Piata Actiunilor din Romania
CUPRINS
Introducere
Capitolul I – Piața de capital din România
1.1 Piața de capital – definire
1.2 Piața primară de capital
1.3 Piața secundară de capital
1.4 Piața de capital din România și evoluția acesteia în ultima perioadă
1.4.1 Piața extrabursieră RASDAQ
1.4.2 Piața obligațiunilor
1.4.3 Piața fondurilor mutuale
Capitolul II – Piața acțiunilor din România
2.1 Valorile mobiliare – aspecte teoretice
2.1.1 Acțiunile
2.1.2 Obligațiunile
2.1.3 Alte instrumente
2.2 Analiza acțiunilor
2.3 Activitatea societăților emitente
2.4 Indicii bursieri
Capitolul III – Bursele de valori
3.1 Organizarea, rolul și funcțiile Bursei de Valori București
3.2 Cadrul economic general și performanțele Bursei de Valori București în anul 2009(2010)
3.3 Organizarea, rolul și funcțiile Bursei electronice RASDAQ
3.4 Analiza activitatii Bursei electronice RASDAQ
Capitolul IV – Studiu de caz
INTRODUCERE
„Economia este arta de a scoate maximum posibil de la viață.”
George Bernard Shaw
Abstract: Toți participanții pe piețele de capital își pun întrebări legate de modul în care să-și finanțeze investițiile sau să-și investească sumele disponibile, întrebări care depind de situația pe care o au: deficit sau excedent de capital.
Este foarte greu să ne imaginăm astăzi vremurile când nu existau bănci, burse, piețe de valori, piețe monetare, datorii publice, vremuri când averea unei persoane se măsura doar prin suprafața pământului deținut, a numărului de animale pe care le poseda precum și prin numărul de brațe de munca pe care le putea utiliza la munca câmpului. Economiile se prezentau sub forma de pocale de aur sau argint ori bijuterii, iar cămătăria – practica ce consta în perceperea de dobânzi asupra banilor – era prohibită atât de lege cât și de Biserică.
Piața de capital este astăzi o realitate întâlnită în orice economie modernă. Este o piață a cărei necesitate este de necontestat, o structură extrem de dinamică și inovativă, în permanentă adaptare la mediul economic și în același timp factor de influență al acestuia, generatoare de oportunități și în egală măsură de risc pentru toate categoriile de participanți la activitatea economică, fiind o replică a unei economii naționale la scară restrânsă, dar totuși deosebit de reprezentativă.
Tributară condițiilor în care s-a format și dezvoltat, piața de capital reunește sub aceasta sintagma concepții diferite. Concepția continental-europeană atribuie acestei piețe o structură mai cuprinzătoare, conținând piața monetară, piața ipotecară și piața financiară. În concepția anglo-saxonă, pe care practica economică a adoptat-o și în țara noastră, piața de capital este o componentă a pieței financiare alături de piața monetară și de piața asigurărilor.
Specificitatea acestei piețe derivă din numeroase aspecte, dar definitorii și în același timp delimitative față de alte componente ale pieței financiare sunt următoarele trăsături:
Este o piața specializată în tranzacții cu active financiare pe termen mediu și lung, spre deosebire de piață monetară care oferă soluții de finanțare prin capitaluri pe termen scurt și mediu;
Este o piața publică, deschisă și transparentă, în sensul că oricine poate fi participant pe această piață, fără să existe bariere notabile de intrare sau de ieșire, tranzacțiile având un caracter public;
Diseminarea informațiilor pe această piață, prin volumul său, rapiditate și cu posibilitatea receptării în egală măsură de către toți participanții, este probabil cea mai performantă dintre cele existente în structurile unei economii de piață;
Vehiculul de circulație a capitalului îl reprezintă valorile mobiliare, caracterizate prin negociabilitate a prețului și transferabilitate imediată cu costuri de tranzacționare foarte reduse;
Tranzacționarea se face prin intermediari, care au un rol esențial în conectarea deținătorilor sau emitenților de titluri cu deținătorii de capitaluri;
Presupune riscuri atât pentru emitent cât și pentru investitor, specifice fiecărui instrument financiar în cauză, dar oferă în același timp și soluții complexe de minimizare și dispersare a acestuia, atât al celui financiar cât și al celui operațional;
Este o piață organizată, în sensul că tranzacțiile se realizează conform unor principii, norme și reguli cunoscute și acceptate de participanți. Aceasta nu înseamnă administrarea pieței, ci reglementarea sa în scopul de a crea sau prezerva condițiile pentru desfășurarea concurenței libere, deci un sistem de garantare a caracterului liber și deschis al tranzacțiilor.
Într-o economie de piață, rolul pieței de capital este de prim rang. Buna funcționare a pieței de capital este vitală în economia contemporană pentru a se putea realiza un transfer eficient de resurse bănești de la cei ce economisesc către cei care au nevoie de capital și care reușesc să-i ofere o valorificare superioară; piața de capital poate influența semnificativ calitatea deciziilor de investiții.
Componenta de bază a pieței de capital o reprezintă piața secundară prin care au loc tranzacții cu titluri emise anterior. Părțile implicate sunt vânzătorii și cumpărătorii de titluri financiare care efectuează tranzacții prin intermediul burselor de valori.
Importanța acestei piețe este pusă în evidență tocmai prin rolul si funcțiile burselor de valori. Pe această piață, prețul (cursul) titlurilor de valoare depinde de numeroși factori economici si extra-economici, în principal de raportul dintre cererea și oferta de titluri. La randul său acesta depinde de mărimea veniturilor anterioare aduse de titluri și perspectivele de viitor, nivelul ratei dobânzii, conjunctura economică, rata inflației, climatul social și politic intern și internațional.
Dată fiind importanța mare a pieței de capital și faptul ca este un concept de actualitate (atât piața de capital, cât și bursele de valori sunt în plină dezvoltare), aceasta lucrare iși propune observarea și analizarea celor mai importante elemente ce caracterizează această piață.
Capitolul I, intitulat „Piața de capital în România” studiază principalele caracteristici ale pieței de capital în general și evoluția acesteia în România în ultima perioadă.
Capitolul al II-lea, denumit „Piața acțiunilor din România” abordează valorile mobiliare, analiza acțiunilor, activitatea societăților emitente și indicii bursieri.
Al III-lea capitol, intitulat „Bursele de valori” se referă la pricipalele caracteristici ale Bursei de Valori București și analiza activității acestei Burse și la principalele elemente ale Bursei electronice Rasdaq și activitatea ei.
Studiul de caz din capitolul IV, denumit „Piața de capital în România în perioada 2008 – 2010” tratează, în principal, emitenții la Bursa de Valori București, acțiunile listate și evoluția indicilor oficiali ai Bursei de Valori București între anii 2008 – 2010.
Capitolul I – Piața de capital din România
1.1 Piața de capital – definire
În orice economie de piață există și funcționează o piață financiară, mai mult sau mai puțin dezvoltată și aceasta reprezintă locul unde se întâlnește oferta cu cererea de fonduri financiare.
Piața financiară este formată din două mari sectoare: sectorul bancar (sau piața creditului) și sectorul titlurilor financiare (sau piața financiară în sens restrâns).
Piața bancară (piața creditului) privește relația de credit având la bază active financiare fără caracter negociabil – disponibilitățile bănești sunt atrase la bănci și apoi utilizate de către acestea pentru creditarea celor în cautare de fonduri (avem de-a face în acest caz cu o finanțare indirectă).
Piața financiară în sens restrâns (piața titlurilor financiare) este structurată în piața monetară și piața de capital. Piețele monetare sunt specializate în tranzacții cu titluri pe termen scurt (până la 1 an) cum ar fi: depozitele bancare, cecuri, bilete la ordin, certificate de depozit, cambii și altele. Pretul dreptului de a utiliza fondurile oferite astfel pe piața monetară este reprezentat în principal de dobândă.
Piețele de capital sunt specializate în domeniul tranzacțiilor cu active financiare pe termen mediu și lung. Aceste titluri financiare sunt reprezentate în principal de acțiuni și obligațiuni. Pe piața de capital apare o relație directă între posesorul de fonduri (investitorul) și cel aflat în cautare de resurse financiare și care va emite titluri, urmând ca în schimb să primească fondurile de care are nevoie.
Piața de capital reprezintă o piață specializată unde se întâlnesc și se reglează în mod liber cererea și oferta de active financiare pe termen mediu și lung. Concret, este vorba despre o piață pe care se tranzacționează în mod liber valori mobiliare (acțiuni, obligațiuni), piață ce are drept rol principal mobilizarea capitalurilor persoanelor (fizice/juridice) care economisesc (cumpărătorii de acțiuni și obligațiuni) și care urmăresc plasarea profitabilă a acestor capitaluri; aceste fonduri sunt atrase de către emitenții de acțiuni/obligațiuni, ce sunt în căutare de capital în vederea finanțării unor proiecte de investiții.
Desigur, piața de capital prezintă interes și din alte puncte de vedere, permițând preluarea controlului asupra unor societăți prin achiziții semnificative de acțiuni sau obținerea unor câștiguri pe termen scurt prin specularea modificărilor de curs ale valorilor mobiliare.
În funcție de momentul în care se realizează tranzacția, piața de capital se împarte în două segmente:
– piața primară – este piața pe care emisiunile noi de valori mobiliare sunt negociate pentru prima dată. Concret, este vorba de procesul prin care intermediarii financiari, care de regulă fac legătura între societatea emitentă și investitori, se obligă să plaseze valorile mobiliare nou emise în schimbul unui comision;
– piața secundară – odată puse în circulație valorile mobiliare pe piața primară, acestea fac obiectul tranzacțiilor pe piața secundară. Funcționarea efectivă a pieței secundare se realizează prin intermediul piețelor de negocieri sau organizate: este în principal vorba de bursa de valori și de piața extrabursieră (sau piața OTC – Over the Counter Market).
Diferența dintre cele două forme organizate ale pieței de capital (bursa și piața OTC) constă în existența unor condiții și criterii de eficiență economico-financiară, de informare a investitorilor, referitoare la numărul de acțiuni puse în circulatie, etc pentru accesul la bursă, conferind societății cotate pe această piață garanții superioare pentru investitori. De asemenea există diferențe între modul de funcționare și organizare a celor două piețe – bursa de valori este o piață de licitație în timp ce piața Rasdaq este o piață de negociere.
În Tabelul 1.1 se prezintă comparativ caracteristicile burselor propriu-zise și cele ale piețelor interdealeri (OTC).
Tabel 1.1 – Caracteristicile burselor propriu zise și cele ale piețelor interdealeri
Rațiunea de a fi a piețelor secundare ține, de fapt, de facilitățile pe care le oferă pentru încheierea și executarea tranzacțiilor cu titluri financiare; astfel, în cazul burselor, concentrarea schimburilor într-un spațiu determinat asigură accesul direct la informația de piață și, deci, lichiditatea și transparența, ca și economie de costuri. Dacă, însă, acest acces poate fi realizat fără localizarea schimburilor, prin utilizarea tehnicii electronice, o bursă propriu-zisă poate deveni, teoretic, inutilă. De altfel, bursele de valori din principalele centre financiare, îndeosebi în SUA, suferă tot mai mult concurența piețelor de negocieri, a piețelor bursiere de tip OTC.
Mai mult, odată cu progresele tehnologice se vorbește despre un nou tip de piață bursieră, piața electronică, respectiv aceea în care informația se transmite și se prelucrează prin utilizarea unor sisteme de computere. În fond, nu este vorba de o piață diferită în raport cu cele două categorii prezentate mai sus, ci una modernizată, organizată în conformitate cu facilitățile pe care le oferă "era electronică". Pe oricare din cele două tipuri de piețe se pot utiliza facilitațile oferite de tehnica electronică, iar astfel de progrese s-au și făcut în marile centre financiare. Chiar dacă viitorul său pare a fi pus sub semnul întrebării de ansamblul de perfecționări pe care le-a cunoscut piața financiară în anii '80, bursa tradițională, cu tranzacții publice, vacarm și emoții, nu și-a pierdut fascinația pe care o exercită asupra publicului larg și nici suportul din partea specialiătilor. Sala de negocieri plină de agenți de bursă rămîne imaginea tipică a acestei piețe.
1.2 Piața primară de capital
Firmele organizate ca societăți pe acțiuni, comunitățile locale, guvernele, organizațiile internaționale pot emite valori mobiliare pe care să le vândă investitorilor și să-și crească fondurile (capitalurile) de care dispun. Acest proces este cunoscut ca piața primară. Deci, piața primară este piața pe care sunt emise, adică sunt vândute pentru prima oară activele financiare, în speță acțiunile.
Piața primară asigură emisiunea și prima vânzare-cumpărare a titlurilor financiare (spre exemplu, când o societate emite acțiuni la constituire), permițând finanțarea activității agenților economici prin atragerea capitalurilor financiare disponibile. Piața primară se organizează prin intermediul băncilor sau a societăților de valori mobiliare care sunt specializate pentru acest gen de operațiuni și, astfel, se realizează distribuirea titlurilor de către emitenți și, respectiv plasamentele de către investitorii interesați, în cele mai bune condiții.
Piața primară, prin faptul că realizează plasarea în public a acțiunilor și a altor active financiare emise de firme, are rolul de alocare a capitalului, ceea ce echivalează cu o funcție de finanțare. Ea este, deci, piața pentru noi capitaluri de care au nevoie firmele și alte organizații.
Piața primară sau piața noilor emisiuni, este o componentă a pieței de capital care furnizează capital nou pe termen lung. Cei care se împrumută pe piața primară pot să-și crească propriul capital prin noi investiții sau pot să-și convertească capitalul privat în capital public, procesul din urmă purtând denumirea de going public, adică procesul prin care o firmă privată cu răspundere limitată se transformă într-o sociatate pe acțiuni, începând prin urmare să fie cotată la bursă.
Oferta de capital provine din procesul de economisire, adică din ceea ce rămâne la deținătorii de venituri, după satisfacerea nevoilor de consum ale acestora. Ofertanții de fonduri (investitorii) pot fi individuali sau instituționali (colectivi).
Investitorii individuali se compun din persoanele fizice și juridice care au o pondere numerică mare, în schimb tranzacțiile realizate de ei sunt modeste în ceea ce privește valoarea activelor financiare implicate.
Ei pot să-și plaseze economiile urmând să păstreze activele financiare un timp îndelungat (până la scadență, în cazul celor care au scadență) obținând un venit din fluxul de numerar periodic (dividende sau dobânzi) și din câștigul de capital realizat la vânzarea sau răscumpărarea activelor financiare. În acest caz vorbim de investitori pasivi. Dacă, însă, investitorii individuali urmăresc să beneficieze de cursul bursier favorabil, vânzând și cumpărând în mod activ active financiare oferite de piață, vorbim de investitori activi.
Investitorii instituționali se compun din firme și institutii financiare care tranzacționează active financiare de valori importante. Acestia includ: băncile, societățile de investiții, fondurile mutuale, casele de pensii etc. Unii din acești investitori au apărut și s-au dezvoltat datorită faptului că pentru investitorii individuali plasarea direct la bursă a fondurilor poate apărea ca dificilă datorită necunoașterii regulilor de funcționare și a circuitelor pentru investiții sau sumelor modeste de care dispune un investitor individual.
Cererea de capital pe termen lung poate să vină de la firmele nefinanciare, serviciile publice, instituțiile financiare, statul și administrațiile sale.
Deținătorii de capital, investitorii, pot achiziționa valori mobiliare, fie din cele existente deja în circulație, de la cei care le dețin și doresc să le vândă, fie din cele oferite de emitent pentru subscripție (cumpărare) investitorilor potențiali. Operațiunea din urmă este cunoscută sub denumirea de emisiune de valori mobiliare.
1.3 Piața secundară de capital
Piața primară este indispensabil legată de existența unei piețe secundare. Piața secundară este piața pe care acțiunile și alte active financiare sunt comercializate între investitori după ce acestea au fost emise de firmă.
Piața secundară îndeplinește un rol diferit și complementar față de piața primară. Ea asigură cadrul necesar pentru tranzacționarea valorilor mobiliare (acțiunilor, în speță) deja emise pe piața primară.
Existența pieței secundare de capital, în general, este vitală pentru firmele care doresc să-și crească finanțarea pe termen lung. Potențialii investitori pe termen lung nu vor fi, în general, pregătiți să accepte emisiune de acțiuni sau obligațiuni (să cumpere aceste titluri) daca nu există posibilitatea lichidării investiției lor în orice moment decis de ei.
Din cauză că pentru firme nu este convenabil (eficient) să pastreze permanent numerar la dispoziție pentru răscumpărarea valorilor mobiliare (cele care prezintă această posibilitate), este nevoie pentru acest lucru să existe piața secundară unde deținătorii de valori mobiliare să poată vinde aceste valori mobiliare (să-și lichideze sau să-și diversifice investițiile).
Absența facilităților permise de piața secundară tinde să conducă la imposibilitatea creșterii finanțării pe termen lung sau cel puțin să facă această finanțare foarte costisitoare datorită creșterii veniturilor cerute de investitori într-o astfel de situație.
Piața secundară poate fi definită ca fiind o piață pe care valorile mobiliare sau alte active sunt revândute sau cumpărate, ea fiind distinctă de piața primară pe care activele sunt vândute pentru prima oară.
Un exemplu de piață secundară este bursa de valori care este o piață secundară în care activele financiare sunt tranzacționate, cu toate că ea este, de asemenea, o piață primară unde aceste valori mobiliare sunt emise pentru prima oară. Un alt exemplu de piață secundară este piața ipotecară (mortage market) în SUA, în care deținătorii de polițe ipotecare, atunci când au nevoie de fonduri, pot dispune de proprietatea lor înainte de scadență.
Investitorii potențiali nu cer numai existența posibilității lichidării valorilor mobiliare pe care le dețin, ei sunt interesați de asemenea și dacă investițiile lor sunt evaluate în mod eficient (dacă prețurile sunt corecte).
Piața secundară este în mod obișnuit mai extinsă decât piața primară și îndeplinește, așa cum am văzut, o funcție importantă în economie. O economie sănătoasă depinde de efectuarea de transferuri eficiente de fonduri de la cei care le economisesc la firmele și indivizii care au nevoie de capital; adică economia depinde de piețele eficiente.
O piața eficientă este o piață în care prețurile valorilor mobiliare se ajustează rapid la anunțarea noilor informații, astfel încât prețurile curente de piață reflectă integral toate informațiile disponibile, inclusiv riscul.
Pentru ca o piață să fie eficientă trebuie să îndeplinească următoarele informații:
a) Un mare număr de indivizi care-și maximizează profitul trebuie să analizeze și să evalueze valorile mobiliare și să acționeze independent unul de celalalt;
b) Noile informații în legatură cu valorile mobiliare trebuie să ajungă pe piață în mod întâmplător (necontrolată);
c) Investitorii, prin reacția rapidă la noile informații, trebuie să determine modificarea prețurilor valorilor mobiliare astfel încât ele să reflecte influența întregii cantități de informații disponibile.
Implicația existenței pieței eficiente constă în faptul că prețul furnizează întodeauna o indicație imparțială a valorii unui instrument financiar. Cu toate acestea, existența piețelor eficiente este o pasăre rară.
Piața secundară nu este o piață perfectă. Dacă ar fi o astfel de piață ar trebui să existe un numar suficient de mare de cumpărători și vânzători și toți participanții să fie destul de neinfluentați de piață astfel încât nici unul să nu poată influența prețurile bunurilor ce se tranzacționează, adică prețul pieței să fie determinat de egalitatea ofertei cu cererea. De asemenea, pentru o piață perfectă se cere ca să nu existe costuri de tranzacționare or impedimente care să impiedice oferta și cererea de bunuri. În literatura de specialitate aceste costuri variate și impedimente sunt cunoscute ca “fricțiuni”.
În cazul piețelor financiare, fricțiunile se referă la:
– comisioane cerute de brokeri;
– diferențele bid-ask cerute de dealeri;
– cheltuieli cu gestionarea ordinelor și decontarea lor;
– impozite (mai ales pe câștigul de capital) și comisioane;
– costuri aferente culegerii de informații în legatură cu activul financiar;
– restricții de tranzacționare, cum ar fi restricțiile impuse schimbului pentru mărimea poziției pe care o ia cumpărătorul sau vânzătorul în cazul activului financiar respectiv;
– restricții pentru creatorii de piață și solicitările de marjă (existența unei sume de bani în cont pentru executarea tranzacției);
– întreruperea tranzacției care poate fi impusă de către reglementatorii unde sunt tranzacționate activele financiare.
Scopul pieței secundare a acțiunilor este acela de a furniza lichidități investitorilor care investesc în acțiuni. În lipsa acestei posibilități de a recurge la piața secundară pentru obținerea lichidităților necesare, tranzacționarea pe piața primară ar fi serios afectată și capacitatea firmelor de a obține capital ar fi serios amputată, deoarece investitorii nu vor dori să-și imobilizeze fondurile în acțiuni (sau alte active financiare) care nu sunt ușor converibile în bani lichizi (bani gheață sau cash) atunci când au nevoie de ei.
Pentru a pune în contact potențialii vânzători cu potențialii cumpărători de acțiuni (active financiare) constituie un avantaj important (dar nu o condiție necesară) de a avea o organizație care să se ocupe de acest lucru. Astfel, rolul unei asemenea organizații este de a facilita schimbul activelor financiare. În acest caz vorbim de bursă, care poate fi organizată având un loc de amplasament, un sistem de linii telefonice sau, cum a devenit mai obișnuit, ea poate fi o rețea de calculatoare.
Piața titlurilor financiare este prin natura sa o piață deschisă, publică, în sensul că plasamentul se efectuează în marea masă a investitorilor, iar tranzacțiile cu hîrtii de valoare au un caracter public. Pe de altă parte, în practică există și emisiuni și plasamente private de titluri, dar acestea nu fac obiectul reglementărilor și nu beneficiază de mecanismele specifice unei piețe financiare publice.
În condițiile actuale, relațiile dintre deținătorii de fonduri și utilizatorii acestora se stabilesc prin intermediul unor instituții financiare specializate – societățile financiare (non-bancare). Denumite și bănci de investiții sau de plasament, ele îndeplinesc următoarele funcții principale: angajamentul de distribuire a titlurilor financiare la emisiune (engl. under- writing); distribuția primară și secundară; comerțul cu titluri (engl. dealing), respectiv vînzarea și cumpărarea de titluri în nume și pe cont propriu; intermedierea (engl. brokerage, fr. courtage) în comerțul cu titluri, respectiv vînzarea/cumpărarea acestora în contul unor terți.
Totodată, instituțiile de acest tip se pot specializa pe una sau mai multe din activitățile de mai sus; astfel, unele acționează prioritar pe piața primară, asigurînd distribuirea și plasamentul noilor emisiun; altele, care acționează numai pe piața secundară, se mai numesc societăți de bursă sau firme broker/dealer.
În ultima perioadă au apărut societăți financiare care au drept obiect de activitate realizarea unor investiții cu grad mai redus de lichiditate și risc important. Numite în literatura anglo-saxonă merchant banks (bănci de afaceri), ele desfășoară activități în domenii cum sînt: fuziunile și achizițiile de firme (engl. mergers and acquisitions business), operațiuni cu capital de risc (engl. venture capital), crearea de noi produse financiare (titluri derivate și sintetice).
Pe lîngă participanții activi la piața titlurilor financiare, există și o serie de instituții care îndeplinesc funcții adiacente, dar deosebit de importante pentru funcționarea acestei piețe: firme de evaluare a calității titlurilor financiare (engl. rating agencies), firme de control financiar (engl. auditing agencies), firme de consultanță financiară (engl. consulting agencies), firme de marketing financiar. Pe de altă parte, funcțiile pasive enumerate mai sus pot fi îndeplinite și de societățile financiare sau de firme de broker/dealer.
În esență deci, societățile bancare acționează pe piața creditului, forma tipică fiind băncile comerciale, în timp ce societățile financiare acționează pe piața titlurilor financiare; principalele deosebiri dintre cele două mari categorii de agenți ai pieței financiare sînt prezentate în Tabelul 1.2.
Tabel 1.2 – Deosebirile dintre societățile bancare și societățile financiare
1.4 Piața de capital din România și evoluția acesteia în ultima perioadă
1.4.1 Piața extrabursieră RASDAQ
Pe piața extrabursieră din Romania, numită RASDAQ (Romanian Association of Securities Dealers Automated Quotations), sunt tranzacționate valorile mobiliare neincluse la Cota Bursei de Valori si aprobate de CNVM si de Asociația Națională a Societăților de Valori Mobiliare (ANSVM). Prima zi de tranzacționare pe piața Rasdaq a fost 1 noiembrie 1996, când s-au tranzacționat acțiunile a 3 societăți.
Acțiunile listate pe această piață sunt rezultate în urma procesului de privatizare în masă, ce a dus la o creștere explozivă a numărului de societăți tranzacționate (peste 5.000 de societăți listate). Desigur, datorită condițiilor specifice pieței românești, numai un număr redus al acestora (de ordinul sutelor) se tranzacționează regulat și au o piață ordonată a valorilor mobiliare. În ultima perioadă au existat și începuturi timide de listare pe Rasdaq a unor societăți private înființate după 1989: Fondul Oamenilor de Afaceri, Brau Union, Banca Carpatica, Gepa, Asigurarea Populară Română. Piața Rasdaq a făcut și o serie de pași în direcția tranzacționării unor noi instrumente. Astfel, a fost tranzacționată o emisiune de certificate de depozit emise de către o bancă comercială, existând intenția introducerii în viitorul apropiat a obligațiunilor corporatiste pe această piață.
Piața extrabursieră este organizată în patru componente:
– Sistemul de tranzacționare RASDAQ. Sistemul electronic de tranzacționare RASDAQ este cea mai importantă componentă a pieței extrabursiere. Constituită ca o structură tehnică afiliată Asociației Naționale a Societăților de Valori Mobiliare și înmatriculată ca societate cu raspundere limitată, activitatea sa constă în operarea și menținerea sistemului electronic de tranzacționare, numit de asemenea RASDAQ.
– Asociația Națională a Societăților de Valori Mobiliare – ANSVM reprezintă interesele comunității societăților de valori mobiliare și canalizează eforturile îndreptate spre dezvoltarea pieței extrabursiere în sprijinul tranzacționării pe piața secundară a acțiunilor rezultate din Programul de Privatizare în Masă.
– Registrele independente ale acționarilor pastrează în siguranță toate datele asupra acționarilor rezultați din Programul de Privatizare în Masă (PPM), permițând ca acțiunile PPM să fie tranzacționate pe RASDAQ, iar aceste tranzacții să fie decontate la SNCDD. Primul registru independent a fost Registrul Român al Acționarilor – RRA, înființarea RRA fiind urmată de apariția altor registre independente ale acționarilor (la sfârșitul anului 1998 numarul acestora era 10).
– Societatea Națională de Compensare, Decontare și Depozitare pentru valori mobiliare – SNCDD menține o evidență a tuturor tranzacțiilor executate între utilizatorii săi direcți pe piața OTC, conform datelor transmise de sistemul de tranzacționare RASDAQ, desfașurând o activitate de utilitate publică pentru facilitarea compensării tranzacțiilor și coordonând livrarea valorilor mobiliare și a numerarului către utilizatorii direcți.
1.4.2 Piața obligațiunilor
Piața obligațiunilor în Romania este formată în prezent de obligațiunile listate la cota BVB – sector titluri de credit, respectiv 3 emisiuni de obligațiuni corporatiste(2 la categoria II și una la categoria III), 23 emisiuni de obligațiuni municipale și 25 emisiuni de titluri de stat. În secțiunea obligațiuni internaționale sunt în prezent 2 emisiuni.
Obligațiunile de stat sunt tranzacționate atat pe piața de capital (începând cu anul 2008), cât și pe piața interbancară. Odată cu tranzacționarea obligațiunilor de stat se observă o creștere a numărului de emitenți de obligațiuni de la BVB.
Evoluția pieței obligațiunilor listate la BVB în perioada 2001 – prezent se prezintă astfel:
Tabel 1.3 – Evoluția pieței obligațiunilor la BVB în perioada 2001 – 2010
1.4.3 Piața fondurilor mutuale
Un fond mutual este o entitate fără personalitate juridică, constituită în baza unui contract de societate civilă și este un instrument de investiție colectiv din care un număr mare de investitori individuali dețin câte o parte relativ mică și limitată prin lege și care investește în diverse instrumente ale piețelor financiar-bancare și de capital urmărind realizarea obiectivului financiar al fondului.
Fondul mutual strânge bani de la mai multe persoane și îi investește în acțiuni, depozite bancare pentru a-și atinge obiectivul declarat, care poate fi creșterea agresivă a valorii unității de fond, asigurarea unor venituri regulate și cu risc mic pentru investitori.
Industria fondurilor mutuale s-a dezvoltat rapid la noi în tara mai ales în ultimii ani, ajungând să aibă sub administrare active nete în jur de 197,7 milioane euro în 2009. Acestă cifră exclude activele net gestionate de SIF-uri.
Fondurile mutuale sunt clasificate conform CNVM (autoritatea de supraveghere și reglementare a fondurilor mutuale) în funcție de categoria de instrumente financiare în care fondurile mutuale investesc în urmatoarele categorii:
– fonduri monetare, care investesc în instrumente ale pieței monetare;
– fonduri de obligațiuni, care investesc cu precădere în obligațiuni;
– fonduri diversificate, care investesc diversificat în obligațiuni și acțiuni.
Atunci când se cumpără unități la fondurile mutuale, primul pas care trebuie făcut este să se citească cu atenție prospectul de emisiune al fondului. Acolo se găsesc informații despre:
– societatea de administrare a fondului mutual precum și administratorii acesteia;
– depozitarul fondului;
– obiectivele fondului și politica de investiții;
– instrumentele financiare în care va investi și proporția acestora în cadrul fondului;
– procedurile de subscriere și răscumpărare a unităților de fond;
– distribuitorul unităților de fond;
– reguli de determinare a valorii unitare a activului net și frecvența de calculare a acesteia;
– comisioanele suportate de investitori, comisioane și alte cheltuieli suportate de fond – dacă fondul va distribui dividende către investitori.
Cerințele de publicitate pentru fondurile mutuale se referă la publicarea periodică a informațiilor către investitori:
– valoarea activului net;
– valoarea unitară a activului net (VUAN – se obține împărțind valoarea activului net la numarul de unitati de fond);
– rentabilitatea obținută de fond (variația procentuala a VUAN) în ultima luna, de la începutul anului în curs sau rentabilitatea obținută în anul trecut, numărul de investitori.
Unul din elementele care diferențiază fondurile mutuale este modul cum ele investesc în companii de o anumită marime, companii considerate după capitalizarea bursiera.
Astfel, fondurile mutuale se împart în:
– capitalizare largă, fonduri mutuale care cumpără acțiuni cu o capitalizare peste 10,9 miliarde $;
– capitalizare medie, fonduri mutuale care cumpără acțiuni cu o capitalizare cuprinsă între 2,5 miliarde $ și 10,9 miliarde $;
– capitalizare mică, fonduri mutuale care cumpără acțiuni cu o capitalizare sub 2,5 miliarde $.
Fondurile mutuale au obținut randamente importante în 2009, reușind în majoritatea cazurilor să genereze câștiguri mai mari decât depozitele bancare. O serie de fonduri de acțiuni au reușit chiar să aducă investitorilor profituri extrem de ridicate – de peste 50% – chiar și într-un an când economia s-a aflat în recesiune.
Cei care au ales ca investiție în 2009 un fond monetar au câștigat mai mult decât ar fi obținut de pe urma unui depozit bancar. Dobânda medie la depozitele bancare în lei a fost 11% în 2009, iar unele fonduri monetare au înregistrat chiar randamente de aproape 16% anul trecut.
Cele mai performante fonduri monetare în 2009 au fost BCR Monetar (cu un randament anual de 15,5%), urmat de Raiffeisen Monetar (14,7%) și OTPComodisRO (13,7%). Fondul Bancpost Plus a avut cel mai slab randament (11,8%).
Fondurile monetare au recăpătat supremația pe piața fondurilor mutuale cu ajutorul băncilor, a căror forță de vânzări, afectată de blocajul existent pe piața creditelor, a fost "reprofilată" pe distribuția de unități de fond și atragerea de depozite, spun administratorii.
Cea mai riscantă investiție în fonduri mutuale ar fi fost alegerea unui fond de acțiuni. Un investitor și-ar fi putut dubla suma investită dacă ar fi avut inspirația să aleagă fondul cel mai performant.
Cele mai mari câștiguri le-a adus fondul de acțuni Active Dinamic, care a înregistrat un randament de 101,5% în 2009. Randamente foarte înalte au generat și fondurile Raiffeisen România Acțiuni (70,8%) și BT Maxim (62,7%). La polul opus se află fondul Omninvest cu un randament de doar 16,4%. Chiar și acesta a obținut însă un câștig mai mare decât depozitul bancar în lei. Îmbunătățirea randamentelor fondurilor de acțiuni s-a datorat în principal creșterii prețurilor acțiunilor în 2009. Indicii bursieri s-au apreciat în medie peste 60% anul trecut. Analiștii consideră că piața acțunilor are șanse să ofere randamente atractive și în 2010, chiar dacă nu la fel de ridicate ca cele de anul trecut.
Capitolul II – Piața acțiunilor din România
2.1 Valorile mobiliare – aspecte teoretice
Valorile mobiliare sunt titluri de proprietate sau de creanță care conferă titularului anumite drepturi bine stabilite asupra unor entități ale societații emitente. Valorile mobiliare sunt înscrisuri (documente de valoare) negociabile, ce pot fi transformate oricând în bani pe piața de capital. În sens restrâns, valorile mobiliare sunt acțiunile și obligațiunile emise de o societate comercială.
2.1.1 – Acțiunile
Acțiunile sunt titluri ce atestă un drept de proprietate asupra unei părți a capitalului social al societății emitente. Practic, proprietarul acțiunilor este proprietarul unei părți din societatea emitentă, parte corespunzătoare cu numărul de acțiuni deținute.
Acțiunile sunt titluri financiare emise de o companie sau o societate comercială pentru constituirea, mărirea sau restructurarea capitalului propriu. În literatura anglo-saxonă, noțiunea este definită prin evidențierea a două elemente:
– "dreptul de acționar" (engl. stock), care exprimă drepturile deținătorului – acționar – asupra societății emitente și este reprezentat printr-un document numit "certificat de acționar" (engl. stock certificate);
– "acțiunea" (engl. share), ca unitate a dreptului acționarului și care reprezintă o parte indivizibilă, de valoare egală, din capitalul social al firmei emitente.
Un drept de acționar poate purta asupra uneia sau mai multor acțiuni; dreptul poate fi transferat, în totalitate sau în parte, prin vânzarea/cumprarea acțiunilor pe piața bursieră.
Din punctul de vedere al drepturilor pe care le conferă, acțiunile se împart în acțiuni comune și acțiuni preferențiale. Acțiunile comune sînt cele mai cunoscute și ele dau deținătorului lor legal: dreptul la vot în adunarea generală a acționarilor, ceea ce înseamnă participare la managementul (gestiunea) societății emitente (principiul consacrat în acest caz este: o acțiune (share) – un vot); dreptul la dividend, adică la o parte din profiturile distribuite ale societății respective. Cum existența și mărimea profitului depind de rezultatele financiare ale firmei, acțiunile se mai numesc titluri cu venit variabil.
Pe lîngă acțiunile comune, firmele pot emite și acțiuni preferențiale, care dau dreptul la un dividend fix, ce este plătit înaintea dividendului pentru acțiunile comune; în schimb, ele nu dau drept la vot.
Pentru firmă emisiunea de acțiuni reprezintă o principală cale de mobilizare a fondurilor proprii, putîndu-se realiza atât la constituirea societății, cât și cu ocazia majorării capitalului. Totalul acțiunilor emise de o firmă constituie capitalul social. La emisiune, acestea poartă o anumită valoare nominală sau paritară (engl. face value), care rezultă – în principiu – din împărțirea capitalului social la numărul de acțiuni. De exemplu, o societate cu un capital de 10 milioane de dolari poate să emită 100.000 de acțiuni cu valoarea nominală de 100 $.
Stocul deținut de un investitor este materializat în certificatul de acțiuni, cu indicarea numelui companiei emitente, a valorii nominale, a numărului de acțiuni emise și a numărului de acțiuni asupra cărora poartă certificatul.
În momentul de față, acțiunile societăților românești cotate se tranzacționează pe două piețe organizate: Bursa de Valori București și Societatea de bursă Rasdaq.
2.1.2 – Obligațiunile
Obligațiunile reprezintă un titlu de creanță asupra societății emitente. Concret, societatea emitentă are nevoie la un moment dat de un împrumut și emite obligațiuni. Cumpărătorii obligațiunilor împrumută societatea emitentă cu suma pe care au plătit-o pentru cumpărarea obligațiunilor.
Obligațiunile nu conferă aceleași drepturi ca și acțiunile, dar posesorul lor beneficiază de o dobândă periodică fixă (din acest motiv, obligațiunile numindu-se valori mobiliare cu venituri fixe) și, la expirarea perioadei de împrumut, de rambursarea sumei plătite pentru cumpărarea obligațiunilor. Există o mare varietate de tipuri de obligațiuni, după modul de răscumpărare și de plată a dobânzii, garanții, etc.
În țara noastră obligațiunile au fost foarte rar utilizate de către agenții economici, datorită instabilității mediului economico-financiar.
Deosebirile principale dintre acțiuni și obligațiuni sînt prezentate în Tabelul 2.1.
Tabel 2.1 – Deosebiri intre acțiuni și obligațiuni
2.1.3 – Alte instrumente
Acțiunile și obligațiunile sunt singurele instrumente tranzacționate în țara noastră la acest moment, din păcate. Totuși, noua legislație a pieței de capital stabilește cadrul legal pentru implementarea unor noi instrumente și operațiuni în țara noastră, precum: conturile în marjă, vânzările în absență, contractele de report, tranzacționarea drepturilor și a opțiunilor pe acțiuni, etc. Rămâne de văzut în ce termen și în ce condiții aceste noi instrumente vor fi adoptate în țara noastra.
Formarea și dezvoltarea pieței de capital în România și constituirea formelor organizate ale acesteia (Bursa de Valori București și Societatea de Bursă Rasdaq) reprezintă componente esențiale ale procesului de restructurare a economiei în țara noastră. Procesele de constituire și dezvoltare a unei piețe de capital în țara noastră sunt indisolubil legate de procesul de privatizare a intreprinderilor cu capital de stat, din diferite domenii de activitate: industrie, agricultură, comerț, transporturi, alimentație publică, etc. În paralel, apariția unor firme noi cu capital particular, cu sau fără participare străină, concură la accelerarea procesului de creare a unei veritabile piețe de capital în țara noastra.
Prin intermediul Programului de Privatizare în Masă (PPM) s-a realizat privatizarea a peste 5000 de societăți comerciale cu capital din stat, prin distribuirea unei părți a capitalului acestora, în mod gratuit, către populație prin intermediul certificatelor de acționar. Acest proces va continua prin vânzarea capitalului social rămas în proprietatea statului, gestionat de către Fondul Proprietății de Stat (FPS), prin diferite metode precum: vânzarea de acțiuni prin licitație publică, oferta publică, prin intermediul formelor organizate ale pieței de capital (bursa de valori și piața extrabursieră), etc. Cotarea unor societăți noi cu capital integral privat (Impact București, Banca Transilvania, Banca Turco-Română, Agras București) s-a realizat într-un ritm incomparabil mai lent.
Constituirea și funcționarea pieței de capital și a piețelor reglementate în țara noastră sunt reglementate de Ordonanța de Urgență 28/2002 (ce înlocuiește Legea 52/1994). Administrarea, punerea în aplicare, precum și supravegherea și respectarea prevederilor legii 52 se realizează de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (CNVM), autoritate administrativă autonomă, cu personalitate juridică, subordonată Parlamentului.
2.2 – Analiza acțiunilor
Decizia de cumpărare a unor anumite acțiuni nu se poate lua la întâmplare. investitorul interesat în plasamente eficiente pe piața de capital trebuie să realizeze o analiză a acțiunilor cotate pentru a răspunde unei serii de întrebări: ce să cumpere, când să cumpere și când să vândă. O astfel de analiză se poate realiza în două direcții: analiza tehnică și fundamentală.
1. Analiza tehnică – implică studiul seriilor de date cu privire la evoluția cursului și a volumului zilnic de acțiuni tranzacționate. Sumarele de tranzacționare se pot găsi în publicații zilnice (ziarele "Bursa", "Ziarul Financiar", etc), direct la societatea de valori mobiliare, sau pot fi luate de pe internet:
– http://www.rasd.ro/ pentru Rasdaq
– http://www.bvb.ro/ pentru Bursa de Valori
Sumarele zilnice de tranzacționare cuprind, pentru toate societățile tranzacționate în ziua respectivă, următoarele date: numărul de tranzacții cu acele acțiuni, volumul de acțiuni tranzacționate, valorile medii, minime și maxime ale cursului din ziua respectivă, cursul de închidere (cursul la care s-a realizat ultima tranzacție din ziua respectivă), variația cursului mediu față de cursul mediu din ziua precedentă, etc.
Evoluția acțiunilor ce urmează a fi cumpărate trebuie urmărită pe o perioadă de mai multe săptămâni, acordând atenție următoarelor aspecte:
– natura pieței acțiunilor respective: dacă acțiunile respective nu se tranzacționează regulat (în fiecare zi de tranzacționare) sau volumul zilnic de acțiuni este foarte mic, atunci există șanse reduse să se poată cumpăra acțiunile respective la un curs favorabil și sanse și mai reduse să poată fi revândute după aceea;
– situarea cursului față de nivelele maxime și minime istorice atinse de acțiunile respective, de la începutul tranzacționării sau pe o perioadă precedentă de 1-3 luni;
– situarea cursului față de valoarea nominală ("inițială" în momentul emisiunii, egală cu capitalul social al societății emitente împărțit la numărul de acțiuni emise) a acțiunilor;
– tendința de evoluție a cursului în ultima perioadă: crescătoare, descrescătoare, etc.
Dacă este identificată din timp, se poate asista la o continuare a acestei tendințe pe termen scurt. După un timp este probabil ca această tendință se va inversa.
– tendința de evoluție a volumului în ultima perioadă. Un volum în creștere poate indica un interes sporit al investitorilor pentru titlul respectiv și deci o posibilă creștere de curs;
– evoluția generală a pieței de capital: spre exemplu o creștere generală a pieței implică și o creștere a cursului individual al acțiunilor celor mai căutate. Această evoluție generală poate fi cel mai bine urmărită prin intermediul indicilor bursieri.
2. Analiza fundamentală – vizează evaluarea financiară a valorilor mobiliare precum și a rentabilității și situației economico-financiare a societăților emitente și a economiei în ansamblu. Știri și analize despre evoluția societăților cotate și a pieței de capital puteți găsi în presa economică ("Bursa", "Capital", "Ziarul Financiar", "Piața Financiară", etc).
Trebuie acordată atenție următoarelor aspecte:
– știrile și informațiile de ultimă oră legate de societatea emitentă pot influența cursul. Spre exemplu, anunțarea închiderii societății Promex Brăila a dus la scăderea dramatică a cursului acesteia; anunțarea unei emisiuni noi de acțiuni a Băncii Transilvania a dus la creșterea cursului, etc. Orice informație apăruta în presă poate influența cursul pe piață al acțiunilor: acordarea sau neacordarea de dividende, posibilitatea privatizării sau, din contră, a falimentului societății, identificarea unor parteneri străini, introducerea unor produse noi, rezultate trimestriale bune obținute de societate, s.a.m.d;
– acționariatul societății – existența unor actionari majoritari privați, autohtoni sau străini, a unor actionari fonduri de investiții, etc.
– evoluția sectorului economic din care face parte societatea emitentă și a mediului economico-financiar în ansamblul său;
– analiza rapoartelor periodice ale societății (bilanț, cont de profit și pierdere, etc) și evoluția – rezultatelor și a indicatorilor economico-financiari ai societății (nivelul profitului, al datoriilor, valoarea contabilă a acțiunilor, nivelul dividendului pe acțiune, etc).
Desigur, acestea reprezintă cele mai accesibile modalități de analiză. Numai prin utilizarea combinată a acestora și cu puțin noroc se pot face investiții profitabile. Desigur, exista și alte metode complexe de analiză tehnică și fundamentală.
2.3 – Activitatea societăților emitente
Pe lângă evenimentele menționate deja (privatizări, anunțarea unor rezultate economice bune, etc) care pot avea o influență deosebită asupra cursului acțiunilor, mai există o serie de evenimente asupra cărora ar trebui să ne îndreptăm atenția.
Ne referim în primul rând la decizia de acordare a dividendelor. Desigur, dividendele vor fi acordate numai de către societățile care au înregistrat profit, și care hotărăsc alocarea unei părți a acestuia pentru dividende (exista societăți care reinvestesc profiturile obținute pentru dezvoltare). Sunt îndreptățiți să primească dividende numai acționarii înregistrați în registrele acționarilor la o anumită dată, numită dată de referință, comunicată în prealabil. Cu alte cuvinte, acțiunile pot fi deținute o singură zi din an pentru a primi dividende.
Trebuie ținut cont și de durata de decontare a tranzacțiilor, de trei zile. Aceasta înseamnă că, spre exemplu, cumpărând acțiuni într-o zi de luni, acestea vor intra efectiv în proprietatea noastră peste 3 zile, adică joi. Astfel, dacă data de referință este stabilită pentru o zi de joi, spre exemplu, acțiunile trebuie cumpărate cel mai târziu în ziua de luni a aceleiași săptămâni, pentru a "prinde" data de referință. Trebuie ținut cont și de faptul că durata decontării de trei zile se referă numai la zile lucrătoare, nu și la zile de sâmbătă și duminică. Deci dacă data de referință este stabilită pentru o zi de luni, acțiunile trebuie cumpărate cel mai târziu în ziua miercuri a săptămânii anterioare.
Data de referință este anunțată în mijloacele de informare în masă. Anunțarea datei de referință duce în mod normal la creșterea cursului acțiunilor societăților de la care se așteaptă dividende însemnate, deci este bine că acțiunile să fie cumpărate înainte de această creștere, pentru că după trecerea datei de referință cursul înregistrează o revenire la nivelurile anterioare. Astfel, se pot obține câștiguri și prin specularea acestei creșteri a cursului, cumpărând înainte de creștere și vânzând înaintea datei de referință, deci renunțând la dividende. Din nefericire multe din societățile care anunță dividende înregistrează întârzieri majore în plata acestora. Astfel, este bine că societățile să fie contactate telefonic în mod direct (la serviciul acționariat) pentru aflarea informațiilor legate de data de referință, nivelul dividendelor, modalitatea de plată a acestora, etc.
O altă situație la care ne vom referi este majorarea de capital prin aport de numerar cu drept de preempțiune pentru vechii acționari. Aceasta înseamnă că acționarii înregistrați în registrul acționarilor la o anumită dată de referință (comunicată în prealabil) beneficiază de dreptul de a cumpăra acțiuni noi emise de societate în scopul majorării capitalului social, la un preț ce poate să aibă un nivel inferior cursului din piață, putând câștiga din vânzarea lor ulterioară la cursul pieței. O altă posibilitate o reprezintă majorarea capitalului social prin reevaluarea unor active sau prin încorporarea în capital a rezervelor, caz în care acționarii înregistrați la registrul acționarilor la data de referință, pot primi acțiuni gratuite.
Desigur asemenea evenimente în viața societăților va duce la creșterea cursului înaintea datei de referință și scăderea acestuia (uneori chiar dramatică) după această dată.
O altă operațiune care trebuie urmărită este lansarea unei oferte publice de cumpărare de acțiuni ale unor anumiți emitenți. Prin intermediul unei astfel de oferte, un investitor interesat intenționează cumpărarea unui anumit procent din capitalul social al societății vizate. De regulă, el va oferi un preț de cumpărare superior cursului din piață al acțiunilor, în vederea creșterii atractivității ofertei sale.
2.4 – Indicii bursieri
Analiza unei piețe bursiere pe ansamblul său se realizează, ca pentru orice alt sector al economiei naționale, cu ajutorul unor indicatori. Fiecare bursă de valori are sistemul său propriu de indicatori, numiți indici bursieri. Indicele bursier este indicatorul statistic care reflectă evoluția în timp a piețelor de valori mobiliare și a cursului valorilor mobiliare de pe piețele respective. Acesta se calculează zilnic (sau chiar în timp real) pe baza cursurilor unor acțiuni reprezentative pentru evoluția pieței respective. Indicii se pot calcula fie pentru ansamblul unei piețe bursiere, fie după alte criterii, ca de exemplu indici calculați pe diferite domenii ale economiei: construcții de mașini, industria alimentară, etc.
În Tabelul 2.2 de mai jos sunt prezentați principalii indici utilizați în marile centre bursiere, precum și conținutul și semnificația lor.
Tabelul 2.2 – Indicii utilizați în marile centre bursiere
Cel mai cunoscut dintre indicii de bursă este Dow Jones, denumit după numele a doi celebri specialiști financiari: Charles Dow (fondatorul publicației Wall Street Journal) și Edward Jones. Indicele a fost creat în 1884, când Charles Dow a avut ideea de a calcula un curs mediu al mai multor firme (11 în acea vreme) pentru a evidenția trendul pieței. După ce în 1916 numărul de acțiuni cuprinse în indice a fost extins la 20, în 1928 s-a ajuns la formula actuală a indicelui industrial Dow Jones, care include 30 de firme.
Indicii oficiali ai Bursei de Valori București sunt:
– indicele BET (Bucharest Exchange Trading);
– indicele BET-C, ce a fost creat datorită necesității unei reprezentări complete a evoluției prețurilor titlurilor tranzacționate la Bursa de Valori București, fiind calculat pe baza tuturor societăților cotate la bursă;
– indicele BET-FI, ce monitorizează evoluția celor 5 SIF-uri listate la bursa de valori.
Alți indici sunt BET-NG, BET-XT, RAQC, RTL.
Urmărirea evoluției valorilor acestor indici pe o anumită perioadă poate evidenția tendința genarală de evoluție a cursurilor pe piața bursieră.
Investiția în acțiuni cotate la Bursa de Valori și pe Piața Rasdaq reprezintă o alternativă pentru investitorii dispuși să riște. Jocul bursier poate oferi, însă, rentabilități ridicate și foarte ridicate. Pe piețele bursiere dezvoltate din alte țări, investiția în valori mobiliare cotate asigură o rentabilitate sporită față de alte instrumente de investire (fonduri de investiții, instrumente bancare, etc), asociate unui risc corespunzător.
În țara noastră acest risc este mai mare, datorită conjuncturii economice actuale. De altfel, este binecunoscută opinia conform căreia bursa reprezintă un "barometru" al economiei reale – în cazul în care evoluția acesteia din urmă este slabă, și bursa va reacționa în mod corespunzător.
Capitolul III – Bursa de valori
3.1 Organizarea, rolul și funcțiile Bursei de Valori București
Bursa de Valori București este constituită ca o instituție publică non-profit, desfășurându-și activitatea pe principiul autofinanțării, și care are ca scop oferirea unui cadru organizat și legal pentru întâlnirea cererii cu oferta de capital pe termen mediu și lung.
Bursa de Valori îndeplinește rolul preponderent pe care îl are pe piața de capital românească prin respectarea unor cerințe de transparență a pieței bursiere, protecția investitorilor, de asigurare a unor nivele de eficiență și lichiditate corespunzătoare pentru titlurile tranzacționate. Astfel, ea oferă investitorilor garanție morală și securitate financiară prin măsurarea continuă a lichidității valorilor mobiliare înscrise la cotă.
Bursa completează circuitele necesare pentru ca resursele financiare disponibile în piața de capital să poată ajunge în zonele productive, la societățile comerciale emitente de titluri, care le pot utiliza în mod eficient.
După o perioadă de întrerupere de 50 de ani, Bursa de Valori București s-a redeschis la 23 iunie 1995, prin fondarea Asociației Bursei de către 24 de societăți de valori mobiliare. După aprobarea de către CNVM a Regulamentelor și Procedurilor de funcționare și operare, Bursa de Valori București și-a inceput activitatea în mod efectiv, realizând primele tranzacții la data de 20 noiembrie 1995, în incinta pusă la dispoziție de Banca Naționala a României. În cadrul primei ședințe de tranzacționare, 24 de societăți de valori mobiliare membre ale Asociației Bursei au putut negocia acțiuni a 6 societăți comerciale.
Asociația Bursei de Valori București reprezintă organul suprem de luare a deciziilor privind activitatea bursieră, fiecare societate de valori membra având dreptul la un vot în adunările generale ale Asociației.
Bursa de Valori București, de la înființare și până în prezent, a avut statut de instituție de interes public și funcționează sub forma unei piețe de licitație, care respectă principiul unicității prețului, ca punct de echilibru între cererea și oferta cumulată, la un moment dat, pe baza ordinelor înregistrate pe aceeași valoare mobiliară înscrisă la cota bursei.
Conducerea Bursei de Valori este realizată de către Comitetul Bursei (format din 9 reprezentanți aleși de către Asociația Bursei) care numește și Directorul General al Bursei.
Comisia Națională a Valorilor Mobiliare numește un reprezentant propriu, Comisarul General al Bursei, cu scopul de a supraveghea și controla activitatea bursieră.
În acest context, mai trebuie menționate două comisii speciale, care își desfașoară activitatea pe lângă Comitetul Bursei, și anume: Comisia de Etică și Conduită, care are atribuții disciplinare și de sancționare a faptelor care contravin regimului bursier, precum și Comisia de Înscriere la Cotă.
Bursa de Valori București a fost înființatǎ pe baza Deciziei nr. 20/21.04.1995 a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare. BVB este investitǎ cu personalitate juridicǎ, încheie bilanț contabil și are cont bancar. Activitatea sa se desfǎșoarǎ în conformitate cu prevederile Legii nr. 52/1994 în scopul realizǎrii unei piețe organizate pentru negocierea valorilor mobiliare admise la cotǎ și al asigurǎrii publicului, prin activitatea intermediarilor autorizați a unor sisteme, mecanisme și proceduri adecvate pentru efectuarea continuǎ, ordonatǎ și echitabilǎ a tranzacțiilor cu valori mobiliare.
Bursa se autofinanțeazǎ din comisioanele percepute conform reglementǎrilor bursiere și utilizeazǎ fonduri bǎnești în condițiile legii. Bursa a beneficiat de finanțare de la bugetul de stat în primul an de activitate. Ea deține cu titlu de proprietate bunurile din patrimoniul sǎu și este abilitatǎ sǎ primeascǎ donații, legate și subvenții. În exercitarea dreptului sǎu de proprietate, Bursa posedǎ, folosește și dispune în mod autonom de bunurile pe care le are în patrimoniu în direcția realizǎrii scopului pentru care s-a înființat.
Bursa de Valori îndeplinește rolul preponderent pe care îl are pe piața de capital româneascǎ prin respectarea unor cerințe de transparențǎ a pieței bursiere, protecția investitorilor, de asigurare a unor nivele de eficiențǎ și lichiditate corespunzǎtoare pentru titlurile tranzacționate. Astfel, ea oferǎ investitorilor garanție moralǎ și securitate financiarǎ prin mǎsurarea continuǎ a lichiditǎții valorilor mobiliare înscrise la cotǎ.
Bursa completeazǎ circuitele necesare pentru ca resursele financiare disponibile în piața de capital sǎ poatǎ ajunge în zonele productive, la societǎțile comerciale emitente de titluri, care le pot utiliza în mod eficient.
Asociația Bursei de Valori București reprezintǎ organul suprem de luare a deciziilor privind activitatea bursierǎ, fiecare societate de valori membrǎ având dreptul la un vot în adunǎrile generale ale Asociației.
Membrii Asociației Bursei sunt societǎțile de valori mobiliare și primesc din partea Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare „Autorizația de Negociere în Bursǎ”.
Calitatea de membru al Asociației Bursei este dobânditǎ la data înscrierii societǎții de valori mobiliare autorizate sǎ negocieze în Bursǎ în Registrul de Asociați. Înscrierea în acest registru se efectueazǎ de cǎtre secretariatul Asociației Bursei, la data adoptǎrii hotǎrârii de admitere în Asociație de cǎtre Comitetul Bursei.
Membrii Asociației Bursei se bucurǎ în mod egal de toate drepturile conferite de calitatea de membru, indiferent de data dobândirii acestei calitǎți. Membrii vor respecta Statutul Asociației Bursei, regulamentele, procedurile și orice alte reglementǎri emise de cǎtre Bursǎ și Comisia Naționalǎ a Valorilor Mobiliare.
Conducerea BVB este realizatǎ de cǎtre Comitetul Bursei (engl. Board of Governors). Acesta este format din 9 reprezentanți, aleși de cǎtre Asociația Bursei. Comitetul numește și Directorul General al Bursei care este responsabil cu conducerea executivǎ a activitǎții instituției, precum și cu reprezentarea ei.
Comisarul General al Bursei este un reprezentant al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, care are rolul de a supraveghea și controla activitatea bursierǎ.
Comisiile Speciale care își desfǎșoarǎ activitatea pe lângǎ Comitetul Bursei sunt organe cu caracter decizional și consultativ. Ele sunt înființate prin decizii ale Comitetului Bursei. În cadrul BVB funcționeazǎ trei astfel de comisii: Comisia de Eticǎ și Conduitǎ, Comisia de Înscriere la Cotǎ și Comisia de Dezvoltare, Produse Noi.
Activitatea Comisiilor Speciale ale Bursei este guvernatǎ de urmǎtoarele principii :
1. principiul autonomiei ;
2. principiul obiectivitǎții;
3. principiul protecției investitorilor;
4. principiul promovǎrii dezvoltǎrii pieței bursiere;
5. principiul rolului activ.
Rolul Comisiei de Înscriere la Cotǎ constǎ în asigurarea unei activitǎți unitare, ordonate și eficiente de înscriere, promovare, retrogradare și retragere de la Cota Bursei a valorilor mobiliare.
Comisia de Eticǎ și Conduitǎ urmǎrește respectarea prevederilor Codului de Eticǎ și Conduitǎ și ale reglementǎrilor Bursei, în mǎsura în care este abilitatǎ prin reglementǎrile respective.
Cota Bursei de Valori București
Cota Bursei de Valori București este structuratǎ în trei sectoare:
– sectorul valorilor mobiliare emise de persoane juridice române;
– sectorul valorilor mobiliare emise de cǎtre stat, autoritǎți ale administrației publice centrale și locale și alte autoritǎți;
– sectorul internațional.
Sectorul valorilor mobiliare emise de persoane juridice române este organizat pe trei categorii :
– categoria a II-a sau categoria de bazǎ;
– categoria I;
– categoria plusului de transparențǎ, denumită și Categoria PLUS.
Categoria PLUS este o categorie specialǎ în cadrul cǎreia pot fi incluse acțiunile înscrise atât în cadrul Categoriei de bazǎ, cât și în cadrul Categoriei I.
Includerea sau excluderea acțiunilor în sau din Categoria PLUS nu are nici un efect asupra menținerii acestora în Categoria de bazǎ sau în Categoria I.
Societǎțile de valori mobiliare emitente pot solicita înscrierea valorilor mobiliare la Cota Bursei de Valori București la categoria a II-a (de bazǎ) sau la categoria I, în funcție de respectarea unor cerințe specifice.
Astfel, pentru înscrierea la categoria de bazǎ, trebuie respectate urmǎtoarele cerințe:
– efectuarea unei oferte publice primare;
– înregistrarea la Oficiul de Evidențǎ a Valorilor Mobiliare;
– libera transferabilitate a valorilor mobiliare;
– înregistrarea valorilor mobiliare prin evidențiere în cont sau prin imobilizare conform procedurilor Bursei;
– furnizarea de informații într-un mod care sǎ asigure publicului investitor accesul echitabil la informațiile necesare luǎrii deciziei de a investi;
– plata comisioanelor în conformitate cu prevederile procedurilor Bursei;
– numirea unei persoane de legǎtura permanentǎ cu Bursa;
– certificarea datelor furnizate de cǎtre emitent, care va fi fǎcutǎ de cǎtre instituții specializate;
– încheierea Angajamentului de înscriere și menținere la Cota Bursei.
Pentru înscrierea la categoria I, la cele prezentate se adaugǎ urmǎtoarele:
– emitentul trebuie sǎ-și fi desfǎșurat activitatea în ultimii 3 ani, cu excepția fuziunilor și divizǎrilor dacǎ cel puțin una dintre societǎțile implicate în fuziune sau divizare a desfǎșurat activitate în ultimii 3 ani;
– emitentul trebuie sǎ fi obținut profit net în ultimii 2 ani de activitate; în calculul profitului net nu se ia în considerare profitul aferent venitului financiar;
– Bursa poate aprecia competența profesionalǎ și integritatea moralǎ a personalului de conducere a emitentului, precum și aspecte legate de activitatea economico-financiarǎ a acestuia, cum ar fi capitalul circulant, fluxul de lichiditati etc.;
– cel puțin 15% din numǎrul acțiunilor emise și aflate în circulație trebuie sǎ fie deținute de cel puțin 1.800 de acționari, excluzând persoanele implicate și angajații emitentuluiș fiecare dintre acești 1.800 de acționari trebuie sǎ deținǎ un numǎr de acțiuni a cǎror valoare totalǎ minimǎ sǎ fie de 100.000 lei. Procentul de minim 15% menționat mai sus trebuie sǎ reprezinte minim 75.000 de acțiuni;
– cel puțin 30% din numǎrul obligațiunilor emise și aflate în circulație, trebuie sǎ fie deținute de cel puțin 1000 de deținǎtori, excluzând persoanele implicate și angajatii emitentului; fiecare dintre acești 1000 de deținǎtori trebuie sǎ deținǎ un numǎr de obligațiuni a cǎror valoare totala minimǎ sǎ fie de 300.000 lei. Procentul de minim 30% menționat mai sus trebuie sǎ reprezinte minim 50.000 de obligațiuni.
În cadrul Categoriei PLUS pot fi incluse numai acțiunile înscrise în cadrul sectorului valorilor mobiliare emise de persoane juridice române, daca sunt îndeplinite cumulativ următoarele cerințe:
– emitentul își asumă printr-un angajament, semnat de reprezentanții legali, obligația ca, în termen de trei luni, să convoace adunarea generală extraordinară a acționarilor având pe ordinea de zi modificarea actelor constitutive în sensul:
a. includerii tuturor normelor cuprinse în Codul de conducere și administrare a societăților comerciale ale căror acțiuni sunt incluse în Categoria PLUS;
b. eliminării oricăror prevederi contrarii normelor cuprinse în Cod.
– emitentul deține o pagină proprie de Web, accesibilă prin Internet, în care sunt cuprinse cel puțin următoarele informații:
a. rezultatele financiare anuale, semestriale, trimestriale și toate anexele acestora întocmite atât potrivit legii contabilității, cât și potrivit Standardelor Internaționale de Contabilitate;
b. raportul anual, raportul semestrial și rapoartele curente;
c. convocările și hotărârile Adunărilor Generale ale Acționarilor;
d. deciziile consiliului de administrație care pot avea un impact semnificativ asupra prețului de piață;
e. formularele de procură specială pentru participarea la adunarea generală;
f. situația cu privire la tranzacțiile prin care administratorii și conducerea executivă achiziționează sau înstrăinează acțiuni deținute de aceștia la societatea comercială emitentă;
g. orice alte informații cu caracter public pe care Bursa le consideră necesare
h. informațiile din pagina de Web vor fi prezentate atât în limba română, cât și în limba engleză.
Obligațiunile și alte valori mobiliare emise de către stat, județe, orașe, comune, de către autorități ale administrației publice centrale și locale și de către alte autorități sunt de drept admise la Cotă, în momentul primirii de către Bursa de Valori București a respectivului document de emisiune și a plății comisionului prevăzut în procedurile Bursei.
Pentru a avea înscrise valorile mobiliare în cadrul sectorului internațional, emitenții acestora, persoane juridice străine, vor trebui să întrunească condițiile pe care trebuie să le îndeplinească și emitenții autohtoni, persoane juridice române, cu mențiunea de a avea respectivele valori mobiliare depozitate la o societate comercială de depozitare colectivă a valorilor mobiliare desemnată de Bursă.
3.2 Cadrul economic general și performanțele Bursei de Valori București în anul 2009(2010)
Primii zece emitenți după capitalizare (cu excepția celor internaționali), sunt prezentați în tabelul următor:
Tabelul 3.1 – Primii 10 emitenți dupa capitalizare
Sursa: www.kmarket.ro
În funcție de sectoare, în total capitalizare (cu excepția categoriei internaționale) sectoarele energetic și servicii financiare ocupă cele mai mari ponderi, de 42,9% și respectiv 35,5%, urmate de utilități și materiale de bază, acestea fiind reprezentate cu o pondere de 8,4% și, respectiv, de 7,3%.
Structura capitalizării pieței reglementate a BVB la sfârșitul trimestrului I este prezentată în continuare:
Primul indice lansat de BVB a fost indicele BET, reprezentativ pentru cele mai lichide companii listate pe piața reglementată a BVB, acest lucru având loc în anul 1997. Un an mai târziu a fost lansat și indicele compozit BET-C, care reflectă evoluția prețurilor tuturor companiilor listate la categoria I si a II—a, exceptând cele cinci Societăți de Investiții Financiare. Evoluția SIF-urilor este prezentată separat prin intermediul indicelui BET-FI, lansat în anul 2000. Ulterior au mai fost dezvoltați trei indici pe diverse arii de interes și anume: ROTX, BET-XT si BET-NG. Performanțele anuale a celor șase indici lansați de BVB pot fi vizualizate în tabelul de mai jos:
Tabelul 3.2 – Performanțele indicilor lansați de BVB
Sursa: www.kmarket.ro
În prezent, la BVB sunt autorizați să tranzacționeze 69 de intermediari pe piața la vedere și 23 de intermediari pe piața la termen. După raportarea lunii aprilie, primii zece intermediari pe piața reglementată de acțiuni a BVB (cea mai importanta piață a emitentului) sunt prezentați mai jos:
Tabelul 3.3 – Intermediarii pe piața reglementată de acțiuni a BVB
Sursa: www.kmarket.ro
3.3 Organizarea, rolul și funcțiile Bursei electronice RASDAQ
Piata extrabursieră se caracterizează printr-o funcționare descentralizată, unde cererea și oferta sunt foarte lichide, participanții sunt în număr mare și se numesc dealeri. Pe această piață difuză se tranzacționează afaceri noi, în dezvoltare sau societăți care nu îndeplinesc în totalitate criteriile exigenței bursiere, ori pentru moment nu intenționează cotarea pe o piață organizată.
Piata extrabursieră din România a fost lansată oficial la 25 octombrie 1996, ca Piață Națională de Valori Mobiliare RASDAQ, pentru a raspunde necesității existenței unui mediu instituțional și tehnic corect, transparent, a fost proiectată pentru tranzacționarea acțiunilor a cca. 5.774 societăți comerciale deținute de circa 14.000.000 de acționari.
Piata extrabursieră are rolul de a mobiliza resursele financiare disponibile în cadrul economiei pentru realizarea scopurilor agenților economici emitenți de titluri, asigurând astfel circulația capitalurilor financiare și cea mai bună formă de utilizare a surplusului de capital. Deși această funcție este specifică pieței primare, ea se realizează în cadrul economiei românești în special prin utilizarea mecanismelor specifice pieței RASDAQ, ca în cazul majorărilor de capital operate de emitenții de valori mobiliare.
Un rol major îl are utilizarea resurselor sistemului de tranzacționare RASDAQ pentru vânzarea pachetelor principale și reziduale ale AVAS, pentru realizarea privatizării societăților.
Prin amploarea și implicațiile sale, RASDAQ s-a identificat cu economia românească și a parcurs împreună cu aceasta toate suișurile și coborâșurile tranziției, a resimțit toate crizele financiare și politice și a marcat pozitiv fiecare moment de creștere.
Sistemul de tranzacționare RASDAQ este un sistem electronic de mare capacitate și performanță. Este un sistem de negociere, în care participanții afișează cotații de cumpărare și/sau vânzare pentru fiecare valoare mobiliară în care sunt interesați. RASDAQ operează folosind tehnologie de înaltă clasă într-un sistem în care formatorii de piață se află în competiție pentru a oferi cele mai bune prețuri de vânzare și cumpărare.
Bursa Electronică RASDAQ lucrează cu standarde foarte ridicate ale sistemului de comunicare și ale platformei de tranzacționare, ceea ce diferențiază RASDAQ de bursele tradiționale.
Investitorii nu se mai întâlnesc față în față pentru a tranzacționa valori mobiliare, beneficiind totodata și de avantajele competiției dintre formatorii de piață, iar emitenții sunt atent selectați.
Formatorii de piață (market maker) sunt membri ai Bursei, care trebuie să îndeplinească anumite cerințe, în primul rând de capital social și să se conformeze unor reglementări specifice pieței:
– să garanteze execuția fiecărui ordin la cel mai bun preț posibil;
– să se angajeze că vor executa ordinele de vânzare/cumpărare de acțiuni pentru care sunt formatori de piață;
– să se angajeze că vor fi formatori de piață pe o perioadă determinată de timp.
Emitenții – în prezent circa 3.000 de societăți comerciale au posibilitatea de a-și tranzacționa acțiunile la Bursa Electronică RASDAQ și sunt înregistrați ca participanți direcți 67, dintre care 66 de societăți de servicii, de investiții financiare și o bancă.
Începând cu anul 2002 a fost implementat un nou regulament, ce vizează creșterea integrității și transparenței pieței.
Acest regulament a introdus mai multe elemente restrictive:
– criterii de identificare a celor mai atractivi emitenți pentru promovarea în categoriile de excelență;
– limitarea variației zilnice a prețurilor la 15-25% față de prețul de referință (prețul mediu al sesiunii precedente), în funcție de categoria emitentului.
Ca atare, în prezent RASDAQ este alcătuit din 3 categorii de emitenți, departajați prin criterii de performanță și lichiditate. Marea majoritate din emitenții rezultați din Procesul de Privatizare în Masă se regăsesc în Categoria de Bază. Au fost lansați oficial trei indici care urmaresc evoluția zilnică a prețurilor acțiunilor, un indice general și câte unul pentru categoriile superioare (RASDAQ Compozit, RAQ I, RAQ II).
3.4 Analiza activității Bursei electronice RASDAQ
Numărul total al emitenților listați de piața Rasdaq în prezent este de 1.463, iar capitalizarea totală de 12,42 milioane lei, de 7,5 ori mai mică față de cea a BVB.
Tabelul 3.4 – Capitalizarea și nr. de emitenți
Sursa: www.kmarket.ro
Primele zece acțiuni cele mai lichide ale pieței sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Tabelul 3.5 – Acțiunile cele mai lichide ale RASDAQ
Sursa: www.kmarket.ro
Performanțele acțiunilor din secțiunea Rasdaq sunt reflectate prin intermediul a trei indici: Rasdaq C, lansat în anul 1998 – urmărește evoluția globală a pieței Rasdaq și indicii Raq-I și Raq-II, lansați în anul 2002, ce reflectă evoluția emitenților de top listați la categoria I, respectiv la categoria a II-a a pieței:
Tabel 3.6 – Indicii Rasdaq
Sursa: www.kmarket.ro
Capitolul IV – Studiu de caz – Piața de capital în România în perioada 2008 – 2010
Anul 2008 a fost unul dintre cei mai dificili ani pe piața de capital din Romaânia. Indicele oficial al Bursei de Valori București (BVB), BET, a pierdut 70,5% din valoare în 2008, aceasta fiind cea mai mare scădere anuală din istoria indicelui. Scăderea din 2008 a anulat creșterile indicelui din 2007, 2006 și o parte din 2005.
Toate acțiunile tranzacționate la BVB în 2008, fără excepție, au încheiat anul cu randamente negative. Indicele compozit al bursei, BET-C, a înregistrat o scădere similară de 70,3%, în timp ce indicele Societăților de Investiții Financiare, BET-FI, a pierdut 84,1%. Pe Rasdaq situația a fost similară, indicele compozit al acestei piețe pierzând 55,3% din valoarea de la sfârșitul anului 2007.
Valoarea tranzacțiilor cu acțiuni înregistrate la BVB în 2008 a scăzut cu 53% față de cea înregistrată în 2007 – din nou cea mai mare scădere anuală de la (re)înființarea bursei în 1995.
Piața de capital a înregistrat o revenire importantă în anul 2009, după scăderile mari din anul precedent. O bună parte din acțiunile listate pe piața reglementată a Bursei de Valori București(BVB) au înregistrat creșteri semnificative, însă prețurile au recuperat doar în parte pierderile din 2008, iar lichiditatea a continuat să scadă. BET, indicele oficial al BVB, a încheiat anul cu o creștere de 61,7%, în timp ce indicele compozit al pieței, BET-C, a câștigat 37,3%, iar indicele societăților de investiții financiare, BET-FI, a câștigat 90,3%. Segmentul Rasdaq a înregistrat o revenire ușoară, indicele oficial al pieței, Rasdaq-C, acumulând numai +8,1% în 2009. Valoarea tranzacțiilor cu acțiuni pe piața reglementată a BVB a scăzut cu 26,7% față de anul precedent, în timp ce valoarea tranzacțiilor pe piața Rasdaq a scăzut cu 63,1%.
Listarea performanțelor emitenților de la categoria I a BVB în 2008:
Tabel 4.1 Listarea performanțelor emitenților de la categoria I în 2008
Toate acțiunile listate la categoria I a pieței reglementate a BVB au scăzut semnificativ, deși cele mai multe au înregistrat rezultate financiare bune sau foarte bune pe parcursul anului. Media aritmetică a randamentelor totale ale acțiunilor de la categoria I a pieței a fost de -72,63%.
19 din cele 21 de companii de la această categorie au adus randamente negative sub -50%, iar dintre acestea, pentru 11 companii randamentul a fost peste -80%.
Aceste performanțe au fost apreciate în piață, prețul acțiunilor AZO crescând de peste cinci ori în a doua parte a trimestrului II și în primele luni ale trimestrului III. Însă evoluția generală nefavorabilă a bursei a afectat și acțiunile companiei mureșene, astfel încât toată creșterea de preț a fost pierdut pană la sfarșitul anului, iar randamentul anual al acțiunilor a fost -22,11%.
Pe locul doi s-au clasat acțiunile Socep Constanța(SOCP), cu o scădere de 36,62%. Randamentul comparativ mai bun decat media acțiunilor tranzacționate la categoria I (însă totusi negativ) s-a datorat înregistrării unor tranzacții importante cu titlurile acestui emitent în prima parte a anului, ce au culminat cu transferul a 10% din titluri în luna aprilie. Deși acțiunile SOCP au evoluat crescător în primele două trimestre, acestea au pierdut toată creșterea acumulată și au încheiat anul cu un randament negativ semnificativ, la fel ca în cazul Azomureș.
Acțiunile Băncii Transilvania(TLV), emitent aflat în alți ani în topul celor mai performante companii la bursă, se situează în 2008 pe locul III în mod accidental – acțiunile băncii au fost suspendate de la tranzacționare în luna septembrie pentru operarea unei operațiuni de consolidare a acțiunilor, astfel încat prețul acestora nu a mai inclus și scăderile mari ale bursei din ultimele patru trimestre.
Transportatorul național de gaze naturale, Transgaz(TGN), a înregistrat un randament anual de -52,60% față de primul preț de închidere la bursă, în ianuarie 2008, dupa ce în decembrie 2007 a derulat cea mai importantă ofertă publică inițială din Romania. Față de prețul din IPO, randamentul negativ al acțiunilor TGN se reduce la -32,20%.
Alte vedete ale bursei de valori au înregistrat scăderi de neimaginat cu numai un an în urmă. Cele mai importante companii listate, operatorul petrolier național Petrom(SNP) și Banca Romană pentru Dezvoltare – Groupe Societe Generale(BRD) au încheiat anul cu randamente de -60,36%, respectiv -69,08%. Societățile de servicii de investiții financiare(SIF), au înregistrat randamente între -71,63% pentru SIF Muntenia(SIF4) și -86,92% pentru SIF Transilvania(SIF3, emitent la care majorarea de capital aflată în litigiu încă din 2007 a fost clarificată prin deblocarea acțiunilor noi).
Alți emitenți aflați în topul preferințelor investitorilor în mod permanent, precum transportatorul național de electricitate Transelectrica(TEL), producătorul de aluminiu Alro(ALR) sau producătorul de medicamente independent Biofarm(BIO) au înregistrat randamente la fel de slabe : -71,74%, -79,43%, respectiv -86,24%.
Ultimele două poziții în clasamentul companiilor de la categoria I au fost ocupate de doi emitenți aflați în rândul celor mai dinamice companii listate în alți ani: dezvoltatorul imobiliar Impact Developer & Contractor(IMP) a adus investitorilor un randament negativ de 93,72%, în timp ce singura companie de brokeraj listată la bursă, SSIF Broker(BRK), a adus un randament de -95,25%, ce a reprezentat și cel mai mare randament negativ de pe toată piața reglementată a BVB in 2008.
Listarea performanțelor emitenților de la categoria I a BVB în 2009:
Tabel 4.2 – Listarea performanțelor emitenților de la categoria I în 2009
Pentru cea mai mare parte a acțiunilor listate la categoria I a pietei reglementate a BVB 2009 a fost anul unor reveniri importante. Media aritmetică a randamentelor totale ale acestor acțiuni a fost +68,8% în 2009. 13 din cele 21 de companii de la această categorie au adus randamente pozitive peste +50%, iar numai trei companii au adus randamente totale negative.
Acțiunile cele mai volatile au ocupat primele locuri în clasamentul categoriei I pe 2009.
SIF Transilvania(SIF3) se situează pe primul loc, cu un randament total de +159,3%, după ce în 2008 înregistrase cea mai slabă performanță în rândul celor 5 SIF (-86,9%), iar la inceputul anului 2009 înregistra cel mai mic raport preț/valoare unitară a activelor nete (VUAN), respectiv 0,25 (la sfârșitul anului 2009 raportul ajunsese 0,46).
Al doilea cel mai bun randament total a fost înregistrat de acțiunile producătorului independent de medicamente Biofarm București(BIO), respectiv +157,7%, emitent perceput a avea o evoluție similară cu cea a acțiunilor SIF datorită deținerii societăților de investiții financiare în capital, dar și a investițiilor Biofarm în acțiuni SIF.
Acțiunile SIF Oltenia(SIF5) ocupă locul trei în topul celor mai performanți emitenti de la categoria I, cu un randament total de +125,7%. La fel cum s-a întâmplat și în cazul SIF Transilvania, SIF5 este al doilea cel mai performant SIF în 2009 după ce în 2008 înregistrase a doua cea mai mare scădere de preț (-85,0%), iar la începutul anului 2009 înregistra al doilea cel mai redus raport preț/VUAN (0,33, în creștere până la 0,46 la sfarșitul anului).
Volatilitatea istorică ridicată a acțiunilor SIF și un context general pozitiv în piață au determinat creșteri peste medie ale societăților de investiții financiare în 2009. În plus, în acest an au fost reluate dezbaterile legislative cu privire la majorarea pragului maxim de deținere, de la valoarea actuală de 1%, element ce a impulsionat în mod suplimentar prețurile. După aprobarea primită în Senat și inițierea discuțiilor în Camera Deputaților, o concluzie a acestor dezbateri este asteptată în prima parte a anului 2010.
Dezvoltatorul imobiliar Impact Developer & Contractor(IMP) a adus investitorilor un randament total de +124,5%. Deși rezultatele financiare înregistrate de companie nu au fost spectaculoase, evoluția favorabilă a fost determinată de scăderea prețului cu 93,7% în 2008, inițierea unei operațiuni de consolidare a acțiunilor în proporție de 10:1 și de creșterea interesului investitorilor instituționali străini pentru emitent (printre aceștia numărându-se grupul Franklin Templeton).
Randamente peste 100% au mai înregistrat și producătorul de aluminiu Alro(ALR), +114,6%, împreuna cu trei companii financiare: SIF Moldova(SIF2) cu +122,2%, SSIF Broker Cluj(BRK) cu +120,7% și SIF Banat-Crișana(SIF1) cu +112,0%.
"Vedeta" anului 2008 la categoria I, producătorul de îngrășăminte chimice Azomureș(AZO), care a înregistrat cea mai mică scădere în 2008 (-22,1%), a adus investitorilor în 2009 un randament total solid de +81,3%.
Randamente bune au mai înregistrat și acțiunile Antibiotice Iasi(ATB, +78,9%), BRD – Groupe Societe Generale(BRD, +65,0%), Oltchim Rm. Valcea(OLT, +64,3%) și Oil Terminal(OIL, +50,5%).
Companiile din domeniul energetic și utilități au adus randamente modeste în comparație cu cele de mai sus. OMV Petrom(SNP) a înregistrat un randament de numai +37,6%, după o scădere de 60,4% în 2008; Transgaz(TGN) și Transelectrica(TEL) au înregistrat randamente totale de +35,9%, respectiv +25,0% în 2009.
Acțiunile SIF Muntenia(SIF4) au înregistrat o performanță sub medie, cu un randament de numai +19,0%, cea mai slabă performanță dintre cele 5 SIF. SIF Muntenia a înregistrat, însă, cea mai mică scădere dintre cele cinci societăți de investiții financiare în 2008, respectiv -71,6%; de asemenea, SIF4 înregistra cel mai mare raport preț/VUAN la începutul lui 2009, respectiv 0,39. Cu un randament total de -17,2%, acțiunile Băncii Transilvania(TLV) se situează în partea de jos a clasamentului categoriei I. Poziția se datorează faptului ca acțiunile TLV au fost suspendate în 2008 iîcepând cu ziua de 12 septembrie, în vederea înregistrării unei operațiuni de consolidare a acțiunilor (în proporție de 10:1). Acțiunile TLV au rămas suspendate până la sfarșitul anului 2008, astfel încat prețul acestora nu a inclus scăderile mari înregistrate la bursă în toamna acelui an, iar acestea au fost transferate în performanțele anului 2009.
O evoluție slabă au înregistrat acțiunile unei alte bănci listate la bursă, Banca Comercială Carpatica(BCC), cu un randament total de -42,4%, cea mai mare scădere înregistrata la categoria I a BVB.
Performanțele acțiunilor listate la categoria a II-a pieței reglementate a BVB în 2008 sunt prezentate în tabelul urmator:
Tabel 4.3 Performanțele acțiunilor listate la categoria a II-a în 2008
La fel ca la categoria I, și la categoria a II-a toate companiile listate au încheiat anul 2008 cu un randament negativ. 35 din cele 46 de companii tranzacționate la categoria a II-a au adus pierderi mai mari de -50%, iar din acestea un număr de 21 de companii au adus pierderi mai mari de -70%. Media aritmetică a randamentelor anuale ale emitenților tranzacționați la această categorie a fost de -61,19% în 2008.
Cea mai eficientă companie tranzacționată la BVB în 2008 a fost Policolor(PCL), cu un randament negativ de numai -0,47%. Scăderea redusă a acțiunilor producătorului de vopsele bucureștean s-a datorat procedurii de delistare inițiată de acționarii majoritari ai companiei (delistarea este intermediată de Intercapital Invest). O situație similară înregistrează și a doua companie clasată în top, producatorul de dulciuri Kandia-Excelent(EXC), cu o scădere de numai 1,57%.
Următoarele trei companii în clasament ocupă pozițiile respective tot ca urmare a unor evenimente punctuale. Acțiunile producătorului de pâine Titan(MPN) au adus un randament negativ de numai -2,38% datorită unor tranzacții semnificative derulate în luna decembrie a anului curent (când s-au transferat 30% din titlurile companiei într-o tranzacție de valoare ridicată).
Acțiunile producătorului de material electrotehnic Electroaparataj(ELJ) au înregistrat un randament negativ de -17,30%; acțiunile ELJ au fost suspendate de la tranzacționare din luna iulie pentru operarea unei diminuări de capital social, procedura datorită căreia nu au inclus în preț scăderile bursei din a doua jumătate a anului. Situația este similară și la producătorul de mase plastice Prodplast(PPL), -26,67%, suspendat din septembrie pentru operarea unei reduceri de capital social ca urmare a divizării companiei (ambele companii rezultate din divizare, una cu obiectul de activitate inițial și una cu profil imobiliar, urmează a ramane la cota bursei).
Scăderile de preț au încurajat tranzacțiile cu ponderi importante din capitalul social al mai multor emitenți. Aceasta s-a întamplat și în cazul producătorului de țevi Zimtub(ZIM), -27,90% randament în 2008 și 55% din acțiunile emitentului transferate în luna iunie. Producătorul de echipamente industriale Comelf(CMF), -29,04%, a evoluat relativ stabil în cea mai mare parte a anului 2008, înregistrând o scădere mai abruptă în trimestrul IV. Producătorul de ambalaje MJ Maillis România(MJM), ultimul emitent din top cu o pierdere pentru investitori mai mică de 40% (-30,36%), a înregistrat o valoare totală a tranzacțiilor în 2008 de numai 2.807 lei.
Toate celelalte acțiuni listate la categoria a II-a au scăzut foarte mult. Foste vedete ale categoriei, precum Rompetrol Well Services(PTR), Aerostar(ARS), Turism, Hoteluri, Restaurante Marea Neagră(EFO), Zentiva(SCD) sau Bermas(BRM) au scăzut cu – 64,71%, -66,15%, -70,41%, -76.84%, respectiv -81,83%, indiferent de rezultatele financiare sau evoluția activității în anul 2008.
Printre cele mai mari scăderi la categoria a II-a au fost înregistrate, la fel ca și în cazul primei categorii a pieței reglementate, de acțiuni aflate în alți ani în topul preferințelor investitorilor. Rompetrol Rafinare Constanța(RRC) a adus un randament total negativ de -83,18% deși grupul din care face parte compania a fost preluat printr-o tranzacție spectaculoasă de către operatorul KazMunaiGaz; producătorul de profile de aluminiu Alumil(ALU) a pierdut 86,06%, deși a derulat o ofertă publică inițială de succes în 2006; retailerul de electronice și echipamente IT Flamingo(FLA) a pierdut 91,30%, în timp ce producătorul de componente auto, Compa(CMP), una din țintele preferate de către investitorii la bursă din toate timpurile, a pierdut nu mai puțin de 94,24%.
Performanțele acțiunilor listate la categoria a II-a pieței reglementate a BVB în 2009 sunt prezentate în tabelul urmator:
Tabel 4.4 – Performanțele acțiunilor la categoria a II-a în 2009
Spre deosebire de categoria I, la categoria a II-a performanțele au fost mult mai eterogene în 2009: 28 de companii au încheiat anul cu performanțe pozitive, 3 companii au staționat (dintre care două nu au fost tranzacționate în 2009), iar 17 au înregistrat scăderi. Media aritmetică a randamentelor totale ale companiilor listate la această categorie a fost +34,3%, jumatate din media performanțelor înregistrate la categoria I (diferența este vizibilă și analizând indicii oficiali ai bursei: BET, care masoară performanța acțiunilor cele mai lichide, selectate în principal de la categoria I, a înregistrat o performanță de +61,7%, în timp ce BET-C, ce ia în calcul toate acțiunile listate în afara celor SIF, a înregistrat +37,3%).
Acțiunile și-au menținut profilul de volatilitate din anii precedenți, iar cele mai performante acțiuni ale categoriei au fost, în general, tot cele care au înregistrat și cele mai mari scăderi în 2008. Astfel, cel mai bun randament al categoriei (și în același timp cea mai bună performanță la BVB) a fost adus de acțiunile producătorului de profile de aluminiu Alumil Rom Industry(ALU), cu un randament total de +246,9%. Rezultatele financiare ale companiei s-au menținut relativ stabile față de 2008, iar lichiditatea acțiunilor în piață nu s-a modificat semnificativ, însă Alumil a fost revelația anului 2009 și datorită faptului că acțiunile sale s-au situat în topul scăderilor din anul precedent, cu un randament de -86,1%.
O performanță foarte bună au înregistrat și acțiunile Rompetrol Rafinare Constanța(RRC) cu +240,5%. Creșterea acțiunilor RRC, înregistrată după performanțele modeste din anii precedenți, a fost determinată atat de scăderea foarte mare din 2008 (-83,2%), dar și de așteptările cu privire la lansarea unei oferte publice de preluare de către acționarul majoritar.
Grupul format din companiile Condmag Brașov(COMI) și Dafora Medias(DAFR) a adus caștiguri bune în 2009, cu randamente de +236,6%, respectiv +160,9%, după performanțele slabe din 2008 (-82,7%, respectiv -89,66%). Producătorul de componente auto Compa Sibiu(CMP) a încheiat anul cu un randament total de +205,3%, după o scădere de 94,2% în 2008.
Performanțe foarte bune au mai înregistrat în 2009 și acțiunile producătorului de medicamente Zentiva București(SCD, +152,8%), cele ale Electroputere Craiova(EPT, +92,1%), Altur Slatina(ALT, +89,9%), Bermas Suceava(BRM, +87,0%), cele ale recent listatei Comcm Constanța(CMCM, +81,4%) și cele ale Șantierului Naval Orșova(SNO, +58,2%).
Un număr de 11 companii au adus randamente medii, situate între +20% si +50%, în timp ce alte șase companii au adus randamente pozitive situate sub 20%. Două companii listate nu au înregistrat tranzacții în 2009: Policolor București(PCL), delistata la inceputul anului și Prodplast București(PPL), aflată în proces de divizare.
Un număr de 17 companii au înregistrat pierderi în 2009. În topul pierderilor, cu scăderi mai mari de 30%, se situează acțiunile Flamingo Internațional(FLA, -38,3%), companie afectată puternic de criza economică și care a depus o cerere pentru declanșarea procedurii insolvenței la sfârșitul anului 2009. Scăderi mari au înregistrat și o serie de companii industriale afectate de criza economică prin scăderea cifrei de afaceri: Romcarbon Buzau(ROCE, -43,7%), Electroaparataj București(ELJ, -48,6%), Comelf Bistrița(CMF, -49,9%), Zimtub Zimnicea(ZIM, -60,4%) și Carbochim Cluj-Napoca(CBC, -67,0%).
La categoria a III-a a pieței reglementate s-au tranzacționat în 2008 acțiunile unui singur emitent:
Tabel 4.5 – Performanțele acțiunilor la categoria a III-a în 2008
Bursa de Valori București a inaugurat în anul 2008 secțiunea internațională dedicată emitenților de acțiuni, prin listarea Erste Bank, una dintre cele mai dinamice bănci în regiunea Europei Centrale și de Est, și proprietara a celei mai importante bănci din Romania – Banca Comercială Română. Erste Bank înregistra în 2008 active totale de 210 miliarde EUR și 52.000 de angajați. Listarea acțiunilor băncii austriece la București (în paralel cu tranzacționarea acestora la Viena și Praga), reprezintă unul dintre cele mai importante evenimente ale anului pentru piața de capital din România. Din păcate, nici acțiunile Erste nu au fost ocolite de scăderi:
Tabel 4.6 – Acțiunile Erste Bank în 2008
Tot în 2008 BVB a inaugurat și segmentul fondurilor de investiții, prin listarea STK Emergent, fond ce a derulat o ofertă publică inițială în același an. Valoarea unităților de fond a scăzut semnificativ în 2008, aceasta pierzând 61,86% față de prima zi de tranzacționare la BVB și 86,16% față de prețul din oferta publică – o scădere comparabilă cu cea a acțiunilor SIF :
Tabel 4.7 – Acțiunile STK Emergent în 2008
În anul 2008 s-au derulat pe piața de capital din România patru oferte publice inițiale, reprezentând cel mai mare număr de IPO lansate pe piața din 1995 până în prezent (la acestea se adaugă și IPO Casa de Bucovina Club de Munte, lansată în 2007 și încheiată în 2008). Numărul ofertelor publice lansate în 2008 și în anii următori ar fi putut fi chiar și mai mare, în condițiile în care exemplele pozitive din ultimii ani încurajaseră un număr din ce în ce mai mare de potențiali emitenți să demareze analiza unor oferte publice inițiale. Criza financiară, ce a afectat și piața de capital locală, a amânat sau anulat aceste planuri. Parametrii ofertelor publice încheiate în 2008 sunt prezentați în continuare :
Tabel 4.7 – Ofertele publice încheiate în 2008
Toate ofertele de mai sus s-au derulat în prima jumătate a anului, acestea reprezentând proiecte demarate înainte ca anvergura crizei ce a afectat piața de capital să devină cunoscută. Ratele de subscriere au fost reduse în comparație cu cele înregistrate în anii precedenți (Transgaz -2,792% în 2007, Alumil 1,647% în 2006, Transelectrica 646%).
Casa de Bucovina Club de Munte(BCM) este o companie de talie mică deținută majoritar de SIF Muntenia și iși desfășoară activitatea într-un domeniu cu potențial de creștere, compania deținând un hotel afiliat Best Western în stațiunea Gura Humorului. STK Emergent(STK) a derulat prima listare a unui fond de investiții închis de pe piață, după desfășurarea unei oferte publice inițiale. Fondul investește în acțiuni listate și în proiecte imobiliare. Contor Group(CGC) este un producător arădean de contoare de apa și energie termică, iar Teraplast Bistrița(TRP) are drept obiect de activitate fabricarea plăcilor, foliilor, tuburilor și profilelor din material plastic. Ultima ofertă derulată în 2008, cea a producătorului de materiale de construcții Pomponio, s-a încheiat fără succes și a fost anulată.
În 2008 au fost selectați intermediarii pentru listarea unui număr de cinci companii de stat din domeniul transporturilor: Aeroportul Internațional Henri Coandă, Administrația Portului Constanța, Administrația Canalelor Navigabile, Administrația Porturilor Dunării Maritime Galați și Administrația Porturilor Fluviale Giurgiu. Conjunctura generală nefavorabilă a piețelor de capital va duce, cel mai probabil, la amânarea acestor listări.
Fondul Proprietatea a demarat la sfârșitul anului 2008 procedura de selecție a unui administrator internațional, însă procesul de listare la bursă a fondului s-ar putea prelungi.
BVB a consemnat și cel mai mare număr de listari noi pe piața reglementată din ultimii nouă ani. Astfel, pe lângă listările celor patru oferte publice inițiale încheiate cu succes și prezentate mai sus, și cea a Erste Bank, bursa a admis la tranzacționare pe piața reglementată acțiunile Transgaz(TGN) în urma ofertei publice inițiale derulate în 2007, precum și acțiunile a patru companii transferate de pe piața Rasdaq și cele ale unei companii transferate de pe segmentul acțiuni necotate ale bursei.
Companiile transferate de pe segmentul Rasdaq au un profil divers. Romcarbon Buzau(ROCE) este un producător de plăci și profile din plastic, filtre de aer, uleiuri și alte echipamente industriale, deținut de un grup de companii și fonduri din Taiwan. VES Sighișoara(VESY) are o structură diversificată de acționariat și produce vase emailate și mașini de gătit.
Compania Transilvania Construcții Cluj Napoca(COTR) are drept obiect de activitate construcțiile civile și industriale și are, de asemenea, o structură diversificată de acționariat, în timp ce Dafora Mediaș(DAFR) oferă servicii în domeniul forajului pentru petrol și gaze, având și o componentă de construcții civile și industriale. Compania face parte dintr-un grup ce include un alt emitent listat la BVB prin transfer de pe Rasdaq – Condmag Brasov(COMI).
Acțiunile Uztel Ploiești(UZT) au înregistrat o premieră prin transferul de pe segmentul acțiuni necotate al BVB direct pe piața reglementată a bursei. Compania produce utilaje și echipamente pentru industria petrolieră și este deținută de salariați. Compania s-a mai tranzacționat la cota bursei între 1996 și 2001, an în care fusese transferată pe segmentul necotate.
O singură companie a fost delistată în 2008 de pe piața reglementată a bursei – Kandia-Excelent(EXC), ca urmare a deciziei acționarului majoritar.
La categoria a III-a a pieței reglementate s-au tranzacționat și în 2009 acțiunile unui singur emitent:
Tabel 4.8 – Performanțele acțiunilor la categoria a III-a în 2009
Și în cadrul secțiunii internaționale au fost tranzacționate acțiunile unui singur emitent, la fel ca în 2008:
Tabel 4.9 – Acțiunile din secțiunea internațională în 2009
Segmentul fondurilor de investiții s-a îmbogățit cu o nouă listare, cea a fondului OTP WiseRO(WRO), ce a derulat un IPO încheiat cu succes în 2009. Deși fondul asigură garantarea capitalului investit inițial, prețul unităților sale a înregistrat o scădere de 20,2% dupa listare:
Tabel 4.10 – Fondurile de investiții în 2009
În anul 2009 s-au derulat pe piața de capital din România numai două oferte publice inițiale. Ambele oferte au aparținut unor fonduri de investiții administrate de OTP Asset Management, s-au încheiat cu succes și au fost intermediate de Intercapital Invest.
Parametrii acestora sunt prezentați în continuare:
Tabel 4.11 – Parametrii ofertelor publice inițiale în 2009
Fondul OTP WiseRO este un fond cu capital garantat și durata limitată de 3 ani, ce oferă investitorilor un randament raportat la indicele SGI Wise US Long/Short Vol Target al Societe Generale. OTP WiseRO este primul fond românesc înființat prin sistemele bursei de valori și primul produs structurat listat la BVB. Fondul se tranzacționează pe piața reglementată a BVB începand cu data de 08/10/2009.
OTP Green Energy este un fond cu capital garantat, un randament minim garantat de 12% pe durată de viață de 3,5 ani și performanțe raportate la indicele ERIXP al Societe Generale ce include companii din domeniul energiei regenerabile. Procedura de admitere la tranzacționare pe piața reglementată a BVB este în curs, aceasta urmând a se finaliza la începutul anului 2010.
În 2009 au fost elaborate o serie de prospecte preliminare pentru ofertele publice inițiale ale unor companii deținute de stat: Administrația Porturilor Dunării Maritime Galați, Administrația Porturilor Dunării Fluviale Giurgiu, Administrația Canalelor Navigabile Constanța, Administrația Porturilor Maritime Constanța, Aeroportul Mihail Kogălniceanu Constanța și Aeroportul Traian Vuia Timișoara. Toate aceste oferte au fost amânate și nu au avut loc în 2009.
Pe lângă listarea fondului OTP WiseRO(WRO), Bursa de Valori București a mai admis la tranzacționare pe piața reglementată acțiunile a trei companii transferate de pe Rasdaq: Farmaceutica Remedia Deva(RMAH), companie ce se ocupă cu comercializarea produselor farmaceutice, Boromir Prod Buzau(SPCU), companie din domeniul morăritului și panificației și Comcm Constanța(CMCM), producător de betoane și alte tipuri de materiale de construcții.
Două companii au fost delistate de pe piața reglementată a Bursei de Valori București în 2009: producătorul de vopsele Policolor București(PCL) și asiguratorul Agras(ASA). Ambele delistari s-au produs la inițiativa acționarilor majoritari ai celor doi emitenți, prin procedura de retragere a acționarilor urmată de delistarea de pe piața de capital (procedura de retragere a acționarilor și de delistare a Policolor a fost intermediată de Intercapital Invest).
S-a calculat în 2008 și în 2009 indicele TRX – un indice de tip Total Return, calculat anual de Intercapital Invest. Indicele exprimă randamentul mediu al acțiunilor tranzacționate pe piața reglementată a BVB, luând în calcul, pe lângă variațiile de preț, și dividendele si majorările de capital social. Indicele ia în calcul toate acțiunile tranzacționate pe piața reglementată a BVB în cursul anului, fiecare acțiune fiind ponderată cu capitalizarea la sfârșit de an. Ponderea maximă a unei acțiuni în indice este limitată la 10%, iar randamentul fiecărei acțiuni este ajustat cu perioada de listare pentru acțiunile listate/delistate în cursul anului. Randamentele finale ale TRX sunt ajustate cu rata inflației.
Cea mai mare influență asupra indicelui în 2008 au avut-o acțiunile cu capitalizarea cea mai mare : Banca Transilvania, Petrom, BRD si Erste Bank – fiecare cu o capitalizare limitată la 10% în indice, dar și Transgaz cu 9,9% din capitalizarea totală, Alro cu 6,2%, Transelectrica cu 5,6%. La categoria a II-a, cea mai mare pondere în capitalizarea totală a fost înregistrată de acțiunile Rompetrol Rafinare Constanța (2,7%), Policolor (2,1%) și Kandia Excelent (2,1%).
Conform indicelui TRX, investitorii BVB au înregistrat în 2008 cel mai slab an din istoria modernă a pieței de capital, iar în 2009 cel mai bun an al pieței de capital:
Indicele oficial al bursei, BET, calculat pe baza variației de preț a celor mai importante zece acțiuni listate pe piața reglementată, a pierdut 70,47% din valoare n 2008:
După o scădere abruptă de aproximativ 25% în ianuarie și prima parte a lunii februarie, indicele a evoluat relativ stabil până în luna mai (încercând și o ușoară creștere în ultima parte a acestui interval). O asemenea evoluție, relativ similară cu cea înregistrată în anii precedenți, a produs confuzie în rândul investitorilor, iar o bună parte a acestora au considerat că evoluțiile internaționale nu vor afecta piața de capital locală într-o masură foarte mare.
O asemenea ipoteză a fost infirmată când, in intervalul iunie – iulie, indicele a pierdut 30% din valoare. Deși ulterior acțiunile au înregistrat o ușoară revenire (+17% pentru BET), scăderea de la jumătatea anului a reprezentat un semnal serios de alarmă. Acesta a fost confirmat ulterior, când acțiunile au scăzut încontinuu în perioada august – octombrie, iar indicele BET a pierdut 40% din valoare. Minimul anului a fost atins pe 27 octombrie, când indicele a înregistrat o valoare de 2.596,30 puncte – valoare ce nu a mai fost văzută de investitori din februarie 2004. Bursa de Valori București a suspendat complet tranzacționarea acțiunilor datorită scăderilor foarte mari în patru zile ale lunii octombrie, luna în care indicele BET a înregistrat a doua cea mai mare scădere din istoria sa: -32,7% (cea mai mare scădere lunară a fost înregistrată în august 1998: – 35,63%).
Continuând tendința agitată a anului, în următoarele săptamâni indicele a caștigat 30%, a pierdut o bună parte din acest caștig, iar apoi a evoluat timp de aproximativ patru săptămâni cu o neobișnuită lipsă de volatilitate, până la închiderea anului de tranzacționare.
Indicele BET a atins valoarea sa maximă istorică pe data de 24 iulie 2007 – 10.813,59 puncte. Față de acest record, valoarea indicelui în ultima zi de tranzacționare din 2008 reprezintă o scădere de 73,17%. La sfârșitul anului 2008, indicele BET se afla în scădere de peste 17 luni – cea mai lungă perioadă de scădere continuă a indicelui de la lansarea sa în 1997.
În 2009 indicele BET, a înregistrat a treia cea mai bună performanțăa anuală din istoria sa, cu o creștere de 61,7% (indicele ia în calcul variația de preț a celor mai importante zece acțiuni listate pe piața reglementată, însă nu include dividende sau operațiuni de majorare a capitalului social).
Evoluția indicelui a înregistrat două etape distincte. Prima, derulată până la sfarșitul lunii februarie, a reprezentat o continuare a tendinței generale de scădere din 2008. Minimul absolut al indicelui pe parcursul crizei actuale a fost înregistrat în ziua de 25/02/2009, la 1.887,14 puncte, reprezentând o scădere de 35,0% față de sfarșitul anului 2008.
Valoarea indicelui în aceeași dată de 25/02/2009 reprezenta o scădere de 80,8% față de sfarșitul anului 2007 și de 82,5% față de maximul absolut al indicelui înregistrat în 24/07/2007.
Începând cu luna martie indicele a intrat într-o etapă de creștere susținută, derulată până la sfarșitul anului. BET a acumulat o creștere de 148,6% față de minimul lunii februarie:
Creșterea, întreruptă doar pe o perioadă de aproximativ o lună între iunie și iulie și transformată în stagnare în decembrie, a fost una constantă, fără corecții majore. Cu toate acestea, foarte puțini investitori au anticipat o revenire derulată pe o perioadă atât de îndelungată, iar aversiunea la risc a rămas ridicată după evoluțiile dezastruoase din 2008.
Cu toată creșterea din 2009, randamentul cumulat al BET pentru anii 2008-2009 ramăne -52,3%; valoarea indicelui la sfarșitul lui 2009, de 4.690,57 puncte, se situează la nivelul valorilor înregistrate la începutul anului 2005, cu cinci ani în urmă.
Ceilalți indici oficiali ai bursei, BET-C (ce ia în calcul toate acțiunile listate, mai puțin cele ale SIF) și BET-FI (ce ia în calcul acțiunile SIF) au evoluat similar cu BET, înregistrând scăderi foarte mari în 2008: -70,34% pentru BET-C și -84,05% pentru BET-FI:
BET-C și BET-FI au evoluat similar cu BET, înregistrând creșteri în 2009: +37,3% pentru BET-C și +90,3% pentru BET-FI:
Corelația pieței de capital românești cu piețele din regiune s-a menținut foarte puternică atât în 2008, cât și în 2009 (PX, WIG și BUX sunt indicii burselor din Cehia, Polonia, respectiv Ungaria):
Valoarea tranzacțiilor la BVB 2008-2009:
În ciuda performanțelor relativ bune ale prețurilor, valoarea tranzacțiilor cu acțiuni pe piața reglementată a continuat să scadă în 2009, atingând 5,1 miliarde lei față de 7,0 miliarde în 2008 (-26,8%) și 13,8 miliarde lei în 2007 (-63,1%). Scăderea valorii tranzacțiilor în 2009 s-a produs pe fondul menținerii relativ constante a numărului de tranzacții (1,3 milioane, -1,9% față de 2008) și a unei creșteri ușoare a numărului de acțiuni tranzacționate (14,4 milioane, +12,3% față de 2008). Valoarea medie zilnică a tranzacțiilor cu acțiuni pe piața reglementată de 20,4 milioane lei în 2009, se situează la nivelul celei înregistrate la începutul anului 2005.
Numărul intermediarilor (SSIF și bănci comerciale) care au intermediat tranzacții cu acțiuni la BVB în 2009 a scăzut ușor la 71, față de 76 în 2008, 73 în 2007 și 2006, și 70 în 2005.
Capitalizarea bursieră a pieței reglementate a BVB înregistra o valoare de 80,1 miliarde lei la sfarșitul lui 2009 (19,1 miliarde EUR).
Sistemul Rasdaq administrat de BVB a avut o evoluție negativă, la fel ca piața reglementata a bursei. Indicele compozit al sistemului, Rasdaq-C, a înregistrat o variație negativă de -55,25% în 2008 – cea mai mare scădere anuală de la lansarea indicelui în 1998. Amplitudinea scăderilor acțiunilor Rasdaq, deși ridicată, a fost în general mai redusă decât cea a scăderilor acțiunilor de pe piața reglementata:
Creșterea bruscă a indicelui Rasdaq-C în mai 2008, urmată de o scădere la fel de abruptă în august au fost determinate de realizarea unei tranzacții eronate cu acțiuni Siderma(SIDR), anulată ulterior, dar ale cărei efecte asupra indicelui au fost corectate cu întârziere.
Ceilalți indici ai Rasdaq au avut o evoluție similară cu cea a indicelui principal al pieței.
Indicele categoriei I a Rasdaq, RAQ-I, a pierdut 50,21% din valoare în 2008, în timp ce indicele categoriei a II-a a sistemului, RAQ-II, a pierdut 40,44%.
Valoarea tranzacțiilor Rasdaq a scăzut și mai mult decât valoarea tranzacțiilor cu acțiuni pe piața reglementată. Astfel, valoarea tranzacțiilor pe Rasdaq a scăzut cu 63%, de la 4,3 miliarde lei în 2007 la 1,6 miliarde lei în 2008 (0,4 miliarde EUR). Valoarea tranzacțiilor cu acțiuni Rasdaq a reprezentat numai 22% din valoarea tranzacțiilor cu acțiuni pe piața reglementată; procentul a fost 31% în 2007 și 9% în 2006.
Spre deosebire de piața reglementată, pe Rasdaq au scăzut abrupt și alți parametri de lichiditate: numărul de acțiuni tranzacționate a scăzut cu 54%, iar numărul de tranzacții a scăzut cu 44%. A Activitatea de tranzacționare pe Rasdaq a scăzut datorită retragerii investitorilor spre acțiunile cu riscuri comparativ mai reduse și lichiditate mai ridicată de pe piața reglementată a BVB.
Capitalizarea bursieră a Rasdaq a scăzut cu 50% în 2008 până la 12,1 miliarde lei (3,1 miliarde EUR), reprezentând 26% din capitalizarea pieței reglementate.
Pe Rasdaq erau listate la sfârșitul anului 2008 acțiunile a 7 companii la categoria I (față de 9 în 2007), 9 la categoria a II-a (11 companii în 2007) și 1.737 la categoria de bază (1.999 în 2007).
Categoria I a pieței cuprindea următorii emitenți cu operațiuni industirale, reflectând profilul general al Rasdaq: producătorul de cămăși Braiconf Brăila(BRCR), producătorul de echipamente electrice și electrotehnice Electromagnetica București(ELMA), producătorul de tuburi ArcelorMittal Tubular Products Roman(PTRO), șantierelor navale Severnav Drobeta-Turnu Severin(SEVE) și STX RO Offshore Brăila(SNBB), producătorului de utilaje petroliere Upet Târgoviște(UPET) și rafinăriei Vega(VEGA).
Companiile listate la categoria a II-a a pieței erau: Automatica Voluntari(AUTT), Comvex Constanța(CMVX), Construcții Feroviare Moldova(CONFM), Flaros București(FLAO), Ilefor Târgu Mureș(ILEF), Inox Măgurele(INOX), Romportmet Galați(ROMT), Bega Tehnomet Timișoara(TEHO) și Unisem București(UNISEM).
În 2008 au avut loc trei listări noi pe Rasdaq: Virola Independenta Sibiu(VIRO) și Casa Albă Independenta Sibiu(CAIN), ambele rezultate din divizarea producătorului de utilaje metalurgice Independenta Sibiu(INTA) și o emisiune de acțiuni preferențiale fără drept de vot ale Comcereal Constanța(CCRL), tranzacționate cu simbolul CCRL1. Comcereal Constanța este în prezent singurul emitent listat pe piața de capital din România și care are două clase de acțiuni tranzacționate, însă acțiunile preferențiale au înregistrat o singură tranzacție de la listarea acestora în septembrie. În 2008 nu s-au tranzacționat emisiuni de drepturi atașate unor emitenți Rasdaq, iar pe acest segment de piață nu se tranzacționează instrumente cu venit fix.
Un număr de 265 de companii au fost delistate de pe Rasdaq în 2008.
Printre delistările notabile: Acumulatorul Pantelimon(ACUM), Bere Băuturi Chitila(BBCB), Carom Onești(CARZ), Doljchim(DOLJ), Imod București(IMOD), Porțelanul Dorohoi(PORT), Prodexport București(PRDE), Progresul Ploiești(PROG), Prolabac Bacau(PROU), Republica București(REPB), Terom Iași(TERO), Universul București(UNIQ).
Cei mai lichizi emitenți Rasdaq după valoarea tranzacțiilor în 2008 au fost: Comvex Constanța(CMVX), Atlas Gip(ATGJ), Albalact Alba Iulia(ALBZ), Rompetrol București(VEGA), Simcor Oradea(SIOR), Comcereal Constanța(CCRL), Armax Gaz Mediaș(ARAX), Prospecțiuni București(PRSN), Iproeb Bistrița(IPRU) și Remarul 16 Februare(REFE).
Cele mai lichide companii după numărul de tranzacții încheiate în 2008 au fost: Armax Gaz, Albalact, Imotrust Arad(ARCV), Prospecțiuni, Iproeb, Elegtromagnetica București(ELMA), Argus Constantț(UARG), Automobile Craiova(AUCS), Ceramica Iași(CERE) și Artego Tg. Jiu(ARTE).
Sistemul Rasdaq a rămas într-o stare de tranziție și în 2008, în condițiile în care acesta nu a fost autorizat nici în acest an ca sistem alternativ de tranzacționare de către CNVM.
Sistemul Rasdaq administrat de BVB a recuperat într-o masură mult mai redusă scăderile din 2008. Indicele compozit al sistemului, Rasdaq-C, a înregistrat o creștere de numai 8,1% în 2009, după o scădere de 55,3% în 2008; totuși, ținând cont de scăderile mai mici din 2008, randamentul cumulat al Rasdaq-C în perioada 2008 – 2009 înregistrează -51,6%, comparabil cu cel al BET pentru aceeași perioadă (-52,3%).
Acțiunile Rasdaq nu au mai captat interesul investitorilor în 2009; volatilitatea indicelui Rasdaq-C, de numai 0,89%, este cu mult sub cea a indicelui BET, de 2,58%:
Și ceilalți indici ai Rasdaq au avut o evoluție modestă, similară cu cea a indicelui principal al pieței. Indicele categoriei I a Rasdaq, RAQ-I, a caștigat 5,5% în 2009, în timp ce indicele categoriei a II-a a sistemului, RAQ-II, a caștigat 12,4%.
Pe piața Rasdaq scăderea lichidității a fost și mai dramatică decât pe piața reglementată a bursei. Valoarea totală a tranzacțiilor cu acțiuni pe această piață a fost de 0,6 miliarde lei în 2009, n scădere cu 63,1% față de 2008 și cu 86,4% față de 2007. Valoarea medie zilnică a tranzacțiilor pe piața Rasdaq, de 2,3 milioane lei în 2009, a revenit la nivelul celei din 2004.
Capitalizarea bursieră a Rasdaq a rămas relativ stabilă față de anul precedent: 12,3 miliarde lei la sfârșitul lui 2009 față de 12,1 miliarde lei la sfârșitul lui 2008.
Pe Rasdaq erau listate la sfârșitul anului 2009 acțiunile a 6 companii la categoria I, 9 la categoria a II-a și 1.546 la categoria de bază.
Categoria I a pieței cuprindea următorii emitenți: producătorul de cămăși Braiconf Brăila(BRCR), producătorul de echipamente electrice și electrotehnice Electromagnetica București(ELMA), producătorul de tuburi ArcelorMittal Tubular Products Roman(PTRO), șantierele navale Severnav Drobeta-Turnu Severin(SEVE) și STX RO Offshore Brăila(SNBB) și producătorul de utilaje petroliere Upet Târgoviște(UPET); Rafinăria Vega(VEGA) a fost delistata în decursul anului la cerere.
Companiile listate la categoria a II-a a pieței erau: Automatica Voluntari(AUTT), Comvex Constanța(CMVX), Construcții Feroviare Moldova(CONFM), Flaros București(FLAO), Ilefor Târgu Mureș(ILEF), Inox Măgurele(INOX), Romportmet Galați(ROMT), Bega Tehnomet Timișoara(TEHO) și Unisem București(UNISEM).
În 2009 au avut loc patru listări noi pe Rasdaq; la fel ca în anii precedenți, toate listările noi reprezintă companii rezultate din operațiuni de divizare a unor emitenți listați deja pe piață: Potis Capital Cluj(POTI), Taniro Capital Cluj(TANI), ambele rezultate din divizarea LCS Imobiliar Cluj(LCSI), Fimaro Development Cluj(FIMD), companie rezultată din divizarea Fimaro Cluj(FIMA) și Agrorent Arad(RENT), companie rezultată din divizarea Comcereal Arad(CORR).
Un număr de 193 de companii au fost delistate de pe Rasdaq în 2009.
Printre delistările notabile: Ambro Suceava(AMRO), Asigurarea Românească Asirom(ASRA), Farmaceutica Aseculap Mureș(FASU), Neferal Pantelimon(NEFE), Sanex Cluj(SANE), TMK Reșița(SROY), Tractorul Brașov(TRUX) și Rafinăria Vega(VEGA).
Cei mai lichizi emitenți Rasdaq după valoarea tranzacțiilor în 2009 au fost: Automobile Craiova(AUCS), Bere Azuga(BEGY), Armax Gax(ARAX), Asigurare Reasigurare Ardaf(ARDF), Albalact(ALBZ), Prospecțiuni București(PRSN), Picon București(PICO), Electromagnetica București(ELMA), Petrom Aviation(ROFU) și STX Offshore Brăila(SNBB). Cele mai lichide companii după numărul de tranzacții încheiate în 2009 au fost: Armax Gaz, Prospecțiuni, Albalact, Imotrust Arad(ARCV), Electromagnetica, Iproeb Bistrița(IPRU), Concefa Sibiu(COFI), Cemacon Zalău(CEON), Asigurare Reasigurare Ardaf și Automobile Craiova.
Rasdaq a rămas într-o stare de tranziție și în 2009, în condițiile în care piața nu a fost autorizată nici în acest an ca sistem alternativ de tranzacționare de către CNVM.
Previziuni 2010
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Piata Actiunilor din Romania (ID: 144150)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.