Peste Roman a plutit, de câteva ori, duhul istoriei și al letopisețului, măcar [627993]

UNIVERSITATEA „ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA
FACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE
MASTER: TURISM ȘI DEZVOLTARE REGIONALĂ

DINAMICA TERITORIALĂ
REFLECTATĂ ÎN
PEISAJELE URBANE DIN MUNICIPIUL ROMAN

Coordonator:
Conf. univ. dr. Viorel – Neculai CHIRIȚĂ

Masterand: [anonimizat]. Ana-Maria AGAPE

UNIVERSITATEA „Ș TEFAN CEL MARE” SUCEAVA F ACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE
2

„Peste Roman a plutit, de câteva ori, duhul istoriei și al letopisețului, măcar
și numai dacă ne gândim că acum exact trei veacuri, în decembrie 1691, aici era
ucis primul istoric -martir al românilor, Miron Costin”

Răzvan Theodorescu, Prefața volumului „Istoria orașului Roman”

UNIVERSITATEA „Ș TEFAN CEL MARE” SUCEAVA F ACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE
3

CUPRINS

Argument

1. Delimitări conceptuale . Istoricul cercetărilor

2. Relațiile în teritoriu și trăsăturile geografice
2.1. Poziția fizico -geografică
2.2. Așezarea geografică în context comunicațional
2.3. Contextul relațional teritorial din cadrul Regiunii de NE

3. Roman – factori urbige netici
3.1. Particularitățile sitului urban
3.2. Contextul istoric al evoluției teritoriale
3.3. Factorii și cauzele social – economice
3.4. Rolul accesibil ității teritoriale
3.5. Etapele evoluției teritoriale

4. Zonele funcționale și peisajele urbane în Municipiul Roman
4.1. Zonele funcționale ale Romanului în perioada interbelică
4.2. Zonele funcționale în perioada comunistă
4.3. Evoluția contemporană a peisajelor urbane
4.4. Reconversii teritoriale posibile în viitorul apropiat

Concluzii

Bibliografie

UNIVERSITATEA „Ș TEFAN CEL MARE” SUCEAVA F ACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE
4

ARGUMENT

„Dacă s-ar construi astăzi un zid în jurul orașului, ar trebui
dărâmat chiar a doua zi, pentru a fi înlocuit cu unul mai
cuprinzător, care, la rândul lui ar trebui dat jos și înlocuit cu
altul…”
Arnold Toynbee – Orașele în mișcare

Orașul ca entitate teritorială a fost analizat din diferite unghiuri și a constituit permanent un
punct central al analizei teritoriale. Orașul nu este important doar pentru locuitorii lui, ci și pentru
autoritățile locale și naționale, care, în urma unor studii corecte și complexe, pot gestiona într -un
mod echitabil și judicios teritoriul, împărțind resursele pentru a răspunde nevoilor economice și
sociale ținând cont de principiile dezvoltării durabile.
Dinamica teritorială este un fenomen perceput de înt reaga societate, chiar dacă publicul
neavizat nu se va exprima niciodată în termeni de „dinamică”, „peisaj” sau „conversie teritorială”.
La nivelul mentalului colectiv, dinamica teritoriului va fi întotdeauna asimilată schimbărilor
vizibile ale peisajelor, schimbări conștientizate în urma realizării unei comparații între „cum era
odată” și ceea ce „este acum”. Este un fapt cunoscut însă, că trecerea timpului estompează detaliile,
iar factorul subiectiv, mai exact memoria afectivă, distorsionează realitatea geografică existentă în
teren la momentul la care s -a imprimat amintirea locului respectiv . Dar liniile directoare ale
peisajului, elementele structurante, cele care deosebesc un peisaj geografic de altul, rămân întipărite
și permit realizarea acestei comp arații între atunci și acum, comparație soldată cu o analiză a
dinamicii teritoriale, structurală și funcțională, poate ușor empirică .
Peisajul , ca entitate teritorială de bază și parte indisolubilă a mediului geografic, evoluează
și este sensibil la orice modificare a parametrilor care au determinat apariția lui. Modificarea
peisajului, ca și peisajul în sine, nu are valoare decât în contextul în care omul îi atribuie acestuia
un rol, o funcție, o valoare. Peisajul geografic nu există per se. Peisajul devine peisaj în momentul
în care el prezintă o potențialitate care poate fi valorificată de om și societate. În această lumină,
este evident că peisajele urbane sunt cele care suferă modificările cele mai profunde . Aceste
modificări se produc într -un timp foarte scurt, iar rezultatul este vizibil și mai ales este trăibil , ca
espace vécu , și poartă totodată funcția de teritoriu perceput, espace perçu de către societatea
omenească. Dacă în cazul spațiilor geografice amp le, continentel e de exemplu, geografia acestora,
„peisajul ” configurat, este rezultatul unei evoluții de milioane de ani, în cazul peisajelor urbane,
transformările se reduc la câțiva zeci de ani, uneori chiar mai puțin.

UNIVERSITATEA „Ș TEFAN CEL MARE” SUCEAVA F ACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE
5

Municipiul Roman, ca orice organism urban, evoluează constant, uneori schimbările fiind
bruște și profunde, alteori schimbările fiind mai subtile și de durată. Peisajul urban s -a modificat
constant de-a lungul timpului, deși unele funcționalități s -au păstrat în teritoriu foarte mult timp, iar
în unele situații chiar pe aceeași localizare, dovedind o anumită „rezistență” spațio -temporală, așa
cum este cazul funcției comerciale. S-au configurat funcții noi, cum este cea industrială, care la
scară istorică a avut o durată mai redusă, dar care s-a concretizat în modificări profunde ale
peisajului urban. De altfel, peisajele industriale s -au dovedit a fi cele mai vulnerabile la schimbările
socio -economice, devenind un indicator al dinamicii teritoriale. Unele peisaje au avut capacitatea
de a se transforma, trecând printr -un proces de reconversie teritorială urbană , altele au rămas la
stadiul de frișă industrială, pentru moment fără utilitate pentru comunitate sau pentru societate. Un
loc aparte în dinamica teritorială a orașului Roman îl are apariția unei „frișe educaționale”, un
spațiu destinat învățământului și c are în prezent este supus degradării, neavând nici o
funcționalitate concretă – fostul Liceu Industrial nr. 1, una dintre cele mai vechi unități de
învățământ din municipiu , a fost dezafectat, elevii și întreg personalul fiind preluați de Colegiul
Tehnic „ Petru Poni” Roman în anul 2010.
Dinamica teritorială ca fenomen geografic care poate fi studiat din punct de vedere al
geografiei așezărilor, al planificării și amenajării teritoriului, din punct de vedere urbanistic sau al
ergonomiei transporturilor, este unul extrem de complex. Dinamica teritorială nu se confundă și
nici nu se rezumă la creșterea în suprafață a unei localități. Este un fenomen mult mai profund, care
influențează cotidianul într -un mod unic, afectând toate aspectele vieții. Dinamica terito rială a fost
puternic influențată de funcțiile teritoriului, iar municipiul Roman a trecut prin aceste modificări în
toate etapele evoluției sale istorice.
Fizionomia urbană actuală este rezultatul evoluției istorice a teritoriului romașcan,
constituindu -se totodată în premisele unei configurații viitoare a spațiului citadin în funcție de
necesități și realitățile socio -economice. Departe de a fi o lucrare de echistică, prezentul demers își
propune să surprindă dinamica teritorială a municipiului Roman, î n special în ultimii 100 de ani și,
de ce nu, să încerce o previziune asupra dezvoltării viitoare a urbei mușatine.

UNIVERSITATEA „Ș TEFAN CEL MARE” SUCEAVA F ACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE
6

CAPITOLUL I
Delimitări conceptuale . Istoricul cercetărilor

„Peisajul desemnează o parte de teritoriu perceput ca atare de către
populație, al cărui caracter este rezultatul acțiunii și interacțiunii
factorilor naturali și / sau umani”.
Convenția europeană a peisajului, Florența, 2000

Evoluția teritorială a orașelor , dinamica teritorială și numerică a centrelor urbane , a făcut
obiectul a numeroase cercetări de specialitate, atât în domeniul geografiei așezărilor, cât și al
geografiei populației sau al unor științe conexe. Studiul integrat al evoluției așezărilor din
perspectivă istorică sau echistic ă1 este o disciplină relativ nouă, a le cărei baze au fost puse la
mijlocul secolului al XX -lea de către Constantinos Apostolos Doxiadis2. Prima menționare a
acestui termen datează din anul 1942 și pleacă de la termenul grec οἴκισις (oikisis ) – locuință / casă,
care în limba română a creat termenul oicumenă – spațiul locuit permanent. Echistica presupune
studiul așezărilor umane din perspective diverse, cu o atenție deosebită asupra geografiei, ecologiei,
psihologiei, antropologiei culturale, politicii, arhite cturii și chiar al esteticii.
De ce în prezenta lucrare se impune o abordare apropiată de această disciplină? Peisajul ca
fenomen geografic a evoluat din peisajul artistic, sub toate formele în care acesta se poate exprima:
în pictură, în horticultură și arhitectură, discipline din a căror îmbinare a rezultat peisagistica.
Peisajul se modifică în timp și spațiu, iar perspectiva istorică oferă o imagine de ansamblu asupra
modului în care o așezare, municipiul Roman, în acest caz, a evoluat și s -a adapta t la diferite
perioade istorice. Arhitectura intervine din punct de vedere al schimbărilor introduse de noile
curente culturale și modul în care profilul orașului s -a modificat în timp (prin profilul orașului în
acest caz se înțelege linia orizontului – skyline , constituită din acele elemente de unicitate care
structurează un peisaj – de exemplu Big Ben, London Eye sau Palatul Bu ckingham care formează
identitatea vizuală a Londrei ).

1 Din lb. engleză ekistics : Disciplină care studiază sistematizarea și arhitectura așezărilor rurale și urbane în pe rspectivă
istorică .(Sursa: Noul Dicționar Universal al Limbii române)
2 Arhitect și urbanist grec (1913 – 1975).

UNIVERSITATEA „Ș TEFAN CEL MARE” SUCEAVA F ACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE
7

Peisajul literar a dat naștere unei întregi literaturi de specialitate în care este analizat peisajul
surprins în operele lirice și narative din perspectivă geografică. Anul 2019 a fost marcat de
publicarea volumului Dicționar de locuri literare bucur eștene1 . Dincolo de a fi o simplă colecție a
unor locuri cunoscute publicului prin intermediul unor mari opere literare (Strada Mântuleasa,
Calea Văcărești, Hotel Cișmigiu etc.), acest dicționar surprinde o constantă a definiției peisajului:
ceea ce transformă o imagine într -un peisaj este tocmai latura subiectivă a naturii umane, valoarea
pe care această imagine o capătă pentru om ca individ și pentru societate ca întreg în urma atribuirii
unei / unor funcții.
Complexitatea și variabilitatea peisajului solici tă informații din mai multe domenii, iar
analiza lor integrată determină apariția unui rezultat unitar, coerent și logic din punct de vedere
științific. Peisajul urban presupune o variabilitate temporală mult mai mare decât peisajul rural,
care dovedește o mai mare stabilitate în timp și spațiu. Dinamica peisajului urban este aproape
„simultană” funcțiilor orașului , decurgând firesc din evoluția acestora . Peisajul urban este
rezultanta funcțiilor orașului, iar aspectul general, liniile directoare sau elementele structurante care
definesc peisajul se modifică în funcție de evol uția entității supuse analizei, de modul în care
localitatea se adaptează la real itățile economice și sociale existente într -o anumită etapă istorică.
De ce peisajul este atât de important pentru geografie? Începuturile geografiei ca știință sunt
limitate la descrierea Pământului, a oicumenei așa cum era ea cunoscută la momentul respec tiv.
Primele tratate de geografie descriau lumea văzută sau „auzită”, povesteau… peisaje. Oamenii au
făcut cunoștință cu lumea prin intermediul peisa jelor, peisaje care din primul moment au avut un
caracter subiectiv , fiind prezentate prin filtrul persoane i care le descria. Peisajul a fost la începutul
geografiei o poveste despre oameni și despre locuri. Dar era prima analiză a spațiului geografic care
surprindea toate aspectele naturale și antropice care determină structurarea spațiului geografic:
relief, climă, hidrografie, elemente ale florei și ale faunei, date referitoare la populație (număr,
origine, obiceiuri etc.) și descrierea așezărilor cu toate aspectel e lor de la tipul de locuință,
materialele folosite la forma tramei stradale și conturul zidurilor de apărare . Geografia începuturilor
era o știință holistică și integratoare. Pe măsură ce știința geografică a evoluat și au apărut ramurile
acesteia , peisaj ul a rămas la statutul de simplă descriere fără a avea poziția pe care o merita în
cadrul acestei științe. Anii 1960 – 1970 sunt marcați de apariția unui nou curent în geografie, care se
opune vechii geografii descriptive . „Noua geografie” propusă de Paul Claval și Peter Gould sau
Torsten Hagerstrand era o geografie teoretică și cantitativă, cu demersuri deductive, în care se

1 Răsuceanu, Andreea; Ciocârlie, Corina (2019) – Dicționar de locuri literare bucureștene , Editura Humanitas,
București.

UNIVERSITATEA „Ș TEFAN CEL MARE” SUCEAVA F ACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE
8

pleacă de la ipoteze, se elaborează modele și teorii . Analiza spațială devine numerizată, iar în timp
devine informatizată.
Peisajul pare să fi căzut într -un con de umbră și pare mai mult apanajul geografiei mediului.
Cu toate acestea, orice nouă lucrare de geografie supune atenției publicului noi peisaje. Numai că
aceste peisaje prezintă caracteristici proprii individualizate prin sch eme, care funcționează după
anumite principii, care permit individualizarea lor in situ , dar și comparativ cu altele. Peisajele sunt
trecute acum prin filtrul tehnologiei, imaginea finală fiind rezultatul suprapunerii unor leyere (sau
straturi succesive). Recursul la terminologia specifică domeniul digital întărește rolul peisajului
geografic în lumea contemporană și îl apropie de înțelegerea publicului larg .

Peisajul este rezultanta suprapunerii mai multor straturi

Ideea de peisaj este strâns legată de ideea de spațiu. Spațiul peisajului este văzut
tridimensional, peisajul fiind definit de suprafață, înălțime și profunzime. Analiza u nui peisaj
presupune cercetarea individuală a fiecărei a dintre aceste trei dimensiuni . Dar peisajul în sine este
rezultanta acțiunii conjugate a acestora la care se adaugă o a patra, dimensiunea temporală. Spațiul
peisajului este teritoriul, bine delimitat și bine stabilit în mentalul privitorului. Teritoriul are la
rândul lui o istorie si nuoasă, consecutivă celei a peisajului. Spațiul devine teritoriu în momentul în
care este apropriat, când cineva (omul) sau ceva (societatea) și -l însușește și îi atribuie o valoare, de
obicei una mercantilă. Spațiul este văzut în dimensiunea teritorială î n momentul în care omul își
pune amprenta asupra lui . La fel, peisajul devine peisaj în situația în care apare observatorul, omul

UNIVERSITATEA „Ș TEFAN CEL MARE” SUCEAVA F ACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE
9

situat în punctul cel mai înalt de unde poate privi spațiul și de unde poate „spune” despre el,
„Acesta este teritoriul meu!”.
Istoria peisajului reprodus – imortalizat într -o formă grafică, sub forma unei imagini care
surprinde realitatea unui anume moment din evoluția lui și care să fie accesibil generațiilor
următoare începe acum cca 9 500 – 8 400 de ani , când locuitorii antic ei cetăți Çatalhöyük (Turcia),
au transmis posterității informația referitoare la erupția unui vulcan din apropiere, Hasan Dağ i.
Practic imaginea surp rinsă prezintă peisajul din jurul vulcanului la momentul erupției, fiind
considerată cea mai veche reprezentare a unui peisaj și totodată prima hartă apropiată de noțiunea
contemporană a acesteia.

Pictura murală de la Çatalhöyük reprezentând erupția vulcanului Hasan Dağ i
(Sursa: www.biblicalarchaeology.org )

Imagine contemporană a vulcanului Hasan Daği
(Sursa: volcanohotspot.wordpress.com )

Din analiza celor două imagini se pot observa similitudini și diferențe între cele două etape
ale evoluției peisajului . Elementul structurant, muntele Hasan Dağ i, cu cele două conuri gemene a

UNIVERSITATEA „Ș TEFAN CEL MARE” SUCEAVA F ACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE
10

rezistat în timp oferind o imagine similară atunci și acum , în vreme ce orașul antic Çatalhöyük a
fost îngropat sub secole de resturi antropice și naturale . Dinamica teritorială este evidentă: un
teritoriu care acum multe milenii era puternic urbanizat (în limitele noțiunii aplicabile la momentul
respectiv ), în perioada contemporană are un aspect ruralizat, în mare parte agricol, orașul fiind scos
la lumină în urma săpăturilor arheolo gice.

Diversitatea peisagistică a sitului Municipiului Roman
De la acest prim peisaj, istoria peisajului a consemnat o diversificare de funcții și reflectări
ale societății omenești. Peisajul natural a evoluat în peisajul antropic, în peisajul creat, care a
reprodus la scară și în limitele induse de stadiul de dezvoltare culturală și științifică al societății la
un moment dat, peisajul natural. Astfel, se poate introduce un prim criteriu de clasificare al
peisajelor, în funcție de elementul cre ator al acestuia: natura și / sau omul. În perioada
contemporană peisajele naturale sunt din ce în ce mai puține, iar în contextul în care activitatea
umană a modificat substanțial compoziția chimică a atmosferei, care la rândul ei determină
modificări ale compoziției solului, apei, florei și faunei, topirea calotei glaciare sau fluctuații ale
salinității oceanelor, apare întrebarea dacă se mai poate vorbi despre peisaje naturale în stare pură,
nealterate, limitându -se distincția, de fapt, la peisaje antrop izate și peisaje antropice. Diversitatea
peisajelor care apar într -o singură imagine a unui teritoriu delimitat de linia orizontului percepută
de către privitor, este foarte mare: zona în care este amplasat municipiul Roman și funcționalitățile
orașului și a teritoriului învecinat permit identificarea unei diversități de peisaje, de la cel natural al
râului Moldova la peisajele culturilor agricole (de rapiță, porumb, grâu etc.) și peisajul urban
propriu -zis al orașului.
Primele peisaje antropice au apărut în momentul în care omul a făcut primul foc în mod
controlat. Vatra în care a aprins focul și spațiul di ntre pietrele care limitau răspândirea acestuia, a

UNIVERSITATEA „Ș TEFAN CEL MARE” SUCEAVA F ACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE
11

fost prima de marcare a unui teritoriu. Din acel moment, peste tot pe unde a trecut omul, s -au
cristal izat teritorii și s -au format peisaje. Peisajul creat iese din domeniul agriculturii (elementele
naturale sunt strict controlate: vegetația naturală este îndepărtată, solul este prelucrat mecanic, sunt
introduse amendamentele de sol și se practică rotația culturilor) și prin urmare deși predomină
elementele naturale, nu se mai poate vorbi despre un peisaj natural, ci de unul antropizat , trecând în
domeniul picturii (ca mod de reprezentare al naturii) și al literaturii (pastelul, ca specie literară a
genului liric, reprezintă o descriere de tip tablou).
Peisajele geografice sunt peisaje științifice și în această situație prezintă o serie de
caracteristici care permit observatorului să realizeze o clasificare a acestora și mai ales să îl
caracterizeze folosin d criterii clare . Aceste criterii vizează în primul rând funcționalitatea
economică sau se referă la elementele care structurează acel peisaj. În cazul peisajelor urbane,
criteriul care a stat la baza clasificării acestuia a fost cel al tipului de habitat. Habitatul urban și
caracteristicile acestuia au permis o diferențiere clară față de habitatul rural. Definiția habitatului
urban se suprapune într -o oarecare măsură definiției orașului: „Un oraș e o așezare omenească ai
cărei locuitori nu pot produce în c adrul limitelor orașului, toate alimentele de care au nevoie pentru
a trăi.” (A. Toynbee, pg. 28). Habitatul urban se distinge prin delimitarea clară a vetrei orașului și
absenței „moșiei”, a spațiului cultivat, prin densitatea mare a locuitorilor într -un un perimetru
restrâns și mai ales prin existența unui anumit tip de dotări edilitare și îndeplinirea unor funcții
specifice în teritoriu. În prezenta lucrare, demersul științific v izează analiza peisajului urban și
tipurilor de peisaje care apar în spațiul municipiului Roman ca răspuns la zonarea funcțională a
orașului, corelat cu variația spațială și temporală a acestora.
Evoluția unui tip de habitat, iar în acest context al spațiu lui urban, este reflectat prin
dinamica teritorială , care poate fi cuantificată în două direcții: una spațială și una temporală.
Dinamica spațială este evidențiată de creșterea și descreșterea în suprafață a unui anumit teritoriu,
în timp ce dinamica tempo rală este mai subtilă, teritoriul fiind supus unor schimbări morfo –
structurale profunde, prin schimbarea funcționalității teritoriului, fenomen reflectat de (re)conversia
teritorială, evident cu noi funcții, cu noi elemente structurante, cu o nouă morfolog ie.
Evoluția teritorială a municipiul Roman a fost analizată pe larg în două lucrări de mare
amploare, care de altfel au constituit baza de documentare pentru prezentul demers. Cea mai amplă
dintre cele două lucrări a fost Istoria orașului Roman, lucrare publicată în anul 1992, cu ocazia
aniversării a 600 de ani de la prima atestare documentară a orașului . Lucrarea a fost coordonată de
Vasile Ursachi, având o prefață realizată de Răzvan Theodorescu, și reunind un colectiv amplu de
cercetători. A doua lucra re, Pagini din istoria Romanului, scrisă de profesorul Mihai Andone
Delahomiceni, de mai mică anvergură, tratează istoria orașului Roman în perioada 1989 – 2004,

UNIVERSITATEA „Ș TEFAN CEL MARE” SUCEAVA F ACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE
12

punând accent pe evoluția legislativului orașului, pe măsurile economice luate de autoritățil e locale
și pe modul în care acestea au coordonat viața orașului. O altă lucrare consultat ă în vederea
fundamentării prezentului demers științific a fost studiul profesorului Alexandru Ungureanu,
„Orașele din Moldova”. La acestea s -au adăugat o serie de c ursuri dedicate problematicii
amenajării teritoriului și peisajelor geografice, disponibile on -line.
Materialul fotografic utilizat în lucrare a fost preluat din mediul on -line (cu precizarea
paginii de unde provin) și în situațiile în care nu se precizea ză altfel, au fost realizate personal. Au
fost utilizate imagini satelitare preluate din aplicațiile Google Earth, Google Maps și ArcGIS
online. Prelucrarea imaginilor s -a realiza t prin intermediul ArcGIS și Microsoft P aint.
Sursele on -line sunt menționate, dar au fost utilizate cu parcimonie, în condițiile în care ele
nu au putut fi coroborate cu un material bibliografic tipărit și acreditat.

UNIVERSITATEA „Ș TEFAN CEL MARE” SUCEAVA F ACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE
13

CAPITOLUL II
RELAȚIILE ÎN TERITORIU ȘI TRĂSĂTURILE GEOGRAFICE

„Raporturile dintre oraș și cadrul natural pot fi privite din două
puncte de vedere: la scară largă aceste raporturi se concretizează în
poziția geografică a orașului, în timp acela scară locală definesc
așezarea orașului (situl).”
Al. Ungureanu, 1980, pg.14

2.1. Poziția fizico -geografică

Evoluția istorică a municipiului Roma n, inclusiv evoluția lui economică reflectată în
peisajele urbane, este puternic influențată de poziția geografică a acestuia. Din punct de vedere
matematic, municipiul Roman este așezat la intersecți a paralelei de 46o55`lat. N cu meridianul de
26o56`long. E. În cadrul României, orașul este un municipiu în județul Neamț, situat în nord -estul
țării la 50 km de reședința de județ, Piatra Neamț, la 44 km de Bacău, la 104 km de Suceava și la 86
km de cel m ai important centru urban din regiunea Nord – Est, municipiul Iași. Față de capitală,
municipiul Roman este situat la o distanță de 337 km. Apropierea de granițele țării este reflectată și
de distanțele rutiere până la principalele puncte de frontieră din nordul țării, Siret (150 km),
respectiv Ungheni (108 km) la granița de est. Poziția de nod rutier și comercial a influențat
puternic dezvoltarea municipiul, fenomen care va fi analizat într -un capitol separat.
Orașul Roman este amplasat în vestul Podișulu i Moldovei, în porțiunea terminală a
culoarului Moldovei și aproximativ la mijlocul Culoarului Siretului, fiind situat la 3 km în amonte
față de confluența Moldovei cu Siretul. Această poziție geografică este reflectată în natura sitului
orașului, care est e una tipică de terasă de confluență. Vatra orașului are o suprafață totală de 2983
ha, având o lungime de 5 km pe direcția vest – est și 4 km pe direcția nord – sud. Nucleul inițial al
orașului a valorificat podul de terasă, iar pe măsură ce orașul s -a dezvoltat, locuințele au coborât
într-o primă fază pe terasele joase de luncă ale Moldovei, iar ulterior pe cele ale Siretului prin
înglobarea în vatra orașului a sătucului Principele Carol, care în prezent se suprapune cartierului
Nicolae Bălcescu.

UNIVERSITATEA „Ș TEFAN CEL MARE” SUCEAVA F ACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE
14

Municipiul Roman – poziția geografică în județul Neamț
Sursa: Internet

Limitele teritoriale ale municipiului Roman
Municipiul Roman nu are alte localități în componență, dar tinde să aglutineze comunele
aflate în imediata vecinătate și în special comuna Cordun situată în nordul și nord -vestul orașului.
Celelalte localități vecine sunt: comuna Horia situată în zona sudi că a orașului, de care este separat
de râul Moldova; comuna Gâdinți în est, de care este separat de râul Siret și comunele Sagna, mai

UNIVERSITATEA „Ș TEFAN CEL MARE” SUCEAVA F ACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE
15

exact satul Luțca, și Tămășeni în partea de nord -est. Dacă în zonele în care râurile Moldova și Siret
constituie bariere n aturale și orașul nu se poate dezvolta la fel de ușor, în cazul comunei Cordun nu
mai există limite teritoriale foarte bine marcate. Zonele „tampon”, nimic altceva decât teritorii cu
funcție agricolă, au dispărut în ultimii 10 ani, făcând loc unor cartiere de locuit cu profil
geometrizat și uniform.
Poziția geografică pe terasa de confluență Moldova – Siret este reprezentată la nivel
geomorfologic de predominanța reliefului fluvial pe întreg teritoriul orașului. Din punct de vedere
geostructural, teritori ul municipiului se suprapune Platformei Moldovenești, al cărei fundament
cristalin a fost interceptat la o adâncime de aproximativ 2000 m. Deasupra soclului se află o pătură
de sedimente cu straturi dispuse monoclinal pe direcția NV – SE. Petrografia zone i cuprinde un
complex de argile și marne în alternanță cu nisipuri, la care se adaugă prundișurile fluviale.
Din punct de vedere al seismicității, municipiul Roman este situat într -o are în care se
înregistrează frecvent cutremure de intensitate 5 pe sca ra Richter, fiind consemnate destul de
frecvent și cutremure cu magnitudini mai mari, de 7 și chiar 8 grade. Acest lucru face ca orașul să
fie foarte sensibil la hazarduri endogene de tipul cutremurelor, fiind puternic afectat de seismele din
anii 1940 și respectiv 1977.

Sursa: prof. Irina Pătrăuceanu – Geografia municipiului Roman și a împrejurimilor – suport de curs

UNIVERSITATEA „Ș TEFAN CEL MARE” SUCEAVA F ACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE
16

Datorită poziției geografice, întreg teritoriul orașului Roman este articulat în jurul reliefului
fluvial, extinderea teritorială a acestuia fiind influențată de cele două elemente structurante ale
peisajului romașcan, râurile Moldova și Siret. Este eviden t că rețeaua hidrografică a constituit
elementul activ al modelării peisajului, alcătuirea litologică având un aport semnificativ în crearea
zonei de convergență în care este amplasat orașul.
Podul terasei de confluență a fost valorificat de timpuriu da torită suprafeței relativ plane,
poziției dominante față de regiunile înconjurătoare și a energiei de relief reduse care face racordul
cu zona de luncă a Moldovei, respectiv a Siretului. Această terasă comună domină de la o altitudine
relativă de 15 – 20 m , terasele de luncă ale celor două râuri. Acestea la rândul lor, se ridică la
altitudini de 2 – 8 m albiile majore ale Moldovei și Siretului. Se observă o scădere altitudinală a
teraselor pe direcția vest – est, fapt ce a permis o dezvoltare mai accentuat ă a orașului spre est,
fenomen favorizat și de extinderea mai mare a luncii Siretului. Cele două albii majore sunt bine
dezvoltate, lățimea acestora variind între 2 și 4 Km, cu o dezvoltare maximă în zona de confluență,
unde atinge 10 Km. Relieful favorabi l a permis locuirea în această zonă din cele mai vechi timpuri,
urme ale civilizației umane fiind datate pentru acest teritoriu încă din preistorie.
Clima este temperat continentală excesivă, deficitul de precipitații fiind oarecum compensat
de existența c elor două mari râuri care delimitează orașul și de existența unui acvifer extrem de
bogat. Vânturile dominante pe valea Siretului sunt cele din direcția nord, fapt ce favorizează
producerea de rouă, brumă și ceață, frecvent înregistrându -se inversiuni term ice. Temperatura
minimă absolută a fost înregistrată în anul 1954 și a fost de -33,2oC. Temperatura maximă absolută
a fost înregistrată în anul 1957 și a atins valoarea de 38,2oC, ultimii 5 ani de observații
meteorologice semnalând o frecvență din ce în ce mai ridicată a numărului de zile cu temperaturi
tropicale și tendința de a depăși această valoare. Cu siguranță pe teritoriul orașului, unde suprafețe
radiante artificiale sunt extrem de importante, au fost înregistrate temperaturi care depășesc 40oC,
fără ca aceste măsurători să fie însă omologate.
Hidrografia municipiului Roman este dominată de cele două artere fluviale, Moldova și
Siret. Acestor râuri de suprafață li se adaugă un acvifer bogat reprezentat de pânzele freatice ale
teraselor Siretului și Moldovei. Acesta oferă apă potabilă de calitate și suficientă din punct de
vedere cantitativ pentru populația orașului și a unora dintre comunele limitrofe. Cea mai mare parte
a pânzei freatice este captată în puțurile din zona Cordun – Pildești, dar pe t eritoriul orașului, în
cartierul Petru Rareș, acviferul străpunge fruntea terasei sub forma unor izvoare captate de
populație. Rețeaua hidrografică de suprafață este completată de numeroase brațe și cursuri părăsite,
în special ale râului Moldova. Anul 201 4 a fost marcat de punerea în funcțiune a hidrocentralei
Roman I pe râul Moldova, care asigură iluminatul public al municipiului, hidrocentrală care a

UNIVERSITATEA „Ș TEFAN CEL MARE” SUCEAVA F ACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE
17

modificat substanțial profilul funcțional al orașului prin apariția unei noi funcționalități specifice
industriei energetice. Schimbarea de peisaj este evidentă în acest caz, peisajul natural al albiei
minore a râului Moldova fiind înlocuit de un peisaj antropic, de baraj artificial.
Imagine aeriană a hidrocentralei Roman I

Stema orașului Roman
Sursa: salutaridinroman.wordpress.com
Din punct de vedere biogeografic, teritoriul municipiului Roman se desfășoară în zona
pădurilor de stejari mezofili, solurile predominante fiind cernoziomurile și solurile aluviale. Fauna
este dominată de prezența mistrețului, animal care apare pe stema orașului încă din secolul al XIV –
lea. În perioada contemporană, fauna s -a îmbogățit cu o specie nouă, bizamul ( Ondatra zibethica ),
animal semnalat în zonă prima dată în anul 1954, venind din stepele din estul Europei .

UNIVERSITATEA „Ș TEFAN CEL MARE” SUCEAVA F ACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE
18

Cadrul natural în care s -a dezvoltat municipiul Roman s -a dovedit a fi foarte ofertant, relativ
ferit de pericole și propice locuirii. Mai mult, poziționarea acestuia într -o zonă de contact între mai
multe unități de relief, i -a permis să valorifice resu rsele naturale și oportunitățile economice.

2.2. Așezarea geografică în context comunicațional
Un element definitoriu pentru dezvoltarea teritorială și evoluția socio -economică a orașului
Roman, a fost poziția geografică de intersecție între mai multe unități de relief. Așezat la contactul
dintre culoarul Moldovei și culoarul Siretului, municipiul Roman oferă o amplă perspectivă asupra
Subcarpaților Moldovei spre vest, asupra Podișului Sucevei în nord și asupra Podișului Central
Moldovenesc în est. Este evident faptul că, spre sud, orașul nu s -a putut dezvolta datorită barierei
naturale pe care o constituie confluența Moldovei cu Siretul.

Poziția geografică a municipiului Roman în raport cu unitățile de relief învecinate
O particularitate a apariției și dezvoltării orașului Roman este absența unei localități
anterioare întemeierii cetății mușatine, localitate care să aibă un caracter rural. Practic, se poate
afirma că orașul Roman s -a născut… oraș. Limitele primului nucleu urban sunt ușor de identifica t
datorită existenței palisadelor care înconjurau cetatea mușatină (Al. Ungureanu, 1980, pg. 38).
Nucleul inițial al orașului s -a dezvoltat pe podul terasei de confluență a Moldovei cu Siretul

UNIVERSITATEA „Ș TEFAN CEL MARE” SUCEAVA F ACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE
19

datorită poziției dominante asupra văii Moldovei. Primele urme de locuire pe actuala amplasare a
orașului demonstrează o funcție militară, aici fiind organizată într -o primă etapă o garnizoană în
jurul căreia s -a dezvoltat curtea domnească a lui Roman I Mușat.
S-a scris cartea în anul șase mii nouă sute deplin, luna martie în 30 zile, în cetatea
noastră, a lui Roman voievod, marcând astfel nașterea unui oraș. Cu siguranță existența așezării
este anterioară acestui hrisov, devreme ce la momentul emiterii acestuia, Roman I avea stabilită
propria curte domnească în urbea de pe malul Moldovei. De altfel, Cronicile Novgorodului datate
cca 1387 – 1390, menționează un oraș la confluența celor două râuri. Orașul Roman, ca vârstă
aparține generației orașelor din perioada de cristalizare a relațiilor feudale pe teritoriul Moldov ei,
mai exact secolelor XIII – XIV (Al. Ungureanu, 1980, pg. 25).
Întreaga istorie a municipiului Roman este marcată de funcția comercială a orașului. Așa
cum a fost evidențiat anterior, orașul Roman a apărut ca localitate de sine stătătoare, cu profil
urban, în jurul unei garnizoane care a valorificat poziția dominantă a terasei de confluență. Dar o
unitate militară nu se putea susține singură la acel moment, așa cum nu se poate susține nici acum.
Astfel, pe lângă garnizoană și curtea domnească, areal del imitat de un rând de palisade de lemn și
pământ, se instalează în zonă meșteșugari și comercianți, cei care vor constitui nucleul urban al
viitorului oraș.
Dar care au fost raționamentele care au permis dezvoltarea unei localități urbane pe acest
sit? La m omentul la care documentele atestă existența orașului de la confluența Moldovei cu
Siretul, la conducerea statului moldovean medieval erau asociați Petru I (cca 1375 – 1391/1392) și
Roman I (1391/1392 – 1394). Petru I mută capitala Moldovei de la Baia la S uceava, așa cum
menționează un document emis în anul 1388. În perioada în care cei doi domni au fost asociați la
conducerea țării, fiecare a avut propria curte: Petru I la Suceava, Roman I în Târgul de Jos, așa cum
este identificat orașul în perioada respe ctivă. În acest context, pentru o foarte scurtă perioadă de
unul – doi ani, cetatea lui Roman a jucat rol de capitală, chiar dacă rolul a fost unul secundar.
La momentul respectiv, orașul Roman beneficia de toate atuurile pentru a deveni un oraș de
rangul I în rețeaua urbană a statului moldovean la acel moment. Râurile Moldova și Siret erau unele
dintre cele mai importante artere hidrografice ale momentului. O serie de centre urbane jalonau
traseul fiecăruia dintre cele două râuri: Câmpulung Moldovenesc, Gu ra Humorului, Baia (decăzută
în prezent la rangul de comună), Roman – pe râul Moldova, respectiv Siret, Dolhasca, Pașcani,
Roman, Bacău, Adjud, Mărășești, Galați – pe râul Siret.
Poziția de intersecție a favorizat dezvoltarea comerțului, Romanul fiind un oraș etapă și un
centru nodal al comerțului din perioada medievală până în cea contemporană. Orașul s -a dezvoltat
datorită poziției într -o zonă de carrefour nu doar comunicațional, la nivelul rețelei rutiere, dar și la

UNIVERSITATEA „Ș TEFAN CEL MARE” SUCEAVA F ACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE
20

nivelul valorificării resurselor ofer ite de unități de relief diferite. Râurile sunt acele elemente ale
cadrului natural care favorizează instalarea și dezvoltarea rețelelor rutiere și feroviare. Văile
râurilor, prin albiile majore cu un relief slab fragmentat, fără diferențe de nivel semnifi cative, în
care energia de relief este aproape insesizabilă, cu „vaduri” de trecere, în care albia poate fi trecută
fără a pune în pericol oameni și animale, constituie tot atâtea motive pentru care au contribuit la
dezvoltarea transportului terestru. Râul în sine permite transportarea facilă a mărfurilor, plutăritul
supraviețuind până la începutul secolului al XX -lea pe cele două râuri care au permis dezvoltarea
cetății lui Roman.
Râul Siret a fost principala arteră hidrografică a Moldovei în limitele admi nistrative pe care
le observăm în prezent. Izvoarele sale sunt în Carpații din istorica regiune Bucovina. Traseul lui
străbate sau delimitează o succesiune de unități de relief cu resurse naturale și potențial economic
diferit: Carpații Orientali, Podișul Moldovei, Subcarpații Moldovei, Câmpia Română. În perioada
1859 – 1918, când practic începe dezvoltarea statului românesc, râul Siret devine magistrala în
jurul căreia se organizează rețeaua feroviară a României moderne. În lungul Prutului se dezvoltă o
rețea feroviară care până în prezent păstrează un caracter secundar. După 1945, râul Siret își
menține poziția de principal element structurant al rețelei rutiere și feroviare în nord -estul
României, în special datorită poziției centrale pe care o ocupă acu m pe harta regiunii. Pentru
România contemporană, râul Siret constituie coloana vertebrală în jurul căreia s -a articulat
regiunea de Nord – Est.

Bazinul hidrografic al râului Siret
(Sursa: www.researchgate.net)
Râul Moldova este unul dintre cei mai importanți afluenți de dreapta ai Siretului, iar
vărsarea în râul Siret a creat factorul natural care a contribuit decisiv la dezvoltarea orașului

UNIVERSITATEA „Ș TEFAN CEL MARE” SUCEAVA F ACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE
21

Roman. Întreg parcursul istoric al urbei mușatine este legat de râul c are a dat numele regiunii
istorice Moldova. Cursul râului Moldova prezintă o diversitate morfologică și peisagistică mai
redusă decât cea pe care o întâlnim în cazul Siretului, dar nu mai puțin spectaculoasă. Cu izvoare în
Carpații Orientali, în Obcina Fer edeului, Moldova constituie „granița” dintre Subcarpații Moldovei
și Podișul Sucevei. Valea largă a râului a permis dezvoltarea unor localități cu un număr important
de locuitori, iar numeroasele vaduri au contribuit desprinderea unor rute secundare din ma rele drum
comercial care în perioada medievală unea Marea Neagră și Marea Baltică.
În perioada medievală, una dintre cele mai importante rute comerciale din centrul Europei,
era drumul Bogdanului , care lega Țara Românească de Polonia. Acest drum comercial începe să se
dezvolte în secolul al XIV -lea, perioadă în care este atestat pentru prima dată orașul Roman.
Drumul Bogdanului pornea din Polonia și trecea prin Lvov, Suceava, Roman, Bacău, Adjudul
Vechi, Buzău și se ramifica spre Târgoviște și București. A cest traseu se menține și în prezent, el
suprapunându -se drumului european E85, dublat de una dintre principalele magistrale feroviare ale
țării, București – Suceava, cu ramificația spre Iași, care se desprinde la Pașcani.

Accesibilitatea în localitățile urbane ale regiunii Nord – Est
(Sursa: ADR Nord – Est)

UNIVERSITATEA „Ș TEFAN CEL MARE” SUCEAVA F ACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE
22

Așezarea geografică în lungul axei Siretului a influențat apariția a două dintre cele mai
importante funcții ale municipiului Roman, funcția comercială și funcția de transporturi. Funcția
comercială, „una dintre primele funcții urbane” (Al. Ungureanu, 1980, pg. 96), s -a dezvoltat
concomitent cu orașul și a rămas o constantă în evoluția economică a urbei de la confluența
Moldovei cu Siretul. Funcția de transporturi este direct legată de poziția geografi că, Romanul fiind
încă de la apariția sa, unul dintre principalele orașe de etapă din Moldova. Primele căi ferate din
Principatele Unite s -au construit în lungul Siretului, făcând astfel legătura între noua capitală,
București, și nordul țării. Gara din Ro man a fost inaugurată în anul 1869, fiind una dintre cele mai
vechi din Regat. În perioada comunistă, municipiul Roman a fost considerat un centru cu trafic
mare datorită materiilor prime aduse pentru Fabrica de Țevi, dar și prin volumul mare al mărfurilo r
care tranzitau zona sau plecau de aici (țevi laminate, zahăr și produse zaharoase, grâu, etc.).
Accesibilitatea municipiului este realizată pe cale rutieră și feroviară. Rutier, municipiul
Roman este situat pe drumul european E85 care pleacă din Lituani a, trece prin Belarus și Ucraina,
intră în țară pe la Siret, continuând către sud prin Suceava – Fălticeni – Roman – Bacău – Focșani –
Buzău – Urziceni – București – Giurgiu și ajunge până în Grecia. La acesta se adaugă două
drumuri naționale, DN15 D, pe ruta Piatra Neamț – Girov – Roman – Vaslui, și DN 28, pe ruta
Roman – Târgu Frumos – Iași – Albița. Feroviar, orașul Roman este situat pe magistrala principală
500, cu plecare din București Nord – Suceava, iar din Roman pornește magistrala secundară 605,
pe relația Roman – Negrești – Buhăiești. Din punct de vedere al accesului aerian, municipiul
beneficiază de un grad ridicat de accesibilitate, aeroportul Bacău fiind la doar 45 km distanță, iar
aeroporturile Suceava și Iași pot fi accesate într -un interval temporar mai mic de 1h30'.
Așezat într -o zonă destul de săracă în resurse naturale subsolice, Romanul a valorificat la
maximum poziția de contact și accesul la vadul care a favorizat traversarea Moldovei chiar în
porțiunea terminală, acolo unde albia major ă se lărgește foarte mult. La nivelul județului Neamț,
poziția geografică a municipiului Roman, îi oferă acestuia un avantaj comparativ cu municipiul
reședință de județ, municipiul Piatra Neamț, care la rândul lui beneficiază de așezarea într -o zonă
de con tact între două unități de relief și de poziționarea pe o arteră hidrografică importantă, râul
Bistrița. Așezarea geografică a orașului reședință într -o zonă submontană, ar trebui să constituie un
avantaj, observabil de altfel la nivelul funcției turistice foarte bine dezvoltate pentru Piatra Neamț,
dar poziția periferică față de centrul matematic al regiunii Nord – Est și mai ales față de principala
axă comunicațională, ridică probleme destul de serioase în dezvoltarea economică a acestuia.

UNIVERSITATEA „Ș TEFAN CEL MARE” SUCEAVA F ACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE
23

2.3. Contextul relațional teritorial din cadrul Regiunii de NE
Poziția geografică a municipiului Roman a fost cu siguranță unul dintre motivele care au
făcut ca acest oraș să „supraviețuiască” pierderii statului de reședință de județ , păstrându -și totuși
poziția în rețeaua urbană a Moldovei și ulterior în regiunea Nord – Est. În ultima decadă, municipiul
Roman a început să își consolideze poziția în teritoriu, pe alocuri atacând poziția de lider a
municipiului Piatra Neamț, care este perceput mai mult ca u n centru administrativ și mai puțin ca un
centru polarizator pentru locuitorii urbei mușatine. Creșterea economică datorată atragerii în zonă a
unor mari retaileri a confirmat și întărit funcția comercială a orașului. Acest fenomen a contribuit la
reactiva rea curentului de reînființare a județelor abuziv desființate, fenomen care după anul 1989 a
găsit numeroși adepți între locuitorii municipiului.

Rețeaua urbană a regiunii Nord – Est
(Sursa: ADR Nord – Est)

În regiunea Nord – Est sunt grupate un număr de șase județe: Suceava, Botoșani, Iași,
Neamț, Bacău și Vaslui. Din totalul localităților din regiune, se disting 17 municipii, 29 orașe și 504
comune, care au în componență 2414 sate. Rețeaua urbană a regiunii cuprinde două orașe de rangul
I, cu influență la nivel național și european, Bacău și Iași, 15 orașe de rangul II, a căror influență se
extinde la nivel județean și interjudețean și 29 de orașe de rang III. Municipiul Roman este

UNIVERSITATEA „Ș TEFAN CEL MARE” SUCEAVA F ACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE
24

considerat un oraș de rang ul II, dar influența lui se limitează la un teritoriu mult mai mic decât cel
polarizat de reședințele de județ.
Oraș de ran gul II, Romanul nu a r eușit să pola rizeze o zonă fo arte extinsă, aria lui de
influ ență intrând în concurență dir ectă cu ariile de in fluență a mu lt mai pute rnicelor mun icipii
reședință de județ din v ecinătate: Piatra–Neamț, dar mai ales cea economică și de servicii a
Bacăului. Influența te ritorială a or așului se supr apune în ma re parte p este fostul județ Ro man,
extinsă dincolo de limitele j udețului Neamț, dezvoltându -se pe te ritoriul județ elor B acău, Vaslui și
Iași. Aceasta este mai degrabă o percepție regională de polarizare teritorială, o r eminiscență a ariei
de polarizare pe teritoriul fostei arii administrative a regiunii Roman, de nod urban în tr-o zonă
rurală destul de în tinsă. Astfel, aria de influență la nivel local a municipiului Roman se dovedește a
fi extrem de stabilă în timp și spațiu. Mai mult, rolul de centru urban al Romanului s -a consolidat
în aria lui de influență pr in diversificarea funcțiilor orașului.

Harta județului Roman – 1926
(Sursa: Geografia județului Roman, pg. 68 )

UNIVERSITATEA „Ș TEFAN CEL MARE” SUCEAVA F ACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE
25

Aria de influență a municipiului Roman depășește limitele actuale ale județului Neamț

Aria de polarizare a orașului Roman în limitele actuale ale județului Neamț

UNIVERSITATEA „Ș TEFAN CEL MARE” SUCEAVA F ACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE
26

Harta polilor de dezvoltare din regiunea Nord – Est
(Sursa: ADR Nord – Est)
În prezent, municipiul Roman mizează în de zvoltarea sa teritorială și econom ică pe
funcția de s ervicii, în special în domeniul educațional, medi cal, administrativ și pe funcția
comercială. Ultimii 10 ani au adus în Roman mai mu lți retaileri care au deschis aici mai multe
puncte de lucru și 2 centre logistice, urmând ca într -o perioadă foarte scurtă să se mai deschidă
alte spații comerciale cu suprafețe mari . Analizând harta de mai sus, se observă faptul că municipiul
Roman își dezvoltă inițial aria de influență pe direcția Nord – Sud, în lungul văii Siretului, asupra
unei populații de cca aproximativ 120.000 de persoane (fără a lua în calcul populația stabilă a
orașului), numărul lor exact fiind greu de cuantificat datorită mobilității teritoriale foarte mari a
populației din această zonă. În prezent, orașul are o populație de aproximativ 6 5.000 de locuitori
(conform statisticilor oferite de Primăria Municipiului Roman), iar aria lui de influență se extinde pe
un teritoriu delimitat de izocrona de 25'. Extinderea acestei zone de influență se face ulterior pe
direcția Vest – Est, datorită dez voltării mijloacelor tehnice de locomoție care au accesibilizat teritorii
care anterior puteau fi atinse după un timp destul de îndelungat.

UNIVERSITATEA „Ș TEFAN CEL MARE” SUCEAVA F ACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE
27

Din punct de vedere al dezvoltării economice și al influenței în regiunea Nord – Est,
municipiul Roman este consider at un pol de dezvoltare regională OPUS. Prin Conceptul strategic de
Dezvoltare Teritorială România 2030, conform unui studiu privind dezvoltarea urbană realizat de
Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord – Est (2012), la nivelul regiunii există „un pol de
metropolitan MEGA cu vocație internațională (municipiul Iași); un pol național OPUS cu potențial
MEGA pe termen lung (municipiul Bacău); un pol regional OPUS cu specificitate funcțională
(municipiul Suceava); 6 poli regionali OPUS (municipiul Onești, mun icipiul Roman, municipiul
Bârlad, municipiul Vaslui, municipiul Piatra Neamț și municipiul Botoșani), 6 poli subregionali
OPUS (municipiul Câmpulung Moldovenesc, municipiul Huși, municipiul Rădăuți, municipiul
Dorohoi, municipiul Fălticeni și municipiul Pa șcani), 31 poli locali (orașul Solca, orașul Slănic
Moldova, orașul Bucecea, orașul Milișăuți, orașul Ștefănești, orașul Broșteni, orașul Frasin, orașul
Murgeni, orașul Săveni, orașul Bicaz, orașul Cajvana, orașul Siret, orașul Roznov, orașul Salcea,
orașu l Negrești, orașul Liteni, orașul Podu Iloaiei, orașul Dolhasca, orașul Darabani, orașul Hârlău,
orașul Flămânzi, orașul Târgu Ocna, orașul Târgu Frumos, orașul Dărmănești, orașul Vicovu de Sus,
orașul Gura Humorului, municipiul Vatra Dornei, orașul Buhuși , orașul Târgu Neamț, orașul
Comănești și municipiul Moinești).” (ADR Nord – Est, 2012, pg. 20 – 21). De remarcat prezența în
rândul polilor locali a două municipii: Vatra Dornei și Moinești. În vederea creșterii rolului polilor
de dezvoltare în aria lor d e influență, mai multe entități teritoriale s -au asociat dezvoltând o serie de
arii metropolitane. Cele mai importante arii metropolitane din regiunea Nord – Est, atât ca mărime
demografică, dar și ca importanță economică și caracteristici ale rețelei urba ne, sunt ariile
metropolitane ale municipiilor Bacău și Iași. Municipiul Roman și -a delimitat propria arie
metropolitană în urma înființării Asociației Roman Metropolitan, care unește 25 de comune limitrofe
municipiului Roman, cu excepția comunelor Cordun și Trifești.
La nivelul regiunii Nord – Est, municipiul Roman beneficiază de o poziție avantajoasă
datorită accesului direct la drumul european E85 și implicit la coridorul pan -european care
tranzitează centrul continentului, din Grecia până în Lituania.

UNIVERSITATEA „Ș TEFAN CEL MARE” SUCEAVA F ACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE
28

CAPITOLUL III
ROMAN – FACTORI URBIGENETICI

„Peste Roman a plutit, de câteva ori, duhul istoriei și al
letopisețului, măcar și numai dacă ne gândim că acum exact
trei veacuri , în decembrie 1691, aici era ucis primul istoric –
martir al românilor, Miron Costin”
Răzvan Theodorescu, Prefața volumului „Istoria orașului
Roman ”

3.1. Particularitățile sitului urban

Formarea și evoluția teritorială a orașului Roman este o consecință directă a poziției pe care
situl orașului îl ocupă în cadrul regiunii istorice Moldova. Prezenta lucrare îș i propune să
evidențieze rolul cadrului natural, cu accent pe modul în care situl orașului și în special rețeaua
hidrografică influențează dezvoltarea istorică, teritorială și economică a municipiului Roman.
Poziția geo grafică a orașului, care valorifică optim un sit de terasă de confluență, dar și amplasarea
în centrul matematic al Moldovei, constituie tot atâția factori care favorizează dezvoltarea
municipiului Roman și consolidează poziția acestuia în rețeaua urbană a regiunii Nord – Est.
Apariția rețelei de așezări a fost dictată de o serie de nevoi naturale ale omului: acces la apă
potabilă, poziție ușor de apărat, teren agricol în imediata apropiere a locuinței, lemn pentru foc, etc.
Este evident că , în etapa de formare a rețelei de așezări, localitățile s -au format în zonele care
îndeplineau cele mai multe dintre aceste cerințe. Pe măsură ce societatea omenească s -a dezvoltat,
iar tehnologia a supus natura, considerentele economice și cele geopolitice au devenit esențiale în
apariția și dezvoltarea orașelor, în special a celor urbane. Municipiul Roman, aparține ca vârstă
orașelor medievale, particularitatea acestuia fiind lipsa unei așezări rurale anterioare. Romanul a
apărut ca o cetate în jurul unei garnizoane – funcția de apărare fiind evidentă, și s -a dezvoltat
ulterior ca târg, funcția comercială devenind cea mai importantă și cea mai stabilă în timp.

UNIVERSITATEA „Ș TEFAN CEL MARE” SUCEAVA F ACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE
29

Factorul natural, mai exact locul ales pentru amplasarea garnizoanei, a fost determinant în
formarea unui nu cleu urban la confluența Moldovei cu Siretul. Cele două râuri fac parte din rețeaua
hidrografică majoră din nord -estul României, iar văile largi ale acestora au facilitat transportul în
lungul lo r, contribuind la formarea unor adevărate „coridoare” de tran sport (datorită dublei
valorificări, rutiere și prin plutărit). În această zonă, cele două râuri au permis conturarea unei
microregiuni de confluență (Istoria Romanului, pg. 8), care au făcut ca toate drumurile să tindă spre
întâlnirea lor în interiorul orașului. Terasa de confluență domină valea râului Moldova de la o
altitudine relativă de 15 – 20 m asupra terasei de luncă . Terasele de luncă sunt largi, cu pantă
domoală, extrem de stabile și se înalță deasupra luncilor cu altitudini relative de 2 – 8 m. Energia de
relief extrem de redusă a permis extinderea de timpuriu a locuințelor și coborârea acestora în lunca
formată la confluență.

Nucleul urban a fost identificat în zona actualei Episcopii a Romanului
Nucleul urban al Romanului a fost identificat pe teritoriul ocupat în prezent de clădirea
Episcopiei și de zona din jur până în dreptul Hotelului Roman și al bisericii Precista Mare. Poziția
dominantă a sitului urban asupra zonei înconjurătoare sunt eviden te, permi țând o vizibilitate la
mare distanță spre sud, acces rapid la apă și existența unei surse alternative de hrană prin
practicarea vânătoarei în pădurile din jurul așezării. În secolul a XIV -lea, cursul Moldovei era mult
mai aproape de terasa de conf luență, existând indicii că apa râului ar fi constituit un șanț natural de

UNIVERSITATEA „Ș TEFAN CEL MARE” SUCEAVA F ACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE
30

apărare sau că , cel puțin o parte din apa râului , ar fi fost deviată astfel încât să umple șanțul din
jurul fortificației. Avantajele pentru populația care s -a așezat în jurul garni zoanei erau evidente:
pânza freatică a teraselor de luncă și de confluență punea la dispoziție apă de calitate, în cantități
suficiente, care se găsea la adâncimi accesibile – în unele locuri pânza freatică iese la zi formând
izvoare; existau sate în aprop iere de unde să se aprovizioneze cu produse agricole și unde să își
desfacă mărfurile, iar în plus beneficiau de protecție din partea garnizoanei.
Poziția geografică în cadrul regiunii a fost un alt element natural care a contribuit la apariția
și dezvoltarea unei localități de tip urban la confluența râurilor Moldova și Siret . Orașul Roman este
situat la contactul a două unități majore ale reliefului României, Podișul Moldovei și Subcarpații
Moldovei. Analizând poziția geografică a orașului constat ăm că, de fapt, subunitățile de relief care
se întâlnesc în zonă sunt mai multe: Podișul Sucevei, Podișul Bârladului, Subcarpații Moldovei și
culoarul Siretului , suficient de larg pentru a putea constitui o subunitate de relief în sine. Acest
lucru a permi s valorificarea resurselor naturale și umane din unitățile de relief adiacente, cu atât
mai mult cu cât situl urban al localității este extrem de sărac în resurse subsolice.
Existența vadurilor de trecere peste Moldova și Siret, precum și poziția dominan tă a terasei
de confluență , a permis cetății să își exercite rolul de control asupra mărfurilor și persoanelor care
traversau râul. Avantajele sitului urban al Romanului au permis acestuia să se dezvolte și să
dobândească un caracter urban, în timp ce loca litățile limitrofe au rămas la stadiul de așezări rurale.

3.2. Contextul istoric al evoluției teritoriale

Rațiunile care au determinat așezarea unei garnizoane în această zonă au fost în principal de
ordin militar și strategic. Moldova secolului al XIV -lea ocupa un teritoriu mult mai întins decât cel
actual, iar rețeaua hidrografică era principalul element structurant al regiunii. Munții Carpați
acționau ca un eleme nt limitativ, o barieră naturală care împiedica deplasarea mărfurilor și
persoanelor, iar marile artere fluviale care străbăteau regiunea, Prutul și Siretul, acționau ca
„facilitatori” ai transportului acelor timpuri. Din punct de vedere strategic, râul Si ret era , și
continuă să fie , principalul factor în jurul căruia se organizează rețeaua de transport a regiunii.
Acest avantaj derivă și din faptul că afluenții de dreapta ai râului facilitează conturarea unor
drumuri comerciale în lungul văilor care străpu ng ba riera orografică a Carpaților. Suceava,
Moldova, Bistrița, Trotușul au constituit rute de acces către interiorul munților Carpați și au permis
accesul mai facil către pasurile de culme , favorizând schimburile comerciale între populațiile de pe
versanț ii lanțului carpatic.

UNIVERSITATEA „Ș TEFAN CEL MARE” SUCEAVA F ACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE
31

Actul de naștere al orașului Roman este uricul semnat de Roman I la 30 martie 1392 . La
momentul respectiv, la domnia Moldovei erau asociați doi domnitori, Petru I Mușat și Roman I
Mușat. Pentru o foarte scurtă perioadă, cei doi domni au împărțit autoritatea asupra Moldovei, Petru
I având reședința la Suceava, după ce anterior o mutase aici de la Baia. Anul 1388 marchează
oficial mutarea capitalei de la Baia la Suceava. Perioada 1391 – 1392 este relativ tulbure pentru
Moldova, fiind de stul de greu de stabilit cât și unde au domnit cei doi voievozi. Un lucru cunoscut
este faptul că, un document anterior uricului din martie 1392, mai exact Cronicile Nov gorodului ,
scris în perioada 1388 – 1391 vorbește despre principalele orașe ale rețelei urbane din Moldova
acelui veac. În acest document sunt menționate printre altele, târgurile sau orașele Iași, Roman,
Târgu Neamț , Suceava, Siret, Baia, Cernăuți, Hotin, etc.

Fig. *** – Uricul lui Roman I Mușat (30 martie 1392)
Sursa: Meliodni um – WordPress.c om
Uricul din 30 martie 1392 nu este important doar pentru orașul Roman. Este cel mai vechi
document emis de cancelariile moldovenești și care s -a păstrat intact până astăzi. Mai mult prezintă
o serie de elemente de unicitate, care îl fac deosebit de importan t pentru istoriografia românească.
Acest document, cu o estetică deosebită, este important prin faptul că păstrează intact sigiliul cu
stema Moldovei. Roman I se intitulează „Marele singur stăpânitor , din mila lui Dumnezeu Domn,
Io Roman voievod stăpânitor al Țării Moldovei , de la munte până la mare”. Este evident că la
momentul emiterii acestui document, Roman I era singur la domnie, Petru I nemaifiind menționat.
Apoi folosește apelativul Io cu sensul de unsul lui Dumnezeu, de rege. Totodată, documentul ar ată
întinderea statului moldovean aflat sub stăpânirea lui Roman Mușat, limitele acestuia fiind munții

UNIVERSITATEA „Ș TEFAN CEL MARE” SUCEAVA F ACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE
32

Carpați și Marea Neagră. O altă premieră a acestui uric este consemnarea primului act de danie a
unui domn moldovean către unul dintre boieri a unei moși i cu trei sate, pe teritoriul actualului județ
Suceava. Dar probabil cel mai important aspect surprins de acest document este finalul, în care
Roman I spune că acesta a fost scris „în cetatea noastră, a lui Roman voievod”. Formula de
încheiere a documentului i -a făcut pe unii istorici să afirme că la momentul emiterii documentului,
capitala Moldovei ar fi fost la Roman, lucru destul de plauzibil, dat fiind că Roman I Mușat nu își
mutase curtea la Suceava. Totuși efemeritatea funcției de capitală, nu a fost decisivă pentru
dezvoltarea ulterioară a orașului. Apariția și dezvoltarea urbei a fost fără îndoială facilitată de
existența curții domnești a lui Roman I, dar nu a fost dependentă de ea, fapt dovedit de perpetuarea
funcți ei urbane a localității, care nu și -a pierdut statutul după mutarea curții la Suceava, așa cum s -a
întâmplat cu Baia, străvechea capitală a Moldovei, care a decăzut de la statutul de târg până la cel
de simplă comună în prezent .

Limitele teritoriale ale Ținutului Roman
Sursa: salutaridinroman.wordpress.com

UNIVERSITATEA „Ș TEFAN CEL MARE” SUCEAVA F ACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE
33

Chiar dacă afirmația de mai sus este destul de hazardată și greu de susținut de dovezi
istorice, funcția administrativă a orașului Roman s -a menținut timp de aproape 450 de ani, între
1408 și 1864. Anul 1408 este important pentru că atestă împărțirea administrativ – teritorială a
Moldovei medievale în ținuturi. Acestea au rezistat până în anul 1864, când Principatele Române
au adoptat o nouă organizare administ rativ – teritorială bazată pe județe. În secolul a XV -lea,
Moldova era împărțită în Țara de Sus, cu 7 ținuturi, și Țara de Jos, cu 12 ținuturi, fiecare dintre cele
două „țări” având propria cancelarie și propriul sfat domnesc.
În timpul domniei lui Ștefan cel Mare, sunt confirmate 23 de ținuturi, printre care și cel de
la Roman. Importanța strategică a orașului este dovedită de faptul că domnitorul, ridică pe malul
stâng al Siretului, la Gâdinți, Cetatea Nouă a Romanului, dar care, potrivit cronicilor nu a fost
terminată, dar care a dat naștere multor legende locale. În anul 1467, în timpul luptelor dintre
Ștefan cel Mare și Matei Corvin, orașul Roman este ars în cea mai mare parte.
Orașul se reface treptat, iar în anul 1641 sunt menționate la Roman printr e primele bresle de
meșteșugari din Moldova: blănari, croitori, bărbieri, abagii și cojocari. Ulterior, acestora li se
adaugă alte bresle, care se constituie în nucleul meșteșugăresc pre -industrial al orașului, care i -a
permis acestuia să devină în anii co munismului un important centru industrial în partea de nord -est
a țării.
La 1831, documentele arată că ținutul Romanului era împărțit în trei ocoale: Ocolul de Sus,
care cuprindea 33 de sate, Ocolul de Mijloc, care cuprindea orașul Roman și 26 de sate , și Ocolul
de Jos cu 40 de sate. Această împărțire a rezistat, așa cum am arătat mai sus aproape patru secole și
jumătate, până în anul 1864, când a fost înființat județul Roman , cu 4 plăși1: Siretul de Sus, Siretul
de Jos, Moldova și Fundul. Anul 1902 marchează o evoluție teritorială diferită, plășile Moldova și
Siretul de Sus fiind unite. În anul 1930 mai existau doar două plăși, Roman Vodă și Miron Costin,
care ulterior au fost împărțită î n I.G.Duca și Miron Costin. După cel de -al doilea Război Mondial,
Romanul dobândește statut de oraș regional întâi în cadrul regiunii Bacău, iar între 1952 și 1956 în
regiunea Iași, având rolul de reședință a raionului Roman. În urma reformei administrativ e din anul
1968, localitatea dobândește statutul de municipiul, fiind astfel definitiv inclusă în județul Neamț.

1 Plasă = Subdiviziune a unui județ, în vechea organizare administrativă a țării, condusă de un pretor (Sursa : DEX –
online)

UNIVERSITATEA „Ș TEFAN CEL MARE” SUCEAVA F ACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE
34

3.3. Factorii și cauzele social – economice

Apariția și dezvoltarea oricărei structuri teritoriale este rezultatul unui cumul de factori
naturali, istorici și socio -economici. Factorii naturali sunt cei determinanți în alegerea sitului, dar
factorul uman intervine în modelarea sitului, în valorificarea potențialului natural, și, mai ales este
determinant în evoluția teritorială a localităților.
Cetatea de la Roman a avut ca scop protejarea drumurilor comerciale din lungul Moldovei
și Siretului, fiind în secolul al XIV -lea cea mai sudică dintre cetățile sistemului de apărare
moldovenesc. Din această cauză, majoritatea istoricilor consideră că cet atea a fost construită, de
fapt, de Petru I Mușat, fiind apoi preluată de succesorul acestuia, Roman I.
Funcția administrativă a cetății a fost confirmată în timpul perioadei medievale de existența
a doi pârcălabi1, care ulterior au dobândit numele de isp ravnici, aceștia având atribuții judecătorești,
administrative și militare. La momentul apariției urbei mușatine, principalele roluri ale acesteia
erau de apărare și de colectare a vămilor. Acest lucru era posibil care urmare a modului de
organizare a așez ărilor urbane ale Moldovei secolelor XIV – XV. Fiecare târg era condus de 1 șoltuz
(cu atribuții asemănătoare primarului de astăzi) și 12 pârgari (cu atribuții foarte asemănătoare
Consiliului Local).
Fără îndoială însă, principala funcție a așezării de la confluența Moldovei cu Siretul a fost
cea comercială. Această funcție derivă din însuși numele orașului care inițial este menționat ca
Târgul de Jos, iar după 1392 este menționat ca Târgul lui Roman. Funcția comercială este în strânsă
legătură cu cea mește șugărească, schimbul de produse făcându -se prin negoț. Iar negustorii
romașcani erau atât de pricepuți încât într -un document brașovean emis în anul 1503, Romanul este
menționat pe locul III în ierarhia târgurilor cu care Brașovul avea schimburi comerciale.
Dinamica vieții urbane a cetății a fost puternic influențată de existența pe teritoriul orașului
a numeroase comunități etnice și religioase. Fiecare dintre aceste comunități etnice a venit cu
propriile obiceiuri și cu o cultură aparte, fenomen observabil și în prezent în peisajul urban al
municipiului Roman : fosta Școală Armenească ; strada Ștefan cel Mare care păstrează case tipice
evreiești, cu profil alungit, cu magazinul la parter, cu fața la stradă și zona de locuit în spatele
acestuia și depozit ele sub formă de beciuri pe toată lungimea casei . Existența mai mult etnii pe
teritoriul orașului a determinat o grupare a acestora în anumite zone: cartierul lipovenesc în partea
de vest a orașului, ocupând terasa de confluență și coborând în albia majoră a Moldovei ; cartierul

1 Titlu dat în evul mediu, în țările românești, persoanelor însărcinate cu conducerea unui județ, a unui ținut, a unei
cetăți, având atribuții militare, administrative și judecătorești; persoană care purta acest titlu. 2. Administrator al satelor
boierești ș i mănăstirești, în evul mediu; (mai târziu) primar (rural). ♦ Strângător de biruri, perceptor rural. (Sursa: DEX –
online)

UNIVERSITATEA „Ș TEFAN CEL MARE” SUCEAVA F ACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE
35

evreiesc în zona centrală a orașului în lungul străzii Ștefan cel Mare, care până în perioada
comunistă a fost cunoscută drept Strada Mare; cartierul armenesc ocupând zona din jurul Bisericii
Armenești până la Școala Armeneasc ă din strada Cuza -Vodă. De remarcat faptul că s -a
individualizat și o specializare pe meserii a diverselor etnii care au populat Romanul: evreii erau
negustori și medici, la fel armenii, lipovenii se ocupau cu grădinăritul, iar redusa comunitate greacă
ce se înfiripa în urbea mușatină la începutul secolului al XIX -lea se ocupa cu mica producție
artizanală de băuturi alcoolice și dulciuri.
Diversitatea religioasă se impune în peisajul romașcan prin existența unor lăcașuri de cult
specifice: Sinagoga din Roman, Biserica Armenească, Biserica Catolică, Biserica Lipovenească ,
precum și numeroase biserici ortodoxe. O poziție aparte o are cimitirul evreiesc, situat la momentul
înființării sale în extravilanul orașului Roman, dar care prin alipirea cartierului N icolae Bălcescu la
corpul orașului , ocupă în prezent o poziție apropiată de zona de impozitare I, aferentă zonei
centrale.
Dintre factorii socio -economici care au contribuit cel mai mult la dezvoltarea orașului, cel
mai important este construirea căii ferate. Decisiv pentru dezvoltarea transportului feroviar în
Principatele române a fost decretul nr. 1516 din 21 septembrie 1868 prin care guvernul român
concesiona construirea căii ferate Suceava – Roman, cu ramificații spre Botoșani și I ași. Lucrările
au avansat rapid, astfel încât la 27 decembri e 1869 era dată în funcțiune linia Suceava – Roman –
București. Inaugurarea gării din Roman în decembrie 1869 a fost un eveniment major atât pentru
Principate, cât și pentru orașul de la confluenț a Moldovei cu Siretul. Deschiderea acestei linii a avut
un impact semnificativ asupra structurii ocupaționale a locuitorilor din oraș.
Până la sfârșitul secolului al XIX -lea, majoritatea locuitorilor se ocupau cu negoțul, erau
meșteșugari sau mici crescăto ri de animale și cultivatori ai terenurilor din jur. Ultimul an al
veacului al XIX -lea marchează apariția primei fabrici din Roman: grupul belgian Société Générale
des Sucreries et Raffineries en Roumanie construiește aici cea mai mare capacitate de produc ție a
zahărului din Vechiul Regat. De primul director belgian al fabricii este legată și introducerea în
zonă a culturii andivelor, cultură care s -a perpetuat până în prezent. Fabrica „Danubiana”, parte a
grupului Agrana , își menține poziția de top în prod ucția de zahar, valorificând în parte culturile de
sfeclă de zahăr din regiune.
Sfârșitul celui de -al doilea Război Mondial și instaurarea regimului comunist a însemnat
mari prefaceri pentru industria romașcană. Valorificând tradiția din zonă de producere a
cărămizilor, precum și materia primă necesară producției care se găsea aici din abundență, a fost
construită Fabrica de Cărămidă, devenită Soceram după 1989. În prezent linia de produse sanitare a
fost achiziționată de Cersanit, care este parte a grupului polonez Rovese Capital Group.

UNIVERSITATEA „Ș TEFAN CEL MARE” SUCEAVA F ACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE
36

Fabrica de Prefabricate Roman și – a redus capacitatea de producție după anul 1989 , iar în
prezent este parte a grupului Somaco. Fabrica de fire și fibre sintetice de la Roman, a fost
privatizată după 1989, fiind închisă în prezent, iar cea mai parte a clădirilor (hale de producție) au
fost dărâmate în anul 2019.
Cea mai importantă unitate industrială din zona Romanului, aflată între munic ipiu și
comuna Cordun, Fabrica de Țevi Roman, a fost construită în anul 1951 și a fost dată în funcțiune în
anul 1957, odată cu producția primelor țevi laminate de 16”. În anul 1991 fabrica este reorganizată
sub denumirea de Petrotub, fiind din aul 2003 pa rte a grupului ArcelorMittal Steel Holdings.
Primii ani după revoluția din 1989 au însemnat reducerea până la închidere a producției
industriale, în prezent comunitatea locală romașcană mizând pe dezvoltarea funcției comerciale și
de depozit prin deschider ea la Roman a centrelor logistice Profi și Lidl, iar în perioada următoare a
centrelor logistice pentru Kaufland, Penny și Amazon. În acest context, municipiul Roman tinde să
devină cel mai important hub comercial și logistic din Moldova.

3.4. Rolul acce sibilității teritoriale

Așa cum am precizat anterior, sursele istorice, dar și săpăturile arheologice, nu pun în
evidență existența unei localități rurale anterioare primei menționări documentare a urbei de la
confluența Moldovei cu Siretul. La momentul implantării în zonă a garn izoanei care a ocupat
teritoriul care a constituit nucleul inițial al viitorului municipiului, albia Moldovei ocupa o poziție
spre nord comparativ cu situația actuală, terasa care domina râul fiind mult mai abruptă.

Elementele structurante ale sitului urban Roman
Râul Moldova
Râul Siret

UNIVERSITATEA „Ș TEFAN CEL MARE” SUCEAVA F ACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE
37

Nucleul urban inițial ocupa podul terasei de confluență, care permitea o vedere de ansamblu
asupra zonelor adiacente. Accesul inițial către cetatea care se organizează în jurul garnizoanei era
amplasat în aval față de punctul de acces actual. Acest fapt es te susținut, nu doar de mărturiile
istorice, dar și de analiza tramei stradale a localităților învecinate. Satul Cotu Vameș, toponim care
derivă de la rolul pe care localitatea îl juca în rețeaua de așezări a Moldovei. Trama stradală a
satului relevă un ti p de organizare spontană, în care toate străzile converg spre zo na de trecere a
Moldovei . Satul este așezat între cele două râuri Moldova și Siret , dar traversare a Siretului se făcea
în dreptul satului Gâdinți, amplasat pe malul stâng al râului. Satul Cotu Vameș este atestat
documentar în anul 1407, la scurt timp de la momentul atestării documentare a Târgului lui Roman.
Poziția geografică în „cotul” format de cele două râuri, în zona de confluență, nu s -a dovedit la fel
de favorabilă pentru dezvoltarea une i așezări de tip urban. Caracterul spontan al rețelei stradale din
Cotu Vameș, este opusul rețelei geometrizate a satului Horia, înființat prin împroprietărirea
„însurățeilor” din anul 1878. Acesta apare pe harta regiunii cu denumirea de Elisabeta – Doamna ,
dubleta satului apărut în lunca Siretului, în aceleași condiții ca și acesta și care controla trecerea
peste râul Siret. Astăzi, fostul sat Principele Carol (înființat în a doua jumătate a secolului al XIX –
lea) este parte componentă a municipiului Roman , sub numele cartierului Nicolae Bălcescu.

Puntea peste râul Moldova
(ianuarie 2020)

UNIVERSITATEA „Ș TEFAN CEL MARE” SUCEAVA F ACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE
38

Podul peste râul Moldova vedere dinspre satul Cotu Vameș (cca 1924)
Sursa: F acebook – Romanul de odinioară

Este interesant de observat că localitățile învecinate sunt atestate documentar aproximativ în
aceeași perioadă. Satul Cotu Vameș este menționat prima dată în documente în anul 1407, sub
denumirea Dragomirești, la 15 ani după atestarea documentară a Târgul ui mușatin. Anterior, în anul
1400 se face referire într -un alt document la „podul lui Dragomir” așezat pe vechiul curs al
Moldovei. Urmele acestui pod sau măcar amplasarea acestuia s -au păstrat prin reabilitarea în anii
1970 a podului pietonal care leagă satul de oraș și care și -a menținut poziția în timp. Se observă că
trama stradală a satului Cotu Vameș s -a conturat în sensul orientării străzilor principale către zona
în care se realizează traversarea râului Moldova.

UNIVERSITATEA „Ș TEFAN CEL MARE” SUCEAVA F ACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE
39

Bibliografie selectivă:

• Andone , Mihai (2007) – Pagini din istoria Romanului , Editura Grafit, Bacău
• Bailly, A. (1998) – Les concepts de la Géographie Humaine , Editions Armand Colin, Paris
• Bailly, A. (1994) – La nouvelle géographie , articol publicat în Sciences Humaines, nr. 42,
august – septembrie 1994
• Bănică, Al., Muntele , I. (2015) – Reziliență și teritoriu. Operaționalizare conceptuală și
perspective metodologice , Editura Terra Nostra, Iași
• Benedek Joszef, (2004) –Amenajarea teritoriului și dezvoltarea regională , Editura Presa
universitară clujeană, Cluj -Napoca
• Bold , Ion, Crăciun Avram, (1999) – Organizarea teritoriului , Editura Mirton, Timișoara
• Chabot, G., Beaujeu -Garnier, J. (1963) – Traité de géographie urbaine , Editions Armand
Colin, Paris, 1963 (ed. în limba română din 1970, Editura Did. și Ped.)
• Cucu , Vasile (1974) – Geografia populației și așezărilor omenești , Editura Didactică și
Pedagogică, București
• Dincă , Iulian (2005) – Peisajele geografice ale Terrei. Teoria peisajului. Partea teoretică a
cursurilor universitare intitulate „ Peisaje geografice” și „Tehnici de analiză a peisajelor” ,
Editura Universității din Oradea, Oradea
• Groza, Octavian (2005) – Bazele teoretice ale planificării teritoriale , Editura Universitas,
Iași
• Ianoș, I. (2004) – Dinamica urbană – aplicații la orașul și sistemul urban românesc,
Editura Tehnică, București
• Nisipeanu, I; Geantă, T; Hopu, Gh. (1926) – Geografia județului Roman pentru clasa a
II-a primară, Editura „Cultura românească”, București
• Pascaru , Gabriel (2011) – Structura și dinamica sistemelor de așezări umane și procesul
de planificare teritorială , București, Editura Universitară Ion Mincu
• Toynbee, Arnold (1979) – Orașele în mișcare , Editura Politică, București
• Tufescu, Victor (1974) – „România – natură, om, economie”, Editura Științifică, București
• Ungureanu, Alexandru (1980) – „Orașele din Moldova – studiu de geografie economică”,
Editura Academiei R.S. România, București
• Ungureanu Alexandru; Țurcănașu , George (2008) – „Geografia așezărilor umane”,
Editura Performantica, Iași
• Ursache, Vasile (coord.), (1992) – „Istoria orașului Roman, 1392 – 1992”, Societatea
Culturală „Roman -600”, Roman

UNIVERSITATEA „Ș TEFAN CEL MARE” SUCEAVA F ACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE
40

Surse on -line:
http://www.primariaroman.ro/20181130backup/inf_invest.php
https://www.adrnordest.ro/user/file/pdr/studiu -privind -dezvoltarea -urbana -in-regiunea -nord-est.pdf
https://cersipamantromanesc.wordpress.com/tag/targul -roman/
https://melidoniumm.wordpress.com/2012/04/02/uricul -lui-roman -i-musat -domn -al-moldovei –
1392 -1394/
https://salutaridinroman.wordpress.com/2018/08/05/targul -si-tinutul -romanului -in-arhive/
https://ia800202.us.archive.org/34/items/mareledictionar00lahogoog/mareledictionar00lahogoog.pd
f