Piata Asigurarilor Si Reasigurarilor

Capitolul 1

PIAȚA ASIGURĂRILOR ȘI REASIGURĂRILOR DIN ROMÂNIA

Riscul ca element esențial al asigurării.

Riscul reprezintă elementul specific al conceptului de asigurare, fiind definit în diverse moduri în lucrările de specialitate. În domeniul asigurărilor definiția dată riscului este adesea formulată după cum urmează: “pericol, primejdie la care sunt supuse bunurile, oamenii, afacerile și pentru care societățile de asigurări pot oferi protecție”¹. Prin urmare, în asigurări riscul este un element negativ, fiind considerat ca o întâmplare nedorită. Se pot asigura acele evenimente prin a căror producere poate să apară o pierdere, asigurătorii concentrându-se asupra pierderilor de natură economică.

Un alt exemplu il putem observa chiar in Dicționarul explicativ al limbii române care definește noțiunea de risc ca fiind „acea posibilitate de a ajunge într-o primejdie, de a înfrunta un necaz sau a suporta o pagubă”, iar cea de incertitudine reprezintă „starea de nesiguranță, îndoială, ezitare, schimbare a unui fenomen”.

Practica demonstrează că, în economia contemporană, au apărut noi forme de risc, caracteristicile caracteristice societăților dezvoltate, legate de poluare, catastrofe, vulnerabilitatea ridicată a sistemului economic față de structura socială, politică etc. și care odată cu evoluția societății, impun o nouă strategie și noi metode de analiză a riscului și incertitudinii.

În literatura de specialitate, există numeroase puncte de vedere și moduri de interpretare, care caută să explice și să evalueze cât mai corect și cuprinzător, multitudinea de fapte și semnificații, care au apărut în economia contemporană.

Criteriile pe care un risc trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi protejat prin asigurare pot fi sintetizate după cum urmează:

– efectele producerii riscului să fie de natura unor pierderi financiare;

– probabilitatea producerii evenimentului asigurat să fie cuprinsă între 0 și 1 – deci riscul să fie posibil, dar incert;

– riscul să se refere la o situație viitoare, întâmplătoare, independentă de voința asiguratului sau a asigurătorului;

¹ Violeta Ciurel, “Asigurări și reasigurări: abordări teoretice și practice internaționale”, Editura All Beck, București, 2000, pag. 32

– pierderea financiară rezultată din producerea riscului trebuie să fie compensată de către asigurător, prin urmare riscul nu trebuie să reprezinte eforturi financiare imposibil de suportat de către societatea de asigurări;

– să nu intre în contradicție cu legislația, morala si principiile economice ale asigurătorului.

Figura nr. 1 Clasificarea riscurilor după cele mai importante criterii

1. Criteriul asigurabilității riscurilor – se referă la eventualitatea provocării unei pierderi sau a unui câștig, în funcție de care se oferă sau nu acoperire de către asigurători;

2. Criteriul implicațiilor și al naturii riscurilor – legat de aspectul întinderii efectelor producerii riscurilor;

3. Criteriul posibilității gestiunii riscurilor – în funcție de consecințele generate de producerea lor ( numai pierdere sau fie profit, fie pierdere );

Clasificarea cea mai întâlnită în domeniul asigurărilor este cea care împarte riscurile în riscuri asigurabile și riscuri neasigurabile. Riscurile asigurabile se clasifică la rândul lor în riscuri generale – cele care sunt incluse în condițiile generale de asigurare – și riscuri speciale, asigurate la solicitarea asiguraților și pentru care se percepe o primă suplimenară.

Pentru a exemplifica, urmărind subiectul prezentei lucrări, deținerea și conducerea unui autoturism implică asumarea anumitor riscuri. Acestea apar cel mai frecvent în circulație și pot consta în:

avarierea autoturismului propriu;

avarierea unui alt autovehicul;

avarierea sau distrugerea unor bunuri;

accidentarea șoferului sau a altor persoane din autoturismul condus de acesta;

accidentarea unor persoane dintr-un vehicul implicat în accidentul de circulație sau a unui pieton.

De asemenea, autoturismul poate fi avariat sau distrus și pe timpul staționării în garaj, în parcare, de către forțe naturale sau ca urmare a unor activități umane, sau poate fi obiectul unui furt.

Toate aceste evenimente afectează bugetul proprietarului unui autoturism și este posibil ca acesta să ajungă în situația de a nu putea folosi autovehiculul un timp îndelungat din cauza costurilor ridicate ale unei reparații, fără a mai menționa înlocuirea acestuia. Prin urmare, soluția “salvatoare” este încheierea unei asigurări auto, care protejează proprietarul autoturismului împotriva unei game largi de riscuri.

Forma de acoperire a riscului cea mai frecvent întâlnită în practică este asigurarea, această modalitate oferind protecție financiară pentru pierderi derivând dintr-o multitudine de riscuri. Între asigurător și asigurat se încheie un contract, prin care, în schimbul plății de către asigurat a primei de asigurare, asigurătorul se obligă să preia asupra sa riscurile convenite, urmând să-l despăgubească pe asigurat pentru daunele suferite în cazul producerii evenimentelor precizate în contract.

O altă modalitate de protecție împotriva riscului, practicată mai ales când valoarea bunului asigurat este mare și este implicată o răspundere mare a asigurătorului, constă în coasigurarea acestuia – transferul riscului de la un asigurat către doi sau mai mulți asigurători. Însumarea cotelor părți din riscul asigurat cedate mai multor asigurători nu trebuie să depășească 100% din riscul total²

² Violeta Ciurel, “Asigurări și reasigurări: abordări teoretice și practice internaționale”, Editura All Beck, București, 2000, pag. 32

Există de asemenea foarte multe companii puternice din punct de vedere financiar care rețin riscul și nu apelează la serviciile pieței asigurărilor. Aceasta este o formă de autoprotecție care constă în crearea unui fond propriu destinat acoperirii pagubelor rezultate din producerea evenimentelor neprevăzute (incendii, calamități, furt etc).

Autoasigurarea este uneori completată prin stipularea unor polițe de asigurare a unor anumite riscuri, în condiții speciale.

În ceea ce privește societatea de asigurări, existența unor riscuri foarte mari care pot genera pagube peste capacitatea financiară a asigurătorului a condus la necesitatea obiectivă a protecției prin reasigurare. Astfel, asigurătorul direct ( inițial ) cedează o parte a riscului asumat prin contractul încheiat cu asiguratul reasigurătorului, contra unei prime de reasigurare, urmând ca în eventualitatea producerii evenimentului asigurat, reasigurătorul să contribuie la despăgubirea asiguratului pentru daunele suferite. În esență, reasigurarea reprezintă “asigurarea asigurării”, oferind protecție asigurătorului original împotriva uneia sau mai multor întâmplări sau acumulări de întâmplări rezultate din același eveniment (să ne gândim spre exemplu la ce eforturi financiare ar fi supusă oricare dintre societățile care asigură locuințe împotriva risului de cutremur dacă s-ar produce un cutremur cu urmări grave). Pentru a oferi protecție împotriva riscurilor foarte mari din activitatea economică (transporturi, industrie) și pentru pierderile generate de catastrofele naturale este esențial rolul reasigurării, prin mobilizarea tuturor societăților la nivel internațional.

În concluzie, riscurile se dispersează prin asigurare sau coasigurare și se pulverizează prin reasigurare, nevoia de protecție fiind generală, chiar dacă variază ca dimensiune în funcție de cei care manifestă nevoia, de zona geografică în cauză precum și de mulți alți factori.

Conceptul de asigurare

Riscul, elementul de bază de la care pornește o asigurare este utilizat în sensul negativ al evenimentelor pe care nu le dorim. Viața oamenilor a fost și este amenințată de cele mai imprevizibile fenomene pe care le comportă natura și activitatea complexă pe care aceștia o dezvoltă. Indiferent câtă grijă acordăm evitării problemelor sau protecției familiei și a bunurilor personale, riscul există în viața noastră, aducând pierderi materiale și financiare.

Cu toate acestea, de-a lungul vremii oamenii au găsit forța necesară nu numai refacerii bunurilor distruse, dar și găsirii de noi metode pentru a se proteja în cazul pericolelor. Asigurarea este conceptul de unire a unei comunități de risc prin care membrii comunității consimt să contribuie financiar la formarea unui fond de asigurare și mai apoi la suportarea în comun a pagubelor produse membrilor acestei comunități. Asigurarea exprimă în principal o protecție financiară pentru pierderile suferite de oameni sau companii, pierderi datorate unor diverse riscuri. Oamenii au organizat această formă de protecție sub forma unor societăți de asigurări care să funcționeze în baza unei legislații, a unor norme, principii economice și de protejare a persoanelor ce consimt să participe la aceste fonduri financiare.

Astfel, asigurarea este o operațiune “prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualității, un fond de asigurare prin contribuția unui număr de asigurați expuși la producerea anumitor riscuri, și îi indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum și pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activității desfășurate”³. Exercitarea în România a activității de asigurare desemnează “oferirea, intermedierea, negocierea, încheierea de contracte de asigurare și reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de regres și de recuperare, precum și investirea sau fructificarea fondurilor proprii și atrase prin activitatea desfășurată”.

Acordul de voință este primul principiu de bază care permite realizarea unui contract între asigurat și asigurător, prin care asiguratul beneficiază de protecție pentru riscurile pe care asigurătorul și le-a asumat. Asigurătorul, prin contractul de asigurare, în schimbul încasării primei de asigurare, se obligă să plătească asiguratului contravaloarea daunelor în cazul producerii unuia din riscurile asumate.

Un alt principiu pe care îl are asigurarea este principiul mutualității, prin care fiecare asigurat contribuie cu o sumă de bani – prima de asigurare – la crearea fondului de asigurare din care asigurătorul acoperă daunele suferite de asigurați. Asigurătorul este custodele acestui fond de asigurare, având obligația de a administra banii încredințați în interesul asiguraților, astfel încât în orice moment să dispună de lichiditațile necesare pentru a onora obligațiile financiare ce decurg din contractele semnate.

Prin urmare, asigurarea este o operație economică ce permite protecția împotriva consecințelor negative pe plan patrimonial ale producerii unui anumit risc, lucru care este posibil prin difuzarea asupra unei pluralități de subiecți expuși la același tip de risc. Operația de transformare a riscului individual în risc colectiv permite acoperirea împotriva eventualelor consecințe nefavorabile prin suportarea unor costuri inferioare celor care ar trebui susținute în cazul producerii evenimentului. Riscul este transferat de la o persoană la un grup de persoane care astfel fac ca daunele suferite să se compenseze financiar mai ușor.

³Articolul 2 al Legii nr. 32 din 2000 orivind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor

Folosind calculul probabilităților se poate stabili, cu un grad de aproximație din ce în ce mai ridicat, cât de numeroasă este colectivitatea expusă la un anumit risc, de câte ori se va produce evenimentul respectiv într-o anumită perioadă în interiorul colectivității etc. Se va putea deci estima cât mai corect care vor fi costurile ce vor trebui suportate pentru despăgubirea daunelor derivate din producerea respectivelor evenimente și se vor repartiza aceste costuri asupra întregii colectivități asigurate, acumulând astfel capitalurile necesare despăgubirilor.

Asigurarea este, în sens modern, o operație economică bazată pe un procedeu tehnic complex de determinare a-priori a costului garanției, care determină mijloacele necesare pentru a face față obligațiilor contractuale și neutralizează deci efectele patrimoniale ale evenimentelor viitoare incerte. Acest procedeu presupune în primul rând formarea unei mase a riscurilor, ale căror număr și omogenitate să poată să conducă la compensare, adică la echivalența între primele sau plățile făcute de către subiecții expuși la risc și sumele necesare pentru a face față obligațiilor derivând din producerea evenimentelor.

Esența asigurării constă în dispersia riscului asupra unei comunități special organizate în acest scop. Procesul de identificare, cuantificare, cercetare a reacției la riscuri, reducere a probabilității de producere, implementare a unor măsuri și decizii de limitare a producerii pagubelor este definit astăzi prin conceptul de transfer al riscului.

Evoluția asigurărilor în România.

Deși manifestări ale protecției împotriva riscurilor pe baze mutuale au apărut în Transilvania încă din secolul al XIV-lea5, iar după Tratatul de la Adrianopole (1829) au apărut în București, la Iași și în porturile dunărene, reprezentanțe ale unor companii care practicau asigurări de transport, de incendiu și asigurări de viață din Austria, Italia, Anglia și Ungaria, primele societăți de asigurări românești, Dacia și România, s-au înființat abia în anii 1871, respectiv 1873. În anul 1881, cele două societăți au fuzionat și au creat o singură societate, DACIA – ROMÂNIA, care a devenit o societate puternică.

În 1882 s-a înființat, de către mari personalități ale vieții socio-politice și economice, societatea Naționala.

Urmare a creării acestor societăți de asigurări și a dezvoltării pieței locale a asigurărilor, rând pe rând reprezentanțele companiilor străine de asigurări au început să se retragă, cedându-și portofoliile societăților românești.

Un alt moment de referință îl constituie anul 1923, când a luat ființă societatea Asigurarea Românească, specializată în asigurări de viață fără examinare medicală.

Asigurările practicate de societățile de asigurare până la începutul Primului Război Mondial erau asigurări de incendiu și asigurări de viață, asigurări de transport limitate numai la transporturile fluviale și asigurări împotriva grindinei, dar la o scară foarte restrânsă.

După Primul Război Mondial au apărut mai mult de douăzeci de societăți de asigurare, dintre care unele erau succesoare ale societăților străine de asigurare. După anul 1927, Guvernul a autorizat înființarea societăților străine în România, printre care și Norwich, Phoenix, Standard, Sun.

În anii '30 activitatea economică și activitatea de asigurări au cunoscut cea mai mare creștere, dezvoltându-se toate ramurile de asigurări care se practicau pe plan internațional, numărul societăților de asigurare variind între 20 și 24.

Izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial și intrarea României în război au condus la declinul activității de asigurări. Unele societăți străine și-au predat portofoliul și și-au încetat activitatea, astfel incât în anul 1945 mai funcționau în România numai 5 reprezentanțe străine. Printre societățile românești se numărau și Generala, Dacia – România, Asigurarea Românească, Steaua Românească. Acestea colaborau cu societățile cu capital străin și cu filialele sau reprezentanțele pentru România ale societăților străine (din Italia, Anglia, Germania).

În anul 1942, odată cu apariția legii care reorganiza activitatea de asigurare, Regia Autonomă a Asigurărilor de Stat (R.A.A.S.) a început să practice toate categoriile de asigurări și deținea monopolul asupra asigurării bunurilor de stat și comunale. Regia presta numai servicii publice și nu obținea profit, astfel primele de asigurare erau sub nivelul primelor practicate de societățile private de asigurări. În anul 1949 R.A.A.S. s-a transformat în societate comercială de stat și asigurări.

În anul 1948, urmare a naționalizării, societățile de asigurare au trecut în proprietatea statului cu toate activele și pasivele lor, iar instituțiile publice de asigurări au intrat de asemenea în noile structuri ale economiei planificate.

În anul 1952 s-a creat, cu capital integral românesc, Administrația Asigurărilor de Stat – ADAS, instituție specializată în activitatea de asigurare, de reasigurare și de comisariat de avarie, care își desfășura activitatea sub conducerea generală a Ministerului Finanțelor. Odată cu apariția ADAS, asigurările au devenit monopol de stat, aceasta fiind singura instituție din România care a practicat activitatea de asigurare/reasigurare.

După revoluția din 1989 au apărut importante schimbări legislative care au condus treptat la înlăturarea monopolului statului, la apariția multor societăți de asigurare și la stabilirea climatului concurențial pe piața asigurărilor din România.

Procesul a început prin Hotărârea de Guvern nr. 1279 din 8 decembrie 1990 privind înființarea unor societăți comerciale pe acțiuni în domeniul asigurărilor, care prevedea că începând cu data de 1 ianuarie 1991, se pot crea societăți de asigurare ca societăți comerciale pe acțiuni. Administrația Asigurărilor de Stat și-a încetat activitatea, activul și pasivul fiind preluate de către societățile Asigurarea Românească S.A., Astra S.A. și agenția Carom S.A., înființate prin prevederile aceleiași Hotărâri.

Aceste trei companii au fost create prin participarea statului de 100%. În anul 1991, prin Legea nr. 58 privind privatizarea societăților comerciale, 30 % din capitalul social al entităților economice a fost privatizat și a trecut în administrarea Fondurilor Proprietății Private.

Departamentul de asigurări – reasigurări al BĂNCII DE EXPORT IMPORT A ROMÂNIEI S.A. – EXIMBANK, a început să practice în 1992 o categorie importantă de asigurări, pentru creditele de export împotriva riscului de neplată la extern.

Prin Hotărârea Guvernului României nr. 574 din 1991 privind atribuțiile Oficiului de Supraveghere a Activității de Asigurare și Reasigurare – OSAAR, s-a înființat organismul de supraveghere a pieței asigurărilor, ca direcție în cadrul Ministerului Finanțelor.

Începând cu 1990 au fost înființate în România societăți de asigurări cu capital integral privat românesc sau/și cu capital străin (ținând cont de faptul că Legea nu permitea înființarea unei societăți cu capital integral străin), marea lor majoritate având sediile în București. Dintre acestea, cele mai importante în prezent sunt: Asirom, Allianz – Țiriac, ING Nederlanden, Omniasig, Omniasig Life, Asiban, Unita – Grup WS, Astra, Ardaf, Generali, BCR Asigurări, AIG Life, AIG România, Agras – Grup WS, Aviva, RAI, Interamerican, Sara Merkur.

De asemenea, după anul 1990, în piața românească a asigurărilor au apărut societățile de intermediere în asigurări. Termenul "broker de asigurare" a fost introdus de Legea 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigur`rilor. La începutul anului 2002, erau autorizate să funcționeze 105 societăți de brokeraj în asigurări, printre care și câțiva mari brokeri internaționali ca MARSH, AON, GRAS SAVOYE, etc.  

Funcțiile asigurărilor în economia de piață.

Activitatea de asigurare este o componentă caracteristică economiei de piață și ar trebui să fie înțeleasă ca o necesitate atât de către agenții economici cât și de persoanele fizice, cu atât mai mult cu cât dezvoltarea capitalului privat, apariția unui număr tot mai mare de agenți economici, modul operativ în care persoanele fizice înțeleg să-și pună la adăpost economiile în contextul șomajului și inflației, conduc la o mărire a interesului protejării economico-financiare a firmelor și cetățenilor, prin sistemul asigurărilor.

Functiile asigurărilor constau în manifestarea conținutului și a meniriri lor în procesul activității economico -sociale economic.

În principal asigurările îndeplinesc următoarele funcții:

funcția de compensare a pagubelor pricinuite de calamități ale naturii și de accidente (în cazul asigurărilor de bunuri și răpundere civilă) și plata unor sume asigurate (în cazul asigurărilor de persoane) atunci când în viața asiguraților intervin anumite evenimente.

Potrivit acestei funcții, asigurarea are rolul de a contribui la refacerea bunurilor avariate sau distruse, la repararea unor prejudicii de care asigurații răspund conform legii și acordarea unor sume în cazul producerii unor evenimente privind viața și integritatea persoanelor;

funcția de prevenire a pagubelor.

S-a dezvoltat în timp și se exercită pe două căi principale și anume: prin ființarea unor activități de prevenire a calamităților și accidentelor, prin stabilirea unor condiții de asigurare care să oblige pe asigurat la o conduită preventivă permanentă;

funcția financiară.

Se referă la decalajul de timp între momentul încasării primelor și momentul plății despăgubirilor, decalaj important îndeosebi, în cazul asigurărilor de viață, dar și a altor asigurări, societățile de asigurare concentrează temporar sume foarte importante, pe care apoi le plasează pe piața capitalului în scopul obținerii unor venituri suplimentare și al creșterii siguranței afacerilor.

Conform altor opinii la funcțiile precedente se adaugă și alte funcții:

funcția de repartiție.

Aceasta cunoaște două faze distincte organic legate între ele adică, constituirea fondurilor de asigurare și distribuirea acestora.

Fondurile de asigurare se formează în procesul de repartiție a produsului intern brut, din primele de asigurare provenite de la persoanele fizice și juridice cuprinse în asigurare. În categoria persoanelor juridice care pot apărea în calitate de asigurați și deci se regăsesc în cadrul relațiilor de repartiție prilejuite de achitarea primelor de asigurare cuvenite asigurărilor. Deci, constituirea fondului de asigurare se realizează în procesul distribuirii și redistribuirii venitului național între diverse persoane juridice și fizice, pe de o parte și societățile de asigurare-reasigurare, pe de altă parte.

Această funcție se manifestă, în al doilea rând, în procesul repartizării fondurilor de asigurare în vederea acoperirii pagubelor produse de riscurile asigurate și achitării sumelor asigurate cuvenite acestora în cadrul asigurărilor de persoane.

De asemenea prin intermediul funcției de repartiție a asigurărilor o anumită parte din fondul de asigurare este dirijată pentru constituirea unor fonduri de protecție a diferitelor categorii de persoane fizice sau juridice;

funcția de control.

Se manifestă atât în folosirea de către statul român a asigurărilor ca mijloc de depistare a unor cauze generatoare de pagube în economie, cât și în controlul ce se efectuează asupra modului de formare și repartizare a fondurilor de asigurare.

Îndeplinind funcția de control, asigurările urmăresc modul de așezare și încasare a primelor de asigurare, întreținerea bunurilor care fac obiectul asigurării, acordarea despăgubirilor și a sumelor asigurate cu respectarea strictă a condițiilor legale și contractuale.

Cu prilejul exercitării acestei funcții ies la iveală o serie de aspecte negative privind gospodărirea avutului public, depistându-se carențe generatoare de pagube în economie.

În ceea ce privește controlul efectuat în legătură cu despăgubirile plătite asiguraților, el urmărește atât modul cum au fost stabilite acestea, cât și timpul care a trecut de la data producerii și înregistrării daunei și până la data achitării ce se cuvine asiguratului.

Forme de asigurare.

Asigurările și reasigurările constituie un domeniu foarte vast ce acoperă toate sferele activității umane.

Având în vedere complexitatea acestui domeniu, asigurările cunosc variate tipuri și categorii, determinarea acestora fiind făcută prin folosirea unor criterii diferite.

Astfel că potrivit specialiștilor în domeniu asigurările pot fi grupate astfel:

Asigurări de viață

Asigurări generale (non-viață)

A. În cadrul Asigurărilor de viață de desprind următoarele clase de asigurare:

1. a. Asigurări de viață:

a.1. Asigurarea de supraviețuire;

a.2. Asigurarea de deces;

a.3. Asigurarea mixta de viață;

b. Anuități (asigurări de tip rentă);

c. Asigurări de viață suplimentare;

2. Asigurări de casătorie și de naștere;

3. Asigurări de viață legate de investiții, prin care expunerea la riscul de

investiții este transferată asigurătorului;

4. Asigurări permanente de sănătate;

5. Asigurări de capitalizare, ce cuprind:

Asigurări de viață cu prima unică;

Asigurări de viață cu prima eșalonată.

B. Asigurările generale, la rândul lor se împart în clase de asigurări astfel:

1. Asigurări de accidente si boala, inclusiv accidente de munca si boli

profesionale;

2. Asigurări de sănatate;

3. Asigurări de mijloace de transport terestru, altele decât cele feroviare;

4. Asigurări de mijloace de transport feroviar;

5. Asigurări de mijloace de transport aerian;

6. Asigurări de mijloace de transport naval;

7. Asigurări de bunuri în tranzit, ce includ și măfurile transportate, bagaje

și orice alte bunuri, care acoperă daunele apărute, indiferent de mijlocul de transport;

8. Asigurări de incendiu și alte calamități naturale;

9. Asigurări de răspundere civilă pentru autovehicule

Răspundere civilă obligatorie auto (RCA);

Răspunderea civilă auto pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule cu valabilitate numai în afara teritoriului României – Cartea Verde, etc.

10. Asigurarea de răspundere civilă pentru mijloace de transport aerian;

11. Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de transport naval;

12. Asigurarea de răspundere civilă legală;

13. Asigurări de credite și garanții;

14. Asigurări de pierderi financiare din riscurile asigurate;

15. Asigurări de protecție juridică, ce au ca obiect suportarea cheltuielilor

legate de procedura juridică și oferirea altor servicii care decurg din

acoperirea asigurării, cum ar fi:

recuperarea pagubei suferită de asigurat printr-o procedura civila, penală sau administrativă;

recuperări împotriva unor reclamații împotriva asiguratului;

16. Asigurări de asistență turistică, prin care se acopera riscul de asistența

oferită persoanelor aflate în dificultate în cursul unor deplasări sau al unei absențe de la domiciliu sau de la locul resedinței personale.

Asigurarea – element contributiv al dezvoltării economice.

La prima vedere asigurarea este percepută ca un un simplu mecanism prin intermediul căruia o persoana asigurată, ce ulterior va suferii o daun` la bunul asigurat, va fi despăgubit din fondurile colectate.

Iata de ce consider importantă abordarea asigurării prin prisma contribuției acesteia la dezvoltarea economica.

Aceasta se poate manifesta prin:

promovarea stabilității financiare și reducerea anxietății;

Astfel, se permite mediului economic să opereze cu un grad mai scăzut de volabilitate și o expunere mai redusa la eșecuri, conducând la o stabilitate financiară și socială mai ridicată;

posibilitatea substituirii anumitor programe guvernamentale de securitate socială;

Se reduce presiunea fiscală, ceea ce permite o mai bună alocare a resurselor societății.

Exemplu:

pensiile private; care reprezint` o alternativ` valoroas` la sistemul pensiilor de stat.

facilitarea schimburilor, comerțului și a initiațivelor antreprenoriale;

În economia modernă, se pune accent din ce în ce mai mult pe faptul că produsele și serviciile nu pot fi oferite pe piață fără o asigurare de răspundere civilă solidă care să permită acoperirea eventualelor daune apărute ca urmare a neglijenței.

Un alt exemplu îl reprezintă transporturile internaționale de marfă și pasagerii care în vederea derulării unei afaceri efeciente, nu pot funcționa în absența asigurărilor.

mobilizarea capacității naționale de economisire, ceea ce conduce la o capacitate sporită de creștere economică;

Acesta funcție este specifică tărilor în curs de dezvoltare, cu rol extrem de important.

Răspunderile pe termen lung și fluxul financiar stabil caracteristice, în special, asigurărilor de viață, sunt surse ideale de finanțare pentru bugetul național și mediul de afaceri.

oferirea capacității de a controla mai eficient riscurile;

Dat fiind specificul activităților sale, asigurătorii au capacitatea de a forța economiile în care funcționează la o abordare mai responsabilă și mai disciplinată a riscurilor investiționale.

susținerea asiguraților în minimizarea pierderilor, funizând de cele mai multe ori, servicii de reducere a expunerii la risc;

Evaluarea corecta a prețului de asigurare în interdependență cu dimensiunile riscului asigurat, precum și impunerea unui pachet minimal de condiționari tehnice pentru preluarea în asigurare, împreună cu acțiunile de asistență tehnică și consilire în managementul riscului oferite clientilor conduc la adoptarea unor măsuri tehnice și administrative de prevenire a producerii riscului, care joaca un rol important în viața entităților economice asigurate.

ghidarea unei mai bune alocari a capitalurilor nationale;

Asigurătorii și-au dezvoltat mijloace complexe de evaluare și monitorizare a companiilor, proiectelor și managementului supuse asigurării, ceea ce conferă deciziilor lor de afaceri greutatea unui gir acordat companiilor care devin clienti.

Importanța asigurărilor este necesar să fie privită din punct de vedere al destinației concrete pe care o capătă fondul de asigurare constituit din primele încasate de la asigurați. Fondurile de asigurare sunt folosite, în primul rând, pentru acordarea de despăgubiri asiguraților în vederea acoperirii pagubelor produse de riscurile cuprinse în asigurare. Prin intermediul despăgubirilor încasate de agenții economici, din diverse ramuri ale economiei naționale au posibilitatea să-și reconstituie bunurile distruse sau avariate, putând astfel continua în mod normal procesul de producție.

Prin despăgubirile plătite populației de către diferite societăți de asigurare-reasigurare din țara noastră, asigurările contribuie la păstrarea integrității proprietății private a diferitelor categorii sociale.

Importanța asigurărilor a crescut în condițiile actuale ale tranziției României la economia de piață ca urmare a faptului că s-a extins sfera asigurărilor și asupra bunurilor aparținând agenților economici cu capital de stat și regiilor autonome, spre deosebire de perioada dinainte de anul 1990 când bunurile aparținând fostelor întreprinderi de stat nu făceau obiectul asigurării.

Referitor la asigurările de persoane, se poate afirma că ele reprezintă un mijloc suplimentar de prevenire și economisire pus la îndemână asiguraților pentru cazurile de bătrânețe sau pierdere temporară sau definitivă a capacității de muncă.

Asigurările de bunuri, persoane și răspundere civilă, prezintă importanță și pentru că au un puternic rol educativ. În acest sens, asigurații sunt obligați de a fi în permanență preocupați de luarea tuturor măsurilor ce se impun pentru prevenirea incendiilor, pentru întreținerea animalelor asigurate în condițiile sanitar-veterinare normale, și în general, de luare a tuturor măsurilor care pot preveni sau limita pagubele odată produse.

Asigurarea joacă un rol extrem de important în economia de piață datorită valențelor sale diverse, ea putând fi privită:

atât ca ramură generatoare de locuri de muncă;

ca factor de diminuare a incertitudinii economice;

se manifestă ca ramură participantă la oferta de împrumut pe piața financiară.

Mai precis societățile de asigurare au obligația de a-și constitui anumite rezerve în vederea onorării obligațiilor pe care și le-au asumat față de asigurați (beneficiari), beneficiul ce va rezulta în urma acestor rezerve constând în plasarea lor în acțiuni, obligațiuni;

are rolul de a asigura și un proces de intermediere financiaro-monetară, generând, în același timp, efecte pozitive asupra stabilității monedei naționale;

are influență asupra balanței de plăți a țării, în momentul efectuării operațiunilor de reasigurare.

Capitolul 2

DIMENISIUNILE PIEȚEI ASIGURĂRILOR DIN ROMÂNIA

2.1. Caracterul pieței asigurărilor din România:

Elemente ce caracterizează piața asigurărilor sunt următoarele:

Starea pieței;

Aceasta reflectă caracterul concurențial sau neconcurențial al acesteia.

Caracterul concurențial se manifestă atunci cand există un numar

sufficient de mare de firme ce vând divese tipuri de asigurări și care prin oferta pe care o lansează încearcă să acapareze un sector căt mai mare de piață.

Asiguratul va căuta să găsească acea societate de asigurare care corespunde cel mai bine nevoilor și solicitărilor sale. De regulă se au în vedere tarifele mai mici practicate, renumele companiei, eficeința companiei și desigur competența.

Caracterul neconcurențial are în vedere existența unui singur asigurător, a se vedea în Romania cazul ADAS – înainte de 1989.

Deși nu există o competiție și implicit nu există o piață concurențială, societatea de asigurare respectivă va fi obligată prin politica proprie să găsească soluții în vederea diversificării formelor de asigurare prin elaborarea de noi produse.

Dimensiunile pieței asigurărilor;

Acestea se stabilesc avându-se în vedere urmatoarele:

Cererea reala de asigurare;

Aceasta este dimensionată de:

numărul contractelor încheiate în perioada de referință;

numarul politelor active;

volumul de prime incasate;

suma asigurata (marimea acesteia).

Interesul manifestat pentru încheierea asigurarii;

Trebuie să țină seama de:

nivelul de cultură și civilizație a populației;

relația de proprietate;

situația politică a tării;

Gradul de suportabilitate financiară a asigurărilor;

Aceasta este dependentă de:

dezvoltarea economică;

accesul la venit (posibilități materiale).

Omogenitatea produsului pe piață;

Chiar dacă gama de asigurări este foarte dezvoltată, nici o formă de asigurare nu o poate înlocui pe alta.

Trasparența pieței;

Asigurătorul vinde pe piață o promisiune, o marfă care nu se vede, afectul asigurării simțindu-se doar la producerea evenimentului.

Atomizarea pieței asigurărilor;

Aceasta presupune a fi condiția majoră în vederea realizării unei concurențe perfecte de piață. Se poate vorbi de atomicizarea unei piețe în cazul în care există un numar suficient de mare de ofertanți și de solicitanți și nici unul dintre ei nu influențăează sensibil funcționarea acesteia.

Libertatea de mișcare a solicitanților și a ofertanților pe piață;

Aceasta de referă în principal la apariția pe piață a noi firme de asigurări, fuziuni ale acestora, faliment.

2.2. Studierea cererii și ofertei de asigurare pe piața românească.

Elementele pieței asigurarilor sunt cererea si oferta de asigurare.

Activitatea de asigurare ce se desfășoară într-o economie concurențială se realizează într-un cadru legal din punct de vedere metodologic și organizatoric.

Astfel că în cadrul pieței asigurărilor rolul de operatori îl joacă:

Asiguratorul

Asiguratul

Asigurătorul lanseză oferta de asigurare potrivit legislației în vigoare, în cazul asigurărilor obligatorii, sau în virtutea unui contract, în cazul asigurărilor facultative.

Oferta de asigurare:

este impusă în cazul asigurărilor obligatorii, dar este liberă, în cazul asigurărilor facultative;

este susținută de societăți comerciale de asigurare, persoane juridice, autorizate legal sa funcționeze pe piața asigurărilor și care au capacitatea financiară corespunzatoare (societăți de asigurare, brokeri, agenți);

se poate face de către societăți comerciale de asigurare cu capital de stat, privat sau mixt, sau de către alte categorii instituționale.

Purtătorii cererii de asigurare sunt potențialii asigurați, care pot fi: societăți comerciale cu capital de stat, privat sau mixt, regiile autonome, instituțiile publice, organizațiile fară scop lucrativ, populația.

Totodată, cererea de asigurare reprezintă voința acestor persoane de a încheia asigurări pentru viață și integritatea lor corporală, pentru bunurile pe care le poseda, pentru pagubele pe care ar trebui să le platească cu titlu de desdăaunare terților păgubiti.

Cererea de asigurare se încadrează într-o anumită structură tipologică, diferențiindu-se astfel :

cerere potențială și cerere reală;

cerere satisfacută și cerere nesatisfăcută;

cerere amânată.

Modificarile ce au intervenit asupra structurii cererii de asigurare se datorează în principal condițiilor socio-economice ale momentului, a condițiilor legislative, a facilităților oferite pe plan juridic și financiar, precum și a interesului privind promovarea diferitelor forme de asigurare, atât din partea asiguraților cât și a asigurătorilor.

Legatura dintre purtatorii cererii și ofertei de asigurare se poate realiza direct de către asigurător prin agenții proprii de asigurare, sau indirect prin mijlocirea agenților intermediari (brokeri), care negociază și încheie contracte de asigurare, sau care prestează alte servicii de specialitate pentru societătile de asigurare cu care lucrează.

2.3. Indicatori utilizați în vederea dimensionării pieței asigurărilor.

Alegerea unei companii de asigurări, în funcție de performanțele acesteia, este în egala măsură importantă și dificilă. Reputația unei firme influențează atât clienții, cât și angajații acesteia.

Pentru a avea o viziune cât mai clară asupra pieței asigurărilor sau a oricărei activități economice în zona asigurărilor, trebuiesc avute în vedere o serie de elemente (indicatori) de bază.Dimensiunea cererii de asigurare este influențată de mai mulți factori, între care în principal: nevoia de asigurare, nivelul veniturilor disponibile, determinate de capacitatea financiară a agenților economici și a populației, nivelul primelor de asigurare care face ca asigurarea să fie sau nu atractivă pentru un potențial asigurat.

Conform art.16 din Legea nr.32/2000 – "fiecare asigurător trebuie să mențină cumulativ – capital social vărsat/sau fondul de rezervă liber vărsat și marja de solvabilitate".

Astăzi, asigurările reprezintă un sector cu un imens potețial de dezvoltare, care este însă încetinit, în bună parte, de lipsa unei educații a populației, dar și de faptul că acesta nu conștientizează încă necesitatea unei asigurări și beneficiile pe care o poliță de asigurare le poate aduce. Specialiștii cunosc însă toate aceste aspecte și apreciează că singura cale prin care societatea în ansamblul ei poate conștientiza importanța asigurării este educarea populației. Asemeni tuturor celorlalte sectoare ale economiei, domeniul asigurărilor se confruntă astazi cu necesitatea găsirii celor mai adecvate soluții pentru a răspunde nevoilor clienților. Sectorul asigurărilor se maturizează, se adaptează din mers coordonatelor economice specifice acestei perioade, prin crearea de programe noi de asigurare, lansarea de noi tipuri de produse, conforme nevoilor populației și în concordanță cu posibilitațile lor financiare.

După cum se poate constata, România traversează o perioadă de tranziție cu multiple transformări, al carei scop final este crearea și consolidarea economiei pe piața liberă, în care mecanismul de reglementare a întregii activități rezidă în jocul dintre cerere și ofertă.

Piața asigurărilor, reprezintă cadrul în care se desfășoară, pe baze contractuale, operațiunile de asigurare. În cadrul acestei piețe se întâlnesc cererea și oferta de asigurare, prima ca urmare a solicitarii persoanelor fizice și juridice asigurabile, iar cea de-a doua susținută de organizații specializate, autorizate să funcționeze în acest domeniu.

Evoluția pieței asigurărilor și reasigurărilor din România a urmat cursul contradictoriu al economiei naționale în ansamblul ei.

Alegerea unei companii de asigurări, în funcție de performanțele acesteia, este în egală măsură importantă și dificilă. Reputația unei firme influențează atât clienții, cât și angajații acesteia.

Pentru a avea o viziune cât mai clară asupra pieței asigurărilor sau a oricărei activități economice în zona asigurărilor, trebuiesc avute în vedere o serie de elemente (indicatori) de bază.

Aprecierea situatiei actuale a pietei asigurarilor din tara noastra se poate realiza prin prezentarea unor indicatori cantitativi si calitativi ce au ca scop final analiza privind daca s-au inregistrat progreser semnificative în evolutia acestui sector fata de anii anteriori sau nu.

2.3.1. Indicatori privind nivelului dezvoltării activității de asigurare

În vederea evidențierii nivelului dezvoltării activității de asigurare în țara noastră, se calculează atăt indicatori tehnici pentru asigurările generale (marime absolută și mărime relativă) pentru întreaga activitate de asigurări din România, precum și evoluția ponderilor deținute de asigurările pe categori în totalul asigurărilor generale.

Astfel că pentru aprecierea nivelului de dezvoltare al pietei se analizează următorii indicatori utilizați în tările cu tradiție în domeniul asigurărilor, și anume:

2.3.1.1. gradul de penetrare al asigurărilor în economie;

2.3.1.2. densitatea asigurării.

2.3.1.1. Gradul de penetrare al asigurarilor în economie este un indicator sintetic care arată contribuția sectorului de asigurare la crearea produsului intern brut și se calculează ca raport între volumul primelor de asigurare și produsul intern brut:

G = Pa/PIB.

unde,

G = gradul de penetrare al asigurărilor în economie;

Pa = primele de asigurare încasate în orizontul de timp analizat;

PIB = produsul intern brut aferent perioadei analizate

Tabel 3.2. Gradul de penetrare a asigurărilor, ca raport între primele brute subscrise (atât din asigurările directe, cât și din primirile în reasigurare) și Produsul Intern Brut

Grafic 1.2. Evoluția și prognoza gradului de penetrare a asigurărilor determinat ca pondere a primelor brute subscrise în Produsul Intern Brut (* estimat)

Pentru anul 2004 ponderea activității de asigurare în economia unei țări, a fost în anul de aproximativ 1,46% față de 1,41% în anul 2003.

Asa cum menționam în randurile de mai sus Gradul de penetrare al asigurărilor exprimat ca raport între primele brute subscrise și Produsul Intern Brut a atins nivelul de 1,54% in anul 2005 față de anul precedent, consemnandu-se o creștere cu 0,08 puncte procentuale.

În ceea ce privește gradul de penetrare a asigurărilor generale acesta a urcat în anul 2005 până la nivelul de 1,18% (față de 1,14% în anul anterior), în timp ce pentru asigurările de viață a fost consemnat un grad de 0,36% în 2005 (față de 0,31%, în 2004).

Potrivit oficialilor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor prognoza pentru finele anului 2006 va fi de atingere a unui nivel de circa 1,7% din Produsul Intern Brut.

Grafic 3.2. Evoluția gradului de penetrare a asigurărilor, pe total și pe categorii de asigurare, în perioada 2003 – 2005

2.3.1.2. Densitatea asigurarii se exprima ca raport între total prime de asigurare subscrise sau încasate si numarul total al locuitorilor tarii respective.

D = Pa/N

unde,

D = densitatea asigurarii

N = populatia tarii respective

Potrivit Institutul Național de Statistică Densitatea asigurărilor a fost în anul 2004 de 1.604.090 lei/locuitor, echivalentul a 40,4 EURO/locuitor, față de 1.230.246 lei/locuitor în 2003 (29,9 EURO/locuitor), creșterea în lei reală înregistrată în 2004 fiind de peste 19%.

Având în vedere că populația estimată de Institutul Național de Statistică pentru 31.12.2005 a fost de 21.610.208 persoane, rezultă că, în 2005, densitatea asigurărilor a fost de 204 lei/locuitor (echivalentul a 56 euro/locuitor), în creștere reală cu 17,33% față de anul 2004. Densitatea asigurărilor generale a fost de 156 lei/locuitor (în creștere reală cu 14,29% față de 2004), iar cea a asigurărilor de viață a fost de 48 lei/locuitor (în creștere reală anuală cu 28,49%).

În septembrie 2006 densitatea asigurărilor de viață era de 37,5 lei/locuitor. Cu toate că acest segment a avut o evoluție pozitivă, România deține în continuare una dintre cele mai scăzute rate de primă, raportat la țările din Europa Centrală și de Est – valoarea acesteia fiind de 10 – 15 ori mai mică decât în state ca Cehia, Grecia sau Ungaria.

2.3.2. Indicatori tehnici

În randul indicatorii tehnici utilizați pentru caracterizarea activitătii unei societăți de asigurare se regăsesc următorii : primele brute subscrise; rezerva neta de prima la începutul/sfarsitul anului;. cedarile în reasigurare; primirile în reasigurare ; daune brute platite; daune nete platite; rezerve nete dauna la începutul /sfarsitul anului.

Spre exemplificare vom analiza următorii indicatori:

2.3.2.1. primele brute subscrise

Pentru anul 2006:

pentru asigurari directe si asigurari de viata (cumultat)

Piața romaneasca de asigurari a subscris 1,2 mld. EUR (4,25 mld. RON) in primele 9 luni ale anului in curs, in crestere nominala in moneda europeana cu peste 28,5% raportat la rezultatele consemnate in perioada similara a anului precedent. Cresterea reala in moneda nationala a fost de 19,3% in perioada analizata.

Ponderea subscrierilor realizate de primele 10 companii in totalul pietei a fost de 79,68%, in scadere fata de valoarea de 81,76%, cat reprezenta acelasi indicator in primele 9 luni ale anului trecut.

i.i. pentru asigurari generale primele brute subscrise aferente contractelor incheiate s-au cifrat la 3.439,39 milioane lei

i.i.i pentru asigurari de viata primele brute subscrise aferente contractelor

incheiate au generat prime subscrise în sumă de 811,29 milioane lei.

Concluzie:

Primele subscrise în primele trei trimestre din 2006, aferente ambelor categorii de asigurare, reprezintă 96% din volumul înregistrat în cursul întregului an 2005. În cazul categoriei de asigurări generale acest procent este de 102%, iar în cazul categoriei de asigurări de viață, de 78%.

La finele celui de-al treilea trimestru al anului în curs, erau în vigoare 14.160.400 de contracte de asigurare, din care 8.418.353 contracte de asigurări generale și, respectiv, 5.742.047 contracte de asigurări de viață. Comparativ cu situația existentă la sfârșitul anului 2005, numărul total de contracte în vigoare la 30 septembrie 2006 era cu aproximativ 22% mai mare.

Anul 2005

i. pentru asigurari directe si asigurari de viata (cumultat)

Volumul primelor brute subscrise în anul 2005 pe total piață, pentru contractele directe și primirile în reasigurare aferente ambelor categorii de asigurare – respectiv asigurări generale și asigurări de viață – a fost de 4.417.165.819 lei, în creștere reală cu 17% față de 2004, prin raportare la inflație

i.i. pentru asigurari generale

Primele brute subscrise aferente asigurărilor generale au reprezentat 76,5% din totalul subscrierilor din activitatea de asigurare desfășurată în 2005 si au avut o valoare totală de 3.379.170.106 lei (918.976.940 euro). Acestea au înregistrat un ritm anual de creștere de 13,96% în 2005, în termeni reali, ritm care este însă inferior celui consemnat în anul precedent (21,63%).

Analiza pe clase a subscrierilor din asigurări generale în 2005 relevă faptul că cele mai mari ritmuri de creștere au fost înregistrate de asigurările de răspundere civilă a mijloacelor de transport aerian (creșterea reală la aceasta clasă fiind de 177,22% față de anul 2004), asigurările de mijloace de transport feroviar (44,55% creștere reală), asigurările de credite și asigurările de garanții (cu o creștere reală de 46,87%) și asigurările de asistență pentru persoanele aflate în dificultate (42,33%).

Volumul primelor subscrise la clasa de asigurări de incendiu și calamități naturale a înregistrat, în 2005, o creștere reală cu 10,70%, dinamică ușor mai redusă decât cea consemnată în anul precedent (12,9%).

Din punct de vederen al claselor de asigurare ca pondere în volumul primelor brute subscrise se observă că se mențin, ca și în anul 2004, aceleași, în aproximativ aceleași limite și anume:

a. asigurările de mijloace de transport terestru, altele decât cele feroviare, pentru care au fost subscrise prime brute în valoare de 1.342.001.167 lei (364.961.836 euro), în creștere reală față de 2004 cu 17,84%. Ponderea acestora în total prime brute subscrise la categoria asigurări generale a fost în 2005 de 39,7%;

b. asigurările de răspundere civilă generală a autovehiculelor, pentru care au fost subscrise în 2005 prime brute în sumă de 965.240.410 lei (echivalentul a 262.500.451 euro), adică 28,6% din total asigurări generale. Comparativ cu 2004, volumul primelor subscrise la această clasă a fost în 2005 cu 16,45% mai mare în termeni reali (în 2004 fiind raportate prime brute subscrise de 763.270.350 lei);

c. asigurările de incendiu și calamități naturale, cu un volum de prime subscrise de 470.540.761 lei (echivalentul a 127.965.179 euro), au reprezentat 13,9% din total subscrieri la asigurări generale. Față de anul precedent (când la această clasă au fost raportate prime subscrise în valoare de 391.402.002 lei) a fost consemnată o creștere reală cu 10,70%;

d. asigurările de credite – clasă pentru care au fost raportate prime subscrise totale în sumă de 261.953.178 lei (71.239.068 euro), reprezentând 7,8% din total în 2005. Pentru comparabilitate cu anul precedent, adaugăm la această valoare și pe cea aferentă clasei de asigurări de garanții (2.757.608 lei, reprezentând circa 749.941 euro, adică 0,1% din total asigurări generale în 2005), rezultând astfel o creștere reală a primelor subscrise din asigurări de credite și de garanții cu 46,87% (în 2004 valoarea totală a fost de 165.966.432 lei).

Suma primelor brute subscrise pentru clasele de asigurare cu o pondere importantă în total asigurări generale, menționate mai sus, este de 3.042.493.124 lei (827.416.474 euro) și reprezintă 90% din total.

i.i.i. pentru asigurari de viata

Volumul total de prime brute subscrise din asigurări de viață de 1.037.995.713 lei (282.286.506 euro), din care 1.037.990.007 (282.284.955 euro) din contractele directe și 5.706 lei din primiri în reasigurare (primiri care au fost raportate de o singură societate). Subscrierile din asigurări de viață au contribuit cu 23,5% în total subscrieri din activitatea de asigurare fiind, comparativ cu 2004, cu 28,12% mai mari, în termeni reali. De altfel, ritmul anual de creștere înregistrat de asigurările de viață în 2005, în termeni reali, a fost mult mai mare decât cel din anul anterior (10,10%).

Ponderi semnificative în volumul primelor brute subscrise din asigurări directe sunt deținute de:

clasa I – asigurări de viață, anuități și asigurări de viață suplimentare care reprezintă 63,7% din total. Valoarea primelor brute subscrise la această clasă de asigurare a fost de 660.956.627 lei (179.749.429 euro), în creștere reală cu 31,5% față de 2004;

clasa III – asigurările de viață și anuități legate de fonduri de investiții, cu o pondere de 34,9%. Subscrierile din contractele de asigurare încadrate în această clasă au crescut cu 32% în termeni reali față de 2004, ajungând la valoarea de 362.186.238 lei (98.497.794 euro).

Asigurările permanente de sănătate (clasa IV) au înregistrat cea mai mare creștere în acest an, respectiv de 780% în termeni reali față de 2004, atingând astfel valoarea de 3.359.578 lei (913.649 euro). Peste 90% din această valoare a fost raportată de o singură societate, creșterea pe total fiind determinată nu de subscrieri semnificative, ci de reîncadrarea unor produse din clasa I, prevazută în clasificația anterioară, în clasa asigurărilor permanente de sănătate.

Anul 2004

i. pentru asigurari directe si asigurari de viata (cumultat)

Primele brute subscrise în 2004 de cele 42 de societati de asigurare care au desfasurat activitate, atât din contractele de asigurari directe, cât si din primirile în reasigurare, au fost în volum de 34.765.439.256 mii lei, echivalentul a 876.520.668 EURO, în crestere nominala cu 30,02% fata de anul 2003 si cu 18,96% în termeni reali. Structura primelor brute subscrise în total, pe categorii de asigurare, se prezinta astfel:

i.i. pentru asigurari generale

A fost subscris un volum de prime de 27.305.187.658 mii lei (688.429.712 EURO), adica 78,5% din total prime subscrise la nivelul întregii piete. Comparativ cu 2003, primele subscrise prin contractele aferente acestei categorii au crescut în termeni nominali cu 32,94%, ceea ce înseamna o crestere reala, prin raportare la in. atie, de 21,63%.

Ponderi importante din punctul de vedere al primelor brute subscrise din asigurarile directe – sunt detinute în continuare de urmatoarele clase:

• asigurari de mijloace de transport terestru, altele de cât ce le feroviare, cu o valoare de 10.441.013.737 mii lei (echivalentul a 263.243.167 EURO), reprezentând 38,7% din primele brute subscrise din asigurari directe generale;

• asigurari de raspundere civila a autovehiculelor, cu o valoare de 7.580.490.885 mii lei (echivalentul a 191.122.479 EURO), reprezentând 28,1% din primele brute subscrise din asigurari directe generale;

• asigurari de incendiu si calamitati naturale, cu un volum al primelor subscrise de 3.716.950.266 mii lei (echivalentul a 93.713.291 EURO), reprezentând 13,8% din primele brute subscrise din asigurari directe generale.

Valoarea însumata a primelor brute sub scrise din pentru cele trei clase de asigurare este de 21.738.454.888 mii lei si reprezinta 80,6% din totalul primelor brute subscrise din asigurari directe generale.

Ritmurile de crestere nominala înregistrate de indicatorul prime brute subscrise din asigurari directe la aceste 3 clase majoritare au fost, în ordinea mentionata mai sus, de 33,20%, 36,81% si respectiv 23,44%. Desi detin ponderi mult mai reduse, anumite clase de asigurari generale s-au evidentiat în 2004 prin dinamica deosebit de accelerata, în sens crescator, pe care au înregistrat-o din punct de vedere al pri melor brute subscrise din asigurari directe, si anume:

     • asigurarile de credite si garantii – au continuat sa creasca, chiar daca nu la fel de repede ca în 2003, înregistrând în 2004 un ritm nominal de crestere de 62,68%, respectiv unul real de 48,83%. Astfel, volumul primelor brute subscrise la aceasta clasa, din contractele directe, a fost în 2004 de 1.648.710.495 mii lei (41.567.973 EURO), care reprezinta 6,1% din total prime brute subscrise pentru contractele directe de asigurari generale. Principalul factor de influenta a acestei cresteri a fost, si în 2004, majorarea volumului creditelor de consum acordate de institutiile de credit populatiei pentru achizitionarea de bunuri de larg consum, credite garantate de societatile de asigurare.

      • alte clase de asigurari la care au fost consemnate ritmuri de crestere semnificative în 2004, chiar daca, în continuare, ponderea acestora este nesemnificativa, au fost: asigurarile de sanatate (crestere cu 83,54%; pondere în 2004 – 1,1%), asigurarile de raspundere civila generala (crestere cu 69,31%; pondere în 2004 – 2,5%), asigurarile de mijloace de transport navale (crestere cu 55,02%; pondere în 2004 – 0,9%), asigurarile de bunuri în tranzit (crestere cu 51,04%; pondere în 2004 – 1,4%) si, mai ales, asigurarile de mijloace de transport feroviar (crestere cu 993,48%; pondere în 2004 – 0,03%).

i.i.i pentru asigurari de viata s-a generat un volum de prime brute subscrise de 7.460.251.598 mii lei (188.090.956 EURO), într-o crestere mult mai lenta decât asigurarile generale, adica de 20,34% fata de 2003, în termeni nominali, respectiv de 10,10% în termeni reali. Ponderea primelor brute subscrise în 2004 din asigurari de viata a fost de 21,5%.

.

Anul 2003

i. pentru asigurari directe si asigurari de viata (cumultat)

Volum al primelor brute de asigurare subscrise în 2003 de către societățile de asigurare în suma totală de 26.738 mld. Lei. Primele brute subscrise la nivelul întregii piețe în anul 2003, comparativ cu anul 2002, au crescut cu 39,65%, creșterea reală fiind de 22,4%

i.i. pentru asigurari generale

Pe categorii de asigurări, se constată că asigurările generale, cu un volum al primelor brute subscrise în suma de 20.538 mld lei au înregistrat o creștere nominală cu 39,2% față de anul 2002, creșterea reală fiind de 22%.

i.i.i pentru asigurari de viata

Asigurările de viață, cu un volum al primelor brute subscrise în sumă de 6.199 mld lei au crescut într-un ritm mai rapid, respectiv cu 41% în termeni nominali față de 2002, iar în termeni reali cu 23,6%.

În sectorul asigurarilor de viata, mult mai concentrat decat cel al asigurarilor generale, 5 companii (din 22 care au desfasurat activitate) controleaza peste 80% din totalul tranzactiilor efectuate.

În anul 2003, ca si in anul 2002, se mentin pe primele locuri urmatoarele trei clase de asigurari: asigurarile legate de investitii (unit-linked), asigurarile mixte de viata si asigurarile de deces. Ponderea acestora reprezinta 82,9% din totalul primelor brute subscrise de cei 22 de asiguratori care au desfasurat activitate.

Primele brute subscrise din asigurari directe pentru asigurarile de deces au inregistrat o crestere reala de 120% fata de anul 2002 (calculata in functie de rata inflatiei), in principal ca urmare a evolutiei ascendente pe care au cunoscuto creditele de consum si ipotecare acordate de banci populatiei, incheierea acestor asigurari fiind una dintre conditiile impuse de banci pentru obtinerea creditului.

Tabel 3.1. Dinamica primelor brute subscrise în total piață, atât din asigurările directe, cât și din primirile în reasigurare, în perioada 2003 – 2006*

Sursa: Raport 2005 – Comisia de Supraveghere a Asigurarilor

2.3.2.2. rezerve tehnice (rezerve nete dauna la începutul /sfarsitul anului.)

În vederea desfașurării în condiții normale a activității de asigurare și reasigurare, și în același timp pentru realizarea solvabilității asigurătorului (societatea de asigurare) este extrem de importantă constituirea și menținerea unor rezerve tehnice, ce vin în sprijinul acoperirii obligațiilor viitoare.

Totodata conform prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 32/2000, pentru activitatea de asigurari generale asiguratorii au obligatia sa constituie si sa mentina urmatoarele rezerve tehnice:

a) rezerva de prime;

b) rezerva de daune;

c) rezerva de daune neavizate;

d) rezerva de catastrofa;

e) rezerva pentru riscuri neexpirate;

f) rezerva de egalizare.

Marimea fiecarui tip de rezerve tehnice constituite si mentinute de catre asiguratori Pentru activitatea de asigurari generale nu poate fi mai mica decât marimea obtinuta prin calculul acestor rezerve, potrivit metodologiei stabilite prin norme.

În cadrul acestor rezerve menționăm:

rezerva de prime se calculează lunar prin însumarea cotelor părți din primele nete subscrise, aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel încat diferența dintre volumul primelor nete subscrise și această rezervă să reflecte primele nete alocate părții din riscurile expirate la data calculării;

rezerva de daune – se creează și se actualizează lunar, în baza estimărilor pentru avizările de daune primite de asigurător, astfel încât fondul creat să fie suficient pentru acoperirea plății acestor daune;

rezerva de daune neavizate – se creează și se ajustează cel puțin la încheierea exercițiului financiar, dacă reglementările interne ale asigurătorului nu prevăd altfel, în baza estimărilor acestuia, a datelor statistice sau a calculelor actuariale, pentru daunele întâmplate, dar neavizate;

rezerva de catastrofă – se creează prin aplicarea lunară a unui procent de minimum 5% asupra volumului de prime brute subscrise, aferente contractelor care acopera riscuri catastrofale, până când fondul de rezervă atinge cel puțin nivelul reținerii proprii sau 10% din acumularea răspunderilor asumate prin contractele ce acoperă riscuri catastrofale. Această rezerva este destinată acoperirii despăgubirilor aferente daunelor de natura catastrofală;

rezerva pentru riscuri neexpirate – se calculează pe baza estimării daunelor ce vor apărea după închiderea exercițiului financiar, aferente contractelor de asigurare încheiate înainte de acea dată, în măsura în care valoarea estimată a acestora depășește suma dintre rezerva de prime și primele care urmează să se mai încaseze la aceste contracte;

rezerva de egalizare – se creeză în anii cu rezultate tehnice favorabile pentru. constituirea surselor de acoperire a daunelor în anii în care rezultatele tehnice vor fi nefavorabile.

Asigurătorul care exercită o activitate de asigurări de viață are obligația să constituie și să mențină rezerve tehnice, denumite “rezerve matematice”, pentru fondul asigurărilor de viață.

2.3.2.3. reasigurari

În anul 2005, pentru categoria de asigurări generale au fost raportate cedări în reasigurare de către 30 de societăți (Anexa nr.9), în timp ce pentru categoria de asigurări de viață au raportat cedări în reasigurare 14 societăți (Anexa nr.10).

Valoarea totală a primelor cedate în reasigurare, cumulat pentru asigurări generale și asigurări de viață, a fost de 960.151.628 lei (261.116.540 euro), în creștere față de 2004 cu 18,79% în termeni reali. Ponderea primelor cedate în reasigurare în volumul total de prime brute subscrise a fost de 21,7%. În cazul asigurărilor generale, primele cedate în reasigurare au reprezentat 27,5% din totalul primelor subscrise la această categorie, în timp ce în cazul asigurărilor de viață acest raport a fost de 3,1%.

La categoria de asigurări generale, au fost cedate în reasigurare prime în valoare de 927.833.890 lei (252.327.620 euro), în creștere reală față de 2004 cu 19,27%, în timp ce la categoria asigurări de viață, primele cedate au fost de 32.317.737 lei (8.788.920 euro), în creștere reală față de 2004 cu 6,48%.

Tabel 8.1. Principalii indicatori ai activității de reasigurare în 2005 (lei)

Referindu-ne la structura pe clase de asigurări generale, în ceea ce privește cedările în reasigurare, se observă că ponderi semnificative în primele cedate au fost înregistrate la 4 clase de asigurare, și anume:

asigurări de mijloace de transport terestru, altele decât cele feroviare, cu un volum al primelor cedate de 331.109.981 lei (90.046.499 euro), reprezentând 35,7% din total prime cedate pentru asigurări generale. Comparativ cu 2004, primele cedate în reasigurare la această clasă au crescut în termeni reali cu 49,14%, dinamica care a facut ca ponderea deținută de această clasă să o devanseze pe cea a asigurărilor de incendiu și calamități naturale, pe primul loc în 2004;

asigurări de incendiu și calamități naturale, cu un volum al primelor cedate în reasigurare de 270.341.321 lei (73.520.253 euro), reprezentând 29,1% din total prime cedate pentru asigurările generale, în creștere reală cu numai 0,73% față de 2004;

asigurări de credite și asigurări de garantii, cu un volum cumulat al primelor cedate de 163.809.598 lei (44.548.584 euro), reprezentând 17,7% din total. Acest volum este cu 78,43% mai mare decât în 2004, în termeni reali.

Valoarea însumată a primelor cedate în reasigurare la aceste 4 clase de asigurare a fost de 765.260.900 lei, reprezentând 82,5% din valoarea totală a primelor cedate pentru asigurări generale.

Se observă că cel mai mare ritm de creștere a primelor cedate în reasigurare a fost înregistrat la clasele de asigurări de credite și asigurări de garanții, aceste cedări fiind raportate de 8 societăți, care și-au diminuat astfel riscurile preluate pentru creditele de consum acordate de bănci persoanelor fizice, în vederea respectării normelor prudențiale emise în acest sens de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Din valoarea primelor brute subscrise pentru asigurări generale (3.379.170.106 lei), primele brute subscrise care acoperă și riscurile de catastrofe naturale au fost în valoare de 1.614.193.510 lei (438.985.480 euro), ceea ce a reprezentat 47,8% din valoarea totală.

Cele mai importante ponderi în primele subscrise care acoperă și riscuri de catastrofe naturale au fost înregistrate de clasa III – asigurări de mijloace de transport terestru, altele decât cele feroviare, și de clasa VIII – asigurări de incendiu și calamități naturale, care împreună însumează o valoare a primelor de 1.445.656.453 lei, reprezentând 90% din total.

Din numărul total al contractelor de asigurări generale în vigoare la 31.12.2005, de 6.046.762, 2.332.691 contracte includ și riscuri de catastrofe naturale, în creștere cu 402.777 contracte față de 2004.

Sectorul asigurărilor de viață, cu o valoare a primelor cedate de 32.317.737 lei (8.788.920 euro), a înregistrat o creștere cu 6,48% față de anul 2004. O pondere semnificativă în primele cedate în reasigurare la această categorie, respectiv de 89,7%, a fost înregistrată de clasa I – asigurări de viață, anuități și asigurări de viață suplimentare, cu o valoare de 28.978.404 lei.

Tot cu privire la dimensionarea pieței asigurărilor se folosesc o serie de indicatori cum ar fi: numărul societatilor de asigurare care actioneaza în piață: numărul de contracte ce se încheie în perioada de referință; numărul polițelor active; evoluția capitalul social al societăților de asigurare; valoarea anuală a primelor de asigurare; cuantumul sumelor asigurate în perioada de referință; valoarea totală a angajamentelor asumate de societățile de asigurare la un moment dat. Astfel că spre exemplificare vom detalia următorii indicatori:

2.3.2.4. numărul societăților de asigurare;

Un alt indicator îl reprezintă numărul societăților de asigurare.

Începând cu anul 1991 activitatea de asigurare se desfășoară prin intermediul societăților de asigurare, asigurări-reasigurpri, și al societățlor de reasigurări. Aceste societăți s-au confruntat și de confruntă cu un proces de farâmițare a activității de asigurare, cauza fiind numărul mare al acestora, care nu beneficiază de o capacitate financiară suficientă în vederea acoperirii riscurilor, cu care se confruntă potențialii asigurați. Fenomenul se concretizează în creșterea rapidă a numărului societăților de asigurare.

În perioada 1991- 2006 societățile de asigurare au avut o evoluție ascendentă, așa după cum rezultă și din Tabelul nr. 2.2.2.

Tabel nr. 2.2.2. Evoluția numărului de societăți de asigurare în perioada 1991 – 2006

Sursa: Rapoartele Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor anii 2000 – 2004

Pentru anul 2006 (9 luni) – Profil Asigurari Media Xprimm Decembrie 2006

2.3.2.5. evoluția capitalul social al societăților de asigurare9;

În ceea ce privește indicatorul Capital social al societăților de asigurare (tabel 2.2.1) evolutiv situația s-a prezentat astfel:

Grafic 2.1. Structura capitalului social subscris în funcție de tipul subscrierii in anul 2005

9 Rapoarte Comisia de Supraveghere a Asigurarilor 2000, 2001, 2002, 2003, 2004, 2005

la data de 31.12.2000, volumul capitalului social subscris pe total societăți era în valoare de 160,55 mii RON, din care vărsat 160,52 mii RON reprezentand 99,98%;

la data de 31.12.2001, valoarea totală a capitalului social subscris pentru cele 47 de societãți de asigurarea analizate era de 231,33 mii RON, din care vãrsat 222,36 mii RON, reprezentând 98,73% din cel subscris;

la data de 31.12.2002, valoarea totală a capitalului social subscris pentru cele 49 de societăți de asigurare analizate era de 387,92 mii RON din care din care vărsat 387,13 mii RON.

la data de 31.12.2003, valoarea totală a capitalului social subscris pentru cele 46 de societăți de asigurare, era de 495,41 mii RON, înregistrand o creștere nominală cu 27.71% față de anul 2002, cu o creștere reală de 11.92%.

pentru sfarșitul anului 2004, valoarea totală a capitalului social subscris pentru cele 42 de societăți autorizate a fost de 685,82 mii RON, în creștere nominală cu 38.43% față de anul 2003, și în creștere reală de 26.65%.

Valoarea capitalului social subscris de societățile de asigurare era la sfârșitul anului 2005 de 888,43 RON (241.614.023 euro), în creștere nominală cu 29,54% față de 2004. Aportul investitorilor străini în capitalul social al societăților de asigurare era, la această dată, de 435,50 mii RON, reprezentând 49% din total.

In ceea ce priveste anul 2006 (primele 9 luni) valoarea totala a capitalului social subscris a fost de cca. 984.20 mii RON.

Tabel 2.2.1 Situația indicatorului capital social total subscris al societăților de asigurare în perioada 1999 – 2006(9 luni).

Sursa: Rapoartele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor anii 2000 – 2005

Pentru anul 2006 (9 luni) – Profil Asigurari Media Xprimm Decembrie 2006

De remarcat faptul că majorările de capital efectuate în 2005 au avut ca efect și îmbunătățirea structurii capitalului social la nivelul întregii piețe, în sensul că ponderea deținută în total de capitalurile subscrise în numerar a crescut până la 82,6% (comparativ cu 77% în 2004). În consecință, ponderea aporturilor în natură a scăzut până la 17,4%.

.

2.3.2.6. numărul de contracte ce se încheie în perioada de referință

La finele celui de-al treilea trimestru al anului 2006, erau în vigoare 14.160.400 de contracte de asigurare, din care 8.418.353 contracte de asigurări generale și, respectiv, 5.742.047 contracte de asigurări de viață. Comparativ cu situația existentă la sfârșitul anului 2005, numărul total de contracte în vigoare la 30 septembrie 2006 era cu aproximativ 22% mai mare.

În perioada analizată, ca urmare a producerii riscurilor asigurate conform contractelor încheiate, societățile de asigurare au plătit indemnizații în sumă totală de 1.826,69 milioane lei, din care 1.727,12 milioane lei aferente asigurărilor generale și 99,57 milioane lei aferente asigurărilor de viață.

La sfarsitul anului 2005 erau în vigoare 11.629.827 contracte de asigurare, număr cu circa 2,6 milioane mai mare decât la finele anului anterior (rezultând astfel o creștere cu 28,74% comparativ cu situația de la sfârșitul anului 2004). Din numărul total de contracte în vigoare, 6.046.762 contracte erau aferente categoriei de asigurări generale (cu circa 1,6 milioane mai multe decât la sfârșitul anului 2004) și 5.583.065 contracte aferente categoriei de asigurări de viață (cu aproximativ 1 milion mai multe decât în urmă cu un an).

În cursul anului 2004 au fost încheiate 10.762.858 contracte de asigurare, cu 1.056.582 contracte mai multe decât în 2003. Din numărul total de contracte încheiate în 2004, 9.686.216 au făcut parte din categoria asigurărilor generale (pondere de 90%), iar 1.076.642 din categoria asigurărilor de viață. Analiza în dinamică relevă faptul că, în timp ce în cazul asigurărilor generale au fost încheiate cu 1.183.662 mai multe contracte decât au fost încheiate în 2003, în cazul asigurărilor de viață numărul de contracte nou încheiate în 2004 s-a diminuat cu 127.080 față de anul 2003. La 31.12.2004, numărul total al contractelor de asigurare în vigoare era de 9.033.417 de contracte, cu 11,7% mai multe decât în 2003, din care 4.436.635 din categoria asigurărilor generale și 4.596.782 contracte din categoria asigurărilor de viață.

La data de 31.12.2003 numărului de contracte de asigurare în vigoare a fost de 4.116.549 (cu 46% mai mare decât în anul 2002).

Capitolul 3

STRUCTURA PIEȚEI ASIGURĂRILOR DIN ROMÂNIA

Acest capitol are în vedere analiza structrurii pietei asigurărilor pe cele doua segmente de piață la nivel concuretial, și anume:

Tabel 3.1. Top 10 societăți de asigurare în funcție de primele brute încasate din asigurări directe si asigurari de viata

Anul 2006

Ponderea subscrierilor realizate de primele 10 companii in totalul pietei a fost de 79,68%, in scadere fata de valoarea de 81,76%, cat reprezenta acelasi indicator in primele 9 luni ale anului trecut.

ALLIANZ-TIRIAC isi mentine pozitia de lider al pietei cu o crestere, in euro, mult peste media pietei (41,25%), ceea ce a condus la o majorare a cotei de piata detinuta de companie, cu 1,78 puncte procentuale, de la 17,96% cota de piata, in primele trei trimestre ale anului trecut, la 19,74%, in prezent.

ASIROM este compania din TOP 10 care a pierdut cel mai mult din cota de piata, 2,88 puncte procentuale, realizand o crestere nominala, in euro, de peste 2%, ceea ce reprezinta insa, o scadere reala, in moneda nationala, de circa 5%. Compania se pozitioneaza, la fel ca si anul trecut, pe locul secund in piata la o distanta de peste 30 mil. EUR fata de urmatoarea clasata in top: OMNIASIG.

OMNIASIG a reusit o crestere foarte apropiata de media pietei. Compania isi mentine pozitia a 3-a in topul subscrierilor cu o cota de piata sensibil apropiata de cea detinuta anul precedent, cu toate ca, fata de anul trecut OMNIASIG a preluat, prin fuziune, portofoliul companiilor OMNIASIG ASIRAG si OMNIASIG AGI. Cota de piata cumulata a celor doua companii era, la sfarsitul lunii septembrie a anului trecut, de 2,4%.

ASIBAN a realizat o crestere nominala, in moneda europeana, de 35% si a castigat 0,37 puncte procentuale in cota de piata. Odata rezolvate problemele de solvabilitate, reprezentantii ASIBAN se pot gandi ca pana la podium mai sunt de recuperat 10 mil. EUR.

ING Asigurari de Viata a inregistrat o crestere, in moneda europeana, de aproape 15%, cu aproape 14 puncte procentuale mai putin decat media pietei. Compania a pierdut o pozitie in clasament si 0,9 puncte procentuale din cota de piata.

BCR Asigurari a realizat o crestere cu 9 puncte procentuale peste media pietei, mentinandu-si pozitia in clasament, si a castigat 0,3 puncte procentuale cota de piata.

ASTRA-UNIQA a crescut cu peste 80% in moneda europeana, castigand, fata de perioada similara a anului precedent aproape 1,73 puncte procentuale cota de piata. De altfel, compania a urcat si 2 pozitii in clasamentul subscrierilor.

UNITA a pierdut o pozitie in clasament, pe fondul unei scaderi a valorii subscrierilor in moneda europeana, cu aproape 7,6% fata de rezultatele consemnate in primele trei trimestre ale anului precedent. Compania a pierdut si 1,7 puncte procentuale din cota de piata pe care o detinea la sfarsitul lunii septembrie a anului trecut.

GENERALI a realizat cea mai mare crestere dintre companiile situate in primele 10 pozitii din piata. Compania a crescut nominal, in moneda europeana, cu peste 92%, a urcat o pozitie in clasament si a castigat 1,3 puncte procentuale in cota de piata.

ARDAF a subscris aproape 17% mai putin fata de rezultatele consemnate, in moneda europeana, in perioada similara a anului trecut. Compania a pierdut, de altfel 2,09 puncte procentuale din cota de piata si a cedat 2 locuri in clasament.

Anul 2005

i. pentru asigurari directe si asigurari de viata (cumultat)

Fatã de anul 2004 topul primelor 10 societãti realizat în functie de primele brute încasate din asigurãri directe generale se prezinta astfel: ALLIANZ- TIRIAC a ocupat si in 2005 locul intai fiind urmata ca si in 2004 de ASIROM (locul 2) si OMNIASIG (locul 3). UNITA, BCR Asigurari, ASIBAN, si BT ASIGURARI au urcat primele doua cate o pozitie clasandu-se in 2005 pe locurile 5 si respectiv 6; celelalte doua societati au urcat patru si respectiv cinci pozitii, clasandu-se in 2005 pe locurile 4 si 10. ARDAF a coborât de pe locul 5 pe locul 6, ASTRA de pe locul 4 a trecut pe locul 8. GENERALI a ramas pe locul 9.

Se remarca faptul ca urcarile cele mai spectaculoase le-au avut companiile de asigurari care au bune relatii cu bancile sau sunt chiar detinute de banci : Asiban (controlata de BRD, BCR, CEC si Banca Transilvania), BT Asigurari (Banca Transilvania) si BCR Asigurari.

BCR Asigurari s-a miscat foarte repede in anul 2005, urcand pana la a saptea pozitie, cu afaceri de 60.7 milioane euro pe asigurari generale.

Un salt spectaculos l-a facut BT Asigurari care a intrat in top zece, cu afaceri de 26.9 milioane euro pe asigurari generale in 2005.

i.i. pentru asigurari generale

 Primele trei societati de pe piata asigurarilor si-au pastrat si 2005 locurile pe care le-au ocupat in 2004. Allianz Tiriac a ramas liderul pietei asigurarilor, incheind anul cu subscrieri de circa 238 de milioane de euro, din care 219 milioane de euro pe asigurari generale.

Omniasig ocupa pozitia a treia pe aceasta piata, dupa ce fuziunea cu societatile Omniasig-AGI si Omniasig-Asirag, cumparate in cursul lui 2004, a ridicat afacerile companiei la peste 116 milioane euro.

Produsele de asigurare care au impulsionat piata au fost asigurarile de risc de credit, cumparate de banci pentru acoperirea riscului de neplata a creditelor, precum si asigurarile de viata, locuinta si Casco, incheiate de clientii bancilor, in functie de destinatia creditului.

Piata asigurarilor s-a triplat in ultimii cinci ani, ajungand la circa 1,2 miliarde de euro in 2005, in crestere cu aproximativ 40% fata de anul anterior.

i.i.i pentru asigurari de viata

Comparativ cu situatia din 2004, topul realizat în 2005 în functie de primele brute încasate din asigurãri de viatã are urmatoarea structura: ING Asigurari de Viata a ramas si in 2005 lider de piata, fiind urmata de AIG Life si Asiban care au devansat Asirom, acesta ocupand in 2005 doar locul 4. BCR Asigurari a avut o urcare spectaculoasa de 5 pozitii, ocupand in 2005 locul 5. ALLIANZ-TIRIAC si AVIVA au coborat cate o pozitie, ocupand locurile 6 si respectiv 8. OMNIASIG Life si INTERAMERICAN au coborat trei si respectiv doua pozitii, ocupand locurile 7 si 10. GRAWE a ramas pe locul 9.

Asiban a urcat pe locul 3 cu afaceri de 24.6 milioane euro, in crestere cu 165.3% fata de 2004, cand a ocupat locul 6 in acest clasament.

Cea mai mare crestere din primele zece companii de asigurari de viata, de 351.7%, a fost inregistrata de BCR Asigurari, care a urcat cinci locuri in top, ajungand pe a cincea pozitie.

Anul 2004

i. pentru asigurari directe si asigurari de viata (cumultat)

Fatã de anul 2003 topul primelor 10 societãti realizat în functie de primele brute încasate din asigurãri directe generale se prezinta astfel: ALLIANZ- TIRIAC a ocupat si in 2004 locul intai fiind urmata ca si in 2003 de ASIROM (locul 2), OMNIASIG (locul 3), ASTRA (locul 4). BCR Asigurari si ARDAF au urcat o pozitie si respectiv 2 pozitii clasandu-se in 2004 pe locurile 8 si respectiv 5. UNITA a coborât de pe locul 5 pe locul 6, GENERALI de pe locul 8 a trecut pe locul 9, iar ASIBAN de pe locul 6 pe locul 7. AIG ROMANIA a ramas pe locul 10.

Volumul primelor subscrise în 2004 aferente contractelor directe facând parte din categoria asigurarilor generale, de 26.975.746.721 mii lei, a crescut comparativ cu 2003 cu 33,43% în termeni nominali si cu 22,08% în termeni reali.

i.i. pentru asigurari generale

În cadrul asigurarilor generale din volumul total al primelor brute subscrise din asigurari generale directe, primele 10 societati din top detin 87,7%, în timp ce o singura societate controleaza peste un sfert din piata asigurarilor generale

i.i.i pentru asigurari de viata

Comparativ cu situatia din 2003, topul realizat în 2003 în functie de primele brute încasate din asigurãri de viatã are urmatoarea structura: primele patru pozitii raman neschimbate, ALLIANZ-TIRIAC a urcat 2 pozitii ocupand in 2004 locul 5, detronand ASIBAN care ocupa in 2004 locul 6. De asemenea, AVIVA si INTERAMERICAN coboara cate o pozitie, fiind in 2004 pe locul 7 si respectiv 8. Noile societãti intrate în top sunt GRAWE si BCR ASIGURARI. Au iesit din top societãtile UNITA – GROUP WS si LUKOIL ASITO care în 2003 ocupaserã locurile 9 si respectiv 10.

Cele 22 de societati care au practicat asigurari de viata au înregistrat un volum al primelor brute subscrise de 7.460.251.598 mii lei, volum care a crescut cu 20,34% în termeni nominali fata de 2003, ritm mult mai lent decât cel al asigurarilor generale, ceea ce înseamna o crestere reala cu 10,1%. În anul 2004, ca si în anul 2003, se mentin pe primele locuri urmatoarele trei clase de asigurari (care detin 81,6% din total)

Capitolul 4

PERSPECTIVE ALE PIETEI ASIGURARILOR IN

ROMANIA

Preturile politelor de asigurari generale vor creste in anul 2007, in special pe segmentul asigurarilor auto obligatorii, care vor fi aliniate la nivelul din statele membre ale Uniunii Europene

Asistam in acest moment la o stagnare a preturilor pe piata romaneasca a asigurarilor din cauza capacitatii financiare mai reduse a romanilor. Preturile politelor de asigurare sunt la nivelul celor practicate in alte state din Europa Centrala si de Est. Totusi, frecventa riscurilor este mai mare in Romania decat in tarile din Uniunea Europeana.

Potrivit specialistilor in domeniu tendinta va fi de crestere a preturilor pe anumite tipuri de asigurari. politele de asigurare de Raspundere Civila Auto vor fi un segment pe care preturilor vor fi aliniate imediat la nivelul din Uniunea Europeana.

Pe alte tipuri de asigurari, preturile se vor mentine la nivelul actual, cum este cazul politelor de asigurari de proprietati imobiliare, unde asiguratorii nu au platit pana acum daune foarte mari.

Un alt efect al integrarii Romaniei in Uniunea Europeana va fi cresterea concurenta intre companiile din piata.

Anumiti specialisti estimeaza chiar ca piata asigurarilor va creste cu cel putin 30 la suta in 2007, iar volumul de prime brute subscrise a putea depasi doua miliarde euro.

Estimandu-se ca piata va avea un ritm de crestere de cel putin 30 la suta si putem previziona ca aceasta va depasi pragul de doua miliarde euro, prime brute subscrise în 2007. Totodata, vor creste semnificativ, datorita integrarii în Uniunea Europeana, asigurarile auto, cele agricole si cele de raspundere civila. In schimb, asigurarile de viata vor avea o evolutie moderata. În situatia definitivarii legislatiei specifice se vor dezvolta semnificativ asigurarile de sanatate.

Cert este că anul 2007 va ramane in istorie drept anul integrarii Romaniei in Uniunea Europeana. Acest eveniment nu va ramane fara consecinte importante nici la nivelul pietei asigurarilor. Aderarea va insemna, printre altele, intrarea pe piata a unor noi furnizori de asigurare, atrasi de libera circulatie a serviciilor. Astfel, unii specialisti estimeaza ca peste 100 de companii vor ajunge sa activeze in acest domeniu.

Exista, in prezent, o serie de societati de asigurari din Europa de Vest (din state ca Germania, Franta s.a.) care si-au manifestat intentia de a patrunde pe piata romaneasca de profil, dupa momentul aderarii.

In prezent, pe piata romaneasca a asigurarilor opereaza 39 de societati, insa se estimeaza ca numarul acestora va creste.

La sfarsitul anului 2006, afacerile companiilor de asigurari din Romania se vor ridica la 1,6 miliarde de euro, in crestere cu peste 30% comparativ cu nivelul de 1,22 miliarde de euro inregistrat la sfarsitul lui 2005.

Ritmul de crestere, de anul acesta, al industriei asigurarilor va continua si in 2007, dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, cand piata ar putea ajunge la un volum al afacerilor de 2-2,2 miliarde euro.

Se preconizeaza ca pana in 2011, piata romaneasca a asigurarilor ar putea atinge un nivel de 5-6 miliarde de euro.

Investitiile totale pentru capitalizarea societatilor de asigurari din Romania s-au ridicat, in 2006, la 115 milioane euro.

Reprezentantii Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor (CSA) opineaza ca sub aspectul reglementarii pietei asigurarilordin romannia acesta ar putea fi invadata de asiguratori straini, dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana. Companiile de asigurare straine vor putea intra pe piata fara autorizare din partea CSA, ci doar prin simpla notificare a comisiei. In aceste conditii, CSA nu va putea rezolva nici reclamatiile clientilor.

Astfel ca Romania s-arputea afla intr+o situatie similara tarilor din jur care au aderat la Uniunea Europeana inaintea Romaniei care s-au confruntat cu o crestere puternica a numarului de companii de asigurari, prin intrarea jucatorilor straini. Astfel, in Slovacia la un an si jumatate dupa aderarea la UE intrasera pe piata de asigurari 329 de companii straine, in Slovenia 320, iar in Ungaria 324 de companii.

Companiile straine, in schimb, vor fi mai competitive la produse de asigurare cum ar fi asigurarile de bunuri pentru corporatii si asigurarile de raspundere civila ale managerilor de companii, produse care deocamdata nu sunt foarte bine reprezentate pe piata romaneasca.

Piata asigurarilor de calatorie in strainatate se va reduce ca pondere ca urmare a liberalizarii circulatiei in interiorul UE si a aparitiei Cardului European de Asigurari de Sanatate. De asemenea vor disparea acele produse numite fronting, politele incheiate in Romania de companii straine prin intermediul unor companii locale la care raspunderea este asumata in totalitate de compania din strainatate.