Piata Asigurarilor din Romania

Cuprins:

Capitolul I. ELEMENTELE TEORETICE ALE ASIGURĂRILOR ………………………1

Elementele tehnice ale asigurărilor………………………………………………..….…..1

1.2. Piața asigurărilor din România…………………………………………………………..3

1.2.1. Evoluția asigurărilor din România………………………………….…….3

1.2.2. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor……………………………….…4

1.2.3. Piața asigurărilor la nivel internațional……………………………………5

1.2.4. Poziționarea pieței românești a asigurărilor la nivel european…………….7

1.3. Clasificarea asigurărilor……………………………………………………….……….…10

1.4. Principalele clase de asigurări……………………………………………………….…….11

1.4.1. Asigurări generale…………………………………………………….……11

1.4.2. Asigurări de viață…………………………………………………………..13

Capitolul II. ANALIZA ECONOMETRICĂ A PIEȚEI ASIGURĂRILOR DIN

ROMÂNIA……………………………………………………………………………………18

2.1. Fundamentarea noțiunii de indicator al pieței……………………………………………..18

2.2. Rezultatele pieței asigurărilor la nivelul ultimilor 7 ani……………………………………23

CONCLUZII ȘI PROPUNERI…………………………………………………………………40

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………….42

=== Piaţa asigurărilor din România- 2010 ===

Piața asigurărilor din România

Cuprins:

Capitolul I. ELEMENTELE TEORETICE ALE ASIGURĂRILOR ………………………1

Elementele tehnice ale asigurărilor………………………………………………..….…..1

1.2. Piața asigurărilor din România…………………………………………………………..3

1.2.1. Evoluția asigurărilor din România………………………………….…….3

1.2.2. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor……………………………….…4

1.2.3. Piața asigurărilor la nivel internațional……………………………………5

1.2.4. Poziționarea pieței românești a asigurărilor la nivel european…………….7

1.3. Clasificarea asigurărilor……………………………………………………….……….…10

1.4. Principalele clase de asigurări……………………………………………………….…….11

1.4.1. Asigurări generale…………………………………………………….……11

1.4.2. Asigurări de viață…………………………………………………………..13

Capitolul II. ANALIZA ECONOMETRICĂ A PIEȚEI ASIGURĂRILOR DIN

ROMÂNIA……………………………………………………………………………………18

2.1. Fundamentarea noțiunii de indicator al pieței……………………………………………..18

2.2. Rezultatele pieței asigurărilor la nivelul ultimilor 7 ani……………………………………23

CONCLUZII ȘI PROPUNERI…………………………………………………………………40

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………….42

ANEXE

Capitolul I. ELEMENTELE TEORETICE ALE ASIGURĂRILOR

1.1. Elementele tehnice ale asigurărilor

În economia asigurărilor se utilizează o serie de termeni specifici care sunt utilizați în relația curentă de asigurare propriu-zisă. Elementele tehnice ale asigurărilor sunt prevăzute în legile care reglementeză piața asigurărilor din România. Astfel în Legea nr. 32/2000 se prezintă semnificația următorilor termeni:

Asiguratorul este persoana juridică , care în schimbul unei prime de asigurare încasate de la asigurați îsi asuma răspunderea de a acoperi pagubele produse bunurilor asigurate de anumite calamități naturale sau accidente, de a plăti suma asigurată la producerea unui eveniment în viața persoanelor asigurate sau de a plăti o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde –în baza legii- fata de terțe persoane.

Asiguratul este persoana fizică sau juridică care, în schimbul primei de asigurare plătite asigurătorului, îsi asigură bunurile împotriva anumitor calamități naturale sau accidente, sau persoanele fizice care se asigură împotriva unor evenimente ce pot apărea în viața lor, precum și persoana fizică sau juridică care se asigură pentru prejudiciul ce îl poate cauza altor persoane.

Beneficiarul este persoana care are dreptul de a încasa suma asigurată sau despăgubirea, fără să fie neapărat parte la contractul de asigurare. În practică beneficiarul este desemnat și prin condițiile de asigurare sau poate fi indicat în mod expres de către asigurat.

Contractantul asigurării este persoana fizică sau juridică care poate încheia asigurarea, fără a obține prin aceasta calitatea de asigurat, dar există si posibilitatea ca însuși contractantul sa fie același cu asiguratul.

Brokerul de asigurare este persoana juridică română sau străină, autorizată de lege, care negociază pentru clienții săi, persoane fizice sau juridice, asigurați sau potențiali asigurați, încheierea contractelor de asigurare sau de reasigurare și acordă asistență înainte și pe durata derulării contractelor ori în legătură cu regularizarea daunelor.

Agentul de asigurare este persoana fizică sau juridică abilitată, în baza autorizării unui asigurător, să negocieze sau să încheie în numele și în contul asigurătorului sau reasigurătorului, contracte de asigurare sau de reasigurare cu terții, conform condițiilor stipulate în contractul de mandat încheiat, fără să aibă calitatea de asigurător/reasigurător, broker de asigurare/reasigurare.

Subagenții sunt presoane fizice, altele decat conducătorul agentului de asigurare persoană juridică, care au calitatea de angajați cu contract de muncă cu persoana juridică și care acționează în numele acesteia.

Agentul de asigurare subordonat este persoana fizică sau juridică care, pe lângă activitatea sa profesională principală, intermediază în numele și contul unuia sau mai multor asigurători produse de asigurare care sunt complementare la produsele furnizate de instituțiile de credit și instituțiile financiare nebancare care acționează într-o piață reglementată. Prin intermediul acestor agenți subordonați se desfășoară activitatea de bancassurance.

Riscul asigurat este fenomenul care odată produs, datorită efectelor sale, îl obligă pe asigurător să plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea sau suma asigurată. Pentru a fi considerat risc un fenomen care produce pagube trebuie să îndeplinească cumulativ urmatoarele condiții:

Fenomenul să fie posibil, dar nu sigur și frecvent;

Fenomenul să aiba caracter întamplător;

Fenomenul să poată fi înregistrat corect în evidențele statistice specifice;

Fenomenul să nu depindă de voința asiguratului sau a beneficiarului asigurării.

Evaluarea este o etapă necesară în procesul încheierii asigurării, deoarece stabilește valoarea bunurilor proprietate privată, în vederea cuprinderii lor în asigurare. Valoarea bunurilor trebuie cunoscută cu exactitate pentru a se evita sub- sau supraevaluarea ce influiențează negativ pe asigurat și asigurător.

Suma asigurată este, conform contractului de asigurare, partea din valoarea de asigurare pentru care asigurătorul își asumă răspunderea în cazul producerii evenimentului asigurat. Suma asigurată reprezintă valoarea maximă a raspunderii asigurătorului și în funcție de care se stabilește prima de asigurare.

1.2. Piața asigurărilor din România

1.2.1. Evoluția asigurărilor din România

În țara noastra activitatea de asigurare se întinde pe o perioadă de peste 135 de ani.

Asigurările dupa anul 1990.

Trecerea la economia de piață a necesitat modificarea structurilor organizatorice existente în activitatea de asigurări și reasigurări, reglementarea pe baze noi a raporturilor contractuale în materie de asigurare- reasigurare, perfecționarea instrumentelor și tehnicilor de lucru folosite de societațile comerciale specializate în operațiuni de asigurare, intermediere și alte prestari de servicii. Astfel în locul Administrației Asigurărilor de Stat au luat ființă trei societăți comerciale pe acțiuni în domeniul asigurărilor: „ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ S.A.”, „ ASTRA S.A ”, Agenția „CAROM S.A”.

În anul 1991 a fost adoptată Legea nr.47 privind constituirea și funcționarea societăților din domeniul asigurărilor, iar în anul 1995 Legea nr. 136 privind asigurările și reasigurările.

Perioada 1990-2000 a constituit o perioada de plina dezvoltare a asigurărilor în România, constituindu-se o multitudine de societăți comerciale care își desfășoară activitatea în domeniul asigurărilor.

În anul 2001 s-a înființat Comisia de Supraveghere a Asigurărilor- C.S.A., care a înlocuit fostul O.S.A.A.R.- Oficiul de Supraveghere a Activității de Asigurare și Reasigurare.

În anul 2004 cadrul legislativ aplicabil autorizării societaților de asigurare și brokerilor de asigurare a fost completat și modificat prin:

Legea nr. 172/ 2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România;

Legea nr. 403/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor;

Ordinul nr. 3110/2004 pentru punerea în aplicare a Normelor privind informațiile și documentele cerute pentru autorizarea brokerilor de asigurare.

În anul 2005 Consiliul C.S.A. a aprobat un prim pachet de norme privind aplicarea Legii nr. 249/2004 prin care se reglementează procedurile și condițiile de autorizare a schemelor și fondurilor de pensii ocupaționale, precum și a operatorilor din aceasta piață.

În anul 2006 Cartea verde va fi inclusă în R.C.A., iar anul 2007 aduce intrarea in vigoare a Pilonului II-Pensii private.

1.2.2. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) este autoritatea administrativă autonomă de specialitate, cu personalitate juridică, al cărei scop principal este apărarea drepturilor asiguraților și promovarea stabilității activității de asigurare în România.
Activitatea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor a început la data de 2 iulie 2001, odată cu publicarea în Monitorul Oficial al României a Hotărârii Parlamentului privind numirea membrilor primului său Consiliu – Consiliu care reprezintă organul de conducere colectivă a Comisiei.
Reprezentantul de drept al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, ca autoritate administrativă autonomă, ca persoană juridică de drept public și în raporturi de drept comun, este președintele.
Cu începere din anul 2006, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr.113/2006 privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 201/2005 pentru modificarea și completarea Legii nr.32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor este format din 7 membri, din care un președinte și 2 vicepreședinți, numiți de Parlament, în ședința comună a celor două Camere.

Misiunea CSA este de a pune în aplicare legislația din domeniul asigurărilor imparțial,cu onestitate și promptitudine; de a proteja, în temeiul legii, în temeiul legii, consumatorii de produse de asigurări; de a încuraja formarea unei piețe sanătoase a asigurărilor; de a promova necesitatea unei bune serviri a interesului public.

Pentru îndeplinirea atribuțiilor prevazute de lege, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor adoptă avize, norme, decizii și circulare, sub semnătura Președintelui, dupa deliberare în ședințe. Normele sunt puse în aplicare prin ordin al Președintelui. Comisia este condusă de către un Consiliu format din 7 membri, din care un Președinte și 2 Vicepreședinți, numiți de Parlament în ședință comună a celor două Camere.

1.2.3. Piața asigurărilor la nivel internațional

Creșterea și diversificarea activității economice și, implicit, a schimburilor internaționale de valori au dus la crearea și dezvoltarea unor piețe active și concurente de asigurări și reasigurări.

Piața asigurărilor internațională se manifestă în zilele noastre ca o piață cu un puternic proces de concentrare și centralizare de capital. Actorii acestei piețe internaționale sunt societățile de asigurări, societățile de reasigurări, brokerii de asigurări și societățile ce oferă servicii în activitatea de intermediere în asigurări. Modalitatea prin care se desfășoară asigurările la nivel internațional din punct de vedere al principiilor este aceeași, fiind totuși puternic marcată de reglementările naționale ale fiecarei țări.

Managerul de risc trebuie să țină cont în contextul internațional de terminologia folosită în contracte, de acoperirea prin asigurare cu ajutorul unor programe special concepute.

Companiile multinaționale manifestă o creștere a prezenței lor pe cât mai multe piețe prin extinderea operațiilor pe care le au la nivelul întregului glob. La baza acestei evoluții se află mai mulți factori și anume:

Creșterea economică fără precedent a țărilor industrializate după cel de-al doilea Război Mondial, progresul tehnic și dezvoltarea socio-umana sub toate aspectele care au făcut să apara noi necesități ce trebuiau satisfăcute.

Globalizarea serviciilor financiare, în general, și a serviciilor de asigurări, în special, au dus la o concentrare puternică a comertului internațional cu aceste servicii. Dacă ne referim numai la Europa , prin fuzionările din ultimii ani între grupuri bancare și de asigurări au rezultat adevarați coloși financiari a căror valoare de piață crește aproape neîntrerupt.

Piața internațională a asigurărilor comportă o dimensiune importantă în ultimii ani observată în special prin concentrarea actorilor acestei piețe. Cele mai reprezentative piețe de asigurări și reasigurări sunt concentrate în marile centre comerciale și financiare ale lumii unde se desfășoară majoritatea covârșitoare a acestor tranzacții. Unele dintre aceste piețe serveau altă dată numai asigurătorilor direcți locali și care, în urma extinderii activității unor companii de asigurare și-au deschis filiale, au devenit treptat internaționale. Este cazul Londrei, Europei continentale, S.U.A., Japoniei. Fiecare dintre acestea este o piață internațională deoarece o mare parte sau chiar cea mai mare parte a afacerilor încheiate provin de la societăți de asigurări și reasigurări din alte țări și pentru că influiențează în mare măsură uzanțele și practicile altor piețe.

Consecințele cosolidărilor în domeniul asigurărilor sunt atât pozitive cât și negative.

Ca și efecte pozitive se pot aminti:

Efectul direct pozitiv pentru societățile care fuzionează este cel al economiilor de scară;

O structură mai concentrată este mai incitantă spre inovare; altfel zis, aceasta este capabilă să suporte uneori cheltuielile enorme implicate de acest proces de lungă durată și cu un grad de risc ridicat;

Inovarea înseamnă azi mai mult ca oricând utilizarea noilor tehnologii informatice și este un lucru pozitiv dacă este posibilă fuzionarea sistemelor informatice într-un sistem unic și modernizarea lui;

Pentru asigurați, structurile de asigurare consolidate pot conduce la scăderea tarifelor de asigurare;

Pentru acționariat, structurile de asigurare consolidate înseamnă deseori dividende ridicate.

Ca și efecte negative:

Consolidarea asigurărilor induce o presiune considerabilă asupra canalelor de distribuție tradiționale;

Lipsa de competitivitate;

Practicarea unor tarife mai mari pentru serviciile oferite.

Globalizarea domeniului asigurărilor este un fapt deja împlinit prin relația de reasigurare ce se practică în principal la nivel internațional, completând atracția la nivel mondial pe care o au asigurările prin formarea unor mari grupuri de asigurări cu birouri sau filiale în zeci de țări.

Brokerii de asigurări sunt prezenți în acest moment în acest moment în cele mai importante locuri de pe planetă speculând orice deschidere a unei piețe către activitatea profesională și serviciile personalizate în asigurări.

1.2.4. Poziționarea pieței românești a asigurărilor la nivel european

Piața românească a asigurărilor a înregistrat în ultimii ani evoluții pozitive dacă ținem cont de faptul că până la izbucnirea crizei financiare care afectează întregul mapamond înregistrase creșteri anuale de peste 20% la nivel global (adică din punct de vedere al cumulării asigurărilor generale cu cele de viață), cu mult peste media europeană.

În plus, odată cu persistența acestei crize financiare, piața se vede nevoită să ajusteze din mers anumite tendințe, mai ales cele legate de fuziuni și achiziții, astfel încât noii actori să facă față mai bine condițiilor dure ale pieței și cele care au în vedere crearea unui cadru legislativ prudențial în concordanță cu noua dimensiune a afacerii, atât la nivel național, cât și internațional.

Totuși ar trebui ținut cont de la început de faptul că piața asigurărilor trebuie tratată în mod separat, o abordare de genul „one-size-fits-all” nefiind recomandabilă pentru acest domeniu.

Două cauze pentru care spun acest lucru sunt:

În ceea ce privește activitatea de subscriere, există un decalaj între cash-flow-ul generat de primele de asigurare încasate de la asigurați, respectiv despăgubirile sau indemnizațiile plătite plătite acestora. Astfel primele de asigurare se încasează în general cel târziu la data scadență menționată în contractul de asigurare, în timp ce pentru despăgubiri și indemnizații, de la momentul producerii evenimentului asigurat durează câteva zile până la data la care se va efectua plata deoarece există o serie de proceduri standard care trebuie urmate în vederea lichidării unei daune. Aceasta este și una din cauzele pentru care companiile de asigurări au devenit mai flexibile în acordarea unei perioade de grație la plata primelor, fără penalizări și fără pericolul rezilierii contractului în cauză.

Referitor la structura bilanțieră, în ceea ce privește societățile de asigurări, ponderea majoră în cadrul pasivelor este deținută de rezervele tehnice (85% din total pentru o serie de state din Uniunea Europeană), în timp ce pentru bănci cea mai mare pondere (31%) este reprezentată de depozite de la clienți.

În zona euro, care se poate spune pe bună dreptate că este cea mai afectată de situația actuală, adoptarea unor noi măsuri pentru creșterea stabilității financiare a societăților de asigurare apare pe fondul necesității suplimentare de asigurare pentru anumite clase de asigurări care în trecut erau mai puțin căutate, fie din cauza naturii, fie ca urmare a riscului scăzut asociat acestora în condiții de creștere economică susținută sau boom economic.

Aici putem discuta de un paradox dacă ținem cont de faptul că ne confruntăm la nivel european cu două tendințe despre care se poate spune că sunt diametral opuse și anume:

Pe de o parte clienții de referință ai companiilor de asigurare caută soluții cât mai ieftine pentru o încercare de menținere a unui echilibru financiar și așa fragil;

Pe de altă parte apare o nouă categorie de potențiali asigurați care doresc să intre în portofoliul unei societăți de asigurare pornind de la faptul că trendul actual al piețelor financiare nu le oferă garanția solvabilității partenerilor (asigurare împotriva riscului de faliment al partenerilor – inexistentă la nivelul pieței românești) sau eticii unora dintre aceștia (asigurare de răspundere profesională pentru diferite tipuri de riscuri implicate de activitatea economică derulată).

Referitor la primul element prezentat mai sus există riscul ca acești clienți să își inducă singuri probleme, deoarece companiile de asigurări vor fi dispuse în numeroase rânduri să “supraliciteze” reducerile posibil a fi încordate, în încercarea de a fideliza clientul. Dar de multe ori aceste bonusuri se pot traduce în imposibilitatea de a plăti despăgubirile cuvenite asiguraților la momentul potrivit, fapt pentru care cei din urmă să fie și ei la rândul lor în incapacitate de plată sau în imposibilitate de derulare normală a activității economice.

Chiar și la momentul actual, în care elementele generatoare de referință ale pieței asigurărilor sunt într-un declin evident și aici mă refer cu precădere la piața creditului și piața vânzărilor de autovehicule, această ramură economică se prezintă în continuare destul de bine.

Interpretările pe care le voi realiza au în vedere în general valorile relative, deoarece trebuie să recunoaștem că deși piața românească are potențial și trendul pozitiv este remarcabil, nivelul la care se situează este încă unul modest, tribut unei istorii de doar 20 de ani, în condițiile în care d-abia din 1989 piața asigurărilor de poate afirma drept una care promovează o cultură a asigurărilor.

Chiar și în condițiile celor precizate anterior, piața românească continuă să se mențină pe poziții codașe din punct de vedere al indicatorilor pieței de profil. Astfel densitatea asigurărilor, determinată ca raport între primele de asigurare la nivel global și numărul populației, indică în cazul României, atât la nivelul asigurărilor generale cât și al celor de viață, o medie de 150 de euro pe persoană, cea mai scăzută din întreaga Uniune Europeană.

Ce surprinde este faptul că România se remarcă în ceea ce privește acest indicator prin ponderea ridicată a primelor din asigurări de viață în detrimentul celor generale. Spun acest lucru deoarece asigurările obligatorii în România sunt în cadrul asigurărilor generale (pe moment fiind vorba de asigurarea de răspundere civilă a autovehiculelor), iar anul 2008, ultimul pentru care avem date defalcate auditate, este cel în care încă se putea discuta de o piață dezvoltată a vânzării de autovehicule și imobile. Ori acestea implicau obligatoriu asigurări ale bunurilor achiziționate în condițiile All Risks, fapt care determina și o primă de asigurare suplimentară.

Într-adevăr se poate afirma faptul că obținerea unui credit imobiliar este condiționată de încheierea unei asigurări pentru riscul de deces, indiferent dacă este vorba de o poliță de asigurare doar pentru acest risc sau o asigurare mixtă de viață. Aici există două aspecte care merită analizate:

Unii dintre clienții băncii erau deja asigurați împotriva acestor riscuri la momentul încheierii contractului de credit. Existența acestor asigurări nu că era omisă, dar de multe ori era nerentabil, atât din punct de vedere financiar cât și al documentației să fie trecută pe respectiva polița dreptul băncii, în calitate de creditor de a încasa o parte din indemnizație în caz de deces al debitorului, dar să fie majorată și suma asigurată în conformitate cu sumele obținute de la bancă. În plus durata creditului era un impediment, fiind posibil ca respectivul asigurat să nu dorească o asigurare mixtă de viață pe o perioadă atât de îndelungată. Pe de altă parte băncile deja intermediau polițe de asigurare speciale pentru produsele comercializate, la tarifuri mai mici, astfel încât dezvoltarea pieței era iminentă;

România s-a confruntat pentru o perioadă îndelungată cu falimente financiare răsunătoare, astfel încât ar fi puțin explicabilă înclinația acestora spre asigurările de viață, care în definitiv ceva care nu este palpabil, în plus și peste un număr de ani deloc de neglijat. Acest ultim aspect merită reținut deoarece la o asigurare a bunurilor poți rezilia contractul după un an (dacă nu ai obligații de genul celor anterior precizate), fără penalizări, lucru care nu este posibil și în cazul celor de viață.

Singurele state din Uniunea Europeană cu care ne putem compara din punct de vedere al acestui indicator sunt:Bulgaria, Lituania și Letonia, dar și acestea au un avantaj evident în valori absolute.

În ceea ce privește gradul de penetrare a asigurărilor, la nivelul anului 2008 ne regăsim de asemenea în coada clasamentului, dintre statele membre doar România, Grecia și Lituania înregistrând valori mai mici de 2%, indicând un dezinteres total al populației pentru aceste tipuri de protejare a patrimoniului.

Pentru o țară care aspiră la creștere economică peste media Uniunii Europene este prea puțin dacă ținem cont că orice afacere trebuie protejată împotriva riscurilor care o pot afecta, iar acestea nu sunt puține. Media europeană a acestui indicator este de aproape 8%, dar valoarea se datorează membrilor cu state vechi, deoarece dintre cele care au aderat la penultimul val, doar Slovenia și Malta se încadrează într-un trend de normalitate cu 5,5%, în rest fiind vorba de valori care gravitează în jurul unui prag de 4%, care și așa este modest.

După cum se poate observa mai sunt multe de realizat în statul membru România pentru punerea pe linia de plutire a acestui sector financiar, dar se pare că cel mai important moment (cel al așa-zisei creșteri economice) nu a fost exploatat la maxim. Chiar și în situația în care indicatori se prezentau mai bine exista o problemă. Românii s-au îndatorat excesiv, acum deja încep să piardă bunurile pe care le-au achiziționat astfel încât și contractele de asigurare care le aveau pe acestea drept obiect al asigurării nu vor mai fi înnoite.

1.3. Clasificarea asigurărilor

Asigurările reprezintă un domeniu vast care, după cum s-a mai arătat, acoperă toate sferele activității umane.

Astfel, în literatura de specialitate se întâlnesc tipuri și categorii variate de asigurări, determinate prin folosirea unor criterii diferite. Iată câteva dintre ele:

După domeniul (ramura) la care se referă avem: asigurări de bunuri,asigurări de persoane și asigurări de răspundere civilă;

După tipul și natura riscurilor asigurate, distingem două categorii principale: asigurări de viață și asigurări non-viață (generale).

După forma juridică avem: asigurări obligatorii și asigurări facultative;

După sfera de cuprindere în profil teritorial avem: asigurări interne (părțile contractante domiciliază în aceiași țară) și asigurări externe;

După felul raporturilor ce se stabilesc între asigurător și asigurat avem: asigurări directe și asigurări indirecte sau reasigurări.

1.4. Principalele clase de asigurări

1.4.1. Asigurări generale

Asigurările de bunuri sunt considerate de către specialisti ca asigurări vechi. Factorii care au declansat aparitia asigurărilor de bunuri sunt, evident, producerea unor riscuri de mare

anvergură, de tip catastrofal, care au afectat în mod negativ viața economică din acele timpuri. Asigurarea de bunuri acoperă o gamă largă de riscuri, de la incendiu- primul risc pentru care s-a oferit protecția, până la cele mai variate evenimente: catastrofe (naturale, tehnologice, ecologice), furt, revolte, greve, război.

În România până în anul 1995, s-au practicat atât asigurări de bunuri facultative, dar și obligatorii (asigurarea clădirilor, a animalelor și a culturilor agricole). Prin apariția în anul 1995 a Legii asigurărilor și reasigurărilor, s-a trecut la asigurarea bunurilor numai sub formă facultativă (contractuală).

După anul 2000 s-a constatat o amplificare a pierderilor și pagubelor provocate de factorii naturali și umani asupra clădirilor și gospodăriilor populației (inundații, viituri, alunecări de teren, explozii ale conductelor de gaz etc.). Se dorește reintroducerea asigurărilor de locuințe obligatorii, cu efecte benefice concretizate prin instituirea unui sistem de despăgubire imediată, eficient și prompt.

În asigurarea de bunuri, asigurătorul se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească asiguratului o despăgubire. Asiguratul trebuie să aibă un interes patrimonial cu privire la bunul asigurat. Bunurile se asigură pentru sumele declarate de asigurat și care nu trebuie să depășească valoarea lor la data asigurării. Prin valoarea bunurilor la data asigurării, se întelege:

La mijloace fixe și obiectele de inventar – valoarea din nou a acestora (prețul de înlocuire), din care s-a scăzut uzura în raport cu vechimea, întrebuințarea și starea de întreținere a bunurilor respective;

La materiile prime, materiale, produse finite, mărfuri –prețul de cost al acestora;

La obiectele de muzeu sau de expoziție, precum și la lucrările de artă pe sticlă, din sticlă ori pe plăci din marmură –sumele corespunzătoare valorii lor de circulație. Asigurarea se încheie pe o perioadă de un an, iar la cerere și pe perioade mai scurte în baza declarației de asigurare semnată de asigurat. Asigurarea se consideră a fi încheiată prin plata primelor de asigurare și emiterea de către asigurător a contractului de asigurare și este valabilă numai pentru bunurile și riscurile specificate în contract, la adresele indicate în acesta.

Despăgubirea datorată de asigurător nu poate depăși valoarea bunului în momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei și nici suma la care s-a făcut asigurarea, dacă nu s-a prevazut altfel în condițiile de asigurare.

După producerea evenimentului asigurat, asigurătorul achită despăgubirea cuvenită asiguratului, numai după ce acesta a probat legitimitatea sa de a încasa indemnizația, a declarat dacă a mai încheiat asigurări cu alte societăti pentru același risc, a predat asigurătorului întreaga documentație necesară subrogării acestuia pentru a exercita acțiunea de subrogare.

După fiecare pagubă, suma asigurată se micșorează, cu începere de la data producerii evenimentului asigurat, pentru restul perioadei asigurării, cu suma cuvenită drept despăgubire; asigurarea continuă pentru suma rămasă, prima de asigurare pentru această perioadă rămânând neschimbată. La cererea asiguratului, suma rămasă poate fi completată printr-o asigurare suplimentară contra plății diferenței de primă corespunzătoare, conform clauzelor contractuale.

1.4.2. Asigurări de viață

Asigurările de viață sunt privite cu multă seriozitate în întreaga lume și acest lucru nu este nou. Ele fac parte dintr-o categorie mai amplă a asigurărilor de persoane, care acordă indemnizații bănești pentru producerea unor riscuri ce afectează viața persoanei, sănătatea sau integritatea fizică. În funcție de riscul asigurat în asigurarea de bază (produsul principal), asigurările de persoane pot fi împărțite în două categorii:

Asigurări de viață, care acoperă riscul de deces;

Asigurări de persoane, altele decât cele de viață, care acoperă în asigurarea principală integritatea corporală sau sănătatea persoanei.

La producerea evenimentului asigurat, asiguratul primește o indemnizație de asigurare corespunzătoare unei sume stabilite inițial, denumită sumă asigurată, conform contractului de asigurare. Asigurarea de viață este o modalitate de a ne proteja financiar, pe noi sau familia noastră, în cazul producerii unui accident, a unei boli, a invalidității sau a decesului. Prin intermediul acesteia, persoana asigurată își poate clădi o situație financiară puternică încă din tinerețe, este și un mod sigur de economisire în condițiile unei bune capitalizări și a protecției la inflație. Comparativ cu asigurările de bunuri, asigurările de viață sunt diferite în sensul că, la sfârșitul perioadei asigurate clientul beneficiază de toți banii cu care a cotizat, plus o anumită „dobândă”, care variază în funcție de tipul investiției și de tipul asigurării.

Deșii sunt mai multe tipuri de asigurări de viață, ele au anumite trasături comune:

La decesul persoanei asigurate, societatea de asigurări plătește o sumă beneficiarilor sau moștenitorilor, oferind astfel protecție acestora;

Asiguratul plătește o sumă numită primă de asigurare cu regularitate;

Unele asigurări oferă asiguratului beneficii variate pe parcursul duratei asigurării, în sensul folosirii banilor depuși în asigurare și al adăugării unor clauze suplimentare în funcție de nevoia fiecărui asigurat în parte (Anexa 1). Astfel, în schimbul plății unor sume suplimentare, asiguratul beneficiază de avantaje suplimentare.

Asigurările de viață tradiționale sunt polițe de asigurare care oferă celor care le dețin beneficii materiale considerabile și garantate, care se pot ridica în urma decesului sau la maturitate. Asigurătorul trebuie să acorde aceste garanții indiferent de costurile pe care le implică și să întreprindă toate măsurile potrivite pentru a rămâne solvabil, din respect pentru client și ca cerință a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Acesta trebuie să investească cu precauție sporită, în special în obligațiuni guvernamentale sau alte titluri de valoare sigure, clientul beneficind astfel de produse sigure.

Cele mai importante tipuri de asigurări de viață sunt:

Asigurarea de viață pe termen limitat

Asigurarea de viață pe termen nelimitat

Asigurarea mixtă de viață

Asigurarea mixtă redusă

Asigurarea de studii (tip student)

Asigurarea dotă (tip zestre)

Asigurarea majorat

Asigurarea pentru ipotecă

a) Asigurarea de viață pe termen limitat

Este asigurarea tipică și cea mai simplă; se încheie pe o anumită perioadă de timp și acoperă numai riscul de deces. Asiguratul va plăti periodic prima de asigurare și în schimbul acesteia, beneficiarul va încasa suma asigurată la decesul asiguratului, conform contractului încheiat. Caracteristic pentru această poliță este faptul că suma asigurată va fi plătită numai dacă decesul se produce pe perioada de valabilitate a contractului. Dacă la expirarea contractului asiguratul este în viață, asigurătorul este exonerat de orice raspundere privind plata sumei asigurate. Date fiind caracteristicile mentionate, rezultă clar că această asigurare conferă protecție numai pentru riscul de deces, și nu presupune o economisire sau o capitalizare prin faptul că la expirarea perioadei asigurătorul nu va plăti nimic.

b) Asigurarea de viață pe termen nelimitat

Acest tip de asigurare acoperă riscul de deces al asiguratului pâna la o vârstă înăintată a acestuia (95 ani). De obicei se impune în contract plata primelor de asigurare de către asigurat până la data pensionării. Riscul de deces este acoperit pe toată perioada cuprinsă între momentul încheierii asigurării și atingerea vârstei respective. În cazul decesului suma de care va beneficia este mai mare decât în cazul poliței de asigurare pe termen limitat. Dacă asiguratul împlinește vârsta precizată în contract, va primi suma asigurată actualizată (se ia în calcul și rata inflației).

c) Asigurarea mixtă de viață

Acest tip de asigurare de viață este o asigurare cu capitalizare și se deosebește de celelalte prin gradul de cuprindere. Deosebirea principală față de asigurarea de viață tipică este că acoperă și riscul de supraviețuire, în afara riscului de deces. Astfel, asigurătorul va plăti beneficiarului suma asigurată dacă asiguratul decedează în perioada de asigurare, iar dacă asiguratul este în viață la data expirării contractului, atunci el primește personal suma asigurată.

d) Asigurarea mixtă redusă

Acest tip de asigurare presupune posibilitatea rambursării primelor aferente riscului de supraviețuire, rămânând la asigurător doar prima aferentă riscului de deces. Dacă la expirarea perioadei de asigurare, asiguratul este în viață, el beneficiază de suma asigurată; dacă el decedează, asigurătorul va plăti suma primelor de asigurare înregistrate până la momentul decesului la care de regulă se adaugă și cota corespunzătoare participării la profit pentru partea din rezervele matematice investite de asigurător.

e) Asigurarea de tip student (asigurare de studii)

Scopul acestui produs este economisirea unor fonduri pentru perioada de studii a copiilor, chiar în condițiile în care plătitorul (contractantul) nu supraviețuiește până la momentul începerii acestora. Asiguratul poate fi, de regulă, părintele sau tutorele copilului, iar beneficiarul poliței va fi copilul ajuns la vârsta studiilor universitare. Primele de asigurare vor fi plătite de asigurat până la începerea studiilor, urmând ca beneficiarul să intre în posesia rentelor la vârsta specificată în contract. Durata de plată a rentelor poate fi de 4-5 ani, la opțiunea asiguratului putându-se plăti suma integrală la vârsta de începere a studiilor, dar într-o proporție de 90-95% din suma totală a rentelor, pentru că asigurătorul nu mai poate capitaliza sumele respective pe perioada de 4-5 ani stabilită în contract.

f) Asigurarea de tip dotă

Este concepută ca o modalitate de constituire treptată a dotei unui copil până când acesta ajunge la majorat. Este un produs asemănător celui de studii, cu deosebirea că suma asigurată se plătește integral, nu eșalonat. În cazul decesului contractantului (părinte sau tutore copil), copilul va beneficia de această sumă la termenul cuvenit, iar în cazul decesului beneficiarului, polița devine asigurare mixtă de viață.

g) Asigurarea majorat

Această asigurare este atât un program de economisire cât și de protecție și se aseamănă celor două anterioare.

Asigurarea acoperă atât cazurile când asiguratul este în viață la data când copilul împlinește 18 ani, cât și cazurile în care acesta decedează până la această dată. În cazul în care asiguratul decedează înainte de majoratul copilului, asigurarea rămâne în vigoare, fiind scutită de plata primelor de asigurare, iar dacă acesta este în viață poate opta pentru prelungirea contactului, anual, până când copilul va împlini 25 de ani, va începe studiile sau se va căsători.

h) Asigurarea pentru ipotecă

Este o poliță încheiată la cererea creditorului (banca de exemplu) în cazurile în care debitorul (asiguratul în acest caz) dorește să achiziționeze un teren sau o locuință. Prima de asigurare va fi încasată de către bancă în cazul decesului asiguratului, pentru a-și putea recupera sumele neplătite de către debitor (asigurat).

Produse Unit-linked

Unit-linked este o asigurare pe bază de investiții, care oferă protecția prin asigurare și totodată posibilitatea investirii. Prima plătită de asigurat este investită în unul sau mai multe fonduri de investiții puse la dispoziție de asigurător, din care asiguratul primește un anumit număr de „unit”-uri (o cotă parte).

Un unit reprezintă o diviziune a fondurilor financiare, asigurând clientului dreptul de a participa la performanța acestora. Valoarea unui unit se stabilește săptămânal, la momentul evaluării fondurilor, regăsindu-se în prețul de vânzare.

Produsele Unit-linked pot avea în structura lor următoarele componente:

Componenta de protecție, care este reprezentată de asigurarea de viață pe termen nelimitat, pentru care plata primelor eșalonate se face până la împlinirea vârstei de pensionare, iar pe perioada protecției suma asigurată (aleasă de client) este garantată de asigurător. În cazul decesului asiguratului, beneficiarul va încasa valoarea maximă dintre suma asigurată și valoarea contului său la momentul respectiv. Suma asigurată este stabilită de către client între o valoare minimă și una maximă, în funcție de vârsta sa și de prima plătită, iar valoarea contului este reprezentată de echivalentul valoric al unit-urilor deținute în fondurile financiare ale asigurătorului.

Componenta investițională constă în cumpărarea de unități de cont (unit-uri) în fondurile financiare constituite de asigurător. Aceste fonduri sunt fonduri interne, închise, reprezentând un portofoliu de diverse tipuri de active financiare administrate de către asigurător exclusiv în scopul asigurării. În mod normal, asigurătorul creează mai multe fonduri din care asiguratul are posibilitatea să aleagă. Contractantul asigurării va avea acces la aceste fonduri doar prin intermediul asigurărilor de tip Unit-linked, iar prima de asigurare plătită va fi destinată exclusiv cumpărării de unit-uri în fondurile financiare.

Capitolul II. ANALIZA ECONOMETRICĂ A PIEȚEI ASIGURĂRILOR DIN ROMÂNIA

2.1. Fundamentarea noțiunii de indicator al pieței

Pentru a face o apreciere obiectivă a eficienței activității de asigurare, este necesar să se folosească un sistem adecvat de indicatori. Alegerea indicatorilor ce pot fi utilizați pentru aprecierea activitații de asigurare este necesar sa fie facuta în funcție de o serie de criterii, cum sunt:

obiectivele concrete ce se urmaresc;

nivelul macro sau micro la care urmează să fie făcută aprecierea

eficienței;

modul de reglementare juridică a asigurărilor care se practică;

ramura de asigurare despre care este vorba.

Pentru stabilirea rezultatelor financiare obținute de piața asigurărilor din România în ultimii ani vom compara datele obținute între anii 2001-2008 din punct de vedere al primelor brute subscrise, al daunelor brute subscrise, a capitalului social și a rezultatului financiar.

În Figura 1 este prezentată grafic evoluția Primelor brute subscrise în perioada 2001-2008, observându-se o creștere constantă a nivelului Primelor brute subscrise (PBS) de la o valoare de 1.001.242.500 lei în anul 2001, la o valoare de 8.936.286.505 lei în anul 2008.

Figura 1

În Tabelul nr. 1.1 este prezentată evoluția primelor brute subscrise care este una crescătoare, de la 1.001.242.500 lei în 2001 la 8.936.286.505, cât și evoluția daunelor plătite brute care este una destul de oscilantă. Utilizând funcția statistică CORREL obținem un coeficient de 0,264888787 ce semnifică gradul de dependență între nivelul primelor brute subscrise și nivelul daunelor plătite brute. Se poate observa că cele doua variabile sunt direct corelate, dar legatura dintre cele două este destul de slaba coeficientul fiind doar de 0,26.

Tabelul nr. 1.1

Pe parcursul celor 8 ani studiați, nu doar valoarea Primelor brute subscrise a crescut ci și Rezultatele financiare la nivelul pieței asigurărilor din România, înregistrându-se o creștere de la 47.440.400 lei în anul 2001 la 266.580.284 lei în anul 2008, acest lucru reieșind din Figura 2 prezentată mai jos.

Figura 2

În Tabelul 1.2 este prezentată evoluția rezultatului financiar obținut de piața asigurărilor din România și primelor brute subscrise, valoarea coeficientului de corelație fiind de 0,963472475, indicând o strânsă legatură între rezultatul financiar și creșterea primelor brute subscrise.

Tabelul 1.2

De asemenea capitalul social al pieței asigurărilor din România a avut o tendință ascendentă după cum se poate observa din Figura 3.

Figura 3 În Tabelul 1.3 sunt prezentate evoluția capitalului social și a rezultatului financiar, cât și modul în care capitalul social determina evoluția rezultatului financiar.

Tabelul 1.3

Din Tabelul 1.3 se poate observa că valoarea Capitalului social se afla în strânsă dependență cu evoluția valorii Primelor brute subscrise, valoarea coeficientului de corelație fiind de 0,952270707.

În Figura 4 este prezentată evoluția valorilor înregistrate de către Primele brute subscrise înregistrate la nivelul tuturor claselor de asigurări cu nivelul înregistrat de catre Primele brute subscrise la nivelul clasei X- R.C.A.

Figura 4

In Tabelul 1.4 este prezentat gradul de corelare între valoarea Primelor brute subscrise totale și valoarea Primelor brute subscrise de clasa X Asigurări generale- R.C.A. Se observă astfel că coeficientul de corelație este aproape 1 ceea ce releva o strânsă legatura între valoarea celor două variabile.

Tabelul 1.4

2.2. Rezultatele pieței asigurărilor la nivelul ultimilor 8 ani

Piața românească a asigurărilor este o piață competitivă, deși nu se află încă în faza de maturitate. Indicatorii pe care îi avem la dispoziție subliniază dezvoltarea ei continuă, dar trendul este încă modest, factorii cu influență negativă fiind multipli.

Din punct de vedere economic, cererea de asigurare se concretizează în contracte de asigurare după confruntarea ei cu oferta. Este posibil ca nu toate persoanele care au solicitat oferte de la societățile de asigurare să încheie contracte cu acestea, fie pentru că nu găsesc conveniența sperată, fie deoarece condițiile solicitanților nu sunt acceptate de către ofertanți. Cererea de asigurare vine din partea persoanelor fizice care vor să încheie contracte de asigurare pentru protecția lor și a familiilor lor și din partea persoanelor juridice care, la rândul lor, vor să încheie contracte de asigurare pentru protejarea bunurilor, securitatea salariaților lor în caz de accidente sau boli profesionale, garantarea încasării creanțelor pe care le au față de diferiți clienți, etc.

Cererea potențială este mare datorită populației numeroase a României (chiar dacă aflată pe un trend descrescător), dar cererea efectivă este redusă, din cauza puterii economice precare a populației asigurabile și convingerii acesteia în legătură cu utilitatea apelului la asigurare. Cererea de asigurare este, de obicei, constantă din două motive:

1.cumpărătorii consideră asigurarea o necesitate pentru care nu există un produs de substituție, la același preț. Prin prisma criteriilor teoriilor economice, cererea de asigurare poate fi caracterizată ca având o elasticitate redusă, atât față de venitul consumatorului, cât și față de prețul de vânzare. În ceea ce privește polițele de asigurare auto obligatorii se caracterizează printr-o mai mare stabilitate, dacă nu chiar o creștere însemnată ca urmare a sporirii vânzărilor pentru piața autovehiculelor;

2.asigurarea nu este un produs de folosință îndelungată cum este cazul altor produse.

Cu toate că, în raport cu țările din Occident, piața asigurărilor din România este mult în urmă, în ultimii ani a cunoscut transformări importante. Practica demonstează că în ciuda dificultăților legate în special de cadrul legislativ și de mentalitatea populației, asigurările reprezintă unul dintre sectoarele care au avut în această perioadă cea mai semnificativă dinamică. Deși domeniul asigurărilor este unul dintre cele mai profitabile în țările din Europa Occidentală și America, în România societățile de asigurări se confruntă cu dificultăți ce decurg în principal din modul în care oamenii abordează acest gen de activitate. Indiferent dacă este vorba despre asigurări auto, de viață sau alte forme, dinamica pieței este strâns legată de concepția consumatorilor. Într-adevăr percepția românilor a fost mult denaturată și de evenimentele economice nefaste care s-au succedat în anumite perioade (falimente bancare, a unor fonduri de investiții și chiar falimente iminente ale unor societăți de asigurări), toate petrecute pe un fond labilitate economică.

Această caracteristică este explicată, atât în cazul celorlalte țări foste comuniste cât și al României, prin aceea că trecerea la capitalism cu două decenii în urmă a avut ca efect și desființarea monopolului de stat în domeniul asigurărilor, care oferea o gamă redusă de produse de asigurare, iar multe riscuri asigurabile pe plan internațional nu își găseau acoperirea prin acel sistem. La sfârșitul anului 1990, monopolul a fost spart prin desprinderea din ADAS (fostul monopol de stat) a trei societăți de asigurare cu capital de stat, Asirom, Astra și Carom, urmând ca ulterior, fiecare dintre acestea să practice un anumit tip de asigurare. Asirom a preluat portofoliul asigurărilor facultative de viață și auto, precum și asigurările obligatorii; Astra a preluat portofoliul societăților mixte cu participare ADAS în străinătate și cel aferent asigurărilor și reasigurărilor externe, iar Carom urma să desfășoare activitatea de constatare a daunelor și plata despăgubirilor pentru pagubele produse în România de către asigurații la companii de asigurare din străinătate.

Din momentul spargerii monopolului, piața a început să devină din ce în ce mai competitivă, iar ulterior, pe lângă cele trei societăți de stat, s-au înființat mai multe companii cu capital privat, fie autohtone, fie prin deschiderea de reprezentanțe în România a unor mari grupuri financiare recunoscute pe plan internațional, precum ING, AIG, Interamerican sau Allianz. Acest lucru a făcut ca astăzi să asistăm la o prezență numeroasă a companiilor de asigurare, și implicit, la o diversificare a ofertei de produse de asigurare.

De remarcat este faptul că, deși sunt numeroase, iar concurența ar putea părea acerbă, conform rapoartelor CSA, primele 9 societăți aflate, în anul 2007, în topul companiilor de asigurare au subscris în primele trei trimestre ale anului prime reprezentând 85% din totalul primelor realizate pe piața asigurărilor. Și acest lucru este cu atât mai important de subliniat dacă avem în vedere ca trei dintre acestea Omniasig, Asirom, Unita aparțin grupului austriac Vienna Insurance Group.

Însă concentrarea concurenței în jurul unui număr restrâns de societăți poate avea două efecte total opuse: pe de o parte, se limitează participarea echilibrată a tuturor societăților de asigurare la mediul concurențial – ceea ce se concretizează în efectul negativ, iar pe de altă parte, concentrarea asigurărilor sporește capitalul societăților de asigurare, ceea ce contribuie la creșterea gradului de siguranță a asiguraților – efectul pozitiv. Acest ultim element este demn de remarcat deoarece siguranța asigurătorului se răsfrânge și asupra asiguraților care au certitudinea încasării indemnizațiilor în cazul producerilor evenimentelor asigurate.

În plus, prezența în România a unor instituții de asigurări puternice la nivel mondial, specializate fie în asigurări de viață, fie în cele generale, a făcut ca în ultimii ani să asistăm la modificări semnificative din punctul de vedere al cotelor de piață deținute de societățile de asigurare, precum și la schimbări legate de ponderile deținute de categoriile de asigurări în totalul primelor încasate.

O caracteristică a pieței românești a asigurărilor, remarcată la ora actuală, este cea legată de faptul că, odată cu diversificarea ofertei de produse de asigurare, s-a manifestat și o creștere a calității acestora, concretizată în introducerea pe piață și crearea unor produse noi, adaptate și personalizate la cerințele clienților.

Comparativ însă cu o ofertă dinamică și în continuă creștere, cererea pentru asigurări, deși în ascensiune, continuă încă să rămână la un nivel destul de scăzut. Astfel, obișnuiți până în 1990 cu ADAS-ul, singura instituție de asigurări din țară, românilor le-a venit destul de greu să se adapteze la noul sistem cu un număr mare de companii de asigurări ce oferă o gamă variată de produse și servicii.

Și asta cu atât mai mult cu cât, până în anii ’90, românul percepea asigurarea oferită de ADAS ca pe un impozit, deci o cheltuială în plus, obligatorie, către stat, în loc să privească asigurarea ca pe o necesitate. Această viziune (deși în realitate eronată) nu a dispărut nici astăzi acest fapt fiind relevat de-a lungul anilor și de gradul scăzut de cuprindere în asigurare pentru asigurările RCA. Asigurarea fiind obligatorie, logic ar fi fost ca toate autovehiculele să fie asigurate. Ei bine, acest lucru nu s-a realizat nici în condițiile înființării CEDAM, prin care pot fi depistați proprietarii de autovehicule neasigurate.

Acestea nu sunt, însă, singurele aspecte care împietează asupra dezvoltării pieței asigurărilor. Lipsa culturii asigurării în România este evidentă dacă ne gândim la principalii indicatori de analiză a dezvoltării pieței asigurărilor, cifre „reci” care ne indică pe una din ultimele poziții în Europa. Dar nu trebuie uitat că și societățile de asigurări au partea lor de vină, doar în ultimii ani luând măsuri mai consistente în sensul dinamizării industriei asigurărilor.

Oricum evoluția pieței asigurărilor nu trebuie pusă exclusiv pe seama companiilor de asigurări. În definitiv, intermediarii acestei piețe reprezintă o forță de vânzări cu adevărat importantă pentru dezvoltarea întregului mediu de afaceri. Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, lucrurile au devenit și mai interesante deoarece mai mulți intermediari străini și-au manifestat interesul pentru piața românească de profil, fapt care nu poate decât să contribuie la creșterea concurenței și la oferirea de servicii performante. La nivelul anului 2007, peste 450 de intermediari au notificat intenția de a desfășura activitate de asigurare
în România în baza principiului liberei circulații a serviciilor.

Analiza fenomenului de concentrare la nivelul pieței asigurărilor din România. Evidențe statistice

Pentru realizarea unei analize pertinente a sectorului economic al asigurărilor vom realiza în continuare, o trecere în revistă a câtorva evenimente recente, cu semnificație pentru evoluția viitoare, care au avut loc pe această piață:

Societatea franceză Groupama a preluat BT Asigurări. Compania ultim menționată este totuși un actor important pentru ambele piețe, chiar dacă ponderea pentru ramura asigurărilor de viață s-a diminuat considerabil în anul 2006 (a se vedea datele din Tabelul nr. 1).

Tabelul nr.1

Ponderile celor două ramuri de asigurări practicate de compania BT Asigurări în perioada 2002-2006 (%):

*Datele preluate din rapoartele companiei.

Cotele de piață pentru compania preluată erau în 2006 de 3,68% (total), ocupând astfel poziția a zecea în piață, 4,39% pentru asigurările generale și 0,84% pentru asigurări de viață. Astfel, apare ca o decizie logică să judecăm global piața asigurărilor. Legat de asigurătorul francez, acesta este unul de prim rang pe piața franceză, fiind orientat spre extinderea și obținerea unor poziții fruntașe și pe alte piețe (Italia). În plus există semnale privind interesul manifestat de Groupama și pentru un alt asigurător român, respectiv pentru compania Asiban;

Grupul austriac Vienna Insurance Group a fost, la nivelul anului 2007, unul dintre liderii pieței în Romania prin cele  4 companii de asigurare pe care le deține: Omniasig Asigurare – Reasigurare, Omniasig Asigurari de Viață, Unita și  Agras. După cum se poate observa, grupul austriac a achiziționat societăți care acționează pe ambele ramuri, de exemplu Unita avea în 2005 cote de piață de: 7,07% pentru asigurări generale și 1,19% pentru asigurările de viață.

Societate cu o tradiție de aproape 200 de ani în Austria, Vienna Insurance Group este liderul grupurilor de asigurări din Europa Centrală și de Est și unul din liderii grupurilor internaționale de asigurări operaționale în zonă, dacă ținem cont de achizițiile făcute în Cehia, Polonia, Slovacia, Bulgaria, Ucraina, Albania. Mai recent, grupul austriac a finalizat preluarea ASIROM, societate cu o cotă de piață de 10,47% (2006). În aceste condiții, Vienna Insurance Group are toate șansele să devină liderul pieței asigurărilor, cota de piață deținută anterior acestui ultim eveniment fiind de aproape 20%. În ceea ce privește societatea de asigurări Asirom, este vorba de o orientare a investitorului care deținea această companie spre altă domenii de activitate. Astfel grupul Interagro, prin intermediul Viromet Victoria (parte integrată a grupului anterior menționat) a câștigat licitația de vânzare a societăților de pe platforma industrială Nitramonia Făgăraș;

Uniqa Group a preluat societatea Astra, această achiziție făcând parte din planurile grupului austriac de dobândire a unei poziții importante pe piețele din Bulgaria, Serbia, Ucraina, Albania, Macedonia. Societatea Astra deținea afaceri atât pe componenta asigurărilor generale, cât și pe cea a asigurărilor de viață (cote de 6,56% pentru asigurări generale, 0,14% pentru asigurări de viață și 5,29% pe global).

PPF Investments a preluat, în anul 2007, controlul asupra a două companii de asigurări autohtone, RAI Asigurări și Ardaf. Grupul ceh a investit 9% din portofoliu în sectoarele bancar, de asigurări și alte servicii financiare. Deținerea RAI s-a realizat în februarie 2007, în proporție de 100%. Din acest punct de vedere, se poate spune că fondul ceh a devenit unul dintre principalii furnizori ai asigurărilor medicale. În ceea ce privește cea de-a doua societate, în acest caz deținerea este de 72,75%, în afara grupului ceh acționariatul fiind format din Raiffeisen Zentralbank Austria și diferite persoane fizice și juridice române. Acest grup nu a rămas insensibil nici la fuziuni, făcând la rândul lui obiectul unei astfel de operațiuni cu Generali. Pentru conferirea unei poziții fruntașe și în cadrul pilonului II de pensii (pilonul administrat privat), Ardaf s-a implicat în încheierea de adeziuni pentru asigurătorul italian (poziția a treia în piața acestui pilon II);

Certasig a fost achiziționată la finele anului trecut (2007) de către fondul elvețian de investiții Royalton Capital. Acesta s-a făcut remarcat pe piețele țărilor care au aderat la Uniunea Europeană în ultimele două valuri, fiind totodată implicat și în fuziuni și achiziții cu viziune sud-est europeană. Este vorba de asigurătorul francez Axa, care a achiziționat banca ungară de retail Ella Holdings, al cărui principal acționar era Royalton Capital Investors. Într-adevăr, preluările efectuate de Axa nu aveau în vedere doar piața central și est europeană, dovadă în acest sens fiind preluarea și a companiei Winterthur de la Credit Suisse Group;

Asiban este următoarea pe listă, principalii interesați fiind Axa, Groupama, Uniqa, Eureko, Aegon, Fondiaria, Generali si Munich Re. Dacă primele două companii abia au luat contact cu piața românească, Uniqa (Astra), Eureko (Interamerican), Aegon (pilonul II împreună cu BT Asigurări) și mai ales Generali au “state vechi” în România, fiind posibil ca să se constituie într-un „burete” pentru capitalurile străine, interesul manifest de cei menționați mai sus reprezentând o chezășie a reușitei pe piața asigurărilor din România.

În afara de aceste preluări, mulți asigurători au preferat să intre direct pe piață. Dintre aceștia merită menționați AG2R, Triglav, EFG și Fiba Asigurări.

AG2R este un grup francez important, cifra de afaceri pentru anul 2006 fiind de 8,06 miliarde euro, din care 702 milioane din afaceri noi. Încă de când au intrat pe pilonul II de pensii, francezii au precizat că sunt interesați să activeze și pe pilonul III, cel al pensiilor facultative. În cazul lor, este interesant cum vor reacționa după atragerea unui număr redus de clienți pentru primul pilon menționat;

Triglav, cea mai mare companie de asigurări din Slovenia, intră în România în 2008, actuala arie acoperită incluzând Cehia, Croația, Bosnia și Herțegovina și Muntenegru. Chiar și în cazul acestei țări de dimensiuni reduse, tendința globală a fuziunilor și achizițiilor este evidentă. Astfel Triglav a achiziționat cea mai mare companie de asigurări din Macedonia, respectiv Vardar Osiguruvanje;

Grupul elen EFG Eurobank, acționarul majoritar al Bancpost, a intrat oficial în octombrie 2007 pe piața asigurărilor din România, o dată cu lansarea societăților EFG Eurolife Asigurări Generale și EFG Eurolife Asigurări de Viață. Grecii se bazează în inițiativa lor temerară (vor să intre în primele trei societăți de profil din România) pe experiența din propria țară unde au reușit în doar șase ani să devină lideri de piață pe ambele segmente;

Fiba International Holding, acționarul majoritar al Credit Europe Bank, a înființat în iunie o societate de asigurări: Fiba Asigurări. Compania are un capital social de 11,3 milioane de lei, controlat în proporție de 99,99% de Fiba International Holding;

Societatea de asigurări Generali și-a sporit prezența în piața asigurărilor prin FATA Asigurari, asigurător ale cărui estimări pentru anul 2007 se învârt în jurul a peste 8,5 milioane euro prime brute subscrise. Obiectul de activitate al asigurătorului rămâne, chiar în condițiile schimbării denumirii (anterior se numea Fata Asigurări Agricole), subscrierea riscurilor pentru rodul viilor, pomi fructiferi și culturi de câmp.

Aceste date evidențiază destul de clar tendința mondială de concentrare a pieței asigurărilor manifestată și în România și, astfel, se poate concluziona faptul că piața trebuie studiată pentru început la nivel global. În definitiv, cel achiziționat își poate schimba foarte mult politica de subscriere, în funcție de interesele grupului achizitor, un exemplu în acest sens fiind și Unita, care în anul 2006 nu a mai practicat asigurări de viață. Această tendință este o consecință normală a trendului înregistrat la nivelul pieței mondiale a asigurărilor, care abundă în fuziuni și achiziții.Mobilizarea unor resurse atât de importante către operațiuni de fuziuni-achiziții are la bază, pe de o parte, evitarea imperfecțiunilor pieței și diminuarea riscului de faliment, iar, pe de altă parte, este vorba despre sinergia economică și financiară manifestate la acest moment, care se constituie într-un factor de motivare menit a conduce la economii de scară sau ameliorări ale rentabilității economice.

În plus, trebuie evidențiat și faptul că statisticile evidențiază o rată destul de ridicată a eșecurilor ca urmare a fuziunilor-achizițiilor. Un studiu publicat de McKinsey Quartely a estimat la mai mult de 60% din eșantionul ales eșecurile fuziunilor și achizițiilor în funcție de criteriul – rentabilitatea investițiilor. În acest caz „eșecul” este apreciat prin prisma succesului pe care asigurările le-au înregistrat pe piață în ultimii ani, gradul de penetrare al asigurărilor fiind un indicator relevant în acest context. Acest indicator se calculează ca raport între prime brute subscrise (ca principal venit al societăților de asigurare) și P.I.B. Cifrele exacte sunt prezentate în Tabelul nr.2.

Tabelul nr. 2

Gradul de penetrare a asigurărilor 2002-2007 (%)

*Datele preluate din rapoartele CSA.

Fuziunile și achizițiile care au avut loc și încă se petrec în piața românească sunt determinate nu doar de tendința înregistrată la nivelul global, ci și de dezvoltarea redusă a pieței noastre, coroborată cu posibilitățile majore de creștere. Statisticile sunt grăitoare în acest caz, gradul de penetrare al asigurărilor înregistrând niveluri încă modeste. Valorile acestui indicator au crescut de la un an la altul, după cum se poate observa din Tabelul nr. 2, dar diferențele care ne separă de Uniunea Europeană sunt majore, efect resimțit și mai puternic dacă ne gândim și la valoarea mai redusă înregistrată, comparativ de către România, pentru indicatorul macroeconomic de referință pentru comparații internaționale privind gradul de dezvoltare economică a unui stat, respectiv PIB.

În continuare vom încerca să stabilim cota de piață pentru principalele societăți de asigurări din România.Astfel în anul 2001 topul primelor 10 societăți de asigurări în funcție de primele brute încasate, cumulat pentru asigurări generale și asigurări de viață, arăta astfel:

Tabelul 2

  Din tabelul de mai sus rezulta ca sectorul asigurărilor a continuat sa fie, și in 2001, destul de concentrat, 81,11% din primele de asigurare de pe intreaga piață fiind încasate de numai 10 societăti (restul de 36 de societăti care au desfasurat activitate încasand doar 18,89% din prime). Primele 4 societati din tabelul prezentat dețin 57,59% din întreaga piață, cu o valoare a primelor de 5.765.828 milioane lei.
     Topul primelor 10 societăți a suferit cateva modificări față de anul 2000 și anume: societatea Allianz-Țiriac S.A., aflată în anul 2000 pe locul 3, a urcat în anul 2001 pe locul 2, societatea ING Nederlanden S.A., aflată pe locul 4, a urcat în anul 2001 pe locul 3, iar societatea Omniasig S.A., situată în anul 2000 pe locul 2, a coborat în anul 2001 pe locul 4. Alte modificări produse în topul primelor 10 societăți sunt: societatea Asiban SA, situată pe locul 9 in anul 2000, a urcat pe locul 7 în 2001, societatea Generali Asigurari SA a intrat în top în anul 2001, luând locul societății Unita SA care, în anul 2001, se afla pe locul 10, iar societatea Asigurarea Anglo-Romana SA a iesit din topul primelor 10 societăti.

În 2002, piața a rămas la fel de concentrată ca și în 2001, peste 80% din primele brute încasate din asigurări directe (cumulat pentru asigurări generale și de viață) fiind înregistrate de numai 10 societăți (Tabelul 3). Primele 6 societăți din topul prezentat mai sus își mențin pozițiile pe care le-au avut și în 2001. În ceea ce privește celelalte 4 societăți, au fost consemnate următoarele modificări față de 2001: GENERALI și UNITA au urcat una și respectiv două poziții, în timp ce ASIBAN a coborât două. Singura societate nou intrată în top este AIG ROMÂNIA.

Tabelul 3

În anul 2003 ALLIANZ-ȚIRIAC ocupă locul întâi, surclasând ASIROM (locul 2), ING NEDERLANDEN S.A. (locul 3), OMNIASIG (locul 4), ASIBAN urcă de pe locul 9 pe locul 5, UNITA urcă două poziții până pe locul 6, ASTRA S.A coboară de pe locul 5 ocupat în 2002 pe locul 7, ARDAF se află pe locul 8, pe locul 9 GENERALI, iar pe locul 10 va intra BCR ASIGURĂRI. (Tabelul 4).

   Tabelul 4

  Fațã de anul 2003 topul primelor 10 societãți realizat în funcție de primele brute subscrise din asigurãri directe generale se prezintă astfel: ALLIANZ- ȚIRIAC a ocupat și în 2004 locul întai fiind urmată ca și în 2003 de ASIROM (locul 2), ING NEDERLANDEN S.A. (locul 3), OMNIASIG (locul 4). BCR Asigurări si ARDAF au urcat o poziție clasându-se în 2004 pe locurile 8 si respectiv 9. UNITA a coborât de pe locul 6 pe locul 8, GENERALI de pe locul 9 a trecut pe locul 10, iar ASIBAN a rămas pe locul 5. (Tabelul 5).

Tabelul 5

Față de 2004 topul primelor 10 societăți de asigurări realizat în funcție de primele brute subscrise arăta astfel: primele 2 locuri sunt ocupate de aceleași societăți care au ocupat și în 2004 aceleași poziții ALLIANZ- ȚIRIAC, ASIROM, ING NEDERLANDEN S.A. a trecut de pe locul 3 pe locul 4, în timp ce OMNIASIG a urcat pe locul 3, ASIBAN (locul 5), BCR ASIGURĂRI a urcat de pe locul 9 pe locul 6, UNITA de pe locul 8 pe locul 7, ARDAF a trecut de pe poziția 7 în 2004 pe poziția 8 în 2005, locul 9 este ocupat de ASTRA S.A, iar pe locul 10 se afla ca și în 2004 de GENERALI. (Tabelul 6)

Tabelul 6

Din Tabelul 7 reiese că ASIBAN face schimb de locuri cu ING Asigurari de Viata si urca pe pozitia a patra, ASTRA avanseaza doua locuri si castiga 1,46 puncte procentuale în cota de piață, în timp ce GENERALI urca doua pozitii in clasament si realizeaza a doua crestere în valoare absoluta. UNITA cade doua locuri si pierde 1,16 puncte procentuale din cota de piață, în timp ce proaspata achiziție a cehilor de la PPF, ARDAF, iese din Top 10, lasand locul concitadinilor de la BT Asigurari. Aceștia îsi mențin ritmul de creștere cu care ne-au obisnuit în ultimii ani, reușind mai mult decat dublarea subscrierilor si adjudecarea a înca 1,34 puncte procentuale din piață. Sintetic, acestea sunt repozitionarile din TOP 10 piața asigurărilor în anul 2006.

În valoare absolută, companiile de asigurpări au subscris cu peste 405 mil. EUR mai mult decat în anul 2005.

ALLIANZ-TIRIAC este, în continuare, lider cu o cota de 19,49% din piața asigurărilor. De altfel, ALLIANZ-TIRIAC este prima companie din piața locală care a depăsit pragul de 1 mld. RON. Societatea a subscris în 2006 aproape 1,12 mld. RON (317 mil. EUR) în crestere reala, în moneda natională, cu 22,72% fata de rezultatele consemnate în anul 2005. Asiguratorul a realizat cea mai importanta creștere în valoare absoluta, adaugând peste 77 mil. EUR la rezultatele consemnate în 2005.

ASIROM îsi menține poziția pe care o ocupa în clasament la finele anului 2005. Dintre companiile din TOP 10 însa, ocupanta locului doi a pierdut în 2006 cel mai mult din cota de piata (2,49 puncte procentuale). Valoarea primelor brute subscrise în 2006 de ASIROM din asigurări generale și asigurari de viata a depăsit 600 mil. Lei.
OMNIASIG a subscris, în anul 2006, prime brute care au insumat 152,10 mil. EUR (536,07 mil. RON). Creșterea reală în moneda natională depășește 21%. OMNIASIG incheie podiumul pietei asigurărilor cu o cotă de 9,36% din piața asigurărilor, cu doar 1,13% mai putin decat ponderea din piață detinută de ASIROM.
ASIBAN Creșterea reala in moneda nationala a depășit 21%. Aceasta evolutie a permis companiei sa caștige un loc în clasament pana pe pozitia a 4-a, devansând ING.

ING Asigurari de Viata ocupa pozitia a cincea în clasament, cu prime brute care au totalizat în perioada analizata aproape 123,66 mil. EUR (435,85 mil. RON). ING Asigurari de Viata a pierdut, în perioada analizată, 1,28 puncte procentuale din cota de piață.
Compania este, pentru perioada analizată, lider pe segmentul asigurărilor de viață, din care deține 37,94%.
BCR Asigurari a câștigat 0,68 puncte procentuale în cota de piață, și îsi menține poziția în clasament. In anul 2006, societatea a subscris prime brute a caror valoare a depasit 120 mil. EUR (424 mil. RON).

ASTRA-UNIQA a subscris, în 2006, peste 86 mil. EUR (304,27 mil. RON). ASTRA-UNIQA a reușit urcarea cu două pozitii în clasament până pe locul șapte și a câstigat 1,46 puncte procentuale în cota de piață. Compania a realizat a treia crestere (+39,33 mil. EUR) în valoare absolută la nivelul pieței asigurărilor.
Potrivit estimarilor, GENERALI este compania care a castigat cel mai mult în cota de piață în anul 2006. Compania a subscris peste 85 mil. EUR. În valoare absoluta compania a crescut cu aproape 50 mil. EUR fata de rezultatele consemnate la finele anului 2005. GENERALI a urcat până la o pondere în piață de 5,26% (de la 2,94 % în 2005) și a avansat doua poziții în clasament până pe locul 8 .
UNITA a subscris 73,55 mil. EUR (259,22 mil. RON) în perioada analizată și a crescut cu puțin peste 6% fata de rezultatele consemnate la finele anului 2005. UNITA a pierdut în 2006 1,16 puncte din cota de piață și doua poziții în clasament. La finele anului 2006 compania se situa pe locul 9 în topul subscrierilor și deținea o cotă de piață de 4,53%. BT Asigurari a subscris aproape 60 mil. EUR (211 mil. RON). Asiguratorul a subscris cu peste 31 mil. EUR mai mult decât în anul 2005, ceea ce reprezinta aproape 8% din cresterea consemnata la nivelul pietei. BT Asigurari deținea, la finele anului precedent, 3,7% din totalul subscrierilor realizate si este a zecea companie din piață.

Tabelul 7

După cum se poate observa din Tabelul 8 piață asigurărilor din România a înregistrat o creștere și în anul 2007, creștere ce poate reieși și din nivelul primelor brute subscrise de către cele 10 societăși de asigurări aflate pe primele locuri aproape 5,9 miliarde de lei față de doar 4,6 miliarde în anul 2006.

Astfel pe primul loc se clasează tot ALLIANZ-ȚIRIAC cu o pondere de 17,2%, înregistrând o scădere în ceea ce privește cota de piață de 2,29 procente față de anul precedent. Pe locul 2 se clasează OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP cu o crestere a cotei de piață față de anul 2006 de aproape 1 procent. ASIROM coboară un loc față de anul 2006 situându-se pe locul 3, cu un nivel al primelor brute subscrise de 628.361.353 lei și o cotă de piață de 8,76% , pierzând 1,73 punte din cota de piață față de anul 2006. BCR ASIGURĂRI urcă de pe locul 6 pe locul 4 în 2007 înregistrând o cotă de piața de 7,80%, iar ASIBAN coboară o poziție aflându-se pe locul 5, pe locul 6 se află ING ASIGURĂRI DE VIAȚĂ, UNITA VIG urcă două poyiții fața de anul 2006, situându-se pe locul 7, GENERALI îsi pastrează locul ocupat în 2006 și în anul 2007 cu o cotă de piață de 5,33%, ASTRA coboară două poziții în top și se află pe locul 9, iar BT ASIGURĂRI ocupă în continuare poziția a zecea.

Tabelul 8

Competiția dintre primii jucători din piața asigurărilor a devenit mai puternica în 2008, Omniasig, al doilea asigurător, deținut de Vienna Insurance Group, apropiindu-se și mai mult de Allianz-Tiriac, liderul acestei industrii(Tabelul 9).

Allianz-Tiriac a încheiat anul trecut cu afaceri totale de aproape 376 mil. Euro (1.234.429.060 lei), creșterea față de 2007 fiind de circa 1,6% (exprimata in euro). Cota de piață a asigurătorului a scăzut usor, cu 1,4 puncte, până la 15,8%. În asigurări generale, primele brute subscrise au fost de 347 mil. euro, potrivit datelor preliminare publicate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA).

A doua companie de pe piața totală si din asigurări generale este Omniasig, care a continuat sa muște din cota de piață a competitorilor. Omniasig si-a majorat anul trecut afacerile cu 24%, pana la 328 mil. euro, iar cota de piata a crescut la 17,3% pe asigurari generale, segmentul pe care este specializata compania. Primii doi jucatori sunt despartiti pe segmentul de asigurari generale de o cota de piață de 1%.

Piața totală a asigurărilor a ajuns la 2,38 mld. euro în 2008, potrivit CSA, asigurările generale avand o pondere de 79,5%. Pe acest segment, al treilea jucator este Asirom, care a ajuns la afaceri de 178,4 mil. euro anul trecut, în creștere cu 11%. Pe asigurari de viață însă, primele brute subscrise de Asirom s-au redus cu 10%, pana la 25,3 mil. euro.

În asigurări de viață, o piață de 488 mil. euro anul trecut, cel mai mare jucator a rămas ING, cu prime brute subscrise de 168,5 mil. euro, în crestere cu 12%. Activele administrate de asigurător au ajuns la circa 395 mil. euro. Profitul brut al ING s-a ridicat la 10,4 mil. euro, cu 4% peste cel din 2007.

ING Asigurari administreaza si doua fonduri de pensii facultative, ING Clasic si ING Optim, care aveau 63.000 de clienti la sfarsitul anului trecut.

Dupa ING urmeaza in clasament AIG Life, cu prime brute subscrise de 77,7 mil. euro, cresterea fiind de 18%.

Asigurătorul cu cea mai rapida evoluție pe segmentul asigurărilor de viață a fost anul trecut BCR, cu un avans al afacerilor de 75%, pana la 43,5 mil. euro. Compania a urcat pe locul trei in aceasta piata dupa ce in 2008 a ocupat pozitia a saptea. Scaderi pe acest segment au raportat Allianz-Tiriac, Asiban si Asirom.

Tabelul 9

Piața asigurărilor în România se află încă la început de drum, dacă este să o privim în comparație cu cele din Uniunea Europeană. Creșterile înregistrate în ultimii ani sunt importante, pe alocuri chiar mai mari decât anumite membre ale UE, dar baza de calcul este una comparativ modestă.

Tendințele înregistrate de piața asigurărilor din România în ultimul timp se referă în special la fuziunile care au avut loc sau sunt în curs de desfășurare, la procesul continuu de bancasigurare, la creșterea numărului brokerilor de asigurare.

Asigurătorii se confruntă pe zi ce trece cu o concurență mai acerbă ca niciodată. În încercarea lor de a câștiga cote de piață relevante, care să se constituie într-un „magnet” pentru noii clienți, apelează la întregul arsenal de metode și tehnici de marketing. Astfel, în condițiile în care tendințele de evoluția a pieței sunt evidente, chiar și canalele de distribuție se diversifică, ultimul exemplu fiind parteneriatul dintre Omniasig (membru Vienna Insurance Group) și lanțul de magazine Carrefour.

O altă modalitate de atragere a clienților și de dezvoltare a pieței asigurărilor este sporirea încrederii în asigurare. Asigurătorii împreună cu Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) au ajuns la concluzia (și au și pus în practică) că ceea mai bună metodă este înlăturarea sau diminuarea posibilităților de insolvență a asigurătorilor. Astfel, siguranța este confirmată și prin menținerea cotelor de contribuție la Fondul de Garantare (organism care are drept scop protejarea intereselor asiguraților și terțelor persoane păgubite în eventualitatea în care compania de asigurări este declarată în stare de insolvență).

Crearea bazei de date CEDAM a contribuit de asemenea într-o mare măsură la creșterea volumului de prime pentru clasa asigurări de răspundere civilă auto obligatorie. Acest lucru nu conferă o imaginea prea favorabilă României acționând ca o metodă de obligare a proprietarilor de autovehicule pentru asigurarea autoturismelor aflate în proprietate, deși discutăm despre o asigurare obligatorie.

Tot pe linia conferirii unui caracter solid pieței asigurărilor, creșterea capitalului social cerut asigurătorilor a devenit o tendință a pieței asigurărilor, piață care este influențată covârșitor, în sens negativ, de nivelul de trai. O altă soluție de creșterea cotei de piață poate fi apreciată și apelul la fuziuni /achiziții. Aceste operațiuni nu se realizează întotdeauna cu alte companii de profil. De exemplu, societatea de asigurări AVIVA a achiziționat, în septembrie 2007, compania de administrare a activelor CERTINVEST. Prin această achiziție, asigurătorul a avut în vedere nu doar o lovitură de imagine, ci și o perfecționare a plasării activelor, deoarece CERTINVEST reprezintă, conform specialiștilor, unul dintre performerii pieței de investiții.

Concluzii și propuneri:

Intrarea în vigoare a Legii privind asigurarea obligatorie a locuințelor ar duce la o despăgubire într-un timp optim a populatiei în cazul producerii catastrofelor naturale.

Intrarea în vigoare a unei legi cu privire la asigurările de sanătate private obligatorii, care ar duce la deblocarea Sistemului de Sănătate aflat în colaps în acest moment. Singurul instrument care poate atrage și susține o afacere cu capital intensiv precum un spital modern îl reprezintă asigurările de sănătate. Asigurările private de sănătate pot reprezenta o sursă semnificativă de capital pentru spitalele de stat, dar sunt singura sursă de susținere pentru spitalele private.

Introducerea unor reglementări care să determine încurajarea societăților să acorde ca și beneficii angajatilor polițe de asigurare.

Asigurările ar trebui să fie prioritare în perioada de criză deoarece în cazul unor catastrofe naturale (seism, inundații, incendii) statul nu ar putea să sprijine populația pentru refacerea bunurilor distruse.

Acordarea unei deductibilitaăi pentru primele subscrise la contractele de asigurari de viață cu o maturitate mai mare de 10 ani, în limita de 400 de euro pe an, atât pentru angajat, cât si pentru angajator.

Să se deducă fiscal asigurările de sănătate private.

Sa fie obligatorii : asigurări de viață cu cumul de capital pentru pensii private, precum si cele de sanatate având în vedere că sistemul de protecție socială de stat în România este în colaps;

Asigurările de accidente să fie obligatorii pentru toate firmele si instituțiile;

Să se facă educație financiară în școli, facultăti, locuri de muncă în sensul economisirii banilor prin asigurări;

Asigurările agricole joacă un rol semnificativ în stimularea investițiilor în agricultura și în stabilizarea veniturilor producătorilor agricoli. Astfel, reintroducerea subvențiilor pentru primele de asigurări agricole poate constitui calea unei dezvoltari durabile atât a clasei de asigurări agricole, cât și a agriculturii din România, într-un context economic nefavorabil, în care acest domeniu ar putea contribui la "salvarea" creșterii economice pe 2011. Se impune, așadar, necesitatea demarării unei platforme regionale de discuții privitoare la utilizarea sistemelor de asigurări ca un instrument de dezvoltare a sectorului agricol și la aplicarea unui program complex de transfer al riscurilor financiare pentru sectorul agricol. Având în vedere ca modernizarea agriculturii nu poate avea loc în absența unui sistem complex și eficient de asigurări agricole, politicile de dezvoltare a acestui segment în România trebuie să împărtășească viziunea reformei agricole a UE. Aceasta se bazeaza pe comutarea punctului central al reformei de la managementul de piață la managementul de risc, posibilă, însa, doar cu creșterea rolului companiilor private de asigurări.

Este necesar ca societățile de asigurări să depună un efort deosebit, în sensul de a informa mai mult  populația, prin intermediul agenților și consultanților proprii, în privința rolului și fenomenului asigurărilor.

Companiile să încerce să crească cota de piață deyvoltând o structură de portofoliu în care nivelul subscrierii produselor de asigurare non-auto să înregistreze permanent un trend ascendent.

Prioritatea numărul 1 pentru piața asigurărilor ar trebui să fie revigorarea sectorului de asigurări de viață. Și acest lucru se poate realiza prin acordarea de către Guvern a avantajelor fiscale pentru asigurările de viață. Prin deductibilitate fiscală, statul ar stimula populația să achiziționeze din piața privată protecția suplimentară de care are nevoie, concentrându-se doar pe oferirea unei protecții sociale de bază.

Piața asigurărilor din România ar trebui să se concentreze pe două direcții principale: educarea populației în direcția conștientizării nevoii de protecție și a înțelegerii produselor oferite de industria de asigurări de viață, iar cea de-a doua se referă la creșterea transparenței produselor de asigurare și promovarea unui proces de vânzare bazat pe nevoile clienților.

Bibliografie

Bercea Florian, Văcărel Iulian – Asigurări și reasigurări, editura Expert, București, 2008.

Ciurel Violeta – Asigurări și reasigurări: abordări teoretice și practici internaționale, Editura All, București, 2000.

Șerbănescu Cosmin – Fuziuni-achiziții. Cauze și efecte, Revista de Comerț, Editura Tribuna Economică, București, 2003.

Tanăsescu Paul, Șerbanescu Cosmin, Ionescu Roxana, Popa Mariana, Novac Laura Elly- Asigurări comerciale moderne, editura C.H. Beck, 2007.

Resurse on-line:

http:/www.asigura.ro/life/life_learn_traditional.shtml

http://www.asigurări-bucurești.ro/articole.

http://www.portaldeasigurari.ro/asigurari/asigurare_viata.php

http://www. csa-isc.ro

http://www.zf.ro/topurile-zf/topul-companiilor-de-asigurari-in-2008