Perspectivele Dezvoltarii Turismului Montan In Contextul Dezvoltarii Durabile
Perspectivele dezvoltării turismului montan
în contextul dezvoltării durabile
CUPRINS
Introducere
Capitolul I Turismul montan – destinație de bază a turismului românesc
1.1 Realități și tendințe în evoluția turismului românesc
1.2 Locul și rolul turismului montan în turismul intern și internațional
Capitolul II Mutații stucturale în activitatea turismului montan în anii 2000-2005
2.1 Modificări structurale în oferta turistică a turismului montan
2.1.1 Potențialul natural și antropic al turismului montan
2.1.2 Baza tehnico-materială a acestui tip de turism
2.2 Cuantificarea circulației turistice din zona turismului montan
2.2.1 Complexitatea și particularitățile cererii turistice din zona montană
2.2.2 Evoluția indicatorilor circulației turistice din zona montană
Capitolul III Analiza activității turistice din zona de practicare a turismului montan
3.1 Tendințe în evoluția capacității de cazare în funcțiune din zona montană
3.2 Analiza eficienței utilizării capacității de cazare în funcțiune
3.3 Corelația dintre capacitatea de cazare în funcțiune și înnoptările din zona
montană
Capitolul IV Necesitatea dezvoltării turismului montan în contextul derulării
procesului de dezvoltare durabilă
4.1 Perspectivele dezvoltării turismului montan
4.2 Analiză SWOT în zona de derulare a turismului montan
4.3 Strategiile de promovare a produsului turistic din zona montană și propuneri de
dezvoltare a acestuia
Concluzii
Anexa
Bibliografie
MOTIVAȚIA LUCRĂRII
Importanța zonei montane în cererea de vacanțe, a generat preocupări ale specialiștilor în scopul exploatării pentru turism a acestei destinații într-un mod eficient, pentru a satisface diversitatea și complexitatea nevoilor turiștilor. Astfel,amenajarea în scopuri turistice a zonei montane are o existență de peste un secol,perioadă în care s-au manifestat opinii și contribuții importante la valorificarea resurselor naturale și a bogățiilor socio-culturale ale acestei destinații turistice.
Problemele actuale ale turismului sunt cele legate de protejarea mediului, printr-o exploatare a acestuia pe baza principiilor dezvoltării durabile, principii care trebuie avute în vedere și în amenajarea turistică a zonelor montane.
Din punct de vedere al potențialului natural, România dispune de suficiente resurse care pot răspunde cerințelor de dezvoltare a turismului montan,atât pentru practicarea schiului, dar și pentru sezonul estival. Cu toate acestea,în prezent, trăsătura principală a ofertei montane românești este diferența dintre valoarea și atractivitatea potențialului turistic și gradul de valorificare redus,atât cantitativ cât și calitativ.
Dintre masivele montane cel mai bine dezvoltate din țara noastră se pot enumera: Bucegi,Piatra Craiului,Postăvarul,Făgăraș,Ceahlău,Parâng și Cindrel(aici a fost construită prima stațiune montană din România – Păltiniș).
Printre stațiunile remarcate pentru practicarea turismului montan se află:
Sinaia, Bușteni, Predeal,Păltiniș, Poiana Brașov, Borșa, Semenic, Stâna de Vale, Durău și altele.
Importanța exploatării pentru turism a resurselor montane a atras atenția specialiștilor din domeniu,care au realizat o serie de studii,analize,în urma cărora se pot evidenția în principal următoarele aspecte:
mare diversitate de aspecte peisagistice,care conferă originalitate și atractivitate masivelor montane;
natură virgină,în mare parte;
un relief "dulce" în zonele de înălțimi medii(800-1600m),favorabil practicării turismului,activităților în aer liber;
un important domeniu schiabil și o garanție a prezenței zăpezii la altitudini joase (1000-1500m), benefice practicării sporturilor de iarnă;
populație numeroasă, primitoare, păstrătoare de tradiții, existența unor locuințe tradiționale de calitate și a unui patrimoniu cultural religios important;
mare complexitate a potențialului turistic, conferită de varietatea și valoarea resurselor naturale și antropice,ceea ce face posibilă dezvoltarea a numeroase forme de turism – odihnă și recreere, practicarea sporturilor de iarnă,drumeție, tratament balnear, speoturism, alpinism, turism științific și profesional, turism rural, religios și cultural, vânătoare și pescuit sportiv, agrement nautic ș.a.
Dotarea zonei montane din România cu echipamente specifice este modestă, aceasta deținând ~26% din totalul unităților de cazare,cea mai mare parte fiind concentrată în stațiunile turistice de pe Valea Prahovei – Sinaia, Predeal, Bușteni – și Poiana Brașov (cu circa 33,5% din capacitatea de cazare a zonei montane).
În ceea ce privește dotările pentru serviciile de alimentație,se remarcă prezența unei varietăți de unități, de la restaurantele clasice și cu specific,până la baruri,bufete ș.a. Ca și în cazul unităților de cazare în țara noastră se poate observa o concentrare a acestora în aceleați zone,respectiv Valea Prahovei și Poiana Brașov.
Din punct de vedere al dotărilor pentru practicarea sporturilor de iarnă, în țara noastră eforturile au fost concentrate către amenajarea unor pârtii de schi și instalații mecanice de urcat. În prezent, suprafața domeniului schiabil este de 380,8 ha (3,81 kmp), categoric foarte mică, comparativ cu alte țări(de 120 de ori mai mică față de Germania, de 510 ori mai mică față de Franța).
Succint,putem evidenția următoarele:
numărul total al pârtiilor de schi amenajate în țara noastră este de 72, având o lungime totală de 93,34 km, la care se adaugă 15,5 km pentru schi fond, cea mai mare parte aflându-se în stațiunile de pe Valea Prahovei și Poiana Brașov (circa 45%); au fost amenajate și câteva pârtii de săniuș (la Predeal,Sinaia,Izvoare,etc.)
structura pârtiilor pe grade de dificultate,cele 72 de pârtii din țara noastră se împart astfel:
– pârtii foarte ușoare :3(toate în Poiana Brașov)
– pârtii ușoare :12
– pârtii medii :43
– pârtii dificile :14
pentru schi fond sau schi-plimbare nu sunt amenajate trasee așa cum se observă în țările cu turism de iarnă dezvoltat;
referitor la instalațiile de transport pe cablu, România dispune de 65 de instalații,dintre care 8 telecabine,o telegondolă, 17 telescaune, 39 teleschiuri și babyschiuri, concentrate în special în Sinaia, Predeal și Poiana Brașov;
gradului redus de amenajare și valorificare a domeniului schiabil în țara noastră i se adaugă și numeroasele dificultăți privind exploatarea pârtiilor(mai ales de ordin juridic- proprietatea pământului, dar și de ordin tehnic – degradări, lipsa zăpezii, lipsa mijloacelor de întreținere) și a instalațiilor mecanice de urcat (multe dintre ele aflându-se într-o stare avansată de uzură fizică).
Ca și structura echipamentelor de cazare și a celor pentru practicarea sporturilor de iarnă,dotările pentru agrement,sunt modeste în structura ofertei din țara noastră,fiind prezente un număr redus de cluburi, săli de jocuri, terenuri de sport (tenis, volei, baschet, fotbal), piscine, lacuri amenajate pentru practicarea diferitelor sporturi,etc.Agrementul se rezumă în principal la drumeția montană,precum și la vizitarea unor obiective de genul: peșteri, parcuri naturale, castele, mănăstiri,etc.
Alte aspecte ale turismului montan din România:
zona montană din țara noastră este valorificată pentru practicarea drumeției, sporturilor de iarnă, turismului de sfârsit de săptămână, iar în prezent, din ce în ce mai frecvent se remarcă solicitarea anumitor stațiuni(Predeal, Sinaia, Călimănești, Căciulata,etc.) pentru turismul de afaceri și reuniuni;
multe zone montane sunt bogate în resurse terapeutice, aspect care determină posibilitatea practicării turismului balnear;
zona montană are ca și caracteristică principală sezonalitatea, iar acestea se manifestă prin prezența a două perioade de sezon: hivernal(cu luna de maxim – februarie) și estival(cu un vârf de sezon în august);
din punct de vedere al eficienței economice- evidențiată în principal prin gradul de ocupare, se poate preciza că acesta are în medie o valoare de ~30%, iar în structura unităților de cazare se remarcă următoarele valori:în hoteluri – 50-60%,în vile – 40-50%,iar la cabane -25-30%;
se mai pot remarca și alte câteva aspecte importante din punct de vedere al eficienței sociale și anume:
– datorită întinderii mari a zonei montane din România și atractivității deosebite a acesteia, ea poate oferii oricând și oricui un loc ideal de recreere, de refacere a forței de muncă sau de petrecere activă a timpului liber, fie prin turismul organizat, fie în mod neorganizat, pentru un sejur mai lung sau doar pentru sfârșitul săptămânii;
– prin existența rețelei de cabane, zona montană oferă posibilitatea practicării turismului și categoriilor de persoane cu venituri mai modeste în special tinerilor; de asemenea, existența unei baze de cazare aparținând sindicatelor, în unele stațiuni, poate contribui la dezvoltarea turismului social;
– în ultimii ani începe să se contureze tot mai mult turismul rural în zona montană, o formă a turismului alternativ și o variantă de promovare a turismului de masă;
– eficiența socială care poate fi caracterizată și prin nivelul servirii, prin gradul de satisfacere a cerințelor turiștilor, prin nivelul de calificare a personalului sau prin unii indicatori privind trasportul pe cablu(timpul de așteptare a schiorilor la instalații, accesul la aceste instalații – ca raport între lungimea totală a instalațiilor mecanice de urcat și numărul locurilor de cazare din stațiune, gradul de satisfacere a cererii pentru transportul pe cablu – ca raport între capacitatea instalațiilor și cea de cazare,etc.) arată faptul că rezultatele se plasează sub nivelul cerințelor turiștilor, ceea ce nu influențează doar eficiența socială, ci și mărimea eficienței economice.
În final, se poate afirma că în țara noastră există posibilități de dezvoltare a turismului montan atât prin amenajarea unor masive încă neintroduse în circuitul turistic, dar și prin îmbunătățirea ofertei actuale. Dacă la cele anterioare se alătură și o activitate intensă de promovare, se poate ca în viitor să se atingă ritmuri superioare ale sosirilor și încasărilor care implicit vor conduce la satisfacerea cerințelor turiștilor și creșterea eficienței activităților specifice.
Pe parcursul lucrării se va urmării prezentarea turismul montan românesc din punct de vedere al locului și rolului acestuia în cadrul pieței turistice românești,al tendințelor în evoluția capacității de cazare în funcțiune și al dezvoltării stațiunilor montane în contextul practicării unui turism durabil.
CAPITOLUL I
TURISMUL MONTAN – DESTINAȚIE DE BAZĂ A TURISMULUI ROMÂNESC
1.1 Realități și tendințe în evoluția turismului românesc
Activitatea turistică se numără printre cele câteva fenomene ce s-au impus în epoca contemporană, dezvoltarea sa spectaculoasă constituind o trăsătură caracteristică a secolului nostru și în special a celei de-a doua jumătăți a acestuia.
În noianul de transformări produse în viața social economică după cel de-al doilea război mondial – introducerea automatizării, folosirea ciberneticii și tehnicii de calcul cu diverse sectoare economice, industrializarea agriculturii conturarea știință ca ramură de producție, modernizarea mijloacelor de transport, etc. – societatea omenească, indiferent de formarea relațiilor de producție, de sistemul social politic existent s-a industrializat la scară planetară.
Societățile industrializate, mai mult sau mai puțin dezvoltate, au ca trăsătură definitorie o importantă concentrare a populației în centre urbane, în cadrul cărora, pe suprafețe restrânse, se înregistrează aglomerări ale locurilor de școlarizare și de muncă ale căilor și mijloacelor de transport, ale familiilor în blocurile de locuințe, ale punctelor de distracție; de asemenea societatea industrializată oferă prin organizarea științifică a producției și a muncii, prnesc din punct de vedere al locului și rolului acestuia în cadrul pieței turistice românești,al tendințelor în evoluția capacității de cazare în funcțiune și al dezvoltării stațiunilor montane în contextul practicării unui turism durabil.
CAPITOLUL I
TURISMUL MONTAN – DESTINAȚIE DE BAZĂ A TURISMULUI ROMÂNESC
1.1 Realități și tendințe în evoluția turismului românesc
Activitatea turistică se numără printre cele câteva fenomene ce s-au impus în epoca contemporană, dezvoltarea sa spectaculoasă constituind o trăsătură caracteristică a secolului nostru și în special a celei de-a doua jumătăți a acestuia.
În noianul de transformări produse în viața social economică după cel de-al doilea război mondial – introducerea automatizării, folosirea ciberneticii și tehnicii de calcul cu diverse sectoare economice, industrializarea agriculturii conturarea știință ca ramură de producție, modernizarea mijloacelor de transport, etc. – societatea omenească, indiferent de formarea relațiilor de producție, de sistemul social politic existent s-a industrializat la scară planetară.
Societățile industrializate, mai mult sau mai puțin dezvoltate, au ca trăsătură definitorie o importantă concentrare a populației în centre urbane, în cadrul cărora, pe suprafețe restrânse, se înregistrează aglomerări ale locurilor de școlarizare și de muncă ale căilor și mijloacelor de transport, ale familiilor în blocurile de locuințe, ale punctelor de distracție; de asemenea societatea industrializată oferă prin organizarea științifică a producției și a muncii, prin tehnologia modernă și concentrarea întreprinderilor producătoare – posibilități nelimitate de creștere a productivității muncii cu multiple efecte pozitive asupra membrilor societății, între care creșterea veniturilor și a puterii de cumpărare, sporirea duratei timpului liber prin reducerea zilei și săptămânii de lucru, prin mărirea concediilor, creșterea speranței medii de viață, dezvoltarea și modernizarea mijloacelor de informare.
Însă, în același timp, societatea industrializată are și efecte negative asupra membrilor ei, acestea manifestându-se sub forma agresivității biologice (poluare, lipsa de mișcare, maladii frecvente, etc.) precum și a celor de ordin nervos (stresul psihic, constrângerile din viața socială și profesională)
De aici, și nu numai, dorința și tendința oamenilor societății contemporane de a-și petrece timpul liber călătorind, căutând sau visând la colțuri liniștite din natură, vizitând orașe și sate din țara de baștină sau din alte țări pentru a cunoaște oameni și locuri, sau pentru a-și îngriji sănătatea.
Și cum numărul populației din majoritatea țărilor a crescut considerabil, iar influența factorilor distanță – timp a fost dominată simțitor prin modernizarea mijloacelor de transport, turismul – ca modalitate de petrecere plăcută și utilă a timpului liber – a cunoscut o „explozie” fără precedent constituind una dintre cele mai remarcabile trăsături ale epocii contemporane.
România beneficiază de multiple și variate frumuseți naturale și valori cultural istorice, care-i permit să ofere produse turistice de calitate și atractivitate deosebită, competitive, în măsură să satisfacă exigențele tuturor categoriilor de vizitatori români și străini. De aceea, se poate spune că România este o țară turistică, o țară care poate oferi în același spațiu, diversitatea montană a Elveției și frumusețea Rivierei franceze. În centrul țării, Podișul Transilvaniei, cu livezi și vii încărcate de rod, este înconjurat de cununa Carpaților. În centura Subcarpaților, a dealurilor și câmpiilor, numeroase izvoare de ape minerale având calități terapeutice au stat la baza dezvoltării a peste 160 de stațiuni balneare. Din loc în loc, monumente – mărturii ale unor fapte din istoria zbuciumată a poporului român. La atracțiile naturale și istorice se adaugă mulțimea realizărilor social – economice actuale de mare interes pentru orice vizitator, bogăția creațiilor etnografice și folclorice precum și ospitalitatea poporului român.
Varietatea acestor elemente, la care se adaugă baza materială modernă (hoteluri, hanuri, popasuri, restaurante, vile, pavilioane de tratament, etc) și infrastructura turistică au permis conturarea chiar a unor zone turistice.
Dintre acestea s-au impus în circuitul turistic intern și internațional următoarele: litoralul românesc al Mării Negre, Moldova de Nord, Valea Prahovei, Delta Dunării, Carpații, Transilvania, Bucureștiul și împrejurimile sale, Porțile de Fier, Argeș. Făgăraș, etc.
De-a lungul lucrării am încercat să evidențiez cele mai importante aspecte care contribuie la dezvoltarea turismului montan, atât pe plan intern cât și pe plan internațional.
Astăzi, în România, turismul constituie unul din domeniile de activitate social economică în plină ascensiune, care tinde să se constituie într-o ramură distinctă a economiei naționale. Sub influența puternicului avânt social, economic și tehnico –științific din țara noastră, în special în ultimii 20 de ani, turismul capătă o amploare tot mai mare, devenind un mijloc modern și eficient de diversificare a căilor de refacere a capacității de muncă și de utilizare plăcută și rațională a timpului liber.
România este înzestrată cu o mare varietate de atracții turistice. Litoralul românesc al Mării Negre măsoară 245 km. și are numeroase și largi plaje acoperite u nisip foarte fin, în timp ce Delta Dunării conține o floră și faună variate. În centrul țării Podișul Transilvaniei este înconjurat de frumusețea Munților Carpați. Numeroase izvoare de apă minerală și lacuri cu calități terapeutice constituie baza dezvoltării unor stațiuni balneare. Mai mult România este bogată în locuri istorice, ca de exemplu cetățile dacice, monumentele de artă veche și modernă de pe întreg cuprinsul țării, în orașe și sate vechi și noi.
Alături de atracțiile naturale și cultural-istorice se adaugă și realizările poporului român: Hidrocentralele de pe râurile interioare- Bistrița, Argeș, Olt, Mureș, Someș. Siret sau cele de la Porțile de Fier, Canalul Dunăre – Marea Neagră, Transfăgărășanul.
Cu un peisaj atrăgător, Valea Prahovei și Bucegii sunt locuri unde s-au dezvoltat cele mai vechi stațiuni montane din România: Sinaia, Predeal. Bușteni, Poiana Brașov. Alte areale cu un potențial turistic dezvoltat sunt zona Bâlea Lac și Curtea de Argeș – Capra, Lotru Voineasa, Valea Ialomiței, Semenic – Muntele Mic, arealul Rarău – Giumalău – Vatra Dornei.
1.2. Locul si rolul turismului montan în turismul intern si internațional
Una din problemele importante și de certă actualitate pentru dezvoltarea turismului românesc, problemă care, până acum,nu a beneficiat de suficientă atenție, mai ales în sensul unei abordări complexe, strategice integratoare, este legată de turismul montan,în general, și de stațiunile montane, ca centru al unor prestații specifice ; în particular, componente reale, perspective în dinamica activității turistice din țara noastră.
Apreciat adesea ca un perimetru cu atractivitate mai redusă datorită unei viziuni înguste sau unei insuficiente cunoașteri a potențialului, muntele nu a reprezentat o prioritate pentru strategiile de dezvoltare turistică sau pentru programele de valorificare a resurselor, lucru atestat de echiparea relativ modestă din toate punctele de vedere – cantitativ și calitativ, al infrastructurii,mijloacelor de cazare,instalațiilor de agrement,etc. – și de prezența neconvingatoare a produselor specifice în oferta de vacanțe.
De asemenea,pornind de la premisa că turismul este parte constitutivă a economiei unei țări și că dezvoltarea sa nu poate fi proiectată în afara evoluției de ansamblu strategiile privitoare la viitorul acesteia sunt integrate obiectivelor generale ale dinamicii economico-sociale.
Ca ramură a sectorului terțiar și în același timp ca ramura de interferentă, turismul reprezintă în perioada contemporană o variantă strategică pentru numeroase economii naționale,fiind cunoscute efectele sale benefice în plan economic,social,cultural și, într-o anumită măsură asupra mediului natural.De aceea, eforturile investiționale și organizatorice ale multor țări sunt îndreptate spre activitatea de turism, având drept rezultat, la nivel mondial,o creștere impetuoasă a circulației turistice și a încasărilor directe și indirecte.
Ultimele decenii se caracterizează astfel printr-o dinamică înalta a sosirilor și încasărilor turistice, înregistrându-se ritmuri anuale de creștere foarte ridicate : 5-10% la sosiri si 5 până la 20% la încasări.
În plan economic,acesta a avut ca efect participarea turismului cu aproape 12% la produsul mondial brut (în 1998) și cu circa 8% din numărul locurilor de muncă,fiind considerat totodata cel mai important component al comerțului internațional. De asemenea,prin efectul multiplicator recunoscut, turismul antrenează numeroase alte ramuri economice a căror activitate depinde în mare masura (sau chiar exclusiv) de fenomenul turistic (construcțiile, transporturile,serviciile în general,agricultura,industria alimentară, industria prelucrarii lemnului,meșteșugurile,etc)
În plan social,turismul răspunde unei multitudini de nevoi umane – de odihnă, recreere, cunoaștere, îngrijire a sănătății, destindere, îmbogațire a orizontului cultural, comunicare, aventură și altele – ceea ce argumenteaza antrenarea unei ponderi ridicate a populației lumii (peste 50%) la circulația turistică. Din același motiv, turismul este considerat un important indicator al calității vieții și totodata un mijloc de creștere a acesteia.
În larga paleta a formelor de turism, turismul montan deține un loc aparte: muntele a reprezentat din totdeauna o destinație preferată pentru refacere,odihnă,aventură sau alte nevoi socio-culturale. În același timp,zona montană a atras atenția investitorilor și organizatorilor de turism,datorită oportunităților oferite pentru dezvoltarea unei activități turistice eficiente astfel că putem vorbi astăzi despre existența,pe plan mondial, a unei oferte complexe, diversificate (pentru totate gusturile și disponibilitățile bănești) și de mare atractivitate.
În țara noastră,turismul montan se înscrie astăzi în tendințele manifestate de turismul românesc în general : transformări structurale generate de trecerea la economia de piață, scăderea circulației turistice, a calității echipamentelor și serviciilor din lipsa surselor investiționale,dificultăți generate de întârzierea privatizării,fiscalitatea împovărătoare, care nu favorizează dezvoltarea turismului, din lipsa coerenței cadrului legislativ,de imaginea negativă a României propagată peste hotare,etc.Aceste tendințe demonstrează sensibilitatea turismului la stimuli economico-sociali,la convulsiile conjuncturale, iar turismul montan nu face exceptie.
Și totuți,turismul românesc are reale șanse de revigorare,putând deveni un element dinamizator al întregii economii naționale, în condițiile în care el va face obiectul unei strategii unitare, coerente și realiste, stabilite la nivel macroeconomic pe baza urmăririi unor obiective de dezvoltare durabila a turismului. Turismul montan trebuie sa devină o componentă de baza a acestei strategii, având în vedere valorosul potențial turistic de care dispune, experiența de exploatare,cererea potențială internă și externă.
Strategiei stabilite la nivel național trebuie să i se coreleze strategiile elaborate în plan regional,local,la nivelul stațiunii sau întreprinderii turistice. Acest lucru este posibil în condițiile în care, în paralel cu descentralizarea activității turistice, cu privatizarea societăților de turism și cu clarificarea proprietații funciare, administrația centrala va crea un cadru legislativ fiscal și organizatoric favorabile dezvoltării turismului montan și cointeresării investitorilor particulari și societăților de turism în acest sens.
CAPITOLUL II
MUTAȚII STRUCTURALE ÎN ACTIVITATEA TURISMULUI MONTAN ÎN ANII 2000-2005
2.1. Modificări structurale în oferta turistică a turismului montan
Pentru a defini "oferta turistică" este esențială departajarea sa conceptuală de "producția turistică",necesitate determinată de specificul industriei turistice. Cadrul și potențialul natural și antropic, echipamentul de "producție" a serviciilor turistice, masa de bunuri materiale(alimentare,industriale) destinate consumului turistic,forța de muncă specializată în activități specifice,infrastructura turistică și condițiile de comercializare (preț,facilități,etc) formează oferta turistică.
Oferta turistică are o serie de caracteristici care rezultă în principal din natura activităților desfașurate în acest sector al economiei naționale precum și datorită faptului că la realizarea produsului turistic participă o serie de agenți economici de naturi diferite care interacționează permanent pentru a satisface dorințele exprimate sau nu ale turiștilor.
Caracteristici principale ale ofertei turistice:
rigiditatea mare – pentru a putea consuma produsul turistic clientul trebuie să se deplaseze la locul ofertei, rezultând de aici imposibilitatea stocării ofertei;
substituibilitatea ofertei de un anumit tip cu altul;
oferta turistică are un caracter ferm, existând atâta timp cât există consumul;
imposibilitatea standardizării ofertei turistice;
interdependența dintre serviciile turistice și ansamblul serviciilor;
oferta turistică are un caracter artizanal datorită existenței unui număr mare de întreprinderi mici și mijlocii ce acordă o importanță deosebită muncii vii;
serviciile turistice trebuie să fie ireproșabile;
În studierea pieței turistice alături de precizările anterioare trebuie analizate și
principalele elemente care contribuie la crearea /determinarea ofertei turistice,care așa cum reiese din cele de mai sus,poate fi caracterizată în mod sintetic prin "complexitate".
Determinanții ofertei turistice:
Teritoriul/spațiul în care se desfășoară activități de turism, se constituie ca o condiție esențială pentru existența ofertei turistice;teritoriul se poate dimensiona din punct de vedere cantitativ(capacitatea optimă de primire) și calitativ (atractivitatea), acestea fiind totodată elemente esențiale în determinarea fluxurilor turistice și bazei tehnico-materiale.
Atractivitatea unei zone turistice nu poate fi determinată luând în considerare relațiile dintre acesta și zona de origine a turiștilor.
Baza tehnico-materială este identificată și sub conceptul de echipament turistic sau capacitate de producție a ofertei turistice.
În ceea ce privește natura ofertei turistice,majoritatea specialiștilor identifică doua categorii:
oferta turistică primară, care cuprinde totalitatea resurselor naturale;
oferta turistică secundară, care include ansamblul resurselor create de om, cunoscută și sub denumirea de potențial antropic.
2.1.1 Potențialul natural și antropic al turismului montan
Potențialul natural al turismului reprezintă totalitatea elementelor fizico-geografice dintr-un teritoriu care au capacitatea de a exercita o atracție asupra unor potențiali turiști. Prin îmbinarea parțială sau totală a trăsăturilor dominante ale elementelor mediului natural se conturează aprecieri cantitative și calitative asupra potențialului turistic natural al unui teritoriu.
Nu toate elementele mediului natural au însă același grad de atractivitate pentru turiști. Astfel, se detașează ca atracții deosebite unitățile montane, formele ciudate de relief, masivele acoperite cu zăpadă tot anul sau o mare perioadă dintr-un an, elementele deosebite ale vegetației, fauna cinegetică, râurile și cascadele, gheizerele și lacurile, izvoarele minerale. Deși reprezintă principalul element de atractivitate pentru un flux turistic,ele nu trebuie desprinse din ansamblul componentelor mediului natural din care fac parte.Din această cauză, elementele mediului natural ce devin obiective ale circulației turistice trebuie studiate în contextul peisajelor din care fac parte, evaluând gradul de integrare al acestora în peisaj, nivelul lor de asociere, starea de echilibru a componentelor peisajului.
Resursele turistice create de societatea umană s-au format de-a lungul istoriei omenirii,îmbogăținde-se treptat cu noi valori, pe măsura creșterii gradului de cultură și civilizație a popoarelor. Obiectivele turistice de natură antropică existente în prezent au apărut inițial, pentru scopuri și cu funcții diferite de cele actuale.Pe măsura trecerii timpului, au căpătat patima vremii,s-au încărcat de semnificații și au ajuns să dobândească atractivitate, intrând în categoria de patrimoniu turistic antropic.Bogăția acestuia s-a amplificat de la o etapă istorică la alta,pe măsura dezvoltării societății omenești,iar creșterea actuală, ca număr de obiective turistice de natură antropică și ca diversitate pe unitatea de suprafață, este considerată fără precedent.
Ca și în cazul obiectivelor turistice naturale, atractivitatea obiectivelor turistice antropice rezultă din reflectarea asupra lor, a unor elemente ca:unicitate(singularitate), vechime, inedit, dimensiune, formă, funcție, semnificație, perioada de timp,etc. Valabilitatea acestor însușiri poate fi verificată și raportată la spațiul național sau cel internațional. De asemenea, trebuie raportată la o anumită perioadă istorică de timp.
MunȚii CarpaȚi
Carpații românești acoperă 36% din suprafața țării și se impun în ansamblul turistic național ca o importantă zonă turistică. Deși au concurenți puternici în mai multe state europene, cum sunt: Munții Alpi, Balcani, Pirinei sau Tatra, Carpații românești prezintă unele particularități care le conferă multă originalitate, ceea ce înseamnă că au capacitatea de a stârni amatori de sporturi de iarnă, alpinism și drumeție montană.
Sistemul montan se caracterizează printr-o diversitate de aspecte peisagistice și o mare complexitate de potențial turistic, date de particularitățile diferitelor tipuri de relief (glaciar, fluviatil, structuralo-litologic, etc), alternarea unităților montane, submontane și depresionare, a culoarelor de văi, varietatea și configurația învelișului vegetal și a rețelei de ape și lacuri, o mare bogăție de ape minerale și termominerale, fondul cinetic și piscicol deosebit de reprezentativ, etc.
Toate acestea prin specificul și modul de îmbinare în spațiu conferă originalitatea și nota de atractivitate turistică a munților noștri.
Munții Carpați, accesibili pretutindeni, oferă condiții favorabile pentru o valorificare complexă în turism, atât pentru formele de bază – odihnă și tratament – cât și pentru cele specifice – sporturi de iarnă, drumeție, alpinism, speoturism, cunoaștere, vânătoare, pescuit.
Munții Carpați cu dispunerea lor circulară – din care cauză anticii i-au asemuit cu o cunună – închid în mijlocul lor un podiș înalt de 400 – 600 m., mărginit în mare parte de un lanț de depresiuni bine individualizate și adăpostite. ”Castelul” orografic al Carpaților românești este dominat de înălțimi ce depășesc 2.000 m., printre care și 10 vârfuri principale cu peste 2.500 m. În exterior , Carpații sunt înconjurați de șiruri de dealuri subcarpatice, fragmentate de numeroase depresiuni.
Comparativ cu alte lanțuri muntoase, Carpații românești au o masivitate relativ redusă datorită multiplelor văi transversale ce îi fragmentează, depresiunilor și culoarelor depresionare ce pun în evidență masive sau grupe mari orografice.
Culmile lor sunt, în general, rotunjite și au lungimi ce nu depășesc 30 km., iar depresiunile intramontane, în număr de peste 300, și numeroasele trecători și pasuri facilitează legături permanente cu zonele extracarpatine.
Cununa carpatică românească, cu tot ansamblul de culmi și masive de depresiuni și văi, a fost divizată în trei mari unități, avându-se în vedere poziția ocupată în teritoriu: Carpații Orientali, Carpații Meridionali, Carpații Occidentali.
Carpații Orientali, care se întind de la granița nordică la depresiunea Brașov și râul Prahova, se caracterizează prin existența a trei șiruri paralele de masive cu direcția nord – sud ce corespund unor fâșii diferențiate prin vârstă și înfățișare: fâșia de vest cu culmi montane vulcanice, mai joase și de formă conică, în nord (Oaș, Gutâi –1443 m., Țibleș – 1835 m.) mai înalte și cu cratere bine conservate în sud (Călimani – Vf. Pietrosu – 2303 m. și Vf. Ineu –2.279 m.;Suhard, Hășmașu Mare, Bistriței – 1859 m.;Ceahlău –1907m; Tarcău; Ciuc, Nemira); fâșia de est are culmi constituite din roci sedimentare cutate (fliș), cu înălțimi mai reduse în nord (Obcinele moldovenești –1208 m., Stânișoara – 1539 m.) și în munții Vrancei (Penteleu – 1772 m., Ciucaș – 1954 m.)
O altă caracteristică a Carpaților Orientali o constituie existența unui însemnat număr de depresiuni, de culoare depresionare lungi și de văi care fragmentează puternic această unitate montană. Cele mai mari depresiuni sunt cele ale Maramureșului, Dornelor, Giurgeului și Ciucului – care separă șirul culmilor vulcanice de ceilalți munți – Brașovului (Țara Bârsei) – ce pare o câmpie cu altitudini de 500 – 600 m.-, precum și depresiunile din partea estică – Câmpulung și Comănești. Circulația în această zonă montană este facilitată de existența a numeroase trecători (Prislop –1416 m., Mestecăniș-1096 m., Tihuța 1.200 m., Buciu– 1273 m., Tușnad – 1301 m., Oituz – 866 m., Predeal – 1001 m.).
Carpații Orientali și zonele imediat învecinate reprezintă o regiune cu importante și variate atracții turistice.
Masivul Căliman, cel mai grandios edificiu vulcanic din România, oferă peisaje de o mare spectaculozitate, cum sunt acea uriașă „căldare” remodelată de ghețarii cuaternari și stâncile vulcanice, numite „12 Apostoli”(un areal de 200 ha, în jurul lor fiind declarată rezervație geologică), care au înfățișarea unor obeliscuri înalte de 8-12m.
Munții Giumalău cu o înălțime maximă de 1.857 m., au aspectul unui uriaș bloc, alcătuit din formațiuni cristaline, cu spinări rotunjite, dispuse radiar în jurul vârfului principal.
Masivul Rarău (1651 m. altitudine maximă) prezintă intruziuni calcaroase care au dat naștere unui relief pitoresc – cu turnuri și piramide – dintre care „Pietrele Doamnei” impresionează în mod deosebit.
Munții Bistriței(cu Vf.Pietrosu – 1791 m.) puternic fragmentați, prezintă văi prăpăstioase care oferă priveliști captivante( defilee, chei, pante abrupte și multe stânci golașe).
Alături de încântătoarele peisaje montane, un principal factor generator de turism în Carpații Orientali îl reprezintă stațiunile balneoclimaterice, dezvoltate ca urmare a prezenței unei multitudini de izvoare cu ape minerale, precum și a altor factori curativi (climat specific, ozon, turbă, emanații de bioxid de carbon, ș.a.). Amintim dintre ele pe cele mai importante, mai renumite și mai bine înzestrate cu instalații de cură: Vatra Dornei și Sângiorz – Băi, în zona nordică, Borsec, Băile Tușnad, Slănic Moldova în zona centrală, iar spre sudul Carpaților Orientali, Covasna.
Carpații Meridionali, cei mai înalți și mai masivi din întreg lanțul Carpaților românești – ceea ce l-a determinat pe geograful francez Emmanuel de Martonne să-l numească „Les Alpes de Transylvanie”- se desfășoară în continuare spre vest, de la Valea Prahovei până la Culoarul Timiș Cerna, care îi desparte de Munții Banatului. Spre Nord separarea de Munții Apuseni este făcută de Valea Mureșului, iar spre Nord-Vest de Culoarul Bistriței și de depresiunea Hațeg care-i despart de Munții Poiana Ruscă.
Fiind formați în mare parte din șisturi cristaline cu intruziuni granitice, Carpații Meridionali sunt puțin fragmentați de văi și depresiuni, prezentând un grad apreciabil de masivitate. La extremități, în structura lor geologică își fac frecvent apariția calcare și conglomerate care au dat naștere la câteva peisaje cu un pitoresc specific. O altă caracteristică a Carpaților Meridionali o constituie prezența a trei nivele de eroziune care apar ca întinse platforme ușor ondulate sau chiar netede, una la 2000 m. altitudine, cu pajiști alpine, a doua la 1.200 – 1.600 m., mai ondulată, și ultima, cea inferioară, la 1000 m. cu pășuni, fânețe, cu păduri și cu pitorești așezări omenești, permanente sau sezoniere(pe această platformă, în Munții Orăștiei s-au găsit vestigiile capitalei dacice a lui Decebal – Sarmizegetusa Regia).
În Carpații Meridionali se află numeroase circuri și văi glaciare, urme ale ghețarilor cuaternari precum și lacuri glaciare, toate de o neasemuită frumusețe și de o mare atracție turistică.
Apele au reușit totuși să sape în stânca dură câteva trecători destul de joase, ca Turnu Roșu – 400 m. și Cozia – 309 m. pe Olt , Lainici – 450 m., pe Jiu, La acestea se adaugă multe pasuri de înălțime, care au favorizat circulația peste munți: Giuvala (124o m.) pe unde s-a amenajat șoseaua Rucăr – Bran, Bâlea (la peste 200 m.)pe care s-a construit mai recent, șoseaua numită „Transfăgărășean” iar în Munții Parâng, tot la peste 2000 m. a existat în timpuri străvechi un drum roman.
Carpații Meridionali sunt formați din patru grupe de masive montane. Acestea sunt de la est la vest următoarele: Munții Bucegi care ating 2.505 m. în Vf. Omu, Munții Făgăraș cei mai înalți din țară, care se ridică sub forma unui zid crenelat având piscuri care trec de 2.500 m. altitudine (Vf. Moldoveanu – 2.544 m. și Vf Negoiu – 2.535 m.) Munții Parâng – Cindrel, care ating și altitudinea de 2.519m și sunt vestiți prin pitorescul culmilor și al văilor prăpăstioase; Munții Retezat – Godeanu care ajung la altitudinea de 2.509 m. cu Vf. Peleaga și au o structură geologică mai complexă (apar frecvent calcare și conglomerate), ceea ce a favorizat apariția numeroaselor fenomene carstice de mare atracție: chei, sohodaluri, ponoare, peșteri, etc.
Resursele turistice ale Carpaților Meridionali constau din monumente istorice și de arhitectură (cetăți, lăcașe de cult, castele, conace, etc.) vestigii arheologice cu semnificații deosebite din viața poporului român, stațiuni balneoclimaterice, așezări pitorești evidențiate de specificul lor etnografic și folcloric. Cele mai numeroase dotări turistice sunt concentrate în aria Munților Bucegi, pe Valea Prahovei și în Culoarul Rucăr – Bran. Masiv Montan cu vechi tradiții turistice, Bucegii dispun de posibilități pentru practicarea tuturor formelor de turism, pentru cazare și alimentație, de mijloace de transport pe cablu, pârtii de schi, săniuș, bob. În afara hotelurilor și vilelor existente în orașele de pe Valea Prahovei, în Munții Bucegi funcționează peste 20 de cabane. Masivul învecinat. Munții Piatra Craiului dispune și el de 4 cabane și o bogată rețea de poteci marcate.
Marginile Masivului Bucegi sunt, în general, puternic abrupte, înălțați aproape pe verticală, dând o impresie copleșitoare de cetate celor aflați la poalele munților. Din vârful său cel mai înalt – Vf. Omu, 2.505 m. – pornesc radiar mai multe culmi, cu pante abrupte, praguri, doline, chei, etc. toate de un pitoresc aparte. Partea sa de sud este formată de un platou, situat la cca. 2000 m., cu pajiști alpine și cu impresionante forme de eroziune, adevărate opere de artă ale naturii: Sfinxul, Babele, ș.a. Între obiectivele turistice de valoare ale Bucegilor se remarcă Valea Glaciară a Mălăeștilor, Hornurile Mălăieștilor, Acele și Brâul Mărarului (la 2.375 m. altitudine), Canionul, Turnurile și Brâul Bucsoiului (2.490 m.), cascadele Vânturiș, Urlătoarea, Caraiman, pitoreștile văi ale Jepilor, Cerbului, Alba, cheile formate pe Valea Ialomiței; cheile Urșilor, ale Peșterii, ale Tătarului (mari și mici), Zănoaga Mică și Zănoaga Mare. Spre vest, Masivul Bucegi este mărginit de culoarul Rucăr – Bran în jurul căruia predomină o serie de formații carstice, cum sunt cheile și peștera Dâmbovicioara, cheile Ghimbavului și Rudăriței, peșterile Urșilor și Colțul Surpat. La vest de culoar se înalță Munții Piatra Craiului posesori și ei a unor atractive forme carstice.
Al doilea segment mai intens frecventat de turiști este lanțul Munților Făgăraș, care a devenit mai accesibil după darea în exploatare a Transfăgărășeanului (1977) – drum asfaltat care traversează creasta principală a munților printr-un tunel lung de 890 m., situat la 2050 m. altitudine. Pe versantul nordic sunt multe cabane, vizitate cam tot timpul anului, însă cu precădere vara, la începutul toamnei și iarna. Cele mai noi locuri de popas se află pe valea Bâlei, la Bâlea – Lac (2034 m.) și Bâlea – Cascadă (1234 m.). Alte opt cabane își așteaptă oaspeții pe acest versant. Pe partea cealaltă versantul sudic a fost și el dotat cu cabane, la Voina și Cuca, apoi în extremitatea estică, la Cumpăna, la Piscul Negru și Valea cu Pești, pe malul Lacului de acumulare Vidraru, iar în capătul vestic pe muntele Cozia și, pe valea Oltului, la Hanul Cozia, cabana și popasul turistic Valea Oltului.
Marea majoritate a acestor cabane înlesnesc accesul turiștilor spre semețele creste ale Făgărașului unele dintre ele oglindite în apele unor lacuri glaciare ca Bâlea, Capra, Podrogu Mare, Avrig și Urlea.
Deși dispune de un potențial turistic bogat și variat grupa munților Parâng nu posedă, încă, dotări corespunzătoare, așa încât în această zonă fluxurile de vizitatori sunt mai reduse. Există în acest masiv muntos circuri glaciare în care s-au format lacuri (Câlcescu, Tău Fără Fund, Stăneiciu), morene, grohotișuri, unde privirea întâlnește creste semețe ce ajung până la 2.518 m. (Vf. Parângu Mare), povârnișuri abrupte, iar pe marginea sudică o serie de peșteri în care se află interesante forme concreționare (Peștera Muierilor, Polovragi, ș.a.) precum și cheile cu pereți maiestuoși de pe văile Oltului și Galbenului.
În munții Cindrel și Șureanu care au forme mai domoale și platforme mai largi pe culmi, se află de asemenea circuri și văi glaciare, iar în partea marginală – peșteri, dintre care mai cunoscute sunt: Șura Mare și Ciclovina.
În grupa munților Retezat – Godeanu atracția turistică majoră o constituie numeroasele circuri glaciare în care s-au format peste 80 de lacuri, cel mai întins dintre ele(nu numai din zonă, dar și din țară) fiind Bucura. Amintim dintre celelalte „ochiuri de mare” – cum le spun localnicii- Zănoaga, Galeșu, Gemenele, Tău Negru, Ana, Florica, etc. Aspectul general, alpin și subalpin cu stânci și vârfuri ascuțite – dintre care peste 20 depășesc altitudinea de 2.300 m. – le conferă titlul de cei mai pitorești munți din România. Datorită specificului reliefului, aici s-au dezvoltat o floră și o faună care nu se mai întâlnesc în alte părți ale țării, fapt ce a dus la organizarea unui Parc Național (din 1935) cu o suprafață de 20.000 ha.
Extremitatea vestică a Carpaților Meridionali, alcătuită din Munții Mehedinți și Cerna, abundă în structuri calcaroase și, deci, în forme carstice dintre cele mai felurite: peșteri (Clocoșani – rezervație speologică, Grota Haiducilor, Grota cu Aburi), chei importante (Motrului, Sohodolului, Runcului), ponoare, poduri naturale, ș.a.
Munții Banatului, prin potențialul lor turistic bogat și prin amenajările existente, oferă multiple condiții pentru iubitorii de drumeții și frumuseți naturale. Varietatea peisajelor lor se datorează structurii geologice și litologice foarte diferite. Relieful este reprezentat de culmi muntoase ce nu depășesc 450 m. (Vf. Piatra Goznei –1449 m.), fragmentate de văi, uneori destul de adânci, care au dat naștere unor chei atrăgătoare.
În partea centrală a grupei, structura calcaroasă a formațiilor geologice a favorizat apariția a numeroase forme caracteristice cu un pitoresc aparte, dintre acestea remarcându-se peșterile Comarnic, Popovăț, Racovița, Talasu, Buhuș, Românești, cheile Minișului, Carașului, Nerei, podul suspendat Ceucea; izbucurile din văile Minișului și Carașului, precum și măiestuosul culoar tectonic construit de Dunăre prin fierăstruirea transversală a Carpaților, pe o lungime de 134 km. culoar mărginit de pereți stâncoși ce ajung ce ajung la o înălțime de 1.s200 m. Acest sector al Dunării cunoscut sub numele de Porțile de Fier, a fost transformat într-un imens lac de acumulare, realizat prin barajul de la Gura Văii, de fapt un complex sistem hidroenergetic și de navigație, construit prin cooperare româno-iugoslavă.
De asemenea, lacurile antropice Valing, Gozna, Secu, Trei Ape, ș.a. ca și lacurile naturale Ochiul Beiului și Lacul Dracului, prin lucrările de amenajare și dotare ce s-a efectuat în jurul lor au devenit lacuri de mare atracție turistică, precum, de altfel, aceasta întreagă zonă bogată în păduri de rășinoase și foioase cu numeroase specii de plante de tip mediteranean.
Centrul turistic montan al Banatului este situat în Munții Semenic, accesibili atât cu telefericul cât și cu mijloace auto. Aici s-au amenajat mai multe complexe turistice bine dotate: Semenic, Crivaia, Trei Ape și Secu. Nu putem trece cu vederea nici potențialul turistic natural de o mare valoare de care dispun Munții Aninei: lacurile de acumulare Mărgăritaș și Buhui, peștera Buhui, cu cel mai lung rău subteran din România, cheile Minișului, Carașului, Nerei, cascadele Benșniței, Lacul Dracului, peșterile Comarnic, Liliecilor și Peștera cu apă.
CARPAȚII OCCIDENTALI, cu mozaicul lor petrografic, morfo-hidrografic și social-cultural, se constituie într-o adevărată cetate turistică, desfășurându-se între valea Mureșului la sud și cea a Someșului la Nord, un amplu arc ce închide la vest întinsul podiș al Transilvaniei. Principalul nod orografic al Apusenilor îl constituie Munții Bihor, care ating altitudinea maximă în vârful Curcubata (1850 m.) și care sunt alcătuiți, în partea nordică, din formații calcaroase ce au interesante fenomene specifice, concentrate, cu deosebire, în renumitul platou carstic Padiș – Scărișoara – Bătrâna. O altă subunitate a Apusenilor, Munții Pădurea Craiului, atinge altitudinea de 1.014 m. cu Vf. Ordâncușa și are structuri calcaroase, abundând în fenomene carstice. Grupa montană Vlădeasa – Gilău (1838 în Vf. Vlădeasa) fiind formată din roci eruptive și cristalin, se remarcă prin existența unor spectaculoase defilee și nivele de eroziune. Munții Codru – Moma, cu înălțimi relativ modeste (1012 m. în Vf. Pleșu), au o construcție geologică variată în care predomină, din nou, formațiunile calcaroase, cu respectivul cortegiu de fenomene tipice. Cel mai scund compartiment al apusenilor îl formează Munții Zarandului (836 m. în Vf. Dracea), care are un fundament eruptiv granitic și oferă o suită de văi prăpăstioase cu caracter sălbatic dar și multe pășuni întinse pe culmile lor scunde.
Munții Metaliferi, conținând apreciabile zăcăminte de minereuri neferoase și având o structură geologică complexă(cristalină, eruptivă și sedimentară), prezintă o varietate mare de peisaje atrăgătoare : piscuri semețe (cel mai înalt dintre ele –Vf. Vâlcan având 1.264 m.), resturi de cupole vulcanice, ca în Detunata (1169 m.), poduri și platforme pe care s-au dezvoltat așezări pitorești de tip risipit. Compartimentul cu cele mai caracteristice culmi calcaroase din Apuseni îl constituie Munții Trascăului, dominați de vârfurile Ciumărna – 1300 m., Bededeu –1227 m., Trascău-1217 m. Se întâlnesc aici multe stânci cu aspect columnar, văi și chei impresionante (Turzii, Râmeților, Feneșului) precum și peșteri cu formațiuni concreționare de o rară frumusețe.
Pitorescul munților Apuseni este sporit de vegetația lor bogată reprezentată de păduri de fag ce alternează cu păduri de conifere și cu pajiști montane întinse. El este întregit de compartimentele antropice, foarte dense și foarte variate în care se întâlnesc vestigii arheologice, elemente de etnografie și folclor, monumente istorice și de arhitectură de o incontestabilă valoare.
Potențialul nostru speologic are o recunoscută valoare științifică și estetică. Acesta dispune de peste 10.900 de peșteri, România situându-se pe locul al treilea în Europa – alături de Iugoslavia și Franța. Între acestea sunt și peșteri de dimensiuni mari, adevărate complexe carstice subterane, cu râuri și cascade (Topolnița, Cetățile Ponorului, etc) sau cu sisteme dezvoltate pe mai multe etaje, unele bogat și frumos concreționate (peste 300) și altele cu mineralizații rare sau cu picturi murale (Peștera Cuciulat, Peștera lui Adam, ș.a.), dar nu toate interesează sau nu toate pot fi valorificate în turism. O mare parte din acestea, prin valoarea științifică și estetică se constituie ca unicate pe plan național și internațional, fiind declarate monumente ale naturii sau rezervații speologice, așa cum sunt peșterile: Topolnița, Cetățile Ponorului, Șura Mări, Peștera de la Izvorul Tănșoarelor , Ghețarul de la Scărișoara, Peștera Urșilor de la Chiscău, etc, multe intrate deja în circuitul turistic.
Fără a avea înălțimea Alpilor, Carpații românești prezintă un intens domeniu schiabil, desfășurat pe cca. 1200 – 1400 m. altitudine ( de la 800 la 2200 m.) și, în general lipsit de avalanșe de zăpadă și ferit de viscole. Fizionomia și expunerea reliefului, dispunerea altitudinală a acestuia, alături de condițiile meteorologice, sunt factori favorizanți ai sporturilor de iarnă. Cele mai întinse și importante domenii schiabile se localizează între 1500 și 1800 m. altitudine, cum ar fi cele din munții Bucegi, Parâng, Muntele Mic, Postăvaru, Retezat, Rodnei, Vlădeasa, etc., dar se poate schia până primăvara târziu, și la 1900 – 2000 m. iar circurile glaciare din Făgăraș, Rodna și Retezat, după cum , și în Stațiunile montane Scărișoara și Stâna de Vale, situate numai la 1200 – 1400 m. înălțime, dar și în calea maselor de aer mai oceanic, schiatul se practică mai mult de patru luni pe an.
Unele masive montane, ca Muntele Mic – Țarcu, Parâng, Rodnei, Făgăraș, Bucegi, permit amenajarea de pârtii și mijloace de transport pe cablu, în sistem cascadă de la etajul inferior 900 – 1000 m., la cel superior, montan, 2.200 m. permițând o valorificare succesivă a domeniului schiabil și prelungirea sezonului de sporturi de iarnă până în aprilie – mai. În Carpați s-a conturat și un important domeniu pentru alpiniști, mai ales în partea de est a Carpaților meridionali, Centrele de alpinism de la Bușteni, Brașov și Sibiu fiind recunoscute pe plan național și internațional. Sunt peste 325 de trasee cu grade diferite de dificultate pentru alpinismul de vară și de iarnă localizate mai ales în masivele în care predomină formele glaciare sau abrupturile calcaroase, cum sunt: Piatra Craiului( 218 ), Retezat ( 71 ), Apuseni(69 ), Cheile Bicazului( 42 ), Făgăraș(11), etc.
Oglinzile de apă, naturale sau artificiale, deosebit de numeroase în țara noastră constituie un remarcabil potențial turistic. Lacurile de munte – fie că sunt glaciare, vulcanice sau de baraj natural se constituie prin ele însele ca obiective turistice.
2.1.2 Baza tehnico – materială a turismului montan
Valorificarea potențialului turistic al unei zone / țări, presupune asigurarea unor condiții pentru deplasarea, sejurul și petrecerea agreabilă a timpului liber ( unități de cazare, alimentație, agrement etc.). Astfel, orice persoană, va alege acea destinație care-i va aduce cele mai multe satisfacții, atât din punct de vedere al potențialului turistic, cât și din punct de vedere al echipamentelor ( sub aspect cantitativ, calitativ, dar si al diversitații).
În corespondență cu multitudinea destinațiilor sau componentelor produsului turistic, baza tehnico – materială are o structură complexă, elementele sale constitutive asociindu-se si adaptându-se tuturor tipurilor de nevoi ale turistului.
Considerate în literatura de specialitate ca fiind decisive pentru valorificarea ofertei, structurile de primire turistica constituie în prezent principala problemă a turismului românesc. Se cunoaște influența pe care amenajările stațiunilor o exercită asupra atragerii turiștilor, acestea condiționând direct odihna și alimentația, precum și asigurarea unui tratament corespunzător.
Prin structură de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică se ințelege orice construcție sau amenajare, care furnizează în mod permanent sau sezonier serviciul de cazare și alte servicii specifice pentru turiști.
Structurile de primire turistică, indiferent de forma de proprietate și de organizare, se pot clasifica în funcție de caracteristicile constructive, de calitatea dotărilor și a serviciilor prestate.
Conform cerințelor O.M.T., a fost emis ordinul Ministerului Turismului, în care se precizează că, în țara noastră funcționeză următoarele structuri cu funcțiuni de cazare turistică:
Hoteluri de 5,4,3,2,1 stele;
Hoteluri – apartament de 5,4,3,2 stele;
Moteluri de 3,2,1 stele;
Hoteluri pentru tineret de 3,2,1 stele;
Hoteluri de 3,2 stele;
Vile de 5,4,3,2,1 stele;
Bungalouri de 3,2,1 stele;
Cabane turistice, cabane de vânătoare, cabane de pescuit de 3,2,1 stele;
Sate de vacanța de 3,2,1 stele;
Campinguri de 4,3,2,1 stele;
Popasuri turistice de 2,1 stele;
Pensiuni turistice urbane de 4,3,2,1 stele;
Pensiuni turistice rurale de 4,3,2,1 flori (margarete), pensiuni agroturistice de 4,3,2,1 stele;
Apartamente sau camere de închiriat în locuințe familiale sau în clădiri cu altă destinație de 3,2,1 stele;
Structuri de primire cu funcțiuni de cazare pe nave fluviale si maritime de 5,4,3,2,1 stele.
Daca se ia drept criteriu de clasificare a bazei tehnico- materiale destinația principală a turiștilor, în literatura de specialitate sunt definite două categorii:baza tehnico- materială specific turistică și baza tehnico- materială generală (infrastructura).
A. Structuri turistice de cazare
Volumul, structura și calitatea serviciilor de cazare depind, în primul rând de existența unei baze tehnico-materiale adecvate: hoteluri propriu-zise, moteluri, vile, hanuri, case de odihnă, cabane, popasuri turistice, etc. Ele trebuie să dețină dotările corespunzătoare, care să ofere turiștilor condiții optime și, care să îndeplinească, după caz, și alte funcții. Dintre toate tipurile de primire cu funcțiuni de cazare cele mai importante sunt: hotelul, motelul, vila, bungaloul, cabanele turistice, refugiile turistice, campingurile, căsuțele, satul de vacanță, camerele de închiriat în locuințele familiale, spațiile de cazare de pe navele fluviale și maritime, pensiunile turistice și fermele agroturistice.
B. Structuri turistice de alimentație publică
Alimentația publică a cunoscut în țara noastră ritmuri înalte de dezvoltare superioare celor înregistrate de alte sectoare comerciale.
Pentru a satisface cât mai bine nevoile turistului a fost dezvoltată o rețea de unități cu specific reprezentative, care oferă preparate culinare tradiționale, într-un cadru plăcut, cu elemente de cultură, arhitectură, decorațiuni interioare și exterioare, cu programe artistice bine alese și executate, ceea ce conferă alimentației publice noi valențe, o mai mare atractivitate. Cu toate succesele obținute pe linia diversificării rețelei de alimentație publică, se simte încă nevoia de a extinde și mai mult rețeaua unor unități mult agreate de populație și turiști, cum sunt: plăcintăriile, covrigăriile, a unităților de răcoritoare, de meniuri dietetice.
C. Structuri de agrement
Cuprind o gamă de mijloace și dotări destinate să asigure posibilități cât mai largi și diversificate pentru petrecerea timpului liber de către turiști. O grupare generală în câteva categorii mari sugerează varietatea și importanța acestei componente a bazei tehnico – materiale: mijloace destinate distracțiilor (cluburi, săli de jocuri, săli polivalente, parcuri de distracție, etc), mijloace de transport pe cablu, mijloace de agrement sportiv (terenuri de sport, centre de călărie, patinaj, sporturi nautice, etc.) bazine de înot deschise și acoperite (unele cu ape termale) etc, respectiv peste 1700 locuri în parcuri distractive, aproape 1.800 de locuri pentru sporturi agrementive , 2.800 locuri în discoteci, aproape 500 de săli cu jocuri mecanice și o capacitate de transport pe cablu de peste 4.000 persoane pe oră. Desigur, această bază de agrement este concentrată îndeosebi pe litoral și în principalele stațiuni balneare și montane, după cum, în mijloacele de transport pe cablu, turismul prahovean, inclusiv Poiana Brașov deține aproape 70% din totalul instalațiilor.
În ceea ce privește baza tehnico materială a turismului montan principala componentă este reprezentată de rețeaua de cazare și anume: hotelurile, motelurile, vilele, cabanele cu capacități medii sau mici, cu camere separate și cu dormitoare comune, cu funcțiune sezonieră sau permanentă; sunt unități de cazare cu o largă răspândire în zona montană, la care se adaugă numeroase refugii sau adăposturi – construcții din lemn sau din piatră, lipsite de dotări și de personal de servire, destinate cazării celor în trecere (amatori de drumeție sau de ascensiuni. În strânsă legătură cu vertiginoasa dezvoltare a turismului automobilistic au apărut campingurile cunoscute în România sub numele de „popasuri turistice”. Totuși în regiunea montană acestea sunt mai reduse. Se mai remarcă și taberele școlare și un număr mare de spații de cazare la cetățeni.
Dacă vorbim despre rețeaua de alimentație publică, aceasta este construită din restaurante, rotiserii, bufete, berării, baruri , cofetării, patiserii, chioșcuri și alte unități de alimentație publică.
Agrementul reprezintă și în aceste regiuni un factor important de care trebuie să se țină seama și care este în plin proces de privatizare.
Pornind din Carpații Orientali , străbătând Obcinile Bucovinei , Munții Rodnei, Bârgăului, , Suhardului și Rarău – Giumalău descoperim adevărate frumuseți care încântă pe oricine.
Obcinile Bucovinei nu beneficiază de o bază materială bogată cu toate elementele constructive ale acesteia. Cele mai dese sunt cabanele turistice, la care se adaugă cele câteva hoteluri și hanuri turistice de pe traseele ce străbat acești munți.
Astfel întâlnim hanul „Solca” din satul Cocica, de categoria I, ce dispune de un spațiu de cazare de 45 locuri, un restaurant, cu 160 de locuri, terasă cu 200 de locuri.
Mai există un popas turistic „Trei brazi” cu cabane și căsuțe și restaurant, restaurantul „Cocica”, berăria „Solca” cu restaurant și terasă.
În continuarea traseului întâlnim cabana turistică „Palma” care dispune de 24 de locuri pentru cazare și 12 camere, bar și sală de mese, terasă. Hotelul „Zimbru” de două stele, care are la dispoziție pentru cazare 160 de locuri, cu restaurant, bar de zi, salon „Bingo” cu 120 de loc, magazin artizanat; complexul turistic „Ștrand” cu hotel și cabană, 10 căsuțe, restaurant, bar, terasă, club, sală de sport polivalentă, teren de tenis, bazin de înot, bowling cu afișaj electronic, saună, băi de cetină, pârtie de schi(cu baby schi lift) și alte dotări, plus restaurantul „Carpați”, „Rarău”, o cofetărie, toate acestea fac din orașul Câmpulung Moldovenesc o stațiune căutată de turiști.
Orașul Gura Humorului dispune de un hotel, „Carpați” cu 18 locuri, un motel, o tabără pentru copii cu 130 de locuri, vile ca: „Romana” cu 15 locuri, bucătărie cu toate dotările moderne necesare, salon, cameră de studiu, terasă, cramă, piscină, saună finlandeză, „Montana Grup Voroneț”, „Fabian”, „Simeria” și o serie de restaurante ca ”Select”, „Nadianca”, „Dumbrava Humorului”, discoteci, cofetării.
În satul Lucina găsim cabana turistică „Lucina”, categoria I, dispunând pentru cazare, de 30 locuri, cu bar și restaurant însumând 160 locuri.
Satul Mănăstirea Humorului beneficiază de un camping numit „Butucea”, casa „Gheorghiță”, de două stele – pensiune agro-turistică omologată – cu 16 locuri terasă în apropierea căreia sunt pârtii de schi neamenajate.
Satul Mestecăniș oferă cazare la cabana turistică „Mestecăniș” cu cabană și căsuțe, un restaurant cu 94 de locuri și loc pentru corturi.
În orașul Solca, stațiune balneo-climaterică se află un motel. O cabană turistică, „Trei brazi”, cu cazare la căsuțe, loc pentru corturi, restaurant.
Sucevița dispune de un popas turistic de categoria I, cu hotel, restaurant și căsuțe însumând 70 locuri pentru cazare, pârtie de schi, saună, de un han turistic, cu cazare în han și în căsuțe, cu restaurant, terasă și bar și o pensiune cu cazare și pensiune completă pentru 20 de persoane.
Satul Vatra Moldoviței se remarcă prin popasul turistic „Vatra Moldoviței, care dispune pentru cazare de 44 de locuri, restaurant și terasă cu 160 de locuri, prin motelul Mărul de Aur, care are 24 locuri pentru cazare, restaurant, terasă, saună, pârtie de schi neamenajată, și prin pensiunea „Tradeus” cu terasă.
În satul Voroneț întâlnim cabana cu același nume, complexul turistic „Luci-Leo” cu restaurant, locuri de cazare în număr de 20, amenajări pentru servirea produselor culinare specifice stânei, bazin cu păstrăvi, un grup de vile de lux dintre care vilele: „Nistor”, „Lotus”, „Gabriel”.
Dintre toate locurile de cazare și popas în Obcinele Bucovinei cea mai cunoscută este cabana turistică „Deia”. În prezent este dezafectată, însă ea figurează ca reper în hărțile și ghidurile turistice. În apropiere găsim o pârtie de schi pentru începători. În afara posibilităților de cazare enumerate mai sus, în Obcinile Bucovinei întâlnim o serie de cabane forestiere, cantoane silvice, stâne, refugii, sălașe, etc.
Munții Rodnei sunt compartimentați în trei mari masive sunt compartimentați în trei mari masive: Ineu, Pietrosul și Bătrâna . Acești munți, o lungă perioadă de timp au fost slab frecventați de turiști, poate și din cauza numărului redus de cabane turistice, ceea ce a atras puțin interes pentru marcarea și remarcarea traseelor turistice. Satele și orașele din acești munți precum și cele din împrejurimile lor dețin o bază materială variată cum ar fi:
– hoteluri ca cele din stațiunea balneoclimaterică Borșa, care dispun de 125 locuri pentru cazare, restaurante, baruri, hotelul „Cerbul” cu restaurant și bar, hotelul „Perla Maramureșului”, hotelul „ Sălăuța”, „Someșul”, „Hebe” cu 900 de locuri pentru cazare, restaurant, pensiune, cu 480 de locuri, bar de zi, saună, sală de sport, teren de tenis, teren de volei, parc pentru copii, magazin, bază de tratament hidro și fizioterapeutic;
– hanuri turistice ca „Butinarilor”, Dealul Moisei”, hanul turistic „Prislop” situat la altitudinea de 1.455 m., în Munții Rodnei, care în prezent funcționează cu intermitență. Se mai întâlnesc vile, cabane ca: vila „Cascada”, „Stibina”, „Brădet” care însumează peste 275 de locuri pentru cazare cu saună, mofetă, masaj cu personal medical calificat, restaurant, bar, club, bibliotecă, loc pentru corturi, vila „lotus” cu restaurant și o capacitate de cazare de 42 de locuri, cabana turistică Capra Neagră cu restaurant, „Preluca Izei” care beneficiază de 20 locuri pentru cazare, un loc pentru corturi, pârtie de schi cu dificultate mică-medie, cabana meteorologică „Pietrosul” cu loc pentru corturi, „Pusdrele” care în prezent este distrusă însă ea figurează ca reper în hărțile și ghidurile turistice, cu loc pentru corturi, apă de izvor și pârtie de schi pentru avansați.
Cabana din Șaua Curățel, parter plus etaj, care pune la dispoziție turiștilor un număr de 44 de locuri pentru cazare, unde numai una dintre camere poate fi încălzită (din 5); nu se asigură hrană sau alte facilități. Ultimele trei cabane turistice se află la altitudinea de peste 1500 de m. în Munții Rodnei.
Nu poate să nu fie remarcată pârtia de schi de la Borșa care cuprinde teleschi (în 17 minute se parcurge o diferență de nivel de 500 m.); capacitate 200 persoane (oră) până pe culmea Runcu – Știol, în continuarea acestuia telescaun (capacitate 400 persoane/oră)până sub vârful Știol. Au fost amenajate trambuline naturale pentru sărituri cu schiurile, de 90 m. (nivel olimpic).
Importanța cabanelor forestiere din Munții Rodnei este deosebită, deoarece masivul este relativ sărac în cabane turistice. Aceste cabane forestiere se află ca puncte de reper, menționate în descrierea traseelor montane. Dintre ele se remarcă: grupul de cabane „Fundătura Izei”, „Izvoarele Borcutului”, „Izvoru Rece”, „Gura Mihăiesei” și altele fără denumire.
Dat fiind caracterul de Parc Național pe care îl au Munții Rodnei, locurile pentru montat corturile sunt în principal următoarele: cabana turistică „Pusdrele”, Pasul Șetref, Șaua cu Lac, Șaua Gărgălău, Tarnița La Cruce, Șaua Obârșia Rebri, Pasul Rotunda, Izvorul Albastru al Izei, poiana Știol, La Jgheaburi, lacul Lala Mare etc.
Munții Bârgău bogați în faună, floră, rezervații naturale oferă priveliști minunate, iar pentru ca ele să fie descoperite, cunoscute de către mai mulți turiști, aceștia trebuie să fie înzestrați și cu o bază materială corespunzătoare.
Astfel și aici întâlnim multe hoteluri, vile, hanuri turistice, popasuri turistice, cabane turistice și forestiere, pârtii de schi dotate corespunzător și multe altele. Dintre cele mai cunoscute sunt: cabana turistică „Cobilița” din satul cu același nume situat la altitudinea de 830 m., care dispune de spații pentru cazare cu 40 locuri, restaurant și o pârtie de schi pentru începători și avansați la care se adaugă popasul turistic „Valea Străjii”, cu restaurant și terasă.
Satul Piatra Fântânele, stațiune balneo-climaterică, unde conținutul de iod atmosferic este cel mai ridicat din țară, este cunoscut prin hotelul său numit „Dracula”, construit în 1983, clădirea fiind concepută sub forma unui castel medieval, de trei stele, dispunând pentru cazare de 134 de locuri, un restaurant cu 200 locuri, bar de zi, cramă, saună, pârtie de schi, telescaun, baby-lift.
Nu pot fi trecute cu vederea nici restaurantele „Olti-Mona”, „Est” din satul Poiana Stampei cu o capacitate de 70 de locuri, hotelul „Heniul” cu restaurant, terasă, bar și cofetărie.
Deoarece cabanele forestiere s-au dovedit a fi un refugiu și un loc de popas destul de căutat, cele mai importante din Munții Bârgău sunt: cabana forestieră „Dosul Gogoașei”, „Fântânele” care poate oferi adăpost la 10-12 turiști fiind dotată cu un magazin alimentar, „Dalbidonul”, „Dorna Mică” și alte grupe de cabane și barăci al muncitorilor de la stațiile de încărcare.
Cabanele turistice din Munții Suhard sunt absente, fapt ce la prim vedere ar crea mari probleme drumeților care s-ar aventura în acest masiv, însă în realitate, pe teren, întâlnim numeroase cantoane silvice, cabane forestiere, refugii și cabane pastorale, precum și foarte multe stâne sau sălașe pastorale. Este evident că în aceste locuri de cazare sau popas confortul este în multe cazuri minim, serviciile turistice neexistând, astfel că drumețul trebuie să vină echipat, după caz cu sac de dormit, hrană sau cort.
Problema se pune total diferit iarna, când înainte de a pleca la drum, trebuie calculate bine etapele în funcție de posibilitățile de cazare. Astfel întâlnim: cabana turistică ”Mestecăniș”, refugiul turistic „Oușor”, este amplasat sub vârful Oușor –1.639 m.- cabanele pastorale „Recele”, „Omu”, „Romego”, cabanele forestiere „Pârâu Rece”, „Diaca – Burcut”, „Gândacu”, „Rusoia”, „Netedu”, „Făgețel”, „Brâncușorul”, „Ciotina”, și alte cabane forestiere,; case de vânătoare ca cea din poiana Rotundă – „Rotunda” sau casa „Cerbu”.
Lângă acestea se adaugă o serie de hoteluri, moteluri, cabane turistice pe care orice turist le poate frecventa parcurgând traseele montane din munții Suhard, ca: hotelul ”Bistrița” de trei stele, amplasat la poalele muntelui Suhard, și care dispune de un restaurant de 120 de locuri, o discotecă, loc pentru pescuit sportiv, magazin, hotelul „Dorna”, cu restaurant și bar, hotelul „Căliman”, „SNCFR”, „Vera”, restaurante ca Bucovina, Veverița, Valea Dornelor, Cazinou cu o sală de 300 locuri, aflat în reconstrucție, două baze de tratament, 15 vile și două complexe balneare, însumând circa 1500 locuri și multe altele.
În munții Rarău – Giumalău traseele montane nu se întind pe distanțe foarte mari, așa cum se întâmplă în alte masive, iar cele două cabane turistice „Zugreni” și „Giumalău” precum și hotelul alpin „Rarău” oferă posibilitatea drumeților de a străbate acești munți fără dificultăți majore din punct de vedere al spațiilor de cazare.
Cabana turistică „Zugreni” deține trei clădiri (cabana, P plus 2 etaje), pentru cazare 150 de locuri, un restaurant non – stop cu 90 de locuri, un salon pentru recepții cu 65 de locuri, salon de biliard, discotecă, terasă, saună, sală pentru masaj, magazin, teren de sport, plajă pe malul râului Bistrița Aurie.
Cabana turistică „Giumalău” este amplasată în zona sudică a Vf. Giumalău și pune la dispoziția turiștilor 30 de locuri, o pârtie de schi.
Hotelul alpin „Rarău” este amplasat în poiana dintre Piatra Șoimului și Pietrele Doamnei, hotel de trei stele, cu restaurant, bar de zi, discotecă, terasă; în apropiere se află pârtii de schi neamenajate. La circa 200 de m. se află Stația meteorologică Rarău.
Cu toate acestea importanța cabanelor și a cantoanelor forestiere este majoră ca locuri de popas sau la nevoie ca adăpost pe timp nefavorabil, pe lângă adăposturile pastorale, care se găsesc aproape în fiecare poiană. Cele mai importante cabane forestiere de care ar trebui să se țină seama sunt: cabana „Rusca”, în apropierea cabanei turistice „Giumalău”, „Poiana Itcani”, „Mestecăniș”, cantonul silvic „La Pârâu”, și multe altele.
Toate aceste zone montane sunt incluse în circuitul turistic și datorită marilor rezervații naturale, peșteri, defilee, lacuri, mănăstiri, schituri, aparținând deopotrivă de ortodoxiei, catolicism, romano-catolici sau reformați, catedrale, biserici, monumente de arhitectură veche, care fac ca acest spațiu să se constituie într-o atracție pentru turismul intern și internațional, care găsește aici o bogăție aproape unică în planul arhitecturii, lăcașelor de cult a artei religioase, a picturii monumentale.
Dintre toate stațiunile renumite din zona centrală a Carpaților Orientali , ce se înscriu pe retina ochiului mai ales pentru izvoarele lor minerale, cele mai cunoscute sunt:
Vatra Dornei, complex balnear cu bază proprie de tratament, vile, pavilioane, hoteluri, cabane, popas turistic, pensiuni particulare,
Sângeorz – Băi, complex balnear cu baza proprie de tratament- Hebe (900 de locuri) și Sind-România(700 de locuri), vile, pensiune;
Tușnad, cu hoteluri cu baze proprii de tratament (Tușnad –200 locuri, Oltul – 250 de locuri, Ciucaș – 150 de locuri, etc) vile, pensiuni, ștrand în aer liber, terenuri de sport, popas turistic – Moara lui Făgădău, mofete, ape minerale, drumeții la Lacul Sf. Ana, mlaștina Mohos, Stânca Șoimilor, etc,
Malnaș Băi, Sovata, cu hoteluri cu baze de tratament, Sovata – 320 locuri, Brădet – 190 locuri, Aluniș –270 locuri, etc, vile , pensiuni, terenuri de sport, piscină acoperită (hotel Brădet) ștranduri (lacurile Ursu și Aluniș), bărci și posibilități de pescuit pe Lacul Tineretului, pârtie de schi cu baby – lift, drumeții (popasul turistic „Stâna de Vale”, hanul turistic „Ursul Negru”, păstrăvăria de la Câmpia Cetății, etc);
Slănic Moldova, hoteluri cu baza proprie de tratament (Perla –174 locuri, Sind-România – 560 locuri)restaurante, vile, pensiuni, terenuri de sport, popicărie, pârtie de schi și săniuș, discoteci, locuri de plimbare (Parcul stațiunii și Valea Slănicului) scurte drumeții la păstrăvăria și cascada de pe Valea Slănicului pe muntele Pufu ( de unde se deschide o frumoasă panoramă asupra stațiunii), pe Muntele Cerbu, Dobru;
Covasna, hoteluri cu baza proprie de tratament (Bradul –200 locuri, Montana – 500 locuri, Herfaistos – 300 de locuri, Dacia – bază de tratament în incintă, aparatură de tratament cu laser, piscină, saună, mofete, băi calde cu ape minerale, săli fitness, etc) Turist – 50 locuri, vile, pensiuni, popas turistic (Valea Zânelor – 40 locuri), scurte plimbări și/sau la „Balta Dracului” – în parcul stațiunii )amenajată sub forma uni fântâni larg deschise, în interiorul ei auzindu-se un zgomot permanent provocat de emanațiile de CO2, care în ascensiunea lor împreună cu apa antrenează un nămol fin), la Siclaul sau Planul înclinat (Valea Zânelor, ingenioasă instalație de transport construită în sec XIX care este formată din două platforme ce alunecă pe șine la o diferență de nivel de peste 300 m.), la Chiuruș, locul unde s-a născut Korosi Csomo Sandor, autorul primului dicționar tibetano – englez și a celei dintâi gramatici tibetane, la cetatea zânelor, etc.
Acțiunea conjugată a soarelui, pădurii, apelor și altitudinii are efecte miraculoase asupra unor boli în care numai natura poate da asemenea rezultate.
În Munții Baiului mișcarea turistică se află încă la început. Motivele principale care au determinat această rămânere în urmă sunt legate printre altele de vecinătatea munților Bucegi, care prin peisaje extrem de variate și prin amenajările complexe ce au absorbit aproape total fluxul de turiști de pe Valea Prahovei.
Pătrunderea pe toate traseele turistice se face fi dinspre Valea Prahovei, fie dinspre Valea Doftanei. Aceste văi sunt străbătute de căi de comunicație moderne care permit accesul rapid la majoritatea punctelor de pornire. Pe Valea Prahovei se ajunge atât pe calea ferată, cât și pe șosea, în stațiunile Sinaia, Poiana Țapului, Bușteni, Azuga, Predeal, cele mai vizitate stațiuni montane din România.
Sinaia, recunoscută stațiune balneo – climaterică, numită adesea „Perla Carpaților” este situată pe versantul sud-estic al Masivului Bucegi, la altitudinea de 1.000 m. Stațiunea beneficiază de o importantă bază materială, cu dotările corespunzătoare, care satisfac nevoile oricărui turist. În prezent Sinaia dispune de o capacitate de cazare de aproape 4.500 de locuri (2.015 în hotelurile Montana, Sinaia, Palas, Alpin, Păltiniș, Caraiman, Internațional, 2.050 în vile și case de odihnă, 208 în hanuri, 233 la cabane, în sezonul estival se adaugă 240 locuri în campinguri) restaurante multiple. Există două stații PECO, un serviciu Salvamont, magazin alimentar, foto-sport.
Formația Salvamont Sinaia devine, prin activitățile de marcare, prevenire a accidentelor de salvare, de ocrotire a naturii de construcție a unui refugiu model, una din prestigioasele formații de salvatori montani din Carpați.
Ocolul Silvic Sinaia, cu sediul chiar în centrul orașului a manifestat o grijă permanentă pentru pădurile Bucegilor și Baiului, păzindu-le de distrugere șui dezvoltându-le, astfel încât azi acești munți au cele mai frumoase păduri prahovene, adevărate parcuri naționale.
În extremitatea sudică, pe versantul stâng al Prahovei se află hanul „Izvorul Rece” cu 80 locuri, restaurant, braserie, camping cu 160 locuri, loc de recreere și de plecare în numeroase drumeții. În nordul orașului se află hanul Vadul Cerbului (128 locuri, 80 în căsuțe, restaurant)punct de plecare, după traversarea Prahovei, pe Muntele Cumpătu și în cartierul Cumpătu (vile, restaurante, rezervație naturală, trenuri de sport, etc) De lângă gară se urcă la cabana Piscul Câinelui (950 m. altitudine, 17 locuri, restaurant, belvedere spre Sinaia și Munții Bucegi).
Între obiectivele turistice din oraș rețin atenția: mănăstirea Sinaia, castelul Peleș, Foișorul, Expoziția de artă decorativă Europeană, Muzeul Rezervația Naturală Bucegi și alte clădiri importante.
Turismul sportiv a pregătit poligoane cartate pentru concursuri, unul dintre ele fiind poligonul marelui Campionat Național din 1978: Sinaia – cota 1500-Vânturiș, care a cuprins aria Colților lui Barbeș, platoul Pietrei Arse și Gemenea. După 1989 turismul montan amator, deși desfășurat în cadrul general al unei economii de recul, a început să dezvolte și activități concurențiale moderne cu unele rezultate rapide și vizibile.
Au apărut societăți comerciale de turism, cabane particulare și cabane noi sau refăcute. În schimb Cabanele „Vârful cu Dor” și Cabana Miorița au ieșit din circuitul drumeției montane. Cabana Piatra Arsă trece în patrimoniul Ministerului Tineretului și Sportului păstrând pentru drumeția montană o jumătate din capacitatea sa.
S-au îmbunătățit instalațiile pe cablu care leagă orașul de Platoul Bucegilor (Telecabina Sinaia – cota 1400- 2328 m. lungime, 590 m. diferență de nivel, 35 locuri; telecabina „Cota 1400”-„Cota 2000” – 1950 m. lungime, 550 m. diferență de nivel,28 locuri, telescaun Cota 1400- Cota 1950 –2.100 m. lungime, 560 m. diferență de nivel) numeroase dotări care permit desfășurarea în bune condiții a turismului și a tratamentelor în afecțiuni ale tubului digestiv, nevroze, etc.
Poiana Țapului, așezare aparținând orașului Bușteni, deține numeroase vile, ca și locuri unde iarna se pot practica sporturi de sezon. Aerul curat, bogat în ozon, liniștea deosebită și cadrul natural pitoresc îi conferă atributele unei importante stațiuni climaterice.
Bușteni, se desfășoară îndeosebi pe dreapta Prahovei, între 800 m. și 940 m. altitudine. În prezent este o importantă stațiune climaterică. Dispune de 2.183 de locuri de cazare dintre care 413 în hotelurile „Silva”, „Caraiman”, „Carmen” și „Căminul Alpin”, 910 locuri în vile, 660 locuri în cabanele din Munții Bucegi. Localitatea reprezintă cea de-a doua „poartă” însemnată de intrare în Munții Bucegi și cel mai important punct de plecare pe trasee de alpinism cu grade diferite de dificultate. De aici pleacă telecabina care urcă la cabana „Babele” (2611 m. lungime, 1237 m. diferență de nivel, 20-25 locuri). De asemenea din Bușteni se pot organiza excursii pe culmea Zamora și la Vf Cazacu. Obiectivele turistice mai importante din oraș sunt: Muzeul memorial Cezar Petrescu, punctul zoologic, păstrăvăria, monumentul Ultima grenadă, etc. În oraș există diverse magazine, locuri de agrement, etc.
Azuga, se desfășoară la o altitudine de 940-1020 m. În Azuga există o păstrăvărie, iar în sudul orașului se află popasul „Azuga” cu 40 de locuri în 20 de căsuțe. Din diferite puncte ale orașului se poate porni în excursii pe Clăbucete, în Munții Neamțului, la Vf Cazacu, la poienile din lungul văii Azuga.
Predealul, prin condițiile naturale (bioclimat tonic, aer curat, puternic ozonat, prin dotări și servicii, reprezintă una dintre cele mai însemnate stațiuni climaterice românești. În prezent în zona orașului există aproape 4500 locuri de cazare dintre care:1632 locuri în 71 de vile, în majoritate pe culmea Cioplea, aproape 1100 locuri în hotelurile „Cioplea”, „Orizont”, „Carmen”, „Bulevard”, „Rozmarin”, „Predeal”, „Căprioara”, „Cireș”, „Trei brazi”; 1513 locuri în cabane, din care 93 la „Clăbucet Plecare” și 60 la „Clăbucet Sosire”, magazine, stație PECO, serviciu Salvamont.
În Predeal funcționează 14 pârtii de schi, dintre care 7 cu grad de dificultate medie (cele mai lungi – Sub Teleferic, 1200 m., 350 m. diferență de nivel, Clăbucet, 2400 m., 400 m. diferență de nivel) Ele sunt dotate cu instalații de telescaun, două instalații de teleschi (pe Clăbucet) și mai multe babyschiuri. Pârtii ușoare se află în jurul cabanelor Clăbucet, al hotelurilor Trei Brazi, Orizont, ca și în lungul văii Puriștoaca. Predealul nu reprezintă numai o importantă stațiune climaterică și a sporturilor de iarnă ci și o însemnată bază de plecare în traseele turistice în toate masivele din împrejurimi.
Munții Cindrel, Lotru și Șureanu, constituie împreună unul dintre cele mai întins masive din țară, deținând o suprafață relativ mare în cadrul Carpaților Meridionali și prezintă o serie de trăsături comun, care se reflectă atât în caracterele geografice ale peisajului, cât și în obiectivele turistice pe care le dețin. Dintre cele mai importante componente le bazei materiale constituite aici, pe traseul de culme care urcă din localitățile de la margini spre vârfurile cele mai înalte, care fac legătura între cele trei masive muntoase, se remarcă:
-în Munții Cindrel: cea mai cunoscută stațiune climaterică și pentru sporturile de iarnă, situată la altitudine de 1450 m., este Păltiniș, bogată în zăpezi de lungă durată. Cazarea și masa se asigură în peste 80 de vile, hoteluri moderne, pensiuni particulare, restaurante, cantine, baruri ca: Cabana Păltiniș (82 locuri de cazare, restaurant), Cabana Casa Turiștilor (180 locuri de cazare, restaurant), hotel Păltiniș(80 locuri de cazare, restaurant). Stațiunea dispune de un club cu sală de spectacole, bibliotecă, terenuri de sport, săli de jocuri distractive, popicărie, pârtii de schi și săniuș (telescaun, teleschi și babylift sub Vf. Oncești).
În afară de stațiunea Păltiniș, pe traseele montane menționate se mai găsesc și o serie de cabane cum sunt: cabana „Fântânele” cu pârtie de schi, bufet, 52 locuri de cazare. „Gâtul Berbecului”, 60 locui cazare, restaurant, „Curmătura”, 10 locuri cazare în cabană și 14 în căsuțe, restaurant, posibilități de agrement: loc de campare, plajă, înot și pescuit în pârâul Șteaza, „Oașa”, 60 locuri, restaurant, posibilități de agrement: loc de campare, plajă, înot și pescuit. canotul silvic „La Duși”, refugiul Cinaia, 30 locuri la pricini, sală de mese și multe altele.
în Munții Lotrului se remarcă:
Voineasa, stațiune climaterică, cea mai importantă de pe Valea Lotrului, cu numeroase hoteluri („Lotru”, „Brădișor”, „Vorneșița”, „Poienița”, „Lotrișor” cu peste 2000 de locuri pentru cazare) restaurante, terase, magazine, braserie, berărie, farmacie, modernă sală de spectacole (350 locuri), bibliotecă (la hotelul „Lotru”) importantă bază de tratament (hotel „Brădișor”) 12 vile dotate în stil „familial”. La aceste se adaugă cabana „Prejba” situată sub Vf Prejba, 80 locuri de cazare, bufet;
orașul Brezoi care conține condiții deosebite pentru escaladarea munților și organizarea unor drumeții plăcute. Important centru economic cu posibilități de divertisment diverse: cabana „Obârșia Lotrului”- un important complex turistic montan (cabana veche 35 locuri, 80 locuri în căsuțe, 40 locuri în bungalow-uri), restaurant, stație meteo, magazine, loc de campare, cantoane forestiere, hanul „Gura Latoriței”, 10 locuri de cazare, bufet, stație auto.
– în Munții Sureanu găsim cabana „Sureanu” situată sub Vf Sureanu, cu
46 locuri de cazare, inaccesibilă auto, cabana „Oașa”, „Prislop”, situată pe versantul nordic al munților Sureanu are 50 locuri de cazare, pârtii de schi pentru începători și avansați în vecinătate, „Voievodu”, accesibilă auto, cu 78 locuri de cazare; Gradiștea de Munte- zona cetăților dacice din munții Orăștie; cabana „Costești”, etc.
Masivul Făgăraș, prezintă importanță în mod deosebit, pentru alpinismul de iarnă. Parcurgerea crestei principale, în condiții de iarnă, pe zăpadă și viscol reprezintă o performanță deosebită, în special pentru sportivii care urmează să-și depășească normele stabilite în vederea obținerii unei calificări de alpinism.
Întinsul masiv de granit roșu al Retezatului Central, prezintă un interes deosebit pentru alpiniști, având în cuprins peste 150 trasee, unele din ele de cea mai mare dificultate. Ca și Făgărașul, masivul Retezat este recomandat practicării alpinismului de iarnă.
Munții Cernei și Mehedinți oferă multiple trasee în special în apropierea stațiunii Băile Herculane. În masivul Aninei și Semenicului, întâlnim renumitele Chei ale Nerei, Carașului și peretele muntelui Rol cu numeroase trasee de alpinism.
Apusenii – cu nucleul lor Bihor – Vlădeasa, de o frumusețe nebănuită, oferă tuturor alpiniștilor posibilitatea deschiderii unor noi trasee, atât în pereții de deasupra, cât mai ales în subteran (peșteri).
În afară de stațiunile amintite se mai remarcă prin dotările lor menite să atragă turistul, și cele de la Băile Herculane, importantă stațiune balneoclimaterică , Soveja situată pe valea pârâului Sușița, la contactul Munților Vrancei cu Subcarpații de Curbură. Aceasta pune la dispoziție hotelul „Zboina”, o stea, cu 300 locuri, hotelul „Miorița”, o stea,, 100 locuri și trei vile, o stea, capacitate totală 40 locuri. Vatra Dornei amplasată pe culoarul depresionar ce desparte grupa nordică de cea centrală a Carpaților Or8ientali, are o capacitate de cazare de 220 locuri la hotelul „Cembra” și vilele „Ozon”, „Suhard”, „Pârtiei”, „Pinului”. Vidra, situată pe malul lacului Vidra (altitudine 2055 m.) pe versantul nordic al Munților Lotoriței, dispune de o capacitate de cazare de 100 locuri puse la dispoziție de cele 5 vile.
Pentru analizarea numărului și structurii unităților de cazare din cadrul stațiunilor montane am folosit date din publicațiile oficiale ale României editate între anii 2001 – 2006.
Tabelul nr.2.1 Numărul structurilor de primire turistică din România și din
stațiunile montane, cu ponderea lor față de total, în perioada 2000 –
2005
Sursa: Date preluate din Anuarul Statistic al României, edițiile 2002 – 2006
Figura nr. 2.1
Numărul structurilor de primire turistică din
stațiunile montane și totalul structurilor din România
Analizând datele din tabelul.nr.2.1 și figura nr. 2.1 se poate menționa că baza tehnico-materială a stațiunilor montane, exprimată prin numărul structurilor de primire turistică, reprezintă în jur de de 25% din cea a României.
Din 2000 până în 2002 se observă scăderea numărului unităților din stațiunile montane și implicit, a ponderii lor în total, de la 22,49% în 2000 la 21,66% în 2002, ca urmare a creșterii numărului structurilor de primire turistică din România, în paralel cu reducerea numărului lor în stațiunile montane, urmare a scăderii interesului pentru practicarea acestei forme de turism, prin diminuarea puterii de cumpărare și a duratei procesului de privatizare.În anul 2003 se observă o creștere de până la 22,05% a numarului de structuri de primire turistică din stațiunile montane urmată apoi de o scădere de pâna la 19,59% în anul 2005.
În stațiunile montane întâlnim diverse tipuri de structuri de primire turistică a căror structură este prezentată în tabelul nr.2.2:
Tabel nr. 2.2 Ponderea numărului unitaților și structura lor pe tipuri de structuri de
primire turistică, din stațiunile montane, în perioada 2000-2005
Sursa: Date preluate din Turismul României – Breviar Statistic – edițiile 2001 – 2006
Notă: datele pe baza cărora s-au calculat procentele aferente fiecărei structuri de primire turistică se găsesc în Anexa nr. 1, tabelul nr. 1
Se observă din tabelul nr. 2.2 că în perioada 2000 – 2005 cea mai mare pondere în totalul unităților o dețin vilele turistice cu valori maxime de 26,50% în anul 2000 și minime de 16,24% în 2004, urmate de pensiunile turistice rurale, a căror pondere este în creștere,de la 12,25% în 2000 la 34,78% în 2005, și cabanele turistice dețin o valoare de 12,82% în 2000 dar care ajunge la 8,09% în 2005, urmate de hoteluri, cu o pondere minimă 10,35% în 2004 și maximă de 11,24% în 2005. Cele mai mici ponderi revin hanurilor turistice, acestea plasându-se între 0,14% în 2000 și 0,12 % în 2005. Alte unități de cazare care dețin un procent la fel de mic sunt satele de vacanță și popasurile turistice care oscilează cu valori de pana la 1%.
Pentru a evidenția modificarea structurală din 2005 față de 2000, se va reprezenta grafic ponderea unităților pe tipuri de structuri de primire turistică în cei 2 ani.
Figura nr. 2.2 Figura nr. 2.3
Ponderea unităților pe tipuri de structuri Ponderea unitaților pe tipuri de structuri
de cazare in 2000 de cazare în 2005
În anul 2005 față de 2000 se observă reducerea ponderii corespunzatoare vilelor turistice de la 26,50% la 16,30%, în favoarea celorlalte, care înregistreză creșteri cuprinse între 23% la pensiunile turistice rurale și 12% la pensiunile turistice urbane.Hotelurile din zona montană înregistrează și ele o creștere relativ minoră, de 0.70%, iar restul unităților de cazare sunt în continuă scădere.
Evoluția numărului total de unități precum și a tipurilor de structuri de primire clasate pe primele locuri (vile turistice și pensiuni turistice rurale) este prezentată în graficul nr.2.4:
Figura nr. 2.4
Evoluția numarului unităților de cazare din stațiunile montane
Se observă o tentă de scădere a numărului vilelor turistice de la 186 unități la 135 unități, însă numărul total al unităților din stațiunile montane este în creștere, de la 702 unități la 828 unități, la fel și cel al pensiunilor turistice rurale, care a crescut cu 202 unități.
Tabel nr.2.3 Dinamica numărului structurilor de primire turistică din stațiunile
montane în perioada 2000-2005
Sursa: Date preluate din Turismul României – Breviar Statistic – edițiile 2001 – 2006
Nota: BF = bază fixă, BL = bază în lanț
= = 25,2
= = 1.04
= (-1) 100 = 5
= =770
Dinamica numărului unităților este stabilită atât în valori absolute și relative, comparând valoarea fiecărui an cu cea a primului an sau cu cea a anului anterior, cât și în valori medii.
În cazul primei comparații, față de numărul unităților din 2000 se observă că, în fiecare an s-a înregistrat o creștere, cea mai mare fiind sesizată în 2004, când apar cu 148 unități mai multe decât în anul de referință, ceea ce reprezintă o creștere relativă cu 21,08%.
Comparând numărul unităților din fiecare an față de cel anterior, se înregistrază o creștere a acestui indicator, singurele scăderi aparținând anilor 2002 si 2005, când numărul unităților de cazare față de cel din 2001 scade cu 2 unități, ceea ce în valoare relativă reprezintă o scadere cu -0,28% și față de 2004 scade cu 22 unități, în valoare relativă fiind o scădere cu -2,59 %.
Pe ansamblu, în perioada 2000-2005, numărul mediu al unităților este de 770 unități. Majorarea medie a numărului structurilor de primire turistică cu 25,2 unități este evidențiată și prin creșterea medie de 1,04 ori, cu ritmul mediu de 4%.
În strânsă corelație cu numărul structurilor de primire turistică apare capacitatea de cazare existentă, un alt important indicator ce reflectă baza tehnico – materială.
Capacitatea de cazare în existentă, element esențial în derularea procesului de cazare, este un indicator cu profunde implicații în stabilirea eficienței activității turistice montane.
Studierea evoluției capacității de cazare în existentă a stațiunilor montane presupune o examinare a mutațiilor structurale, precum și o analiză în dinamică a acesteia.
Capacitatea de cazare în existență din stațiunile montane constituie o parte componentă a totalului capacității de cazare în existență din România, astfel încât este bine ca urmărirea evoluției acestui indicator să se realizeze pornind de la compararea celor două, prezentate în tabelul nr. 2.4:
Tabel nr. 2.4 Capacitatea de cazare existentă în România și în stațiunile montane și
ponderea lor față de total în perioada 2000-2005
Sursa: Date preluate din Anuarul României, edițiile 2002 – 2006
Capacitatea de cazare existentă din stațiunile montane raportată la cea a României, în perioada 2000 – 2005 apare într-o ipostază asemănătoare cu a indicatorului nr. structurilor de primire turistică. Astfel valorile procentuale, variază de la un an la altul incadrându-se între un minim de 11,53% înregistrat în 2002 și maxim de 18.11% ce aparține anului 2005, această creștere fiind sesizată și pe graficul nr.2.5:
Figura nr.2.5
Capacitatea de cazare existentă în stațiunile montane și în România
Se observă o oscilație destul de mică de la an la an, în cadrul capacității de cazare existente în stațiunile montane, până în anul 2005, când acestea înregistreză o majorare de 6,25% față de 2004.
Tabel nr.2. 5 Ponderea structurii capacității de cazare existente , pe tipuri de unități
Sursa: Date preluate din Turismul României – Breviar Statistic – edițiile 2001 – 2006
Notă: datele pe baza cărora s-au calculat procentele aferente fiecărei structuri de primire turistică se găsesc în Anexa 2, tabelul nr. 2
Comparativ cu structura unităților repartizarea structurală a capacității de cazare existentă este diferită, în sensul că primul loc este deținut de hoteluri, implicit de numărul locurilor de cazare oferite, ceea ce s-a remarcat și prin creșterea procentuală de la 30,85% în anul 2000, la 34,53% din 2004. În continuare se observă că mai mult de un sfert din capacitatea de cazare existentă aparține taberelor pentru copii, a căror pondere este în continuă scădere, respectiv 30,30% în 2000 și scade până la 20,23% în 2005.
Pe locul trei se plasează cabanele turistice variind între 13.96% în 2000 și 12.49%, în 2005, pentru ca, în final clasamentul să se încheie cu oscilațiile procentuale cuprinse între 0,08% și 10.32% corespunzătoare pensiunilor turistice rurale, casuțelor, motelurilor, hanurilor turistice, etc.
Structura capacității de cazare existentă pe tipuri de unități, atât pentru anul 2000 cât și pentru 2005, este prezentată în figurile nr.2.6 și nr.2.7.
Figura nr.2. 6 Figura nr.2.7
Ponderea capacității de cazare existentă Ponderea capacității de cazare existentă
pe tipuri de unități în 2000 pe tipuri de unități în 2005
Comparând ponderile corespunzatoare tipurilor de structuri de primire turistică din 2000 față de cele din 2005, se poate observa creșterea ponderii hotelurilor de la 32% în 2000 la 34% în 2005 și creșterea ponderii pensiunilor rurale de la 2% în 2000 la 11% în 2005, în paralel cu diminuarea ponderii taberelor pentru copii,vilelor și cabanelor în cadrul capacității de cazare existentă din stațiunile montane, precum și creșterile procentuale aparținând popasurilor turistice și pensiunilor turistice urbane.
Evoluția capacității de cazare existentă este redată de figura nr. 2.8 ce prezintă evoluția valorilor înregistrate în cadrul capacității de cazare existentă în stațiunile montane.
Figura nr.2.8
Capacitatea de cazare existentă
Corelograma ne sugerează pe ansamblu tendința de scădere până în anul 2004, urmată de o creștere rapidă aparținând anului 2005.
Această tendința poate fi confirmată prin aplicarea metodei trendului liniar , care presupune ajustarea valorilor înregistrate și verificarea calitații acesteia.
Tabelul nr. 2.6 Algoritm de calcul necesar ajustarii prin trendul liniar,in perioada
2000 – 2005
Sursa: Date preluate din Anuarul României, edițiile 2002 – 2006
Funcția liniară este : = a +
Sistemul de ecuații normale în acest caz se scrie :
Dar , deci sistemul devine :
na = a = = 217203 / 6 a = 36200.5
22417.5 / 7 b = 3202.5
Deci ecuația liniară este : 36200.5 + 3202.5
Trendul liniar ne sugerează că, în perioada 2000 – 2005 numărul mediu de locuri de cazare a fost de 36200,5 locuri, cu o creștere medie anuală de 22417,5 locuri.
Pentru a stabili dacă funcția liniară este potrivită pentru ajustare astfel încât aceasta să fie fidelă, se foloseste metoda coeficientului de variație:
14,18019%
14,18%
Valoarea înregistrata a coeficientului de variație de 14,18% este o valoare mult mai mare de 5,ceea ce arată ca acestă metoda nu este fidelă și nici de calitate.
Folosind aceleași date privind capacitatea de cazare existentă în stațiunile montane, s-a stabilit și dinamica indicatorului în perioada 2000-2005.
Tabelul nr.2.7 Dinamica privind capacitatea de cazare existentă din stațiunile
montane în perioada 2000-2005
Sursa: Date preluate din Anuarul României, edițiile 2002 – 2006
= 34773.9
=3115
1.10
= (1,10-1) 100 = 10
O analiză comparativă a numărului locurilor din fiecare an față de cel din primul an, 2000, ne sugerează, pe ansamblu, scăderi ale capacității de cazare existente,cea mai mare scădere este de -4194 locuri în anul 2002, cu un ritm de -11,72% și cea mai mică scădere aparține anului 2001 și este de -1614 locuri,cu un ritm de -4,53%;se înregistreză și o creștere aparținând ultimului an, 2005, cu 15575 locuri, careia îi corespunde valoarea procentuală de 43,71%.
Capacitatea de cazare existentă din fiecare an este comparată cu cea din anul anterior pentru a stabilii dacă evoluția constă într-o creștere sau descreștere continuă și cât de mari sunt fluctuațiile apărute în această perioadă. Astfel, în anul 2001 față de 2000 se înregistreză o scădere de -1614 locuri cu un ritm de -4,53%;în 2002 față de 2001 se înregistreză tot o scădere de -2580 locuri cu un ritm de -7,59%. Din anul 2003 încep să se observe creșteri, cea mai mare aparținând anului 2005 față de 2004,aceasta fiind de 18647 locuri,cu un ritm de 57,28% și cea mai mică creștere fiind în anul 2004 față de 2003, 96 locuri cu un ritm de 0,29%.
În perioada 2000-2005, capacitatea de cazare existentă înregistrează o creștere de 3115 locuri pe an și de 1,10 ori cu un ritm mediu de creștere de 10%, în condițiile stabilirii unei capacități medii de cazare existente de 34773 locuri.
Principalii indicatori ce conturează imaginea vizând baza tehnico – materială a stațiunilor montane (număr unități și capacitatea de cazare existentă) au înregistrat creșteri în perioada 2000-2005, în anul 2005 observându-se cea mai pronunțată creștere.
2.2 Cuantificarea circulației turistice din zona turismului montan
Analiza datelor statistice a evidențiat faptul că circulația turistică a avut de-a lungul anilor un ritm ascendent,fapt ce a determinat dezvoltarea industriei turistice și preocuparea specialiștilor de a găsii factorii care influențează evoluția acesteia.
Într-o anumită masură, circulația turistică are drept cauză dorința oamenilor de a se relaxa,de a petrece timpul liber.
Majoritatea specialiștilor grupează factorii circulației turistice în : timp liber, venit, ofertă și motivație, deoarece se consideră că aceștia sunt absolut necesari pentru a determina deplasarea persoanelor în afara localității de reședință.
În practică,numărul factorilor care influențează călătoriile turiștilor este mare;există o serie de abordări atât a criteriilor de delimitare cât și a tipologiei acestora,ele diferențiindu-se de la un cercetător la altul în funcție de scopul urmărit,ca de exemplu:
studiul atracțiilor dintr-o zonă(mărime, natură, atractivitate);
dezvoltarea pieței (extindere,restrângere,menținere) ;
cercetarea clienților și a motivațiilor lor ;
studii economice(situații financiare,analize de preț) ;
studii de fezabilitate(cererea pentru anumite hoteluri, zone turistice,etc)
Pentru a evidenția într-un mod sintetic natura factorilor ce determină circulația persoanelor la un anumit moment de timp,este prezentată în continuare următoarea structura:
în funcție de natura lor:
– factori economici:venituri,prețuri și tarife, ofertă turistică;
– factori tehnici:dotările mijloacelor de transport, a unităților de cazare, alimentație, agrement,etc;
– factori sociali:urbanizarea,timpul liber,moda;
– factori demografici:numărul populației, structura acesteia;
-factori psihologici: nivelul de instruire, educație, dorința de cunoaștere, caracterul individual;
– factori naturali: așezarea geografică, relieful;
– factori organizatorici și politici.
după durata acțiunii lor în timp:
– factori cu acțiune permanentă sau de durată: creșterea populației globului, creșterea duratei timpului liber, sporirea veniturilor populației, dezvoltarea transporturilor;
– factori sezonieri:succesiunea anotimpurilor, structura anului școlar, activitățile agricole;
– factori conjuncturali cu acțiune în sens pozitiv- negativ:fenomenele inflaționiste, crizele economice, șomajul, dezechilibrele naturale.
după importanța/rolul lor în determinarea fenomenului turistic:
– factori primari:oferta,prețurile,veniturile,timpul liber, creșterea demografică;
– factori secundari:climatul internațional,formalitățile de viză.
după direcția de acțiune:
– factori exogeni/obiectivi:sporul natural, creșterea PIB, timpul liber, creșterea gradului de urbanizare;
– factori endogeni, cu caracter economic,social,psihologic,care se referă la modificările conținutului activității la nivel de firmă și la modificările de comportament ale populației.
după orientarea influenței lor asupra componentelor pieței turistice:
– factori ai ofertei:calitatea serviciilor,baza materială, costurile;
– factori ai cererii : venituri, urbanizare, timp liber;
– factori ai confruntării cererii cu oferta:numărul de agenții de voiaj, infrastructura, sisteme legislative, facilități.
Creșterea circulației turistice de la un an la altul, a intrat în atenția specialiștilor, care au găsit o serie de metode de înregistrare utilizate pentru obținerea unor informații calitative și cantitative.
Printre elementele de ordin cantitativ se află:
– număr turiști;
– număr zile-turist;
– volumul consumului turistic,etc.
Iar cele calitative pot cuprinde:
– vârsta turiștilor;
– ocupația;
– forma de turism practicată;
– motivul călătoriei,etc.
2.2.1 Complexitatea și particularitățile cererii turistice din zona montană
Nevoia de relaxare, creșterea timpului liber, sporirea dorinței de a cunoaște destinații noi, obiceiuri,tradiții, sunt numai câteva cauze ale existenței turismului și implicit ale cererii de turism, care comportă la rândul său anumite definiții formulate de o serie de specialiști ce au încercat să identifice motivații și căi de stimulare a călătoriilor oamenilor.
Cererea turistică ="ansamblul persoanelor care își manifestă dorința de a se deplasa periodic și temporar în afara reședinței proprii, pentru alte motive decât prestarea unei activități remunerate la locul de destinație." Formarea cererii turistice se realizează la locul de reședință al turistului, determinând "bazinul cererii turistice", caracterizat printr-o serie de particularități de natură economică,socială,politică,etc.
Cererea poate fi analizată ca:
– cererea pieței turistice – reprezentând numărul de vizitatori corespunzători sectorului geografic dat, în cursul unei perioade precizate, în condițiile determinate de mediu și răspunzând unui program de marketing specific;
– cererea potențială – corespunde limitei către care tinde cererea pieței, dacă eforturile de marketing ale sectorului turistic cresc la maximum. Astfel, condiții economice mai bune cresc potențialul pieței turistice;
– previziunea cererii turistice – indică, pentru o perioadă viitoare determinată, care va fi la nivelul cererii în funcție de eforturile de marketing ale întreprinderilor.
Cererea turistică se naște dintr-o necesitate specifică și se transformă într-un consum specific. Pentru ca cererea să se transforme într-un act de consum, trebuie îndeplinite trei condiții : timp liber, venit disponibil, motivație. Printre determinanții cererii turistice amintim:
– factorul demografic. Populația reprezintă un rezervor pentru cererea turistică, dar creșterea populației nu conduce la o creștere în aceeași măsură a cererii turistice, aceasta depinzând de gradul de dezvoltare economică a țării, precum și de structura pe vârste a populației.
– Venitul. Baza materială a oricărui act de consum, deci și a participării la circulația turistică. Nivelul ratei de consum turistic depinde atât de venitul național cât și de venitul individual, deși trebuie precizat că mai curând structura, repartizarea și evoluția venitului național permit apariția și manifestarea cererii turistice, decât nivelul său. Venitul trebuie să atingă un anumit prag peste care devine posibilă satisfacerea nu numai a necesităților vitale, dar și a celor legate de ridicarea nivelului de trai, ceea ce va duce la creșterea ratei cererii turistice. Nivelul acestui prag variază în timp și spațiu, deoarece structura consumului individual este strâns legată de gradul de dezvoltare economică, de mentalitatea oamenilor, obiceiuri, tradiții, grad de cultură.
– Gradul de urbanizare. Orașele reprezintă poli puternici emițători de călători care doresc să evadeze din viața trepidantă provocată de ritmul de muncă, atmosfera poluată, viața în comun în locuințele de capacitate mare etc. Cu cât gradul de urbanizare crește cu atât crește proporția cererii turistice pe plan național.
– Determinanții motivaționali. Pot fi grupați în : motivații psihice (dorința de recreere, de a efectua diferite sporturi sau motivații legate de îngrijirea sănătății); motivații culturale; motivații interpersonale (dorința de a cunoaște alte persoane, de a ieși dintr-o anumită rutină).
Prin indicatorii statistici putem analiza cererea turistică în structura și dinamica ei. Aceștia pot fi grupați astfel:
– cererea totală– mărime absolută, constituită din cererea internă și cererea externă.
Mărimile de structură reflectă ponderile pe care le dețin cele două tipuri de cereri în cererea totală.
Evoluția în timp a celor trei tipuri de cereri poate fi evidențiată sub formă de
indici:
– Din punct de vedere a provenienței cererii se urmărește să se pună în evidență țările care dețin cea mai mare pondere în cererea turistică externă
– pentru cererea turistică internă, ponderile zonelor de proveniență (orașul sau regiunea)
– structura și dinamica cererii pe principalele mijloace de cazare
– din punct de vedere al mijloacelor de transport cererea turistică poate fi structurată pe următoarele variante:
cererea totală pentru transportul cu avionul;
cererea totală pentru transportul cu autocarul;
cererea totală pentru transportul feroviar;
cererea totală pentru transportul cu autoturismul;
cererea totală pentru transportul maritim;
cererea totală pentru alte forme de treansport ( transport pe cablu etc.)
– sezonalitatea cererii poate fi urmărită calculându-se:
coeficientul lunar de trafic ca raport între numărul de turiști din luna cu trafic maxim și numărul de turiști din luna cu trafic minim;
coeficientul trimestrial;
ponderi ale cererii turistice pe luni, în total cerere.
– Repartiția cererii pe modalități de organizare a călătoriei;
– Repartiția cererii pe criterii sociale (vârstă, starea civilă, sex);
– Indicatori de fidelitate a cererii turistice calculata ca raport între numărul de turiști care au venit sau au intenția să revină în viitor și cererea totală.
Coeficientul de elasticitate presupune analiza modificării cererii în funcție de modificarea factorilor de influență, putând fi utilizat și pentru analize în structura fenomenelor (împărțirea consumatorilor în câteva grupe după venituri).
previziunea cererii turistice – permite întreprinderilor turistice să sesizeze noi oportunități, să se organizeze în funcție de schimbările defavorabile, să aibă o planificare de marketing mai eficientă.
Metodele de previziune a cererii turistice pot fi clasificate în trei categorii:
– metode calitative;
– metoda seriilor de timp;
– metode cauzale.
Metodele calitative și indicatori cantitativi
Se referă la:
– măsurarea intenției de cumpărare. Presupune efectuarea unui studiu de piață, luând în considerare un eșantion de persoane care sunt chestionate în legătură cu intenția lor de a efectua un voiaj turistic în următoarele șase luni. Metoda prezintă dezavantajul că este costisitoare, iar între intenția și comportamentul viitor este o legătură slabă.
– Analiza istorică. În cazul unui lanț hotelier, determinarea cererii pentru primele luni, într-un hotel pus în funcțiune, se face comparând cererea hotelurilor similare, recent deschise.
Analiza seriilor de timp
Presupune analiza statistică a evoluției în timp a innoptărilor sau a sosirilor trecute , determinând:
– tendința sau componentele trendului, care rezultă din evoluția pe termen lung a seriei;
– ciclicitatea, care este conținută în evoluția sinusoidală;
– caracterul sezonier, care corespunde evoluției regulate a seriei în cursul anului;
– eroarea, ca urmare a acțiunii factorilor aleatori.
2.2.2 Evoluția indicatorilor circulației turistice din zona montană
Fluctuațiile circulației turistice în cadrul stațiunilor montane pot fi evidențiate prin mutațiile structurale ale principalilor săi indicatori, numărul turiștilor cazați și a înnoptărilor dar și prin tendințele vizând evoluția acestora în perioada 2000-2005.
Tabel nr. 2.8 Numărul turiștilor cazați în România și în stațiunile montane cu
ponderea lor față de total, în perioada 2000-2005
Sursa: Date preluate din Anuarul României, edițiile 2000 – 2006
Figura nr. 2.9
Turiștii cazați în România și în stațiunile montane în perioada 2000-2005
Și ponderea turiștilor cazați în stațiunile montane cunoaște același tip de oșcilație, ca în cazul celorlalți doi indicatori ai ofertei, numai că maximul procentual se înregistrează în 2001 fiind de 15,38%, iar minimul în 2005 când se stabilesc doar 14,26%.
Studierea modificărilor structurale în ceea ce privește primul indicator, număr turiști, începe de la o clasificare a acestora pe cele două categorii,români și străini, astfel:
Tabelul nr. 2.9 Numărul turiștilor și structura lor pe categorii,în stațiunile
montane,în perioada 2000-2005
Sursa: Date preluate din Anuarul României, edițiile 2000 – 2006
Ponderea turiștilor străini este foarte redusă comparativ cu cea a turiștilor români, fapt datorat în principal lipsei contractelor ferme cu agențiile din străinătate, cât și lipsei de promovare a marii majorități a stațiunilor montane pe plan internațional. Dacă la acestea se mai adaugă și calitatea bazei tehnico-materiale, aflate sub standardele de calitate întâlnite la nivel mondial pentru practicarea cu succes a turismului montan internațional, procentul poate fi justificat.
În figurile nr. 2.10 și nr. 2.11 este prezentată ponderea turiștilor români și străini în totalul numărului turiștilor înregistrați în stațiunile montane în 2000 și 2005
Figura nr. 2.10 Figura nr.2.11
Turiștii cazați în cadrul stațiunilor montane Turiștii cazați în cadrul stațiunilor
în anul 2000 montane în anul 2005
Se poate observa creșterea procentuala cu 2% din 2005 față de 2000, ca urmare a majorării numărului turiștilor străini în totalul turiștilor din stațiunile montane.
Mutațiile structurale pot fi studiate și pe baza datelor vizând sosirea turiștilor și cazarea lor în diferitele tipuri de unități turistice din stațiunile montane.
Tabelul nr.2.10 Ponderea numărului turiștilor din stațiunile montane pe tipuri de
structuri de primire turistice,în stațiunile montane, în perioada
2000-2005
Sursa: Date preluate din Turismul României – Breviar Statistic – edițiile 2001 – 2006
Notă: datele pe baza cărora s-au calculat procentele aferente fiecărei structuri de primire turistică se găsesc în Anexa 3, tabelul nr.3
Urmărind rezultatele din tabelul numărul 2.10 se observă că ponderile cele mai mari, ce oscilează între 56,21% (2001) și 61,71% (2003), plasează hotelurile în topul preferințelor turiștilor care practică turismul montan.
La mare distanță, cu mai puțin de un sfert din ponderile vizând repartiția turiștilor pe tipuri de unități, se află cabanele turistice, scăderea lor procentuală fiind destul de mare, de la procentul de 12,18% în 2000 ajungând în 2005 să-i revină doar 6,27%.
Cu valori apropiate de cabanele turistice se află și vilele turistice, a căror pondere variază de la 10,45% în 2000 la 7,60% în 2005.
Pe locul patru se situează taberele pentru copii a căror pondere este în continuă scădere, de la 9,66% în 2000 scade la 4,83% în 2005.
Pensiunile turistice urbane și rurale sunt în continuă creștere,acestora aparținâdu-le ponderi de la 2,25% – 0,54% în 2000,până la 6,75% – 7,24% în 2005.
Motelurilor și campingurilor le revin între 2,38% respectiv 1,05% în 2000 și 4,70% – 0,24% în 2005, pentru ca acest clasament să se încheie cu bungalourile, satele de vacanță, popasurile turistice, casuțele și spațiile de cazare pe nave cărora le corespund procente variind între 0,13% și 0,39 %.
Cercetarea în paralel doar a anilor 2000 și 2005 vizând structura numărului turiștilor pe tipurile de unitați, a fost posibilă și prin trasarea graficelor corespunzătoare (figurile nr. 2.12 și 2.13), din care se observă tendința de ușoară creștere a preferinței turiștilor privind cazarea în hoteluri, moteluri, pensiuni turistice urbane și rurale, în defavoarea celorlalte structuri de cazare turistică.
Figura nr. 2.12 Figura nr.2.13
Ponderea nr turiștilor în cadrul Ponderea nr turiștilor în cadrul
stațiunilor montane în 2000 stațiunilor montane în 2005
Organizarea activității în stațiunile românești, tarifele practicate și calitatea serviciilor au influențat și determinat apariția unor astfel de modificări structurale.
Dacă avem în vedere și doleanțele turiștilor în ceea ce privește confortul, ne putem forma o imagine de ansamblu pe baza următoarelor date:
Tabelul nr.2.11 Numărul turiștilor din unitățile clasificate pe categorii de
confort,din stațiunile montane,în perioada 2000-2005
Sursa: Date preluate din Turismul României – Breviar Statistic – edițiile 2001 – 2006
Figura nr.2.14
Numărul turiștilor cazați în unități turistice pe categorii de
confort din stațiunile montane
Din punct de vedere al preferințelor manifestate în randul turiștilor cu privire la categoria de confort în unitățile de cazare turistică existente în stațiunile montane, se remarcă orientarea lor spre structurile de primire turistică de 2 stele și 3 stele.
Dacă evoluția numărului turiștilor sosiți în unitațile de 2 stele a fost aproximativ constantă,cea corespunzătoare unităților de 3 stele a înregistrat o creștere de la an la an.
Această situație poate fi sesizată și ca urmare a stabilirii structurii numărului turiștilor sosiți în unitățile clasificate pe categorii de confort în perioada 2000-2005.
Tabelul nr.2.12 Ponderea turiștilor din unitățile turistice pe categorii de confort,din
stațiunile montane,în perioada 2000-2005
Sursa: Date preluate din Turismul României – Breviar Statistic – edițiile 2001 – 2006
Figura nr.2.15 Figura nr.2.16
Ponderea turiștilor,pe categorii de Ponderea turiștilor,pe categorii de
confort, în 2000 confort, în 2005
Unitățile de 2 stele au cazat aproape jumate din numărul turiștilor sosiți în stațiunile montane,ponderile înregistrând ușoare fluctuații, cuprinse între 37,56% și 44,52%.Daca în anul 2000 unitățile de două stele dețineau 43% din total,pană în 2005 ponderea lor a scăzut, ajungând la 38%.
Unitățile neclasificate și cele de 1 stea sunt în continuă scădere,de la an la an,astfel încât dacă în 2000 ponderea lor era aprox 20%, pâna în 2005 au înregistrat o scădere de mai mult de 10%.
Unitațile de 3 și 4 stele sunt în continuă creștere și de la o pondere de 16,80% în 2000 pentru unitățile de 3 stele se ajunge la 31,88% în 2005,acestea efectiv se dublează, iar unitățile de 4 stele se majorează de la 2,77% în 2000, la 15,46% în 2005, aceasta însemnând că în perioada 2000-2005 unitățile de 4 stele ajung să fie de 6 ori mai multe.
Daca în perioada 2000-2004 unitățile de 5 stele erau inexistente în cadrul stațiunilor montane,în anul 2005 apare și o astfel de unitate.
Evoluția numărului turiștilor (mii) în perioada 2000-2005 în stațiunile montane poate fi stabilită atât prin trasarea cronogramei (figura nr. 2.17) cât și prin determinarea dinamicii corespunzătoare acestui indicator.
Tabel nr. 2.13 Evoluția numărului turiștilor din stațiunile montane,în perioada
2000-2005
Sursa: Date preluate din Turismul României – Breviar Statistic – edițiile 2001 – 2006
Figura nr.2.17
Evoluția numărului turiștilor în stațiunile montane
Graficul ne sugerează o creștere pe ansamblu a numărului turiștilor sosiți în stațiunile montane de la un minim de 700 turiști înregistrați în 2002 până la maxim 836 turiști corespunzător anului 2004.
Pentru a evidenția dacă funcția are o tendință de liniaritate se aplică metoda trendului liniar după cum urmează:
Tabelul nr.2.14 Algoritmul de calcul necesar ajustării prin trendul liniar în
perioada 2000-2005
Sursa: Date preluate din Turismul României – Breviar Statistic – edițiile 2001 – 2006
Tendința de creștere a numărului turiștilor sosiți în stațiunile montane este evidențiată din grafic,dar și din rezultatele aplicării metodei trendului liniar și parabolic:
Ecuația liniară este : 769,67+ 31,14
Pentru a stabili dacă funcția liniară este potrivită pentru ajustare astfel încât aceasta să fie fidelă, se foloseste metoda coeficientului de variație:
3,95%
Algoritm de calcul necesar ajustării prin trendul parabolic și extrapolarea numărului turiștilor în stațiunile montane în 2006 și 2007.
Funcția parabolică este:
Tabelul nr.2.15 Algoritm de calcul necesar ajustării prin trendul parabolic în
perioada 2000-2005
Sursa: Date preluate din Turismul României – Breviar Statistic – edițiile 2001 – 2006
Sistemul de ecuații normale se scrie:
Dar , deci sistemul devine:
b = 31,14
c = 30,45
a = 734,14
Iar ecuația devine
Coeficientul de variație vine să confirme sau să infirme fidelitatea ajustării pe baza acestei metode.
129.81/4618*100=2.81%
Valorile obținute în urma calculării acestui coeficient sunt apropiate: 3,95% în cazul aplicării trendului liniar și 2,81% a trendului parabolic,ceea ce ne permite să menționăm că ambele metode sunt fidele și de calitate.
Dinamica numărului turiștilor stațiunilor montane este stabilită prin calcularea indicatorilor absoluți,relativi și medii care încearcă să contureze imaginea evoluției acestui indicator al circulației turistice.
Tabelul nr.2.16 Dinamica numărului turiștilor în cadrul stațiunilor montane,în
perioada 2000-2005
Sursa: Date preluate din Turismul României – Breviar Statistic – edițiile 2001 – 2006
Tendința de creștere a numărului turiștilor sosiți în stațiunile montane, evidențiată de graficul și rezultatele aplicării metodelor menționate, este confirmată și prin calculul indicatorilor medii care ne indică o creștere medie cu aproximativ 14 turiști anual,adică o majorare medie de 1,02 ori cu un ritm mediu de 2 turiști,în condițiile sosirii anuale a 765 turiști/an.
Până în anul 2003 numărul turiștilor a scăzut în comparație cu anul 2000,cea mai mare scădere a înregistrat-o în anul 2002, cu -56 turiști,deci de -7,41%. Cea mai mare majorare a numărului de turiști s-a înregistrat în 2004 și a fost cu 80 turiști,deci de 10,58% față de valoarea aceluiași an inițial.
Numărul turiștilor sosiți anual oscilând de cel al anului precedent în plus sau în minus, a determinat apariția unor creșteri de până la 88 turiști cu un ritm de 11,76% în 2004 față de 2003,de la un minim de 48 turiști înregistrați în 2003 față de 2002 și a unor scăderi de până la -50 turiști, adică -6,67% în 2002 față de 2001,pe ansamblu fiind sesizate diferențe destul de mari de la un an la altul.
Al doilea indicator important utilizat în analiza circulației turistice îl reprezintă numărul înnoptărilor.
Indicatorul număr înnoptări fiind obținut ca produs între numărul turiștilor și numărul zilelor cât aceștia s-au cazat în unitățile de primire turistică din stațiunile montane, este firesc să sesizăm o evoluție asemănătoare cu a primului indicator analizat (numărul turiștilor).
Se începe studierea evoluției indicatorului,analizând evoluția acestuia în paralel în România și în stațiunile montane.
Tabel nr.2.17 Evoluția înnoptărilor în stațiunile montane și în România și ponderea
lor față de total, în perioada 2000-2005
Sursa: Date preluate din Anuarul României, edițiile 2000 – 2006
Raportând numărul înnoptărilor din stațiunile montane la totalul înnoptărilor din România se constată variații ale ponderii obținute, cu valoarea minimă înregistrată în 2002 de 10,47% și maximă în 2000 de 12,12%.
Figura nr. 2.18
Numărul înnoptărilor din stațiunile montane și România
Pe ansamblu, ponderea înnoptărilor din stațiunile montane în totalul înnoptarilor se situează la nivelul de 11,05%,cu valori oscilante,înregistrând scăderi până în anul 2002, valoarea minimă fiind de 1809 mii înnoptări în 2002,urmate apoi de majorări până în 2004 iar în 2005 se înregistrează din nou o mica scădere de 47 de mii înnoptări.
Mutațiile structurale stabilite pe cele două categorii de turiști în stațiunile montane, români și străini, se prezintă astfel:
Tabelul nr. 2.18 Numărul înnoptărilor și structura lor pe categorii de turiști în
stațiunile montane din perioada 2000-2005
Sursa: Date preluate din Anuarul României, edițiile 2000 – 2006
Ca și în cazul numărului turiștilor, numărul înnoptărilor pentru români este covârsitor, permițând obținerea unor procente ce variază între 86,89% (2004,2005) și 89,42% (2001), în defavoarea înnoptărilor străinilor a căror pondere oscilează de la maximul de 13,11 în 2004 și 2005 la minimul de 10,58% înregistrat în 2001.
Tendința modificărilor structurale din 2005 față de 2000, în ceea ce privește numărul înnoptărilor pe categorii de turiști români și străini din stațiunile montane, se observă foarte bine comparând graficele nr.2.19 și 2.20:
Figura nr. 2.19 Figura nr. 2.20
Ponderea înnoptărilor în 2000 Ponderea înnoptărilor în 2005
Aceste reprezentări grafice evidențiază creșterea procentuală a numărului înnoptărilor corespunzătoare turiștilor străini sosiți în stațiunile montane, de la 11,23% în 2000 la 13,11% în 2005 în defavoarea înnoptărilor turiștilor români care înregistrează o scădere de 2% în 2005 față de 2000.
Structura înnoptărilor, privită din punctul de vedere al clasificării pe tipuri de structuri de primire turistică, este determinată și prezentată în tabelul nr. 2.19:
Tabelul nr. 2.19 Ponderea numărului înnoptărilor și structura lor pe tipuri de
unități turistice,în stațiunile montane, din perioada 2000-2005
Sursa: Date preluate din Turismul României – Breviar Statistic – edițiile 2001 – 2006
Notă: datele pe baza cărora s-au calculat procentele aferente fiecărei structuri de primire turistică se găsesc în Anexa 4, tabelul nr.4
Figura nr.2.21 Figura nr. 2.22
Ponderea înnoptărilor pe tipuri Ponderea înnoptărilor pe tipuri
de unități în 2000 de unități în 2005
Cum preferința turiștilor(hotelul), s-a detașat de celelalte, și în cazul numărului înnoptărilor el rămâne lider,cu procente variind între 61% și 64% în perioada 2000-2005, cu un maxim atins în 2005 de aprox 64% și minim de 58% înregistrat în 2001.
Taberele pentru școlari și preșcolari se situează pe locul 2, cu valori procentuale în scădere,de la 15,76% în 2000 până la 6,26% în 2005,cu un maxim atins în 2001 de 17,08 și un minim de 6,26% în 2005.
Pe locul 3 se situează vilele turistice, a căror valori procentuale sunt în continuă scădere, de la un procent de 10,34% deținut în anul 2000, acestea scad până ajung la un procent de 7,40% înregistrat în 2005.
Celelalte tipuri de unități reușesc să-și rețină turiștii pentru prea puține zile,astfel că procentele nu depășesc valoarea minimă de 0,05% și maximă de 8,28%.
Datele privind numărul înnoptărilor înregistrate în unitățile turistice clasificate pe categorii de confort în stațiunile montane au permis realizarea unei reprezentări grafice care să reliefeze tendințele evolutive ale acestui indicator în 2005 față de 2000.
Tabelul nr.2.20 Numărul înnoptărilor pe categorii de confort a unităților turistice
din stațiunile montane în perioada 2000-2005
Sursa: Date preluate din Turismul României – Breviar Statistic – edițiile 2001 – 2006
Figura nr. 2.23
Numărul înnoptărilor pe categorii de confort în anii 2000 și 2005
Figura nr. 2.24
Numărul înnoptărilor pe categorii de confort
Unitățile turistice de 2 stele dețin primul loc,acestea au valori oscilante de la un an la altul și au cunoscut o scădere relativă a numărului înnoptărilor în 2005 față de 2000, spre deosebire de unitațile de 3 stele care înregistrează o creștere considerabilă din 2000 până în 2005.Unitățile de 1 stea și neclasificate înregistreză scăderi. Structurile de 4 stele evoluează de la an la an,ajungând în 2005 să dețină un număr de 7 ori mai mare de înnoptări decât în anul 2000.Unitățile de 5 stele dețin un numar nesemnificativ de înnoptări, dar care este în creștere.
Tabelul nr. 2.21 Structura numărului înnoptărilor pe categorii de confort ale
unităților turistice din stațiunile montane, în perioada 2000-2005
Sursa: Date preluate din Turismul României – Breviar Statistic – edițiile 2001 – 2006
Figura nr. 2.25 Figura nr. 2.26
Ponderile categoriilor de confort în Ponderile categoriilor de confort în
numărul înnoptărilor în anul 2000 numărul înnoptărilor în anul 2005
Din punct de vedere procentual, situația prezentată se transpune prin creșteri variind între 16%(2000) și 29%(2005) pentru unitățile de 3 stele, și unitățile de 4 stele, între 2%(2000) până la 14%(2005).Unitățile de 2 stele înregistrează scăderi de la 41%(2000) la 39%(2005), la fel și cele neclasificate și cele de 1 stea,variază între 8% și 10%.
Evoluția numărului înnoptărilor în cadrul stațiunilor montane este prezentată atât prin reprezentare grafică (figura nr. 2.27), cât și prin stabilirea dinamicii acestui indicator,în perioada 2000-2005.
Tabelul nr. 2.22 Evoluția numărului înnoptărilor turiștilor din stațiunile
montane,în perioada 2000.2005
Sursa: Date preluate din Turismul României – Breviar Statistic – edițiile 2001 – 2006
Figura nr. 2.27
Numărul înnoptărilor în stațiunile montane
Cronograma ne sugerează că evoluția numărului înnoptărilor este și ea asemănătoare cu a numărului turiștilor , numai că punctele de minim și maxim sunt mult mai profunde,deci tendința este mai mult parabolică decât liniară.
Pentru confirmarea situației prezentate se pornește de la metoda trendului liniar prezentată în continuare:
Tabelul nr. 2.23 Algoritm de calcul necesar ajustării prin trendul liniar a numărului
înnoptărilor din stațiunile montane,în perioada 2000-2005
Sursa: Date preluate din Turismul României – Breviar Statistic – edițiile 2001 – 2006
Coeficientul de variație este deteminat în continuare, pentru a stabili fidelitatea metodei:
4,7807% < 5 %
Deoarece valoarea coeficientului de variație este mai mică de 5%, dar este foarte apropiată de această valoare, se constată că ajustarea prin trendul liniar nu este cea mai potrivită metodă.
Evoluția numărului înnoptărilor din stațiunile montane, în perioada 2000-2005, este reflectată și prin calculul indicatorilor dinamicii,după cum urmează:
Tabelul nr.2. 24 Dinamica numărului înnoptărilor din stațiunile montane în
perioada 2000-2005
Sursa: Date preluate din Turismul României – Breviar Statistic – edițiile 2001 – 2006
În comparație cu anul 2000, se observă o diminuare continuă a numărului înnoptărilor, cea mai mare scădere se înregistrează în 2002, cu -329 înnoptări, deci de 0,84 ori cu un ritm de – 15,39%, iar cea mai mică în 2001, cu -24 înnoptări față de 2000 și ritmul de -5,8%.
Dacă în comparație cu 2000 nu avem nici o majorare a numărului de înnoptări, de la un an la altul situația se prezintă astfel:
cea mai mare scădere aparține anului 2002 față de 2001, cu -205 înnoptări și un ritm de -10,18%, iar cea mai mica se înregistrează în 2001 față de 2000 și este de
-24 înnoptari cu un ritm de -5,8%.
cea mai mare creștere aparține anului 2004 față de 2003, cu 184 înnoptări și un ritm de 9,80%, și cea mai mica cu 67 înnoptări, în 2003 față de 2002, cu un ritm de 3,70%
Numărului mediu al înnoptărilor de 1967 înnoptări îi corespunde o scădere medie anuală – 25 înnoptări și procentuală de -1,54%.
Analiza indicatorului numărului înnoptări justifică asemănarea evoluției acestuia cu a numărului turiștilor.
Deci, ca o concluzie,putem să menționăm că circulația turistică stabilită prin prisma numărului turiștilor și a înnoptărilor a cunoscut o evoluție oscilatorie în scădere până în anul 2003,urmată apoi de o creștere până în anul 2004, și ajunge din nou să scadă până în 2005.
CAPITOLUL III
ANALIZA ACTIVITĂȚII TURISTICE DIN ZONA DE PRACTICARE A
TURISMULUI MONTAN
3.1 Tendințe în evoluția capacității de cazare în funcțiune din zona montană
Adaptarea bazei tehnico-materiale la cererea turistică reprezintă una din particularitățile de bază ale turismului, iar cazarea turistică, componenta esențială a acestei baze, prin oferta sa, constituie un punct de echilibru pentru activitatea turistică montană.
Capacitatea de cazare în funcțiune, element esențial în derularea procesului de cazare, este un indicator cu profunde implicații în stabilirea eficienței activității turistice montane.
Studierea evoluției capacității de cazare în funcțiune a stațiunilor montane presupune o examinare a mutațiilor structurale, precum și o analiză în dinamică a acesteia.
Capacitatea de cazare în funcțiune din stațiunile montane constituie o parte componentă a totalului capacității de cazare în funcțiune din România, astfel încât este bine ca urmărirea evoluției acestui indicator să se realizeze pornind de la compararea celor două, prezentate în următorul tabel nr.3.1:
Tabelul nr.3.1 Capacitatea de cazare în funcțiune din România și din stațiunile
montane cu ponderile corespunzătoare, în perioada 2000-2005
-mii locuri-zile-
Sursa: Date preluate din Anuarul României, edițiile 2000 – 2006
Figura nr.3.1
Ponderea capacității de cazare în funcțiune din stațiunile montane în totalul capacității din România
Capacitatea de cazare în funcțiune din stațiunile montane reprezintă mai puțin de un sfert din cea corespunzătoare structurilor de primire turistică din România, după cum se observă și din figura nr.3.1.
În perioada 2000- 2006 ponderile stabilite prin raportarea procentuală a indicatorului stațiunilor montane la cel al României, au o modificare aproape insesizabilă, cuprinsă între 17,97% în 2000 și 16,65% în 2005, cu un minim de 16,25% plasat la nivelul anului 2002.
Modificări structurale apar și în cazul repartizării capacității de cazare în funcțiune pe tipurile de unități turistice din stațiunile montane din perioada 2000-2005.
Tabel nr.3.2 Structura capacității de cazare în funcțiune , pe tipuri de unități-
ponderea față de total (%)
Sursa: Date preluate din Turismul României – Breviar Statistic – edițiile 2001 – 2006
Notă: datele pe baza cărora s-au calculat procentele eferente fiecărei structuri de primire turistică se găsesc în Anexa 5, tabelul nr. 5
În baza datelor din tabelul nr.3.2 putem afirma că primul loc este deținut de hoteluri,cu valori oscilante,un minim de 34,96% în 2001 și un maxim de 40,08% în 2003, urmat de taberele pentru copii, care, deși au înregistrat o scădere de 11,87% în perioada 2000-2005, de la ponderea de 25,12% în 2000 la 13,25% în 2005, rămân în continuare situate la distanță apreciabilă față de celelalte tipuri de structuri de cazare. În continuare se situează cabanele turistice,care au înregistrat o valoare minimă de 12,37% în anul 2002 și una maximă de 15,20% în 2000, numărul acestora fiind în scădere.
Vilele turistice, înregistrează și ele scăderi, și dacă în anul 2000 dețineau o pondere de 9,80%,până în 2005 ajung la valorea de 8,06%.
Alte tipuri de unități,dar care înregistrează creșteri, sunt pensiunile turistice urbane și cele rurale, care, de la o pondere de apox 2 % ,deținută în anul 2000, ajung până la apox 10% în anul 2005.
Celelalte tipuri de unități abia ating ponderi între 0,06% și 3,00%.
Deoarece hotelurile dispun de cea mai mare capacitate de cazare în funcțiune, deținând astfel locul primordial în totalul structural, este interesant de observat evoluția acestora în anul 2005 față de 2000.
Figura nr. 3.2 Figura nr. 3.3
Ponderea hotelurilor în totalul capacității Ponderea hotelurilor în totalul capacității
de cazare în funcțiune în 2000 de cazare în funcțiune în 2005
Din figurile numărul 3.2 și 3.3, în care este prezentată ponderea deținută de hoteluri în totalul capacității de cazare în funcțiune în 2000 și respectiv în 2005, se poate observa creșterea acesteia de la 37% în 2000 la 40% în 2005, urmare a acordării unei atenții deosebite acestei structuri de primire turistică, știut fiind, din analizele anterioare, că ea constituie principala preferință de cazare a turiștilor.
Analiza modificărilor structurale a capacității de cazare în funcțiune din stațiunile montane în perioada 2000-2005 este completată de cea a evoluției stabilite pe baza cronogramei.
Figura nr. 3.4
Capacitatea de cazare în funcțiune în stațiunile montane
Graficul reflectă o evoluție în creștere a capacității de cazare în funcțiune din stațiunile montane, care ar sugera o tendință de liniaritate;datorită scăderii înregistrate în 2002 și 2003 ar putea să apară și o tendință parabolică.
Tabelul nr. 3.3 Algoritmul de calcul necesar ajustării prin trendul liniar al
capacității de cazare în funcțiune pentru anii 2006,2007,2008
Sursa: Date preluate din Anuarul României, edițiile 2002 – 2006
Funcția liniară = a + devine în acest caz : 8839,8+35,93
Pentru a stabili dacă funcția liniară este potrivită pentru ajustare astfel încât aceasta să fie fidelă, se folosește metoda coeficientului de variație:
3,90%
Deoarece valoarea coeficientului de variație corespunzător trendului liniar înregistrează o valoare mai mică de 5% (3,90%), rezultă că funcția liniară ajustează destul de bine capacitatea de cazare în funcțiune.
Tendința evoluției capacității de cazare în funcțiune din stațiunile montane se va contura după determinarea și interpretarea indicatorilor dinamici:
Tabelul nr. 3.4 Dinamica vizând capacitatea de cazare în funcțiune a stațiunilor
montane, în perioada 2000-2005
Sursa: Date preluate din Anuarul României, edițiile 2002 – 2006
Analiza evoluției capacității de cazare în funcțiune din stațiunile montane între anii 2000 și 2005 ne sugerează că numărul mediu de locuri de cazare s-a situat la valoarea de 8790,3 mii locuri zile, cu o creștere medie anuală de 26,2 mii locuri zile.De asemenea se observă o creștere medie a capacității de cazare în funcțiune de 1,0049 ori cu un ritm mediu corespunzător de 0,49%.
Valorile redate de grafic sunt confirmate prin rezultatele obținute ca urmare a comparării valorilor indicatorului din fiecare an cu cea din 2000, deoarece aceasta reprezintă maximul capacității de cazare în funcțiune a stațiunilor montane. Cea mai mare creștere se înregistrează în 2005, cu 131 mii locuri zile,căreia îi corespunde un ritm de 1,45%, iar cea mai mică, se înregistrează în 2004,cu 77 mii locuri zile și un ritm de 0,85%. Se observă și două scăderi, la nivelul anilor 2002 și 2003, cea mai profundă fiind cea din anul 2002, cu -774 mii locuri zile și un ritm de -8,58%.
Situația este diferită dacă se analizează capacitatea de cazare în funcțiune a stațiunilor montane din fiecare an față de cel anterior, deoarece se înregistrează o singură scădere în anul 2002 față de 2001, cu -871 mii locuri zile și un ritm de -9,56%. Cea mai mare creștere se înregistrează la nivelul anului 2004 față de 2003, cu 701 mii locuri zile și un ritm de 8,34%, și cea mai mică valoare îi corespunde anului 2005 față de 2004 ,când capacitatea de cazare în funcțiune a înregistrat o majorare de doar 54 mii locuri zile,cu un ritm de 0,59%.
Evoluția capacității de cazare în funcțiune din stațiunile montane își pune profund amprenta în ceea ce privește derularea activității turistice și implicit a eficienței acesteia, fapt ce va fi confirmat printr-o analiză a eficienței utilizării capacității de cazare în funcțiune studiată pe tipuri de unități turistice.
3.2 Analiza eficienței utilizării capacității de cazare în funcțiune
Eficienței activității turistice și implicit a activității turismului montan, i se poate contura o imagine în condițiile analizei eficienței utilizării capacității de cazare în funcțiune, corespunzătoare anilor 2004 și 2005.
Această analiză începe cu determinarea indicilor de utilizare a capacității de cazare în funcțiune pe tipuri de structuri de primire turistică, a cărei dinamică este prezentată în tabelul nr. 3.5:
Tabelul nr. 3.5 Determinarea indicilor de utilizare a capacității de cazare în funcțiune
pe structuri de primire turistică
Sursa: Date preluate din Turismul României – Breviar Statistic – edițiile 2001 – 2006
Pentru calculul indicilor de utilizare a capacității de cazare în funcțiune s-au raportat înnoptările la capacitatea de cazare în funcțiune din fiecare an (2004,2005), pe tipuri de unități turistice.
Rezultatele obținute ne arată că atât în 2004, cât și în 2005, indicii de utilizare a capacității de cazare în funcțiune înregistrează valoarea maximă de 0,344, respectiv 0,351, pentru hoteluri.Valoarea minimă nu aparține în ambii ani aceleiași structuri de primire turistică, astfel că, dacă în 2004, ultimul loc a aparținut campingurilor, indicele fiind de 0,088, în următorul an, 2005, acesta va fi ocupat de bungalouri, prin minimul de 0,071.
Pe ansamblu se remarcă valori oscilante ale indicilor în 2005,comparativ cu 2004, unele structuri de primire înregistrând creșteri, cum sunt hotelurile, campingurile, popasurile turistice și unitățile tip casuță, iar restul unităților înregistrând scăderi ale indicilor.
După stabilirea evoluției indicilor de utilizare a capacității de cazare în funcțiune se poate analiza o dinamică privind capacitatea de cazare în funcțiune, înnoptările și indicii de utilizare a capacității de cazare în funcțiune, pe tipuri de structuri de primire turistică, în stațiunile montane.
Capacitatea de cazare în funcțiune în anul 2005 comparativ cu 2004 a înregistrat:
o creștere pentru hoteluri, moteluri, bungalouri, sate de vacanță, campinguri, popasuri turistice, pensiuni turistice urbane și pensiuni turistice rurale.
o scădere pentru hoteluri pt. tineret, vile turistice, cabane turistice, tabere pt. copii, unități tip casuță.
Astfel, cea mai mare creștere este sesizată la satele de vacanță, de 3 ori cu un spor relativ de 20%, iar cea mai mică la hoteluri, doar 1.03 ori, în mărime relativă 3%.
Scăderea cea mai mare o înregistrează unitățile tip casuță, de 0.67 ori cu ritmul de scădere de -33%, în timp ce vilele turistice au o scădere doar de 0,99 ori, cu ritmul corespunzător de -1%.
În ceea ce privește dinamica înnoptărilor pe fiecare tip de structură, se poate observa pe ansamblu, o variație a valorilor indicilor,notă discordantă făcând satele de vacanță,care au înregistrat o creștere de 2,33 ori cu ritmul de 13,3%.
Se observă scăderi la moteluri,hoteluri pentru tineret,vile turistice,cabane turistice, tabere pentru elevi și pensiuni turistice rurale, cuprinse între 0,40 și 0,91, procentual între
-60% și -9%, celelalte tipuri de structuri de primire cunosc creșteri de maxim 2,33 ori cu un ritm de 133% și minim de 100%.
Dinamica indicilor de utilizare a capacității de cazare în funcțiune este asemănătoare cu a înnoptărilor,doar valorile oscilând:
creșterile sunt diferite de la un tip de unitate la altul,cea mai mare fiind înregistrată la popasurile turistice, de 1,53 ori cu sporul relativ de 53%, iar cea mai mică aparține cabanelor turistice, de 1,00 ori.
scăderea maximă aparține hotelurilor pentru tineret, de 0,42 ori cu un ritm de -58%, și cea minimă de 0,91 ori cu un ritm de -9%
Înnoptările pot fi considerate drept măsură absolută a eficienței capacității de cazare și sunt dependente în mod direct de circulația turistică și oferta materială de cazare.
Dinamica înnoptărilor, considerată ca o rezultantă medie,pe cei doi ani 2004 și 2005, este condiționată de doi factori: indicii de utilizare a capacității de cazare în funcțiune și capacitatea de cazare în funcțiune.
Influența conjugată a celor doi factori permite ca în anul 2005 să se înregistreze o scădere absolută cu -48 mii înnoptări și relativă de -2,33% față de 2004.
3.3 Corelația dintre capacitatea de cazare în funcțiune și înnoptările din stațiunile montane
Pentru a stabili în ce măsură înnoptările sunt influențate de capacitatea de cazare în funcțiune, în cadrul stațiunilor montane, vom folosii metode statistice parametrice (coeficienții de corelație – r) și neparametrice (coeficienții Sperman și Kendall – Cs și Ck):
Tabelul nr. 3.6 Calculul coeficientului de corelație r
Sursa: Date preluate din Turismul României – Breviar Statistic – edițiile 2001 – 2006
Existența și forma de legătură între înnoptări și capacitatea de cazare în funcțiune, pot fi reflectate și prin calculul unui coeficient de corelație (r).
Relația de calcul este:
= =
și rezultatul: 0,8798019
Valoarea coeficientului de corelație indică existența unei legături directe și puternice între capacitatea de cazare în funcțiune și înnoptări.
Caracterizarea și măsurarea intensității legăturilor dintre cele două variabile se poate realiza și prin folosirea metodelor neparametrice – coeficienții de corelație a rangurilor Spearman (Cs) și Kendall (Ck).
Tabelul nr. 3.7 Calculul coeficientului de corelație a rangului Spearman
Sursa: Date preluate din Turismul României – Breviar Statistic – edițiile 2001 – 2006
Aplicând coeficientul Spearman rezultă următoarele concluzii:
0,4286
d= diferența dintre rangul variabilei x și al variabilei y și n= numărul anilor
Această valoare a coeficientului de corelație Spearman ne indică că, între rangurile capacității de cazare în funcțiune și ale înnoptărilor există o legătura directă, slabă.
Cs²= 0,1836
Coeficientul de determinație calculat după Spearman (Cs²) ne arată că 18,36% din variația înnoptărilor poate fi pusă pe seama influenței capacității de cazare în funcțiune, restul de 81,64% reprezentând influența altor factori.
Tabelul nr. 3.8 Calculul coeficientului de corelație a rangului Kendall
Sursa: Date preluate din Turismul României – Breviar Statistic – edițiile 2001 – 2006
Pe baza datelor din tabelul nr.3.8 se calculează coeficientul Kendall.
0,2 Ck²=0,04
Din calculul coeficientului de corelație Kendall reiese că, între rangurile capacității de cazare în funcțiune și ale înnoptărilor, legătura este directă și slabă. Dacă și pe baza acestuia se stabilește coeficientul de determinație, rezultatul obținut (Ck²) ne indică influența scăzută a capacității de cazare în funcțiune asupra înnoptărilor, de doar 4%, restul de 96% reprezentând influența altor factori.
Rezultatele obținute ca urmare a aplicării metodelor statistice neparametrice, reflectă realitatea ultimilor 6 ani, în care capacitatea de cazare în funcțiune influențează puțin înnoptările, între ele existând o corelație directă,slabă.
CAPITOLUL IV
NECESITATEA DEZVOLTĂRII STAȚIUNILOR MONTANE ÎN CONTEXTUL PRACTICĂRII UNUI TURISM DURABIL
Desfășurarea activităților turistice presupune existența mediului înconjurător cu calități superioare din punct de vedere al condițiilor naturale, care se constituie ca elemente de atracție, acesta având un rol deosebit în selecția și delimitarea ariilor teritoriale ce urmează a fi destinate desfășurării turismului.
Dezvoltarea turismului se află în strânsă legătură atât cu caracteristicile mediului înconjurător și cu dezvoltarea celorlalte ramuri care exploatează aceleași resurse cât și cu populația existentă în această zonă.
O dezvoltare haotică poate avea numai efecte negative asupra calității mediului, aceste efecte manifestându-se prin: deteriorarea echilibrului ecologic, poluare, distrugerea peisajelor, deteriorarea cadrului artificial, la care se adaugă o poluare psihică resimțită atât de rezidenți cât și de turiști prin:aglomerare,aspect dezolant al localităților turistice, confruntarea cu un exod mare de turiști.
Pentru a acționa ca un factor activ în protejarea mediului și nu ca un factor de deteriorare, în scopul amenajării turistice a unei zone trebuie realizată o evaluare a tuturor categoriilor de resurse și analizarea rolului lor în creșterea economică, precum și a posibilităților și a limitelor dezvoltării turistice.
Dezvoltarea durabilă vizează cel puțin trei planuri:
economic,prin creșterea gradului de exploatare și valorificarea resurselor;
ecologic, prin reciclare, evitarea degradării mediului, reducerea sustragerii terenurilor din circuitul agricol;
social,prin creșterea numărului locurilor de muncă, practicarea meseriei tradiționale, atragerea populației la practicarea turismului, ca măsuri de regenerare fizică și politică,etc.
Dezvoltarea conceptului de turism durabil, precum și experiența unor țări care aplică o politică turistică în acest spirit permit enunțarea câtorva principii de dezvoltare durabilă a turismului, și anume:
mediul are o valoare intrinsecă, care este deosebit de mare pentru turism;de el trebuie să se bucure și generațiile viitoare;
turismul trebuie văzut ca o activitate pozitivă de care să beneficieze mediul ambiant, comunitățile locale și vizitatorii;
relația dintre mediu și turism poate fi dezvoltată astfel încât mediul să susțină activitatea turistică pe termen lung;dezvoltarea turismului, la rândul său, nu trebuie să ducă la degradarea mediului;
dezvoltarea activității de turism trebuie să respecte caracteristicile locului unde se desfășoară (ecologice, sociale,economice, culturale) ;
scopul dezvoltării turismului trebuie să fie întotdeauna echilibrarea nevoilor turiștilor cu cele ale destinațiilor și gazdelor acestora;
industria turistică, guvernele, autoritățile responsabile cu protecția nevoilor și organismele internaționale trebuie să respecte aceste principii și să conlucreze pentru a le pune în practică.
Astfel, orice dezvoltare durabilă în plan turistic, trebuie să implice o abordare managerială integratoare ecologică și economică. Statul, prin politicile sale, trebuie să asigure cadrul general al dezvoltării pe baza acestor principii prin crearea unui cadru legislativ care să ofere:garanții împotriva naționalizării, disponibilitatea în schimburi valutare, repatrierea capitalului investit, elaborarea unor strategii de promovare a turismului montan, a stațiunilor turistice în condițiile instruirii unui program național de protejare și conservare a valorilor turistice, colaborarea dezvoltării turistice cu prevederile generale ale sistematizării complexe a teritoriului.
Amenajarea, exploatarea rațională și conservarea mediului înconjurător în teritoriile turistice valorificate incomplet, în concordanță cu perspectivele de dezvoltare turistică, astfel încât să satisfacă și cerințele unor fluxuri viitoare alături de amenajarea, protejarea și conservarea monumentelor naturii, a vestigiilor istorice, a arhitecturii tradiționale trebuie să devină, de asemenea, direcții prioritare în dezvoltarea turismului românesc.
4.1 Perspectivele dezvoltării turismului montan
Procesul prin care se încearcă anticiparea viitorului și în acest fel stabilirea cursului care trebuie urmat pentru a obține cele mai bune rezultate, pentru realizarea anumitor obiective, stă la baza tuturor deciziilor privind strategia companiilor.
Previziunea este privită ca o modalitate, un procedeu sau un ansamblu de procedee, cu ajutorul căruia realizăm cercetarea, analiza, cunoașterea și descrierea realității obiective, în scopul anticipării, inițierii și organizării unei acțiuni viitoare pe baza de criterii de eficiență. Metoda nu se referă la o cunoaștere în mod pasiv al realității, ci arată care sunt cele mai bune căi de urmat.
Previzionarea activității turismului montan pentru următorii trei ani (2006, 2007, 2008), se poate realiza plecând de la evoluția urmarită pe cei 6 ani anteriori (2000-2005) pentru principalii indicatori care să evidențieze tendința viitoare a acestora.
Dintre multiplele metode de previziune, metodele sporului mediu, a trendului liniar, parabolic și a lanțurilor lui Markov, sunt cele care pot reliefa o tentă a evoluției activității turismului în cadrul stațiunilor montane.
Previziunea vizează atât principiul indicator al bazei tehnico – materiale (capacitatea de cazare existentă și capacitatea de cazare în funcțiune) precum și ai circulației turistice (număr turiști și număr înnoptări).
Evoluția capacității de cazare existentă din stațiunile montane în perioada 2000-2005, pe ansamblu, cu tendință de creștere, își pune amprenta și asupra previziunii acesteia în următorii trei ani(2006,2007,2008):
Tabelul nr. 4.1 Algoritm de calcul privind extrapolarea capacității de cazare
existentă în stațiunile montane, în perioada 2006-2008
Previziunea capacității de cazare existentă realizată cu ajutorul metodei trendului liniar, redă creșterea numărului locurilor în perioada 2006-2008.
Astfel, dacă în 2005 valoarea capacității de cazare existentă era de 41004.2 locuri, în 2006 înregistrează o creștere de 1,0390 ori, cu un ritm de 3,9%, în 2007 de 1,0781 cu un creșterea relativă de 7,81%, pentru ca în 2008 să fie de 1,1171 ori cu modificarea relativă de 11,71%.
În strânsă legătura cu capacitatea de cazare existentă se află capacitatea de cazare în funcțiune,fiind rezultatul numărului de locuri existente și a zilelor de funcționare a unităților turistice din stațiunile montane. Astfel, și evoluția capacității de cazare în funcțiune o urmează pe cea a capacității de cazare existentă înregistrându-se o creștere care se presupune că se va continua și în următorii ani,după cum urmează:
Tabelul nr. 4.2 Algoritm de calcul privind extrapolarea capacității de cazare în
funcțiune din stațiunile montane, în perioda 2006-2008
Metoda trendului liniar ajustează destul de bine capacitatea de cazare în funcțiune, deoarece coeficientul de variație de 3,90% este mai mic de 5%, permițând astfel aplicarea extrapolării, care conduce la rezultate care se majorează de la un an la altul.
Față de 2005,în 2006 creșterea este redată prin modificarea relativă de 0,20%, în 2007 prin 0,40%,pentru ca în 2008 să atingă 0,60%, adică mai mult cu 53,89 mii locuri zile.
Previziunea vizând principalii indicatori de caracterizare a bazei tehnico- materiale, este completată de cea a circulației turistice.
Numărul turiștilor și numărul înnoptărilor, ca indicatori de bază în reflectarea circulației turistice, în perioada 2000-2005 au cunoscut o evoluție oscilatorie, cu maxime (în 2000 înnoptările și 2001 numărul turiștilor) și minime( în 2002 înnoptările și în 2005 numărul turiștilor), nesemnificative, care au dat o tentă mai mult liniară decât parabolică acestora.
În ceea ce privește previziunea numărului turiștilor, ca urmare a aplicării metodelor de ajustare prin trendul liniar și parabolic, s-au obținut următoarele rezultate:
Tabelul nr.4.3 Algoritm de calcul privind extrapolarea prin trendul liniar și
parabolic a numărului turiștilor din stațiunile montane, în perioada
2006-2008
Valorile coeficientului de variație de 3,95% pentru trendul liniar și 2,81% pentru cel parabolic sunt destul de apropiate,tenta lor impunând urmatoarele rezultate:
la trendul liniar, valorile obținute pentru anii 2006,2007 și 2008 reflectă creșteri de 1,90%, 3,81% respectiv 5,72%.
extrapolarea parabolică a condus la obținerea următoarelor valori, în creștere, pentru anul 2006 – 8,10%, pentru 2007 – 18%, iar pentru 2008 – 29,69%.
Previziunea numărului turiștilor sosiți în stațiunile montane poate fi realizată și prin aplicarea metodei sporului mediu:
Tabelul nr.4.4 Algoritm de calcul privind ajustarea numărului turiștilor
stațiunilor montane în perioada 2000-2005 și extrapolarea pentru
2006 , 2007, 2008
Funcția de ajustare a sporului mediu este:
Cum =756
14,4 mii turiști
funcția de ajustare devine: 756+14,4
769,66
Pentru a verifica dacă metoda sporului mediu ajustează bine numărul turiștilor, vom determina coeficientul de variație folosind relația:
5,49% > 5%
Valoarea coeficientului de variație nu înregistrează o valoare care să tindă către 0, prin urmare, rezultatul obținut(5,49%) duce la concluzia că aplicarea metodei sporului mediu nu este cea mai potrivită pentru analizarea evoluției numărului turiștilor în stațiunile montane.
Extrapolarea numărului turiștilor realizată pe baza acestei metode duce la obținerea unor valori în creștere de 1,74 în 2006, de 3,48% în 2007 și de 5,22% în 2008, care totuși nu reflectă foarte bine realitatea în comparație cu cea corespunzătoare trendului parabolic ce reprezintă o situație viitoare.
Previziunea înnoptărilor din stațiunile montane poate fi realizată și prin aplicarea metodei sporului mediu:
Tabelul nr.4.5 Algoritm de calcul privind ajustarea numărului turiștilor
stațiunilor montane în perioada 2000-2005 și extrapolarea pentru
2006 , 2007, 2008
Aplicând funcția de ajustare după metoda sporului mediu, obținem:
-25,4
1984,83
Pentru a verifica dacă metoda sporului mediu ajustează bine numărul înnoptărilor, vom determina coeficientul de variație folosind relația:
7,19% > 5%
Valoarea acestuia fiind mai mare de 5%, rezultă că metoda trendului liniar nu este cea mai potrivită pentru a reda situația reală.
Deci, nici extrapolarea pentru următorii ani nu va fi cea care să reflecte o tendință viitoare reală,valorile în descreștere, în comparație cu anul 2005, de -1,26 în 2006, de -2,52 în 2007, de -3,79% în 2008.
Previziunea numărului înnoptărilor realizată ca urmare a aplicării metodei trendului liniar, este o continuare a situației prezentate în analiza evoluției acestui indicator, prin urmare tenta de scădere este evidentă:
Tabelul nr.4.6 Algoritm de calcul privind extrapolarea prin trendul liniar a
numărului înnoptărilor din stațiunile montane în perioada
2006,2007,2008
Față de valoarea de 1961,37 înnoptări obținută prin ajustare la nivelul anului 2005, în următorii ani se vor înregistra scăderi:de 0,99 ori cu un ritm de -0,39 în 2006, de 0,99 ori cu o scădere relativă de – 0,83 în 2007,pentru ca la nivelul anului 2008 să se ajungă la o micșorare de 0,98 ori, cu modificarea relativă de -1,19%.
Dacă s-ar fi aplicat metoda trendului parabolic, atunci ar fi fost evidentă tendința reală de creștere, care se desprinde și din graficul realizat pe baza datelor inițiale, și care
s-ar menține în condițiile de cazare care ar atrage turiștii și ar determina o creștere a numărului înnoptărilor.
Pe baza structurii numărului înnoptărilor din stațiunile montane, pe cele două categorii de turiști(români și străini) se poate aplica o altă metodă de previziune,metoda lanțurilor lui Markov.
Aplicarea metodei lanțurilor lui Markov implică 4 etape, după cum urmează:
Tabelul nr.4.7 Numărul înnoptărilor și structura acestora pe categorii de
turiști(români și străini) în perioada 2003-2005
Sursa: Date preluate din Turismul României – Breviar Statistic – edițiile 2001 – 2006
Etapa 1. Calcularea matricelor de tranziție.
Tabelul nr.4.8 Matricea de tranziție nr. 1
Rezultatele obținute indică faptul că în 2004 față de 2003 ponderea turiștilor străini a crescut cu 1,54% în detrimentul ponderii turiștilor români, unde s-a înregistrat o scădere de 1,54%.
Tabelul nr.4.9 Matricea de tranziție nr. 2
În 2005 față de 2004 se constată două creșteri ale ponderii, cresc cu 0,04% și turiștii străini și cei români.
Etapa 2: Calcularea matricei totale de tranziție prin însumarea celor 2 matrice de tranziție calculate anterior.
Tabelul nr.4.10 Matricea totală de tranziție
Etapa 3:Calcularea matricei probabilităților de tranziție prin împărțirea fiecărui element al matricei totale de tranziție la totalul de pe linie.
Tabelul nr.4.11 Matricea probabilităților de tranziție
Calcularea structurilor previzionale, prin înmulțirea transpusei matricei probabilităților de tranziție, cu vectorul structurii din anul 2005.
*=
Prin urmare, structura previzionată a anului 2006 este următoarea:
Tabelul nr.4.12 Structura înnoptărilor în anul previzionat 2006
Anul 2006
(previzionat) -%-
Se observă astfel tendința de scădere a ponderii turiștilor români cu 0,74% față de 2005 și de creștere a ponderii turiștilor străini cu aceeași valoare.
4.2 Analiză SWOT în zona de derulare a turismului montan
Stabilirea strategiilor aplicate turismului montan din România, atât la nivel macroeconomic, cât și la nivel microeconomic, trebuie să pornească de la o bună cunoaștere a potențialului turistic montan, a gradului actual de valorificare, precum și a conjuncturii economice, sociale și politice care influențează evoluția turismului românesc în general și a celui montan în particular.
Pentru a crea un echilibru între obiective, resurse, aptitudini și posibilități trebuie să existe o activitate planificată strategic atât la nivelul stațiunii, a fiecarei unități de prestări servicii turistice cât și în cadrul acestora.
În acest scop este necesară. în primul rând definirea misiunii unităților existente în stațiune precum și a resurselor materiale și umane ce sunt necesare desfășurării activității și atingerii scopurilor propuse, precum și identificarea a noi posibilități de desfășurare a activităților curente, de modernizare și diversificare a serviciilor oferite.
Analizarea punctelor tari și a punctelor slabe ajută la stabilirea locului pe care unitățile turistice îl ocupă pe piața și care sunt ocaziile în care trebuie să investească resurse umane și materiale.
PUNCTE FORTE
1. Potențialul turistic
a.. Relief variat ce creează peisaje pitorești.Prezența lanțului muntos al Carpaților, a Subcarpaților, a dealurilor și podișurilor, precum și a câmpiilor, a luncilor și a văilor formate de numeroase ape ce străbat țara oferă multitudinea de obiective turistice naturale precum și peisaje montane de excepție, stânci izolate de munte, peșteri, chei, defilee, cascade.Varietatea imaginilor realizate de îmbinarea armonioasă a zonelor montane cele deluroase și a ariilor depresionare oferă pitorescul ținuturilor.
b. Clima de tip temperat continentală . Poziția geografică și complexitatea formelor de relief oferă climat favorabil dezvoltării turismului montan prin condițiile ce le oferă tot timpul anului.
c. Rețeaua hidrografică densă, bogată în ape de suprafață și resurse hidrominerale, importantă atât din punctul de vedere al valorificării cât și a peisajelor pe care le generează. Romania este strabatută de o vastă rețea hidrografică, alcatuită din râuri, fluvii, lacuri.Acest lucru interesează din punct de vedere turistic prin pitorescul văilor râurilor, prin varietatea lacurilor și importanța terapeutică a izvoarelor minerale.
d. Vegetația și fauna caracterizate prin marea bogație a speciilor floristice și faunistice în toate masivele montane. Bogat potențial cinegetic și piscicol ce influențează dezvoltarea formelor de turism de vânătoare și pescuit.
e. Existența a numeroase obiective turistice de natură antropică, atât în stațiuni cât și în împrejurimile lor. Imens tezaur cultural -istoric și de tradiție etno-folclorică. Potențialul turistic antropic este compus din numeroase obiective turistice de mare interes: muzee, monumente istorice, construcții deosebite din punct de vedere arhitectural, precum și obiective turistice de natură religioasă: biserici, mânăstiri, etc.
f. Varietatea folclorului și a tradițiilor moștenite bine păstrate în zonele montane. Multitudinea tradițiilor și obiceiurilor străvechi, la care se adaugă talentul meșterilor populari în prelucrarea lemnului, olărit, arta țesăturilor au ca efect interesul crescut al turiștilor pentru valorile tradiției populare, pentru cunoșterea datinilor și obiceiurilor, multe dintre ele etalate cu prilejul numeroaselor festivaluri și manifestări populare, târguri și expoziții, sărbători;
g. Istoria și continuitatea locuirii poporului român au generat un patrimoniu vast,urme ale trecutului bogat în evenimente fiind prezente în toate localitățile românești;
h. Nivelul ridicat de conservare a zonelor montane;
i. Creșterea suprafeței de arii protejate din zonele montane;
j. Nivelul redus de poluare în aer, apă și sol;
2. Accesibilitate
a. Acces relativ facil în majoritatea stațiunilor turistice de interes național și în masivele montane importante.
3. Echipamente turistice
a. Baza tehnico-materială de cazare. Posibilitatea de staționare a turiștilor în diferite localități în funcție de formele de turism practicate și de preferințele turiștilor pentru anumite tipuri de structuri de primire (hoteluri, moteluri, cabane, vile, pensiuni, campinguri, popasuri turistice, unități tip casuță precum și în cadrul taberelor).
b. Amplasarea de echipamente turistice în punctele de interes turistic. Turiștii aflați în circuit pot înnopta în unități de cazare turistică aflate în apropierea obiectivelor turistice pentru care manifestă interes.
c. Distribuția unităților de alimentație publică pe tot cuprinsul localităților intr-o gamă relativ diversă de unități de profil. Posibilitatea servirii mesei atât de către turiști cât și de populația rezidentă, în funcție de preferințele pentru unitățile de alimentație cu meniu clasic sau specializate pe diverse bucătării,sau chiar de tip fast-food
4. Circulația turistică
a. Numărul turiștilor destul de însemnat, reprezentând aproape un sfert din totalul circulației turistice din România prezintă interes pentru sporturile montane și specificul stațiunilor turistice. Sosirile de turiști determină efecte economice pozitive asupra activității firmelor din zonă.
5. Baza tehnico-materiala destinată agrementului
a. Unul din principalele moduri de petrecere a timpului liber este reprezentat de baza tehnico-materială de agrement. Cererea turistică pentru activitatea de recreere și destindere sau pentru practicarea diverselor sporturi și activități a determinat implementarea de amenajări cum sunt bazele de agrement pentru practicarea sporturilor de vară și iarnă, parcuri etc. Acestea completează serviciile de cazare și alimentație, dând posibilitatea turiștilor de a petrece timpul lor intr-un mod agreabil, fapt ce determină creșterea atractivității zonei.
PUNCTE SLABE
1. Slaba calitate a infrastructurii generale și a căilor de acces la stațiuni
a. Deteriorarea multor căi mai ales a drumurilor secundare ceea ce crează unele stări de nemulțumire ale turiștilor în legatură cu transporturile, neîncrederea în ceea ce privește siguranța călătoriei și accesibilitatea în zonele de interes, ajungând până la renunțarea la atingerea obiectivelor turistice.
b. Starea tehnică a infrastructurii căii ferate a înregistrat în ultimii ani o degradare continuă ceea ce a condus la o orientare accentuată spre transportul rutier în defavoarea celui feroviar, deși gradul de poluare generat de utilizarea celui din urmă este de 10 ori mai mic, iar siguranța călătoriei este de 2900 ori mai bună decât cea a transportului rutier.
2. Pregătirea personalului
a. Angajarea de personal fără pregătire sau studii de specialitate, precum și lipsa de interes a managerilor în atragerea, antrenarea, formarea și motivarea personalului conduc la formarea unei imagini nefavorabile în rândul turiștilor.
3. Echipamente turistice
a. Raportul preț-calitate este necorespunzător în ceea ce privește oferta de servicii,tarifele fiind mari în comparație cu serviciile oferite, creându-se imaginea unei destinații scumpe în raport cu calitatea serviciilor primite;
b. Absența din peisajul structurilor de cazare a mai multor tipuri de unități de 5 *
( agreate de anumite segmente de turiști). Cererea potențială este distribuită spre alte tipuri de structuri, cu consecințe nefavorabile asupra activității turistice, datorită creării unei stări de insatisfacție și nemulțumire a turiștilor;
c.Servicii de cazare și alimentație de o calitate necorespunzătoare standardelor în domeniu;
d. Necorelarea dezvoltării domeniului schiabil cu infrastructura generala;
e. Neamenajarea în totalitate a traseelor turistice montane din masivele circulate
(marcaje, elemente de siguranță pentru turiști);
f. Lipsa structurilor primire turistică cu funcțiuni de cazare specifice zonelor montane ( cabane, refugii, etc.);
g. Existenta a numeroase echipamente turistice aflate în stadiu avansat de uzură fizică ceea ce conduce la diminuarea interesului pentru întreaga stațiune datorită condițiilor precare de cazare, agrement și alimentație;
h. Instalații de transport pe cablu învechite, uzate fizic și moral;
i. Domeniul schiabil modernizat numai parțial;
j. Lipsa instalațiilor mici de transport cu cablu pentru persoane de tip teleschi, babyschi,în multe stațiuni;
k.Inexistența informațiilor cu privire la starea traseelor turistice montane ( grad de
dificultate, accesibilitatea în funcție de anotimp, etc.)
4. Poluarea
a.Poluarea poate îmbrăca mai multe forme: poluare cu diferite substanțe nocive, poluare fonică, deșeurile provenite de la firme care își desfășoară activitatea în zonă și de la turiști.Acest lucru are implicații negative asupra mediului și implicit asupra desfășurării activităților turistice în condiții optime și determină evitarea de către turiști a zonelor afectate.
OPORTUNITĂȚI
a. Creșterea cererii privind ecoturismul/turismul în arii protejate;
b. Creșterea cererii pentru practicarea turismului activ pe piețele europene;
c. Atenția internaționala acordata turismului montan în general și domeniului schiabil în principal;
d. Dezvoltarea facilitaților de cazare în principal în mediul rural;
c.Creșterea interesului touroperatorilor pentru turismul montan în general;
d. Exploatarea și valorificarea complexă a resurselor turistice în condițiile respectării și promovării principiilor de dezvoltare durabilă;
e. Strategii de dezvoltare a sistemului rutier, reabilitarea drumurilor naționale, construcții (reconstrucții) de poduri, construirea de variante ocolitoare a marilor orașe,construirea de autostrăzi;
f. Aderarea la un lanț hotelier voluntar. Aderarea oferă o serie de avantaje-campanii promoționale, editarea de ghiduri incluzând toate hotelurile aderente, birou de rezervări informatizat, posibilități de finanțare preferențială;
g. Diversificarea ofertei prin construirea unor parcuri tematice,cu teme bazate pe specificul local,folclor,obiceiuri pentru satisfacerea nevoilor și dorințelor de divertisment a cât mai multor segmente de turiști;
h. Restaurarea clădirilor reprezentative,a monumentelor de arhitectură,ce se bucură de un renume istoric,în scopul redării lor circuitului turistic și crearea unui ambient specific;
i. Asigurarea de spații speciale de cazare cu dotările necesare pentru animalele de casă ce însoțesc turiștii în stațiune;
j. Deschiderea de reprezentanțe turistice în străinătate pentru promovare, pentru a intra în contact direct cu turiștii interesați de produsele turistice oferite;
k. Stabilirea de parteneriate cu organizații și agenții din străinătate în scopul promovării stațiunilor montane românești;
l. Organizarea unor cursuri de specializare și policalificare profesională a angajaților din turism; stimularea lor prin participarea la concursuri profesionale pe meserii; folosirea facilităților oferite de învățământul la distanță;
m. Promovarea ideii de destinație sigură, stabilitate politică, procent redus de criminalitate, fără atentate.
AMENINȚĂRI
a. Domeniul schiabil mult mai dezvoltat în majoritatea țărilor europene;
b. Calitatea și diversificarea serviciilor turistice de profil pe plan extern;
c. Lipsa avioanelor charter și a avioanelor de linie de pe principalele piețe europene
importante pentru dezvoltarea turismului montan;
d. Reducerea veniturilor populației în general în paralel cu creșterea prețurilor la facilitățile pentru practicarea schiului;
e. Lipsa materialelor de promovare pentru zonele montane sau calitatea slabă a
informației în majoritatea cazurilor;
f. Stagnarea cererii europene pentru schiul de iarnă (ex. numai 10% din francezi merg la schi o dată pe an), cât și tendința pentru experiențe “ușoare”, cu mai multe activități de iarnă în afara schiului;
g. Costurile relativ ridicate ale unor astfel de produse care limitează accesul la publicul larg;
h. Nivelul ridicat de investiții necesar pentru dezvoltarea stațiunilor de schi, fie el public sau privat (câteva comunități locale trebuie să-și schimbe investitorii după câțiva ani în care stațiunea s-a confruntat cu dificultăți), ceea ce ar putea conduce la pierderea
unor oportunități mai favorabile (schi fond, mersul pe tălpici de zăpadă, activități de
vară);
i. Nevoia de contractori străini (companii de teleschiuri) pentru dezvoltarea stațiunilor de schi, care ar putea limita beneficiile locale ale programului Superski în Carpați;
j. Timpul de viata al produselor de schi, care necesita investiții continue pentru
menținerea teleschiurilor, pentru îmbunătățirea dificultății pantelor sau calității
covorului de zăpada (zăpada produsa artificial) când se îmbunătățește nivelul de
schiere (stațiunile se uzează moral foarte rapid);
4.3 Strategiile de promovare a produsului turistic din zona montană și propuneri de dezvoltare a acestuia
Pe plan național dispunem de resurse, atracții deosebit de valoroase, care necesită studierea și valorificarea corespunzatoare, pentru a transforma România dintr-o țară cu potențial turistic bogat si variat într-o țară cu turism dezvoltat, modern și competitiv.
Oferta turistică este mai solicitată atunci când serviciile turistice sunt realizate la parametrii calitativi superiori – conținut, promptitudine, grad ridicat de satisfacere al clienților, etc., fapt confrmat de experiența națională și internațională.
În viziunea marketingului produsul nu este un scop în sine ci un mijloc prin care cumpărătorul își soluționează nevoile resimțite sau obține anumite satisfacții.
Comparativ cu alte domenii de activitate, turismul a reacționat cu o anumită întarziere la aplicarea metodelor și tehnicilor de marketing. În prezent însă se constată o mai mare extindere și aprofundare în aplicarea acestor tehnici în scopul valorificării resurselor și eficientizării întregii sale activități.
Planificările strategice ce pot fi adoptate la nivelul companiilor prestatoare de servicii montane trebuie să urmarească "principalele forțe ale macromediului (demografic, economic, tehnologic, politic, instituțional, social, cultural) și componentele micromediului (c1ienții, concurenții, canalele de distribuție, furnizorii) care vor influența capacitatea acestora de a obține profituri".
Astfel, pentru a satisface cererea la un nivel înalt trebuie să existe o ofertă corespunzătoare cantitativ, calitativ, structural și spațial modului de manifestare a cererii turistice, adaptată potențialului turistic montan, a gradului de valorificare actual precum și a conjuncturii economice, sociale și politice care influențează evoluția turismului românesc. Instrumentele de marketing folosite spre a veni în întâmpinarea satisfacerii cererii sunt:
a) Politica produsului turistic – se poate realiza prin:
– proiectarea, selecționarea și introducerea pe piață a unui produs turistic care satisface cu succes nevoile;
– dezvoltarea produselor existente.
b) Politica prețurilor și tarifelor – rolul tarifelor si prețurilor este de reglare a raportului dintre cerere și ofertă, exprimat într-o mare măsură prin diferențierea lor pe sezoane.
c) Politica de distribuție si promovare a produsului turistic – de regulă comercializarea produsului turistic montan se realizează de către prestatori prin două sisteme de desfacere: direct către client și indirect printr-un lanț de intermediari: agenții de voiaj, tour operatori,etc.
Nu există o strategie de planificare care să fie potrivită fiecărei companii în parte. Printre multitudinea de factori care afectează o decizie "corectă" în cazul unei anumite companii, rata schimbărilor ce au loc în mediul extern a primit o atenție din ce în ce mai mare.
O companie de succes aplică strategiile cele mai apropiate de gradul de instabilitate ce există în mediul în care acționează.
Aceasta implică analizarea mediului intern al pieței, scoțând în evidență punctele tari și punctele slabe ale turismului montan românesc precum și ale mediului extern, respectiv stabilirea oportunităților și a factorilor ce limitează dezvoltarea turismului montan.
O unitate turistică are nevoie de un obiectiv bine stabilit, locul său specific în mediul înconjurător și de un scop și un plan de dezvoltare. Un asemenea sens al misiunii definește strategia unei companii.
Conceperea unei strategii pentru dezvoltare implică luarea unei decizii, în primul rând, care să direcționeze țelurile unității turistice, iar în al doilea rând alegerea celei mai favorabile pentru companie. Dintre strategiile globale cel mai frecvent folosite, fac parte:
– strategia de adaptare caracterizează tendința unității de a urmări evoluția cererii și de a se adapta la ea – este specifică întreprinderilor mici și mijlocii.
– strategia de creștere, presupune inițierea unui program de cercetare – dezvoltare, prin aplicarea unui marketing ofensiv. Aceasta strategie se poate realiza prin urmatoarele direcții: penetrarea pe o piață turistică prin amplificarea fluxurilor turistice; dezvoltarea piețelor turistice prin desfacerea produselor turistice actuale pe noi piețe; dezvoltarea produselor turistice prin lansarea de noi produse pe piețele actuale.
– strategia de supraviețuire se caracterizează prin preocuparea unităților pentru realizarea unei prestații turistice corespunzătoare, fără să țină seama de elementele pieței. Este prin esență o strategie defensivă, care nu poate contribui la reușita activității unei unități turistice.
– strategia legată de cota de piață – în funcție de poziția pe care o ocupă la un moment dat pe o piață, opțiunile strategice sunt: de lider al pieței, de challanger, de urmăritor și de jucăuș de nișă.
– strategia de produs / piață are în vedere modul cum își abordează organizația consumatorii și oferta: de penetrare a pieței, de extindere a pieței, de dezvoltare a produsului, de diversificare a ofertei.
– strategii bazate pe concurență – strategii ce au rol de a crea un avantaj competitiv care îl va face pe consumator să prefere compania în locul rivalilor.
Pentru a promova turismul montan românesc sunt necesare adoptarea unor măsuri ce să acționeze atât în interiorul firmelor prestatoare de servicii turistice montane cât și asupra potențialilor clienți.
Promovarea reprezintă o componentă de bază a sistemului de comunicatie al firmei cu mediul, ea având rol principal de informare a potențialilor consumatori de produsele turistice, de a-i determina să cumpere precum și de a le reaminti de existența și calitățile produsului turistic respectiv, făcând practic legatura între activitățile acesteia, reflectate în produs, preț si distribuție și clienții săi efectivi sau potențiali.
Activitățile promoționale se pot derula sub forma publicității, promovării vânzărilor, relațiilor publice, utilizării mărcilor, manifestărilor promoționale si forțelor de vânzare, combinarea lor eficientă formând "mixul de marketing".
Propuneri de dezvoltare a turismului montan
Pentru amenajarea la standarde turistice europene a stațiunilor montane și diversitatea ofertei pentru practicarea sporturilor de iarnă se pot pune în practică urmatoarele acțiuni strategice:
1. Modernizarea și dezvoltarea stațiunilor intrate în circuitul turistic internațional;
2. Valorificarea integrală a potențialului turistic montan al stațiunilor intrate în circuitul turistic prin amenajarea complexă a domeniului de schi și asigurarea corespunzătoare a acestora cu mijloace de transport pe cablu și instalații de zăpadă artificială.
Unul dintre obiectivele principale ale strategiei Ministerului Turismului îl constituie revitalizarea turismului montan în România. Dacă în anul 2001 au fost evidente acțiunile de revitalizare a litoralului, s-a avut în vedere de la bun început și turismul montan,prin lansarea programului național de dezvoltare turistică "SUPER SCHI CARPAȚI".
Deoarece, atât programul cât și oferta de turism montan pentru sporturi de iarnă se vor dezvolta în etape succesive, în anul 2001 s-a susținut financiar,parțial, instalațiile de zăpadă artificială ale pârtiilor de la Azuga și Predeal.
Pentru informațiile necesare etapei de diagnoză a domeniului s-au efectuat numeroase studii și analize, inclusiv cele ale corpului de control al ministrului turismului,concluziile fiind:
– peste 95% din numărul instalațiilor pe cablu au o vechime de peste 10 ani;
– dintre acestea 25,7% au peste 30 de ani, 34,8% au între 20 și 30 ani, 34% între 10 și 20 de ani;
– numai 4,7% au o vechime sub 10 ani;
Practic, toate instalațiile pe cablu sunt uzate fizic și moral,comparativ cu tipurile de instalații folosite pe plan mondial.
Pe de altă parte, nici introducerea în țară de instalații second-hand și montarea lor pe pârtiile de schi din România nu este o soluție eficientă din cauza costurilor de întreținere foarte ridicate.
Reușita acestei inițiative a necesitat transformarea acesteia în program național de dezvoltare turistică și propunerea de legiferare prin act normativ. Este necesar ca alături de Ministerul Turismului prevederile proiectului de act normativ în curs de avizare să devină și să aibă statutul de obiective prioritare și pentru celelalte ministere implicate, pentru autoritățile administrației publice locale și pentru partenerii privați.
Principalele direcții ale programului sunt:
– stabilirea zonelor și suprafețelor care vor fi incluse în domeniul de schi;
– dezvoltarea durabilă a domeniilor de schi – în prima zonă Valea Prahovei cu localitățile Sinaia, Bușteni, Azuga, zona Predeal-Râșnov, stațiunea Poiana Brașov, zona Leaota și Padina-Peștera(Valea Ialomiței), zona Valea Doftanei și zona Valea Superioară a Teleajenului stațiunea Cheia;
– asigurarea corelației optime între dimensiunea domeniului de schi, dotarea cu instalații de transport pe cablu pentru persoane și instalații de zăpadă artificială;
– amenajarea, dezvoltarea și modernizarea infrastructurii generale:căi de acces, alimentări cu apă, gaze,energie electrică, canalizări, parcări, regularizări de cursuri de ape,canalizare,etc.
Factorul principal în dinamizarea turismului montan îl reprezintă instalațiile de transport pe cablu. În acest context, este necesară și posibilă crearea parteneriatului Stat – Administrație Publică Locală- Firme private în realizarea investițiilor pentru instalațiile de transport pe cablu, în condițiile în care minimul de investiție este de circa 1,5 milioane USD iar recuperarea investiției se face pe o durată lungă de timp.
În cadrul acestui Program, importantă este și colaborarea cu Ministerul Tineretului și Sportului pentru realizarea omologărilor necesare în vederea introducerii pârtiilor de toate tipurile(schi alpin, biatlon, bob și sanie,etc.), și implicit a stațiunilor turistice montane, în marile circuite și competiții sportive internaționale.
3. Modernizarea, dezvoltarea și diversificarea agrementului cu accent pe agrementul "apres ski".
4. Inițierea unui program complex de modernizare și dezvoltare a rețelei de cabane și refugii montane.
5. Permanentizarea Programului "Revelion în România".
Statisticile ultimilor ani indică faptul că oferta turistică de categorie 4 stele nu mai este atât de profitabilă; turiștii care până acum apelau la serviciile hotelurilor cu grad sporit de confort având propriile case de vacanță.
În consecință, este necesar ca oferta să se adreseze celor cu salarii medii, care își pot permite să petreacă sejururi în unități hoteliere de 2 stele cu grad ridicat de confort.
Măsuri pe termen mediu și scurt
1. Modernizarea și dezvoltarea stațiunilor montane Poiana Brașov și Sinaia prin:
– modernizarea structurilor de primire turistică existente;
– construirea de noi elemente de infrastructura și capacității de primire turistică;
– extinderea amenajării domeniilor de schi și dotarea pârtiilor cu mijloace de transport pe cablu moderne, de mare capacitate, dimensionate la capacitatea de primire a stațiunilor și a pârtiilor;
– diversificarea mijloacelor de agrement hivernal (prin oferte specifice "apres schi") și a ofertei de agrement estival;
2. Amenajarea integrată a domeniului de schi Predeal – Azuga și dotarea cu instalații de transport pe cablu și de producere a zăpezii artificiale.
3.Amenajarea integrată a domeniului de schi din stațiunile Vatra Dornei și Borșa și dotarea cu instalații de transport pe cablu moderne corelate cu capacitatea domeniului de schi și a stațiunilor;
4. Amenajarea integrată a domeniului de schi situat în arealul stațiunilor Sinaia-Bușteni, al Văii Ialomița(Munții Bucegi), respectiv, arealul Leaota-Padina-Peștera, al Văii Doftanei și Văii Superioare a Teleajenului(stațiunea Cheia).
5. Extinderea valorificării potențialului turistic montan prin inițierea construirii de noi obiective turistice, cu dublă funcționalitate(sporturi de iarnă și odihnă-recreere), cu ofertă competitivă pe piața turistică, în Munții Apuseni (Arieșeni,Stâna de Vale, Băișoara, Fântânele),Munții Rodnei (Puzdrele), Munții Parâng(Valea Jiului – Petroșani), Munții Hășmaș( Lacul Roșu, Harghita-Băi) ș.a.
6. Reabilitarea rețelei de cabane turistice montane prin:
– modernizarea și dezvoltarea rețelei de cabane și refugii montane,dotate și echipate corespunzător(instalații și echipamente ecologice, stații de localizare,etc) cu precădere în stațiunile montane deficitare și pentru cele amplasate pe traseele de creastă;
– întreținerea, modernizarea și amenajarea de trasee montane și integrarea în sistemul european.
Extinderea ofertei pentru practicarea sporturilor de iarnă și modernizarea principalelor stațiuni turistice montane, de interes internațional (Sinaia, Predeal, Poiana Brașov), vor crea premisele creșterii cererii turistice pentru turismul montan.
În prezent aportul turismului românesc în economia națională este relativ nesemnificativ în raport cu realizările altor țări concurente,inclusiv din Europa Centrală și de Est.
CONCLUZII
Pe parcursul lucrării s-a urmărit prezentarea turismul montan românesc din punct de vedere al locului și rolului acestuia în cadrul pieței turistice românești,al tendințelor în evoluția capacității de cazare în funcțiune și al dezvoltării stațiunilor montane în contextul practicării unui turism durabil.
Apărut în zonele cu potențial natural și economic bogat, turismul montan a cunoscut în ultimele decenii o evoluție spectaculoasă, atât în planul ofertei,cât și al cererii,sub influența a numeroși factori. Dintre aceștia,un impact deosebit l-au avut creșterea veniturilor, dezvoltarea ofertei turistice montane,prin crearea unor situri de referință și multiplicarea lor în foarte multe țări ale lumii, dezvoltarea infrastructurii,difuziunea socială a practicilor turistice montane,etc.
Astfel putem vorbi astăzi despre o "colonalizare a spațiului montan",destinat satisfacerii unei varietăți de nevoi și desfășurării unei largi palete de activități, cu efecte pozitive importante în plan economic și social, dar adeseori negative pentru mediul montan și general fragil,ceea ce a dus la conștientizarea necesității unei promovări a dezvoltării durabile în zona montană și a intensificării măsurilor de protecție.
Tendințele actuale de pe piața turismului montan relevă o relativă stagnare a pieței sporturilor de iarnă și în același timp creșterea interesului pentru practicarea unor sporturi de vară în zonele montane și pentru petrecerea vacanțelor în mediul rural montan, fiind preferate acele destinații care oferă o bună acesibilitate pentru principalele centre urbane emițătoare și o mare atractivitate turistică corespunzătoare principalelor motivații (contemplarea peisajelor, drumeție,sporturi de vară, schi, etc.)
Acestor tendințe, promoterii turismului le-au răspuns prin adoptarea unor strategii de amenajare și dezvoltare a zonelor montane care să corecteze greșelile din trecut, caracterizate printr-un interes mai mare acordat mediului natural dar și celui uman, prin abordarea amenajării montane într-o concepție unitară, în perfectă armonie cu celelalte activități economice(agricultura, silvicultura, prelucrarea lemnului), prin acordarea colectivităților locale a mijloacelor de control al beneficiilor amenajării, prin susținerea mai ales a dezvoltării stațiunilor mici și mijlocii, care aduc avanteje economice mai mari populației locale și nu conduc la degradarea mediului, prin evaluarea capacității de primire a teritoriului sub aspect fizic, ecologic, social-perceptiv și psihologic, în vederea unei dezvoltări durabile a turismului montan, prin promovarea pe o scară mai largă a turismului social, prin urmărirea creșterii rentabilității și calității serviciilor turistice prestate în stațiunile montane, prin coordonarea permanentă a concepțiilor regionale și locale cu concepția turistică națională de amenajare și dezvoltare a zonei montane, etc.
Toate acestea trebuie să își găsească utilitatea pentru țara noastră, în sensul că România poate adopta o strategie de dezvoltare a turismului montan folosind experiența altor țări, valorificând oportunitățile pieței internaționale și exploatând avantajele sau punctele forte ale zonei noastre montane. Carpații românești oferă nenumărate posibilități de valorificare în concordanță cu noile preferințe ale clientelei turistice.
Efortul de îmbunătățire a echipamentelor și serviciilor turistice trebuie să fie însă ridicat, pentru a putea satisface aceste preferințe.
Interesul autorităților naționale pentru dezvoltarea turismului montan și a turismului în general va trebui să sporească. Recenta strategie națională de dezvoltare economică a României pe termen mediu evidențiază, printre altele, necesitatea continuării privatizării, a îmbunătățirii mediului de afaceri și a dezvoltării sectorului terțiar, precum și situarea între obiectivele prioritare ale economiei naționale a celui legat de valorificarea eficientă a potențialului turistic.
Acest lucru este de natură să ne dea speranțe în ceea ce privește implicarea mai profundă și cu mai bune rezultate a statului român în dezvoltarea și promovarea turismului, ca o ramură strategică, așa cum este considerat de foarte multe țări.
Pentru a prezenta evoluțiile înregistrate în turismul montan românesc,este necesară analiza evoluției indicatorilor specifici acestuia:numărul structurilor de primire turistică, capacitatea de cazare existentă și în funcțiune, numărul turiștilor și numărul înnoptărilor în stațiunile montane.
În urma analizării datelor referitoare la numărul structurilor de primire turistică din stațiunile montane din România,în perioada 2000-2005 s-a observat o majorare medie a numărului acestora cu 25,2 unități, evidențiată și prin creșterea medie de 1,04 ori cu ritmul de 4%.Ponderea lor față de numărul structurilor de primire turistică înregistrată la nivelul țării noastre se încadrează la un nivel ridicat, având valori cuprinse între 20 și 23%.
În întreaga perioadă analizată cea mai mare pondere în totalul unităților o dețin vilele turistice (cu valori oscilând între 26,50% în 2000 și 16,30% în 2005), urmate de pensiunile turistice rurale care ating o valoare maximă de 40,47% în 2004 și minimă 12,25% în 2000; și cabanele turistice dețin un procent de 12,82% în 2000 dar sunt în continuă scădere și ajung în anul 2005 la un procent de 8,09%.Hotelurile însă, deși au o pondere relativ mică, de 10,55% în 2000, tind să crească, și ajung în 2005 la o valoare de 11,24%. Cele mai mici ponderi revin hanurilor turistice, acestea plasându-se între 0,14% în 2000 și 0,12 % în 2005. Alte unități de cazare care dețin un procent la fel de mic sunt satele de vacanță și popasurile turistice care oscilează cu valori de până la 1%.
În strânsă corelație cu numărul structurilor de primire turistică apare capacitatea de cazare existentă din stațiunile montane, care, raportată la a României, înregistrează ponderi cuprinse între 11,53% și 18,11%.
Comparativ cu structura unităților, repartizarea structurală a capacității de cazare existentă este diferită, în sensul că primul loc este deținut de hoteluri, cu o valoare minimă de 30,85% în 2000 și una maximă de 34,53% în 2004,urmate de taberele pentru copii, a căror valoare este în continuă scădere, de la o pondere de 30,30% în 2000, ajunge la 20,23% în 2005. Pe locul trei se plasează cabanele turistice variind între 13.96% în 2000 și 12.49%, în 2005, pentru ca, în final clasamentul să se încheie cu oscilațiile procentuale cuprinse între 0,08% și 10.32% corespunzătoare pensiunilor turistice rurale, casuțelor, motelurilor, hanurilor turistice, etc.Schimbarea de locuri este justificată de capacitatea de cazare numeric superioară a hotelurilor comparativ cu celelalte tipuri de unități.
Analiza trendului liniar sugerează că, în perioada 2000 – 2005 numărul mediu de locuri de cazare a fost de 36200,5 locuri, cu o creștere medie anuală de 22417,5 locuri.
În dinamică se înregistrează o creștere medie cu 3115 locuri pe an, având dinamica de 1,10 ori cu un ritm mediu de creștere de 10% în condițiile stabilirii unei capacități medii de cazare existente de 34773 locuri.
Principalii indicatori ce conturează imaginea vizând baza tehnico-materială a stațiunilor montane( număr unități și capacitatea de cazare existentă) au înregistrat creșteri în perioada 2000-2005, în anul 2005 observându-se cea mai pronunțată creștere.
Țările ce privesc turismul ca un element important al strategiei de dezvoltare, trebuie să acorde o mai mare atenție motivațiilor practicării turismului montan, factorilor ce le generează și cauzelor obiective sau subiective ce influențează deplasările turiștilor în stațiunile montane. Cunoașterea factorilor ce determină și favorizează turismul montan sau care,dimpotrivă, prezintă efecte de frânare relativă asupra acestuia,devine necesară cu atât mai mult în economia de piață, în cercetarea de marketing, în planificarea dezvoltării zonale sau naționale de profil, în promovarea activităților turistice etc. cu cât se dorește o relansare a turismului montan românesc la standarde internaționale.
Printre factorii ce influențează dezvoltarea turismului montan și implicit circulația turistică din stațiuni, se situează:nevoia de recreere, odihnă,timpul liber, practicarea unor sporturi de iarnă, olimpiade sportive, organizarea de conferințe și simpozioane, festivaluri naționale de artă tradițională, activități sportive,etc.
Numărul turiștilor cazați în stațiunile montane prezintă ponderi ce oscilează între 14,26% și 15,38% din numărul total al turiștilor la nivelul României. Pentru a evidenția mutațiile suferite de acest indicator în perioada 2000-2005, a fost studiată evoluția lui pornind de la o clasificare pe cele două categorii:români și străini și continuând cu studierea datelor vizând cazarea lor în diferite tipuri de unitați turistice și pe categorii de confort.
Analizând datele referitoare la numărul turiștilor în stațiunile montane în periaoda 2000-2005 se constată o pondere redusă a turiștilor străini comparativ cu a celor români, fapt datorat în principal lipsei contractelor ferme cu agențiile din străinătate, cât și lipsei de promovare a marii majorități a stațiunilor montane pe plan internațional. Dacă la acestea se mai adaugă și calitatea bazei tehnico-materiale, aflate sub standardele de calitate întâlnite la nivel mondial pentru practicarea cu succes a turismului montan internațional, procentul poate fi justificat.
Cum era de așteptat în urma analizării datelor referitoare la capacitatea de cazare existentă, mutațiile structurale studiate pe baza datelor vizând sosirea turiștilor și cazarea lor în unități turistice, plasează hotelurile în topul preferințelor acestora, cu ponderi ce variază între 56,21% și 61,71%, urmate, la mare distanță, de cabanele turistice, a căror scădere procentuală este destul de mare, de la procentul de 12,18% în 2000 ajungând în 2005 să-i revină doar 6,27%.Cu valori apropiate de cabanele turistice se află și vilele turistice, a căror pondere variază de la 10,45% în 2000 la 7,60% în 2005. Pe locul patru se situează taberele pentru copii a căror pondere este în continuă scădere, de la 9,66% în 2000 scade la 4,83% în 2005. Pensiunile turistice urbane și rurale sunt în continuă creștere,acestora aparținâdu-le ponderi de la 2,25% – 0,54% în 2000,pâna la 6,75% – 7,24% în 2005. Motelurilor și campingurilor le revin între 2,38% respectiv 1,05% în 2000 și 4,70% – 0,24% în 2005,pentru ca pe ultimele locuri să se situeze bungalourile,satele de vacanță,popasurile turistice,casuțele și spațiile de cazare pe nave cărora le corespund procente variind între 0,13% și 0,39 %.
Din punct de vedere al preferințelor manifestate în rândul turiștilor, cu privire la categoria de confort, în unitățile de cazare turistică existente în stațiunile montane, se remarcă orientarea lor spre structurile de primire turistică de 2 stele și 3 stele.
Unitățile de 2 stele au cazat aproape jumate din numărul turiștilor sosiți în stațiunile montane,ponderile înregistrând ușoare fluctuații, cuprinse între 37,56% și 44,52%.Dacă în anul 2000 unitățile de două stele dețineau 43% din total,pană în 2005 ponderea lor a scăzut, ajungând la 38%.
Unitățile neclasificate și cele de 1 stea sunt în continuă scădere,de la an la an,astfel încat dacă în 2000 ponderea lor era aprox 20%, pâna în 2005 au înregistrat o scădere de mai mult de 10%.
Unitățile de 3 și 4 stele sunt în continuă creștere și de la o pondere de 16,80% în 2000 pentru unitățile de 3 stele se ajunge la 31,88% în 2005,acestea efectiv se dublează, iar unitățile de 4 stele se majorează de la 2,77% în 2000, la 15,46% în 2005, aceasta însemnând că în perioada 2000-2005 unitățile de 4 stele ajung să fie de 6 ori mai multe.
Daca în perioada 2000-2004 unitățile de 5 stele erau inexistente în cadrul stațiunilor montane,în anul 2005 apare și o astfel de unitate.
Pe ansamblu se înregistrează o creștere a numărului turiștilor sosiți în stațiunile montane de la un minim de 700 turiști înregistrați în 2002 până la maxim 836 turiști corespunzător anului 2004, tendință evidențiată și prin aplicarea metodelor trendului liniar și parabolic.
Valorile obținute în urma calculării coeficienților sunt apropiate: 3,95% în cazul aplicării trendului liniar și 2,81% a trendului parabolic,ceea ce ne permite să menționăm că ambele metode sunt fidele și de calitate, deci evoluția numărului turiștilor poate fi privită atât sub aspectul unei creșteri cu tentă de liniaritate, cât și sub forma unor oscilații mari cu tendință de maxime și minime de la un an la altul (sub forma unor parabole).
Dinamica numărului turiștilor stațiunilor montane este stabilită prin calcularea indicatorilor absoluți, relativi și medii care conturează tendința de creștere a numărului turiștilor sosiți în stațiunile montane și indică o creștere medie cu aproximativ 14 turiști anual,adică o majorare medie de 1,02 ori cu un ritm mediu de 2% turiști,în condițiile sosirii anuale a 765 turiști /an.
Al doilea indicator important utilizat în analiza circulației turistice din stațiunile montane îl reprezintă numărul înnoptărilor, a cărui pondere în totalul înnoptărilor din România, variază de la un minim de 10,47% înregistrat în 2002 la valoarea maximă de 12,12% din 2000.
Ca și în cazul numărului turiștilor, numărul înnoptărilor pentru români este covârsitor, permițând obținerea unor procente ce variază între 86,89% (2004,2005) și 89,42% (2001), în defavoarea înnoptărilor străinilor a căror pondere oscilează de la maximul de 13,11 în 2004 și 2005 la minimul de 10,58% înregistrat în 2001.
Structura înnoptărilor privită din punctul de vedere al clasificării pe tipuri de structuri de primire turistică confirmă locul întâi,deținut de hoteluri, în preferințele turiștilor, cu procente variind între 61% și 64% în perioada 2000-2005, cu un maxim atins în 2005 de aprox 64% și minim de 58% înregistrat în 2001,urmat de taberele pentru școlari și preșcolari, cu valori procentuale în scădere,de la 15,76% în 2000 până la 6,26% în 2005,cu un maxim atins în 2001 de 17,08 și un minim de 6,26% în 2005.
Din punct de vedere al categoriilor de confort, preferințele turiștilor se îndreaptă spre unitățile de 3 stele și 4 stele. Unitățile de 2 stele înregistrează scăderi de la 41%(2000) la 39%(2005), la fel și cele neclasificate și cele de 1 stea,variază între 8% și 10%.Unitățile de 3 și 4 stele înregistează creșteri variind între 16%(2000) și 29%(2005), pentru unitățile de 3 stele, și unitățile de 4 stele, între 2%(2000) până la 14%(2005).
Evoluția numărului înnoptărilor este și ea asemănătoare cu a numărului turiștilor, numai că punctele de minim și maxim sunt mult mai profunde, deci tendința este mai mult parabolică decât liniară după cum se constată și prin aplicarea metodei trendului liniar care se dovedește a nu fi cea mai potrivită metodă confirmată prin valoarea coeficientului de variație (4,7807%).
În urma calculării indicatorilor dinamicii se constată o scădere medie anuală – 25 înnoptări și procentuală de -1,54%,corespunzătoare unui număr mediu al înnoptărilor de 1967 înnoptări.
Deci putem să menționăm că circulația turistică stabilită prin prisma numărului turiștilor și a înnoptărilor a cunoscut o evoluție oscilatorie în scădere până în anul 2003,urmată apoi de o creștere până în anul 2004, și ajunge din nou să scadă până în 2005,ceea ce semnifică o decădere a activității turistice a stațiunilor montane pentru care trebuiesc luate măsuri și găsite noi soluții spre a le reintroduce în circuitul turistic intern și internațional.
Unul din principalele aspecte îl reprezintă adaptarea bazei tehnico-materiale la cererea turistică.Pentru a determina eficiența activității turistice montane studierea capacității de cazare în funcțiune devine necesară.
Capacitatea de cazare în funcțiune din stațiunile montane reprezintă mai puțin de un sfert din cea corespunzătoare structurilor de primire turistică din România.
Studiind repartizarea capacității de cazare în funcțiune din stațiunile montane, se observă că primul loc este deținut de hoteluri,cu valori oscilante,un minim de 34,96% în 2001 și un maxim de 40,08% în 2003, urmat de taberele pentru copii, care, deși au înregistrat o scădere de 11,87% în perioada 2000-2005, de la ponderea de 25,12% în 2000 la 13,25% în 2005, rămân în continuare situate la distanță apreciabilă față de celelalte tipuri de structuri de cazare. În continuare se situează cabanele turistice,care au înregistrat o valoare minimă de 12,37% în anul 2002 și una maximă de 15,20% în 2000, numărul acestora fiind în scădere. Vilele turistice, înregistrează și ele scăderi, și dacă în anul 2000 dețineau o pondere de 9,80%,până în 2005 ajung la valorea de 8,06%. Alte tipuri de unități,dar care înregistrează creșteri, sunt pensiunile turistice urbane și cele rurale, care, de la o pondere de apox 2 % ,deținută în anul 2000, ajung până la apox 10% în anul 2005. Celelalte tipuri de unități abia ating ponderi între 0,06% și 3,00%.
Deoarece valoarea coeficientului de variație corespunzător trendului liniar înregistrează o valoare mai mica de 5% (3,90%), rezultă că funcția liniară ajustează destul de bine capacitatea de cazare în funcțiune.
Tendința evoluției capacității de cazare în funcțiune din stațiunile montane se va contura după determinarea și interpretarea indicatorilor dinamici.Astfel, analiza evoluției capacității de cazare în funcțiune din stațiunile montane între anii 2000 și 2005 sugerează că numărul mediu de locuri de cazare s-a situat la valoarea de 8790,3 mii locuri zile, cu o creștere medie anuală de 26,2 mii locuri zile.De asemenea se observă o creștere medie a capacității de cazare în funcțiune de 1,0049 ori cu un ritm mediu corespunzător de 0,49%.
Evoluția capacității de cazare în funcțiune din stațiunile montane își pune profund amprenta în ceea ce privește derularea activității turistice și implicit a eficienței acesteia, fapt ce va fi confirmat printr-o analiză a eficienței utilizării capacității de cazare în funcțiune studiată pe tipuri de unități turistice prin raportarea înnoptărilor la capacitatea de cazare în funcțiune din fiecare an (2004,2005), pe tipuri de unități turistice.
Indicii de utilizare a capacității de cazare în funcțiune înregistrează valoarea maximă de 0,344, respectiv 0,351, pentru hoteluri.Valoarea minimă nu aparține în ambii ani aceleiași structuri de primire turistică, astfel că, dacă în 2004, ultimul loc a aparținut campingurilor, indicele fiind de 0,088, în următorul an, 2005, acesta va fi ocupat de bungalouri, prin minimul de 0,071. Pe ansamblu se remarcă valori oscilante ale indicilor în 2005,comparativ cu 2004, unele structuri de primire înregistrând creșteri, cum sunt hotelurile, campingurile, popasurile turistice și unitățile tip casuță, iar restul unităților înregistrând scăderi ale indicilor.
În ceea ce privește dinamica înnoptărilor pe fiecare tip de structură, se poate observa pe ansamblu, o variație a valorilor indicilor,notă discordantă făcând satele de vacanță,care au înregistrat o creștere de 2,33 ori cu ritmul de 13,3%.
Dinamica indicilor de utilizare a capacității de cazare în funcțiune este asemănătoare cu a înnoptărilor,doar valorile oscilând.
Pentru a stabili în ce măsură înnoptările sunt influențate de capacitatea de cazare în funcțiune, în cadrul stațiunilor montane, vom folosii metode statistice parametrice (coeficienții de corelație – r) și neparametrice (coeficienții Sperman și Kendall – Cs și Ck).
Prin calculul coeficientului de corelație r putem să afirmăm că, între capacitatea de cazare în funcțiune și înnoptări, există o legătură directă și puternică.
Coeficientul de determinație calculat după Spearman (Cs²) ne arată că 18,36% din variația înnoptărilor poate fi pusă pe seama influenței capacității de cazare în funcțiune, restul de 81,64% reprezentând influența altor factori.
Stabilind coeficientul de determinație Kendall, rezultatul obținut ne indică influența scăzută a capacității de cazare în funcțiune asupra înnoptărilor, de doar 4%, restul de 96% reprezentând influența altor factori.
Rezultatele obținute ca urmare a aplicării metodelor statistice neparametrice, reflectă realitatea ultimilor 6 ani, în care capacitatea de cazare în funcțiune influențează puțin înnoptările, între ele existând o corelație directă,slabă.
Dezvoltarea turismului se află în strânsă legătură atât cu caracteristicile mediului înconjurător și cu dezvoltarea celorlalte ramuri care exploatează aceleași resurse cât și cu populația existentă în acestă zonă.
Pentru a acționa ca un factor activ în protejarea mediului și nu ca un factor de deteriorare, în scopul amenajării turistice a unei zone trebuie realizată o evaluare a tuturor categoriilor de resurse și analizarea rolului lor în creșterea economică, precum și a posibilităților și a limitelor dezvoltării turistice.
Previzionarea activității turismului montan pentru următorii trei ani (2006, 2007, 2008), se poate realiza plecând de la evoluția urmarită pe cei 6 ani anteriori (2000-2005) pentru principalii indicatori ai bazei tehnico-materiale (capacitatea de cazare existentă și capacitatea de cazare în funcțiune) precum și ai circulației turistice (număr turiști și număr înnoptări), care să evidențieze tendința viitoare a acestora.
Dintre multiplele metode de previziune, metodele sporului mediu, a trendului liniar, parabolic și a lanțurilor lui Markov, sunt cele care pot reliefa o tentă a evoluției activității turismului în cadrul stațiunilor montane.
Previziunea capacității de cazare existentă realizată cu ajutorul metodei trendului liniar, redă creșterea numărului locurilor în perioada 2006-2008.
Astfel, dacă în 2005 valoarea capacității de cazare existentă era de 41004,2 locuri, în 2006 înregistrează o creștere de 1,0390 ori, cu un ritm de 3,9%, în 2007 de 1,0781 cu un creșterea relativă de 7,81%, pentru ca în 2008 să fie de 1,1171 ori cu modificarea relativă de 11,71%.
În strânsă legătură cu capacitatea de cazare existentă se află capacitatea de cazare în funcțiune ce prezintă o evoluție asemănătoare cu cea a capacității de cazare existentă, înregistrându-se o creștere care se presupune că se va continua și în următorii ani. Față de 2005,în 2006 creșterea este redată prin modificarea relativă de 0,20%, în 2007 prin 0,40%,pentru ca în 2008 să atingă 0,60%, adică mai mult cu 53,89 mii locuri zile.
În ceea ce privește previziunea numărului turiștilor, ca urmare a aplicării metodelor de ajustare prin trendul liniar și parabolic se constată majorări în rândul acestora.
Previziunea numărului turiștilor sosiți în stațiunile montane poate fi realizată și prin aplicarea metodei sporului mediu dar, cum valoarea coeficientului de variație nu înregistrează o valoare care să tindă către 0, prin urmare, rezultatul obținut(5,49%) duce la concluzia că aplicarea metodei sporului mediu nu este cea mai potrivită pentru analizarea evoluției numărului turiștilor în stațiunile montane.
Previziunea numărului înnoptărilor realizată ca urmare a aplicării metodei trendului liniar, este o continuare a situației prezentate în analiza evoluției acestui indicator, prin urmare tenta de scădere este evidentă.
Pe baza structurii numărului înnoptărilor din stațiunile montane, pe cele două categorii de turiști(români și străini) se poate aplica o altă metodă de previziune,metoda lanțurilor lui Markov. Se observă astfel tendința de scădere a ponderii turiștilor români cu 0,74% față de 2005 și de creștere a ponderii turiștilor străini cu aceeași valoare.
Realizarea unei analize SWOT cu prezentarea punctelor tari, a punctelor slabe,a oportunităților și a limitelor, ajută la stabilirea locului pe care unitățile turistice îl ocupă pe piață și a ocaziilor în care trebuie să investească resurse umane și materiale.
Oferta turistică este mai solicitată atunci când serviciile turistice sunt realizate la parametrii calitativi superiori – conținut, promptitudine, grad ridicat de satisfacere al clienților, etc.,fapt confirmat de experiența națională și internațională.
Conceperea unei strategii pentru dezvoltare implică luarea unei decizii, în primul rând, care să direcționeze țelurile unității turistice, iar în al doilea rând alegerea celei mai favorabile pentru companie.
Pornind de la analizarea punctelor tari și a oportunităților,atât unitățile turistice cât mai ales statul, trebuie să valorifice turismul montan într-un mod cât mai profitabil prin reducerea punctelor slabe în limitele desfășurării unui turism durabil.
Dintre strategiile globale ce pot fi aplicate în turismul montan fac parte: strategii de adaptare la evoluția cererii, strategii de creștere, ce presupun inițierea unui program de cercetare – dezvoltare, prin aplicarea unui marketing ofensiv, strategii de supraviețuire ce sunt prin esență strategii defensive, care nu pot contribui la reușita activității unei unități turistice, strategii legate de cota de piață în funcție de poziția pe care o ocupă la un moment dat sau strategia de produs/piață ce are în vedere modul cum își abordează organizația consumatorii și oferta precum și strategii bazate pe concurență ce au rol de a crea un avantaj competitiv care îl va face pe consumator să prefere compania în locul rivalilor.
O dezvoltare echilibrată, în deplină armonie cu mediul natural și cu cel socio-uman, dar și cu rezultate economice benefice, nu poate fi realizată fără existența unei concepții unitare privind turismul montan, elaborate la nivel macroeconomic, care să traseze liniile directoare și să asigure un cadru benefic realizării strategiilor adoptate pe plan local, la nivelul stațiunilor sau întreprinderilor turistice.
O corelare a strategiilor de dezvoltare la cele două niveluri devine o necesitate absolută, date fiind caracterul integrat al turismului, caracterul unitar fizico-spațial al zonei noastre montane și necesitatea protejării mediului.
Dat fiind faptul că în cele mai multe stațiuni montane funcționează mai multe întreprinderi turistice, care oferă servicii diverse, aflate în concurență sau în relație de complementaritate din punctul de vedere al componentelor produsului turistic, necesitatea unei concepții unitare de amenajare și dezvoltare apare și la acest nivel. Acest lucru este posibil odată cu implicarea autorităților și comunităților locale în coordonarea eforturilor fiecărui agent economic, în găsirea oportunităților de dezvoltare care să aducă beneficii tuturor precum și în promovarea ofertei stațiunii pe piețele interne și internaționale.
Plecând de la experiența și progresele real dezvoltate, adaptând unele concepte și soluții la realitățile specifice țării noastre folosind gama diversificată a bazei tehnico-materiale turistice, sectorul turistic și-ar putea valorifica potențilaul său, în condițiile utilizării eficiente a resurselor naturale, a diminuării impactului asupra mediului înconjurător, adică tot ceea ce reprezintă realizarea dezvoltării durabile a turismului montan, exigență fundamentală, sintetică, a calității acestuia.
Adaptarea bazei tehnico-materiale specifice turismului montan la exigențele derulării turismului durabil în România, poate beneficia de utilizarea fondurilor oferite de Uniunea Europeană precum și de diverse alte organisme internaționale.
ANEXA NR. 1
Tabel nr 1 Numărului unitaților și structura lor pe tipuri de structuri de
primire turistică, din stațiunile montane, în perioada 2000-2005
Sursa: Date preluate din Turismul României – Breviar Statistic – edițiile 2001 – 2006
ANEXA NR. 2
Tabel nr. 2 Structura capacității de cazare existentă pe tipuri de unități turistice
din zona montană, din perioada 2000-2005
nr locuri (mii)
Sursa: Date preluate din Turismul României – Breviar Statistic – edițiile 2001 – 2006
ANEXA NR. 3
Tabelul nr. 3 Numărului turiștilor din stațiunile montane pe tipuri de structuri de
primire turistice , în perioada 2000-2005
Sursa: Date preluate din Turismul României – Breviar Statistic – edițiile 2001 – 2006
ANEXA NR. 4
Tabelul nr 4 Numărul înnoptărilor și structura lor pe tipuri de unități
turistice, în stațiunile montane, din perioada 2000-2005
Sursa: Date preluate din Turismul României – Breviar Statistic – edițiile 2001 – 2006
ANEXA NR 5
Tabel nr 5 Structura capacității de cazare în funcțiune pe tipuri de unități turistice,
din perioada 2000-2005
nr.locuri-zile
Sursa: Date preluate din Turismul României – Breviar Statistic – edițiile 2001 – 2006
BIBLIOGRAFIE
Borza, Alexandru "Pledoarii vechi pt un turism nou",edituraUranus,
Bucuresti, 2004
Bojan, Neagoe Gheorghe "Carpații Orientali 1. Obcinele Bucovinei,
Rodnei,Bârgăului, Suhardului, Rarău Giumalău",
Editura Cantemir, București, 1999
Cosmescu,Ion "Turismul: Fenomen complex contemporan",
Editura Economică, București, 1999
Dinu , Mihaela "Geografia turismului", editura Didactică și
Pedagogică, București, 2004
Dinu, Mihaela; Pețan Ioana "Geografia turismului în România" Edit Sylvi,
Bucuresti, 2003
Firoiu, Daniela "Economia turismului si amenajarea turistica a
teritoriului",Edit Sylvi,Bucuresti, 2002
Ghica,Moise Radu "Sinaia –Perla Carpaților: Geografie, Istorie,
Turism", Editura Fundației România de Mâine,
București, 1999
Ieleniez,Mihai;Comanescu Laura "Romania Potential Turistic",editura
Universitara, Bucuresti, 2006
Ionescu,Ion "Turismul fenomen social – economic și cultural"
Editura Oscar Print, București, 2000
Minciu,Rodica "Economia turismului", Editura Uranus,
Bucuresti,2001
Papuc,Mihai "Tehnici promoționale" Editura Universitară,
București, 2006
Popescu,Nae "Munții Bucegi, Sinaia, Munții Baiului" ,Editura
Șchei, Brașov, 1999
Postelnicu,Gheorghe "Introducerea în teoria și practica turismului",
Editura Dacia, Cluj Napoca, 2000
Snack,O.; Baron,P.; Neacșu,N. „Economia turismului”, Ed.Expert, Bucuresti ,
2001
Stănciulescu, G.;Emilian,R.;Țigu,G.; "Managementul turismului durabil în țările
Nistorescu,P.;Diaconescu,C.;Grofu,M. riverane Mării Negre", Editura ALL
BECK,București,2000
Țigu,Gabriela "Turismul montan", Editura Uranus, București,
2001
Țuclea,Claudia "Management strategic", Editura Uranus,
București, 2003
Zaharia,Marian;Busuioc,Marian; "Economia serviciilor", Editura Universitară, Stan,Roxana;Vădineanu,Cristina. București, 2004
*Comisia Națională de Statistică "Anuarul statistic al Romaniei" – editiile 2002-
2006
*Comisia Națională de Statistică "Turismul României – Breviar Statistic"- edițiile
2001 – 2006
*Guvernul României, "Srategia națională de dezvoltare economică pe Autoritatea Naț. pentru Turism termen mediu", 2000-2004, București, 2000
* www.biblioteca.ase.ro
* www.insse.ro
BIBLIOGRAFIE
Borza, Alexandru "Pledoarii vechi pt un turism nou",edituraUranus,
Bucuresti, 2004
Bojan, Neagoe Gheorghe "Carpații Orientali 1. Obcinele Bucovinei,
Rodnei,Bârgăului, Suhardului, Rarău Giumalău",
Editura Cantemir, București, 1999
Cosmescu,Ion "Turismul: Fenomen complex contemporan",
Editura Economică, București, 1999
Dinu , Mihaela "Geografia turismului", editura Didactică și
Pedagogică, București, 2004
Dinu, Mihaela; Pețan Ioana "Geografia turismului în România" Edit Sylvi,
Bucuresti, 2003
Firoiu, Daniela "Economia turismului si amenajarea turistica a
teritoriului",Edit Sylvi,Bucuresti, 2002
Ghica,Moise Radu "Sinaia –Perla Carpaților: Geografie, Istorie,
Turism", Editura Fundației România de Mâine,
București, 1999
Ieleniez,Mihai;Comanescu Laura "Romania Potential Turistic",editura
Universitara, Bucuresti, 2006
Ionescu,Ion "Turismul fenomen social – economic și cultural"
Editura Oscar Print, București, 2000
Minciu,Rodica "Economia turismului", Editura Uranus,
Bucuresti,2001
Papuc,Mihai "Tehnici promoționale" Editura Universitară,
București, 2006
Popescu,Nae "Munții Bucegi, Sinaia, Munții Baiului" ,Editura
Șchei, Brașov, 1999
Postelnicu,Gheorghe "Introducerea în teoria și practica turismului",
Editura Dacia, Cluj Napoca, 2000
Snack,O.; Baron,P.; Neacșu,N. „Economia turismului”, Ed.Expert, Bucuresti ,
2001
Stănciulescu, G.;Emilian,R.;Țigu,G.; "Managementul turismului durabil în țările
Nistorescu,P.;Diaconescu,C.;Grofu,M. riverane Mării Negre", Editura ALL
BECK,București,2000
Țigu,Gabriela "Turismul montan", Editura Uranus, București,
2001
Țuclea,Claudia "Management strategic", Editura Uranus,
București, 2003
Zaharia,Marian;Busuioc,Marian; "Economia serviciilor", Editura Universitară, Stan,Roxana;Vădineanu,Cristina. București, 2004
*Comisia Națională de Statistică "Anuarul statistic al Romaniei" – editiile 2002-
2006
*Comisia Națională de Statistică "Turismul României – Breviar Statistic"- edițiile
2001 – 2006
*Guvernul României, "Srategia națională de dezvoltare economică pe Autoritatea Naț. pentru Turism termen mediu", 2000-2004, București, 2000
* www.biblioteca.ase.ro
* www.insse.ro
ANEXA NR. 1
Tabel nr 1 Numărului unitaților și structura lor pe tipuri de structuri de
primire turistică, din stațiunile montane, în perioada 2000-2005
Sursa: Date preluate din Turismul României – Breviar Statistic – edițiile 2001 – 2006
ANEXA NR. 2
Tabel nr. 2 Structura capacității de cazare existentă pe tipuri de unități turistice
din zona montană, din perioada 2000-2005
nr locuri (mii)
Sursa: Date preluate din Turismul României – Breviar Statistic – edițiile 2001 – 2006
ANEXA NR. 3
Tabelul nr. 3 Numărului turiștilor din stațiunile montane pe tipuri de structuri de
primire turistice , în perioada 2000-2005
Sursa: Date preluate din Turismul României – Breviar Statistic – edițiile 2001 – 2006
ANEXA NR. 4
Tabelul nr 4 Numărul înnoptărilor și structura lor pe tipuri de unități
turistice, în stațiunile montane, din perioada 2000-2005
Sursa: Date preluate din Turismul României – Breviar Statistic – edițiile 2001 – 2006
ANEXA NR 5
Tabel nr 5 Structura capacității de cazare în funcțiune pe tipuri de unități turistice,
din perioada 2000-2005
nr.locuri-zile
Sursa: Date preluate din Turismul României – Breviar Statistic – edițiile 2001 – 2006
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Perspectivele Dezvoltarii Turismului Montan In Contextul Dezvoltarii Durabile (ID: 144134)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.