Peter Zumthor

Plan de idei _____________________

Preambul

Privire generală asupra evoluției carierei arhitectului Peter Zumthor și modul său de înțelegere și raportare la fenomenul arhitectural

Metoda și scopul întocmirii lucrării

Premisele exercițiului

“într-o societate care promovează neesențialul, arhitectura poate opune rezistență, contracarează utilizarea incorectă a formelor și înțelesurilor și încearcă să vorbească de la sine” – Peter Zumthor

Introducere în viața lui Peter Zumthor

Urmărirea carierei unui mare arhitect, pentru a putea înțelege modul de gândire, conexiunile pe care acesta le face între contextul personal și cel social și reflexiile minimaliste pe care le subliniază subtil și totuși atât de pregnant în fiecare lucrare a sa.

Peter Zumthor

Lista celor mai importante lucrări

Premii

Studii de caz

Analiza exemplelor considerate relevante pentru tema aleasă, urmărindu-se atât conceptul, cât și modalitățile tehnice de realizare;

Bruder Klaus Kapelle, Mechernich, Germania

Sogn Benedetg Kapelle, Sumvitg, Graubünden, Elveția 1985-1988

Kolumba Museum, Koln, Germania 1997

Gugalun Hause, Graubünden, Elveția – restaurare

Swiss Sound Box – Swiss Pavilion, Expo 2000, Hanover, Germania

Therme Vals

Post hoc, ergo propter hoc…

Punctarea ideilor principale ce rezultă pe parcursul lucrării și identificarea cuvintelor cheie și a conceptelor esențiale în raport cu proiectul de diplomă.

Premise pentru proiectul de diplomă

Punctarea ideilor principale formulate anterior

Preambul_______ _________________

Metoda și scopul întocmirii lucrării

Studiul urmărește punctarea și înțelegerea principiilor de factură minimalistă care stau la baza discursului arhitectural al lui Peter Zumthor. Este pe de o parte o analiză tehnică ce cauta răspunsuri pragmatice, aplicate pe exemple concrete, dar în egală măsură, este și un studiu psihanalitic asupra motivelor, circumstanțelor și contextelor prin care arhitectul transpune propriul univers al imaginației în opere arhitecturale. Discursul este susținut și de analiza unor exemple considerate relevante pentru tema aleasă (din punct de vedere tehnologic și conceptual).

Lucrarea se axează astfel pe două direcții: studiul asupra conceptelor de creație și studiul aplicat pe lucrările arhitectului, cu aplicabilitate pe mai departe pentru susținerea proiectului de diplomă.

Premisele exercițiului

Provocarea majoră pentru sapiența umană pe care prezentul o ridică este o societate neinteresată de fenomenul cultural, artistic și arhitectural. Această lipsă de interes și informare au dus comunitățile prezentului într-o criză de identitate și imagine.

Minimalismul reprezintă una dintre formulele contemporane de reacție împotriva asaltului de informații, de detalii inutile, împotriva mixajului infinit de nuanțe rezultat în urma globalizării arhitecturale. Deși influențele naționale sunt în multe cazuri pregnante, caracteristicile generale ale curentului în care se regăsește și Peter Zumthor țin de simplitatea formelor folosite, de studiul culorilor și gramajul atent al luminii natural/artificiale sau de refuzul ornamentelor considerate străine, nefolositoare.

Unul dintre arhitecții care propagă noi direcții de gândire și înțelegere arhitecturală cu fiecare nou proiect este Peter Zumthor, care în ciuda ritmului alert pe care viața contemporană îl impune, ce duce la insuficiența timpului pentru creație, încă mai găsește resursele interioare și liniștea, serenitatea creației, pentru a zăbovi ani de zile pentru crearea unui singur obiect și asta pentru că pentru arhitect importantă nu este cantitatea, ci calitatea pe care o poate oferi.

Introducere în viața lui Peter Zumthor __________

Peter Zumthor

"Arhitectura nu este un vehicul sau un simbol pentru lucruri ce nu țin de esență sa. Într-o societate care celebrează neesențialul, arhitectura poate opune rezistență, să contracareze irosirea de forme și semnificații, și să-și folosească propriul limbaj. Consider că limbajul arhitecturii nu e o întrebare de stil. Fiecare clădire este construită pentru o anumită funcțiune, într-un anumit loc și pentru o anumită societate. Clădirile mele încearcă să răspundă unor întrebări ce provin din aceste fapte simple într-un mod cât se poate de precis și critic."

-Peter Zumthor

Peter Zumthor

Într-un moment istoric caracterizat prin lipsa unui curent care să dea tonul și să ghideze în gândirea arhitecturală, în condițiile în care avansul sălbatic al tehnologiei de constructie permite oricărui proiect să se materializeze, fără ca acesta să fie nevoit să treacă printr-un filtru al stilurilor arhitecturale, al rațiunii și cu un relativism care generează un anumit nivel de haos care validează totul, Arhitectul Peter Zumthor se supune criteriilor de rațiune și legilor constructive bazate pe cunoaștere.

Arhitectura ancorată la o origine autentică poartă cu ea atașat mesajul acesteia, se ocupă și trăiește prin ea; este compusă din elemente a căror evoluție poate fi citită facil, există principii de organizare între acele părți care oferă echilibru și stabilitate în ansamblu. Ceea ce dă autenticitate arhitecturii este tocmai nevoia de a căuta acel rezultat care satisface fiecare cerință. 

Prin prisma celor enunțate anterior, arhitectura lui Peter Zumthor reprezintă un etalon pentru coerență. Astfel, arhitectul susține că “într-o societate care promovează neesențialul, arhitectura poate opune rezistență, contacareaza utilizarea incorectă a formelor și înțelesurilor și încearcă să vorbească de la sine”.

Ca prim pas în procesul de proiectare, el se întreabă ce ar trebui clădirea sa fie în esența sa, iar răspunsul își găsește întotdeauna expresia în concept. Acesta pornește de la idea de bază a construcției, fie ea o casă sau orice alt tip de construcție, pleacă de la concept, de la origini – care în arhitectura sa reprezintă germenul primordial.

În cartea sa “Atmospheres”, arhitectul Peter Zumthor încearcă să facă înțeleasă esența a ceea ce, în opinia sa, reprezintă calitatea în arhitectură. El descrie elementele care dau suflet arhitecturii, al cărei rezultatul este ceva armonios și complet, finit. Unul din elementele care ancorează ideea proiectului este situl, iar mai departe analizează impactul arhitecturii asupra sitului și impactul cadrului natural asupra arhitecturii. Zumthor, prin arhitectura sa, încearcă să integreze construcția în sit, dar în același timp să pună în evidență și ceea ce există în jurul ei; refuză materializarea unei arhitecturi autiste, care să se desfășoare doar prin ea însăși și care să nu se raporteze la contextul învecinat. Spre exemplu, Capela Sfântului Benedict se înaltă pornind tocmai de la această idee; încercarea de îndepărtare de la tipologia caracteristică acestor tipuri de construcții sacre, care în general în zona respectiva sunt realizate din piatră albă, după un plan bine definit. Construcția își regăsește aspectul în arhitectura vechilor ferme ale zonei cu care împarte forma și materialele constructive, iar prin acest concept, arhitectul caută să invoce sentimente puternice legate de arhitectura tradițională a locului. Sacrul își schimbă forma, se adaptează, se conectează la teritoriu de la care împrumută elemente de limbaj architectural.

Această preocupare pentru locație se deduce și prin amplasarea propriului său birou de proiectare departe de curentul de creativitate care se regăsește în mările orașe, departe de tipurile de gândire care nu mai promovează acel nucleu de frumusețe și simplitate din simbioza arhitecturii cu natură: „Arhitectura nu este un proces liniar care duce mai mult sau mai puțin logic și direct de la arhitectura traditionalală la arhitectura nouă. În acest punct am considerat că este mai bine să uit o parte din cunoștințele academice de arhitectură, pentru că am considerat că mă țin pe loc.”

Abordarea lui Zumthor în ceea ce privește realizarea unui proiect este caracterizată prin prezența și conștientizarea tuturor etapelor de construcție; ea se bazează în mod implicit pe fluența tuturor fazelor prin care trece o construcție pentru a fi finalizată, proces care nu face altceva decât să întărească ideea și conceptul care stau la baza arhitecturii sale: „Nucleul arhitecturii se regăsește în procesul de construcție”

Strict, calculat, ascet sunt cuvinte care îl caracterizează pe architect, privit prin perspectiva lucrărilor sale. El prefera ca lucrările sale să fie mai degrabă analizate nu ca simple construcții, ci comparate cu elemente ale naturii ca munții sau copacii, pentru puterea lor fundamentală și durabilitatea, pentru modul în care par să se ivească din pământ ca și cum ar fi fost dintotdeauna acolo.

Prin lucrările sale Peter Zumthor reușește să ofere un impact maxim si folosind minimalismul prin formele sale clare, bine delimitate dă sens celebrei axiome "Less is more"; opera lui Zumthor explorează fundamentele spațiului, unde lumina și materiale atent alese sunt contopite printr-un proces rațional, în care formele simple sunt puse în evidență de culoare și lumina atent studiate. Le Corbusier spunea că ”Arhitectura este jocul savant, corect și magnific al volumelor reunite sub lumină. Ochii noștri sunt făcuți pentru a vedea formele sub lumină; umbrele și luminile scot în evidență formele (…)”. Plecând de la considerațiile lui Le Corbusier, ce reprezintă fără îndoială axiome arhitecturale, înțelegem de ce și pentru Zumthor volumetria, culorile și lumina sunt atât de importante; arhitectura sa reprezintă acel joc savant, un studiu amănunțit, îndelungat, continuu de introspecție.

Peter Zumthor s-a născut în Elveția pe 26 aprilie 1943. Fiind fiul unui tâmplar, și-a făcut ucenicia în atelierul tatălui, lucrând cu lemnul – unul din materialele pe care le va folosi frecvent în lucrările sale. Urmează cursurile școlii de artă din Basel, studiază designul industrial la Institutul Pratt din New York în 1967. Se întoarce în Elveția și lucreză la Departamentul de Conservare al Monumentelor ca architect restaurator, unde își sporește cunoștințele legate de utilizarea materialelor rustice utilizate în construcții. În 1979 Peter Zumthor își deschide propria firmă de arhitectură, care evoluază într-un mod destul de rapid, permițând arhitectului să lucreze la proiecte de scară internațională.

Începe să predea arhitectură, ținând cursuri în 1988 la Institutul de Arhitectură din Los Angeles, California, în 1989 la Universitatea Tehnică din Munich, în 1992 la Universitatea Tulane din New Orleans, Louisiana și Institutul Harvard de Design în 1999. Din 1996 este profesor la Academia de Arhitectură din Mendrisio, Elveția.

În 2009 i-a fost acordat premiul Pritzker, un simbol de recunoaștere al comunității arhitecților pentru cea mai faimoasă lucrare a sa – Baia Termală din Vals, Elveția.

Peter Zumthor și-a petrecut primii zece ani din cariera restaurând clădiri istorice și protejându-le de intervențiile moderne nedecvate. În acești ani a învățat să încorporeze arhitectura trecutului, istorică, în clădirile sale, fără a imita stilurile. Un rezultat bun, folosind această tehnică, l-a obținut la Muzeul de Artă Kolomba, muzeu care adăpostește obiectele religioase ale Arhiepiscopiei din Koln, Germania. Este o clădire care combina multiple etape istorice, ruinele unui biserici în stil gotic a Sfântului Kolomba, distrusă în al doilea război mondial, o capelă construită în 1950, ruine aparținând perioadei Imperiului Roman și Epocii Medievale. Toate contopite prin măiestria lui Peter Zumthor alcătuiesc o construcție modernă, care încorporează ruinele arhitecturii gotice în zidurile minimaliste ale clădirii.

Lucrarea care l-a făcut cunoscut însă pe architect în 1996, prin metodele sale de gândire și lucru, este o baie termală construită în mijlocul complexului hotelier din Vals, Elveția. A amplasat clădirea încastrată într-un deal, dându-i forma unei cariere de piatră, al cărei interior este format din blocuri de beton acoperite cu Vals Gneiss, piatra locală, sepa la Universitatea Tulane din New Orleans, Louisiana și Institutul Harvard de Design în 1999. Din 1996 este profesor la Academia de Arhitectură din Mendrisio, Elveția.

În 2009 i-a fost acordat premiul Pritzker, un simbol de recunoaștere al comunității arhitecților pentru cea mai faimoasă lucrare a sa – Baia Termală din Vals, Elveția.

Peter Zumthor și-a petrecut primii zece ani din cariera restaurând clădiri istorice și protejându-le de intervențiile moderne nedecvate. În acești ani a învățat să încorporeze arhitectura trecutului, istorică, în clădirile sale, fără a imita stilurile. Un rezultat bun, folosind această tehnică, l-a obținut la Muzeul de Artă Kolomba, muzeu care adăpostește obiectele religioase ale Arhiepiscopiei din Koln, Germania. Este o clădire care combina multiple etape istorice, ruinele unui biserici în stil gotic a Sfântului Kolomba, distrusă în al doilea război mondial, o capelă construită în 1950, ruine aparținând perioadei Imperiului Roman și Epocii Medievale. Toate contopite prin măiestria lui Peter Zumthor alcătuiesc o construcție modernă, care încorporează ruinele arhitecturii gotice în zidurile minimaliste ale clădirii.

Lucrarea care l-a făcut cunoscut însă pe architect în 1996, prin metodele sale de gândire și lucru, este o baie termală construită în mijlocul complexului hotelier din Vals, Elveția. A amplasat clădirea încastrată într-un deal, dându-i forma unei cariere de piatră, al cărei interior este format din blocuri de beton acoperite cu Vals Gneiss, piatra locală, separată de fâșii de lumină. Totul este gândit că un joc de lumină și umbră, apă și piatră, rece și cald, zgomot și liniște.

De-a lungul carierei sale, Peter Zumthor a refuzat multe proiecte și interviuri, preferând o viață simplă și retrasă. Majoritatea lucrărilor sale sunt realizate în Elveția și Germania și foarte puține la număr sunt răspândite și în restul Europei. De mai bine de patruzeci de ani locuiește în Haldenstein, un sat retras și de dimensiuni reduse, în Alpii Elvețieni, unde și-a construit un atelier în cadrul căruia mai lucreza cinsprezece arhitecți.

Scepticismul lui Peter Zumthor ce se înclină spre abstractizare schematică și generalizări, precum și interesul său pentru detaliu, material, textură, calitate senzorială a materialelor și a suprafețelor, precum și relaționarea persoanelor care populează aceste medii cu spațial construit, duc la o schimbare în perceperea arhitecturii. Pentru a ajunge la acest stagiu de analiză și detaliere, la această schimbare culturală, cariera arhitectului a trebuit să treacă prin diferite etape, toate în contact cu mediul academic, inițial în SUA, ulterior în Europa.

Peter Zumthor face parte dintre acei arhitecți care iau în considerare mai mult decât aspectul vizual al unui proiect; funcțiunea, finisajele, materialele reprezintă astfel argumente esențiale în arhitectura sa. Mai mult decât atât, pentru el este important nu numai cum arată pardoseala, scările, pereții, încăperile sau fațadele unui proiect, ci și cum sunt percepute tactil, olfactiv, ce rezonanță acustică emit și ce fel de asociere le este atribuită, ce imagine mentală, așteptări, atmosferă degajată sau memorii evocă. Lucrările sale se generează plecând de la relația dintre corpul uman și mediul înconjurător în care se află dar și modul în care individul percepe anumite situații.

“În primii zece ani din viața profesională, am încercat să fug de imaginea tatălui meu. Era un tâmplar de mobilier, iar eu fiind cel mai în vârstă fiu, trebuia să îi urmez pașii și să continui profesia. Am încercat să scap urmând cursurile școlii de artă, apoi design industrial și în final design de interior.”

-Peter Zumthor

Peter Zumthor prezintă procesul de concepere a unui proiect de arhitectură ca fiind o artă bazată pe criterii de rațiune și obiectivitate; atunci când vorbește despre lucrările sale, încearcă să se identifice cu propriile opere, lăsând impresia că acestea au prins grai și încearcă să comunice prin el ca printr-un medium. Acest lucru denotă faptul că arhitectul se raporteaza la rațiunea cu care concepe lucrările sale și mai puțin la pasiunea care îl inspiră, chiar dacă procesul de creație este bazat, așa cum el însuși recunoaște, pe îmbinarea între pasiune și rațiune. Pentru Zumthor, pasiunea, dorințele subiective care ies la suprafață în procesul de creație și cer a li se da formă, trebuiesc controlate de rațiune. Astfel, esența arhitecturii, așa cum arhitectul o înțelege, provine din pasiunea și sentimentul interior care împreună dau naștere creativității și pun totul într-o lumină strălucitoare. Creația este bazată totodata pe educație, pe sapiența dobândită, fără de care, firește, arhitectură nu poate exista.

Arhitectura lui Zumthor acordă multă atenție semnificației locului, formând o relație strânsă cu împrejurimile. Fiecare proiect este precedat de o atentă observare a mediului înconjurător, luând în considerare calitățile spațiale, forma și istoria sitului, tradițiile și identitatea zonei. Ideea de bază a proiectelor lui este aceea de a integra arhitectura prin ancorarea în amplasament, iar odată cu trecerea timpului și de a crea un dialog deschis cu acesta. Interpretarea pe care Peter Zumthor o dă ideii de genius loci pare să îi ghideze proiectele în totalitate. El utilizează în clădirile sale materiale locale și încorporează tradiții locale de construcție. Pentru Peter Zumthor situația ideală de proiectare este cea în care clădirea arata ca și când ar fi acolo de mii de ani, ea fiind nesesizată de către trecători decât după o vreme dar, în același timp, care face ca locul pe care se așează să nu mai poată fi perceput fără ea.

O parte importantă din procesul de proiectare al arhitectului constă în conceperea unei clădiri care să se așeze într-un loc cu importanță majoră din punct de vedere cultural, natural sau de patrimoniu; proiectele sale tind să realizeze un echilibru adecvat între nou și vechi, lăsând impresia că sunt o parte integrantă a împrejurimilor. Este important ca orice clădire proiectată să preia din calitatea locului și să intre într-un dialog de semnificații cu situația existentă. Pentru Zumthor un exemplu de arhitectură de bună calitate presupune, fără drept de apel, în primul rând conservarea și promovarea valorilor existente prin integrarea lor în cadrul unor amenajări și funcțiuni moderne. Plecând de la această premisă axiomatică, dar admițând totuși că nici o atitudine de anticar doar de restaurare nu constituie o soluție sustenabilă, canalizează rezolvările sale arhitecturale pe negocierea într-un bilanț optim al valorilor istorice cu necesitățile actuale și găsirea unui raport de simbioză între acestea.

Pentru că intervenția asupra sitului să pară naturală, trebuie ca aceasta să îl facă pe privitor să creadă că nimic nu s-a schimbat, ci doar ca totul a fost pus într-o nouă perspectivă; arhitectul compara acest lucru cu o piatră aruncată în apă unui lac: piatra se afundă în nisipul de pe fundul lacului și datorită impactului, apa face unde, după care totul se liniștește – piatra și-a găsit locul, lacul în schimb nu mai este la fel. Construcția va fi acceptată de împrejurimi dacă are încifrată în AND-ul ei arhitectural capacitatea de a apela la emoțiile și gândurile oamenilor și deoarece sentimentele și modul uman de a înțelege prezentul sunt legate de trecut, conectarea cu noua clădire trebuie să respecte procesul de aducere aminte. Din punctul de vedere al lui Zumthor, prezența clădirilor într-un anumit loc are în sine ceva natural, pentru că ele par pur și simplu că sunt acolo din totdeauna, iar locul nu poate fi imaginat fără ele. Clădirile devin cu timpul în mod natural parte din forma și istoria locului, lăsând impresia că aparțin acelor locuri ca parte integrantă evidentă a împrejurimilor. Zumthor consideră că trebuie să construim un sistem radial care să ne permită să percepem arhitectura ca un punct de perspectivă privit din mai multe unghiuri simultan: istoric, estetic, funcțional, personal și pasional.

Lista celor mai importante lucrări:

Dierauer Hause, Haldenstein, Elveția 1975-1976;

Churwalden Schule, Elveția 1978;

Rath Hause , Haldenstein, Graubünden, Elveția 1981- 1983;

Zumthor Studio, Haldenstein, Graubünden, Elveția 1985-986;

Sogn Benedetg Kapelle, Sumvitg, Graubünden, Elveția 1985-1988;

Hotel Therme și Thermal Bath, Vals, Graubünden, Elveția 1986-1996;

Muzeul de artă din Chur, Graubünden, Elveția 1990;

Schiesser Hause und Studio, Chur, Graubünden, Elveția 1990;

Azil pentru bătrâni, Masans, Chur, Graubünden, Elveția 1993;

Topography of Terror, Berlin, Germania 1993-1997;

Gugalun Hause, Graubünden, Elveția 1994;

Hause und Studio , Zurich, Germania 1995;

Spittelhof Hause, Graubünden, Elveția 1996;

Baumlihof Hause, Basel, Elveția 1997;

Kolumba Museum, Koln, Germania 1997;

Swiss Pavilion, Expo 2000, Hanovra, Germania 1997-2000;

Muzeul de artă , Bregenz, Austria, 1997;

Villa în Kusnacht, Zurichsee, Elveția 1997;

Cloud Rock Wilderness Lodge, Mohab, Utah, SUA 1999;

Bruder Klaus Kapelle – Capelă din câmp, Mechernich, Germania 2007;

Steilneset Memorial, Varda, Norvegi 2011;

Serpentine Gallery Pavilion, London, England 2011;

Werkraum Bregenzerwald Hof, Andelsbuch, Austria 2012.

Premii:

Auszeichnung guter Bauten im Kanton Graubüunden, Elveția 1987;

Heinrich Tessenow medal, Technische Universität Hannover, Germania 1989;

Gulam, European wiid-glue prize 1991;

Internationaler Architekturpreis für Neues Bauen în den Alpen, Graubünden 1992;

Best Building 1993 award from Swiss tc's '10 vor '10, Graubünden, Elveția 1993;

Auszeichnung guter Bauten im Kanton Graubünden, Elveția 1994;

International Prize for Stone Architecture, Fiera di Verona, Italia 1995;

Internationaler Architekturpreis für Neues Bauen în den Alpen, Graubünden, Elveția 1995;

Erich-Schelling-Preis für Architektur, Erich-Schelling-Stiftung, Germania 1996;

European Union Prize for Contemporary Architecture (aka Mies van der Rohe Award) for Bregenz Art Museum 1998;

Carlsberg Architectural Prize 1998;

Spirit of Nature Wood Architecture Award 2006;

Thomas Jefferson Foundation Medal în Architecture, University of Virginia, SUA 2006;

Praemium Imperiale, Japan Arts Association, Tokyo, Japonia 2008;

Pritzker Prize 2009;

RIBA Royal Gold Medal, Londra, Marea Britanie 2013.

Studii de caz________________________________ ___

Bruder Klaus Kapelle, Mechernich, Germania

“Pentru a proiecta clădiri aflate într-o conexiune senzorială cu viața, trebuie să gândești dincolo de formă și construcție.” Cuvintele arhitectului Peter Zumthor, sunt reflectate perfect în designul capelei Bruder Klaus Field.

Bruder Klaus Kapelle, Mechernich, Germania – vedere exterioară

Este vorba despre o mică capelă situată la 50 de kilometrii de Koln, în sudul-vestul Germaniei aflată pe proprietatea privată a unui fermier german. El a apelat la architect pentru a construi capela “drept mulțumire pentru o viață bună și fericită” în onoarea lui Bruder Klaus, un călugăr din secolul XV.

Proiectul a pornit de la o schiță, urmând să devină un simbol al peisajului natural din Mechernich, Germania. Capela cu forma sa impresionantă lasa impresia unui turn de veghe la marginea câmpului ce aparține fermei Scheidetweiler. Forma capelei cu cele 5 fațade neregulate, se ridică brusc din pământ mai sus decât orice element al peisajului, nelăsând nici un indiciu legat de ceea ce se află în interior. Pare impenetrabilă, fațadele lipsite de ferestre te duc cu gândul la o recreare modernă a unui turn de veghe medieval. O potecă îngustă presărată cu pietriș te conduce direct la o ușă masivă din fier de formă triunghiulară. Singurul lucru care trădează rolul construcției este o cruce subțire tăiată în fațadă deasupra intrării.

Forma simplă a capelei este mult mai bogată în semnificație și mult mai complexă din punct de vedere al procesului constructiv decât pare să fie la prima vedere.

Bruder Klaus Kapelle, Mechernich, Germania – imagini din timpul construcției

    Cele mai interesante aspecte ale capelei se regăsesc în metodele de construcție utilizate. Turnul înalt de 12 metri este format din 24 de straturi de beton, ceea ce arhitectul descrie ca fiind “beton compactat”, realizat din ciment alb, pietriș de râu și turnat cu presiune în cofrag. Dar înainte să fie turnat cimentul, a trebuit realizată forma interioară a capelei. Pentru asta au fost utilizați 112 trunchiuri de copaci, tăiați dintr-o pădure din zonă, așezați în forma unei colibe peste o platformă din beton. Peste structura completă din trunchiuri de copaci au fost turnate 24 de straturi de beton, cu grosimea de 50 cm, fiecare strat fiind turnat la un interval de 24 de zile, reprezentând orele zilei, pentru obținerea formei ortogonale, exterioare. După uscarea straturilor din beton, cadrul interior din lemn a fost ars treptat pe o perioadă de trei săptămâni, lemnul transformându-se în cenușă și lăsând în urmă o cavitate cu pereții carbonizați și negri.  Pardoseala a fost realizată prin turnarea a patru tone de plumb topit, formând o suprafață unică, superioară. Prezența impunătoare a turnului singuratic în mijlocul câmpului la prima vedere pare să fie suficientă pentru a lăsa o impresie atractivă, dar dacă pășești în interior, prin ușa înaltă de trei metri care se închide în urma ta, te găsești într-o lume spiritual inspirațională. Pereții par să se încline în direcția ta și orice urmă de lumină dispare pentru un moment și te cufunda într-o lume întunecată. Câțiva pași în interiorul capelei te trimit într-o baie de lumină ce pătrunde prin interiorul unui oculus în formă de lacrimă aflat in partea superioară. Lumina este intensă, strălucind în podeaua de plumb, căzând în cascadă și luminând canalele lăsate de trunchiurile de copaci carbonizați. Prin pereții capelei străpung 350 de găuri umplute cu dopuri de sticlă, lasa lumina să treacă, sticlind din pereții înnegriți de fum. Deschiderea permanentă a capelei către cer controlează mediul interior al construcției, ploaia și razele soarelui penetrând cu ușurință deschiderea. Este creată o ambianță și o experiență specifică fiecărui moment al zilei și al anului. În zilele însorite, acest oculus sugerează strălucirea unei stele, atribuită uneia dintre viziunile “fratelui Klaus”.

Bruder Klaus Kapelle, Mechernich, Germania – secțiuni și schiță a planului

Spațiul în interiorul capelei este de dimesiuni reduse, ce nu permite accesul decât a două sau trei persoane în interior, lasă un sentiment de disconfort, o atmosferă apăsătoare. Un nimb turnat în bronz, similar cu cel al lui Bruder Klaus este așezat în partea superioară a capelei; o statuie din bronz a lui Bruder Klaus este așezată pe un postament; o bancă sculptată dintr-o singură bucată de lemn de tei; un suport din fier pentru lumânări; acestea sunt simple obiecte care împodobesc capela, care până la urmă reprezintă un loc de meditație și alinare.
    Sentimentul sobru și meditativ transmis în interiorul capelei transformă aceasta construcție într-una dintre cele mai uimitoare obiecte de arhitectură religioasă din zilele noastre.

Bruder Klaus Kapelle, Mechernich, Germania – vedere interioară

    “Pentru mine, clădirile pot avea o frumusețe silențioasă pe care eu o asociez cu atribute precum compoziția, durabilitatea, prezența și integritatea, căldura și senzualitatea; o clădire care este ea însăși, fiind o clădire, fără a reprezenta ceva, doar existând.”

Sogn Benedetg Chapel, Sumvitg, Graubünden, Elveția 1985-1988

În anii 80’ Peter Zumthor intră în diferite competiții de arhitectură care îi trezesc interesul. Așa se face că în 1985, câștigă competiția pentru noua capelă Sogan Benedetg, care urma să fie construită într-un sat din Alpii Elvețieni, pentru a înlocui vechea capelă care fusese distrusă în urma unei avalanșe.

Inițial parohia a dorit reconstruirea vechii capele pe vechiul sit sau reconstruirea uneia noi în același stil pe un sit mai protejat. Peter Zumthor a încercat să îi facă să întelegă că cel mai potrivit lucru ar fi să lase ruinele vechii capele ca un monument al arhitecturii Baroce, stil introdus abuziv în peisajul montan în perioada de reformă a bisericii, care nu își găsește locul în arhitectura tradițională de la poalele munților Alpi. Zumthor a încercat să redea prin conceptul noii capele o legătură cu arhitectura tradițională a locului, capela fiind construită cu ajutorul meșterilor locali.

Continuând tradiția într-un mod contemporan, Zumthor a încercat să dea o formă geometrică simplă construcției, care ar putea fi percepută cu ușurință pe o pajiște izolată. Dar majoritatea formelor geometrice erau nepotrivite: pătratul părea o formă mult prea masculină pentru ceea ce urma să fie “biserica mamă”, cercul este o formă mult prea echilibrată și restrictiva, iar triunghiul ar fi dat un interior nepotrivit pentru o capelă. Forma actuală, nu a venit din raționalitate, ci s-a format din subconștient, îmbinând elementele cadrului natural cu geometria arhitecturii. Pentru Zumthor această rezonanță a psihicului este un element crucial – o clădire trebuie să se oglindească în experiența, în imaginația personală și în egală măsură să apeleze la memoria locului unde va fi construită. Cultivând atmosfera și asocierile cu obiecte vechi de cult, arhitectura lui Zumthor apelează de fiecare dată la “genius loci”- spiritul locului. Acest lucru este realizat nu prin imitare ci prin adăugarea de noi elemente care schimbă și intensifică misterul unui loc, nu prin semn sau simbol, ci prin prezența clădirii în sine.

Sogn Benedetg Chapel, Sumvitg, Graubünden, Elvetia- vedere exterioară

Liber să își aleagă singur situl pentru capelă, Zumthor a considerat că cea mai bună alegere ar fi la marginea unei pajiști, unde o cărare muntoasă care urcă din sat întâlnește un drum șerpuit care coboară de pe munte. De-a lungul acestei poteci se desfășoară capela în forma unei lacrimi. În partea cea mai îngustă din punctul de înălțime maximă al nivelului terenului unde cele două drumuri se întâlnesc, se ivește intrarea. Privită din sătucul de jos, construcția seamănă cu un turn sau un siloz agricol.

Turnul clopotniței, prin simplitatea structurală, poziționat lângă capelă, seamănă cu un stâlp de inaltă tensiune. Compus din trei stâlpi, cu o formă triunghiulară în plan, conectați prin bare orizontale ce dau aspectul unei scări, se termină la partea superioară cu două clopote. Deși se observă clar lipsa de atenție acordată clopotniței, care pare să fie mai puțin un obiect sacru și mai degraba un turn de avertizare pentru incendii de pădure, simplitatea turnului și construcția transparentă, sunt special gândite pentru a nu obtura imaginea capelei.

Sogn Benedetg Chapel, Sumvitg, Graubünden, Elvetia- vedere asupra intrării și ferestrelor de la partea superioară a fațadei

Simplu realizată, dar lucrată cu maiestrie, mâna curentă, montată la marginea celor cinci trepte înguste, de beton, ghidează vizitatorul spre intrare, unde sunt întâmpinați de o ușă simplă, de lemn, cu mânerul de alamă făurită manual. Prin această ușă se pășește în interior, într-un foaier separat de restul capelei printr-o perdea de stâlpi de lemn. Trecând printre aceștia în naos, poziția și rolul stâlpilor este confirmată de zidul exterior și acoperișul ce se reazemă pe ei și împreună cu aceștia formează spațiul interior, o coajă ce protejează sacrul. Podeaua din scânduri de lemn se aseamănă cu puntea unei ambarcațiuni, fiind delimitată de coloane, de parcă te-ai regăsi în interiorul unei corăbii. Între pardoseală și perete, pe grosimea coloanelor, pardoseala se adâncește brusc, lăsând o zonă întunecată, pe toată lungimea peretelui. Greutatea pardoselii este susținută de tiranți din metal prin care se leagă coloane, acest detaliu lasând impresia că toată pardoseala plutește în aer; acest efect este amplificat și de culoarea argintie a pereților care reflectă lumina. Pereții care închid spațiul, par să nu atingă pardoseala, formând un efect de insula plutitoare. Prin ferestrele aflate la partea superioară pătrunde lumina și se revărsă peste pereții argintii, transmițând o atmosferă care pare să oglindească un peisaj montan acoperit de ceață; lumina naturală este filtrată difuz și astfel în acest mic spațiu se crează un sentiment de infinit.

Deși pare de o mare simplitate, spațiul este bogat nuanțat atât prin jocul de lumină, cât și prin rafinamentul detaliilor. Ca trasare în plan, spațiul arata îngust și alungit, însă ca experiență privită și trăită din interior, mai ales în direcția altarului spațial, este surprinzător de generos și rotund. Punctul opus altarului nu este în mod nejustificat îngustat, el semnalizând prin forma sa ieșirea. Stâlpii se termină la partea superioară cu grinzi simple și subțiri, dar care sunt bine calculate să susțină greutatea acoperișului. În conformitate cu poziția sa, fiecare grindă are o lungime diferită, dar modul în care sunt așezate niciuna nu pare să fie mult mai lungă decât cealaltă, toate unindu-se la partea superioară cu grinda de coamă.

Băncile din interiorul capelei au un design simplu, aparte. O bucată de lemn deschis la culoare este așezată pe doi stâlpi poziționați aproape de extremități, lăsând o parte să iasă în consola, acest detaliu subtil sugerând impresia de plutire. Poziția centrală a băncilor în capela este similară cu cea a templelor grecești.

Sogn Benedetg Chapel, Sumvitg, Graubünden, Elveția- vedere interioară

Vederea bisericii și zgomotul clopotelor, atrag atenția de la distanță, ca o chemare pentru a te apropria de locul sacru și a păși în interior, urmând un traseu sinuos de tipul unui pelerinaj ce pleacă de jos, din vale, pe potecă, admirând mai departe turnul clopotniței și fațada impunătoare a capelei, accesând holul înghesuit de la intrare și trecând de coloane în spațial naosului într-o lume spirituală, desăvârșită. Stând în interiorul capelei, al cărei acoperiș pare să semene cu un baldachin, coloane te duc cu gândul la un regiment de străjeri, cu pereții argintii reflectând lumina ce pătrunde zenital și care îți dau impresia unui spațiu deschis în spatele coloanelor. Aflându-te în interior, privirea îți este atrasă de golul dintre perete și pardoseală. După locul în care a fost așezată capela, pe panta abruptă și prin faptul că accesul se face pe la jumătatea înălțimii clădirii prin punctul de înălțime maximă a soclului, sub pardoseală se crează un spațiu secret, inaccesibil. Singurul indiciu este golul dintre perete și pardoseală cu scopul de a oferi o rezonanță sonoră în timpul slujbelor religioase. Spre deosebire de o biserică obișnuită, tradițională, această capelă funcționează și că un instrument de amplificare sonoră, iar ceea ce pare să fie o clădire mică, este in realitate, prin maestria arhitecturală, percepută ca fiind mult mai mare.

Sogn Benedetg Chapel, Sumvitg, Graubünden, Elvetia- plan și secțiuni

În această perioadă în care religia își pierde identitatea, este nepotrivit pentru o capelă să nu poată pofti în interior orice trecător, însă acesta nu este și situația capelei Sogn Benedetg, care prin ea însăși reprezintă un simbol și un punct de interes local, ce nu necesită alte repere exterioare.

Kolumba Museum, Koln, Germania

Colecția pe care o adăpostește Muzeul din Kolomba provine de la Societatea de Artă Creștină și include lucrări de artă religioasă, dintre care unele datează de peste 2000 de ani.

Când societatea a fost preluată de Arhiepiscopia din Koln, a fost organizat un concurs de arhitectură câștigat de Peter Zumthor. Noul Muzeu Kolumba a fost construit pe vechiul sit al unei biserici gotice – Biserica Sfântului Kolumba – și înglobează ruinele acesteia și ruine ale unor vechi așezări datând din perioada Evului Mediu și Imperiului Roman, descoperite în timpul excavațiilor. Cea mai recentă constructive de pe sit, este o biserică de dimensiuni reduse și forma hexagonală, construită în 1950 și care poartă numele “Madona în Ruine”, după numele sculpturii pe care o adăpostea. Sculptura a supraviețuit bombardamentelor din al doilea război mondial, însă din vechea biserică s-au păstrat doar câteva fragmente din zidul exterior. Ideea lui Zumthor a fost aceea de a îngloba aceste ruine și vestigiile arheologice în muzeu prin construirea unor galerii, ale căror pardoseli sunt poziționate deasupra ruinelor.

Kolumba Museum, Koln, Germania – vedere exterioară

Galeriile suspendate, ale căror pereți pornesc fie de la nivelul solului, fie se continuă din pereții fostei biserici, formează o protectivă care înglobează ruinele într-un spațiu ce seamănă cu o catedrală. Spațiul interior este luminat prin spații rămase libere, formate prin lipsa unor cărămizi ale peretelui exterior; efectul creat pare să imite atmosfera vechii biserici care se regăsea pe acel sit. În interiorul acestei încăperi arhitectul a păstrat biserica construită în 1950; biserica este încă funcțională și poate fi accesată prin intermediul unei uși, direct din exterior.

Galeria și ruinele pot fi acesate printr-un traseu aprope labirintic care este menit să faciliteze tranziția de la zgomotul și agitația străzii la calmul și liniștea din interior. Din holul intrării, care îți oferă o privire asupra curții interioare, poate fi accesată galeria ruinelor, separată prin intermediul unei draperii de piele, care trebuie dată la o parte. Acesta pășire prin draperia de piele simbolizează o ”teleportare” din prezent în trecut. Zumtor a apelat la multe elemente în proiectarea Muzeului Kolomba, care să îți trezească simțurile și să invoce amintitrea unor vremuri de mult apuse. Tot din holul central se face și accesul la galeria aflată la nivelul inferior.

Curtea interioară a fost construită pe locul fostului cimitir al Bisericii Sfântul Kolomba, care a fost distrus în timpul bombardamentelor. Zumtor încearcă să creze un loc de reculegere, prin intermediul curții interioare omagiind pe cei care la un moment dat își găsiseră liniștea eternă în acel loc.

Kolumba Museum, Koln, Germania – vedere a curții interioare

O a doua curte interioară este accesată direct din galeria ruinelor, ea fiind la origini curtea Bisericii Sfântului Kolomba, care acum este locația unei sculpturi realizată de Richard Serra.

Urcând din holul central spre cele două nivele de galerii, se poate remarca stilul minimalist al lui Zumthor; Arhitectul afirma că “în proiectarea acestei lucrări a dorit să reducă la o simplitate de un așa nivel încât nimeni să nu poată reproșa faptul că anumite lucruri puteau fi omise din construirea muzeului”. Panourile informative, tururile audio și inclusiv etichetele care marchează lucrările de artă lipsesc, Zumthor vrea ca vizitatorul să formeze o conexiune cu obiectele expuse, încercând să deslușească singur semnificația lor.

Kolumba Museum, Koln, Germania – planuri și secțiuni

Între scările simplu turnate din beton și pereții care le delimitează exista un rost care le dau senzația de plutire. Scara îngustă, flancată de doi pereți înalți, în viziunea arhitectului simbolizează un traseu care trebuie parcurs pentru a atinge un alt nivel de cunoaștere. Vizitatorii sunt ghidați spre nivelele superioare de o balustradă metalică subțire poziționată pe unul dintre pereți, utilizată ca unic semnal de ghidare.

Galeriile sunt organizate într-o maniera organică, fără a avea o logică lineară sau un traseu bine definit, lăsând vizitatorul să își aleagă singur modul în care dorește să absoarbă cunoștiințele. Vizitatorul trebuie să fie mai mult preocupat de felul cum analizează lucrările de artă decât de felul cum va trebui să parcurgă încăperea. Zumthor a creat plafoanele galeriilor de înălțimi diferite, unele fiind de înălțimi impresionante, altele find spații cu dimensiune reduse, intime. Pardoseala galeriilor este acoperită fie cu mozaic, fie expusă, lăsând să se observe simplitatea betonului aparent. Pereții au tencuieli de nuanțe pământii, sala de lectură unde vizitatorii pot afla informații despre exponate, mai mult decât le este dat să descopere în galerii, este concepută ca un spațiu intim, cu pereții și pardoseala îmbrăcate în lemn de mahon; mobilierul este îmbrăcat în piele de aceeași nuanță cu cea a lemnului de mahon.

Construcția Muzeului Kolomba a început în 2003 și a fost finalizata în în 2007. Cărămizile care compun pereții exterior au fost făcute manual, după tradiția locală, proces care a durat aproape doi ani. De la data deschiderii, muzeul a fost premiat cu numeroase premii care includ: Premiul pentru Arhitectură în Germania, The Brick Award sau Premiul Energiei Eficiente în Arhitectura Germană.

Kolumba Museum, Koln, Germania – vedere a galeriei de expoziție

Prin stilul său de abordarea a arhitecturii, Peter Zumthor a reușit să creze o lume spirituală în Muzeul Kolomba, care apelează la simțurile și imaginația vizitatorului, cum puține proiecte reușesc să o facă.

“Sunt convins că există lucruri reale, cu toate că par a fi pe cale de dispariție în lumea de azi. Există pământ și apă și lumina soarelui, peisaje și vegetație și lucruri făurite de om, așa cum sunt mașinile, uneltele, zgomotele instrumentelor muzicale, care sunt ceea ce sunt, și care sunt moduri de a transmite un mesaj artistic, și a căror prezență este evidentă de la sine.”

Kolumba Museum, Koln, Germania – vedera a scării/ vedere interior capelă/vedere sală de lectură

Gugalun Hause, Graubünden, Elveția – restaurare

Este vorba despre o fermă veche, construită acum trei secole (în anul 1709) aflată în Alpii Elvețieni, care timp de generații a aparținut unei familii de fermieri, ce a fost lăsată moștenire descendenților. În momentul în care aceasta ajunsese deja într-un stadiu avansat de degradare, moștenitorii au apelat pentru restaurarea și modernizarea ei în 1990 la arhitectul Peter Zumthor, cu condiția ca ferma să nu își piardă ”farmecul istoric”. Locația casei este una izolată, sub o creastă împădurită, la care se poate ajunge doar pe o cărare străbătută pe jos, ce de generații întregi reprezintă singurul mod de acces.

Se resimte vechimea casei, construită din lemn, “cârpit” pe alocuri, cu o fundație slăbită de greutatea construcției, spațiile de locuit fiind înguste și cu ferestre mici, plafonul de o înălțime redusă și uși joase.

Gugalun Hause, Graubünden, Elveția –fotografie cu aspectul inițial al casei / fotografie după restaurare

Denumirea data de architect casei “Gugalun” înseamnă “a privi luna” și este strâns legată de viață liniștită pe care au dus-o generațiile care au locuit aici. În prezent, descendenții direcți ai acestei familii, au o viață foarte diferită de cea a strămoșilor care au construit-o, caracterizată prin viteza care vine odată cu stilul de viață al mărilor orașe; cu toate acestea familia contemporană a dorit să păstreze istoria și amintirile generațiilor trecute prin această casă, ca un omagiu perpetuu care să păstreze vie atmosfera și tradiția familiei. Această legătură cu originile descendenților a fost scopul principal al arhitectului atunci când a conceput proiectul de restaurare. Viața în cantonul elvețian este caracterizată de o austeritate care se reflectă și în Gaugalun Hause. Metoda de construire a fost tipică tradițiilor locale, casa fiind ridicată din grinzi masive de lemn și încălzită prin intermediul unui hypocaust – un sistem de încălzire din perioada Romei Antice, care se bazează pe încălzirea unei locuințe prin circularea aerului cald, pe sub pardoseală, făcându-se focul într-un cuptor cu lemne poziționat în exteriorul casei. Proprietarii casei au dorit ca acest aspect să rămână încorporat și după restaurare.

Arhitectul Peter Zumthor a încorporat toate aspectele tradiționale în procesul de restaurare. Sub acoperișul refăcut, în același stil, numai elementele impetuos necesare care lipseau după standardele contemporane au fost adăugate – o bucătărie modernă, băi și toalete, două dormitoare cu ferestre mari și mărirea hipocaustului existent. Ideea de bază în renovarea casei a fost juxtapunerea, integrarea noului cu vechiul, tehnica menită să respecte caracteristicile originale ale arhitecturii taditionale specific zonei.

Arhitectul a păstrat partea din față a casei neatinsă și a extinzând-o utilizând aceleași tehnici tradiționale, până în buza colinei din spatele acesteia. Intrarea în casă se face la fel ca înainte pe o potecă îngustă care coboară de la drumul principal.

Planurile etajelor au fost concepute în așa fel încât noile încăperi să urmărească succesiunea clasică de așezare a camerelor în casele tradiționale are regiunii.

Gugalun Hause, Graubünden, Elveția – planuri desenate de arhitect-

plan parter/ plan etaj

În interior, la parter, camera existentă a fost păstrată și transformată în dormitor, aceasta având o priveliște asupra văii; în continuarea dormitorului este holul cu scara care duce la etaj, camera de zi și bucătăria. Vechea bucătărie, având o dimensiune redusă a fost extinsă pentru a servi normelor contemporane, dar ca și design și-a păstrat aspectul tradițional. Extinderea pentru camera de zi s-a făcut extinzând fundația și continuând hipocaustul până la buza pantei, tăind o bucată din această. Aici a fost inserata noua parte a casei, construită din același material și respectând tehnica de îmbinare tradițională. La etaj sunt două dormitoare, o baie și o cameră de lectură, toate legate de hol prin uși glisante. Structura este simplă, stâlpii fiind din lemn, care pleacă direct din fundație terminându-se cu acoperișul.

Gugalun Hause, Graubünden, Elveția – vederi interior

Un sentiment intens de comprimare a timpului este perceput în această casă, în contact direct cu natura, cu o arhitectură care invocă modul de viață al celor care locuiesc și au locuit acolo, detaliat prin îmbinarea perfectă a noului cu vechiul, sentiment comunicat de arhitect prin maiestria de a reda viața vechii arhitecturi, folosind cunoștințele acumulate în perioada în care era ucenic în atelierul de tâmplărie al tatălui său.

Swiss Sound Box – Swiss Pavilion, Expo 2000, Hanover, Germania

“Swiss Sound Box” – cum este numit Pavilionul Elvețian pentru expoziția de la Hanovra din anul 2000, reprezintă mult mai mult decât un pavilion itinerant. Este mai degrabă o serie de spații interconectate, care țintește să elimine granițele dintre diferitele regiuni și să intensifice experiența personală a vizitatorului. Pavilionul este compus din 12 tipuri de aranjare a pereților paraleli, care se indentifică fiecare prin lungime și orientare, dar și prin unicitatea fiecărui spațiu, formând o compoziție aleatorie. Încrucișarea elementelor componente ale pavilionului, formează un mediu, care apelează la toate simțurile senzoriale ale vizitatorului în spațiul arhitectural. În funcție de spațiul în care te aflii, arhitectura pavilionului manipulează sursa de lumină în mai multe feluri: lumina naturală directă, lumina naturală filtrată și lumina artificila. Prin conceptul structural al pereților, este percepută o senzație de instabilitate, susținută și de proprietățile lemnului, ca material de construcție și de modul în care a fost poziționat.

Swiss Sound Box – Swiss Pavilion – vedere exterioară

Forma pavilionului temporar seamănă cu un labirint realizat din scânduri de lemn, așezate orizontal, una peste cealaltă, formând pereți care atingeau și lungimea de 50 de metri.

Tehnica de construire a pereților a fost următoarea: două scânduri cu aceasi dimensiune au fost așezate una langă cealaltă cu rost între ele, iar straturile de scânduri, pe înălțime, separate de pane cu formă pătrată în secțiune, aranjate perpendicular ca direcție față de straturi. Straturile de scânduri au fost menținute structural pe înălțime de tiranți desfășurați pe verticală și conectați între ei la partea superioară. În timpul expoziției, lemnul s-a uscat, greutatea sa s-a redus de la 6 tone la 4 tone. Pentru a compensa pierderea de înălțime, la capetele tiranților au fost montate arcuri. Coridoarele înguste dintre doi pereți paraleli au fost acoperiți cu tablă iar locul de intersecție a fost lăsat liber, pentru a lăsa lumina și ploaia să pătrundă în interiorul labirintului. Trei construcții de forma eliptică, cu trei nivele, realizate din lemn masiv au fost plasate aleator în interiorul pavilionului, folosite ca baruri sau cluburi. Labirintul nu a fost conceput cu un traseu bine definit, lăsând vizitatorilor să își aleagă singuri direcția în care doresc să meargă. La construirea pavilionului nu au fost folosite cuie sau șuruburi, lemnul nefiind, prelucrat. După expoziție el a fost utilizat pentru alte construcții.

Swiss Sound Box – Swiss Pavilion – plan și detalii

Analizând din punctul de vedere simbolic construcția pavilionului, se pot observa cinci imagini care caracterizează Elveția ca țara; prima fiind o “Elveție senzoriala”, datorită faptului că pavilionul a fost construit din lemn “verde”, care emite o mireasmă plăcută, ceea ce îi face pe trecători să asocieze tara cu un stil de viață “cald” și intens; a doua fiind o “Elveție ecologică”, datorită refolosirii lemnului utilizat la construcție, ceea ce denotă o țară care știe să utilizeze foarte bine rezervele naturale sustenabile. Prin arhitectura neconvențională a pavilionului se atinge al treilea nivel de înțelegere, acela al unei “Elvetii inovatoare”. O “Elveție deschisă” era sugerată de structura pavilionului, lipsită de uși și în care se putea intra din orice parte. Deși aspectul de labirint te duce cu gândul la un traseu bine stabilit, în acest caz coridoarele care uneau între ele spațiile formau intersecții și spații deschise, lăsând vizitatorul să își aleagă aleatoriu drumul de parcurgere. A cincea și ultima imagine, aceea a unei “Elvetii ospitaliere”, era sugerată de ideea pavilionului ca un loc de relaxare și odihnă, în care puteai gusta și mâncăruri tradiționale. Vizitatorii se puteau recupera, lăsând deoparte zgomotul și agitația Târgului Expo 2000, într-un mediu calm și relaxat.

Swiss Sound Box – Swiss Pavilion – vederi interioare

Therme Vals

Cunoscută pentru atmosferă intimă, relația stansa cu topografia și pentru cinstea care o aduce ritualului de îmbaiere, Therme Vals este considerată o capodoperă a arhitecturii în care poetica narativă își găsește întruparea prin înțelegerea profundă a materialelor și proceselor care duc la lucrul finit. Concepută metaforic ca o carieră de piatră, încastrată în munte, Peter Zumthor a creat o baie termală, din blocuri masive de rocă, ce sunt conectate între ele și semiîngropate în munte.

Printr-un proces de excavare și golire, este creată partea interioară a acestei construcții, fiind concepută ca un imens bloc de piatră poroasă prin care se desfășoară o rețea de peșteri și de lacuri erodate în stâncă .

„Munte, stâncă, apă- a construi în stâncă, a construi din stâncă, în munte, a construi din munte în exerior, a fi în interiorul muntelui- cum pot fi interpretate senzualitatea și implicațiile asocierilor acestor cuvinte din punct de vedere arhitectural.”

-Peter Zumthor

Construit peste singurul izvor termal din Cantonul Graubunden din Elveția, Therme Vals este un complex hotelier și spa care prin măiestria arhitectului Peter Zumthor oferă vizitatorilor o experiență complexă a simțurilor.

Atitudinea abordată în proiectul de față s-a concentrat și în direcția soluționării unor deficiențe locale – respectiv insuficienta exploatare a resurselor naturale, istorice și umane, insensibilitate în gestionarea peisajului și a întregii localități. Scopul urmărit s-a materializat prin crearea unui punct de interes atât la nivel macrozonal cât și local, cu profunde implicații sociale și economice. La nivel de intenție s-a dorit o regenerare a zonei nu numai din punct de vedere medical – prin implementarea unor programe de tip Spa, de relaxare, recuperare și sport – dar și la nivel urban, prin reconsiderarea spațiului public și a celui cu valoare ambientală, iar că tehnică de proiectare, prin utilizarea peisajului, a resurselor locale și naturale.

Este deci, un exemplu de arhitectură care necesită un sit special, cu valențe și proprietăți benefice, curabile. Dincolo însă de situl ales cu încărcătura sa hidrologica, arhitectura băii termale a fructificat toate caracteristicile naturale și împreună cu instalațiile pentru tratament/ relaxare/ recuperare a reușit să ofere un complex care să răspundă atât funcțional cât și estetic nevoilor umane. Înțelegând proiectul de arhitectura ca o atitudine a sitului însuși, Peter Zumthor a reușit să integreze cu succes baia termală în peisajul și arhitectura locală, să preia resursele naturale și artificiale și să ofere dincolo de tratament, recuperare, loisir și sport o soluție, o diversitate scenică, vizuală și senzorială.

Plan nivel piscine

Plan nivel tratament

Construcția a fost gândită ca o întoarcere în timp, în care ritalul de îmbaiere să se desfășoare la fel ca acum două mii de ani; s-a dorit creerea unei clădiri, a unei structuri inserate în panta muntelui care să nu ofere o imagine venetică, artificială, ci o inserție care să aparțină locului ca și cum ar fi fost acolo dintotdeauna, o clădire în strânsă legătură cu topografia și geologia locației, o clădire care să se poate confunda cu stâncile din Vals Valley, presată, crăpata și în anumite locuri, chiar spartă în mii de bucăți.

Inspirația a venit chiar din arhitectura locală, de la acoperișul caselor care sunt realizate din plăci de piatră a căror structură te duce cu gândul la refexiile apei, la bolovanii de piatră care se găsesc la tot pasul, la ziduri din plăci de piatră așezate una peste cealaltă, la carierele de piatră și stâncile munților. Asfel, piatra a devenit sursa principală de inspirație, mai exact plăcile de cuarț Valsar, resursă naturală exploatată din acea zonă.

Pentru a evita obturarea perspectivei clienților din cele cinci hoteluri învecinate, autoritățile locale au interzis arhitectului să construiască la suprafața terenului. El s-a impus acestui imperativ prin a îngropa clădirea. Terasa clădirii este acoperită cu iarba integrându-se în peisaj, prezența sa fiind dezvăluită doar datorită motivelor geometrice ce compun designul acoperișului.

Vedere a acoperișului

Fațadele clădirii sunt îmbrăcate în piatră, placajul fiind întrerupt din loc în loc de deschideri generoase, ferestre și terase, care nu au uși. Peter Zumthor vede proiectul său ca pe o clădire solitară sau un obiect masiv acoperit cu iarba plasat adânc în munte.

Vedere a fațadei principale

Folosindu-se de unitățile de piatră, înalte de cinci metri, arhitectul crează un peisaj cu stânci, care par a fi invers proporționale față de scara umană. Pereții acestor unități de piatră sunt acoperiți cu fâșii de Gneiss Valsar, mai exact 60.000 de plăci de un metru dimensiune, care lasă impresia că se întind pe toată lungimea clădirii, fiecare fâșie pare să aibă o dimensiune diferită. Ordinea în care sunt așezate pare întâmplătoare, dar este doar o iluzie special concepută. Sunt de fapt poziționate una peste alta, trei placi de piatră de grosimi diferite, dar a căror sumă totală este întotdeauna cincisprezece centimetri. Permutările din ordinea în care sunt așezate aceste elemente, sunt suficiente pentru a crea o varietate vizuală, fără a complica construcția.

Detalii de tesere a fâșiilor de piatră Gneiss Valsar

Pentru a conecta baia termală de complexul hotelier pe care aceasta îl deservește, Peter Zumthor a prevăzut în proiect un tunel excavat în munte. Acesta pornește din subsolul hotelului central, care servește ca și intrare în baia termală. Nu exista practic o ușă care să facă accesul în baia termală, intrarea pare să fie ascunsă, punctul de accesul fiind un tunel îngust și întunecat. Tunelul este numit “Holul cu Fântâni” datorită faptului că pe peretele dinspre partea muntoasă curge apa termală prin cinci țevi de alamă. Accesul continuă cu o ușă în partea opusă intrării în tunel, care este prevăzută cu o draperie din piele neagră, separând dar totodată conectând spațiile. Ritualul de schimbare a veșmintelor devine o experiență teatrală, ca și cum vizitatorul ar păși pe o scenă, “suntem actori și în același timp și spectatori”.

Vederi ale tunelului de acces în Therme Vals

Zona de spa se desfășoară în jurul a două piscine cu forme neregulate, una în centrul construcției, cealaltă în aer liber. Fiind înconjurată de pereți înalți, piscina exterioară, pare excavată în munte. Pietre cu forme rectangulare și bănci de piatră, poziționate la limita oglinzii de apă, o fac să pară o piscină naturală, alimentată de un izvor termal, având o temperatură de 32° Celsius, la fel ca și piscină interioară.

A trece din piscină exterioară în cea interioară înseamnă a trece de la un spațiu deschis, public la un spațiu intim, cu jocuri de lumină și umbră. Tavanul piscinei interioare este străpuns de goluri rectangulare, prevăzute cu ochiuri de sticlă colorată, lăsând raze de lumină albastră să pătrundă în interior, reflectându-se pe pardoseală, pereți și oglindindu-se pe suprafața apei.

Inspirat din arhitectura termelor romane dar și din construcția hamamului turcesc, Peter Zumthor încearcă să recreeze traseele și încăperile specifice acestor bai: caldarium, tepidarium, frigidarium, apoditerium, laconium. Aranjamentul spațial al zonei piscinelor nu urmează un traseu bine definit. Spațiul deschis permite vizitatorului să poată merge liber, fără restricții, explorând după bunul plac.

Fiecare bloc individual de piatră conține un spațiu intim, care cu greu poate fi perceput din exterior. Intrarea în aceste zone se face oarecum semilabirintic, existând cel puțin o deviere de traseu din punctul de pornire până la final. Aceste spații își dezvăluie temperatura apei prin coloritul pereților; intensitatea culorii crește în traseul spre spațiul interior, unde betonul pereților băii fierbinți este roșu. Această culoare este amplificată și de lumină roșie care străbate din interiorul apei, părând să deslușească secretul zonei fierbinți din interiorul muntelui.

Vedere interioară a diferitelor tipuri de încăperi cu apă termală

La capătul opus băii fierbinți este intrarea în baia rece; încăperea este îngustă dar înaltă, iar pigmentul betonului de pe perete este albastru, cu finisajul pardoselii realizat din pietriș viu colorat. Albastrul simbolizează: rece, apă, aer și infinit. Traseul este similar celui din termele romane, unde temperatura scade din Caldarium, la apa rece din frigidarium, ceea ce era consideat apogeul sănătății și plăcerii, al relaxării și împrospătării.

Plăcile de cuarț Valsar sau Gneiss Valsar cum mai sunt numite, sunt un material de construcție excepțional, foarte versatil, datoriră forței sale remarcabile la întindere și încovoiere și rezistenței sale la procesul îngheț/dezgheț și abraziune mecanică. Pe lângă piatră au fost folosite și diferite materiale care prin strălucirea lor caută să dea un contrast compoziției: bronz, alamă, fier forjat și crom strălucitor.

Pentru a îmbogății atmosfera au fost folosiți pigmenți de culoare, conferind betonului din încăperile individuale de baie tente de roșu, albastru și negru. Un alt material folosit este și bazaltul negru.

“Piatră și apă și sclipiri de aur; cu bucurie dar și cu reținere, am ales diferite locuri în cladirein in care să poziționăm repere, bucăți de bijuterii pe suprafețe de piatră.”

-Peter Zumthor

Utilizare a diferitelor materiale: piatră, cupru, lemn, bromz

Designul rosturilor de dilatație este conceput și pentru a forma un traseu de lumină care pătrunde prin sticla ce unește consolele tavanului și are un corespondent în pardoseală, rosturi care permit curgerea apei sau ghidează vizitatorul. În piscina interioară, perforațiile din tavan lasă să pătrundă sclipiri de lumină care se reflectă pe pereți, pardoseala și în apă.

Rosturile prin care pătrunde lumina în interior și proiecția pe care o lăsă pe pardoseala

Datorită rezonanței pe care o oferă Gneiss Valsar, Therme Vals a mai primit și denumirea de „Piatră răsunătoare”, deoarece simțul auzului devine foarte activ în interiorul volumului. Bănci postate într-un anumit loc, special ales, permit vizitatorului să poposească în întuneric în timp ce muzica compozitorului Fritz Hauser rezonează prin intermediul unor difuzoare ascunse. În contrast cu alte zone în care grosimea peretelui nu permite propagarea sunetului și o liniște totală poată fi percepută. Fiecare zgomot pe care îl face apa, fiecare șoaptă este amplificată de forma unora dintre încăperi, încât călătorește în tot spațiul de la o încăpere mică la una mai mare.

„Prin felul cum au fost construite spațiile libere între blocurile de piatră, spațiile care conectează toate încăperile crează o mișcare fuida prin toată construcția, formând un ritm pașnic. Mișcarea printre spațiile acestea duce la descoperire. Te plimbi ca și cu ai fi în pădure. Fiecare își crează propria potecă.

Peter Zumthor”

Abilitatea arhitectului Peter Zumthor de înțelegere profundă a materialelor și a spațiilor se reflectă și în felul cum a conceput traseele care îți oferă o experiență unică în Therme Vals. În cea mai simplă forma circulația traseelor gravitează în jurul piscinei exterioare de formă rectangulară și celei interioare de formă pătrată. Spațiile de vid continuu dintre blocurile de piatră îl conduc pe vizitator prin construcție, lăsând un sentiment ca acesta s-ar afla în interiorul muntelui. Acest sentiment este dat și de poziționarea spațială oarecum labirintica a blocurilor de piatră care este duala, atât întâmplătoare cât și controlată. Accesul în Therme Vals care se face prin munte, te poartă dintr-o zonă întunecată, interioară, într-o zonă luminată, exterioară.

Vedere interioară a scărilor care fac legătura între nivelul piscinei și supanta care te conduce spe acesul în Therme Vals

Cea mai importantă conexiune a Therme Vals cu oamenii care au ajutat la existența ei, este mândria pe care o poartă pentru clădire. Investind o sumă considerabilă de bani și timp în construcție, comunitatea Vals, are o mare adorație pentru arhitectură acestei clădiri și felul în care o pot numi ”a lor”. În interiorul clădirii individul este transportat printr-o experiență complet controlată, fiind oarecum forțat să interanctioneze și cu celelalte persoane din jurul său. Peter Zumthor încearcă să rupă bariera de intimitate dintre oameni și să redeschidă vechiul ritual al băii publice. În același timp arhitectura băii termale forțează o interacțiune de intimitate asupra unui număr mai mic sau mai mare de oameni în funcție de încăperea în care se afla.

Post hoc, ergo propter hoc…__ ____

Premise pentru proiectul de diplomă

Se urmărește crearea unei imagini expresive, astfel încât obiectul de arhitectură să fie perceput ca semnal pentru comunitatea unde este amplasat, asemenea Therme Vals. În același timp se dorește popularizarea programului de Spa, înțeles că activitate socială, medicală și de loisir.

Plecând de exemplele consacrate, studiate în lucrarea de față, aplicabilitatea principiilor minimaliste în proiectul de diploma se vor evidenția prin studiul mai multor paliere de natură socială, urbanistica, arhitecturala, chiar și economică, care să conducă la realizarea unei intervenții benefice, care să redea zonei de amplasament efervescența de natura turistică de odinioară.

Însă obiectul de arhitectură nu este doar un instrument de semnalizare și comunicare vizuală, ci urmează firesc o organizare funcțională corectă ce trebuie să permită desfășurarea coerentă a activităților propuse prin temă. Termenul de spa sau centru de sănătate, recuperare, relaxare și sport este asociat cu tratamentul balnear și dincolo de mesajul său arhitectural, centrul spa reprezintă un spațiu care adună funcțiuni legate de sănătate, îngrijire corporală și recuperare ce trebuie să reprezinte un spațiu de odihnă, relaxare și activități sportive dedicate în general amatorilor.

Punctarea ideilor principale formulate anterior

Scopul major al prezentei lucrări a fost cercetarea operei unui mare arhitect, pentru a putea înțelege modul de gândire, conexiunile pe care acesta le face între contextul personal și cel social și reflexiile minimaliste pe care le sublinieaza subtil și totuși atât de pregnant în fiecare lucrare a sa. Astfel, pentru a conștientiza și pe mai departe aplicarea gândirii minimaliste în arhitectură, am studiat în mai multe etape cazuri concrete: din punct de vedere istoric, social, arhitectural și conceptual.

Arhitectura lui Peter Zumthor, asemenea altor arhitecți celebri cu a căror cariera poate fi asemuit (Luis Barragan sau Tadao Ando) pune mai presus decât orice simplitatea formelor, refuzul oricăror artificii de design inutile și ideea de echivalență între elementele ce compun o construcție și rezultatul în sine. Astfel orice detaliu este atent studiat și este la fel de important ca întreg sistemul care îl înglobează; nimic nu este gândit superficial și fiecare element proiectat pare a fi indispensabil. Spre deosebire de ceilalți arhitecți minimaliști menționați anterior, ale căror influențe sunt de origine mexicană, respectiv japoneză, opera lui Peter Zumthor este influențată de austeritatea tipic germana; materialele, tehnica de construcție, alegerea sitului, procesarea influențelor locale sunt mai importante, în cazul de față, decât impunerea personalității arhitecturale proprii de natura egocentric. Rezultatul este intotdeuna unul complex, deși în aparență simplitatea este cea care guvernează operele lui Peter Zumthor.

Pentru desăvârșirea unui astfel de proiect sunt necesare multiple etape de decantare a informației, ce se întind pe parcursul a mai multor ani; acest aspect limitează cantitativ cariera lui Peter Zumthor, însă fiecare exemplu în sine reprezintă un etalon perfect pentru întreaga sa opera. Refuzul celebrității prin prisma popularității și numărul relativ restrâns de proiecte realizate, fac din Zumthor un architect de nișă, pe care însă posterioritatea o să îl plaseze alături de alți mari arhitecți, la rândul lor deschizători de noi direcții, așa cum a fost și Le Corbusier.

Elementele cu care Zumthor lucrează nu sunt neapărat de factură pragmatică, însă obligatoriu necesare pentru crearea unei atmosfere intime, de serenitate, care să faciliteze contemplarea și contactul vizitatorului cu originile sau cu sacrul; astfel, culoarea, lumina perfect gramată, formele simple, materialele alese cu grijă, toate contribuie la desăvârșirea proiectului de arhitectură, înțeles că organism ce va relaționa cu mediul din care ia naștere nu pentru următorii 100 de ani sau 1000, ci ca și când ar face parte din totdeauna din contextul respectiv.

Bibliografie _________________

Publicatii

Peter Zumthor – Therme Vals, editia 2, Birkhäuser, 2008

Peter Zumthor – Works, Birkhäuser, 1998

Petre Zumthor – Swiss Sound Box , Birkhäuser, 2000

Petre Zumthor – Atmospheres: Architectural Environments, Surrounding Objects,Birkhäuser,

2006.

Peter Zumthor, Maureen Oberli-Turner si Catherine Schelbert – Thinking Architecture, editia 3,

Birkhäuser, 2010

Peter Herrle – Architecture and Identity, Berlin , 2008

Otto Riewoldt – Light for art and culture, Dornbirn, Austria, 2001

Arian Mostaedi – New Helth Faciliteies, Barselona, Spania, 2001

Franco Bertoni – Minimalist Architecture – Birkhauser, Boston, Berlin, 2002

Philip Jodidio – Architecture in Switzerland – Architecture Taschen, 2006

Articole

Architectural Record –numarul 196 – ianuarie 2008

Kimmelman Michael. "The Ascension of Peter Zumthor." The New York Times – martie 2011.

Kimmelman Michael – “Peter Zumthor Pritzker 2009 Laureate” -interview- The New York

Times – decembrie 2009.

Peter Zumthor – The Architecture of Peter Zumthor – discurs sustinut la decernarea Premiului

Pritzker 2009

Online

http://vostokproject.com

http://zumthor.tumblr.com/

http://www.pinterest.com/

http://architizer.com/firms/peter-zumthor/

http://www.archdaily.com/

http://www.therme-vals.ch/en

http://www.nytimes.com/

http://www.pritzkerprize.com/2009/

http://www.dezeen.com/tag/peter-zumthor/

http://zumthorferienhaeuser.ch/en/

Publicatii

Peter Zumthor – Therme Vals, editia 2, Birkhäuser, 2008

Peter Zumthor – Works, Birkhäuser, 1998

Petre Zumthor – Swiss Sound Box , Birkhäuser, 2000

Petre Zumthor – Atmospheres: Architectural Environments, Surrounding Objects,Birkhäuser,

2006.

Peter Zumthor, Maureen Oberli-Turner si Catherine Schelbert – Thinking Architecture, editia 3,

Birkhäuser, 2010

Peter Herrle – Architecture and Identity, Berlin , 2008

Otto Riewoldt – Light for art and culture, Dornbirn, Austria, 2001

Arian Mostaedi – New Helth Faciliteies, Barselona, Spania, 2001

Franco Bertoni – Minimalist Architecture – Birkhauser, Boston, Berlin, 2002

Philip Jodidio – Architecture in Switzerland – Architecture Taschen, 2006

Articole

Architectural Record –numarul 196 – ianuarie 2008

Kimmelman Michael. "The Ascension of Peter Zumthor." The New York Times – martie 2011.

Kimmelman Michael – “Peter Zumthor Pritzker 2009 Laureate” -interview- The New York

Times – decembrie 2009.

Peter Zumthor – The Architecture of Peter Zumthor – discurs sustinut la decernarea Premiului

Pritzker 2009

Online

http://vostokproject.com

http://zumthor.tumblr.com/

http://www.pinterest.com/

http://architizer.com/firms/peter-zumthor/

http://www.archdaily.com/

http://www.therme-vals.ch/en

http://www.nytimes.com/

http://www.pritzkerprize.com/2009/

http://www.dezeen.com/tag/peter-zumthor/

http://zumthorferienhaeuser.ch/en/