Perspectivele Cresterii Si Dezvoltarii Economice 2011

INTRODUCERE

Cei mai mulți economiști definesc dezvoltarea și creșterea economică ca o tendință fermă și de lungă durată de sporire a venitului național pe total sau pe locuitor, eventual însoțită de transformări structurale.

Creșterea economică reprezintă mărirea durabilă a dimensiunii unei unități economice, simple sau complexe realizată prin schimbări de structură și eventual de sisteme și însoțită de progrese economice.

Dezvoltarea economică reprezintă ansamblul schimbărilor în structurile sociale și mintale care generează o relație de antrenare reciprocă între aparatul de producție și populație punând astfel economia națională în stare să crească cumulativ și durabil produsul său real global. Procesul dezvoltării se bazează, la el, și pe ideea de înflorire și împlinire a omului și a complexului social.

În lucrarea de față am ales să abordez baza teoretică a creșterii și dezvoltării economice și situația ei în România de la apariția crizei și până în prezent.

Primul capitol abordează baza teoretică a creșterii și dezvoltării economice. Aici am prezentat factorii care influențează creșterea economică și tipurile de creștere economică, indicatorii dezvoltării economice și factorii care influențează dezvoltarea economică, diferențele intre creșterea economică și dezvoltarea economică și modelarea economică.

În cel de-al doilea capitol am abordat efectele crizei în România asupra creșterii și dezvoltării economice. Aici am descris începutul crizei economice, efectele crizei în Europa și în România și Condițiile FMI pentru un împrumut de criză.

Ultimul capitol este rezervat unui studiu de caz în care am abordat ieșirea României din recensiune și perspectivele și creșterii economice. Într-un prim subcapitol am vorbit despre creșterea și dezvoltarea economică, criza și populismul în 2010 după care am descris cum a ieșit România din recensiune și condițiile pentru a avea în continuare o creștere și o dezvoltare economică, În ultima parte a lucrării am prezentat obiectivele acordului cu FMI care au ca scop consolidarea economică și dezvoltarea infrastructurii și cea mai importantă parte a lucrării este prezentată în ultimul subcapitol, perspectivele politice pentru 2011.

CAPITOLUL 1 CREȘTEREA ȘI DEZVOLTAREA ECONOMICĂ

1.1 Conținutul și delimitările creșterii și dezvoltării economice

Cei mai mulți economiști definesc dezvoltarea și creșterea economică ca „o tendință fermă și de lungă durată de sporire a venitului național pe total sau pe locuitor, eventual însoțită de transformări structurale”

Creșterea ca și dezvoltarea economică se referă la fenomene pe termen lung, creșterea economică nu trebuie privită numai ca un fenomen cantitativ de sporire a venitului național pe total și pe locuitor, în timp ce dezvoltarea ar presupune modificări de structură. În realitate și creșterea economică presupune modificări de structură marcând trecerea de la un stadiu de dezvoltare la altul, calitativ superior.

Altă tendință ce se observă în literatura economică occidentală este cea care identifică creșterea sau dezvoltarea sau pe amândouă cu progresul economic. Economistul englez Arthur Lewis, laureat al premiului Nobel, în capitolul introductiv al lucrării sale Teoria creșterii economice, spune textual: „subiectul esențial al acestei cărți este creșterea producției pe locuitor”. Mult mai evidentă apare această tendință la Colin Clark și Jean Fourastie. Colin Clark folosește termenul de progres economic în sensul în care, economiștii occidentali folosesc cel de creștere și dezvoltare. R. Aron îi reproșează că „Clark numește progres ceea ce el numește „dezvoltare sau creștere” din care cauză cartea clasică a lui Clark condițiile progresului economic ar putea fi întitulată condițiile creșterii economice”. La Clark, progresul economic care se realizează prin etapele dezvoltării celor trei sectoare se identifică cu progresul social care ar însemna, după afirmația lui Emile James, o repartiție mai bună, mai egală a acestuia.

Pentru Jean Fourastie, progresul economic constă în creșterea produsului social, fie global, fie pe „fiecare membru al corpului social”, iar progresul social, printr-o creștere considerabilă a sectorului terțiar, care se va caracteriza printr-un nivel de viață foarte ridicată care se va manifesta ca stabil multă vreme.

Identificarea progresului economic și social cu creșterea și dezvoltarea este foarte evidentă și la W. W. Rostow. După el, întreaga istorie socială parcurge întotdeauna și pretutindeni în mod obligatoriu cele cinci stadii ale creșterii economiei caracterizate după nivelul de dezvoltare a economiei. Se observă foarte clar că teoria creșterii economice, concepută de el, devine sinonimă cu dezvoltarea și progresul economic.

O altă tendință care se găsește în literatura economico occidentală este cea conform căreia creșterea semnifică o sporire globală a produsului net al economiei, o creștere comportând transformări de structură, iar progresul economic, creșterea continuă a produsului net pe locuitor, sau a consumului real pe locuitor, fiind definit ca o „creștere a resurselor disponibile mai mult decât proporțional față de populație”.

Creșterea economică reprezintă, după Fr. Peroux, „mărirea durabilă a dimensiunii unei unități economice, simple sau complexe realizată prin schimbări de structură și eventual de sisteme și însoțită de progrese economice”. Creșterea economică surprinde, așadar, aspectele cantitative, dar nu numai la nivelul unui subansamblu, ci și la nivelul economiei naționale. Prin aceasta Perroux asimilează creșterea economică cu sporirea venitului național.

Spre deosebire de creșterea economică, dezvoltarea o definește ca „ansamblul schimbărilor în structurile sociale și mintale care generează o relație de antrenare reciprocă între aparatul de producție și populație” punând astfel economia națională în stare să crească cumulativ și durabil produsul său real global. Procesul dezvoltării se bazează, la el, și pe ideea de înflorire și împlinire a omului și a complexului social. O „nouă dezvoltare” este posibilă dacă se abandonează cultul banului și se urmărește cu adevărat maximizarea potențialității umane. Aceasta este după, Perroux, fundamentul dezvoltării țărilor în curs de dezvoltare, el fiind necesar și țărilor dezvoltate.

Punctul nostru de vedere cu privire la definirea conceptelor de creștere și dezvoltare economică este următorul: creșterea este un proces obiectiv, complex și permanent de sporire a produsului național net pe total și pe locuitor într-o țară și într-o perioadă dată. În această accepțiune creșterea este caracteristică, în special și nu inclusiv țărilor dezvoltate. În aceste țări avem de-a face cu creșterea și dezvoltarea economică. În țările subdezvoltate avem de-a face, dimpotrivă cu dezvoltarea și creșterea economică în proporții și accente diferite.

Procesul de dezvoltare economică este înțeles că transformarea calitativă și cantitativă necuantificată direct cu instrumentul existent la un moment dat, a structurilor economice, politice și sociale, a modului de viață și calității vieții, a conștiinței umane, a mediului înconjurător, a comportamentului general a sistemului economico-social.

Asemănările dintre creștere și dezvoltarea economică se referă la:

1) Ambele categorii exprimă o acțiune și un proces continuu, care exercită efecte de antrenament de aglomerare și cumulative.

2) Atât creșterea, cât și dezvoltarea economică rezultante ale procesului obiectiv al mișcării generale – devin pe o anumită treaptă, cauză a acesteia, imprimându-i ritmul și asigurându-i trecerea de la un nivel dat la altul mai ridicat.

3) Au ca scop punerea în funcțiune a mecanismelor cu ajutorul cărora se realizează perfecționarea structurilor și a stării economice de ansamblu.

4) Atât creșterea cât și dezvoltarea economică sunt funcții de aceleași variabile endogene și exogene ale sistemului economic.

5) Finalitatea acțiunilor prin care se realizează au fost și vor rămâne oamenii, cu nevoile lor materiale și spirituale.

Aceste trăsături comune exprimă, de fapt, unitatea dialectică dintre creșterea și dezvoltarea economică. Dar există și o serie de deosebiri care pun în evidență faptul că, sub raportul capacității de generalizare și reflectare a unor fenomene sociale, elementele definitorii ale celor două concepte nu sunt identice.

1) Creșterea economică, punând în relație procesul de sporire P.I.B. cu procesul de evoluție demografică exprimă nivelul și dinamica P.I.B. pe locuitor.

2) Creșterea economică se exprimă cu ajutorul unui sistem de relații cauzale între fenomene cuantificabile, exprimate cu ajutorul unor indicatori statistici redați în formă valorică și fizică.

3) Teoria creșterii economice reflectă P.N.N. mediu de locuitor.

4) Creșterea economică poate fi considerată ca o expresie materială a fluxului ramurilor ale căror rezultate sunt analizate în mod independent unele de altele, adică făcând abstracție de legăturile funcționale dintre acestea.

În privința definirii conceptului de creștere economică există interpretări diferite, unii economiști punând egalitate între aceasta și teoria reproducției, alții opunând pe una alteia. Fără îndoială, aceste două teorii economice nu pot fi suprapuse întru totul, dar nici nu se pot considera separate, ele aflându-se într-o strânsă conexiune, având multe trăsături comune. Atât teoria reproducției cât și teoria creșterii economice cercetează aspectele macroeconomice din punct de federe cantitativ și calitativ.

Specificarea teoriei reproducției constă în aceea că studiază ansamblul producției sociale – producția, repartiția, schimbul și consumul – inclusiv relațiile care apar în cadrul acestora. În schimb, specificitatea teoriei creșterii economice se referă la faptul că cercetarea vizează cu prioritate sfera producției în strânsă legătură cu factorii care contribuie la accelerarea dezvoltării economice.

Reproducția – înțeleasă ca o reluare continuă a procesului de producție ca premisă și condiție socială obiectiv necesară a existenței și dezvoltării societății omenești – constituie cadrul cel mai larg de abordare a problemelor macroeconomice. Reproducția cuprinde mecanismul de ansamblu al producției, repartiției, schimbului și consumului.

Dacă se are în vedere și transformarea științei într-o forță nemijlocită de producție, respectiv autonomizarea și integrarea cercetării tehnico-științifice ca sfera distinctă a reproducției, atunci reproducția surprinde întregul mecanism de punere în valoare a resurselor societății în vederea producerii și consumului de bunuri materiale, a producerii și consumului de valori, spirituale. Deci, mecanismele reproducției, legitățile ei se aplică și în condițiile când într-o țară sau în alta nu se înregistrează creșterea economică, dezvoltare economică, când se îmbunătățește calitatea vieții. De aceea s-ar putea spune că toate procesele analizate mai sus sunt forme particulare, laturi concrete ale reproducției, ele neputându-se confunda cu întregul, și de aceea, nefiind în stare să i se substituie.

Progresul economic reprezintă procesul social istoric de înaintare a unei economii naționale de la inferior la superior, care se manifestă, în esență, în sporirea productivității muncii, în sporirea produsului național net pe locuitor, în condițiile modernizării structurii pe ramuri a economiei naționale.

Progresul economic este un proces complex care cunoaște intensități diferite în evoluția economică a societății. El este influențat de o multitudine de factori, printre care mai importanți sunt: bogățiile naturale și posibilitatea atragerii lor în circuitul economic, cantitatea și calitatea potențialului uman utilizabil în producție; structură pe ramuri a producției; nivelul dezvoltării cercetării științifico-tehnic și gradul aplicării cuceririlor ei în activitatea economică, intensitatea și eficiența participării economiei naționale la diviziunea mondială a muncii. Influența lor activă în direcția progresului economic implică o susținută activitate conștientă a oamenilor în sensul folosirii și corelării legăturilor existente între ei.

Progresul social exprimă evoluția progresivă a societății care implică îmbunătățirea condiției umane, ridicarea pe o treaptă superioară a modului de viață a omului privit ca ființă umană completă. Progresul social are la bază progresul economic ce se împletește organic cu acesta și se apreciază nu numai în raport cu starea inițială, ci și cu cea finală.

Progresul social se înfăptuiește prin activitatea conștientă și coordonată a tuturor membrilor societății.

Conceputul de progres economic, în optică economistului francez Fr. Perroux, nu se rezumă numai la o simplă sporire a produsului național real pe locuitor însoțit de îmbunătățire a repartiției. Pentru el, schimbările în repartiție nu atestă în și prin ele că economia devine „progresivă”. De aceea el, consideră că „nici un progres economic nu ar fi calificat astfel dacă nu era și un progres social; nici un progres nu ar merita să fie joc economic dacă ar diminua șansele înfloririi ființelor umane; invers, nici un progres nu ar fi social dacă nu ar da, fiecăruia mijloacele unui statut uman de viață”. Ca atare, teoria sa cu privire la progresul economic este, în același timp, și o teorie a progresului social.

Spre deosebire de conceptele analizate, expansiunea reprezintă o fază în procesul mișcării afacerilor, caracterizează prin amplificarea acestora. Ea reprezintă un proces pe termen scurt care se face simțită, prin creșterea investițiilor, producției, nivelului de folosire a forței de muncă. În ultimă instanță creșterea profitului condiționează expansiunea. Expansiunea este limitată ca durată, ei îi urmează o perioadă mai puțin efervescentă a afacerilor.

Creșterea, dezvoltarea, progresul și expansiunea economică, ca de altfel și reproducția au un conținut social – economic concret istoric specific în funcție de stadiul și particularitățile complexului economic național în care se desfășoară.

1.2 Factori care influențează creșterea economică și tipuri de creșteri economice

Proces global ce exprimă evoluția ascendentă a unor mărimi economice agregate, în cadrul unui orizont de timp, la nivel național sau internațional, cu efecte favorabile în planul vieții economice și sociale. În sens restrâns, creșterea economică exprimă mărirea reală într-o anumită perioadă de timp, a unui indicator economic agregat, cum ar fi P.I.B., pe total sau pe locuitor, într-un anumit spațiu economic.

Tipuri de creștere economică

Teoria creșterii economice pune în evidență existența mai multor tipuri de creștere economică:

Creșterea economică extensivă se caracterizează prin sporirea produsului intern brut pe locuitor cu preponderență pe seama influenței conjugate a dimensiunilor cantitative ale tuturor factorilor de producție, concretizate în: mai mulți lucrători, mai multe terenuri arabile, mai multe mașini, mai multe materii prime, etc…

Creșterea economică consolidată va trebui realizată la scara întregii economii mondiale, fiind expresia trecerii omenirii la un nou tip de dezvoltare economico-socială.

Creșterea economică zero are loc în situația în care rezultatele economice agregate și populația unei țări sporesc în același ritm, nivelul pe locuitor al indicatorilor sintetici macroeconomici rămânând constant.

Creștere economică negativă = descreștere economică = arata situația în care rezultatele macroeconomice pe locuitor au o tendință de scădere menținându-se însă sub control o serie de corelații fundamentale de echilibru, cu prețul unor compromisuri în domeniul eficienței economice și al bunăstării sociale.

 Creștere economică intensivă = presupune o contribuție preponderentă a laturilor calitative ale factorilor ce contribuie la sporirea PIB sau a altui indicator macroeconomic.

Factorii creșterii economice

Creșterea economică este un proces deosebit de complex, influențat de o multitudine de factori, unii având o acțiune directă și caracter prioritar și decisiv, alții, acțiune mediată de primii.

Între factorii cu influența nemijlocită, decisivă asupra creșterii economice, se înscriu factorii de producție:

Factorul uman (resursele de muncă);

Factorul material (resursele naturale și echipamentele de producție acumulate);

Factorul informațional-tehnologic.

Factorii cu acțiune mediată:

rata investițiilor;

cheltuielile de cercetare-dezvoltare;

politica financiară, monetară, bugetară, și fiscală a statului

capacitatea de absorbție a pieței interne;

schimbările internaționale;

migrația forțelor de muncă și a capitalului;

competitivitatea produselor;

politica ecologică;

Fiecare factor se abordează sub aspect tridimensional: cantitativ, calitativ și structural.

Dimensiunea cantitativă se referă la volumul global al resurselor corespunzătoare fiecărui factor. Aportul dimensiunii cantitativă a factorilor, la creșterea economică, este de natură pur extensiva. Dimensiunea calitativa se referă la randamentul utilizării resurselor. Aportul acestei dimensiuni a factorilor la creșterea economică, este de natură pur intensiva și duce la sporirea eficienței economice exprimată sintetic prin productivitatea muncii.

Acest factor are o latură cantitativă și una calitativă. Din punct de vedere cantitativ el se evidențiază în volumul de manoperă prestată de populația ocupată, în cadrul timpului efectiv de muncă. Factorul uman influiențează procesul creșterii economice, prin dinamica ocupării populației disponibile. Din punct de vedere calitativ, acțiunea factorului uman în procesul creșterii economice, se exprimă prin calitatea acestuia, dependența de calificare, productivitatea muncii, înzestrarea tehnica a muncii. Sub influența progresului tehnic are loc și un progres calitativ al factorului uman.

Specificul dimensiunii calitative a factorului uman al creșterii economice este relevată de conceptul de „capital uman” care exprimă totalitatea cunoștințelor și componentelor profesionale rezultate din procesul de învățământ și aplicate și consolidate prin experiența de la locul de muncă. Dimensiunea structurală a factorului uman se referă la structurile specifice ocupării, respectiv pieței de muncă. În fiecare sistem economic national exista o ierarhizare a sectoarelor, ramurilor sau grupelor de activități, în funcție de numărul personalului ocupat, de productivitatea și calitatea muncii în domeniul respectiv.

Factorul material al creșterii economice este reprezentat de resurse naturale atrase de producție și de echipamentul de producție acumulat, care prin combinarea și funcționarea lor, devine capital real.

În privința dimensiuni cantitative a acestui factor ea se prezintă sub forma volumului de capital real în exploatare și a stocului de bunuri capital alocate pentru investiții, într-o perioadă determinată. Aceste dimensiuni ale factorului material, au un caracter potențial restrictiv, care decurge, între altele, și din faptul că din unele surse naturale au caracter epuizabil, iar reinoirea capitalului fix are caracter ciclic. Dimensiunea calitativă a factorului material în procesul creșterii economice este sintetizata prin productivitatea capitalului real, iar dimensiunea structurală evidentiază eterogenitatea resurselor aferente acestui factor.

Factorul informațional tehnologic în calitate de neofactor, are în prezent un rol decisiv în procesul creșterii economice. Acest factor prezintă o importanță deosebită atât la nivel microeconomic pentru managerii de firme, pentru stabilirea strategiei în afacerii, cât și la nivel macroeconomic-unde apare acel sector al informației, specializat în generarea și transformarea acestei resurse într-o utilitate intelectuală pentru consumatorii ei. Un rol important îl are inovarea tehnologică privită drept principal generator de informație cu finalitate aplicativă. Atât la nivel microeconomic cât și la nivel macroeconomic, inovarea apare, în prezent, drept principala sursă internă de avantaj, comparativ din punc de vedere al eficienței, aceasta fiind o sursă importantă, strategică, de creștere economică.

Potențialul de inovare tehnologică al unei țării este condiționat, din punct de vedere cantitativ, de proporția deținută de investițiile pentru cercetare-dezvoltare în P.N.B, iar din punct de vedere calitativ-inovarea este deosebit de importantă, nu atât prin eficiențe și economia directă cât și prin cea propagata. În epoca contemporană, rolul hotărâtor al factorilor informaționali tehnologici se explică, în principal, prin următoarele:

Informația este omniprezenta în activitatea umană;

Dintre toate tehnologiile contemporane, cele informaționale cunosc o rată de inovare înaltă și virtuală, fără limite;

Printr-un efect de conexiune inversă pozitivă, avansul tehnologiilor informatice se referă se răsfrânge favorabil asupra însuși potențialului de inovare existent la nivelul unei economii naționale, amplificându-l și facilitând valorificarea acestuia.

Acțiunea conjugată a factorilor de creștere economică pune în evidență anumite posibilității de combinare a diferitelor laturi ale acestor facrori, în variante care se definesc drept tipuri de creștere economică.Se disting două tipuri fundamentale de creștere economică:

Tipul extensiv al creșterii economice corespunde unei contribuții majorate a laturilor cantitative ale factorilor direcți la formarea sporului P.N.B. Acest tip caracterizează țările care în trecut și în prezent au avut și au un nivel economic relativ scăzut.

Tipul intensiv de creștere economică este specific economiilor avansate, cu o structură diversificata, capabilă de a genera și absorbii progres tehnologic și aflate într-un echilibru deja consolidat al cererii de ofertă de bunuri și servicii.

Prin politicile adoptate și antrenate al resurselor lor economice, se pune un accent deosebit pe latura calitativă care are o pondere majoritară asupra laturilor macroeconomice. Tipul de creștere intensiv succede în principiu, celui extensiv. La granița dintre ele se situează tipul intermediar, în care laturile cantitative, respectiv cele calitative, au contribuții relativ comparabile la obținerea sporului de rezultate macroeconomice.

Factorul uman influentează procesul creșterii economice prin creșterea volumului muncii prestate la scara macroeconomică, precum și a calității acestui factor.

1.3 Indicatorii dezvoltării economice și factorii care influențează dezvoltarea economică

Proces de îmbunătățire a standardului de viață și creștere a bunăstării populației țărilor în curs de dezvoltare care este măsurat, de regulă, prin creșterea venitului pe locuitor.

Dezvoltarea economică este asociată cu industrializarea țării și modernizarea sectorului agricol.

Factorii dezvoltării economice

Investițiile reprezintă și aici, ca și în cazul creșterii economice factorul principal al dezvoltării economice. Alți factori:

Progresul tehnic

Cercetarea proprie

Învățământul

Comerțul internațional (extern)

Pe parcursul întregii evoluții economice au existat interrelații strânse și complexe între comerț exterior și dezvoltare economică. Ele sunt evidente atât la nivelul exporturilor, cât și la nivelul importurilor. Dezvoltarea economică se repercutează în mod direct asupra exporturilor. Dezvoltarea înseamnă sporirea bogăției, mai exact sporirea stocului de metale prețioase de care o țară dispunea. În acord cu această concepție, ei consideră că în afara extracției, singura cale de sporire a bogăției o reprezintă comerțul exterior în măsura în care exporturile sunt excedentare fată de importuri. Exporturile permit fructificarea economiilor de scară prin lărgirea producției și creșterea gradului de utilizare și valorificare a factorilor de producție permise de accesul pe piețele străine.

Progresul tehnic reprezintă totalitatea realizărilor prin care o întreprindere sau o economie în ansamblu devine mai eficientă. Este în același timp premiză și rezultat pentru dezvoltatea unei economii. Progresul tehnic determina creșterea eficienței economice prin:
– Creșterea volumului producției cu același consum de factori

– Reducerea consumului de factori de producție pe unitatea de produs

Reglarea economică a progresului tehnic se realizează de către piață prin:
– Concurența dintre agenții economici care stimulează promovarea progresului tehnic.
– Comercializarea progresului tehnic care confirmă dacă se dovedește eficient prin încasări mai mari decât cheltuielile făcute.

Promovarea progresului tehnic presupune eforturi de adaptare la o serie de schimbări cum ar fi: înlocuirea unor elemente și perfecționarea altora, reorganizarea muncii și a producției, reorientatea spre alte activități a unei părți din populația ocupată și recalificarea ei, renunțarea la unele tehnologii, ridicarea pregătirilor noilor generații.

Progresul tehnic influențează gradul de ocupare a populației în funcție de durată astfel:

A) pe termen scurt provoacă reducerea nr. de locuri de muncă (șomaj) datorită mecanizării, automatizării, robotizării.

B) pe termen lung determina creșterea nr. locurilor de muncă fapt demonstrat în țările dezvoltate. Este însă necesară reorientarea și recalificarea unei părți din populație.

Învățământul este foarte important pentru ca el pregătește viitorul țării.

Ipoteza strategiilor de dezvoltare, considerată după natura obiectivelor propuse, este foarte variată. Astfel, în cazul obiectivului strategic al depășirii crizelor, relansării economice și reluării într-un nou mod al creșterii economice, pot fi delimitate următoarele tipuri:

strategia de absorbție a șocurilor care vizează atenuarea perturbărilor bruște cauzate de factorii externi;

strategia de creștere care vizează reluarea creșterii prin utilizarea unor instrumente de politică macro și microeconomică;

strategii structurale care propun reforme de structură și politici adecvate pe termen lung de absorbție a șomajului.

Privite din punct de vedere al rolului statului în procesul dezvoltării, tipologic distingem două strategii:

strategii voluntariste potrivit cărora statul încearcă să organizeze schimbările structurale;

strategii liberale prin care autoritatea publică caută să favorizeze adoptarea liberă a deciziilor de către agenții economici cu privire la noile tendințe din economie.

Dacă în ambele cazuri intervenția statului este implicată, dar diferă sub aspectele modalităților și instrumentelor folosite. Astfel, strategia voluntaristă se bazează pe angajarea directă a autorității publice în finanțarea creșterii și promovarea unor politici sectoriale, în crearea unor întreprinderi capabile să suporte concurența pe piața internațională în realizarea unor programe etc. Toate acestea presupun finanțare publică prin subvenții, prime, credite preferențiale. Franta și Japonia sunt citate ca exemple semnificative de adoptare a unor strategii voluntariste de dezvoltare bazate pe intervenție și finanțare publică. Strategia liberală de dezvoltare practicată prin excelentă de SUA rezervă statului în principal rolul de creator al regulilor de joc. De asemenea, statul crează condițiile favorabile dezvoltării prin măsuri indirecte de genul: taxării scăzute a profitului, cultivării spiritului de antreprenor și inovație etc.

Indicatorii dezvoltării economice. Cei mai potriviți indicatori pentru a reflecta fenomenul de dezvoltare economică, sunt următorii:

Productivitatea muncii

Ponderea industriei de mașini-unelte în totalul industriei

Ponderea exportului de mașini-unelte în totalul exportului

Ponderea exportului de inteligență în totalul exportului

Ponderea forței de muncă în sfera serviciilor

1.4 Diferențe între creșterea și dezvoltarea economică

Între creșterea economică și dezvoltarea economică există unele deosebiri care, de fapt, le delimitează și justifică utilizarea lor în sistemul categorial teoretico-științific actual. Creșterea economică reprezintă o modificare cantitativă și pozitivă, deci o sporire a producției, la orice nivel de referință, bazată în exclusivitate pe modificarea cantitativă a factorilor primari sau direcți ai producției. În schimb dezvoltarea economică reprezintă modificarea calitativă a factorilor direcți, cu sau fără spor de producție, modificare realizată prin progres economic.

Deci, creșterea economică este un proces cantitativ iar dezvoltarea economică este predominant calitativ. În realitate, procesele de creștere economică și de dezvoltare economică se produc simultan, de aceea ele trebuie considerate împreună. În viața reală creșterea și dezvoltarea economică sunt fenomene independente și asemănătoare și, din acest motiv, este destul de greu de stabilit cât la sută din sporul înregistrat de producția unei țări într-o anumită perioadă se datorează creșterii economice și cât la sută se datorează dezvoltării economice.

Spre exemplu la construirea unei întreprinderi se folosesc utilaje mai performante decât cele existente în vechile întreprinderi. Deci se va obține o productivitate superioară în raport cu productivitatea obținută în cele construite anterior.

Construirea unei întreprinderi noi înseamnă pe de o parte creștere economică (se extinde producția prin antrenarea unei cantități suplimentare de factori de producție) iar, pe de altă parte, dezvoltarea economică deoarece factorii folosiți în această situație sunt de calitate superioară în raport cu a celorlalți.

1.4 Modelarea creșterii economice

Factorii creșterii economice nu acționează izolați unii de alții, ci în interferență, constituind un sistem de factori. Expresia schematică a sistemului de factori care surprinde legăturile funcționale dintre ei și sporirea dimensiunilor venitului național sau produsului intern brut pe locuitor constituie obiectul modelării creșterii economice. Modelarea creșterii economice se referă, deci, la elaborarea și utilizarea de modele economico-matematice, fie în scop teoretic, de cunoaștere și explicare, fie in scop pragmatic, de previzionare și dirijare a procesului de creștere economică. Ele sunt reprezentative pentru valențele multiple ale aplicării metodei modelării in știința economică.

Modelele creșterii economice reprezintă formalizarea, în expresie matematică, prin funcții și parametri specifici, a relațiilor dintre factorii și rezultatele procesului de creștere economică, punând în evidență tendințele și intensitatea acestuia. Astfel, la un nivel dat al productivității muncii și al randamentului capitalului, mărimea venitului național depinde de volumul investițiilor, efectul acestora asupra sporirii venitului putand fi evidențiat, după cum se cunoaște, prin intermediul multiplicatorului: K = ΔY/ΔI, de unde ΔY = K●ΔI

În consecință, în modelele unifactoriale se poate accepta variația unui factor – pană la limita permisă de combinația cu ceilalți factori, considerați constanți – relația dintre creșterea rezultatalor economice și variația factorului respectiv fiind pusă în evidență de eficiența sau productivitatea sa marginală.

Corespunzător, se poate determina influența unui factor variabil asupra creșterii economice, după cum urmează:

– în cazul factorului capital, sporul de venit național (ΔY) apare ca rezultat al produsului dintre modificarea capitalului (ΔK) și eficiența sa marginală (e’), adică: DY = e’ DK;

– in cazul factorului muncă, sporul de venit (ΔY) apare ca rezultat al produsului dintre variația acestui factor (ΔL) și productivitatea sa marginală (W’), respectiv : DY = W’(ΔL).

Factorii creșterii economice nu acționează insă, după cum am arătat, în mod izolat unii de alții, ci în interferență. Unul din procedeele prin care se încearcă surprinderea acțiunii conjugate a factorilor la creșterea economică, utilizat la inceput în știința economică, este acela al funcțiilor de producție.

Cea mai cunoscută funcție de producție este funcția Cobb-Douglas, construită de autorii ei in 1929. Ea se prezintă in următoarea formă: Y = b.Lα .K β, in care α + β = 1 și unde:

b = coeficientul de proporționalitate, care este o constantă specific fiecărei economii; L = volumul capitalului; α și β = coeficientul de elasticitate a producției în raport cu fiecare din factorii de producție utilizați.

Aceste relații sunt valabile in condițiile în care nu se ia în considerare progresul tehnic. În realitate, progresul tehnic are incidențe asupra tuturor factorilor de producție, deci și asupra eficienței lor și a creșterii economice. De aceea, au fost elaborate unele funcții de producție care au în vedere și progresul tehnic, cum sunt cele ale economiștilor R. Solow și K. Arrow.

După cel de-al doilea război mondial au fost elaborate mai multe modele ale creșterii economice, dintre care și cel al lui F. Harrod. El consideră că, in condițiile deciziilor individuale ale agenților economici, ar exista trei ritmuri posibile de creștere a venitului național, și anume:

– primul, determinat de deciziile individuale agregate, care dă satisfacție întreprinzătorilor, numit rata garantată;

– al doilea, determinat de condițiile fundamentale (creșterea populației active, inclusiv a productivității muncii, progresul tehnic etc), numit rata naturală;

– al treilea ritm de creștere a venitului național este cel care există de fapt, pe care Harrod îl numește rată truism sau rată de facto.

Aceasta poate să fie oricare din cele două sau să nu fie nici una dintre ele. Fiecare din cele trei rate de creștere a venitului național sunt exprimate cu ajutorul unor ecuații, după cum urmează:

– rata truism sau rata de facto se exprimă prin ecuația: G.C = s, in care:

– G = rata de creștere a venitului național, adică raportul dintre creșterea venitului național (ΔY) și venitul național din perioada precedentă (Y): ΔY/Y

– C = coeficientul capitalului, adică raportul dintre investiții (I) și creșterea venitului național (ΔY), respectiv: I/ΔY

– s = rata investițiilor (acumulării), adică raportul dintre investiții (I) și venitul național (Y): I/Y

Rata garantată se exprimă prin relația: Gw . Cr = s, în care:

Gw = rata garantată a venitului național, care oferă intreprinzătorilor satisfacție și care-i face să mențină investițiile;

Cr = coeficientul necesar al capitalului, care concordă cu cerințele întreprinzătorilor.

Rata naturală este oglindită de relația: Gn.Cr = s sau ≠ s, în care:

Gn = rata naturală de creștere a venitului național, pe care o îngăduie condițiile fundamentale.

Cele trei relații ale ratei venitului național folosite de R.F. Harrod constituie ecuațiile modelului său de creștere economică. Cu ajutorul acestuia el încearcă să explice evoluția ciclului industrial. Astfel, pentru a avea o situație stabilă și prosperă, ar trebui ca rata de facto (G) să fie egală cu rata garantată (Gw), iar aceasta, la randul ei, să fie egală cu rata naturală (Gn), adică:

G = Gw = Gn

Din analiza modelului creșterii economice elaborat de către R.F. Harrod rezultă că acest model reflectă anumite legături funcționale reale, cum ar fi de exemplu, cele dintre rata investițiilor (acumulării) și ritmul de creștere a venitului național, mijlocite de coeficientul capitalului, pe de o parte, și necesarul de capital, pe de altă parte. Prin caracterul limitat al variabilelor pe care le conține, modelul elaborat de către R.F. Harrod reflectă însă numai anumite fapte ale realității și, în consecință, nu a devenit și un instrument concret de acțiune practică.

Un alt model cunoscut în literatura de specialitate este modelul lui E.D. Domar, care are la bază relația: π = ΔY/i,

unde: π = productivitatea investițiilor; ΔY = sporul de venit național; i = inclinația spre investiții, adică inversul coeficientului capitalului (I = 1/ Cr)

Spre deosebire de Keynes, care acorda prioritate consumului și parametrului denumit multiplicator, Harrod și Domar acordă prioratate investițiilor de capital și parametrilor tehnico-economici, cunoscuți sub denumirea de accelerator.

In teoria creșterii economice și a echilibrului economic au fost elaborate și metodele multisectoriale, contribuții în acest sens având Leon Walras și J. von Neumann. Ele au constituit punctul de plecare pentru elaborarea unor modele dinamice mai apropiate de realitate, cum este modelul input-output, cunoscut și sub denumirea de modelul Leontief – laureat al premiului Nobel pentru economie.

Modelul Leontief se incadrează în analiza echilibrului general al economiei, prin prisma fluxurilor economice, și constă în descrierea interdependențelor dintre ramurile economiei naționale cu ajutorul unui sistem de ecuații lineare. Modelul descrie relațiile dintre ramuri prin sistemul ecuațiilor de repartizare a producției (1) și respectiv, prin sistemul ecuațiilor cheltuielilor de producție (2):

unde: xi = valoarea producției ramurei (i) după repartiția produsului;

xj = valoarea producției ramurei (j) după cheltuielile de producție;

aI = amortizarea din ramura i;

ri = salariul corespunzător ramurei i;

pi = plus produsul din ramura i.

Reprezentarea fluxurilor economice exprimate prin acest model se realizează printr-un tabel șah, denumit balanța legăturilor între ramuri, folosind instrumente de analiză statistică și previziune economică.

CAPITOLUL 2 EFECTELE CRIZEI ÎN ROMÂNIA ASUPRA CREȘTERII ȘI DEZVOLTĂRII ECONOMICE

2.1 Inceputul crizei economice în America

Statele Unite traversează cea mai gravă criza financiară de după al doilea Război Mondial: Falimentul băncii de investiții Bear Stearns, a cincea ca mărime, a adâncit instabilitatea de pe piața creditelor, deficitul comercial și scăderea bursei. Pierderile la nivel global sunt estimate la 800 de miliarde de dolari.

Mapamondul se afla în fața uneia dintre cele mai mari provocări: criză economică. Și asta pentru că cea mai mare economie mondială, a Statelor Unite ale Americii, (SUA) se afla în pragul (unii analiști spun chiar ca în mijlocul) unei recesiuni extrem de puternice. După ce a "debutat" anul trecut cu criza din sectorul imobiliar, economia americană se lovește, acum, de noi obstacole: falimentul celei de-a cincea bănci de investiții ca mărime, Bear Stearns, care a adâncit criza creditelor, deficitul comercial, scăderea bursei, retragerea investitorilor. Fiind cea mai mare economie mondială, orice se întâmplă în SUA are repercursiuni în întreaga economie mondială și, în special, în Uniunea Europeană și în Japonia.

Criza creditelor ipotecare din SUA a zguduit sistemul financiar global și amenința acum lumea cu o recesiune economică. Aceasta are rădăcini foarte adânci și destul de solide, și are la baza riscuri excesive, înțelegeri între autoritățile de politica monetară și industria financiară și absența unui sistem de evaluare satisfăcătoare, interacțiunea dintre riscurile creditării și ciclul economic. Piața imobiliară supraîncălzită și excesele consumatorului american au început să-și arate efectele negative asupra întregii economii a SUA, materializate într-o criză care a îmbolnăvit sistemul financiar global. Banca Mondială și alte instituții de rating au trebuit să-și revizuiască în scădere previziunile pentru creșterea economică globală din 2008-2009.

La baza acestei crize sunt companiile ipotecare din SUA, care au câștigat sute de miliarde de dolari acordând împrumuturi unor persoane cu un istoric de plată îndoielnic. Aceste datorii au fost apoi transformate în obligațiuni și vândute instituțiilor financiare din toată lumea, care le-au revândut fondurilor de pensii și fondurilor speculative.

Criza a debutat practic în toamna lui 2006, în SUA, odată cu executarea silită a tot mai multor americani, care nu-și mai puteau achita ratele, iar pe parcursul anului 2007 s-a transformat într-o criză a creditelor la nivel mondial. Analiștii Moody's Investors Serv considera că reducerea trasabilității riscului în procesul de inovare financiară, confuzia cu privire la concepte fundamentale cum ar fi lichiditatea, absența unui sistem de evaluare satisfăcătoare și falsă precizie în ceea ce a devenit un sistem cu o complexitate accentuata exponențial, au fost factorii esențiali. Interacțiunea dintre evaluarea riscurilor creditării și ciclul de afaceri este o problemă atât pentru managerii de risc, cât și pentru agențiile de rating.

Fondul Monetar Internațional a apreciat că aceste căderi înregistrate de bursele din întreaga lume, pe fondul crizei creditelor imobiliare din SUA, erau previzibile și nu constituie un motiv suficient pentru a revizui perspectivele de creștere ale economiei mondiale. Cu toate acestea, susține creșterea dobânzilor pentru a ține sub control presiunile inflaționiste. Băncile centrale din lumea întreagă și-au unit forțele pentru a combate efectele crizei creditelor.

2.2 Efectele crizei economice în Europa

"Această criză va face numeroase victime", a apreciat Greenspan. Pe de altă parte, președintele Băncii Mondiale, Robert Zoellick, a declarat că Statele Unite s-ar putea îndrepta către o recesiune, iar Europa va continua să se confrunte cu noi probleme pe piețele financiare, deși statele emergente nu par foarte afectate de criza mondială. "Oamenii dezbat dacă va fi sau nu va fi recesiune. Indiferent de această discuție, (n.r. – SUA) se confrunta cu o gravă încetinire economică comparativ cu situația anterioară și ar putea să intre în recesiune", a spus Zoellick.

Perspectivele de dezvoltare a economiei mondiale s-au înrăutățit și riscul extinderii crizei declanșate în sectorul financiar american este foarte ridicat, FMI urmând să își revizuiască în scădere previziunile, a declarat și directorul general al Fondului, Dominique Strauss-Kahn. El a salutat măsurile de urgență luate de Fed și a spus că instituția financiară americană și Banca Centrală Europeană (BCE) iau măsurile necesare pentru a rezolva problema deficitului de lichidități de pe piață.

Problemele de pe piețele de creditare s-ar putea extinde asupra întregului sistem financiar, ceea ce ar putea determina scăderea valorii contabile a instituțiilor americane și globale cu 800 miliarde dolari, a declarat Anoop Singh, director în Fondul Monetar Internațional (FMI), transmite Reuters. JP Morgan Chase a încheiat un acord pentru preluarea băncii de investiții Bear

Stearns, pentru numai 2 dolari pe acțiune, respectiv 236 de milioane de dolari, prețul extrem de scăzut demonstrând amploarea problemelor din sectorul financiar american, transmite Reuters. Prețul preluării este de numai 1/15 din cotația acțiunilor Bear Stearns la închiderea tranzacțiilor de vineri și la mare distanță de recordul de 172,61 dolari pe unitate atins anul trecut, înainte de declanșarea crizei de pe piața creditelor. Prețul total care va fi suportat de JP Morgan va fi de șase miliarde de dolari, dacă se ține seama de litigiile și alte costuri ale Bear Stearns.

Bear Stearns are peste 14.000 de angajați și este specializată în schimburi de instrumente financiare cu zeci de bănci din întreaga lume. CITIC Securities, cea mai mare companie chineza de brokeraj listata la bursă, a decis să renunțe la un acord de cooperare strategică cu Bear Stearns, inclusiv la o investiție de un miliard de dolari în bancă americană, după ce aceasta a fost preluată de JP Morgan.

Fug investitorii

Intrările nete de capital pe piața Statelor Unite s-au diminuat, în ianuarie, cu aproape jumătate (cu 48,5%) față de luna decembrie 2007, la 37,4 miliarde dolari, întrucât investitorii privați au evitat activele americane, potrivit datelor Trezoreriei SUA. Valoarea intrărilor de capital din ianuarie nu a fost suficientă pentru a acoperi deficitul comercial al SUA, care a atins, în prima lună a acestui an, 58,2 miliarde de dolari, iar analiștii considera că, pe termen lung, acest lucru va amplifica declinul dolarului. Totodată, achizițiile de acțiuni au scăzut la 17,4 miliarde de dolari, de la 33,5 miliarde dolari în decembrie.

Refuz la schimb valutar

Unele case de schimb valutar din Amsterdam refuză să schimbe dolarii turiștilor în euro, din cauza ritmului susținut al deprecierii monedei Statelor Unite față de euro. Dolarul a atins luni un nou minim record, de 1,5905 unități pentru un euro, în condițiile agravării crizei din piața financiară americană. Moneda americană a coborât și față de yen, cu peste 3%, la 95,77 yeni pe unitate, revenind ulterior la 96,8 yeni pe unitate.

România vulnerabilă

România este una dintre cele mai vulnerabile țări din regiune la turbulențele externe, având în vedere deficitul înalt de cont curent, creșterea acestuia fiind alimentată de avansul economic și al consumului intern, potrivit unui raport al Economist Intelligence Unit (EIU). Finanțarea deficitului de cont curent s-a realizat în principal prin investiții străine directe, însă aceste venituri se vor diminua, pe măsură ce procesul de privatizare se va finaliza, amintesc economiștii într-un raport al EIU. "Europa Centrală și de Est a beneficiat de creșterea încă puternică din zona euro, deși în cazul unor state, precum România și Bulgaria, cerințele de finanțare externă sunt ridicate, astfel că aceste țări sunt vulnerabile la schimbarea sentimentului investitorilor", se spune în raport, transmite Mediafax.

Riscurile legate de nivelul înalt al deficitului de cont curent al României, care a atins anul trecut 14,2% din PIB, și de finanțarea acestuia au fost subliniate de mai mulți economiști naționali și internaționali. Pentru acest an, estimările indică atingerea pragului de 15% din PIB.

2.3 Efectele crizei economice în România

Care au fost efectele crizei asupra economiei românești

Conform datelor Institutului Național de Statistică (INS), în anul 2008 economia țării noastre a înregistrat o creștere de 7,1%, cu 1,1 puncte procentuale peste nivelul din 2007 dar sub estimarea Comisiei Naționale de Prognoza (CNP) de 7,9%. Această diferență provine în mare parte din rezultatul slab înregistrat în ultimele trei luni ale anului trecut, când economia a înregistrat o creștere 2,9%, fiind cel mai slab ritm de apreciere din ultimii nouă ani. Industria a fost victima principală a crizei economice, care a înregistrat o scădere de 7,7% față de perioada similară din 2007, în timp ce activitățile imobiliare, financiare, închirieri și servicii pentru întreprinderi au scăzut și ele cu 1,5% față de aceeași perioadă de referință. În timp ce industria a fost afectată de scăderea sau chiar anularea comenzilor pentru export sau pentru piața locală, consumul populației a scăzut și el datorită veniturilor în scădere.

Ratele mai mari la bănci la creditele luate în valută, tendința de economisire și înghețarea sau scăderea salariilor din mediul privat, dacă nu chiar pierderea locului de muncă, au determinat reducerea consumului final al gospodăriilor populației cu 4,7%, cea mai mare scădere fiind în cazul serviciilor prestate populației, respective de 14,7%.

Scăderea consumului reflectă un standard de viață mai scăzut

Simplu spus, scăderea consumului, în special la servicii, înseamnă ca românii au trăit mai prost, cu un standard de viață mai scăzut, în ultimele trei luni din 2008 față de aceeași perioadă din anul precedent. „Serviciile însoțesc dinamica unui standard de viață. La categoria produse de consum este evident că scăderile vor fi mai mici, pentru că sunt lucruri la care nu poți renunța, cum ar fi mâncarea. E normal ca ajustarea să vină de pe sectorul de servicii. Adică românii vor tăia de acolo de unde se poate. Scăderea creșterii economice este evidentă. Au scăzut vânzările din magazine. Vor scădea serviciile turistice, se vor cumpăra mai puține mașini, prin leasing, de exemplu”, a declarat pentru Gândul Radu Crăciun, director de investiții Eureko Pensii. Dacă pentru anul trecut România se poate lăuda cu o creștere economică mult peste media europeană, lucrurile stau mai prost când vine vorba de anul în curs.

Președintele României, Traian Băsescu, a declarat că el personal se bazează pe un pronostic de creștere economică de 1,5%-2% în 2009. Bugetul pe anul în curs a fost alcătuit având ca baza o creștere economică de 2,5%. Ministrul Finanțelor, Gheorghe Pogea, a declarat recent că se așteaptă ca în primele trei luni ale acestui an creșterea economică să fie sub 1%, în timp ce guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a precizat doar, fără a da o cifră exactă, că este de un optimism prudent.

Lovitura de grație pe care ar putea să o primească România anul acesta ar fi un an agricol dezastruos, ceea ce ar putea, în anumite condiții, împinge România în recesiune. În cadrul raportului anual de convergență trimis de Guvern către Comisia Europeană, ministerul precizează că în cazul unei scăderi și mai mari a economiei europene și a unui an agricol prost, exista pericolul că economia locală să intre în recesiune.

Efectele directe ale crizei financiare internaționale asupra României sunt limitate, iar sistemul bancar românesc nu este afectat de produsele toxice, a declarat guvernatorul Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu, la prezentarea raportului trimestrial asupra inflației. “Nu avem produse toxice în sistemul bancar românesc. Am avut timp să analizăm bilanțurile băncilor și, după o a treia rundă de evaluare la nivelul sistemului bancar românesc, nu am constatat existența activelor toxice. Acesta este solid și nu ne va crea probleme ca în alte țări. Poate constitui chiar o ancoră pentru limitarea efectelor crizei financiare internaționale”, a spus Isărescu. El a arătat chiar că produsele bancare tradiționale sunt suficient de atractive din perspective instituțiilor de creditare. Guvernatorul Băncii Centrale a subliniat că efectele indirecte ale crizei financiare și ale recesiunii globale se manifestă deja în România, transmiterea lor având loc prin următoarele canale: comercial, financiar, al încrederii, al cursului de schimb și al efectelor de avuție și bilanț.

Din punct de vedere al canalului financiar, restrângerea accesului la finanțare externă a provocat un impact asupra volumului creditării, cu precădere a componenței în valută, și a serviciului datoriei externe private. În consecință, ponderea creditului acordat sectorului privat se situează la circa 39 la sută din PIB, nivel plasat atât sub media Uniunii Europene, cât și sub media noilor state membre. De asemenea, investitorii străini au o disponibilitate mai redusă de a-și asuma riscuri în economiile emergente, ceea ce a dus la diminuarea investițiilor străine directe și de portofoliu.

Pe canalul cursului de schimb, reducerea intrărilor de valută a dus la presiuni de depreciere a leului, iar pe ultimul canal – cel al efectelor de avuție și bilanț – deteriorarea activului net al populației și al companiilor s-a produs pe fondul ponderii ridicate a finanțării în valută și a deprecierii leului și a scăderii prețurilor activelor mobiliare și imobiliare.

Vânzările de mașini s-au prăbușit în februarie

Conform Asociației Constructorilor Europeni de Automobile (ACEA), în februarie au fost înmatriculate în România doar 7.182 de autoturisme noi, cu 66,5 la sută mai puține comparativ cu aceeași lună din 2008, când au fost înmatriculate 21.423 de autoturisme noi. În primele două luni ale anului, numărul de înmatriculări de mașini noi în România a scăzut de peste două ori față de perioada similară din 2008, de la 50.918 la 20.965 de automobile, iar în februarie țara noastră a avut cea mai semnificativă scădere a vânzărilor auto dintre noile state membre ale Uniunii Europene. Astfel, dacă în 2008, între cele zece state care au aderat la UE după 2004, piața auto românească se situa pe a doua poziție, după cea poloneză, evoluția din primele luni ale anului în curs a determinat coborârea pe a treia poziție, România fiind devansată la vânzările auto din Polonia – 30.194 de înmatriculări noi în februarie, în urcare cu 7,3 la sută, și Cehia – 9.823 de mașini noi înregistrate, în scădere cu 7,7 la sută.

Conform Asociației Constructorilor Europeni de Automobile (ACEA), în februarie au fost înmatriculate în România doar 7.182 de autoturisme noi, cu 66,5 la sută mai puține comparativ cu aceeași lună din 2008, când au fost înmatriculate 21.423 de autoturisme noi. În primele două luni ale anului, numărul de înmatriculări de mașini noi în România a scăzut de peste două ori față de perioada similară din 2008, de la 50.918 la 20.965 de automobile, iar în februarie țara noastră a avut cea mai semnificativă scădere a vânzărilor auto dintre noile state membre ale Uniunii Europene. Astfel, dacă în 2008, între cele zece state care au aderat la UE după 2004, piața auto românească se situa pe a doua poziție, după cea poloneză, evoluția din primele luni ale anului în curs a determinat coborârea pe a treia poziție, România fiind devansată la vânzările auto de Polonia – 30.194 de înmatriculări noi în februarie, în urcare cu 7,3 la sută, și Cehia – 9.823 de mașini noi înregistrate, în scădere cu 7,7 la sută.

Această tendință poate fi observată în toate țările din Uniunea Europeană, per ansamblu numărul de înmatriculări de mașini noi înregistrând o scădere medie de 18 la sută, de la 1.151.702 unități în primele două luni din 2008 la 944.721 de automobile în ianuarie-februarie 2009. Cele mai semnificative scăderi ale vânzărilor sau înregistrat în Islanda (- 83,6 la sută), România (-66,5 la sută), Spania (- 48,8 la sută) și Ungaria (- 46,4 la sută).

Prima de casare salvează vânzările

Singurele țări din Uniune care au avut creșteri ale vânzărilor auto în această perioadă sunt Luxemburgul, unde plusul a fost de 0,3 la sută, și Germania unde s-a înregistrat o creștere cu 21,5 la sută. Situația din Germania se datorează deciziei guvernului german de introducere a primei de casare de 2.500 euro pentru posesorii de mașini mai vechi de 9 ani, o tendință asemănătoare putând fi observată și în Franța, unde scăderea a fost atenuată de prima de casare de 1.000 de euro pentru posesorii de mașini mai vechi de 10 ani.

Conform statisticilor ACEA, în februarie, pe piețele din Europa, au fost înmatriculate 9.120 de noi autoturisme Dacia, în creștere cu 8,3la sută față de perioada similară din 2008, când au fost înmatriculate 8.423 unități, cota de piață pentru marca Dacia crescând de la 0,7 la sută la 0,9 la sută. Vânzările în creștere pentru această marcă au fost determinate, în special, de preferința germanilor pentru oferta lansată de Grupul Renault în cadrul programului “Rabla”.

Inflația a luat-o razna în februarie

Institutul Național de Statistică (INS) a anunțat că rata inflației a fost, în luna februarie, de 0,88 la sută comparativ cu luna anterioară, în timp ce inflația anuală (februarie 2008-februarie 2009) a urcat la 6,89 la sută Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a declarat recent că sunt șanse mari ca ținta de inflație fixată pentru acest an, de 3,5 la sută (plus sau minus un punct procentual), să fie atinsă, însă rata inflației în luna februarie a fost cu ceva mai mare decât se aștepta Banca Națională a României. Banca Națională a României are o proiecție de inflație pentru 2009 la 4,5 la sută. În 2008, ținta de inflație a BNR de 3,8 la sută, plus/minus un punct procentual, a fost ratată, rata anuală a inflației ajungând la 6,3 la sută.

Scumpiri aberante la medicamente Comparativ cu ianuarie 2009, prețurile mărfurilor alimentare au crescut cu 0,32 la sută, cele ale mărfurilor nealimentare au urcat cu 1,31 la sută, în timp ce tarifele serviciilor s-au majorat cu 1,03 procente. Față de februarie 2008, alimentele s-au

scumpit cu 5,87 procente, tarifele serviciilor au crescut cu 9,48 la sută, iar prețurile mărfurilor nealimentare au urcat cu 6,68 la sută.

Creșterea medie a prețurilor pe total în ultimele 12 luni (martie 2008 – februarie 2009) față de precedentele 12 luni (martie 2007 – februarie 2008) determinată pe baza indicelui armonizat al prețurilor de consum (IAPC) este de 7,8 la sută. Cele mai mari scumpiri au fost înregistrate la medicamente – prețuri în creștere cu 6,47 la sută, urmate de combustibili (3,29 la sută) și energie termică (2,31 la sută). Și în sectorul serviciilor au existat majorări de tarife, respectiv la servicii telefonice (1,51 la sută), transport urban (1,69 la sută), transport aerian (1,53 la sută) și poștă și telecomunicații (1,24 la sută).

Salarii mărunte în ianuarie

Institutului Național de Statistică a anunțat că, în ianuarie, salariul mediu nominal net a fost de 1.355 lei, în scădere față de luna precedentă cu 134 lei. Cele mai semnificative scăderi ale salariului mediu net au fost de peste 25 la sută, și au fost înregistrate în fabricarea substanțelor și a produselor chimice fabricarea produselor din tutun, intermedieri financiare (cu excepția activităților de asigurări și ale fondurilor de pensii), extracția minereurilor metalifere, transporturi pe apă. Scăderi ale salariului între 20 la sută și 22 la sută au avut loc în activitățile extractive, depozitare și activități auxiliare pentru transport, industria metalurgică, captarea, tratarea și distribuția apei. Lefurile au scăzut între 15 la sută și 20 la sută în extracția petrolului brut și a gazelor naturale, cercetare-dezvoltare, producția și furnizarea de energie electrică și termică, gaze, apă caldă și aer condiționat, fabricarea altor mijloace de transport, administrație publică, fabricarea produselor farmaceutice de bază și a preparatelor farmaceutice. Cele mai mici salarii au primit angajații din hoteluri și restaurante, unde, în medie, s-au câștigat, oficial, doar 757 lei.

Campioni la salarii

Totuși, în unele domenii, s-au înregistrat creșteri ale salariilor, determinate de acordarea de prime anuale (inclusiv a celui de-al 13-lea salariu) în activitățile de învățământ (4,7 la sută) și sănătate și asistență socială (2,1 la sută), plata în funcție de contracte ori de realizări în activitățile de asigurări, reasigurări și ale fondurilor de pensii (4,6 la sută), respectiv transporturi aeriene (1,3 la sută). Însă, per ansamblu, în ianuarie 2009, nivelul salariului net a fost mai scăzut decât în decembrie 2008, când s-au acordat prime ocazionale (pentru sărbătorile de iarnă, prime de vacanță sau al 13-lea salariu) ori s-au realizat producții mai mari. Cel mai bine a fost remunerat personalul angrenat în activitățile de transporturi aeriene, domeniu în care s-au înregistrat cele mai mari salarii nete, media cifrându-se la 3.272 lei.

Efectele crizei Multinaționalele pleacă din România

Colgate Palmolive este ultimul nume pe lista multinaționalelor care au anunțat relocarea activității din România în state vecine, în căutarea unor costuri de producție mai scăzute. Un alt nume vehiculat a fost Coca-Cola Iași, dar oficialii companiei se jură că sunt doar zvonuri și că n-a fost luată nici o decizie încă.

Dacă la începutul anului românii asistau la relocarea producției Nokia din Germania în Cluj și la protestele nemților disponibilizați, a venit rândul țării noastre să fie părăsită de câteva multinaționale. După Kraft România, care va închide fabrica de ciocolată din Brașov urmând să-și mute producția în fabricile din statele vecine, Colgate Palmolive a anunțat că își transferă activitatea din România în Polonia.

Zvonuri umblă și în legătură cu închiderea fabricii Coca-Cola din Iași, dar reprezentanții companiei americane susțin că n-a fost luată nici o decizie. Brokerii: Nu împrumutul de la FMI, ci factorii externi influențează Bursa. Bursa a înregistrat ieri o creștere semnificativă, îndeosebi pe societățile de investiții financiare, grupate în indicele BET-FI, care a consemnat un avans de 6,6%. Principalul indice al pieței, BET, a urcat cu 1,8%, până la pragul de 2.000 de puncte. Brokerii sunt de părere că un viitor acord cu Fondul Monetar Internațional se va resimți în piață, printr-un aport de încredere a investitorilor în piață de capital din România, însă nu cred că va genera o creștere semnificativă. Principalii factori de creștere rămân evoluțiile externe și managementul companiilor listate.

"Nu poți pune creșterea de azi (ieri n.r.) pe seama anunțului unui împrumut de la FMI. O astfel de înțelegere aduce reguli stricte la nivel macroeconomic care nu mai permit derapaje bugetare, prin caracterele sale restrictive. Împrumutul generează lichidități pentru stat și aduce clasa politică în sfera responsabilității. Toate acestea aduc o ușoară încredere printre investitori, pentru că tot nu se cunoaște dimensiunea exactă a crizei în România. Factorul de creștere rămâne

evoluția piețelor externe, iar o stabilizare a lor va genera într-un timp relativ scurt și o stabilizare a pieței locale și este posibil să asistăm la o revenire mai rapidă a pieței locale decât a celor externe", a declarat Rareș Nilas, directorul executiv al BT Securities.

Principalele piețe europene au înregistrat creșteri semnificative, cel mai mare avans fiind consemnat de indicele paneuropean Euro Stoxx 50, care a urcat cu 3,5%. Indicele german DAX a urcat cu 3,2%, în vreme ce indicele francez CAC 40 și cel britanic FTSE 100 au consemnat avansuri medii de 2,5%. Pe piața locală, SIF-urile au marcat cele mai mari creșteri din piața, cel mai mare avans la categoria societăților financiare fiind înregistrat de titlurile SIF Muntenia (SIF4), care au urcat cu aproape 9%, la 0,505 lei/acțiune. În top au urmat creșterile SIF Oltenia (SIF5), cu 8%, SIF Moldova (SIF 2), cu 6% și SIF Banat-Crisana (SIF1), cu 5%. Titlurile SIF Transilvania (SIF3) au marcat cea mai redusă creștere din ședința de ieri, de 4%, până la prețul de 0,23 lei/acțiune.

În sectorul energetic, titlurile Rompetrol Rafinare (RRC) au înregistrat cel mai mare avans, de 5,2%, în vreme ce acțiunile Petrom (SNP) au consemnat o apreciere de 1,7%. Societățile de utilități Transelectrica (TEL) și Transgaz (TGN) au înregistrat evoluții pozitive, urcând la prețurile de 8,6 lei/acțiune și respectiv 106,1 lei/acțiune. Evoluțiile pe plus ale companiilor energetice au urcat indicele de profil BET-NG cu 2%, peste nivelul de 316 puncte. Și Octavian Molnar, directorul executiv al firmei arădene de brokeraj IFB Finwest, este de părere că un eventual acord pentru un împrumut reprezintă un factor pozitiv pentru piața locală de capital, însă modul în care conducerea companiilor va gestiona perioada imediat următoare reprezintă factorul principal de evoluție a prețului.

"Un împrumut cu FMI va atrage atenția investitorilor străini în principal în piață

locală de capital, iar acest lucru reprezintă un plus pentru aceasta. Cu toate acestea nu mă aștept la o creștere semnificativă a pieței. În ultimele ședințe am avut parte de o stabilizare a pieței. Cei care intra acum în piața urmăresc strategii de buy and hold, pentru că prețurile la care s-a ajuns sunt prea mici ca să mai vinzi", a declarat Molnar.

O treime dintre români simte efectele crizei

Realizat în perioada 28 ianuarie – 10 februarie pe un eșantion de 812 persoane adulte din București și 853 de persoane din orașe cu mai mult de 100.000 de locuitori, studiul a arătat că cei mai afectați de criză sunt românii din provincie. Astfel, locuitorii din Brăila, Craiova, Constanța, Ploiești, Galați, Iași, Cluj-Napoca, Oradea, Timișoara și Brașov susțin în proporție de 35,3% că sunt afectați de criza financiară, spre deosebire de bucureșteni (27%). Dintre provinciali, cei mai afectați se consideră brăilenii. 57% dintre respondenți nu se tem pentru slujbele lor. Pesimiști în acest sens sunt ploieștenii – 64,1% se tem pentru siguranța la locul de muncă.

2.4 Condițiile FMI pentru un împrumut de criză

Încheierea unui acord cu Fondul Monetar Internațional (pentru care oficialii romani au început deja discuții la Washington cu reprezentanții Fondului) ar aduce, potrivit analiștilor, multiple avantaje României – leul ar putea să se aprecieze, ratingurile de țara s-ar putea îmbunătăți, investitorii și-ar recăpăta încrederea în economia locală și, de asemenea, Bursa ar putea resimți un efect pozitiv. Singurele temeri ale acestora se referă însă la „costul “împrumutului, respectiv la condițiile stricte pe care Fondul le-ar putea impune României în ceea ce privește politica bugetară și fiscală. FMI a împrumutat până acum patru țări din Europa de Est – Ungaria, Letonia, Ucraina, Belarus –, tari afectate sever de criza financiară.

Totodată, FMI ar putea acorda un împrumut de 426 milioane de euro Armeniei, fost stat sovietic, grav lovit de criză economică și financiară internațională, potrivit AFP. Cererea va fi examinată în cursul acestei săptămâni, precizează sursa citata. În ceea ce privește condiționalități impuse de FMI țărilor cu care a încheiat un acord, acestea sunt, potrivit reprezentanților Fondului, mult mai permisive în condițiile actuale de criză. Conform unui document de lucru al Guvernului referitor la prevederile acordurilor FMI cu țările din Europa de Est, principalele măsuri impuse de Fond au fost reducerea cheltuielilor bugetare, creșterea veniturilor și temperarea inflației.

România împrumuta 19,95 mld. Euro de la FMI, UE, Banca Mondială și BERD. Ce influență vor avea banii asupra dobânzilor și cursului de schimb. Cel mai mare împrumut din istoria țării este necesar pentru stabilizarea cursului valutar, susțin oficialii. România a convenit asupra unui pachet de finanțare externă de la FMI, UE, Banca Mondială și BERD în suma de 19,95 mld. Euro. Jeffrey Franks, șeful misiunii FMI în România, susține că pachetul financiar va permite atât ajustarea graduala a deficitului bugetar, cât și depășirea problemei deficitului de cont curent.

"Cu sau fără programul FMI, 2009 va fi un an foarte dificil. 2010 va fi de asemenea un an dificil, poate mai puțin dificil decât acest an, dar va fi dificil. Dar sunt optimist, am încredere că prin oferirea suportului financiar de 20 mld. Euro României efectele crizei vor fi atenuate. Lucrurile vor fi rezolvate mai bine decât fără acești bani", a spus ieri Franks la încheierea vizitei FMI.

Adevăratul pericol al împrumutului uriaș de la FMI al României

Amintirile recente ale României legate de FMI sunt sumbre și deteriorate la fel ca și relația cu acesta, din cauza obligației respectării stricte a mult prea multe reguli și a tulburărilor sociale rezultate de aici. De altfel, la scurtă vreme după aderarea la UE, autoritățile române au fost atât de doritoare să pună capăt ultimului acord cu FMI, încât s-au apucat să declare cu mândrie ca țara nu mai are nevoie de acesta, dat fiind că îndeplinirea criteriilor de aderare la UE au făcut superfluu rolul FMI, o afirmație puțin cam pripită, așa cum s-a dovedit de curând, comentează publicația europeană online Business New Europe.

FMI s-a întors și este pregătit să supervizeze acordarea unui împrumut de până la 20 de miliarde de euro, cel mai mare acordat vreodată țării, România neputându-și permite să refuze oferta. România, la fel ca și alte țări nou aderate la UE, aflate acum în căutare de ajutor financiar, nu poate fi învinovățită pentru criza financiară globală, fiind doar una din victimele acesteia. România și frații ei sunt țări în care băncile și companiile internaționale, mai ales din Europa occidentală, au investit zeci de miliarde de euro, fonduri care acum ar putea repede să dispară dacă aceste economii se prăbușesc sub suflul crizei. Nu în ultimul rând însă, aceste țări au primit cantități mari de ajutor european, plătit de contribuabilii europeni, așa că a le lăsa să moară ar însemna pierderi încă și mai mari decât cele experimentate până acum la nivel mondial.

Atunci când România a cerut UE un pachet de împrumut în luna ianuarie, pentru a o ajuta să facă fața efectelor crizei globale, Comisia Europeană a spus că nu are bani suficienți pentru ajutor, afirma recent președintele Traian Băsescu.

Acesta este motivul pentru care a fost solicitat din nou FMI să intervină cu un împrumut gigant, la care se adaugă alți bani de la BERD (Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare) și BEI (Banca Europeană pentru Investiții). Motivele acestui împrumut, planificat pe perioadă a doi ani și care urmează să fie aprobat de FMI, sunt clare: două treimi din bani sunt necesari băncii centrale pentru a susține moneda națională, în timp ce o treime vor ajuta la finanțarea deficitului bugetar și la revigorarea creditelor și investițiilor, conform afirmațiilor premierului Emil Boc.

România este îndrituită să extragă porții din acest împrumut pe o bază trimestrială, pe o perioadă de doi ani, cu o perioadă de pauză la rambursare de doi ani, urmată de o rambursare a dobânzilor și mai târziu a sumei împrumutate, pe o perioadă de alți cinci până la șase ani. Desigur, autoritățile române speră într-un miracol economic global, ceea ce ar însemna că nu vor trebui să împrumute toți cei 20 de miliarde de euro. Finanțele țării se dovedesc însă mai proaste decât ar fi putut prognoza cineva acum un an, așa că țara nu are nicio șansă măcar să înceapă să iasă din criză înainte de sfârșitul lui 2010, socotește președintele Băsescu.

Pe scurt, fondul prognozează pentru România o contracție a economiei cu 3- 4% anul acesta, după nouă ani consecutivi de expansiune economică, în timp ce deficitul bugetar va depăși 4% din PIB, peste criteriile de convergență stabilite la Maastricht pentru țările membre ale UE. Adevărata problemă nu este în mod necesar faptul că FMI s-a întors sau că românii vor duce povara rambursării împrumutului în următorii ani, problema reală fiind aceea dacă FMI și UE vor avea destulă influență asupra liderilor prezenți și viitori ai țării, pentru a face acest împrumut eficient.

Cel mai rău lucru care se poate întâmpla este că România să încaseze împrumutul fără să implementeze politicile atât de necesare, presupuse a ajuta țara să evite dezastrul financiar, făcându-i apoi pe cetățenii români să ramburseze împrumutul prin impozite. Fără o monitorizare suficientă din partea Comisiei Europene, a FMI și a Băncii Mondiale aceste lucru este foarte posibil să se întâmple și exista destule probe care să dovedească aceasta. De ce ar crede cineva că

autoritățile române sunt capabile să folosească banii din acea treime a împrumutului destinată revigorării economiei și finanțării corespunzătoare a deficitului bugetar, dacă dovezile din ultimii ani indică faptul că guvernele anterioare au eșuat la capitolul absorbției fondurilor europene.

Există deja informații conform cărora guvernul intenționează să folosească banii din împrumut pentru a spori capitalul CEC Bank și Eximbank, ultimele două bănci rămase în proprietatea statului, în scopul de a revigora creditele. Dovezile din ultimele două decenii indică faptul că, după ce politicienii își instalează oamenii lor în consiliile de conducere ale băncilor din proprietatea statului, acele bănci se transforma mai devreme sau mai târziu în pușculițe personale mai degrabă decât în instrumente corespunzătoare, destinate într-adevăr consolidării economiei.

Indiferent de cât de bună treabă va face Banca Națională a României, în fruntea căreia se afla Mugur Isărescu, pentru a proteja leul de oscilații abrupte, eforturile sale vor fi zadarnice fără susținere suficientă din partea guvernului. România are acum un guvern de compromis, alcătuit dintr-o alianță laxa a celor două cele mai mari partide ale țării, care până de curând se urau în public unul pe altul. Este vorba pe de-o parte de democrat-liberalii care îl sprijină pe Băsescu și social-democrații care îl critică. Singurul motiv care împiedică această fragilă ordine politica să se destrame este acela că ambele partide își folosesc fotoliile guvernamentale pentru a obține capital din oportunitățile existente, înainte de alegerile prezidențiale ce urmează să aibă loc la sfârșitul anului, comentează sursa citată.

Riscurile asociate acestui împrumut de la FMI sunt imense atât pentru cei care care acorda împrumutul, cât și pentru cei care îl primesc. UE și FMI trebuie să se arate mai hotărâte ca oricând în a obliga autoritățile române să respecte regulile acordului, în caz contrar riscând să vadă România transformându-se într-o gaură neagră financiară. În joc se afla mai mult decât eșecul în a menține standardele de viață și a ajuta țara să revină la un rating favorabil investițiilor. Eșecul punerii în aplicare a unui program economic sănătos, asociat cu un pachet de împrumut pe doi ani, ar putea cufunda România în recesiune economică, șomaj în masă și inflație în creștere. Pentru a depăși toate acestea ar fi necesar încă un deceniu, iar aceasta va răsturna planurile României de a adopta euro, punând sub semnul întrebării chiar și calitatea sa de membru al UE.

România trebuie să arate mai mult ca oricând destulă voința de a folosi fondurile UE pe care nu a reușit până acum să le absoarbă. Aceste fonduri ar putea fi utilizate pentru a crea locuri de munca din atât de necesarele mari proiecte de infrastructură care nu au fost începute. Eșecul în a face acest lucru ar duce la cea mai drastică scădere a nivelului de trai de la căderea dictaturii comuniste a lui Nicolae Ceaușescu, atunci când alimentele de bază și benzină erau raționalizate iar românii înghețau în apartamente. Acest lucru s-a întâmplat din cauza deciziei lui Ceaușescu de a accelera rambursarea împrumuturilor străine, pe care le-a folosit pentru construirea de fabrici ineficiente, palate și alte proiecte ample, care au produs profituri mici comparativ cu costurile dezvoltării lor. Acea criză și penuria de produse de bază timp de un deceniu s-au întâmplat acum aproape o generație în urmă, însă amintirile sunt încă vii în mintea multor români, care au ieșit în stradă pentru a răsturna regimul.

La 20 de ani de la căderea comunismului, românul mediu, care a înlăturat comunismul în speranța unei vieți mai bune, ar putea să se simtă trădat și ar putea să se întrebe ce este în realitate cu aceasta economie de piața liberă, cu greu putându-i-se reproșa acest lucru.

Mișcări pe piața salariilor

Pe baza informațiilor culese din companii, consultanții în resurse umane anticipează domeniile care vor fi afectate de criză economică, atât sub aspectul diminuării activității, cât și al nivelurilor salariilor. La fel de convinși sunt însă și că vor exista sectoare în care angajatorii vor avea nevoie de forță de muncă și unde vor fi nevoiți să crească salariile. Domenii în care scad salariile sunt:

• Industria auto, componente auto, vânzări auto

• Industria producătoare de piese și subansamble industriale

• Imobiliar

• Construcții, industria materialelor de construcții

• Bancar și servicii financiare

• Industrii preponderent exportatoare

• Consultanță

• Vânzările, în general

• Producția de bunuri de larg consum

• Funcțiile suport din companii: juridic, resurse umane, relații cu clienții,

Administrație, comunicare corporatistă

Domenii în care cresc salariile:

• Servicii medicale

• Agricultura – vânzări și logistică

• Mediu

• Biotehnologie

• Inginerie

• Energie

• Infrastructură

• Tehnologia informației și comunicării

• Servicii de cercetare și dezvoltare

• Servicii din categoria outsourcing

Concluziile celor zece grupuri de lucru tematice, împreună cu cele mai importante soluții anticriză venite din partea oamenilor de afaceri, indiferent de domeniul de activitate, au fost reunite într-un document sintetic și puse pe masa Executivului. Proiectul Guvernul Privat trece astfel în a doua fază, în care își propune să asigure o platformă permanentă de comunicare și transfer de know-how între liderii din business și Guvern. Niciodată nu a fost mai evident decât în această perioadă de criza financiară că autoritățile au nevoie de expertiză din mediul privat

și că businessurile depind, mai mult decât oricând, de deciziile inspirate ale guvernanților.

CAPITOLUL 3 IEȘIREA DIN RECENSIUNE ȘI PERSPECTIVELE CREȘTERII ȘI DEZVOLTĂRII ECONOMICE

3.1 Creșterea și dezvoltarea economică, criza și populismul în 2010

Principalul obiectiv strategic al României este convergerea către nivelul de trăi din UE. Acest lucru se poate atinge doar cu o creștere economică adecvată, în jurul potențialului. În perioada 2004-2008 creșterea și dezvoltarea economică a fost prea mare și astfel s-a eșuat obținerea unei creșteri și dezvoltări economice care să ducă la atingerea obiectivului. Acest obiectiv poate fi atins doar dacă se identifica corect trei lucruri:

(i) obiectivele operaționale ale convergenței (O),

(îi) principala provocare pentru politici (P) și

(iii) reformele necesare și calendarul implementării lor (R).

În acordul României cu UE, FMI și alte instituții financiare OPR sunt identificate corect. Dar este necesar ca OPR să fie înțelese corect și de către public, mai ales în perioade de criză, pentru a sprijini ajustările și reformele. Numai că înțelegerea corectă a OPR este foarte dificilă din cauza poluării cu discursuri populiste. Acestea din urmă ascund adevăratele probleme și creează iluzia că nivelul de trai poate fi crescut prin creșterea cheltuielilor sociale, ceea ce este greșit și periculos.

Obiectivele operaționale a căror atingere asigură convergența cu UE în termenii nivelului de trai sunt: creșterea competitivității economice și mărirea potențialului de creștere economică, pe care criza l-a redus.

Știm că în perioada 2004-2008, s-au promovat politici fiscale și salariale greșite. Ele au împins creșterea și dezvoltarea economică efectivă peste potențial, ceea ce a dus la dezechilibre externe și la erodarea competitivității economiei. Mai mult însă, și chiar mai grav, acele politici au erodat și potențialul de creștere. Ele trebuie inversate. O competitivitate crescută ar asigura o cerere externă relativ mare pentru produse românești.

Un potențial de creștere mai mare este necesar pentru a permite ritmuri de creștere efective mai înalte fără a crea dezechilibre. Atingerea acestor obiective va contribui la o creștere economică sustenabilă cât mai mare, singura cale de creștere fără sincope a nivelului de trai.

Factorii potențialului de creștere care se află în aria de influență directă imediată a politicilor sunt nivelul și structura cheltuielilor publice și a stimulentelor fiscale, punctul de pensie, vârsta de pensionare, impozitele statului de plată a salariilor, salariul minim, mărimea indemnizației de șomaj și a perioadei de acordare.

Mărimea și structura acestor factori trebuie stabilite astfel încât să ducă la maximizarea pe termen lung a potențialului de creștere economică. Așa cum sunt astăzi, pe lângă faptul că reduc potențialul de creștere, factorii menționați fac cheltuielile publice nesustenabile.

Problema cu acești factori este că ajustarea lor va duce la scădea veniturilor unei părți importante a populației, pe termen scurt, înainte de a permite creșterea veniturilor pe termen lung. În tot spectrul politic apar promisiuni fără acoperire.

Apar propuneri privind creșterea impozitelor pe salarii care contravin scopurilor operaționale amintite și accentuează îngrijorările legate de sustenabilitatea fiscală. În sfârșit, solidaritatea socială este prost înțeleasă și este invocată pentru a justifica propuneri care inhibă inițiativa, creativitatea, inovarea și munca. Astfel, populismul inhibă creșterea și dezvoltarea economica și reduce, pe termen lung, șansele celor mai puțin calificați și mai săraci.

Criza financiară și perspectivele privind creșterea și dezvoltarea economică au diminuat riscurile asociate cu dezechilibrele externe, dar, împreună cu populismul au crescut îngrijorările privind sustenabilitatea fiscală. Pe termen mediu, provocarea constă în asigurarea sustenabilității fiscale fără a pune în pericol perspectivele creșterii și dezvoltării economice și fără a rămâne în urma altor țări central europene din UE.

Trebuie adoptate corecțiile fiscale urgente pentru a calma îngrijorarea piețelor. Dar, trebuie adoptate și reforme structurale care merg mult dincolo de problemele fiscale. Ele trebuie să ducă la liberalizarea pieței muncii, la crearea unui sistem public de pensii pe care să ni-l putem permite, la reducerea intervenției statului pe unele piețe, inclusiv piața de energie, la combaterea birocrației și a corupției, la întărirea capacității de absorbție a fondurilor europene și, nu în ultimul rând, la îmbunătățirea infrastructurii.

Pe termen scurt, riscurile relative la sustenabilitatea fiscală sunt limitate de accesul la finanțarea de la UE și FMI și de gradul relativ redus de îndatorare publică. Finanțările externe au contribuit la calmarea piețelor și au ajutat leul, dar reluarea creșterii economice depinde în principal de reluarea intrărilor de capitaluri private. Dar acestea întârzie să apară datorită îngrijorării privind sustenabilitatea fiscală pe termen lung, ceea ce prelungește recesiunea sau lasă creșterea și dezvoltarea economică sub potențial. Iar fără creștere economică adecvată, deficitele bugetare se pot adânci. Cu deficite bugetare mari, datoria publică va crește. Iar când

Ești prea îndatorat nimeni nu te mai împrumută. Acesta ar fi un cerc vicios pe care trebuie să-l evităm, însă riscurile ca acest cerc vicios să apară sunt semnificative. Ele se pot manifesta atât pe partea creșterii și dezvoltării economice cât și pe partea ajustărilor fiscale.

În ceea ce privește creșterea și dezvoltarea economică, este posibil ca reducerile de salarii și creșterea TVA să fi contribuit la scăderea cererii peste așteptări. Un studiu recent, realizat de Inițiative România arată că 86 la sută dintre românii din aria urbană considerau că situația economică este mai rea decât acum 1 an, iar 54 la sută consideră că situația gospodăriilor lor s-a înrăutățit. Această percepție s-ar putea datora faptului că sondajul a fost făcut imediat după anunțarea tăierii salariilor cu 25 la sută în sectorul public și creșterea TVA.

Indiferent de cauza ei, la nivelul gospodăriilor, percepția s-ar putea reflecta în decizii de reducere a consumului. Deja se vede că în primul semestru al acestui an consumul privat a scăzut față de nivelul din semestrul al doilea al anului trecut cu 0,9. O impozitare a salariilor relativ mari cu 35-40 la sută îl va reduce și mai dramatic. De asemenea, cererea externă pentru produse românești ar putea scădea dacă economia europeană va încetini creșterea. Astfel, economia românească ar putea scădea cu mai mult de 2 la sută în 2010.

O scădere mai mare a economiei s-ar reflecta în scăderea veniturilor bugetare sub cele programate. Deocamdată, veniturile din TVA, care sunt sensibile la variația producției, au crescut ușor peste așteptări. Aceasta este o veste bună, dar trebuie înțeleasă corect. Creșterea reflectă modificarea TVA și o conformare bună a plătitorilor, dar și colectarea TVA pe importurile relativ mari din mai și iunie. Dar creșterea viitoare a importurilor s-ar putea încetini dacă se încetinește creșterea și dezvoltarea economică în Europa.

În ceea ce privește ajustările fiscale, mulți investitori se tem că reducerea cu 25 la sută a salariilor în sectorul guvernamental și creșterea TVA sunt dificil de susținut. Presiunile pentru creșteri salariale vor fi mari în 2011. Pentru a face loc salariilor mai mari, ar trebui reformate cheltuielile sociale și ocuparea în sectorul guvernamental. Dar e greu de crezut că aceste reforme se vor produce la timp și în cantitățile necesare, mai ales că acordul cu FMI se încheie în martie 2011, iar coaliția politică ce oferă sprijin guvernului este fracționată. Astfel, este probabil ca salariile să producă alunecări în aria fiscală.

În 2012 reducerea deficitului la 3 procente va fi încă și mai dificilă având în vedere alegerile din noiembrie. Deficitele mai mari decât cele programate ar face ca intrările de capitaluri private să rămână la niveluri modeste în 2011. În consecință, și creșterea și dezvoltarea economică, care depinde esențial de capitaluri private s-ar situa la niveluri modeste, iar reluarea creditului bancar ar fi foarte lentă.

O creștere modestă prelungită s-ar reflecta în venituri bugetare relativ mici, ceea ce ar duce la noi presiuni pentru continuarea ajustărilor pe partea de cheltuieli. Ajustarea ar deveni tor mai dificilă pe măsură ce datoria publică și cheltuielile cu dobânzile ar crește. Iar impozite mai mari nu au cum să ajute ieșirea din această situație din moment ce încetinesc creșterea și dezvoltarea economică.

3.2 România a ieșit din recesiune în 2011. Condițiile pentru a avea în continuare creștere și dezvoltare economică

Economia a crescut timid în primul trimestru, cu 0,7% peste nivelul de la finele anului trecut, datorită industriei și exporturilor, arată datele publicate de Institutul Național de Statistică (INS). Față de același trimestru din 2010, avansul economiei a fost de 1,7% – serie brută.

Sfârșitul lunii martie a marcat ieșirea economiei din recesiune, după doi ani și jumătate de scădere a produsului intern brut (PIB). Pentru acest an, autoritățile estimează o creștere economică de 1,5%.

Analiștii și reprezentanții mediului de afaceri spun că cel mai probabil, exporturile sunt singurele care vor asigura revenirea economiei până la sfârșitul anului. Exporturile au urcat cu 23,6% față de același trimestru din 2010 și cu 10,6% față de sfârșitul anului trecut.

"În mod clar, exportul rămâne motorul creșterii economiei în 2011. Și cam atât, pentru că nu văd măsuri care să se fi luat pe piața internă pentru a asigura creșterea economiei. Trebuie să ne rugăm ca Europei să-i meargă bine în perioada următoare", a declarat pentru Ziarul Gândul Florin Pogonaru, președintele Asociației Oamenilor de Afaceri din România (AOAR).

România este dependentă de Uniunea Europeană, către care se duc majoritatea exporturilor țării noastre.

Un leu prea puternic ar putea frâna revenirea economiei

Exporturile României sunt influențate și de cursul de schimb. O apreciere prea puternică a leului nu îi avantajează însă pe exportatori, care vor primi mai puțini lei pentru aceleași sume în valută.

"În această fază de recuperare a economiei este foarte important ca exporturile să fie susținute competitiv de un curs de peste 4,1 lei/euro. Iar până acum, este bine din acest punct de vedere, pentru că leul nu s-a întărit foarte mult", a declarat pentru Ziarul Gandu, Lucian Anghel, economistul șef al BCR.

Vești bune ar putea veni și din alte domenii. Anghel spune că și construcțiile ar putea contribui la avansul PIB, cu condiția lansării marilor proiecte de infrastructură. Eventual și agricultură, care rămâne însă puternic dependentă de starea vremii.

Consumul, motorul "gripat" al creșterii economice

Consumul – altădată motorul creșterii și dezvoltării economice – nu va contribui la avansul PIB, pentru că deocamdată nu și-a revenit de pe urma crizei. Cu veniturile diminuate, pe fondul unei inflații în creștere, populația încă nu-și permite să consume prea mult. Față de primul trimestru din 2010, consumul final individual al populației a scăzut cu 0,5%, potrivit INS.

"Nu mă aștept ca în 2011, consumul să fie euforic și să devină principalul motor. Speranța mea e să nu tragă în jos foarte mult", a declarat pentru Ziarul Gandu, economistul șef al BCR. El crede că situația se va îmbunătăți din acest punct de vedere abia în 2012, cel mai devreme.

Analiștii băncii BCR sunt printre cei mai optimiști când vine vorba de creșterea și dezvoltareaeconomica din 2011. Ei estimează un avans de 2% al economiei, cu 0,5 puncte peste prognozele oficiale.

În ce sectoare s-a muncit mai mult în trimestrul I din 2011

Avansul PIB din primul trimestru s-a făcut pe seama creșterii activității în câteva sectoare ale economiei, comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut.

Industria a fost ramura cu cea mai bună performanță (+10,1%). La polul opus, serviciile au scăzut cu 6,1%, iar activitățile financiare și imobiliare, cu 3,2%.

Ieșirea din recesiune reprezintă un semnal puternic pentru investitorii străini

Ieșirea din recesiune reprezintă un semnal puternic atât pentru mediul de afaceri din țară, cât și pentru investitorii străini, dându-le încredere să investească în continuare în România, a declarat pentru Ziarul Informația, ministrul Economiei, Ion Ariton. “Sunt convins că economia României va înregistra la finalul acestui an o creștere de 1,5%”, a afirmat Ion Ariton. România a ieșit tehnic din recesiune, după ce Institutul Național de Statistică a anunțat, că Produsul Intern Brut a înregistrat al doilea trimestru consecutiv de creștere economică. “Ieșirea economiei din recesiune arată că România se află pe drumul corect. Reformele pe care cabinetul Boc le-a implementat își produc, acum, efectele. Greul, însă, nu a trecut, iar reformele continuă, pentru consolidarea creșterii economice”.

Efectul imediat al ieșirii României din recesiune va fi creșterea încrederii investitorilor în economia românească, respectiv mai multe investiții străine în România care vor crea locuri de muncă, a declarat, pentru Agerpres, ministrul Finanțelor Publice, Gheorghe Ialomițianu. “Ieșirea din recesiune înseamnă că în România s-a reluat creșterea economică. Deși creșterea și dezvoltarea economica nu este mare, ea este sustenabilă, sănătoasă. Ca efect imediat va fi creșterea încrederii investitorilor în economia românească. Vor fi mai multe investiții străine în România, se vor crea locuri de muncă”, a spus oficialul MFP.

Ieșirea din recesiune nu se va simți în buzunarele românilor

Ieșirea din recesiune nu se va simți în buzunarele romanilor datorită mai multor factori:

1. Eliminarea subvenției la agentul termic. Populația ar putea plăti facturi la încălzire și apă caldă cu până la 60% mai mari până la sfârșitul acestui an, odată cu eliminarea subvenției la energia termică, acordată de la nivel central, potrivit angajamentului asumat de Guvern în fața FMI, CE și a Băncii Mondiale.

În prezent, subvenția este acordată atât de la bugetul de stat, cât și de la bugetele locale.
După ce se va elimina ajutorul din partea Guvernului, de până la 45% din cheltuielile cu combustibilul ale producătorilor de energie termică, va mai rămâne doar subvenția suportată de către primării.

2. Liberalizarea prețului gazelor. Liberalizarea prețurilor la gazele consumate de companii până la sfârșitul acestui an se va transmite într-o anumită măsură și la populație, chiar dacă teoretic numai consumatorii non-casnici vor plăti mai mult pentru gaz. Facturi mai mari pentru companii înseamnă însă costuri de producție mai mari, cum ar fi, de exemplu, scumpirea îngrășămintelor, care se traduce prin creșteri ale prețurilor produselor agricole.

3. Economia nu produce noi locuri de muncă. Chiar dacă șomajul scade, românii tot nu găsesc de muncă. La sfârșitul lunii martie, șomajul a ajuns la 5,92%, cu 2,47 procente mai mic decât acum un an. Cu toate acestea, peste 539.000 de români nu aveau un loc de muncă, potrivit datelor oficiale.

Numărul total al românilor fără loc de muncă este însă mai mare, acestea fiind numai persoanele înregistrate în statisticile Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă.
Nici faptul că într-o singură săptămână de la intrarea în vigoare a noului Cod al Muncii au apărut peste 102.000 de contracte de muncă nu înseamnă că s-au creat tot atâtea joburi. Practic, acele persoane munceau și înainte, doar că posturile nu erau fiscalizate.

Pentru perioada următoare, patronii estimează păstrarea numărului actual de angajați, chiar dacă se așteaptă la afaceri în creștere, după cum arată un sondaj recent realizat de INS. Situația diferă însă în funcție de domeniu și de regiune.

4. Puterea de cumpărare scade de la o zi la alta. Inflația continuă să crească iar salariile să scadă, ceea ce înseamnă că veniturile reale ale românilor sunt tot mai mici. La finele lunii aprilie, inflația anuală a ajuns la 8,34%, atingând maximul din iulie 2008. BNR a revizuit în urcare prognoza de inflație pentru 2011 de la 3,6% la 5,1% și așteptările pentru anul viitor de la 3,2% la 3,6%. Cât despre venituri, în martie, salariul mediu net era cu 1,1% mai mic comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut, potrivit INS.

5. Dobânzile la credite rămân mari. Nivelul ridicat al dobânzilor pentru creditele acordate de bănci populației rămâne încă destul de ridicat, ceea ce este un impediment pentru relansarea consumului. În prezent, băncile practică dobânzi anuale efective (DAE) de 13-25% la creditele de nevoi personale, în lei, în funcție de perioadă sau gradul de îndatorare. Asta în condițiile în care dobânda cheie a BNR – care dă tonul dobânzilor la creditele în monedă națională – este de 6,25%.

3.3 Consolidarea economică și dezvoltarea infrastructurii, obiective în perspectiva noului acord

Președintele Traian Băsescu a anunțat că obiectivele fundamentale din noul acord ce va fi încheiat cu FMI, UE și BM sunt:

consolidarea macroeconomică,

dezvoltarea infrastructurii de transport,

stimularea investițiilor în sectorul energetic

extinderea facilităților IT pentru firme și populație.

Traian Băsescu, președintele României a precizat că primul și cel mai important obiectiv este consolidarea macroeconomică. "Adică am ieșit din zona de risc, de derapaj economic, dar trebuie să ne consolidăm în afara acestei zone. Ceea ce înseamnă că populismele nu pot funcționa, și asta trebuie să înțeleagă toate partidele și toți oamenii politici. De asemenea, suntem la etapa la care trebuie să dezvoltăm politici de creștere economică sustenabilă. Aici vreau să fiu foarte clar: avem experiența unei creșteri economice nesustenabile, o creștere economică ce s-a bazat pe un consum excesiv, mult peste veniturile populației și pe un sector imobiliar care ajunsese la parametrii halucinanți ce nu mai aveau nimic comun cu realitățile economice” a spus președintele Traian Băsescu.

Traian Băsescu a ținut să precizeze că România nu mai merge pe astfel de proiecte de dezvoltare. "Am trăit această experiență. Opțiunea care se reflectă și în noul program este dezvoltare economică sustenabilă, bazată pe proiecte, bazată pe creștere economică solidă, temeinică, nu pe speculații, nu pe consum excesiv. Obiectivele noului program sunt în acord cu obiectivele generale ale Uniunii Europene și în program se regăsesc și elemente ale Strategiei UE -2020" a spus președintele Traian Băsescu.

El a adăugat că pentru a continua o politică macroeconomică adecvată, concentrarea se va face pe câteva sectoare cheie ale economiei, care pot genera creștere economică.

Traian Băsescu s-a referit la transporturi, "un sector în care România are nevoie de dezvoltarea infrastructurii". El a spus că este necesară restructurarea companiilor de căi ferate.

De asemenea, președintele a menționat sectorul energetic: "Este un sector vital, care poate genera creștere economică majoră, prin stimularea investițiilor publice și a investițiilor din sectorul privat în modernizarea sistemului energetic românesc: termocentrale, hidrocentrale, centrale nucleare, reactoare nucleare și în începerea de noi investiții" a spus președintele Traian Băsescu.

"Un alt sector, care va fi în atenția noului program și a Guvernului, odată cu intrarea în vigoare a noului program, este legat de extinderea facilităților IT pentru firme și populație, în așa fel încât, prin reducerea birocrației, să se eficientizeze activitățile economice. De asemeni, în atenția noastră în următorul program se află mediul de afaceri, îmbunătățirea mediului de afaceri, sigur că da, ținând cont de condiționalitățile pe care ni le impune statutul de stat membru al Uniunii Europene. A nu se înțelege prin îmbunătățirea mediului de afaceri ideea că statul va subvenționa tot soiul de activități spre marea veselie a slabului management. Nu. A stimula climatul economic înseamnă cu totul altceva și sunt convins că în zilele următoare veți primi detalii", a spus președintele Traian Băsescu.

Președintele a anunțat că analize naționale, dar și cele ale experților Fondului și Uniunii Europene, arată că o utilizare bună a fondurilor europene ar adăuga 1% sau 2% de creștere economică peste cea prognozată. "Spre exemplu, dacă Guvernul și administrațiile locale vor reuși să implementeze proiecte de peste un miliard de euro în anul 2011, creșterea economică a României nu va mai fi de 1,5%, ci de 2,5%. Deci, utilizarea fondurilor Uniunii Europene este extrem de importantă și este un target major al noului program pe care îl vom semna", a mai spus Traian Băsescu.

Președintele Traian Băsescu a declarat că noul acord al României cu organismele internaționale va fi adoptat în martie și va intra în vigoare în aprilie. El a menționat că acordul va fi pe 2 ani și va fi de tip preventiv, fără finanțare, valoarea fiind de 5 miliarde de euro.

3.4 Cifre economice si perspective politice pentru 2011

Institutul Național de Statistică a facut publice datele economice ale anului 2010. Două dintre ele sunt încurajatoare: creștere economică de 0,1% în trimestrul IV și contracție economică totală de 1,2%. Dacă la calculul total mai adăugăm și inundațiile din vara anului trecut, care ne-au costat 0,6% din PIB, ajungem la o scădere a PIB de doar 0,6%, deși FMI estima o contracție de 1,9%.

Putem interpreta datele ca pe un semnal că economia României începe să se stabilizeze. Mai mult, perspectivele unei creșteri economice în 2011 sunt cât se poate de concrete. Cu condiția să alocăm bani către investiții în infrastructură, creând noi locuri de muncă. Astfel vom scădea și presiunea pe Bugetul Asigurărilor Sociale. Fără turbulențe economice majore în regiune și cu stabilitate politică internă, avansul economic de anul acesta poate fi chiar mai mare decât 1,5%, cât am estimat noi inițial.

Nu sunt de neglijat nici lucrurile pe care am reușit să le facem la începutul acestui an. Ne-am ținut de cuvânt și am mărit salariile bugetarilor cu 15% față de nivelul din octombrie 2010. Am purces și la recalcularea pensiilor grupa I și II, care a adus o creștere medie de 93 de lei. Sunt, deci, semnale că și din punct de vedere social lucrurile se pot îndrepta.

Se impune o interpretare a cifrelor economice și în cheie politică. Stabilitatea la care s-a ajuns este rezultatul pozitiv al măsurilor de reechilibrare bugetară pe care a trebuit să le aplice Guvernul anul trecut.

“Politic, ne-a fost greu să propunem și să susținem măsurile de austeritate. De altfel, declinul înregistrat de PDL în încrederea românilor este rezultatul direct al măsurilor nepopulare pe care a trebuit să le luăm. Am fost însă responsabili până la capăt și nu ne-am dedat la populisme discursive precum alianța de stânga. Am ales să reprezentăm în continuare un electorat de dreapta perfect conștient de gravitatea situației în care se afla România. Am ales o cale politică fără echivoc”.

Problema care se pune acum este durata în care PDL va încasa dividendele politice ale echilibrării și creșterii economiei. De obicei, căderea este bruscă, iar urcușul este anevoios, mai ales când nu te abați de la principiile tale și nu începi să arunci în stânga și-n dreapta promisiuni privind creșteri nesustenabile de pensii și salarii. Pentru că România nu și le permite acum. Chiar pe fondul unei creșteri economice în 2011, timpul până când românii vor începe să resimtă în buzunarele proprii efectele poate fi mai mare.

Aceasta este și logica dezbaterii asupra formulei guvernamentale pe care PDL o va susține în continuare. Decizia este una de natură politică. Eu cred că trebuie să găsim o formulă în care să-i facem pe români să vadă mai repede lucrurile pozitive pe care le facem. Altfel, există riscul să lăsăm România în mâinile stângii nereformate, care, în două luni, va pune din nou economia pe butuci.

CONCLUZII

Criza economica a inceput in America. Statele Unite traversează cea mai gravă criza financiară de după al doilea Război Mondial: Falimentul băncii de investiții Bear Stearns, a cincea ca mărime, a adâncit instabilitatea de pe piața creditelor, deficitul comercial și scăderea bursei. Pierderile la nivel global sunt estimate la 800 de miliarde de dolari.

România este una dintre cele mai vulnerabile țări din Europa la turbulențele externe, având în vedere deficitul înalt de cont curent, creșterea acestuia fiind alimentată de avansul economic și al consumului intern, potrivit unui raport al Economist Intelligence Unit.

Încheierea unui acord cu Fondul Monetar Internațional ar aduce, potrivit analiștilor, multiple avantaje României – leul ar putea să se aprecieze, ratingurile de țara s-ar putea îmbunătăți, investitorii și-ar recăpăta încrederea în economia locală și, de asemenea, Bursa ar putea resimți un efect pozitiv.

România este îndrituită să extragă porții din acest împrumut pe o bază trimestrială, pe o perioadă de doi ani, cu o perioadă de pauză la rambursare de doi ani, urmată de o rambursare a dobânzilor și mai târziu a sumei împrumutate, pe o perioadă de alți cinci până la șase ani.

Desigur, autoritățile române speră într-un miracol economic global, ceea ce ar însemna că nu vor trebui să împrumute toți cei 20 de miliarde de euro. Finanțele țării se dovedesc însă mai proaste decât ar fi putut prognoza cineva acum un an, așa că țara nu are nicio șansă măcar să înceapă să iasă din criză înainte de sfârșitul lui 2010.

Economia a crescut timid în primul trimestru, cu 0,7% peste nivelul de la finele anului trecut, datorită industriei și exporturilor, arată datele publicate de Institutul Național de Statistică (INS). Față de același trimestru din 2010, avansul economiei a fost de 1,7% – serie brută.

Sfârșitul lunii martie a marcat ieșirea economiei din recesiune, după doi ani și jumătate de scădere a produsului intern brut (PIB). Pentru acest an, autoritățile estimează o creștere economică de 1,5%.

Ieșirea din recesiune nu se va simți în buzunarele romanilor datorită mai multor factori:

Eliminarea subvenției la agentul termic.

Liberalizarea prețului gazelor

Economia nu produce noi locuri de muncă

Puterea de cumpărare scade de la o zi la alta.

Dobânzile la credite rămân mari.

Președintele Traian Băsescu a anunțat că obiectivele fundamentale din noul acord ce va fi încheiat cu FMI, UE și BM sunt:

consolidarea macroeconomică,

dezvoltarea infrastructurii de transport,

stimularea investițiilor în sectorul energetic

extinderea facilităților IT pentru firme și populație.

Ultimele date prezentate de INSSE trage un semnal că economia României începe să se stabilizeze. Mai mult, perspectivele unei creșteri economice în 2011 sunt cât se poate de concrete. Este foarte important sa se aloce bani către investiții în infrastructură sis a se creeze noi locuri de muncă. Astfel vor scădea și presiunea pe Bugetul Asigurărilor Sociale. Fără turbulențe economice majore în regiune și cu stabilitate politică internă, avansul economic de anul acesta poate fi chiar mai mare decât 1,5%, cat s-a estimat in 2010.

BIBLIOGRAFIE

Bundă Nicoleta Ramona, "Creșterea și dezvoltarea economiǎ. Repere teoretice", Editura Universitaria, Craiova, 2008.

Coșea, M., Curs de economie, Ed. Tribuna Economică, București, 2003.

Herman E. Daly, Dincolo de creștere – Economia Dezvoltării Durabile, Editura Brava, 1997.

Schatteles, Tiberiu, Modelarea creșterii economice : studii metodologice, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucuresti, 1968.

Schumpeter, J. & Backhaus, U., 2003. Teoria de Dezvoltare Economică. În Schumpeter Joseph Alois. pp. 61-116. Disponibil la: http://dx.doi.org/10.1007/0-306-48082-4_3.

Weil, David N., Creștere Economică, Editura Addison Wesley, 2008.

W.W. Rostow, Les etapes de la croissance de la economique, Paris, Edition du Seuil, 1963.

Internet: www.bnr.ro

www.capitalul.ro

www.cerope.ro

www.diffen.com

www.dw-world.de

www.elenaudrea.ro

www.europarl.europa.eu

www.evz.ro

www.informatiaprahovei.ro

www.jurnalul.ro

www.mediafax.ro

www.standard.ro

www.ziarulfaclia.ro

www.wall-street.ro

BIBLIOGRAFIE

Bundă Nicoleta Ramona, "Creșterea și dezvoltarea economiǎ. Repere teoretice", Editura Universitaria, Craiova, 2008.

Coșea, M., Curs de economie, Ed. Tribuna Economică, București, 2003.

Herman E. Daly, Dincolo de creștere – Economia Dezvoltării Durabile, Editura Brava, 1997.

Schatteles, Tiberiu, Modelarea creșterii economice : studii metodologice, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucuresti, 1968.

Schumpeter, J. & Backhaus, U., 2003. Teoria de Dezvoltare Economică. În Schumpeter Joseph Alois. pp. 61-116. Disponibil la: http://dx.doi.org/10.1007/0-306-48082-4_3.

Weil, David N., Creștere Economică, Editura Addison Wesley, 2008.

W.W. Rostow, Les etapes de la croissance de la economique, Paris, Edition du Seuil, 1963.

Internet: www.bnr.ro

www.capitalul.ro

www.cerope.ro

www.diffen.com

www.dw-world.de

www.elenaudrea.ro

www.europarl.europa.eu

www.evz.ro

www.informatiaprahovei.ro

www.jurnalul.ro

www.mediafax.ro

www.standard.ro

www.ziarulfaclia.ro

www.wall-street.ro