Philologica Jassyensia, An III, Nr. 2, 2007, p. 9 -12 Philologia Perennis [624519]

„Philologica Jassyensia”, An III, Nr. 2, 2007, p. 9 -12 Philologia Perennis

Observații pe marginea semiadverbelor
din cadrul grupului verbal din limba română

Oana Magdalena CENAC

Prin acest demers ne propunem să demonstrăm că semi adverbele și negația din
cadrul grupului verbal au un statut de afixe ale ve rbului. În lucrarea sa din 1985, G.
Ciompec grupează adverbele de gradare și negația „ nu ” într-o subclasă a adverbelor
împreună cu abia, aproape, doar, chiar, încă, nici, numai etc. pe care le numește
semiadverbe . Circumscrierea lor clasei semiadverbelor poate fi realizată ținându-se
seama de următoarele particularități pe care aceste a le au:
– pot determina orice parte de vorbire autonomă și chiar propoziții;
– datorită specificului lor semantic, semiadverbele nu pot fi niciodată centri de
sintagmă, având întotdeauna rolul de determinanți;
– conținutul lor semantic exprimă diferite nuanțe d e gradare modală
(aproximare, restricție, precizare, intensificare e tc.) sau de gradare aspectuală
(frecvență, repetare, continuitate etc.)
– întrucât nu sunt elemente de sine stătătoare, sem iadverbele nu pot fi unități
sintactice, altfel spus, nu au funcție sintactică î n propoziție
– au o topică relativ fixă, aflându-se în imediata vecinătate a regentului.
Pentru a demonstra că semiadverbele determină atât părți de vorbire, cât și
propoziții, trebuie să admitem, în primul rând, că ele determină grupuri nominale,
verbale etc. și implicit propoziții. Dacă un semiad verb determină un substantiv, atunci el
se află în afara tuturor determinanților acelui sub stantiv, fiind plasat chiar la distanță de
acesta:
Ex. împrumută-mi măcar [o parte din bani ]
împrumută-mi [o parte din bani ] măcar
Se observă așadar că semiadverbul se află fie înain tea grupului nominal, fie
după acesta (dacă este posibil).
Totodată, gramatica tradițională nu face nici o ref erire la plasarea
semiadverbelor pe lângă prepoziții.
Ex. Își face piața numai de acolo . vs. *Își face piața de numai acolo .
Că aceste semiadverbe sunt modificatori de grup poa te fi probat prin aceea că
ele pot determina în același timp două sau mai mult e grupuri coordonate.
Ex. împrumută-mi doar [două caiete și un pix]
dă-mi măcar [un sfat și ceva timp pentru a rezolva problema]
i-au fost alături doar [prietena din copilărie și părinții]
Un argument de natură semantică este acela care viz ează modificarea modală pe
care o aduce un semiadverb și care se referă la con ținutul semantic al întregului grup și
nu doar la cel al regentului. De exemplu, în propoz iția „să cumpărăm doar merele de
acolo” , nuanța de restricție se referă la merele de acolo și nu în general la mere .

Oana Magdalena CENAC
10 Un alt aspect interesant vizează capacitatea unor s emiadverbe de a fi profraze
adică ele pot substitui în întregime un grup verbal sau o propoziție.
Ex. – Ai terminat de învățat?
– Aproape .
– Îți place la școală?
– Nu prea .
În cele ce urmează vom lua în discuție problema adv erbelor de gradare ( cam,
mai, prea, tot, și etc.) care intră în structura formelor verbale com puse singure sau,
uneori câte două: textul nu l-a cam prea citit; ar mai fi stat; a cam greșit etc.
Aceste elemente prezintă o serie de caracteristici care ne determină să le
considerăm drept afixe. Astfel, spre deosebire de s emiadverbe, adverbele de gradare
selectează doar verbe la moduri personale precum și la infinitiv (ex. a mai citi ). De
regulă, topica este fixă, totdeauna preverbală, dar se manifestă tendința de admite și
structuri în care adverbul are și alte poziții în c adrul grupului verbal, mai ales în limba
vorbită: nu prea l-am citit romanul .
Statutul semiadverbelor face posibilă înlocuirea ac estora cu un echivalent
semantic în același context. Astfel, semiadverbul tot (= continuitatea) poate fi înlocuit
cu încă ; nu la fel stau lucrurile pentru adverbul mai care are aceeași valoare.
Negația nu din cadrul grupului verbal poate avea statut lexic al sau afixal iar
pentru a proba acest lucru vom lua în discuție comp ortarea negației în două situații: a)
ca modificator de grup, trăsătură specifică semiadv erbelor (situație în care vorbim de un
„nu lexical”); b) ca element al grupului verbal (situa ție în care vorbim de un „ nu
afixal”).
a) „ nu ” ca element lexical : gramatica tradițională încadrează negația „nu” în
seria semiadverbelor, alături de alte elemente nega tive precum ba, deloc, nici,
nicidecum, defel etc. Semiadverbul nu cu statut lexical prezintă o serie de trăsături, î ntre
care amintim:
1. selectivitatea redusă și topica fixă: nu poate nega orice tip de grup, fiind
plasat doar înaintea regentului: nu el este vinovatul ; aș vrea să citești cartea, nu să o
răsfoiești.
2. rol emfatic: întotdeauna antrenează relații de o poziție, exprimate sau nu, în
propoziții în care predicatul are, în multe cazuri, formă afirmativă: de obicei cumpăr nu
romane de dragoste, ci romane polițiste; vei înțele ge problema de matematică nu
tocind rezolvarea, ci învățând logic.
3. forma accentuată: datorită caracterului său acce ntuat, nu este mereu accentuat
și nu admite forma neaccentuată ( n-) sau afixul ne specific pentru gerunzii și participii:
n-aducând cartea la timp la bibliotecă, a primit amen dă; ne aducând cartea la timp la
bibliotecă, a plătit amendă.
4. valabilitate pentru coordonare: ca modificator d e grup, nu modifică, printr-o
singură ocurență, toate elementele coordonate: cumpăr mereu nu [îmbrăcăminte multă
și de proastă calitate], ci lucruri de calitate.
5. admiterea unor substituenți lexicali: se referă la faptul că, în calitate de
element lexical, nu poate fi înlocuit de alte semiadverbe negative cum ar fi: în nici un
caz, nicidecum etc.: cumpăr mereu nicidecum îmbrăcăminte multă și de proastă
calitate, ci lucruri de calitate.

Observații pe marginea semiadverbelor din cadrul gr upului verbal din limba română
11 6. capacitatea de a fi element profrază: semiadverb ul nu poate să țină locul unor
constituenți verbali sau unor propoziții la fel ca și nicidecum, în nici un caz, ba,
dimpotrivă etc.:
Ex. – I-ai spus ce notă a luat la examen?
– Nu / nicidecum / în nici un caz.
Nu putem să trecem cu vederea o structură de genul:
Criticată sau nu , noua gramatică își păstrează valoarea.
în care nu substituie cuvântul ne criticată ; acest fapt justifică natura afixală a lui
nu și prin urmare trebuie să admitem că elementul de negație din grupul verbal este un
afix mobil.
b) „nu” ca element „afixal” – situație în care nu prezintă o serie de trăsături
caracteristice afixelor:
1. grad mare de selectivitate: acest element select ează numai verbe la moduri
personale și verbe la infinitivul lung (marcat cu „ a”). Nu selectează niciodată verbe la
infinitivul scurt și nici la participiu, gerunziu s au supin pentru care există realizarea
afixală ne-.
Ex. El nu poate vorbi englezește .
Problema a rămas ne rezolvată.
Ne făcându-și tema, elevul a luat notă mică.
2. distribuție complementară cu un afix: în cadrul conjugării unui verb, nu intră
în distribuție complementară cu morfemul gramatical de negare ne- specific pentru
gerunziu, participiu și supin.
Ex. a nu învăța / ne învățând / ne învățat
3. imposibilitatea elidării verbului: nu nu poate apărea în absența verbului gazdă.
Ex. Ea nu urmărește niciodată meciurile de fotbal iar el nu __ niciodată la
filme de dragoste.
4. repetarea negației pentru toate elementele impli cate în coordonare: negația
verbală trebuie repetată pentru fiecare verb implic at în coordonare, fapt care
demonstrează legătura strânsă dintre verb și negați e.
Ex. Nu înveți și nu scrii nimic de mai bine de două săptămâni .
5. topica fixă: negația are poziția preverbală, suc cedă elementele a sau să și
precedă toate celelalte afixe (dacă e cazul).
Ex . Azi nu am ore.
E posibil să nu fi înțeles.
Cele prezentate de noi vin să susțină faptul că neg ația manifestă o oarecare
sensibilitate în cadrul grupului verbal, că ea nu a re statut autonom, ci depinde de
celelalte elemente cu care alcătuiește un corp comu n. Acestea ar fi argumentele pentru
care putem considera că elementul nu este un morfem gramatical al verbului.

Oana Magdalena CENAC
12 Bibliografie
Ciompec, G., Morfosintaxa adverbului românesc. Sincronie și diac ronie , București, Editura
Științifică și Enciclopedică, 1985.
Coteanu, I., Gramatica de bază a limbii române , București, Editura Albatros, 1982.
Irimia, D., Gramatica limbii române , București, Editura Polirom, 1997.
*** Gramatica limbii române , București, Editura Academiei, 1963.
*** Gramatica limbii române, vol. I-II, București, Editura Academiei, 2005.

On the Semiadverbs from the Romanian Verbal Group

With this paper we shall try to argue for the affix al status of the adverbial elements prea,
mai, cam, și, tot and the negation nu which occur w ith a verb so that they may express different
modal aspects.

Universitatea „Dunărea de Jos”, Galați
România