndeosebi, de momentul apariției noii recolte, precum și de momentul care marchează sfârșitul perioadei de recoltare. În cazul fructelor și al legumelor ce pot fi stocate momentul apariției primei recolte este însoțit de scăderea prețurilor produselor din recolta anului precedent, iar prețul noilor produse înregistrează un moment de maxim. Ulterior prețul scade înregistrând abateri în plus și minus de la un anumit nivel mediu și crește odată cu ultima recoltă, când cererea este sporită (este momentul când se constituie stocurile care vor asigura necesarul de ofertă până la recolta anului următor). În cazul cerealelor care, de asemenea, înregistrează o prezență permanentă pe piață, prețurile cunosc nivele minime în perioada recoltării și în lunile imediat următoare. Datorită cheltuielilor generate de manipularea, uscarea, depozitarea cerealelor, ulterior prețul înregistrează o creștere care atinge nivelul maxim în lunile decembrie – martie. În perioada premergătoare recoltării, în funcție de estimările realizate cu privire la evoluția producției, prețurile fie înregistrează o creștere accelerată (în cazul în care se estimează o producție slabă) sau continuă evoluția normală, ușor ascendentă (dacă se estimează a se obține o producție bună).

Produsele de origine animală cunosc fluctuații de natură sezonieră de o intensitate mult mai redusă. De fapt, la aceste categorii de produse, fluctuațiile prețurilor înregistrate de la o lună la alta sunt determinate, mai mult, de caracterul sezonier al consumului (sub influența sărbătorilor religioase, modificărilor necesităților fiziologice ale organismului uman determinate

de variații ale temperaturii de la un anotimp la altul etc.), decât de sezonalitatea producției.

Referindu-ne, de asemenea, strict la prețurile produselor agricole, o particularitate o constituie modul în care acestea fluctuează în funcție de cantitatea de produse agricole existentă pe o piață.

În legătură cu acest aspect, economistul englez Gregory King, care a trăit în Anglia în a doua jumătate a secolul XVII, a studiat (pe piața cerealelor) influența pe care raportul cerere – ofertă existent la un moment dat pe o anumită piață îl are asupra prețului și, implicit, asupra veniturilor producătorilor agricoli.

Prețul produselor alimentare rezultate în urma transformării la nivel industrial, nu se remarcă prin multiple particularități față de caracteristicile și modul de formare a prețurilor bunurilor de consum, în general. Ca și în cazul celorlalte bunuri, prețurile produselor alimentare pot varia între două limite: una inferioară determinată în funcție de costuri și alta superioară,

determinată în funcție de puterea de cumpărare a populației de pe piața de referință.

În ceea ce privește modul de formare a prețurilor la nivelul piețelor en-gros, firmele prezente pe această piață se pot baza pe:

– prețul de contractare – rezultat în urma negocierilor directe dintre producătorii agricoli și procesatorii din industria alimentară;

– prețul liber : rezultat în urma negocierilor din perioada premergătoare sau

imediat după recoltare. Tranzacțiile încheiate la acest moment implică un grad ridicat

de risc pentru ambele părți;

Principalele opțiuni strategice în domeniul prețurilor produselor agroalimentare, destinate în special consumatorilor finali, se referă la:

– strategia prețului înalt : specifică firmelor care se adresează pieței cu produse noi, produse care nu sunt cunoscute pieței sau care au caracter de raritate;

– strategia de penetrare a pieței : specifică firmelor ce se adresează pieței cu produse de consum curent, nediferențiate, produse care au caracter de abundență pe piață, practicarea unor prețuri reduse reprezentând un real avantaj pentru întreprindere;

Opțiunea firmelor în funcție de cele două alternative poate fi influențată de gradul de noutate al produsului, caracterul de raritate / abundență, intensitatea concurenței și prețurile produselor similare, destinația în consum (produs de consum curent sau produse festive), de segmentul de consumatori căruia se adresează, de etapa din ciclul său de viață.

O particularitate atât pentru cazul produselor agricole cât și alimentare o constituie intervenția statului în formarea prețurilor, într-o mai mare măsură decât în cazul altor produse. Scopul îl constituie în primul rând controlul asupra ratei inflației (în determinarea IPC, prețurile produselor agroalimentare au o pondere însemnată corespunuzătoare ponderii produselor agroalimentare în structura consumului populației), protecția socială a anumitor categorii defavorizate ale populație sau chiar a întregii populații în condițiile în care se remarcă o creștere excesivă a prețurilor acestor produse, combaterea evaziunii fiscale, protecția fermierilor în situație de supraproducție și diminuarea disparităților dintre veniturile producătorilor agricoli și

cele ale procesatorilor din industria alimentară sau după caz ale distribuitorilor.

Tehnicile prin care statul intervine în formarea prețurilor sunt atât de natură restrictivă (controlul statului în formarea prețurilor este total), cât si flexibile (control parțial).

-Blocarea prețurilor – tehnică utilizată cu frecvență redusă și pe perioade scurte de timp, presupune menținerea constantă a acestora la un nivel atins la o dată determinată.

-Regimul prețurilor maximale este o tehnică specifică produsele agroalimentare de bază (de consum curent) sau achizițiilor de produse agricole de interes național. Această tehnică constă în stabilirea unor limite maxime pentru prețurile produselor reglementate, cu scopul de a combate creșterile abuzive sau, după caz, pentru protecția socială a segmentelor cu putere de cumpărare scăzută.

– plafonarea nivelului valorii adăugate presupune exprimarea în mărime relativă (în funcție de prețul de cumpărare fără taxe sau, după caz, în funcție de prețul de vânzare) sau în mărime absolută, a nivelului maxim al valorii adăugate practicate de agenții participanți la fluxul produselor agricole și alimentare.

-Regimul prețurilor negociate între producătorii agricoli și puterea publică vizează adaptarea prețurilor în funcție de evoluția inflației, pentru combaterea concurenței neloiale etc.

-Regimul prețurilor supravegheate presupune fixarea prețurilor în mod liber de către agenții economici, însă, înainte de aplicarea prețurilor producătorii și/sau distribuitorii au obligația de a comunica cu 15 – 30 zile nivelul acestora.

-Subvențiile practicate atât în țările dezvoltate cât și în celelalte țări sunt orientate, îndeosebi, către producătorii agricoli, în vederea sprijinirii activității lor și, într-o mai mică măsură, către procesatorii din industria alimentară.

– Ajutoarele rambursabile sau creditele cu dobândă redusă orientate, de asemenea, către producătorii agricoli, au ca obiectiv principal stimularea investițiilor și atenuarea efectelor negative ale inflației.

– Regimul prețurilor de referință în vederea controlului valorii declarate în vamă a produselor agroalimentare din import urmăresc limitarea sau eliminarea evaziunii fiscale. Tehnica constă în stabilirea de către stat a unor prețuri de referință utilizate ca termen de comparație pentru prețurile înscrise în facturile ce însoțesc produsele importate.

-Taxele vamale aferente produselor agroalimentare din import urmăresc, în general, protejarea producătorilor interni.

-Obstacole netarifare privind importul sau exportul de produse agroalimentare se referă la contingente impuse la importul și exportul de produse agroalimentare, precum și la norme fitosanitare care blochează intrarea pe piață a unor produse ce nu respectă legislația în domeniu.

-Primele de achiziție sunt acordate cu scopul de a stimula achizițiile de la producătorii agricoli.

-Reduceri ale TVA sau ale altor impozite urmăresc stimularea activității producătorilor agricoli, a procesatorilor și a distribuitorilor de produse agroalimentare, precum și protecția socială;

Capitolul II. PIAȚA CĂRNII DIN ROMÂNIA.

2.1 Efectivele de animale (porcine; bovine; caprine; ovine; păsări)

Se observă că de-a lungul perioadei analizate se înregistrează scăderi în rândul tuturor efectivelor de animale prezente în tabelul de mai sus. Ponderea cea mai mare este reprezentată de carnea de păsări unde numărul acestora a fost de 121378539 bucăți în anul 2008. De-a lungul timpului s-a înregistrat o scădere semnificativă a cantității de păsări cu aproximativ 32% in anul 2009 față de 2008, după care a menținut valori ușor în scădere până în anul 2013. Ovine sunt de asemenea înt-o continuă scădere și ocupă locul 2 în râdul efectivelor de animale. O altă categorie o reprezintă porcinele care începând cu anul 2008 a înregistrat valori tot mai scăzute, aproximativ 66% în anul 2013 față de anul de bază și se clasează pe locul 3 în rândul efectivelor de animale . În anul 2009 numărul bovinele au scăzut semnificativ cu 50%, ajungând până în anul 2013 la o scădere de 64% raportat la anul de bază. Caprinele reprezintă singura categorie de animale care reușeste în urma unor scăderi din anii 2009 și 2010 să crească mai apoi până în anul 2013 cu peste 20% față de anul de bază.Acestea se clasează pe ultimul loc din rândul efectivelor de animale analizate.

2.2 Greutatea animalelor în viu sacrificate pentru consum în exploatațiile agricole și abatoare (porcine bovine caprine ovine pasări)

Oferta românească de carne și produse din carne

Producția totală de carne a înregistrat o scădere, ajungând la 1357 mii tone greutate vie în anul 2011. Aceasta a însemnat o reducere cu 9,7% față de anul 2007.

2.2.1 Porcine.

Se observă pe parcursul perioadei analizate o scădere semnificativă a greutății animalelor sacrificate din grupa porcinelor astfel încât în anul 2013 greutatea animalelor sacrificate din această grupă este cu aproximativ 33% mai mică față de anul 2008.

2.2.2 Bovine.

Analizând datele din tabelul de mai sus se observă o scădere a greutății animalelor destinate sacrificării din grupa bovinelor cu 10% în 2013 față de 2008 .

2.2.3 Ovine și caprine.

Se observă din datele analizate faptul că a avut loc o ușoară creștere a greutății de carne de ovine și caprine sacrificate în anul 2009 față de anul 2008, urmată de o scădere în anul 2010. Anul în care s-a înregistrat valoarea cea mai mare a greutății de caprine și ovine sacrificate în vederea consumului este anul 2011 .

2.2.4 Păsări.

Din datele prezentate anterior putem constata o creștere a greutății animalelor sacrificate din grupa păsărilor în anul 2009 față de anul 2008. Ulterior, în anul 2010 se înregistrează o scădere față de 2009, după care în următorii 2 ani se înregistrează o nouă creștere și se definitivează cu o scădere în anul 2013.

2.3 Producția realizată și vândută din industria prelucrării și conservării cărnii.

Producțiile fizice care s-au înregistrat în anul 2011 în industria cărnii, conform clasificării activităților din economia națională (CAEN Rev.2) sunt prezentate detaliat în tabelul de mai jos:

Producția realizată și vândută din industria prelucrării și conservării cărnii în anul 2011, conform clasificării activităților din economia națională

Sursa: Baza de date EUROSTAT (octombrie 2011)

2.4 Consumul de carne si produse din carne

În România, conform datelor Institutului Național de Statistică, consumul de carne și preparate din carne se situează la un nivel relativ scăzut comparativ cu standardele din țările dezvoltate. Consumul mediu lunar de carne proaspătă pe o persoană a fost în anul 2011, de 3,1 kg, în scădere cu 0,8% față de anul anterior. împreună cu preparatele din carne, acesta se ridică la 4,1 kg lunar în anul 2011, ceea ce înseamnă un consum mediu anual de 49 kg pe o persoană.

Consumul de carne si produse din carne

Consumul de carne refrigerata, in special de vita, este considerabil mai mic fata de cel din alte tari. O scadere destul de puternica, de 20%, a inceput sa se inregistreze inca din 2009, inceputul lui 2010, pe fondul crizei economice.

Datele Institutului National de Statistica (INS) mentioneaza prima scadere in consumul de carne de pasare, de la 20 kg/cap de locuitor in 2009, la 17,9 kg in 2010, dupa trei ani de crestere continua.

2.5 Comertul exterior cu carne si produse din carne (import; export)

Romania a importat, in primele cinci luni din acest an, de opt ori mai multa carne de porc decat exporturile realizate in aceeasi perioada, potrivit datelor furnizate de Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale (MADR).
Tara noastra a importat 45.498 tone de carne de porc, valoarea lor depasind 77 de milioane de euro, in primele cinci luni din acest an, fata de cele 8,033 milioane de euro incasate din exporturi, in perioada mentionata, pentru o cantitate de 5.369 tone de carne de porc, proaspata sau refrigerata.
Cele mai mari cantitati de carne de porc au fost importate din Germania, Ungaria, Olanda, Spania, Belgia, Austria si Danemarca.
Comparativ cu aceeasi perioada din 2011, importurile de carne de porc s-au redus cu 23,4 procente, de la 59.446 tone la 45.498 tone la finele lunii mai 2012, iar valoarea acestora s-a diminuat cu 16,7%, de la 92,5 milioane de euro, la 77 milioane euro.
Importurile si exporturile de carne de porc au fost realizate in tarile intra si extracomunitare. 

În perioada 2007-2011 exportul de „Animale vii" (capitolul 01 conform Nomenclatorul Combinat în Sistem Armonizat – SA) a deținut ponderi în totalul exporturilor cuprinse între 0,5% și 0,6% (0,5% în anul 2011). Importul a deținut ponderi mai mici în totalul importurilor în aceeași perioadă, respectiv între 0,1% și 0,3% (0,2% în anul 2011).

Exportul a avut o evoluție oscilantă în perioada 2007-2011, cu un minim de 173,4 mil. euro în anul 2009 și un maxim de 233,5 mil. euro în ultimul an al analizei, ceea ce a reprezentat o creștere cu 29,4% față de primul an al analizei. Cele mai mari exporturi, în anul 2011, s-au realizat la „Animale vii din specia ovină sau caprină" (121,1 mil. euro, ceea ce a reprezentat 51,9% din totalul capitolului) și „Animale vii din specia bovină" (104,2 mil. euro, ceea ce a reprezentat 44,6% din totalul capitolului).

Importul a avut o evoluție oscilantă, cu un minim de 46,3 mil. euro în anul 2007 și un maxim de 116,9 mil. euro în 2009. In anul 2011, importul s-a mărit cu 5,7% față de anul anterior (+118,6% față de anul 2007) ajungând la o valoare de 101,2 mil. euro. Pe primele locuri la importurile ultimului an al analizei s-au situat grupele „Animale vii din specia porcină" (57,1 mil. euro, ceea ce a reprezentat 56,4% din totalul capitolului) și „Cocoși, găini, rațe, gâște, curcani și bibilici, vii, din specia domestice" (28,7 mil. euro, ceea ce a reprezentat 28,4% din totalul capitolului).

Soldul balanței comerciale la nivel de capitol a fost pozitiv și a înregistrat o evoluție oscilantă, cea mai mare valoare fiind 134,2 mil. euro în anul 2007, iar cea mai mică valoare fiind 56,5 mil. euro în 2009. în anul 2011, excedentul balanței comerciale a fost de 132,3 mii. euro, valorile cele mai mari înregistrându-se la grupele „Animale vii din specia ovină sau caprină" (+120,7 mil. euro) și „Animale vii din specia porcină" (+90,4 mil. euro). Cel mai mare deficit al balanței comerciale s-a înregistrat la „Animale vii din specia porcină" (-56,8 mil. euro).

Primele cinci țări partenere ale României, în 2011, la exportul de „Animale vii din s-pecia ovină sau caprină" au fost Bulgaria 41,5%, Grecia 18,6%, Iordania 14,7%, Italia 12,1% și Libia 5,2%, importul provenind din Ungaria 22,0%, Italia 20,1%, Grecia 15,5%, Austria 11,6% și Bulgaria 10,4%. Exportul de „Animale vii din specia bovină" a fost orientat spre Croația 30,2%, Spania 13,3%, Italia 10,9%, R. Arabă Siriană 10,0% și Grecia 8,2%, iar importul a provenit din Olanda 24,7%, Franța 22,9%, Ungaria 13,5%, Germania 12,0%, și Luxemburg 8,1%.În perioada 2007-2011 exportul valoric de „Carne și organe comestibile" (capitolul 02 conform Nomenclatorul Combinat în Sistem Armonizat – SA) a reprezentat între 0,1% și 0,5% (anul 2011) în totalul exporturilor românești. Ponderea importurilor acestor produse în totalul importurilor românești a fost cuprinsă între 0,8% (anul 2011) și 1,7%.Exportul a avut o evoluție ascendentă, de la 26,9 mil. euro în anul 2007 la 220,5 mil. euro în anul 2011 (creșterea fiind de peste 8 ori). în acest ultim an, pe primele locuri s-au situat grupele „Carne și organe comestibile ale păsărilor, proaspete, refrigerate sau congelate" cu 157,5 mil. euro (ceea ce a reprezentat 71,4% din totalul capitolului) și „Carne de ovine sau caprine, proaspătă, refrigerată sau congelată" cu 16,2 mil. euro (reprezentând 7,3% din totalul capitolului).

Importul a urmat o evoluție crescătoare în perioada 2007-2008. începând cu anul 2009 acesta a început să se reducă, ajungând în anul 2011 la 456,2 mil. euro (ceea ce a reprezentat -17,6% față de anul 2007 și -11,5% față de anul 2010). în anul 2011, cele mai mari valori s-au înregistrat la grupele „Carne de porcine, proaspătă, refrigerată sau congelată" 268,5 mii. euro (58,9% din totalul capitolului) și „Carne și organe comestibile ale păsărilor, proaspete, refrigerate sau congelate" 118,4 mil. euro (26,0% din totalul capitolului).

Soldul balanței comerciale la nivel de capitol a fost puternic negativ pe perioada analizată, deficitul fiind de -235,7 mil. euro în anul 2011, care s-a înregistrat în principal la grupa „Carne de porcine proaspătă, refrigerată sau congelată" (-257,0 mil. euro). Cele mai mari solduri pozitive s-au înregistrat, în 2011, la grupele „Carne și organe comestibile ale păsărilor, proaspete, refrigerate sau congelate" (+39,0 mil. euro) și „Carne de ovine și caprine, proaspătă, refrigerată sau congelată" (+14,2 mil. euro).

Primele cinci țări partenere ale României, în 2011, la exportul de „Carne și organe comestibile ale păsărilor, -proaspete, refrigerate sau congelate" au fost Bulgaria 54,8%, Ungaria 15,2%, Olanda 6,1%, Marea Britanie 4,8% și Germania 4,5%, importul provenind din Ungaria 24,1%, Germania 19,3%, Olanda 16,3%, Bulgaria 14,9% și Brazilia 6,6%. La „Carne de ovine și caprine, proaspătă, refrigerată sau congelată" exportul a fost orientat spre Iordania 32,7%, Italia 26,5%, Grecia 21,2%, Croația 12,5% și Libia 3,0%, importul provenind din Spania 34,8%, Germania 28,5%, Franța 9,1%, Italia 7,8% și Olanda 7,4%.În perioada 2007-2011 comerțul exterior cu „Preparate din carne, din pește sau din crustacee, moluște sau alte nevertebrate acvatice" (capitolul 16 conform Nomenclatorul Combinat în Sistem Armonizat – SA) a reprezentat între 0,1% și 0,2% (anul 2011) în totalul exporturilor românești. Ponderea importurilor acestor produse în totalul importurilor românești a fost cuprinsă tot între 0,1% (anul 2011) și 0,2%.

Exportul a avut o evoluție oscilantă în perioada analizată, valoarea înregistrată în anul 2011 fiind de 68,3 mil. euro, reprezentând +146,6% față de anul 2007 și +27,2% față de anul 2010. în anul 2011, pe primul loc s-a situat grupa „Alte preparate și conserve din carne, organe sau sânge" cu o valoare de 38,4 mil. euro, ceea ce reprezenta o pondere în total capitol de 56,2%.

Importul realizat la acest capitol a avut tot o evoluție asemănătoare exportului, în 2011 însumând 68,7 mil. euro (+31,9% față de anul 2007, respectiv +11,9% față de anul 2010). Cele mai mari importuri în anul 2011 s-au realizat la grupa „Alte preparate și conserve din carne, organe sau sânge" 23,0 mil. euro (reprezentând 33,5% din totalul capitolului).

Soldul balanței comerciale la nivel de capitol în fiecare an al perioadei analizate a fost negativ, cu deficitul în anul 2011 de -0,4 mil. euro. în anul 2011, sold pozitiv a fost înregistrat la balanța comercială pentru „Alte preparate și conserve din carne, organe sau sânge" (+15,4 mil. euro).

2.6 Legislatie –piata carnii si produselor din carne.

Producătorii din industria cărnii solicită modificarea sau renunțarea la Ordinul 560 referitor la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească produsele din carne pentru a fi fabricate și comercializate pe teritoriul României, pentru că acesta le creează un dezavantaj de preț față de produsele care vin din import.

Producătorii de produse din carne din Europa nu sunt obligați, prin Ordinul 560, să se alinieze la rețetele din România și atunci ne creează nouă, ca industrie, un dezavantaj de preț și de competiție, nu dezavantaj de calitate pentru că sigur produsele noastre sunt mai calitative decât cele care vin din piața europeană. Atunci noi am încercat, ca și industrie a cărnii, dacă acest ordin nu poate fi modificat atunci să fie abrogat și să se alinieze absolut toți producătorii, pentru că vorbim de o piață europeană și nu vorbim numai din piața din România, la același standard, tocmai pentru a avea același preț și în cadrul aceluiași preț consumatorul să poată să aleagă produsul mai bun calitativ.

Capitolul III. Studiu de caz.

3.1 SCURTA PREZENTARE

SC EUROAV SRL a fost infiintata in anul 2006 ca o necesitate a prelucrarii superioare a produselor din carne de pasare in zona cu cea mai puternica dezvoltare in ceea ce priveste producerea puilor de carne.Astfel un grup de crescatori de pasari, din Judetul Calarasi au constituit primul grup de producatori recunoscut de MAPDR sub numele de Euroavi, pentru a-si abatoriza produsele impreuna.Grupul a fost format în 2006 de către 7 acționari. Unul din ei a venit cu terenul pentru construcția abatorului iar restul au contribuit cu activitatea firmelor Avicola Dragoș Vodă, Prima Nova și Avicola Ciocănești, toate administrând mai multe ferme de pui. În mai 2009 au inaugurat abatorul la Drajna.

3.2 Structura acționariatului.

Capitalul social 100.000 RON capital social în totalitate vărsat,structura acționariatului fiind următoarea:

-Dochita Ion – 18%

-Dume Justin Gabriel – 18%

-Taranu Ilisei Gabriela – 18%

-Ilisei Puiu – 18%

-Burzo Ioan – 11%

-Burzo Lorin Silviu – 11%

-Vaduva Gheorghe – 6%

Valoarea totală a proiectului s-a ridicat la aproximativ 8,5 milioane de euro, din care aproape 8 milioane doar abatorul. Prin SAPARD s-au obținut 2 milioane, 2 milioane au fost suportați din fonduri proprii iar restul a fost obținut prin credite bancare.

După inaugurarea abatorului, care înglobează cea mai nouă tehnologie existentă la nivel mondial și respectă toate normele de calitate ale Uniunii Europene, s-a început productia carnii de pasare. Mentionam ca abtorul are o capacitate de taiere de 4000 capete/ora. Materia prima este asigurata de firmele din cadrul grupului in proportie de 98 %. Distributia carnii de pasare se face în zona din jur: Călărași, Constanța, Galați, Brăila,București si Ploiesti. De asemenea s-au incheiat si contracte de export, companiile din afară căutând abatoare mai mici pentru că acestea în general practică prețuri ceva mai mici. Cea mai mare cantitate exportată merge spre Bulgaria. În Asia exportă doar gheare de pui .

Astfel in anul 2009, anul demararii activitatii de productie, s-a obtinut 8.425 tone carne pasare si sa realizat o cifra de afacere de aproximativ 48 milioane lei, in anul 2010 s-au obtinut 15.265 tone carne de pasare si s-a realizat o cifra de afaceri de aproximativ 88 milioane lei, iar in primul semestru al anului 2011 s-a realizat o productie de 8.217 tone carne de pasare si o cifra de afaceri de aproximativ 49 milioane de lei. La data de 30.06.2011 SC Euroavi SRL are 230 angajati

In anul 2010 SC Euroavi SRL a fost premiată cu locul 1 de Ziarul Financiar și de firma Enterprise Investors cu premiul pentru cea mai dinamică firmă din Muntenia, cu o creștere a cifrei de afaceri în perioada 2007-2009 de 667,4%. De asemenea a fost premiată cu locul 1 pentru rezultatele economico-financiare din anul 2009 și un premiu pentru produse „ECO” de către Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Călărași.

In prezent activitatea de productie si desfacere a SC Euroavi SRL se desfasoara la capacitate de 100%.

3.3 Evoluția personalului

Personalul societății:

Societatea comercială EUROAVI.SRL își desfășoră activitatea de abatorizare a păsărilor, cu un numar de 302 de salariați, la sfârsitul anului 2014.Numărul mediu de salariați pentru anul 2014 a fost de 283 salariați.

În cazul exercițiului financiar nu s-au acordat avansuri sau credite administratorilor societății.Salariile se plătesc de 2 ori pe lună, în zilele 15 și 30 ale lunii.

Cheltuielile cu personalul în exercitiu financiar 2014 sunt în valoare de 5.587.723 lei,astfel:

-cheltuleli cu salarii 4.451.105 lei.

-cheltuieli cu asigurările si protecția socială 1.136.618 lei.

3.4 Parcul mijloacelor de transport.

Parc auto:

Cu ajutorul unui camion frigorific de 10 tone, 15 autoutilitare frigorifice de 2+3 tone și mașini inchiriate (când este cazul), dotae cu sistem de monitorizare a temperatirii, asigura distributia produselor euroavi în București, județele limitrofe și chiar în toată țara prin intermediul marilor lanțuri de retail Kaufland, Cora, Lidl, Metro.

Euroavi dezvoltă permanent relațiile de colaborare cu toți clienții, distribuitori locali si zonali, magazinele de tip supermarket si hipermarket.

Distributie:

Societatea Euroavi distribuie pui de calitate, gustoși și hrăniți naturali în urmatoarele regiuni

București, Giurgiu, Ploiești, Brașov, Turda (cu distribuție in Ardeal prin Kaufland), Galați, Constanța, Călărași, Oltenița, Slobozia.

3.5 Gama produselor principale.

3.6 Activitatea de producție.

Întreaga activitate de producție pe anul 2014 s-a axat pe un singur flux de producție “Flux producere si desfacere carne pasăre” și s-a desfășurat în următoarele subunități:

-Abatorul Drajna,

-Ferma bucu.

În anul 2014 capacitățile de producție s-au folosit la un nivel de 100%

Principalii indicatori de producție s-au realizat după cum urmează:

3.7 Prezentarea bilanțului pe anul 2014.

Pe tot parcursul anului conducerea societății a acordat o atenție deosebită încadrării în normele legale privind organizarea și conducerea corectă și la zi a contabilității, respectarea principiilor acesteia, a regulilor și metodelor prevăzute de Legea contabilității nr.82/1991 cu modificarile ulterioare.

Bilanțul contabil pe anul 2013 s-a întocmit cu respectarea regulilor prevăzute în normele editate de Ministerul Finanțelor pentru aplicarea ordinului MF nr.3055/2009 cu modificările aferente si alte acte normative in materie.

Posturile înscrise în bilanț corespund cu datele înregistrate în evidența contabilă pusă de acord cu situația elementelor patrimoniale stabilite cu ocazia inventarierii, ale cărei constatări au fost reflectate în balanța de verificare întocmită la 31 decembrie 2014 care a stat la baza întocmirii bilanțului contabil încheiat la aceeași dată.

Situația principalelor posturi din bilanț se prezintă astfel :

SITUAȚIA ACTIVELOR

Activele societatii au cunoscut o scadere in suma de 1.278.592 lei fata de anul 2013, aceasta s-a datorat urmatoarelor motive :

-Stocurile au cunoscut o crestere de 996.492 RON datorita avansului pentru achizitia de piese de schimb pentru remontul liniei de sacrificare, avansului platit pentru achizitia de cantare cu etichetre Marel precum si avansului pentru utilajele pentru modernizarea Statiei de epurare ;

-Creantele comerciale au crescut cu 2.205.109 RON datorita faptului ca in cursul anului 2014 am reluat colaborarea cu Lidl Discount , care in momentul de fata este al doilea cel mai important client al SC Euroavi SRL .

– Alte creante a scazut cu 4.225.398;

-Activele imobilizate au cunoscut o scadere de 299.825 Ron datorita amortizmentului calculate. In cursul anului 2014 s-au facut investitii de aproximativ 1.700.000 lei. Fondurile de acoperire a acestor investitii au fost 894.200 lei proveniti de la Sapard , masura 142. Cu acesti bani s-au cumparat :Tanc imersie 27.150 lei, masina dezosat pulpa superioara 201.979 lei, masina fulgi gheata 15.972 lei, masina ambalat Scorpius 600 S 366.588 lei, degresator pipote 17.917, Masina de ambalat in atmosfera controlata – 146.642, masina de ambalat c550- 94395.

De asemenea s-au mai achizitionat un cantar cu etichetare, aparat de gradare, Cantar greutate fixa, precum si un incarcator frontal Schaeffer in valoare de 731.456 lei. Fondurile pentru acoperirea acestora au fost 30% fonduri proprii si 70% finantare leasin.

SITUAȚIA PASIVULUI

Pasivele societatii au cunoscut o scadere in valoare de 1.278.592 fata de anul 2013 datorita faptului ca datoriile societatii catre banci au scazut cu 3.823.073 lei, sa achitat 1.308.564 lei din esalonarea incheiata cu ANAF, iar datoriile comerciale au crescut cu 2.181.059 lei dupa cum se vede mai jos:

3.8 Analiza eficienței utilizării patrimoniului și a capitalului societății

Pentru a avea o imagine mai clară asupra utilizării patrimoniului și a capitalului societății, prezentăm mai jos cițiva indicatori specifici cu nivelele înregistrate în ultimii ani a căror evoluție reflectă fidel și evoluția societății în această perioadă .

RON

3.9 Rezultatele financiare ale societății.

În conformitate cu prevederile Legii nr.82/1991 și a Ordinului MF 3055/2009 s-a urmărit reflectarea în evidența contabilă și implicit în balanța de verificare și bilanțul contabil pe anul 2014 a patrimoniului societății, evaluat potrivit normelor în vigoare, a tuturor veniturilor și cheltuielilor efectuate de societate în cursul anului, astfel încât rezultatele financiare înscrise în bilanț să fie corect stabilite, pentru a fi supuse aprobării A.G.A.

Principalii indicatori care prezintă rezultatele financiare ale societății comparativ cu anul precedent sunt următorii:

RON

Asa cum rezulta din indicatorii prezentati mai sus, situatia financiara a societatii este una favorabila fata de productiile obtinute in anul 2013.

Veniturile si cheltuielile din exploatare au cunoscut o crestere seminificativa fata de anul 2013 datorita productiei de carne de pasare mai mare cu 2.856 tone carne .

Chiar daca in 2014 pretul mediu de vanzare a fost de 6,91 lei/kg ,mai mic decat in anul 2013, cand pretul mediu de vanzare al carnii de pasare a fost de 7,04 lei/kg, pretul mediu de achizitie al materiei prime a fost in 2013 4,47 lei/kg , iar in 2014 a fost de 3,84 lei/ kg. Datorita acestei diferente negative de 0,63 lei /kg in viu de la pretul de achizitie al materiei prime din 2014 fata de 2013 am realizat profit din exploatare in suma de 1.583.295 lei.

3.10 Prevederi în bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2015.

Așa cum s-a menționat și în materialul prezentat, pentru anul 2015 societatea își propune realizarea următorilor indicatori:

RON

Se observă o creștere importantă al cifrei de afaceri față de anul 2014. Acest lucru va fi posibil datorita cresterii productiei de carne de pasare in comparatie cu anul 2014 cu 5.282 tone. Productia de carne va putea fi marita datorita contractelor noi incheiate cu producatorii de pui carne precum , Avicola Medgidia cu o capaciatate de 260.000 capete/serie, Pilis SRL cu 100.000 capete/serie, Avicola Ciocanest cu o ferma noua cu o capacitate de 114.000 capete/serie, II Vaduva Cornelia cu o hala noua cu o capacitate de 50.000 capete /serie.

De asemeni conducerea societatii si-a propus ca desfacerea carnii de pasare sa se extinda mai mult spre firme din Romania precum Kaufland, Lidl, Romania Hypermarche, deoarece pretul de vanzare este mai mare si siguranta la incasare este la fel de mare precum si spre firme din Uniunea Europeana intrucat termenele de incasare a lichiditatilor sa fie mai mici.

Pentru realizarea acestor obiective propunem realizarea de un minim de investitii necesar reviziei abatorului . Am demarat deja si am obtinut un credit de investitii in suma de 1.700.000 lei de la Raiffeisen Bank, avand ca obiect revizia abatorului + marire spatiu transare + revizuit pardoseala aproximativ 720.000 lei si modernizarea statiei de incubatie diferenta.

De asemenea pentru a nu mai intampina greutati in desfasurarea activitatii, tinand cont de marirea productiei, propun marirea capitalului de lucru(lini credit) la suma de 7.000.000 lei.

3.11 Contul de profit si pierderi.