. Perspectivele Turismului Balnear

INTRODUCERE

 România este o țară binecuvântată de Dumnezeu cu cele mai variate și pitorești forme de relief: mare, fluviu, deltă, munți, dealuri și podișuri, câmpii și lunci, o țară cu bogații și frumuseți, o țară cu o civilizație multimilenară, cu un patrimoniu istoric și cultural considerabil. Fiind așezată geografic în zona sud-estică a Europei, frumoasă și bogată, România a fost deopotrivă admirată și râvnită.

Turismul are evident un impact pozitiv considerabil și contribuie, direct sau indirect, la dezvoltarea economică a zonelor, țărilor și regiunilor de atractivitate turistică. Turismul de sănătate nu este o formă modernă de turism – el își are rădăcinile în antichitate -, dar în zilele noastre a căpătat noi dimensiuni, odată cu diversificarea factorilor de cură, a tehnicilor și tratamentelor, precum și a motivațiilor – terapie, recuperare, profilaxie, înfrumusețare, întreținere fizică, odihnă, relaxare.

În România, turismul balnear a fost și este favorizat de faptul că țara noastră dispune de o mare bogăție de factori naturali de cură – ape minerale, mofete, nămoluri și lacuri terapeutice – răspândite în întreaga țară în diferite zone climatice. România are o inepuizabilă rezervă de izvoare de ape minerale, cu utilizare terapeutică, datorită conținutului complex impus de structurile geologice din subsol.

Lucrarea de față își propune să prezinte principalii factori naturali de cură existenți în România, cele mai importante stațiuni balneare românești, o analiză a echipamentelor turistice cât și a circulației turistice românești și străine, precum și direcții de dezvoltare a turismului balnear românesc.

Ultima parte a lucrării prezintă stațiunea Amara, o stațiune balneară relativ tânără – recunoscută abia pe la începutul anilor 1900 -, și care oferă servicii de tratament balnear dezvoltate pe baza calităților lacului Amara și a nămolului sapropelic existent aici. Avându-se în vedere caracterul său de stațiune balneară permanentă, se va face o analiză a amenajărilor turistice, a circulației turistice și a impactului acestora asupra mediului înconjurător din zonă.

CAPITOLUL I

TURISMUL BALNEAR ȘI DEZVOLTAREA DURABILĂ

În ultimele decenii, prin importantele sale efecte sociale și economice, turismul balnear a devenit un segment major al pieței turistice internaționale, spre care se centrează importante mijloace materiale sau umane, cu o implicare tot mai profundă a științei și tehnicii, a prestării unor servicii turistice și medicale de o factură complexă și de un înalt nivel calitativ, chemate să satisfacă cerințele vitale ale omului modern, determinate de evoluția condițiilor de viață și a stării de sănătate a populației.

DEZVOLTAREA DURABILA: ISTORIC, DEFINIȚII

Conceptul de dezvoltare durabilă este un concept tot mai frecvent adus în discuție în societatea românească, fapt ce se constituie într-o primă etapă spre pătrunderea acestuia în conștiința publică și individuală. Este important ca societatea civilă să cunoască și să conștientizeze problemele referitoare la degradarea progresivă a mediului în care își desfășoară activitatea precum și implicațiile acesteia asupra societății umane în ansamblul existenței sale, și să încerce să găsească soluții noi, viabile.

Dezvoltarea durabilă urmărește să evite pe termen mediu și lung producerea unor dezechilibre economice sau ecologice, fiind singurul tip de dezvoltare tolerat de mediu și deci capabil să dureze.

“Dezvoltarea durabilă” este accepțiunea românească (acceptată în mod uzual) a termenului britanic “sustainable developement”. Totuși termenul “durabil” nu exprimă destul de clar (și chiar creează uneori confuzii), mai expliciți fiind termeni ca: dezvoltare ecologică, dezvoltare viabilă sau chiar susținută. Conceptul a apărut la începutul anilor ’80 și s-a constituit într-un moment de cotitură în formularea unor noi abordări asupra problematicii ambientale.

Un mediu durabil presupune reducerea majoră a consumului de resurse și a poluării, presupune capacitatea ființei umane de a se adapta mediului și asumarea responsabilității pentru supraviețuirea speciei.Semnificația unei dezvoltării durabile, susținute, este aceea a unei dezvoltări ascendente în condițiile în care se creează un raport egal între dezvoltare și procesul de regenerare a ecosistemului planetar.

Prin activitatea conjugată dintre Uniunea Internațională de Conservare a Naturii, Federația Mondială pentru Ocrotirea Naturii, Federația Europeană a Parcurilor Naționale și Naturale, încă din anul 1991, s-a definit conceptul de turism durabil: “dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul și marketingul turistic care să respecte integritatea naturală, socială și economică a mediului, cu asigurarea exploatării resurselor naturale și culturale și pentru generațiile viitoare”.

Turismul trebuie să fie durabil, altfel prejudiciile activităților turistice asupra mediului, care vor avea un impact negativ asupra societății, vor tinde să distrugă însăși baza pe care s-a clădit prosperitatea acestui sector.

Altfel spus durabilitatea economică a turismului se definește ca un model de dezvoltare care asigură:

-ameliorarea calității vieții în așezările umane care primesc turiști;

-posibilitatea de a oferi vizitatorilor experiențe de primă calitate;

-păstrarea calității mediului ambiant, element esențial pentru vizitatori și gazde.

Conceptul de dezvoltare durabilă incubă performanțe pe trei planuri:

economic – creșterea gradului de exploatare și valorificare a resurselor;

ecologic – reciclarea , evitarea degradării mediului, reducerea sustragerii terenurilor din circuitul agricol;

social – creșterea numărului locurilor de muncă, practicarea unor meserii tradiționale,

atragerea populației în practicarea turismului, ca măsuri de regenerare fizică/psihică.

Sau potrivit opiniei lui Bill Long, dezvoltarea durabilă poate fi definită ca o triplă dimensiune a securității:

securitate social-economică necesară activității economice, educative, de sănătate, etc.;

securitatea resurselor care este amenințată atunci când societatea subzistă pe seama capitalului natural al Terrei și nu pe seama dividendelor;

securitatea ecologică necesară pentru a menține capacitatea planetei de a suporta un sistem de viață sănătos.

O necesitate a implementării dezvoltării durabile impune în prezent punerea accentului pe sporirea cunoștințelor în ansamblu asupra conceptului de producție curată, precum și răspândirea lor în întreaga lume.

“Obiectul general al dezvoltării durabile este de a găsi un optim al interacțiunii dintre patru sisteme: economic, uman, ambiental și tehnologic într-un proces dinamic și flexibil de funcționare.” Dezvoltarea durabilă se bazează pe următoarele principii esențiale:

stabilirea limitelor ecologice, a standardelor și normelor de consum, cu reducerea consumurilor nejustificate;

redistribuirea activității economice și realocarea resurselor, satisfacerea nevoilor esențiale ale vieții;

menținerea unui optim de populație, creșterea demografică să se facă în concordanță cu potențialul ecosistemelor exploatabile;

conservarea resurselor de bază și păstrarea arealelor naturale;

acces legal la resurse, creșterea efortului tehnologic și folosirea rațională a acestora;

stabilirea unei rate minime de exploatare și de consumare a resurselor așa zise “inepuizabile”;

rolul comunității locale asupra luării deciziilor de dezvoltare durabilă.

În vederea dezvoltării durabile este necesară atingerea următoarelor obiective:

creșterea intensității bunurilor și serviciilor;

reducerea consumului material și de energie pe unitate de produs;

eliminarea poluanților toxici;

extinderea durabilității produsului;

creșterea reciclabilității;

maximizarea utilizării în mod durabil a resurselor reînnoite.

Cerințele minime pentru realizarea unei dezvoltări durabile sunt:

reducerea creșterii demografice necontrolate;

redimensionarea creșterii economice, având în vedere o distribuție mai echilibrată a resurselor și accentuarea laturilor calitative ale producției;

eliminarea sărăciei în condițiile satisfacerea nevoilor primare, cum ar fi asigurarea unui loc de muncă, hrană, apă, energie și sănătate;

conservarea resurselor naturale, întreținerea diversității ecosistemelor, supravegherea impactului dezvoltării economice asupra mediului;

reorientarea tehnologiei și punerea sub control a resurselor acesteia;

unificarea pe plan mondial a deciziilor privind mediul și economia.

Pentru realizarea acestor cerințe dezvoltarea viitoare trebuie să aibă la bază strategii care să țină cont de mediul înconjurător.

Dezvoltarea durabilă acordă o deosebită importanță gestionării teritoriului, considerat, în ansamblu, ca un sistem complex de mediu, plecând de la o evaluare a acestuia. Principalele implicațiile ale conceptului de dezvoltare durabilă asupra amenajării teritoriului pot fi rezumate astfel:

nouă optică de integrare a problemelor mediului natural în obiectivele diferitelor niveluri de planificare;

globalitate și interdependență, respectiv o abordare sistematică a problemelor mediului natural antropizat;

accentuarea caracterului de continuitate a procesului de evaluare și abordare analitică și anticipativă adecvată a manifestărilor specifice ale mediului natural antropizat;

abordarea interdisciplinară și consultarea publicului, derivate din modul complex de valorificare a mediului.

Din perspectiva dezvoltării durabile, amenajarea teritoriului poate fi privită ca o intervenție ce urmărește punerea în acord a nevoilor umane, individuale și sociale cu resursele și potențialul real al mediului natural construit, pe de o parte, și cu nivelul tehnologic și resursele financiare pe de altă parte, în condițiile protejării și conservării patrimoniului. Acceptarea ideii dezvoltării durabile a turismului românesc nu întâmpină obstacole de fond. Dificultatea constă în precizarea elementelor operaționale, adaptate actualei perioade de tranziție.

Turismul în sine nu poate fi apreciat ca o acțiune bună sau rea, pozitivă sau negativă. Efectele activității turistice, atât în plan economic, cât și în plan social, depind de comportamentul celor implicați, dar și de respectarea unor norme de etică.

În ceea ce privește rolul statului în asigurarea durabilității turismului, politicile guvernului în materie de dezvoltare și de promovare a turismului trebuie să fie axate pe următoarele elemente:

crearea unui cadru politic global vizând dezvoltarea durabilă a turismului;

un plan director, delimitând zonele prioritare ce urmează a fi puse în valoare, cu determinarea tipului produselor turistice adaptabile la condițiile fiecărei zone și cu luarea în considerare a capacităților optime a structurilor de primire turistică;

reglementare concisă și rațională relativ la amenajarea turistică a teritoriului, care trebuie riguros aplicată;

politică de investiții și de incitații pentru atragerea investitorilor, care să țină cont de exigențele durabilității;

politică de valorificare a resurselor umane atrase prioritar din mediul populației locale, coroborată cu gestionarea infrastructurii și a activităților turistice;

elaborarea normelor și reglementărilor specifice sectorului turismului și controlarea lor pentru a menține nivelurile dorite ale calității mediului și ale calității prestațiilor turistice.

Un rol deosebit îl are și exprimarea opiniei populației locale, față de dezvoltarea zonelor turistice și participarea cestora la aceste programe de dezvoltare economică.Întreaga activitate de turism ar trebui să respecte principiile morale, să răspundă cerințelor impuse de dezvoltarea durabilă, toți participanții la actul turistic trebuie să acționeze cu responsabilitate față de semeni.

Dacă vorbim despre dezvoltarea durabilă este necesar să amintim și despre “Agenda 21 Locală”, care este procesul prin care autoritățile locale lucrează în parteneriat cu toate sectoarele comunității locale pentru a întocmi planuri de acțiune pen a turismului;

un plan director, delimitând zonele prioritare ce urmează a fi puse în valoare, cu determinarea tipului produselor turistice adaptabile la condițiile fiecărei zone și cu luarea în considerare a capacităților optime a structurilor de primire turistică;

reglementare concisă și rațională relativ la amenajarea turistică a teritoriului, care trebuie riguros aplicată;

politică de investiții și de incitații pentru atragerea investitorilor, care să țină cont de exigențele durabilității;

politică de valorificare a resurselor umane atrase prioritar din mediul populației locale, coroborată cu gestionarea infrastructurii și a activităților turistice;

elaborarea normelor și reglementărilor specifice sectorului turismului și controlarea lor pentru a menține nivelurile dorite ale calității mediului și ale calității prestațiilor turistice.

Un rol deosebit îl are și exprimarea opiniei populației locale, față de dezvoltarea zonelor turistice și participarea cestora la aceste programe de dezvoltare economică.Întreaga activitate de turism ar trebui să respecte principiile morale, să răspundă cerințelor impuse de dezvoltarea durabilă, toți participanții la actul turistic trebuie să acționeze cu responsabilitate față de semeni.

Dacă vorbim despre dezvoltarea durabilă este necesar să amintim și despre “Agenda 21 Locală”, care este procesul prin care autoritățile locale lucrează în parteneriat cu toate sectoarele comunității locale pentru a întocmi planuri de acțiune pentru implementarea durabilității la nivel local. În anul 1992, în cadrul Conferinței de la Rio, 170 de state, printre care și România au recunoscut în mod unanim și au căzut de acord asupra nevoii urgente de a adopta o strategie globală pentru secolul următor, denumită ”AGENDA 21”, a cărei opțiune să fie aplicarea principiilor dezvoltării durabile. Problema cheie a dezvoltării durabile o constituie reconcilierea între două aspirații umane: necesitatea continuării dezvoltării economice și sociale, dar și protecția și îmbunătățirea stării mediului, ca singura cale pentru bunăstarea atât a generațiilor prezente, cât și a celor viitoare.

Conform prevederilor stabilite în cadrul Conferinței de le Rio, fiecare autoritate locale are obligația de a elabora propria strategie locală de dezvoltare durabilă. Pornind de la prevederile Conferinței de la Rio de Janeiro, Guvernul României a adoptat în iulie 1999 “Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă”, realizată în cadrul Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), de către un grup de lucru al Guvernului, asistat de Centrul Național de Dezvoltare Durabilă, începând cu luna martie 2000, Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), biroul rezident al României, a lansat programul: “Dezvoltarea Capacităților Locale de Implementare a Agendei 21 Locale în România” în 9 orașe (Galați, Giurgiu, Iași, Ploiești, Râmnicu Vâlcea, Târgu Mureș, Oradea, Baia Mare, Miercurea Ciuc), pe o perioadă de 3 ani, sub coordonarea directă a Centrului Național de Dezvoltare Durabilă.

În 2002 a avut loc la Johannesburg a III-a Conferință O.N.U. asupra problemelor de mediu la care s-au dezbătut problemele majore cu care se confruntă umanitatea: sărăcia, mondializarea, degradarea mediului, sănătatea și soluțiile posibile printr-o dezvoltare durabilă care să realizeze un echilibru între obiectivele sociale, economice și ecologice.

În aceste domenii (economic, social, ecologic) turismul își poate aduce o contribuție importantă, mai ales în condițiile respectării Codului Moral de Etică al Turismului adoptat de Adunarea Generală a O.M.T. la Santiago de Chile în 1999, fiind o alternativă de dezvoltare durabilă preferabilă altor activități precum agricultura intensivă și exploatările miniere.

Conceptul de dezvoltare durabilă a turismului vizează trei aspecte:

economic – prin creșterea gradului de valorificare a resurselor, îndeosebi a celor mai puțin exploatate, pentru reducerea presiunii asupra celor mai intens exploatate;

social – prin creșterea numărului de locuri de muncă, menținerea unor meserii tradiționale, atragerea populației în practicarea diferitelor forme de turism;

ecologic – prin asigurarea utilizării raționale a tuturor resurselor, reducerea și eliminarea deșeurilor, reciclarea lor, asigurarea conservării și protecției mediului.

Obiectivele, principiile și cerințele dezvoltării turistice durabile se regăsesc în forme ale turismului cum sunt: ecoturismul (cu care turismul durabil este adeseori confundat), turismul rural sau turismul cultural. Aceste forme sunt expresia dorinței ca turismul să reprezinte nu numai în prezent un factor pozitiv și dinamic de dezvoltare, ci și o soluție practică de păstrare nealterată a mediului.

Principiile turismului durabil, ce se impun a fi respectate în viitor de toate formele de turism, sunt sintetizate de W. Jamieson și A. Noble în lucrarea „A manual for sustainable tourism destination management ” (2000):

activitatea turistică trebuie inițiată cu mijloacele proprii ale comunității locale, iar aceasta trebuie să-și mențină controlul asupra dezvoltării turistice;

turismul trebuie să ofere rezidenților locuri de muncă care să ducă la îmbunătățirea calității vieții comunităților locale și trebuie realizat un echilibru între activitățile economice deja existente în zonă și activitatea turistică;

trebuie stabilit un cod de practici pentru turism la toate nivelurile: național, regional și local, bazat pe standarde internaționale acceptate. Pot fi stabilite, de asemenea, liniile directoare pentru operatorii din turism, monitorizarea impactului diferitelor activități turistice, cât și limitele de acceptabilitate pentru diferite zone;trebuie realizate programe educaționale și training pentru îmbunătățirea managementului în domeniul protecției resurselor naturale și culturale

1.2 TURISMUL BALNEAR

În România, turismul balnear reprezintă un sector esențial al industriei turistice datorită particularităților sale specifice. Din întraga ofertă de turism din România, turismul balnear este singurul care se bazează pe un potențial permanent, de mare complexitate (substanțele minerale balneare ocupă întreg registrul cunoscut și practicat pe plan mondial), practic inepuizabil și independent de condițiile meteorologice. Turismul balnear reprezintă deplasarea unor persoane de diferite vârste, sexe și profesii în stațiuni balneoclimaterice sau climatice, ori în localități cu factori naturali de cură pentru îngrijirea sănătății, odihnă, cură cu substanțe balneare naturale (ape minerale sau termominerale, nămoluri terapeutice, mofete), cu extracte sau medicamente pe bază de plante, pentru profilaxie, întinerire, înfrumusețare sau numai pentru turism.

În cadrul turismului mondial, turismul balnear ocupă în ultimii 20 de ani o poziție prioritară determinată de mai mulți factori : creșterea incidenței așa-numitelor “boli ale civilizației”, tendința tot mai accentuată de combinare a vacanțelor cu nevoia de odihnă activă și refacere a capacităților vitale ale organismului, sporirea preocupărilor pentru vârsta a treia prin menținerea stării de sănătate, concentrarea eforturilor pentru menținerea tinereții și a frumuseții.

Europa, cu o multitudine de factori naturali de cură și cu o experiență de peste 2000 de ani în valorificarea acestora, deține o ofertă foarte bogată, fiind o destinație primordială în turismul balnear. Tot aici există îi o cerere importantă pentru aceasta formă de turism, cu anumite caracteristici și preferințe bine conturate.

În România atestările privind așa-zisa epocă modernă a balneologiei au o vechime de circa 300 de ani. Se citeaza un ambasador de la curtea lui Mihai Viteazul, care și-a găsit alinarea în urma unui tratament făcut cu ape minerale sărate de la Ocna Sibiului, iar Dimitrie Cantemir, în Descrierea Moldovei, se preocupa de apele minerale, arătând unde își au acestea sorgintea.

Începuturile balneologiei ca știință în țara noastră sunt evidențiate în lucrarea publicată în anul 1821 de doctorul Vasile Pop, Despre apele minerale de la Arpatac, Borsec și Covasna.

Chiar dacă prin numeroasele studii apărute se ajunsese la o răspândire rapidă și destul de completă a informațiilor privind apele minerale, transportul până la stațiuni constituia o adevarată problemă. Pentru vizitarea litoralului, înainte de 1895, plecând de la București se călătorea mai bine de 24 de ore. Cea mai modernă variantă de transport era cu trenul până la Giurgiu, apoi cu vaporul pe Dunăre până la Cernavodă și de aici din nou cu trenul până la Constanța. Daca se mergea la munte, efortul era același.

Aproape fiecare stațiune avea un specific recomandat de către medic și proceduri balneare care pot fi privite acum ca pe niște curiozități. La Slănic Moldova apele se beau de regulă amestecate cu lapte, la Govora se practicau inhalații pentru tratarea unor afecțiuni respiratorii folosindu-se ca agent curativ păcura.

În ciuda unor astfel de curiozități, sursele minerale românești erau foarte apreciate în țară și străinatate. Spre exemplu, Slănicul Moldovei a primit patru medalii importante la expozitii internaționale : argint (1881, Frankfurt), aur (1889, Paris), aur (1894, Bucuresti), aur (1900, Paris). După 1900, cand apele minerale de la Borsec se îmbuteliau “industrial”, erau foarte solicitate în Egipt. De asemenea, apa de la Sângeorz era foarte cerută în Japonia.

Prin turism balnear se înțelege :

termalism – utilizarea terapeutică a apelor minerale calde de către turiștii aflați într-o stațiune termală

balneoterapie – utilizarea băilor curative pentru efectuarea unor tratamente

balneoclimoterapie – utilizarea factorilor balneari (ape minerale și termale, lacuri, nămoluri, gaze terapeutice) cu cea a acțiunii diverselor tipuri de climat, în scop profilactic și curative

talasoterapie – utilizarea elementelor din mediul marin (apa mării, nămolurile, algele, climatul marin).

Turismul balnear îndeplinește o funcție socială importantă – aceea de prevenire a îmbolnăvirilor, de evitare a factorilor de risc ce pot provoca înrăutățirea stării de sănătate a pacienților. De asemenea, turismul de tratament și cura balneară acționează ca factor social, contribuind la satisfacerea necesităților și preferințelor de odihnă a turiștilor, la redobândirea sănătății, la profilaxia unor boli, dar și la creșterea randamentului muncii cu efecte generale în beneficiul întregii societăți.

Turismul balnear îndeplinește o funcție economică determinând creșterea gradului de ocupare a capacității de cazare, concomitent cu reducerea indicelui de sezonalitate din stațiuni (turimul balnear putând fi practicat în orice perioadă a anului). El antrenează și dezvoltă și alte forme de turism – cultural, montan, de practicare a unor sporturi, contribuind la valorificarea superioară a resurselor turistice ale unei zone.

Oferta turismului balnear se concentrează tot mai mult pe calitatea serviciilor, ceea ce poate duce la creșterea fidelității clienților. Anumite studii arată că dacă se reușește creșterea fidelității clienților cu 2%, impactul asupra profitului este același ca și în cazul reducerii costurilor cu 10%.

Asupra ofertei incidența turismului balnear se manifestă prin:

diminuarea șomajului;

creșterea nivelului de trai în zonă;

ridicarea nivelului cultural educativ al locuitorilor.

Produsul de bază balnear poate fi făcut atractiv numai prin investiții importante pentru a îmbunătăți și moderniza produsul turistic din stațiunile balneare, ridicându-se încet reputația internațională și imaginea. Gradul de investiții necesare pentru modernizarea stațiunilor balneare este vast. Diferitele facilități ale locului sunt integrate în produsul general al stațiunii și abordarea cea mai potrivită ar fi selectarea și modernizarea întregii stațiuni. Totuși, din cauza largii răspândiri geografice a stațiunilor și a diferitelor caracteristici de tratament, alternativa ar fi să se concentreze modernizarea unui nucleu ce cuprinde hotelul, centrul de tratament, facilitățile ajutătoare și zonele publice, în contextul unui plan al locației ca întreg. Acest lucru este posibil prin conjugarea eforturilor societăților de turism, administrației locale, județene, ministeriale, prin dezvoltarea de proiecte comunitare și atragerea de finanțare prin programe de asistență ale Uniunii Europene, identificarea de resurse proprii și resurse bugetare.

Dezvoltarea activității stațiunilor balneare din România este condiționată de înțelegerea și aplicarea următoarelor practici:

înțelegerea de către organizatorii de circuite a direcției generale a turismului european și ca atare încrederea lor în amenajările și tratamentul din stațiuni;

încrederea fundamentală în eficacitatea tratamentului balnear;

acceptul societăților de asigurare medicală de a rambursa costul tratamentului balnear;

includerea României în Planul de Acțiuni pentru Turism al Uniunii Europene și introducerea stațiunilor balneare românești în banca de date privind informația termală europeană pentru uzul stațiunilor;

armonizarea la legislația europeană care prevede restituirea costului, prin asigurări sociale, a curelor balneare ce se desfășoară în altă țară europeană;

efectuarea de cercetări care dovedesc eficacitatea tratamentelor balneare ce vor duce la extinderea pieței

organizarea și publicitatea pentru sectorul călătoriilor în scop balnear.

Turismul balnear poate fi considerat ca cel mai vechi tip de practicare a activităților turistice. Necesitățile legate de refacere și tratament au condus oamenii înca din antichitate să caute efectele tămăduitoare ale apelor termale și minerale, ale nămolurilor și curei heliomarine.

Pe plan internațional, turismul pentru întreținere și repunere în formă este înțeles ca o noțiune superioară, pentru o ofertă de servicii ce înglobează atât domeniul turismului balnear cât și turismul recreativ, de odihnă.

a) În ceea ce privește turismul balnear, pe piața europeană se constată noi tendințe:

• o îndepărtare de cura medicală tradițională, către servicii ce vizeaza menținerea sănătații, fitness și întreținerea frumuseții;

• includerea în profilul stațiunilor a serviciilor de sănătate „nebalneare”, foarte scumpe în alte țări, cum ar fi tratamentele stomatologice, tratamentele cosmetice, etc.

• specializarea unor stațiuni pentru cura recuperatorie și profilaxie pe segmentele copii și sportivi.

b) În privința turismului recreativ, asociat acum, în mod obligatoriu turismului balnear, se constată schimbări importante în preferințele populației, astfel:

• se dorește combinarea activităților „cu specific balnear” cu plimbări în natură, scurte drumeții montane, cure de mișcare și activități sportive, plajă, baie, înot etc.

• sunt foarte căutate atât ștrandurile termale în aer liber, piscinele acoperite, saunele, terenurile de sport dar și spațiile amenajate pentru picnic, bowling, discotecile, sălile de spectacol, cazinourile.

Turismul de tratament și cură balneomedicală este o forma specifică a turismului de odihnă, care a cunoscut o mare dezvoltare, îndeosebi în ultimele decenii, o dată cu creșterea surmenării și a numărului bolilor profesionale provocate de stresul vieții moderne din marile aglomerații urbane. El îmbină destinderea cu diferite forme de cură și tratament balneomedical și se practică în stațiunile balneomedicale și climaterice cu bogate resurse naturale de cură : ape minerale, termale, nămoluri, mofete, etc, cu efecte terapeutice, situate de obicei în zonele cu un microclimat specific, adecvat pentru tratarea diferitelor maladii.

Acestor resurse naturale li se adaugă, de obicei, baza materială și infrastructura tehnică specifică realizată de mâna omului, pentru punerea lor în valoare într-o măsură cât mai mare (sanatorii, policlinici, cabinete medicale, posibilitati de agrement și distracții).

Avantajele pe care le oferă turismul balnear sunt:

repartizarea mai uniformă a activităților turistice în diferite zone din țară;

distribuirea relativ liniară și cu o intensitate a circulației turistice în cursul întregului an, turismul balnear fiind cel mai puțin sensibil la influiențele sezonalității și la oscilațiile sezoniere ale cererii;

asigurarea unor sejururi medii relativ constante și mai lungi (12 zile), puțin influiențate de tendințele reducerii duratei sejurului mediu al turiștilor în majoritatea țărilor;

atragerea unei clientele stabile, rezultatele tratamentelor și curelor balneare fiind condiționate, în general, de repetarea lor într-o perioadă de mai mulți ani;

realizarea unor încasări medii sporite pe zi/turist, ca urmare a solicitării și prestării unei game de servicii specifice de cură balneară și tratamente medicale complexe și calificate, deci mai costisitoare în comparație cu alte forme de turism;

ridicarea coeficienților de utilizare a capacităților de bază materială turistică (de cazare, tratament, alimentație).

Legat de tendința de creștere a cererii pentru tratamente preventive se consideră că, în ultimii ani, se manifestă o tendință tot mai accentuată a populației de respingere a tratamentelor medicamentoase și înlocuirea lor cu tratamente naturale tradiționale pe care le găsesc în cadrul stațiunilor balneare.

O evoluție se constată și în schimbarea comportamentului turiștilor, remarcându-se numarul tot mai mare al persoanelor conștiente de importanța menținerii sănătății, ca urmare a creșterii nivelului de cultură al populației și ca efect al campaniilor de educație sanitară în rândul acesteia, inclusiv prin mass-media.

Dincolo de evoluția circulației turistice din ultimii ani determinată de factori conjuncturali, neconcludenți pentru tendințele pe termen lung ale turismului balnear, cercetările și studiile efectuate asupra cererii turistice relevă existența unei importante cereri potențiale a populației românesti pentru turismul de sănătate.

Prin urmare, turismul balnear românesc are sarcina de a-și menține tradiția și renumele în condițiile unei concurențe tot mai aprige, de a se dezvolta și adapta tendințelor internaționale, păstrând însă produsul turistic balnear local nealterat.

Majoritatea stațiunilor balneare românești și-au adaptat oferta la cerințele moderne pentru a răspunde dorințelor exprimate sau nu ale beneficiarilor de servicii balneare, care s-au diversificat și amplificat continuu. A fost nevoie de investitii, dar, înainte de orice, s-a desfasurat un marketing deosebit de atent, ce a permis în final armonizarea investițiilor cu tendințele pieței europene din domeniu.

Saltul evident făcut de majoritatea stațiunilor de marcă ale României, de la stadiul oferta de servicii balneare și agrementări de tip 1900-1930 la nivelul actual, a solicitat un real efort investițional la care au contribuit atât proprietarii complexelor balneare respective, cât și comunitățile constituite ca grupuri de interes, atât la nivel local, cât și regional sau național.

CAPITOLUL II

ANALIZA LOCULUI TURISMULUI BALNEAR ÎN ROMÂNIA

Țara noastră beneficiază de existența unor importante resurse balneare sub aspect cantitativ și calitativ, ele fiind caracterizate prin debite apreciabile, printr-o mare diversitate a proprietăților farmaco-dinamice și printr-o mare eficiență curativă. Unele dintre ele reprezintă unicate pe plan european.

2.1 OFERTA TURISTICĂ BALNEARĂ A ROMÂNIEI

Pentru a-și îmbunătății sau reface starea de sănătate, tot mai mulți turiști aleg ca destinație de vacanță stațiunile balneare.Turismul de sănătate nu este o formă modernă de turism, el își are rădăcinile în antichitate, dar în zilele noastre a căpătat noi dimensiuni, odată cu diversificarea factorilor de cură, a tehnicilor și tratamentelor, precum și a motivațiilor ( terapie, recuperare, înfrumusețare, odihnă ).

Turismul balnear reprezintă deplasarea unor persoane de vârste diferite, precum și profesii diferite în stațiuni balneoclimaterice sau climatice, ori în localități cu factori naturali de cură pentru îngrijirea sănătății, odihnă, cură cu substanțe balneare naturale ( ape minerale sau termominerale, nămoluri terapeutice, mofete ), cu extracte sau medicamente pe bază de plante, pentru profilaxie, intreținere sau numai pentru turism. Astăzi se vorbește tot mai mult despre „turism de sănătate” ca un concept care tinde să-l înlocuiască pe cel de turism balnear sub accepțiunea sa clasică. Turismul balnear îmbină destinderea, agrementul cu diferite forme de cură și tratament balnear medical.

Privit din perspecivă economică, turismul balnear determină creșterea gradului de ocupare a capacității de cazare, concomitent cu reducerea indicelui de sezonalitate din stațiuni, consecință a elasticității reduse a cererii pentru turismul balnear în raport cu sezonalitatea.Un rol impotant în dezvoltarea turismului balnear îl joacă latura profilactică. Având în vedere nevoia de sănătate a omului în ultimii ani s-a conturat tot mai mult cura balneară preventivă. În prezent tot mai mulți turiști vin în stațiunile balneare pentru a-și consolida sănătatea și în acest fel se conturează din ce în ce mai clar ideea prin care cura balneară devine o ofertă de sănătate și pentru oamenii sănătoși ca posibilitate optimă de petrecere a timpului liber.

Motivația principală a cererii pentru turismul balnear este legată de nevoia obiectivă de efectuare a unui tratament. Această motivație se relaționează cu cele trei tipuri de asistență medicală: pentru cură și terapie, de recuperare funcțională și profilaxie.

Legat de tendința de creștere a cererii pentru tratamente preventive, se consideră că, în ultimii ani, se manifestă o tendință tot mai accentuată a populației de respingere a tratamentelor medicamentoase și înlocuirea lor cu tratamente naturale, tradiționale pe care le găsesc în cadrul stațiunilor balneare.

Segmentele de clienți s-au diversificat, de la segmentul persoanelor de vârsta a treia, s-a ajuns la o pondere ridicată a persoanelor active, implicate în viața economică a societății, motivate fie de odihnă, de refacere fizică și psihică, fie de organizarea a numeroase reuniuni în stațiunile balneare care si-au adaptat oferta spre acest tip de cerere, cu dotări și servicii adecvate.

Alt segment este cel reprezenat de copii, având ca motivație tratamentul afecțiunilor respiratorii, a pielii, ale sistemului nervos. În sfârșit, un alt segment important este cel al sportivilor, balneoterapia asociindu-se cu medicina sportivă în profilaxie, pentru a reduce riscurile activităților sportive, în unele stațiuni, tratamentul balnear este inclus în programele de pregătire ale sportivilor, acestea dezvoltându-și centre de pregătire olimpică.

Toți specialiștii sunt de acord că, pentru turismul balnear, cadrul optim de practicare sunt stațiunile dotate complex, care pot să răspundă în cele mai bune condiții tuturor solicitărilor turiștilor ( nu numai îmbunătățirii stării sănătății în profilul unei anumite boli ), care în mod efectiv își petrec în stațiunii o vacanță în care unitatea de participare, reprezentată în majoritatea cazurilor prin familie găsește posibilitatea de utilizare variată a timpului său, îmbinând tratamentul și recreația unor membrii ai familiei cu caracterul exclusiv recreativ al timpului petrecut de alți membri ai familiei.

Trebuie insistat asupra acestei probleme pentru că investițiile realizate în ultimii ani în stațiunile balneare din țara noastră nu s-au încadrat în această concepție, ele reprezentând în cea mai mare măsură construirea de hoteluri balneare, care întrunesc sub același acoperiș cazarea, alimentația și baza de tratament, omițându-se însă realizarea unie dotări complexe a stațiunilor respective, în special pentru agrement.

Factorii care determină valoarea unei stațiunii pe primul plan ca impotanță sunt : calitățile curative ale resurselor ( factori naturali); cadrul natural ( relief, climă); fondul construit de om, obiectivele turistice naturale și antropice din împrejurimile stațiunii; accesele în stațiune ( rutiere, căi ferate și pentru turismul internațional cele aeriene ); poluarea mediului înconjurător. Ansamblul acestor factori determină valoarea potențială a unei stațiuni, care trebuie să concretizeze trepte ale nivelurilor tarifelor, corespunzător calității produselor turistice ce se pot oferi.

Prin Decretul nr. 247/ 27 septembrie 1997, privind stabilirea tarifelor pentru stațiunile balneoclimaterice, se face un prim pas stabilindu-se patru categorii de stațiuni, respectiv de tarife, ținând seamă de condițiile de dotare edilitar-gospodărești, de zona în care sunt amplasate și de gradul de solicitare actuală.

România dispune de o mare bogăție de factori naturali de cură ( ape minerale și termominerale, emanații naturale de gaze terapeutice, nămoluri și lacuri terapeutice) răspândiți pe aproape întreaga suprafață a țării. Trebuie să precizăm că în literatura de specialitate și în practică se utilizează și altă terminologie cu similitudini față de noțiunea de factori de cură, și anume: substanțe minerale terapeutice, factori de cură balneară și factori terapeutici.

Apele minerale și termominerale ( substanțe hidrominerale ), prin volumul rezervelor și calitățile terapeutice reprezintă principalul factor natural de cură din țara noastră, de acestea legându-se o parte importantă din activitatea balneoturistică. Structura geologică complexă a teritoriului face ca România să dispună de o inepuizabilă rezervă de ape minerale.

Acestea sunt cantonate, în principal, în arealul montan, mai ales în aureola mofetică din împrejurimile catenei vulcanice Oaș-Gutâi-Călimani-Harghita ( ca ape carbogazoase și bicarbonate, și aparțin mai multor zone geochimice ), apoi în cel de dealuri subcarpatice și de podiș și la contactul acestora cu munții ( ape clorurate-sodice, bicarbonate ), și, în cele din urmă, în câmpie ( ape termominerale bicarbonate, sau de zăcământ și ape sulfatate, clorurate ).

Apele minerale din țara noastră, prin calitățile lor fizico-chimice și valoarea terapeutică, sunt similare și chiar superioare apelor minerale din vestitele stațiuni balneare de peste hotare. Prin calitățile fizico-chimice ale apelor, numeroase lacuri prezintă un deosebit interes terapeutic. În general, apele sunt clorurate, uneori iodurate sau sulfatate ( cele din Câmpia Română, cu o mineralizare medie de peste 30-50g/l).

Lacurile cele mai folosite în balneoturism sunt cele din Câmpia Română ( Balta Albă, Lacu Sărat, Lacul Amara) sau de pe litoralul marin ( Techirghiol, cu apă sărată și Mangalia cu apă sulfuroasă ) unde, bioclimatul, băile de aer și de soare sporesc efectul terapeutic al băilor de lac. De asemenea, sunt utilizate și lacurile din masivele de sare din zona dealurilor subcarpatice sau de podiș ( de la Sovata, Ocna Mureș, Bazna, Ocna Dej, Someșeni, Cojocna, Ocna Sibiului din Transilvania, Slănic, Telega, Ocnele Mari din subcarpați, Ocna Șugatag ), care prezintă interes atât prin apa sărată, cât și prin fenomenul de heliotermie care completează calitățile terapeutice ale băilor ( Lacul Ursu-Sovata, Ocna Sibiului ). Toate aceste lacuri au pe fundul lor nămoluri sapropelice de mare importanță balneomedicală.

Țara noastră dipune de importante rezerve de nămoluri terapeutice, care contribuie la creșterea competitivității ofertei balneare românești. După originea și calitățile lor fizico-chimice se împart în trei categorii: sapropelice, nămoluri negre, sulfuroase produse prin procese chimice de putrefacție în lipsa oxigenului, specifice lacurilor Techirghiol, Amara, Lacu Sărat, sau de la Sovata, Ocnele Sibiului, Ocnele Mari ( ca nămoluri fosile ); nămoluri minerale de izvor, depuneri prin decantarea izvoarelor ( Sângeorz-Băi, Băile Felix, Someșeni ) si sedimente argilo-marnoase mineralizate ( Nicolina-Iași ), turbe descompuse chimic, material vegetal semidescompus ( humus) și resturi vegetale cu structură încă păstrate ca la Poiana Stampei de lângă Vatra Dornei, cea mai importantă exploatare în scopuri terapeutice, Borsec, Bilbor, Băile Tușnad, Stabor-judetul Sălaj, Muntii Semenic, Geoagiu Băi și Mangalia – în curs de modificare balneară.

În prezent România dispune de circa 160 de stațiuni și localități balneare cu factori naturali de cură, din care peste 60 de stațiuni de importanță generală și locală, din care 24 stațiuni cu o circulație internațională. În mai multe dintre acestea s-a construit și s-a modernizat baza de cazare, s-au edificat hoteluri de cură și complexe sanatoriale moderne, în care serviciile de cazare, masă și tratament sunt oferite în cadrul aceleași clădiri, așa cum se practică în stațiunile balneoclimaterice de interes mondial ca Băile Herculane, Băile Felix, Sovata, Băile Tușnad, Covasna, Călimănesti-Căciulata, Sângeorz-Băi, Mangalia, Slănic Moldova, Vatra Dornei, Eforie Nord, Govora, Băile Olănești, Buziaș, Neptun.

România dispunea în anul 1999 de peste 45.768 locuri în hoteluri, vile și campinguri. Între cele mai importante stațiuni balneoclimatice amintim: Băile Felix (6300 locuri), Băile Herculane (5500 locuri), Călimănești-Căciulata (4000 locuri), Sovata (3400 locuri), Slănic Moldova(3300 locuri), Băile Olănești (2600 locuri), Govora (2300 locuri), Vatra Dornei (1270 locuri), Băile Tușnad (2200 locuri), Buziaș (2292 locuri), Covasna (2075 locuri).

Nu este cu adevărat necesar să fii obsedat de propria sănătate pentru a realiza în ce măsură un sejur într-o stațiune termală se poate dovedi benefic și relaxant. Apele minerale, băile de nămol si tratamentele speciale constituie răspunsuri de fond la răul și suferințele pe care le îndură. Pentru cei care au nevoie de astfel de îngrijiri, dar si pentru aceia care se simt pur și simplu obosiți, România poate propune vacanțe miraculoase. O treime din izvoarele minerale si termale din Europa – în total 3000 – se regăsesc aici. Ele nu au rival în privința proprietaților curative. Românii știau acest lucru și au fondat Băile Herculane. Astăzi se propun 70 de stațiuni să vă îngrijiți problemele reumatismale, cardio-vasculare, neurologice și digestive, dermatologice și deficiențele geriatrice.

Curele naturale sunt însoțite de fizioterapie, acupunctură, electroterapie, tratamente cu esențe de plante și specialități farmaceutice, precum Gerovital H3 și Pell Amar, create în România. Curele românești aduc un răspuns profesional diverselor probleme de sănătate. În plus sejururile în stațiunile termale românești sunt niște autentice vacanțe. Multe stațiuni sunt situate în foarte frumoase zone de munte, iar altele pe nisipul fin al Mării Negre. Toate tratamentele de cură sunt controlate de Ministerul Sănătății prin intermediul Institutului de Medicină Fizică, de Balneologie și de Reabilitare Medicală, care dispune de propriile sale clinici la Băile Felix, Călimănești-Căciulata și Eforie Nord.

Procedurile terapeutice sunt îndrumate și supravegheate de personal medical specializat. După un diagnostic atent, tratamentul durează de obicei două până la trei săptămâni, iar efectul său benefic nu ține nici de întâmplare, nici de miracol. La sosire, examenul medical și analizele efectuate trebuie să confirme adecvarea tratamentului prescris în cazul fiecăruia.La sfârșitul curei se primește un buletin medical care conține detalii ale tratamentului aplicat și recomandări de întreținere. Structura geologică a României explică bogăția substanțelor terapeutice ce se găsesc aici. Rocile variate ale Carpaților produc ape alcaline, clorurate, carbogazoase și radioactive, precum și ape impregnate cu sodiu, iod, magneziu, sulf și fier.

Mofetele, emanațiile naturale de dioxid de carbon, sunt și ele exploatate în scopuri medicale. Multe dintre izvoarele termale se află în văi joase, unde climatul revigorant și frumusețea spectaculoasă a locurilor sunt atuuri suplimentare.Așezată în, sud-vestul României, stațiunea Băile Herculane se află la 72 km de Caransebeș. Acces pe șosea sau cu trenul. 20 de izvoare minerale alimentează stațiunea cu ape folosite la tratarea reumatismului, a bolilor sistemului periferic, tulburărilor digestive, problemelor ginecologice. Tratamentele anexe includ terapia Aslan împotriva îmbătrânirii. Frumusețea locului și virtuțile apelor au atras-o pe Împărăteasa Maria Tereza, atunci când stațiunea devenise la modă in secolul al-XVIII-lea. Stilul arhitectonic merge de la băi romane la hoteluri si instalații clinice construite recent.

Cea mai mare stațiune termală românească, Băile Felix, deschisă tot anul, este situată într-o zonă împădurită la 8 km. de Oradea. O particularitate naturală face ca ea să beneficieze de un microclimat deodebit de blând, chiar în timpul iernii, climat care favorizează convalescența. Din acest motiv românii o numesc „stațiunea termală a fericirii”. Izvoarele termale oligominerale și tratamentele sunt recomandate pentru reumatism, afecțiuni neurologice și ginecologice și pentru îngrijiri post-reumatice.Băile Felix este o stațiune modernă cu o atmosferă cosmopolitană. Marile hoteluri de trei stele sunt dotate cu instalații unde se pun în practică ultimele noutăți teraputice, printre care electrohidroterapia. Aerul foarte ionizat precum și apele minerale din Sinaia sunt eficiente în cazuri de nevroze astenice și afecțiuni digestive precum gastritele și hepatitele. Covasna , situată la 550 m este un oraș-stațiune cu 1000 de izvoare de ape carbogazoase renumite și mofete. Curele sunt indicate pentru afecțiuni cardio-vasculare.

Ceva mai la nord, Tușnad, este o magnifică stațiune așezată pe malul unui lac liniștit, la poalele muntelui. Climatul subalpin este revigorant și stimulativ. Izvoarele carbogazoase și mofetele sunt recomandate pentru boli cardiovasculare. Izvoarele hipotonice sunt exploatate medical de patru secole. Un centru de tratament modern este legat de hotelul Tușnad. Natura a făcut minuni pentru a veni în sprijinul femeilor suferinde de afecțiuni ginecologice și a celor cu probleme reumatice sau ale sistemului nervos periferic. Situată la 490 m altitudine în podișul Transilvaniei, stațiunea Sovata beneficiază de cadrul magnific al dealurilor împădurite și al celor 5 lacuri cărora le datorează existența. Lacurile conțin clorură de sodiu, iar două dintre ele- Ursu și Negru- conțin în plus și nămol sapropelic cu virtuți terapeutice.

Stațiunile îngemănate, Călimănești și Căciulata, folosesc apele reci și fierbinți care țâșnesc de la 1200 m adâncime. Sunt situate într-un cadru deosebit de pitoresc pe Valea Oltului, pe drumul ce leagă Sibiul de București. Aici se îngrijesc tulburările cronice ale rinichilor, ale aparatului digestiv și respirator. Foarte aproape, tot pe Valea Oltului, dar situată la altitudine superioară, se află cocheta stațiune Băile Olănești, spacializată în tratarea tulburărilor digestive, renale și nutriționale, a gutei, diabetului, obezității și bolilor respiratorii.

Stațiunile de pe Riviera Româneacă sunt singurele care asociază binefacerile și plăcerile mării și soarelui cu tratamente specifice de cură pe bază de nămoluri sapropelice și de ape mezotermale. Hotelurile de cură sunt deschise tot anul. Toate sunt specializate în tratarea reumatismului, a bolilor sistemului nervos, afecțiunilor ginecologice și îngrijirilor post-reumatice cu terapii în aer liber în timpul verii.Eforie Nord, Eforie Sud și Techirgiol își procură nămolurile din lacul Techirghiol. Principalele hoteluri sunt direct legate la centrele de tratament. Neptun, la 36 km de Constanța cu trenul, este o stațiune modernă cu hotel clinică bine dotat, specializat în tratarea reumatismului. Ultima stațiune balneară a litoralului este Mangalia. Aici se tratează afecțiuni ale aparatului locomotor.

Terapia împotriva îmbătrânirii creată de dr. Ana Aslan, este cunoscută pe plan mondial și propusă de majoritatea stațiunilor românești. Gerovital H3 și Aslavital ameliorează circulația sanguină fiind benefice atât pentru memorie și funcțiunile intelectuale, cât ți pentru condiția fizică.Curele terapeutice ale dr. Ana Aslan sunt practicate și în hotelul Flora, din București, sau în clinica de la Otopeni, la 18 km de capitală. Pell Amar este un tratament mai recent, recomandat în reumatisme, inflamații, eczeme și psoriazis.

Analiza unităților de cazare din România și sectorul balnear

Conform Normelor metodologice și Criteriilor referitoare la clasificarea pe stele și categorii a structurilor de primire turistică, în România pot funcționa următoarele tipuri de structuri de primire cu funcțiuni de cazare, clasificate astfel:

– hoteluri de 5,4,3,2,1 stele

– hoteluri – apartament de 5,4,3,2 stele

– moteluri de 3,2,1 stele

– vile de 5,4,3,2,1 stele

– – cabane de 3,2,1 stele

– bungalouri de 3,2,1 stele

– sate de vacanțe de 3,2 stele

– campinguri de 4,3,2,1 stele

– pensiuni turistice de 4,3,2,1 stele

– ferme agro – turistice de 3,2,1 stele

camere de inchiriat in locuințe familiale de 3,2,1 stele

– nave fluviale si maritime de 5,4,3,2,1 stele.

În anumite perioade, agenții economici și turiștii pot utiliza și alte tipuri de spații cum ar fi cămine studențești, internate, case de odihna ale unor asociații non profit destinate cazării membrilor acestora, chilii din cadrul mănăstirilor, cu condiția să dispună de autorizație sanitară de funcționare. Aceste spații nu se clasifică iar tarifarea se face prin corelarea cu spații de confort similar din unitățile clasificate.

România va trebui până în anul 2007, să îndeplinească cerințele comunitare ale integrării europene a turismului și să se alinieze particularităților și politicii Uniunii Europene. Oferta de cazare în unitatile de primire românești va trebui să respecte nu numai normele naționale de clasificare dar și pe cele europene și internaționale; va fi nevoie de un mare efort financiar, profesional și educațional având în vedere punctele slabe ale unitatilor de primire turistică actuală și indicii destul de reduși de utilizare netă a capacității de cazare. Vilele și bungalow-urile au cunoscut o depreciere continuă, fapt ce a determinat să piardă primul loc ca medie(941),fiind devansate de hoteluri si moteluri (1029).

Indicatorul număr de unități de cazare înregistreazăpe tipuri de unități de cazare atât creșteri cât și scăderi. Cea mai mare creștere este inregistrată de pensiunile agroturistice, fiind printre singurele tipuri de unități care nu inregistreză scadere, ci doar o evolutie ascendentă ajungând de la 240 de unități în 2002 la 892 în anul 2006. O evoluție bună o au și hotelurile care ajung de la 812 în 2002 la928 în 2006. Vilele turistice și bungalourile au o evoluție oscilanta, de la 1066 cât înregistrau în 2002 scad la 928 în 2004, urmând ca în 2006 sa crească la 970. Creșteri înregistrează si spațiile de cazare pe nave , de la 5 în 2002 și 2003 la 15 în 2006, popasurile turistice de la 6 in 2002 la 25 în 2006. Satele de vacanță prezintă o staționare în perioada 2002-2004 , iar în următorii doi ani mai crește cu 1 unitate . (ANEXA 1 )

Un alt indicator al ofertei turistice este capacitatea de cazare existentă . În perioada 2002-2006 în ceea ce privește hotelurile, acestea nu înregistrează o creștere considerabilă, cea mai mare fiind în anul 2006, 160370 locuri de la 158776 în 2005. Pensiunile agroturistice au cea mai surprinzătoare creștere , de la 1729 în 2002 la 3623 în 2005 și cea mai mare creștere în 2006, acestea ajungând la 9405 locuri. Capacitatea de cazare din moteluri are o evoluție oscilantă, scazând de la 6059 locuri în 2002 la 5812 în 2004 și 5795 în 2005, urmând ca în 2006 sa crească la 5992. O creștere interesantă o au și hostelurile care ajung de la 91 locuri în 2002, la 694 în 2006. Capacitatea din satele de vacanță întegistrează o staționare în perioada 2002-2004 la 36 de locuri, iar în 2005 cresc la 56 număr pe care îl înregistrează și în 2006. (ANEXA 2 )

Al treilea indicator al ofertei turistice este capacitatea de cazare în funcțiune .Și acest indicator a avut evoluții oscilante. De exemplu cabanele turistice înregistrează în anul 2002 1970 mii locuri-zile și începând cu 2003 scad la 1880 mii locuri-zile, 1506 în 2002, urmând ca începând cu anul 2005 să crească la 1567 mii locuri-zile, respectiv 1641 în 2006. Hotelurile înregistreaza și ele creșteri , ajungând de la 33573 în 2002 la 36460 mii locuri-zile în anul 2006. ( ANEXA 3 )

Pe tipuri de unități indicele de utilizare a capacității de cazare în perioada 2002 -2006 a scăzut într-un ritm mediu anual de –0,65 % din totalul pe țară, acest lucru datorându-se în primul rând sezonalității circulație turistice.Cea mai mare creștere a indicelui de utilizare a capacității de cazare în perioada 2002 -2006 au avut-o pensiunile agroturistice (25,09 %), urmate de hanurile turistice (24,03%), în timp ce cea mai mare scădere o înregistrează vile turistice și bungalouri, acestea micșorându-se cu un ritm mediu anual de –7,15 %. Un grad de ocupare superior celui pe țară a fost înregistrat de hoteluri (41,6 %) și de spațiile de cazare pe nave (77,0 %).Pe destinații turistice, indicele de utilizare a capacității de cazare cu valoarea cea mai mare în anul 2006 a fost înregistrat în stațiunile balneare (48,6 %), acesta crescând într-un ritm mediu anual de 0,47 %. Pe locurile următoare s-au situat în ordine stațiunile de pe litoral (41,8 %) , Municipiul București și orașele reședință de județ (32,9 %), Delta Dunării (28,3%). și stațiunile montane (22,6 %). Cea mai mare scădere (-1,18 %) se observă în cazul stațiunilor montane a căror valoare a scăzut de la 23,7% cât înregistra în anul 2002 la 22,6 % în anul 2006.Pe categorii de clasificare, indicele de utilizare a capacității de cazare cu ponderea cea mai mare revine la egalitate unităților încadrate la categoria 2 stele și 5 stele (39,5 %), mai mare decât valoarea pe total unități ( 34,3%). O scădere semnificativă se observă în cazul unităților de 1 stea și 4 stele, în cazul acestora înregistrându-se un ritm mediu anual de –3,71 %, respectiv – 3,61 %. (ANEXA 4 )

2.2 CIRCULAȚIA TURISTICĂ BALNEARA A ROMÂNIEI

România, dispunând de un potențial turistic bogat și variat, face parte din categoria țărilor cu tradiție și experiență în domeniul turismului, ceea ce a situat-o, de-a lungul timpului, între destinațiile de vacanță recunoscute și apreciate în lume.Circulația turistică internațională a României, înregistrată cu rigurozitate din 1966, se caracterizează printr-o evoluție contradictorie ce confirmă receptivitatea sa la transformările în plan economic, social și politic ale lumii contemporane. Astfel, o serie de fenomene pozitive, dar și negative, specifice economiei naționale, ca: intensificarea procesului de integrare și cooperare internațională, globalizarea vieții economice și sociale, pătrunderea tehnologiilor de vârf în toate sectoarele economiei, industrializarea și terțializarea, extinderea sărăciei și șomajului joacă un rol determinant în evoluția circulației turistice.

Cu toate acestea, numărul turiștilor străini a crescut într-un ritm mediu anual de 11,91%, ajungând la 1360 mii turiști în anul 2006 de la 867 mii de turiști în anul 2002. Numarul turistilor români a avut o evoluție oscilantă, scăzând de la 4053 mii turiști în anul 2002 la 3848 mii turiști în anul 2004, apoi crescând la 4279 mii turiști în anul 2006.

Evoluția circulației turistice pe tipuri de unități arată că, în perioada 2002 – 2006 majoritatea turiștilor români și străini (81,31% din total în anul 2006) a fost cazată în hoteluri, această pondere fiind în scădere față de anul 2002 când atingea valoarea de 82,32 % din totalul turiștilor. Dintre aceștia, în anul 2006, 3342 mii de turiști erau români (reprezentând 78,10 % din totalul turiștilor români) și 1243 mii străini (91,40 % din totalul turiștilor străini). Pe următoarele locuri se situau în ordine: pensiunile turistice cu 333 mii de turiști (5,91 % din total), vile turistice și bungalouri cu 202 mii de turiști (3,58 % din total),taberele de elevi și preșcolari cu 186 mii de turiști (3,30 % din total), campingurile și unitățile tip căsuță cu 116 mii de turiști (2,06 % din total), cabanele turistice cu 93 mii turiști (1,37 % din total), pensiunile agroturistice cu 52 mii turiști (0,92 % din total), hostelurile cu 42 mii turiști (0,74 % din total) și hanurile cu 4 mii turiști (0,07 % din total)

Cea mai mare reducere a numărului de turiști cazați a fost înregistrată la unitățile de tip cabane turistice (- 9,93 %) al căror număr a ajuns la 77 mii de turiști în 2006 față de 117 mii de turiști cât era în 2002. În schimb, o creștere spectaculoasă se înregistrează în cazul pensiunilor agroturistice (41,42 %) și al pensiunilor turistice (33,45 %). În cazul pensiunilor agroturistice de la 13 mii de turiști în anul 2002 s-a ajuns la 52 mii de turiști în anul 2006, iar în cazul pensiunilor turistice, de la 105 mii turiști în anul 2002 s-a ajuns la 333 mii turiști în anul 2006. Acest lucru se datorează în mare măsură atât îmbunătățirii calității serviciilor oferite cât și tarifelor relativ mai scăzute comparativ cu celelalte tipuri de unități de cazare. (ANEXA 5 )

În ceea ce privește evoluția circulației turistice după destinații, se observă că cei mai mulți turiști au preferat Municipiul București și orașele reședință de județ, în proporție de 46,55 %. Această pondere a crescut față de anul 2002 când era de 45,47 %, numărul turiștilor a crescut cu un ritm mediu anual de 4,08 %, ajungând la 2625 mii de turiști în anul 2006 față de 2237 mii cât era în anul 2002. Alături de această destinație un ritm rapid de creștere (21,05 %) a fost înregistrat în cazul Deltei Dunării, numărul turiștilor care au vizitat zona crescând de la 34 mii de turiști în anul 2002 la 73 mii de turiști în anul 2006.

În anul 2006 pe locul doi ca număr de turiști s-au aflat stațiunile din zona montană cu 836 mii de turiști, ceea ce reprezintă o pondere de 14,83 % din totalul turiștilor, urmate foarte aproape de stațiunile din zona litoralului cu 755 mii de turiști, adică 13,39% din totalul turiștilor. O ușoară creștere a numărului de turiști (0,22%) se observă în cazul stațiunilor balneare care, deși au capacitatea de cazare suficient de mare, dețin o pondere de numai 12,11% din totalul turiștilor cazați în România. (ANEXA 6 )

Analiza evoluției numărului de înnoptări pe tipuri de unități în perioada 2002 – 2006 relevă faptul că majoritatea turiștilor români și străini (82,12 % din totalul înnoptărilor in anul 2006) a fost cazată în hoteluri și moteluri.

Totodată, acestea au înregistrat un ritm mediu anual de creștere de 1,13 % ajungând la 15193 mii turiști – zile în anul 2006, de la 14525 mii turiști – zile în anul 2002. Pe locul doi se situează taberele de elevi și preșcolari cu o pondere de 4,64 % din total, iar pe locul trei vilele turistice și bungalourile cu o pondere de 3,78 % din total.

Creșteri spectaculoase, cu un ritm mediu anual de 44,27 %, respectiv 34,31 % au înregistrat pensiunile agroturistice și pensiunile turistice. Astfel, în cazul pensiunilor agroturistice, în anul 2006 numărul înnoptărilor a ajuns la 127 mii zile – turist de la 27 mii zile – turist în anul 2002. Numărul înnoptărilor în pensiunile turistice a crescut de la 201 mii zile –turist cât se înregistra în anul 2002 la 654 mii zile – turist în anul 2006.

În anul 2006, din totalul înnoptărilor 81,98 % l-au reprezentat turiștii români și 18,02% turiștii străini. ( ANEXA 7 )

În cazul evoluției numărului de înnoptări pe destinații turistice pe primul loc se situează stațiunile balneare (față de locul patru ocupat la indicatorul “număr de turiști”) cu o pondere de 30,03 % din total și având un ritm mediu anual de creștere de 0,68 %. Pe următoarele două locuri se găsesc Municipiul București și orașele reședință de județ cu o pondere de 26,58 % din total și stațiunile de pe litoral cu o pondere de 23,45 % din total. ( ANEXA 8 )

Durata medie a sejurului a scăzut în perioada 2002 – 2006 într-un ritm mediu anual de –2,15%, ajungând de la 3,6 zile în anul 2004 la 3,3 zile în anul 2006 după ce în anul 2003 a înregistrat o ușoară creștere (3,7 zile) atingând nivelul maxim al acestei perioade. ( ANEXA 9 )

Pentru turiștii români durata medie a sejurului a avut aceeași evoluție în perioada 2002 -2006 de la 3,8 zile în anul 2002 la 3,5 zile în anul 2006, după ce în anul 2003 a atins valoarea maximă a acestei perioade și anume 4,0 zile. De asemenea, durata medie a sejurului turiștilor străini a avut un ritm mediu anual 0, cu o valoarea maximă în anul 2003 și anume 2,6 zile.

Pe destinații turistice, cea mai mare durată medie a sejurului o înregistrează stațiunile balneare (8,1 zile), urmate de litoral (5,7 zile), ambele depășind durata medie a sejurului pe toate destinațiile turistice. Cea mai mica durată medie a sejurului se înregistrează în București și orașele reședință de județ (1,9 zile), unde, în general, o pondere importantă o ocupă turismul de afaceri și Delta Dunării (1,8 zile). ( ANEXA 10 )

Pentru perioada analizată indicatorii ce măsoară dinamica circulatiei turistice la nivelul României au avut o evoluție descendentă (indicele de utilizare a capacității de cazare și durata medie a sejurului) și ascendentă (numarul de turiști cazați și numarul de înnoptări ).

O evoluție atipică față de evoluția la nivelul țării se înregistrază în cazul unităților de cazare de tipul pensiuni turistice și agroturistice. Astfel, în perioada 2002 -2006 numărul de turiști cazați a crescut cu un ritm mediu anual de 33,45 % pentru unitățile de cazare de tipul pensiunilor turistice și de 41,42 % în cazul pensiunilor agroturistice. În cazul numarului de înnoptări ritmul mediu înregistrat pentru unitățile de cazare de tipul pensiunilor turistice a fost de 34,31 % și de 47,27 % pentru unitățile de cazare de tipul pensiunilor agroturistice. Acest fapt evidențiază tendința ascendentă a agroturismului în țara noastră. ( ANEXA 11 )

Previziunea circulației turistice în perioada 2007 -2009

Previziunea circulației turistice se poate face prin intermediul a trei metode: metoda sporului mediu, metoda indicelui mediu de dinamică și metoda trendului liniar, cea din urmă fiind cea mai folosită deoarece riscul unei estimări greșite în cazul utilizării acestei metode este cel mai redus.

A. NUMĂRUL TURIȘTILOR

Numărul turiștilor a avut o evoluție ascendentă în perioada 2002- 2006 iar metoda care ajustează cel mai bine seria de date este trendul liniar, coeficientul de variație fiind de 3,66 %.

Se estimează ca în anii 2007 -2009 numărul de turiști să crească, ajungând în anul 2009 la 5878 mii turiști, această situație se poate realiza atât prin îmbunătățirea situației economice generale a României cât și prin ridicarea nivelului calitativ al produselor turistice astfel încât turiștii români să nu mai fie atrași de ofertele altor țări care oferă servicii de calitate superioară și prețuri mici.

( ANEXA 12 )

B . NUMĂRUL DE ÎNNOPT ĂRI

Numărul de înnoptări reprezintă de asemenea un indicator al cererii turistice aflate în creștere. În anul 2008 numărul previzionat al înnoptărilor este de 18594, cu doar 92 de înnoptări mai mare decât nivelul înregistrat în 2006.. Acest lucru poate fi realizat prin măsuri care să atragă atât o cerere internă și internațională, prin oferirea unor reduceri și facilități pentru sejururi ce depășesc un anumit număr de zile. ( ANEXA 13 )

Pentru creșterea circulației turistice este necesară modernizarea structurilor tradiționale sau construirea de noi echipamente prin atragerea unor investitori români sau străini, care dispun de resursele necesare întreținerii și modernizării echipamentelor și care pot, în același timp, să asigure o creștere a gradului de utilizare a capacității turistice .

CAPITOLUL III

PERSPECTIVELE TURISMULUI BALNEAR

ÎN STAȚIUNEA AMARA

Localitatea AMARA situată în zona Bărăganului Central, în județul Ialomița, la Km 118 (DN 2 C), pe malul nord-vestic al Lacului Amara, atestată din vremea lui Matei Basarab (secolul al XVII-lea), s-a afirmat ca stațiune balneoclimaterică permanentă de interes general abia în ultimele decenii. Amara, supranumită pe bună dreptate – miniaturalul litoral al Bărăganului sau “Perla Bărăganului”, oferă în afara tratamentului și a frumuseților autohtone partide de pescuit, vânătoare, obiective turistice care cu siguranță nu vor fi ușor uitate.

3.1 OFERTA TURISTICĂ BALNEARĂ A STAȚIUNII AMARA

Stațiunea este situata în sud-estul României, în zona centrala a Câmpiei Bărăganului, pe malul de nord-vest al Lacului Amara, la 7 km. de municipiul Slobozia, reședință de județ, la o altitudine de 30 m. Stațiunea și lacul Amara sunt situate pe una dintre terasele râului Ialomița, în cuprinsul orașului (recent ) care și-a luat numele lacului. Localitatea  Amara este  amplasata în partea  centrala a județului Ialomița între comuna Grivița (N), Gheorghe Doja și Perieți (V) și municipiul  Slobozia  (E și S), având coordonatele  27°20’ longitudine estică și 44° 37’ latitudine nordică.

Stațiunea Amara este  așezată într-o zonă favorabilă comunicațiilor, are legături cu oricare localitate din țară, pe calea ferată, cu avionul, ori pe șosele, cu autobuze sau cu autoturisme. Este străbătută de șoseaua națională  DN 2C Slobozia – Buzău.

Pentru a ajunge în stațiunea Amara călătorii din diferite regiuni ale țării au la dispoziție următoarele trasee rutiere: București – Urziceni – Slobozia (119 km) pe DN 2 și 2A; Brăila –Slobozia (95 km) pe DN 2; Constanța – Slobozia pe DN 2A; Buzău – Slobozia ( 91 km) pe DN 2C. Toate aceste trasee se întâlnesc în reședința de județ – Slobozia, de unde până la Amara mai sunt doar 7 Km, străbătuți de-a lungul unei singure șosele.

Turiștii din partea de N, NV sau NE a țării, pentru a ajunge în stațiune trebuie să călătorească cu diferite mijloace de transport (rutier, feroviar, aerian) până la București sau Ploiești, de aici au acces la două trasee feroviare: București – Slobozia Veche via Ciulnița și Ploiești Sud – Urziceni – Slobozia Veche. Un alt traseu feroviar este reprezentat de: Galați – Brăila – Făurei – Urziceni – Slobozia Veche. Toate aceste rute feroviare se opresc în Slobozia de unde călătorii trebuie să circule cu autobuze sau autoturisme.

ISTORICUL STAȚIUNII

Cei dintâi locuitori ai Amarei au fost ciobanii, care au coborât cu oile de prin regiunile muntoase (Făgăraș, Brașov), din zona Buzăului, cu deosebire din satele Țintești, Gornești.

În 1864, prin secularizarea averilor mănăstirești, aceste terenuri au fost preluate de stat. Atunci au luat ființă primele așezări omenești.

Amara s-a înfiripat ca sat în anul 1880, pe o suprafață pătrată cu latura de 1,5 km. Pe atunci avea o întindere de 1881 ha, din care vatra satului 180 ha, iar teren agricol 1701 ha. Cândva i s-a spus și Movila Galbenă. Denumire luată, probabil, de la o movilă aflată la aproximativ 500 m la sud de sat. Într-o vreme Amara a fost moșie călugărească, depinzând de mănăstirea Slobozia, după cum certifică diverse acte de danie sau de întărire a stăpânirii unor bunuri, emise de către domnitori. Mocanii veniți cu oile la pășunat erau atrași pe de o parte de vegetația de stepă precum și de bălțile la care ajungeau trecând prin aceste locuri, pe de alta de lacul Amara, devenit vestit, pe la mijlocul secolului al XIX lea, ca tămăduitor al scabiei oilor.

„O instalație cât de cât practicabilă se impune în interesul sanitar-economic al locuitorilor țării “, afirma despre lacul Amara profesorul Grigore Ștefănescu în Anuarul biroului ecologic, București, 1898.

Un institutor din Călărași, I. Provianu, scria în 1897 „Apa, precum și nămolul acestui lac, deși nu sunt bine cunoscute de medici și prin urmare nici recomandate, și deși, nu s-a făcut nici o instalație pentru luarea de băi, totuși locuitorii județului, din propriul lor instinct, întrebuințează cu succes apa și nămolul lacului. Suferinzii care fac băi în acest lac, închiriază locuințe în satele Slobozia, Amara și Slobozia nouă.”

Până în 1903, Amara era un cătun și aparținea de comuna Slobozia Veche.

În 1905 s-a ridicat o construcție din scânduri și bârne pentru efectuarea băilor calde, distrusă apoi în timpul primului război mondial. În aceeași perioada localnicii au făcut în locuințele lor instalații primitive de băi, încălzind apa și nămolul în cazane.

După Al Doilea Război Mondial au fost amenajate construcții destinate turismului balnear și a fost amenajată plaja pe malul Lacului Amara pentru băi de soare.

Calitatea de stațiune balneoclimaterică a început să o aibă de circa un deceniu și jumătate, când în locul caselor de paiantă s-a ivit treptat complexul balnear cu pavilioanele cochete și alte numeroase construcții noi.

În anul 1973 a fost dat în folosință Hotelul Lebăda.

Rețeaua hidrografică este numai autohtonă. Datorită înclinației generale, pânza freatică dă naștere la numeroase izvoare de suprafață sau subterane, care alimentează continuu lacul Amara.

În punctul Mircești se află un izvor mineral de apă sulfuroasă, cu debit important. Analizele făcute în ultimul deceniu au dus la concluzia că apa acestui izvor conține o mare cantitate de hidrogen sulfurat, bicarbonat de sodiu și de magneziu, compoziție identică cu cea a unor izvoare minerale ale stațiunilor Călimănești și Olănești – Vâlcea. Suprafața lacului este de 143 ha, din care utilizate în balneologie 124 ha, lungimea de 4,2 km, lățimea între 200 și 800 m, adâncimea maximă de circa 4 m, volum de 2,6 mil. m.c.;

Suprafața lacului variază de la un an la altul, în funcție de mai mulți factori, dintre care cei mai importanți sunt precipitațiile atmosferice și debitul izvoarelor subterane. Concentrația bogată în săruri îl include în categoria lacurilor sărate. Analiza apei a făcut-o pentru prima dată, în 1887, chimistul și mineralogul român Petru Poni (1841-1925), care a stabilit mineralizația apei de 89,45 grame/mie. Apa lacului, sulfatată, cloro-sodică, magneziană, hipertonă, are o mineralizare variabilă datorită diversității apelor freatice care îl alimentează, precum și fenomenelor eoliene care transportă atât apa lacului, cât și diferite săruri din aceasta.

FACTORI NATURALI DE CURĂ

Elementul de bază în tratamentul de la Amara este nămolul. După condițiile de formare și proprietățile fizico-chimice generale acesta face parte dintre nămolurile de lacuri continentale. Practic, nămolul este inepuizabil datorită modului său de formare: în fiecare an, la începutul lunii iunie, plantele acvatice și microorganismele împreună cu vegetația de stufăriș, precum și cu elemente anorganice foarte mărunte aduse de vânt, cad în lac. În contact cu apa putrezesc, transformându-se în nămol sapropelic. Primele cercetări microbiologice au fost efectuate în 1904 de către profesorul Paul Bujor, iar studii sistematice asupra florei și faunei – de către cercetători din cadrul Institutului de balneologie și fizioterapie.

Nămolul este un amestec de substanțe organice și minerale, în care predomina proteinele, acizii humici și celuloza. Elementele care au valoare terapeutică sunt hidrogenul  sulfurat, sulful și sulfații. Apa Lacului Amara este sulfatată, cloruro-sodică, magneziană, ușor bromurată; apele minerale provenind din izvoare de natură sulfuroasă ușor sulfatate, bicarbonatate, sodice, magneziene, hipotone de la sonda pentru cura internă, cu o mineralizare totală de 1,6 g/l; bioclimat excitant de stepă. Nămol sapropelic este extras din lac, cu un conținut de 66,6 g/l.

Tipuri de proceduri / posibilități de tratament:

băi calde cu nămol și împachetări cu nămol;

aplicații de cataplasme cu nămol rece;

cure interne cu ape minerale;

acupunctura;

hidroterapie;

aeroterapie;

helioterapie;

electrofizioterapia constând în tratamente cu ultrasunete, raze infraroșii, ultraviolete, curenți galvanici, ionogalvanizare, curenți diadinamici, masaje manuale cu presiuni sub apă, vibrații magnetice.

În prezent, în Amara se efectuează 1100 proceduri majore pe zi.

Indicații terapeutice:

Nămolul și apa lacului pot fi folosite în:

tratarea unor afecțiuni reumatismale (reumatism degenerativ, inflamator, articular);

tratarea afecțiunilor post-traumatice ale aparatului locomotor;

afecțiuni ale sistemului nervos periferic (pareze, paralizie, sechele după poliomielită);

afecțiunilor ginecologice cronice, hepatobiliare și gastrointestinale;

tratarea bolilor de nutriție și ale rinichilor;

tratarea nevrozei astenice;

tratarea unor boli de piele și a afecțiunilor respiratorii;

tulburări funcționale ale unor glande endocrine;

sechele post-traumatice (după operații pe articulații, pe mușchi sau pe oase, după entorse sau fracturi);

afecțiuni asociate (dermatologice, endocrine, boli profesionale, etc.).

Contraindicații: tuberculoza pulmonara evolutivă; afecțiuni cardiovasculare; boli contagioase; tumori maligne; stări de neliniște și insomnii provocate de nevroză; boala Basedow; astmă.

Nămolul sapropelic, apa lacului și climatul – excitant de stepă sunt principalii factori terapeutici ai stațiunii balneoclimaterice Amara. Pe lângă acestea, fiecare stradă a stațiunii constituie un loc de agrement. Pajiști întinse cu vegetație luxuriantă, unde liniștea este sfâșiată brusc de fâlfâitul puzderiilor de aripi ale rațelor sălbatice, surprind plăcut turiștii. Acestea, ca și cufundarii, moțații sau lișițele, sunt în general obișnuite cu atmosfera stațiunii, se zbenguie la doi pași de cei care se află pe plajă ori fac baie în lac.

Amara, supranumită pe bună dreptate – miniaturalul litoral al Bărăganului sau “Perla Bărăganului”, oferă în afara tratamentului și a frumuseților autohtone partide de pescuit, vânătoare, obiective turistice din împrejurimi. Astfel pot fi vizitate:

La Slobozia: Muzeul Județean – bogate colecții de etnografie și artă populară ce ilustrează ocupațiile și meșteșugurile din Câmpia Bărăganului; Centrul Cultural UNESCO Ionel Perlea; Biserica Sfinții Voievozi (fosta mănăstire construită în 1628); Bustul lui Matei Basarab; Monumentul Eroilor din Primul Război Mondial (I. Iordănescu); Complexul Hermes (Turnul Eiffel )

În comuna Balaciu poate fi admirată Mănăstirea cu același nume, ctitorie a domnitorului Dimitrie Ghica II; Piscul Crăsani (vestigii geto-dacice din sec.IV I.Ch.).

În comuna Ion Roată se poate vizita Muzeul sătesc de etnografie.

Se pot organiza excursii în Lunca Ialomiței, Pădurea Sudiți, Crângul Frumos, Pădurea Buiești (rezervații cinegetice).

În stațiunea Amara pot fi enumerate ca obiective turistice: cinematograful în aer liber, baza sportivă, restaurantele care oferă meniuri cu specific, complexele comerciale, popicăria, discoteca – în special cea de vară atrage foarte mulți tineri din zonele învecinate, ștrand, bibliotecă, bisericile Sfântul Nicolae și Schimbarea la Față, Complexul de odihnă și tratament Ialomița, Societatea comercială de turism și balneologie Amara S.A., Sind România S.R.L., Complexul hotelier Parc. Un punct de atracție îl constituie și debarcaderul din apropierea podului, cu bărci pentru plimbări pe lac. Artizanat: împletituri din paie și stuf, ceramică.

Căminul  cultural  Amara  este  principalul  loc  de  desfășurare  și  principalul  organizator  al  activităților  de  recreere:

spectacole  distractive;

serbări  câmpenești: Hora  Satului,  Sărbătoarea  Sfintei  Maria,  Balul  Recoltei, Boboteaza;

proiecții  de  film;

activități  sportive: echipa  de  fotbal – Victoria Amara;

plajele  amenajate  pe  malul  lacului  Amara:  1  Mai , U.G.S.R., Mircești.

Stațiunea Amara dispune de o bază tehnico-materială bogată, începând cu unități de cazare, unități de alimentație, echipamente de tratament și echipamente de agrement. Capacitatea stațiunii este de 2450 locuri în patru hoteluri cu restaurante, trei dintre acestea având și baze de tratament, 4 vile, 1 Camping și o Tabără Școlară. ( ANEXA 13 )

Se observă din acest tabel că stațiunea Amara nu este exclusiv balneoclimaterică, deoarece aici se practică și alte forme de turism cum ar fi cel de „week-end”, de recreere, de tineret. Totuși celelalte forme de turism dispun de locuri de cazare sezoniere: căsuțele, vilele, tabăra, locurile de campare.

În stațiunea Amara funcționează trei societăți distincte, care administrează baza tehnico-materială a stațiunii:

– S.C. Amara S.A. are în dotare un hotel – Hotelul Parc – cu o capacitate de cazare de 210 locuri în 114 camere. Pe lângă Hotelul Parc această societate mai deține și 35 de căsuțe folosite exclusiv în sezonul cald cu o capacitate de 105 locuri. Legată de hotel, printr-o pasarelă, este baza de tratament cu dotări multiple, care se află pe malul lacului.

– S.C. SIND ROMANIA S.R.L. are în dotare un hotel cu o capacitate de 940 de locuri de cazare și o bază de tratament. In cadrul hotelurilor se regăsesc restaurantele. Pe lângă acestea în stațiune mai funcționează câteva vile, o tabără de copii pentru vară și un camping cu căsuțe.

– S.C. T.B.R.C.M. – înființată în baza Legii nr. 338 din 31 martie 2002, publicată în M.Of.nr. 446 din 25 iunie 2002, lege prin care s-a stabilit că unitățile de odihnă și tratament balnear ale țărănimii „se organizează ca societate comercială cu acționar unic CNPAS. Unitățile din teritoriu vor funcționa ca sucursale care se vor denumi unități de tratament balnear și de recuperare a capacității de muncă. Actul constitutiv al acestei societăți comerciale se aprobă prin hotărîre de Guvern”„ , după apariția H.G. nr.1.469 din 12 decembrie 2002 privind înființarea S.C. TBRSC – S.A. își începe activitatea noua societate comercială care are în patrimoniu Hotelul Ialomița cu o capacitate de 510 locuri și o dotare corespunzătoare în vederea asigurării serviciilor pe întreaga perioadă a anului.

Pe perioada verii funcționează și trei vile care în ultimii ani au trecut din proprietatea instituțiilor de turism în a altor organisme care se ocupă cu activități de genul : industrie, poliție, armată. Acestea sunt acum renovate și date în folosință către angajații organismelor care le au în proprietate.

In cadrul Popasului Perla se găsesc și locuri de campare. Aici se pot închiria diferite echipamente necesare pentru campare (corturi, saci de dormit). Popasul mai dispune și de un restaurant cu o capacitate de 70 de locuri.

Unitățile de cazare oferă turiștilor servicii diversificate specifice categoriei din care face parte fiecare unitate.

HOTEL LEBADA ** 490 camere 940 locuri

Dat în folosință în anul 1973 Hotelul Lebăda dispune de 490 camere (fiind al patrulea hotel din țară după acest criteriu), 940 locuri de cazare, bază de tratament, bloc alimentar, corp de legătură P+1 în care sunt amplasate birouri, săli de jocuri, discotecă, bibliotecă, săli de lectură, săli pentru conferințe, întâlniri de afaceri, colocvii și studii universitare. Pe lângă locurile de cazare în cameră dublu și single cu baie/duș, telefon, radio , TV, unitatea mai dispune de bar de zi, restaurante, grădină de vară pe plajă.

Baza de tratament dispune de: instalații pentru băi calde cu apă provenită din lacul Amara, instalații cu băi calde și împachetări cu nămol, kinetoterapie, instalații complete de electrohidroterapie, inhalații, sală de cultură fizico-medicală, amenajări pentru ștrand și plajă aero-helio-terapie și aplicații cu nămol sapropelic, băi reci.

Dotări camere: camere duble și single , baie, TV.

Servicii masa: se acorda in unitatea restaurant Amara, categoria I, in sistem fisa cont

Facilitați : parcare, lift, baza de tratament, restaurant, bar.

HOTEL PARC ** dispune de114 camere și 210 locuri . Complexul hotelier Parc este situat în partea de nord a stațiunii Amara, pune la dispoziția vizitatorilor 210 locuri în camere single și duble, restaurant ( categoria I) 250 locuri, bar de zi – 40 de locuri, bază de tratament care asigură executarea procedurilor de nămolterapie , hidroterapie, fizioterapie, gimnastică medicală, plajă dublu amenajată ( pentru tratamente și agrement), parc agrement , bazin pentru copii, tobogan acvatic, teren de joacă și sport. Unitatea dispune de asemenea de vile ( capacitate 190 locuri) camping ( 105 locuri în căsuțe cu grup sanitar comun) și oferă multiple posibilități de petrecere a timpului liber.

Dotari camere: camere duble, baie, tv, telefon; camerele modernizate au si aer conditionat.

Servicii masa: se acorda in unitatea restaurant Amara, categoria I, in sistem fisa cont

Facilitati : parcare, lift, baza de tratament, restaurant, bar, biliard, discoteca, sala de sport, terenuri de sport,iar pentru copiii intre 0-6 ani cazarea este gratuită, pentru cei peste 6 ani se achita 50% din tariful de cazare cu pat suplimentar.

HOTEL DIAMANT ** 50 camere , 100 locuri

Hotelul Diamant este dat în funcțiune în anul 2003.

Dotări camere: camera duble și single , baie, TV.

Servicii masa: se acorda in unitatea restaurant, categoria I, iar în incinta hotelului funcționează un bar de zi.

HOTEL IALOMITA ** 252 camere cu 510 locuri

Dotări camere: camera duble și single , baie, TV.

Servicii masa: se acorda in unitatea restaurant Ialomița, categoria I, in sistem fisa cont. Alte servicii puse la dispoziția vizitatorilor sunt agenția C.E.C., farmacie, posturi telefonice, difuzarea presei, spălătorie și călcătorie. In incinta hotelului funcționează un bar de zi, și un laborator de cofetărie.

Facilitati : parcare, lift, baza de tratament, restaurant, bar.

Baza de tratament dispune de:instalații pentru băi calde cu apă provenită din lacul Amara; instalații cu băi calde și împachetări cu nămol; kinetoterapie; instalații complete de electrohidroterapie, inhalații; sală de cultură fizico-medicală;buvetă pentru cură internă cu apă minerală;amenajări pentru ștrand și plajă aero-helio-terapie și aplicații cu nămol sapropelic, băi reci.

In Amara mai funcționează și o Tabără Școlară, care are amplasate spațiile de cazare în două zone : Amara – Pavilioane și Tabăra „La căsuțe”.Tabăra Amara – Pavilioane este situat în partea de N-E a lacului. Cazarea se face în camere cu 4 paturi și căsuțe amplasate pe malul lacului. Capacitatea taberei este de 180 de locuri pe serie. Baza sportivă se compune din teren minifotbal, tenis de câmp,volei, mese pentru tenis de masă și piste pentru desfășurarea concursului național de automodele. Tabăra „La căsuțe” este situată pe malul nordic al lacului, are o capacitate de 130 de locuri pe serie, pentru cazare oferindu-se căsuțe cu 2 paturi și căsuțe tip Ana cu 2 – 3 paturi. Baza sportivă a taberei se compune din teren pentru fotbal,volei, handbal, tenis de câmp și tenis de masă.

Capacitatea de cazare înregistrează în perioada 2002-2006 o scadere considerabilă ajungând de la 2741 locuri în 2002, la 2541 locuri în 2003 și 2004, până la 2450 locuri în 2006. Aceste date sunt prezentate în tabelul din Anexa 14 .

Principalul loc de agrement în Amara sunt ștrandurile, care oferă un bun prilej de practicare a înotului a băilor de soare. Stațiunea Amara dispune de 4 ștranduri, iar ștrandul aferent hotelului Parc dispune de un tobogan acvatic. Există, de asemenea, posibilități de plimbare prin parcul stațiunii , parc căruia în ultimul timp i –au fost refăcute aleile. Stațiunea Amara deține și o grădină de vară cu o capacitate de 500 de locuri. Aici se desfășoară în fiecare an, în luna august „Festivalul Tinereții Amara”, festival de muzică ușoară de mare succes care precede „Festivalul Mamaia”. Hotelurile oferă pentru petrecerea timpului liber săli de biliard, discoteca, sala de sport, pescuit, terenuri de sport.

Echipamente de agrement

În „Piața turistică a României”, Ilie Niță și Constantin Niță lansează o idee interesantă: ”Pe de altă parte în țările dezvoltate turistic, în hoteluri, se manifestă deja tendința ca serviciile de cazare și masă să devină servicii secundare, în timp ce serviciile legate de asigurarea formei fizice și psihice, de petrecere plăcută a timpului liber, al turistului, să devină servicii principale, de bază. Protecția antistress și compensarea modificărilor funcționale și morfologice produse în organism, urmează a se realiza printr-un nou serviciu turistic, denumit „punerea în formă”, care înseamnă recuperarea fizică și psihică, creșterea performanței și frumuseții umane”.

Această optică asupra turismului ar trebui să influențeze viitoarele decizii în amenajarea stațiunii Amara pentru a crea mai multe locuri de agrement și mai multe posibilități de divertisment.

Principalul loc de agrement în Amara sunt ștrandurile, care oferă un bun prilej de practicare a înotului a băilor de soare. Stațiunea Amara dispune de 4 ștranduri, iar ștrandul aferent hotelului Parc dispune de un tobogan acvatic. Există, de asemenea, posibilități de plimbare prin parcul stațiunii , parc căruia în ultimul timp i –au fost refăcute aleile. Stațiunea Amara deține și o grădină de vară cu o capacitate de 500 de locuri. Aici se desfășoară în fiecare an, în luna august „Festivalul Tinereții Amara”, festival de muzică ușoară de mare succes care precede „Festivalul Mamaia”. Hotelurile oferă pentru petrecerea timpului liber săli de biliard, discoteca, sala de sport, pescuit, terenuri de sport.

Indicele de utilizare a capacității de cazare turistică în funcțiune

Indicele de utilizare a capacității de cazare turistică reprezintă rata ocupării locurilor și se determină ca raport procentual între numărul de înnoptări și numărul de locuri disponibile în perioada respectivă.

Cu semnificația de rată a ocupării locurilor sunt folosite și sintagmele „coeficient de utilizare a capacității comerciale”(CUC) și „indice de utilizare netă a capacității de cazare turistică în funcțiune”(folosit de Institutul Național de Statistică).

CUC = *100, unde = capacitatea de cazare folosită;

= capacitatea de utilizare existentă;

In perioada analizată se poate observa că indicele de utilizare a capacității de cazare turistică în Amara înregistrează o tendință oscilantă , crește în anul 2003 la 25,24%, scade în anul 2004 la 21,24%, iar în următorul an, crește la 25,82%. Această tendință se datorează scăderii capacității de cazare turistică în funcțiune simultan cu sporirea numărului de înnoptări. ( ANEXA 14 )

3.2 ANALIZA CIRCULAȚIEI TURISTICE ÎN STAȚIUNEA AMARA

Conform datelor prelucrate de la Centrul Teritorial de Statistică Ialomița, stațiune cu o capacitate de cazare de 2450 locuri în 2006, Amara a înregistrat de la an la an o fluctuație continuă a celor doi indicatori ai circulației turistice: număr de turiști și număr de înnoptări.

Acțiunile turistice organizate în țară de către agențiile specializate, pe zone turistice, reflectă preponderența turismului către stațiunile balneare. In anul 2004, 27,4% din totalul de turiști au ales această destinație, 25,3% s-au îndreptat către litoralul Mării Negre, 25,9% au ales zona montană, 6,7% au preferat vizitarea satelor sau au abordat trasee turistice alpine, iar 5,1% au vizitat zone istorice sau au făcut diverse circuite , zone de pelerinaj religios, croaziere pe Dunăre, etc.

In stațiunea Amara din punct de vedere al gradului de mobilitate al turistului se practica turismul de sejur lung pe perioade de 15-18 de zile, datorita tratamentelor medicale la care sunt supuși turiștii.

Indicatori de cuantificare a circulației turistice

Indicatorii turismului surprind și redau într-o exprimare sintetică, matematică, informații cu privire la diferite aspecte ale activității turistice, informații utile pentru măsurarea fenomenului și a efectelor sale, pentru anticiparea tendințelor de evoluție și pentru fundamentarea politicii de dezvoltare în domeniu.

Indicatorul cel mai expresiv pentru caracterizarea dinamicii circulației turistice interne este numărul turiștilor, al persoanelor cazate în unitățile turistice și, asociat acestora, numărul înnoptărilor,durata medie a sejurului și densitatea circulației turistice, ș.a.

Trebuie totuși adăugat că indicatorul persoane cazate nu redă cu fidelitate dimensiunile circulației turistice; o serie de categorii de turiști, cum sunt: persoanele care merg în vizită la rude sau prieteni și beneficiază de găzduire în locuințele acestora, cei care apelează la spațiile de cazare neomologate (locuințe ale cetățenilor, campinguri improvizate, etc.) și cei care își petrec vacanța sau sfârșitul de săptămână în propria reședință secundară, nu sunt înregistrate în indicatorul menționat.

O evoluție asemănătoare cu cea a numărului de turiști, dar cu variații de mai mică amplitudine, se remarcă și în cazul indicatorilor înnoptări și durata medie a sejurului. Stațiunea Amara, dispune de un potențial turistic modest, dar face parte din categoria stațiunilor cu tradiție în domeniul turismului, fiind o destinație apreciată și recunoscută de turiștii autohtoni.

A. Sosirile de turiști

Fenomenele economice, evenimentele politice, facilitățile sau restricțiile de călătorie s-au concretizat în creșteri sau scăderi ale numărului de turiști, în variații ale duratei vacanțelor și în opțiuni pentru cazare.Indicatorul ce caracterizează dinamica circulației turistice este numărul sosirilor de turiști sau al persoanelor cazate în unitățile turistice și, asociat acestuia, numărul înnoptărilor și durata medie a sejurului.

In acești patru ani numărul de turiști sosiți a fost oscilant, dar cu o ușoară tendință de creștere. Din analiza datelor, se remarcă o creștere a numărului de turiști sosiți în anul 2003 față de anul 2002 cu 32,8%, ca în anul 2004 numărul de turiști să scadă cu 20,33% față de anul anterior. In anul 2005 numărul de turiști sosiți crește cu 30,05% , față de anul 2004, iar în anul 2006 se remarcă o creștere de 0,43% față de anul 2005. Acest fenomen poate fi explicat de nivelul scăzut al calității serviciilor, baza materială învechită, lipsa promovării zonei. ( ANEXA 15 )

B. Înnoptări ale turiștilor

Un alt indicator cu aceiași arie de răspândire ca și numărul de sosiri, este numărul de înnoptări sau zile –turist. Acesta se calculează ca sumă a produselor între numărul turiștilor și durata activității turistice exprimate în zile. În perioada 2002-2006 indicatorul înnoptări are o evoluție oscilantă, astfel că în 2002 înregistrează 193083 , în 2003 crește la 230812, urmând ca în 2006 să crească ajungând la 262585. ( ANEXA 16 )

C. Durata medie a sejurului

Durata medie a sejurului reprezintă numărul mediu de zile de ședere a turiștilor într-o anumită zonă, ce este rezultatul raportului între numărul de înnoptări și cel a turiștilor.

=

Din punctul de vedere al conținutului , el exprimă într-o oarecare măsură, și latura calitativă a activității turistice.

Fiind o stațiune balneară, unde curele de tratament durează 18 zile, durata medie a sejurului pe cei cinci ani analizați se situează foarte bine, cel mai bine reprezentat fiind anul 2002, în ceilalți ani durata medie a sejurului s-a menținut în jurul valorii de 12 zile. ( ANEXA 17 )

Capacitatea de cazare turistică în funcțiune este în scădere ca urmare a scoaterii din circuit a unor echipamente de cazare turistică ce prezintă o stare avansată de uzură și nu mai au acordul de funcționare.Din analiza efectuată se poate constatat că numărul sosirilor și numărul înnoptărilor au fost oscilante, dar cu o tendință crescătoare în ritmuri lente. Cauzele ce au dus la oscilația principalilor indicatori se pare că ar fi deteriorarea sensibilă a condițiilor de viață pentru majoritatea românilor și calitatea tot mai slabă a serviciilor turistice, datorită gradului avansat de uzură al echipamentelor de cazare. Calitatea serviciilor turistice i-au determinat pe turiști să aleagă cu mai multă grijă stațiunile balneare, un segment important fiind dat de turiștii ce vin la tratament.

În ceea ce privește raportul dintre curanți și vacanțieri, acesta este aproape de nivelul stațiunilor balneare renumite (70% curanți, 30% vacanțieri), și anume 64% curanți, 36% vacanțieri, acest lucru datorându-se mai ales echipamentelor de agrement care, în mare parte, în ultima vreme au fost lăsate în paragină; cei care vin pentru alte destinații cum ar fi divertisment, informare cultural-științifică, negăsind aici condiții. În cadrul hotelului Ialomița la care am făcut referire raportul curanților este deținui de peste 90% din totalul turiștilor.

Din evidențele consultațiilor efectuate la cabinetul medical al stațiunii au putut fi desprinse câteva concluzii referitoare la grupele de vârstă și categoriile socio-profesionale ale turiștilor. Cea mai mare parte a turiștilor (după cum am precizat anterior) sunt curanți, aceștia aparținând grupei de vârstă 50-65 ani (54-56%), urmată de categoria de vârstă de peste 65 de ani (30-32%), categoria de vârstă până la 50 de ani deține o pondere destul de mică în perioada analizată (12-16%). Structura clientelei în cadrul hotelului Ialomița, la nivelul anului 2006, a fost deținută în proporție covârșitoare de pensionari, astfel: pensionari agricultori 40 %, pensionari de stat 57 %, bugetari 2 %, pe cont propriu 1 %.

Din punct de vedere al dezvoltării durabile activitatea hotelieră prezintă numeroase inconveniente, mai ales dacă este vorba de unitățile mari, cum ar fi hotelurile Lebăda și Ialomița, deoarece este mai greu să respecte principiile de eficiență și rentabilitate. În hotelurile mari consumul de energie, apă și materiale este mai mare și greu de monitorizat, pe când într-o unitate cu puțini angajați și cu camere puține se respectă mai bine condițiile de durabilitate.

Densitatea circulației turistice este un indicator care oferă informații cu privire la gradul de solicitare și indirect asupra măsurilor ce trebuie luate pentru a se asigura satisfacerea nevoilor turiștilor, fără a fi perturbată viața și activitatea rezidenților sau echilibrul ecologic al zonelor. Densitatea circulației turistice poate fi calculată raportându-ne atâta la populație cât și la suprafața stațiunii.

Dt = turiști sosiți/ populație = turiști / locuitor

Dt = turiști sosiți/ suprafață = turiști / ha

Valorile obișnuite ale indicatorului sunt subunitare, dacă considerăm turiștii sosiți la un moment t, cum ar fi de exemplu lunile cu cea mai mare atractivitate turistică – august 2006 (0,18 turiști/locuitor) și septembrie 2006 (0,13 turiști/locuitor), sau orice altă lună din an. Aceste valori arată faptul că activitatea localnicilor nu este perturbată de prezența turiștilor. Valorile indicatorului sunt supraunitare atunci când se ia în calcul numărul turiștilor pe total an, și sunt mai mari dacă se iau în calcul sosirile de turiști pe total stațiune (peste 20000 turiști în 2006). Densitate în raport cu populația în 2002 a fost de 2,27 turiști/locuitor și de 2,72 turiști/locuitor în 2006; în raport cu suprafața densitatea a fost de 2,47 turiști/ha în 2002 și de 2,95 turiști/ha în 2006 ceea ce indică faptul că zona este atractivă și din punct de vedere al resurselor naturale, cât și al celor terapeutice, care reprezintă de fapt principalul motiv de alegere al stațiunii.( ANEXA 18 )

Pragul de confort are în vedere o anumită densitate a turiștilor astfel încât să nu se ajungă la aglomerarea stațiunii, potrivit experienței mondiale norma de suprafață se situează în limitele a 50-200 persoane/ha suprafața (inclusiv rezidenți). În privința densității raportată la suprafața stațiunii, aceasta are valori care indică faptul că gradul de solicitare a zonei nu este mare, asta chiar dacă luăm în calcul totalul turiștilor din stațiune. Măsurile ce trebuie luate pentru creșterea numărului de turiști din stațiune și asigurarea satisfacerii nevoilor acestora trebuie să vizeze echipamentele de tratament, echipamentele de cazare și restaurare, echipamentele de agrement.

Sezonalitatea cererii turistice

În ceea ce privește sezonalitatea cererii turistice aceasta este repartizată neuniform, cu concentrării pronunțate în lunile iunie, iulie, august, septembrie. Pentru studierea sezonalității turistice din cadrul stațiunii Amara, am considerat ca fiind reprezentativ Hotel Ialomița, am folosit indicii medii, respectând media ponderată a sosirilor pe fiecare lună, luând în calcul anii 2002, 2003, 2004, 2005, 2006.

Calculul sezonalității este efectuat pe larg în ANEXA 19

Coeficientul concentrării lunare este cuprins între 0,083 și 1, unde 0,083 înseamnă o circulație uniformă pe fiecare lună, iar 1 reprezintă o circulație turistică concentrată într-o singură lună pe parcursul unui an calendaristic.

În cazul hotelului Ialomița, coeficientul concentrării lunare se situează la 0,16, ceea ce demonstrează o situație satisfăcătoare, o eșalonare a circulației turistice relativ ordonată, cu perioade de sezon plin, sezon intermediar și extrasezon. Atât minima (ianuarie=195) cât și maxima (august=1026) sunt considerate rezonabile, ambele reprezentând fie 50%, fie 200% din situația ideală. Este necesar însă un program de marketing adecvat care să permită creșterea circulației turistice și în lunile deficitare, respectiv ianuarie, martie, aprilie și decembrie, cel puțin la nivelul lunilor mai sau octombrie, respectiv de 8%, astfel păstrând nealterate și calitățile mediului înconjurător din zona analizată.

Problema sezonalității și a influenței sale negative asupra circulației turistice este deosebit de pregnantă, la aceasta contribuind insuficienta organizare a activității turistice a hotelului Ialomița, dar și a celorlalte unități turistice din stațiune care nu reușesc să creeze condiții „stimulative” care să ducă la prelungirea sezonului.

Soluțiile de atenuare a sezonalității și de permanentizare a activității turistice se referă în principal la diferențierea tarifelor și prețurilor, diversificarea ofertei de servicii și intensificarea activității turistice.

De-a lungul anilor numărul locurilor de cazare din stațiunea Amara au scăzut, echipamentele pentru tratament sau deteriorat, cu toate acestea nevoia de sănătate, de cură cu apele minunate ale stațiunii continuă să se manifeste. Chiar dacă cererea nu se mai ridică la nivelul celei din trecut, stațiunea continuă să fie apreciată de persoane din întreaga țară. Aspectul general ala stațiunii este încă acela de îngrijit mai ales că în acest an (2008) s-au realizat câteva lucrări de întreținere și reamenjare, lucrări care încă nu s-au terminat. Aceste lucrări constă în: vopsit și renovat, s-au pavat o parte din alei, s-au creat altele, au pus bănci pe marginea aleilor. Analiza circulației turistice și a echipamentelor din stațiunea Amara ajută la obținerea unei vederi mai clare și concrete asupra modului în care se desfășoară activitatea turistică și la ce nivel, și mai ajută în continuare la analiza impactului acestor activități asupra mediului natural și antropic și apoi la stabilirea măsurilor ce pot fi adoptate pentru protejarea naturii.

Pe lângă aceste propuneri de dezvoltare a ofertei turistice balneare și încercarea de a atragere cât mai mulți turiști în stațiune trebuie avută în vedere, în primul rând, exploatarea rațională a resurselor stațiunii. În cazul nămolurilor terapeutice, trebuie luat în considerare exploatarea rațională, utilizarea și tratarea corespunzătoare. Datorită nerespectării perimetrelor hidrogeologic și sanitar, poluarea acestora prin irigații, chimizări sau deversare a apelor reziduale industriale a dus la scăderea dramatică a concentrației nămolului sapropelic din lacul Amara, așa cum s-a întamplat și în cazul lacurilor Nuntași, Techirghiol, Balta Alba, Lacul Sărat

SOLUȚII DE CRESTERE A CALITATII OFERTEI TURISTICE BALNEARE

Înzestrată cu un potențial turistic deosebit de variat, diversificat și concentrat, prin existeța unor forme de relief accesibile și armonios îmbinate pe întreg teritoriul , printr-o climă favorabilă practicării turismului în aproape tot cursul anului printr-un potențial faunistic și floristic bogat în specii și ecosisteme unicat în Europa, cu factori naturali de cură balneară complexă, cu un patromoniu cultural istoric și arhitectural de referință mondială, România se poate încadra în rândul destinațiilor turistice atractive din Europa și din lume.

. Astfel, atât indicatorii ce caracterizează oferta turistică – capacitatea de cazare existentă, capacitatea de cazare în funcțiune, indicele de utilizare netă a capacității de cazare – cât și cei ai circulației turistice – număr turiști, număr înnoptări, durata medie a sejurului – au avut o evoluție preponderent descrescătoare, aceeași evoluție fiind valabilă și la nivelul stațiunii Amara. Această scădere se datorează în principal condițiilor oferite de unitățile de cazare, tarifelor ridicate pentru serviciile prestate, dotarea slabă a unităților de cazare, poate și din lipsa banilor, personalului care este în marea majoritate necalificat, datorită salariilor mici din turism, și în general a scăderii atractivității ofertelor turistice. În acest sens trebuisc luate măsuri pentru stagnarea evoluției descendente a indicatorilor ce caracterizează turismul unei țări.

Cu toate acestea o evoluție ascendentă atât pe plan național cât și pe plan județean a avut-o numărul turiștilor, innoptărilor, durata medie a sejurului, numărul unităților de cazare existente din cadrul pensiunilor turistice și agroturistice. Evoluția acestora în ultimii cinci ani a fost spectaculoasă numărul unor indicatori dublându-se chiar și se preconizează ca și pe viitor acestea să – și mențină aceeași evoluție. Acest lucru se datorează cheltuielilor reduse pe care le produc pensiunile și amplasarea lor în locuri depărtate de aglomerările marilor orașe, cât mai naturale cu putință.

Din aceste analize rezultă necesitatea obiectivă a adoptării unor măsuri care să permită transformarea radicală a acestui domeniu important pentru țară, care este turismul.

Cele mai importante distorsionări ale pieței sunt datorate situației financiare a industriei turistice care este departe de a fi optimă. O îmbunătățire a condițiilor financiare cu care este confruntat sectorul turistic va contribui la formarea unui climat propice efectuării de cheltuieli pentru noi investiții.

Depățirea acestor dificultăți necesită investiții atât in turism cât și în sectoarele adiacente, fapt ce va conduce la declanșarea unei concurențe între acestea pentru atragerea capitalului român, dar și străin. Acest lucru impune existența unei politici și a unor obiective clare în privința dezvoltării produsului turistic și o orientare planificată pentru atingerea acestor deziderate.

Aspectele majore ce trebuiesc soluționate sunt următoarele:

Dezvoltarea unor produse turistice noi, atât la nivel național căt și pe plan județean, necesare sadisfacerii cererii piețelor cu profil special (vânătoare, pescuit, observarea faunei și florei, turism automobilistic, circuite culturale și religioase, drumeție, croaziere pe Dunăre, etc);

Modernizarea produsului turistic al stațiunilor de litoral, montane și balneare;

Promovarea unor produse turistice specifice țării noastre bazate pe valori etno-culturale diferite de oferta altor țări;

Pentru realizarea acestor obiective este necesară și adoptarea unor măsuri cum ar fi:

Elaborarea unor propuneri detaliate de amenajare pentru fiecare arie p ebaza inventarierii și clasării atracțiilor din zonă;

Asigurarea de stimulente și facilități pentru proiecte noi și viabile în stațiunile declarate prioritate;

Asigurarea unui cadru legislativ propice atragerii de capital român dar și strâin;

Inițierea împreună cu organizațiile guvernamentale sau neguvernamentale a unor programe de recondiționare și ameliorare a nivelului actual de prezentare a atracțiilor turistice și de prevenire a degradării și poluării aerului, care sunt factori importnați în dezvoltarea turismului unei țări;

Pregătirea unui sistem de informare completă a vizitatorilor și totodată a unui sistem promoțional;

O primă prioritate ar consta în îmbunătățirea și consolidarea produsului turistic în zonele deja conoscute turiștilor străini și români, care dispun de valoroase resurse naturale și unde există deja facilități tuirstice și o infrastructură corespunzătoare.

Forme specifice de promovare turistică:

Pentru realizarea obiectivelor propuse, principalele forme de promovare turistică pe piața externă ar trebui să cuprindă:

Editarea de tipărituri noi, care să completeze informațiile deja existente și prezentarea ofertei. În această categorie se includ pliante prezentate în principalele limbi de circulație internațională, reviste de interes general sau de specialitate, broșuri, ilustrate cu principalele orașe și obiective de interes tuirstic și cultural, cu scurte referințe privind importanța și atractivitatea acestora;

Participarea la târguri, expoziții și burse internaționale de turism, la care România trebuie să fie prezentă prin organizarea de standuri specifice proprii sau în colaborare cu alte societăți de turism. De asemenea este necesară continuarea organizării anuale a Bursei de Turism cu participare internațională și includerea ofertei turistice românești în cataloagele marilor firme tour-operatoare.

Invitarea în țara noastră a unor personalități în domeniul turismului, cum ar fi ziariști, redactori de televiziune, oameni de afaceri, lideri de opinie, în scopul asigurarii unei prezențe ritmice în mass-media străină a imaginii turistice a țării;

Campanii publicitare de presă în scopul promovării imaginii României în străinătate și satisfacerii necesităților de reclamă pentru atingerea unui număr cât mai mare de turițti pe cont propriu – din principalele țări emitente Germania, SUA, Olanda, Franța.

Producerea de filme, fotoreportaje și fotografii care să fie permanent înnoite și actualizate și care să prezinte noi segmente și aspecte din potențialul ofertei turistice.

Organizarea de acțiuni promoționale în străinătate cun ar fi săptămâni folclorice, gastronomice, organizarea de conferințe și întâlniri cu presa. Pentru asigurarea succesului unor astfel de acțiuni este necesară prezentarea unor obiecte de reclamă specifice țării (suveniruri, obiecte de artizanat, materiale adecvate) pentru a fi oferite la acțiunile de anvergură.

Pentru țara noastră promovarea reprezintă o activitate vitală în vederea valorificării potențialului turistic pe măsura valorii sale, care trebuie să aibă ca rezultat creșterea sosirilor de turiști străini și implicit a încasărilor valutare, acestea fiind factori de sprijin extrem de importanți în procesul de restructurare și modernizare a turismului românesc.

Astfel, turismul ar trebui sa reprezinte pentru România o alternativă de recucerire a unei poziții importante între statele lumii și de schimbare a imginii nefavorabile pe care și-au formată în ultima perioadă de timp.

BIBLIOGRAFIE

Borza, A. – Pledoarii vechi pentru un turism nou , Ed. Uranus , București, 2004

Bran, Florina; Marin, D.; Simion, Tamara; Economia turismului și mediul înconjurător, Ed. Economică, București, 1998

Cândea, Melinda ; Bran, Florina; Roșu, Anca, Gabriela, Spațiul geografic românesc, organizare, amenajare, dezvoltare durabilă, Ed. Economică, București, 2001

Friize, Gh .; Amara-trepte în timp, Consiliul educației politice și culturii Amara, tiparul executat de Tipografia Slobozia, 1982

Glavan, V. – Geografie turistică, Ed. Economică, București, 2000

Istrate, I; Bran,Florina; Rosu, Anca Gabriela; – Economia turismului și mediul înconjurător, Ed. Economică, București, 1996

Lupu, N. – Hotelul- Economie și Management- Ed. All Beck, București, 2003

Minciu, Rodica- Economia turismului, Ed. Uranus, Bucuresti, 2003

Nistoreanu, P. (coord); Țigu, Gabriela, Popescu Delia, Pădurean, Mihaela, Talpeș, Adela, Țală, Mădălina, Condulescu, Cristina – Ecoturism și turism rural, Ed. ASE, București , 2003

Popescu, Delia – Amenajarea turistică durabilă a litoralului- Ed. Matrix, București, 2003

Snack,O. Baron, P., Neacșu, N. – Economia turismului- Ed. Expert, București, 2001

Stanciulescu, Gabriela – Managementul operatiunilor de turism, Ed. ALL BECK, 2003

Stanciulescu, Gabriela – Managementul unitatilor publice, Ed. Uranus, Bucuresti 2003

Țigu, Gabriela (coord);Tală, Madalina, Talpeș , Adela, Lungu, Crisanta, Smaranda, S. John, -Resurse și destinații turistice pe plan mondial, Ed. Uranus, București, 2003

*** INS – Anuarul Statistic al României, 2005

***Revista Vacanțe și călătorii, septembrie- octombrie 2003

*** România- Turism- Pagini Naționale, Ed. De Verlang, București, 1996

*** Monitorul Oficial, nr. 446/ 25.06.2002

*** Revista Cunoaște România,

www.google.com

www. cicnet.ro:4040/cic/consloc/amara.html

ANEXA 1

Tabelul 2.1 Structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică în perioada 2002-2006

Sursa: Anuarul Statistic al României 2007 – I.N.S.;

ANEXA 2

Tabelul 2.2 Capacitatea de cazare turistică existentă în perioada 2002-2006 ( locuri )

Sursa: Anuarul Statistic al României 2007 – I.N.S.;

ANEXA 3

Tabelul 2.3 Capacitatea de cazare turistică în funcțiune în perioada 2002-2006 ( mii locuri-zile)

Sursa: Anuarul Statistic al României 2007 – I.N.S.;

ANEXA 5

Tabelul 2.7. Evoluția circulației turistice pe tipuri de unități în perioada 2002-2006 – mii turiști –

Sursa: Anuarul Statistic al României 2007 – I.N.S.;

Fig. 2.2 Frecventarea structurilor de primire turistică cu funcțiuni de cazare în anul 2007 – I.N.S.;

ANEXA 6

Tabelul 2.8. Evoluția circulației turistice după destinații în perioada 2002 – 2006 – mii turiști

Sursa: Anuarul Statistic al României 2007 – I.N.S.;

ANEXA 7

Tabelul 2.9. Evoluția numărului de înnoptări pe tipuri de unitați si turiști în perioada 2002-2006

– zile-turiști –

Sursa: Anuarul Statistic al României 2007- I.N.S.;

Fig. 2.3 Evoluția numărului de înnoptări în perioada 2002-2006

ANEXA 8

Tabelul 2.10. Evoluția numărului de înnoptări pe destinații turistice în perioada 2002-2006

– zile-turiști –

Sursa: Anuarul Statistic al României 2007 – I.N.S.;

ANEXA 9

Tabelul 2.11. Evoluția duratei medii a sejurului în perioada 2002 – 2006 -zile-

Sursa: Anuarul Statistic al României 2007- I.N.S.;

Fig. 2.4 Evoluția duratei medii a sejurului

ANEXA 10

Tabelul 2.12 Durata medie a sejurului pe destinații turistice în anul 2006 – zile-

Sursa: Frecventarea structurilor de primire turistică cu funcțiuni de cazare în anul 2007- I.N.S.;

ANEXA 4

Tabelul 2.4. Evoluția indicelui de utilizare a capacității de cazare în funcțiune pe tipuri de unități în perioada 2002-2006- (%)-

Sursa: Anuarul Statistic al României 2007- I.N.S.;

Fig. 2.1 evoluția indicelui de utilizare a capacității de cazare în funcțiune în perioada 2002-2006

Tabelul 2.5 Evoluția indicelui de utilizare a capacității de cazare în funcțiune pe destinații turistice în perioada 2002-2006 – procente(%)-

Sursa: Anuarul Statistic al României 2007 – I.N.S.;

Tabelul 2.6 Evoluția indicelui de utilizare a capacității de cazare în funcțiune pe categorii de clasificare în perioada 2002-2006 – procente(%)-

ANEXA 12

PREVIZIUNEA NUMĂRULUI DE TURIȘTI

Tabelul 2.14 Previziunea numarului de turiști

Previziune prin metoda trendului liniar

v = 3,66 %

Y(ti) = 5067,6 + 162* ti

Previziunea numărului de turiști pentru perioada 2006 -2008

Fig. 2.6 – Previziunea numărului de turiști

ANEXA 11

PREVIZIUNEA NUMĂRULUI DE ÎNNOPTARI

Tabelul 2.13 Previziunea numarului de înnoptări

Previziune prin metoda trendului liniar

v = 2,03 %

Y(ti) = 17878,40 + 143,1* ti

Previziunea numărului de înnoptări pentru perioada 2006 -2008

Fig. 2.5– Previziunea numărului de înnoptări

ANEXA 13

Tabel 3.1 Numărul de structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică pe tipuri de structuri, în anii 2002 – 2006

Sursa: Direcția județeana de statistică Ialomița. Buletine informative,2007

Fig.nr.3.1: Reprezentarea grafică a numărului de structuri de primire turistică, pe tipuri de structuri

ANEXA 14

Tabel nr.3.2. Capacitatea de cazare(număr de locuri) în structurile de primire turistică în perioada 2002 – 2006

Sursa: Direcția județeana de statistică Ialomița. Buletine informative,2007

Figura nr.3.2.: Reprezentarea grafică a capacității de cazare

ANEXA 15

Tabel nr. 3.3. Numărul de turiști cazați, în structurile de primire turistice , pe tipuri de structuri în perioada 2002 – 2006

Sursa: Direcția județeana de statistică Ialomița, Buletine informative,2007

ANEXA 16

Tabel nr. 3.4 :Numărul de înnoptări în structurile de primire turistice, pe tipuri de structuri în stațiunea Amara

Sursa: Direcția județeana de statistică Ialomița, Buletine informative,2007

ANEXA 17

Tabel nr. 3.5 :Durata medie a sejurului în localitatea AMARA pe cei cinci ani analiza Zile/turist

Figura nr. 3.3:Evoluția duratei medii a sejurului pe anii 2002 – 2006, în stațiunea
AMARA

ANEXA 18

Tabel nr. 3.6: Indicele de utilizare a capacității de cazare turistică în funcțiune, în stațiunea Amara, pe anii 2000 – 2004 %

Figura nr 3.4 :Evoluția indicelui de utilizare netă a capacității de cazare turistică în stațiunea Amara, în perioada 2002 – 2006

ANEXA 19

Tabel 3.7 Densitatea circulației turistice în stațiunea Amara

Sursa: Prelucrat pe baza datelor obținute de la Primăria Amara și Centrul Teritorial de Statistică Ialomița 2007

ANEXA 20

Tabel 3.8 Sosiri de turiști/lună în perioada 2002-2006 la Hotel Ialomița

Sursa: Prelucrat pe baza datelor de la Hotel Ialomița

Calculul mediei lunare

Ml = Circulația anuală = Cian +Cfeb+ Cmar +……..+Cnov +Cdec

Ml = 195+412+417+358+……+489+358 = 6198

Media ianuarie = (Cian / CA )*100 = 195/6198 = 4%

Media februarie = (Cfeb / CA )*100 = 412/6198 = 7%

Tabel 3.9 Greutatea specifică a fiecărei lunii

Sursa: Prelucrat pe baza datelor de la Hotel Ialomița

În acest tabel este redat media specifică fiecărei luni. Ca urmare a analizei sosirilor de turiști în perioada 2002-2006, calculele aferente s-au realizat astfel:

Ianuarie = (146+317+132+214+163)/5 = 195

Februarie = (427+467+230+375+536)/5 = 412

Martie = (475+415+253+422+520)/5 = 417

Fig 3.5 Sezonalitatea circulației turistice la Hotel Ialomița

Tabel 3.10 Sezonalitatea circulației turistice la Hotel Ialomița

Sursa: Prelucrat pe baza datelor de la Hotel Ialomița

Coeficientul concentrării lunare se calculează pe baza formulei:

CC= LMo / CA = 1026/6198 = 0,16