Perspectivele Adoptarii Monedei Unice Europene In Romania

Economie

Perspectivele Adoptarii Monedei Unice Europene In Romania

Byadmin ianuarie 1, 2024

Perspectivele adoptării monedei unice europene in România

CAPITOLUL I – Crearea Uniunii Monetare Europene

Etape premergatoare

Uniunea Europeană (UE) este o uniune politico-economică a statelor membre care se află în principal, în Europa. UE funcționează printr-un sistem de instituții supranaționale și a deciziilor interguvernamentale-negociate de statele membre. Instituțiile sunt: Comisia Europeană, Consiliul Uniunii Europene, Consiliul European, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Parlamentul European, Banca Centrală Europeană,si Curtea de Conturi. Parlamentul European este ales o dată la cinci ani de către cetățenii UE.

Integrarea monetara este acel proces de formare a unei uniuni monetare.

O uniune monetara este un spatiu in care monedele țărilor membre sunt legate intre ele in mod irevocabil : fie monedele respective se raporteaza la o moneda comuna spatiului numita ancora, fie sunt inlocuite de o singura moneda care va fi folosita în toată uniunea monetară.

Primii pasi in directia integrarii monetare europene s-au facut in anii 50.

1951: Constituirea Comunitatii Europeane a Carbunelui si Otelului (CECO) in urma semnarii tratatului de la Paris de catre cele 6 tari fondatoare: Germania, Olanda, Franta, Belgia, Italia, Luxemnburg.

Parintii fondatori sunt Jean Monet si ministrul de externe al Frantei Robert Schuman.

1957: Prin semnarea Tratatului de la Roma, s-au pus bazele intemeierii Comunitatii Economice Europene (CEE) si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (EUROTOM), care au intrat in vigoare la 1ianuarie 1958. Acest tratat mai prevedea si o politica comerciala comuna ce inlatura barierile vamale;

In 1966 are loc infiintarea Fondului European de Orientare si Garantie Agricola (FEOGA) ocupand 90% din bugetul CEE;

1967 la I iulie Tratatul de constituire a unei singure comisii si a unui singur consiliu intra in vigoare;

In 1968, CEE avea deja încheiată uniunea vamală și avea o piață agricolă comună;

In anul 1973 are loc prima extindere – Danemarca, Irlanda, Marea Britanie;

In 1981 are loc cea de-a doua extindere – Grecia;

A treia extindere: 1986 – Portugalia, Spania;

1987 Se adauga cooperarea economica cu cea politica prin intrarea in vigoare a Actului Unic European (AUE).

1991 Acordul de la Maastricht

A patra extindere: 1996 – Austria, Finlanda, Suedia;

1999 Se lanseaza moneda unica europeana in cele 11 state membre (Germania, Italia, Olanda, Spania, Franta, Portugalia, Austria, Belgia, Finlanda, Luxemburg, Irlanda), acestea indeplinand criteriile de convergenta.

2001 In zona euro apare al 12-lea membru, Grecia.

2002 La 1 ianuarie in cele 12 state participante la zona euro (Spania, Portugalia,Olanda, Luxemburg, Italia, Irlanda, Grecia, Franta, Finlanda, Belgia, Austria) intra in circulatie bacnotele si monedele euro.

2002 La 28 februarie Euro devine singura moneda a celor 12 state , perioada circulatiei monetare duale luand sfarsit.

In 2004 Uniunea Europeana se extinde in 10 tari (Ungaria, Slovenia, Slovacia, Cehia, Polonia,Malta,Lituania, Letonia,Estonia, Cipru).

La 1 ianuarie 2007, România și Bulgaria au devenit membre ale UE. În același an, Slovenia a adoptat moneda euro, urmată în 2008 de Cipru și Malta, de Slovacia în 2009, de către Estonia în 2011, de către Letonia în 2014 și de Lituania în 2015. În iunie 2009, au avut loc alegerile pentru Parlamentul European , ceea ce a dus la a doua Comisie Barroso, și până în iulie, Islanda a solicitat în mod oficial aderarea la UE, dar a fost suspendata de la negocieri.

La 1 decembrie 2009, Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare și a reformat multe aspecte ale UE. În special, a schimbat structura juridică a Uniunii Europene, care fuzionează sistemul trei piloni a UE într-o singură entitate juridică prevăzut cu personalitate juridică, creat un președinte permanent al Consiliului European, dintre care primul a fost Herman Van Rompuy, și consolidată de Înaltul Reprezentant, Catherine Ashton.

În 2012 Uniunea a primit Premiul Nobel pentru Pace pentru că "a contribuit la avansarea păcii și reconcilierii, a democrației și a drepturilor omului în Europa."

la 1 iulie 2013, Croația a devenit membru al Uniunii Europene, 28.

În prezent, Euro este moneda a 19 țări + Andora, Monaco, San Marino și Vatican (există un acord) + Kosovo și Muntenegru (nu există acord)

1.2 Realizarea Uniunii Monetare Europene

Decizia de a crea o uniune economică și monetară a fost luată de Consiliul European în decembrie 1991, în orașul olandez Maastricht. Ulterior, a fost înscrisă în Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul de la Maastricht). Uniunea economică și monetară reprezintă pentru UE un pas înainte pe drumul integrării economice, proces care a început în anii ’50.

În principiu, toate țările UE fac parte din UEM, deși nu toate folosesc euro. În esență, acesta nu este utilizat de unele țări din două motive. Fie acestea au decis, printr-o clauză de neparticipare (opt-out) înscrisă în Tratatul de la Maastricht, să nu ia parte la a treia etapă a UEM, adică să nu adopte moneda euro (Danemarca, Regatul Unit), fie trebuie mai întâi să îndeplinească unele criterii de convergență înainte de a putea adopta moneda euro. Înainte de introducerea monedei euro, economia statului respectiv trebuie să aibă o rată de schimb și prețuri stabile, precum și finanțe publice solide și sustenabile. Criteriile de convergență au fost elaborate pentru a garanta că economia unui stat membru este suficient de pregătită pentru a adopta moneda unică.

Uniunea monetară a fost înființată în 1999 și a intrat în vigoare în 2002. Acesta este compusa în prezent din statele membre care folosesc moneda euro ca mijloc legal. Prin politica externă și de securitate, UE a dezvoltat un rol între relațiile externe și de apărare. Uniunea susține misiunile diplomatice permanente în întreaga lume și se reprezintă Națiunile Unite, OMC, G8 și G-20.

Etapele cele mai importante sunt:

Crearea unui angajament monetar

Crearea comunitatii Economice Europene

Crearea Sitemului Monetar European (1979)

Summitul de la Haga din 1969

Raportul Werner din 1970

Crearea, in 1988, a Comitetului pentru Studiul Uniunii economice si monetare

Tratatul de la Maastricht(1992)

Crearea Sistemului European al Bancilor Centrale

Introducerea monedei Euro, icepand cu ianuarie 1999.

Uniunea Economică și Monetară (UEM) este un termen generic pentru un grup de politici menita să asigure convergența economiilor tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, in trei etape. Atât cele 19 state din zona euro și cele 9 state non-euro sunt membre UEM. Cu toate acestea, un stat membru trebuie să respecte și să fie o parte a "etapei a treia a UEM", înainte de a putea adopta moneda euro; și, ca atare "etapa a treia a UEM" a devenit, de asemenea, în mare măsură sinonim cu zona euro.

Uniunea Economică și Monetară (UEM) este o etapă importantă în procesul de integrare economică.

Toate statele membre ale Uniunii Europene, cu excepția Danemarcei și a Regatului Unit, s-au angajat prin tratat să se alăture "etapei a treia a UEM". Criteriile de la Copenhaga sunt setul actual de condiții de intrare pentru noile state care doresc să adere la UE. Acesta conține cerințele care trebuie îndeplinite și cadrul de timp in care aceastea trebuie să se facă, pentru ca o țară să adere la uniunea monetară. Un element important al acesteia, este participarea de minimum doi ani în cadrul Mecanismului European Exchange Rate ("ERM II"), în care monedele candidate demonstrează convergență economică prin menținerea abaterii limitată de rata lor țintă în raport cu euro.

Nouăsprezece state membre ale Uniunii Europene, inclusiv cel mai recent Lituania, au intrat în "faza a treia a UEM" și au adoptat euro ca monedă națională. Danemarca participă la mecanismul ratei de schimb (ERM II). Danemarca și Regatul Unit au primit o derogare specială de la tratatele UE, pentru a permite un membru permanent al ERM II, fără a fi necesară pentru a intra în "etapa a treia a UEM". În ceea ce privește statele membre rămase non-euro (Suedia, Polonia, Cehia, Ungaria, România, Bulgaria și Croația), în care sunt comise de tratat pentru a intra în a treia etapă, in momentul respectarii tuturor criteriilor de convergență; din care ultimul (membru ERM II ), dar statul membru poate alege să nu aplice pentru, în cazul în care nu vrea să adopte moneda euro. Non-euro statele membre ale UE vor continua să folosească propriile monede locale și istorice.

Uniunea monetară eururopeana, atât în planul economiei monetare cât și cel al economiei reale reprezintă reultatul unui proces integrativ complex care a presupus parcurgerea mai multor etape de-a lungul unui jumătăți de secol. Uniunea economică și monetară reprezintă o etapă superioară a integrării multinaționale, care presupune:

monedă unică

un sistem instituțional care să coordoneze și administreze politica monetară

politică monetară comună

strânsă coordonare a politicilor economice ale statelor membre

liberalizarea fluxurilor de capital

Instrumentele pentru administrarea Uniunii Economice si Monetare sunt:

Pactul de creștere și stabilitate-instrumentul principal de coordonare a politicilor economice și fiscale, administrate în plan național de către guverne și coordonat de Consiliul UE

Politica monetară- administrată de către băncile centrale naționale din zona euro si de catre Banca Centrală Europeană

Cadrul general al politicii economice – adoptat de către Consiliu la propunerea Comisiei , prin care se stabilesc standarde generale legate de stabilitate macroeconomică, reforme structurale, susținere financiară, etc.

Argumentele în favoarea unei uniuni economice și monetare în spațiul Uniunii Europene au fost:

facilitează atingerea țelului creării uniunii politice;

întărirea poziției Uniunii Europene în cadrul sistemului monetar internațional;

creșterea eficienței și obținerea unor ritmuri de creștere economică înalte;

fuziunea piețelor financiare, care poate conduce la economii la scară;

scăderea inflației, datorită disciplinei impuse economiilor care formază zona Euro;

disciplina monetară, în sensul că guvernele nu vor mai putea utiliza valutele ca instrumente de politică economică;

transparența prețurilor;

reducerea riscurilor legate de schimburi comerciale și investiții prin eliminarea fluctuațiilor ratei de schimb;

creșterea vitezei de transfer a fluxurilor monetare și eliminarea costurilor de conversie;

completarea pieței unice (o piață unică are nevoie de o monedă unică);

Argumente împotriva formării unei uniuni monetare în spațiul Uniunii Europene au fost:

costurile materiale pe care le incumbă înlocuirea monedelor naționale cu moneda unică, crearea instituțională și modificările de natură legislativă cerute de acest demers.

pericolul de a diviza Uniunea Europeană în state din interiorul și din afara Uniunii monetare

diferențe relativ mari în ciclurile de afaceri și standarde de viață între statele membre

pierderea de flexibilitate, în sensul că guvernele naționale nu vor putea să ia decizii de politică monetară care să permită protejarea economiilor lor de șocurile externe, în detrimentul altor țări.

pierderea controlului și a puterii de decizie cu privire la problemele monetare

Structura instituțională a Uniunii Economice și Monetare

Din acest sistem mai fac parte și băncile centrale ale statelor membre care nu fac parte din zona Euro, și care nu participă la luarea deciziilor cu privire la politica monetară unică pentru zona Euro.

este dată în principal de către Banca Centrală Europeană și băncile centrale ale statelor membre care, împreună formează Sistemul European al Băncilor Centrale

Obiectivul declarat al SEBC îl constituie:

menținerea stabilității prețurilor

definirea și implementarea politicii monetare unice,

crearea și deținerea de rezerve valutare ale statelor participante

asigurarea stabilității sistemului financiar.

1.3 Criteriile de convergență adoerențe relativ mari în ciclurile de afaceri și standarde de viață între statele membre

pierderea de flexibilitate, în sensul că guvernele naționale nu vor putea să ia decizii de politică monetară care să permită protejarea economiilor lor de șocurile externe, în detrimentul altor țări.

pierderea controlului și a puterii de decizie cu privire la problemele monetare

Structura instituțională a Uniunii Economice și Monetare

Din acest sistem mai fac parte și băncile centrale ale statelor membre care nu fac parte din zona Euro, și care nu participă la luarea deciziilor cu privire la politica monetară unică pentru zona Euro.

este dată în principal de către Banca Centrală Europeană și băncile centrale ale statelor membre care, împreună formează Sistemul European al Băncilor Centrale

Obiectivul declarat al SEBC îl constituie:

menținerea stabilității prețurilor

definirea și implementarea politicii monetare unice,

crearea și deținerea de rezerve valutare ale statelor participante

asigurarea stabilității sistemului financiar.

1.3 Criteriile de convergență adoptate prin Tratatul de la Maastricht din 1992

Uniunea Europeană a fost înființată oficial de Tratatul de la Maastricht, ai cărei principali arhitecti au fost Helmut Kohl și François Mitterrand, intrand în vigoare la 1 noiembrie 1993. Tratatul a dat, de asemenea, numele Comunității Europene la CEE. În 1995, Austria, Finlanda și Suedia au aderat la UE. În 2002, bancnotele și monedele euro înlocuiesc monedele naționale în 12 dintre statele membre. De atunci, zona euro a crescut cuprizand 19 țări. În 2004, UE a avut cea mai mare extindere la care Cipru, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia s-au alăturat Uniunii.

Participarea în cadrul Uniunii Economice și Monetare este condiționată de Tratatul de la Maastrichtt de îndeplinirea unor criterii de convergență nominală. Acestea sunt:

datoria publică cumultata trebuie să nu treacă de 60% din valoarea PIB-ullui,

rată scăzută a inflației care nu poate fi mai mult de 1,5%,

dobânzi scăzute pentru creditele pe termen lung care nu pot fi cu mai mullt de 2%,

un deficit bugetar nu poate depăși 3% din PIB;

conform art.121 din TEC, înaintea intrării în zona euro, pentru cel puțin 2 ani, să se stabilească cursul de schimb, în sensul menținerii în limitele marjelor normale de fluctuație ale MRS2 a cursului național.

Una din condițiile Tratatului de la Maastricht reprezintă criteriul de convergență a cursului de schimb, care înainte de adoptarea monedei unice,trebuie îndeplinită de statele membre. Această, timp de cel puțin 2 ani înainte de intrare în zona euro, presupune participarea obligatorie la MRS 2.

Pentru stabilirea piețelor, au fost luate în calcul, în afară acestor criterii, și o serie de alți factori, cum ar fi: costul unitar al forței de muncă, soldul balanței de plăti, gradul de integrare al piețelor precum și alte elemente relevante.

Fără a face obiectul tratatului de la Maastricht, alături de criteriile de convergență nominală, au apărut, o serie de criterii numite și criteria de convergență reală, care merg pe asigurarea coeziunii și convergenței structurilor economice ale statelor canditadte dar și a celor membre.

Aceste criterii privesc:

structura economiei pe cele 3 ramuri principale: servicii, agricultură și industrie;

PIB-ul (pe cap de locuitor), calculat în funcție de paritatea puterii de cumpărare ;

gradul de deschidere a economiei;

Că urmare a foii de parcus și a procedurilor stabilite prin tratatul CE, începând cu 1 mai 1998, pe baza recomandării Comisiei, Consiliul a decis că Finlanda, Portugalia, Austria, Olanda, Luxemburg, Italia, Irlanda, Franța, Spania, Germania și Belgia au îndeplinit condițiile de adoptare a monedei unice europene, de exemplu:

-fătul că statul băncilor central și legislațiile naționale erau compatibile cu Tratatul și cu Statul Sistemului European al Băncilor Centrale.

Consiuliul hotărând că Grecia și Suedia nu îndeplinesc criteriile necasare adoptării monedei unice, nu a examinat Situația Marea Britanie și a Danemarcei deoarece acestea au trimis o notificare Consiliului prin care îl înștiința că nu doresc să participle la cea de-a treia etapă a uniiunii menotare.

S-au făcut o serie de congresii, în analizarea modului în care s-a realizat îndeplinirea criteriilor de convergență dintre care amintim cele legate de deficitul bugetar( în cazul Germaniei) și cele legate da ponderea datoriei publice în PIB( Cazul Belgiei și a Italiei).

În 1997, că urmare a Tratatului de la Amsterdam, s-a semnat Pactul de Stabilitate și Creștere, prin care era asigurată disciplină finaniciara.

Că urmare a îndeplinirii criteriilor de convergență, în iulie 202, Greciei i-a fost permisă adoptarea monedei unice europene.

La 1 ianuarie 1999, a început etapă a treia, cu stabilirea ratelor de schimb irevocabile între monedele statelor participante în raport cu EURO.

În cadrul zonei Euro, statele care au intrat în Uniune după intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht din 1992, cât și cele aflate în faza de aderare, nu au posibilitatea de a adopta moneda unică europeană.

Excluzând statul de “opt-out” și conform Tratatului CE, moneda Euro poate fi adoptată de un stat membru, doar dacă dovedește că îndeplinește condițiile de convergență reală și cele de convergență nominală, după ce timp ce timp de 2 ani face parte din Mecanismul ratei de schimb 2, sau poate fi un stat membru care are statut de derogare.

Conform articolului 122, un stat membru căruia I se aplică o derogare este exclus de la obligațiile și drepturile Sistemului European al Băncilor Centrale.

Pentru aderare, îndeplinirea criteriilor de convergență nu reprezintă o precondiție, deși aderarea presupune acceptarea condițiilor UEM.

Critieriile cerute sunt:

-identificarea criteriului economic, prin existența unei economii de piață funcționale

privind Uniunea economică și monetară, implementarea unor prevederi specifice ale Acquis-ului care în acest domeniu include:

Elemente dinaintea datei aderării care trebuie transpuse în legislație și cuprind:

independența Băncii Centrale(stabilirea prețurilor trebuie să fie fixat că obiectiv explicit de Banca Centrală Națională și nici o instituție nu trebuie să participela luarea deciiilor acesteia, să consulte, să cenzureze, se aprobe, să fie consultat sau să poată da dispoziții.

interzicerea finanțării directe a sectorului public: această vizează interzicerea procurării intrumentelor de datorie publică de câte Băncile Centrale Naționale sau BCE precum și interzicerea depășirilor de cont și a oricărui tip de facilități de acreditare acordate instituțiilor publice.

Elementele de după dată aderării cu care statul trebuie să se conformeze și anume :

participarea la procedurile UE pentru coordonarea politicilor economice cu celelalte state membre

-politică economică și politică ratei de schimb

-aderarea la prevederile statutului SEBC și ale Pactului de Stabilitate și Creștere.

1.4 Moneda unică europeană – avantaje si limite

Moneda Euro este utilizată în 19 țări membre ale Uniunii Europene (Austria, Belgia, Cipru, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda , Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Țările de Jos, Portugalia, Slovacia, Slovenia și Spania.) din cele 28 existente, fiind folosită de aproximativ 339 milioane de persoane care se bucură de beneficiile sale.

State non-europene că Vatican, Monaco și San Marino utilizează Euro că moneda națională, de comun de acord cu Uniunea Europeană , precum și Muntenegru, Andorra și Kosovo. Moneda europeană oferă mai multe avantaje evidente pentru fiecare persoană care face cumpărături on-line pe site-urile oricărei țări membre ale Uniunii sau care călătorește în străinătate.

Fiecare monedă națională pe glob este supus legilor pieței identice și modificările sale de valoare în funcție de aceiași factori care influențează toate celelalte monede. În cadrul zonei euro, toate țările împărtășesc aceeași monedă – euro, și sunt mai puțin afectate de modificările cursului de schimb euro.

Există multe avantaje de la adoptarea euro de către țările din zona euro, în ciuda faptul că există și dezavantaje, iar cel mai bine cunoscute sunt următoarele: obliterarea fluctuațiilor cursului de schimb existente între o serie de valute și reducerea costurilor de tranzacționare (nici un alt monedă este necesară atunci când desfășoară afaceri sau călătoresc în zona euro). Moneda unică europeană stimulează, de asemenea, activități de comerț și libera circulație a capitalului, bunurilor și persoanelor, dar aceste efecte trebuie să facă obiectul unui studiu academic profund.

Anterior, economiile naționale ale statelor membre ale Uniunii Europene, uneori suferit de fluctuații ale monedelor locale în cadrul unei piețe comune. Cursul de schimb euro nu oferă adăpost de fluctuațiile valutare, în general, dar oferă predictibilitate și unifică mijloacele de schimb în toate țările din zona euro. După adoptarea monedei euro, 12 țări din UE a cunoscut monedă națională dispar cu mai multe noi state membre care intră în zona euro, treptat și alte așteaptă la ușă.

Astfel, toți membrii actuali ai zonei euro să profite de moneda unică, dar au în comun aceleași dezavantaje, de asemenea. Când US Federal Reserve de presă care arată date creșterea ratei șomajului, în scădere numărul de noi credite ipotecare și numărul de întreprinderi în creștere faliment consecința imediată va fi o rată de schimb care se încadrează de dolarul american. Același lucru este valabil la moneda unică europeană, dar în plus față de datele publicate de Banca Centrală Europeană, comercianții Forex de pe glob ia decizii dacă să cumpere sau nu să cumpere euro, în funcție de date despre economiile naționale ale țărilor participante la zona euro. Prin urmare, semnale negative raportate de economia franceză sau germană ar putea duce la deprecierea cursului de schimb euro în ansamblu, în ciuda faptul că economiile celorlalte state membre ale zonei euro se execută fără probleme.

Din punctul de vedere al mediei clienților, cota unică de schimb euro este un lucru bun, totuși. Nu este nevoie de a schimba banii într-o nouă monedă de fiecare dată când traversează frontiera din cadrul zonei euro. Euro facilitează, de asemenea, transferurile valutare în interiorul și în afara UE și reduce costurile de astfel de transferuri. Ca o regulă, riscurile de un colaps moneda nu poate fi eliminat, dar siguranța oferită de euro este suficient de bun pentru a reduce aceste riscuri la un nivel minim și de a menține rata de schimb euro în mare măsură previzibil.

Indicatorii zonei Euro:

În plan economic și financiar, utilizarea monedei unice euro la nivelul Uniunii Europene, prezintă o serie de avantaje:

Din punct de vedere economic, moneda unică europaena Euro este un relativ-stabilă;

Posibilitatea de a călători mult mai ușor și mai ieftin, nemafiind necesare cheltuielile pe diferențe și comisioane precum și schimbul valutar.

Euro joacă un rol de stabilitate în atât în relațiile internaționale cât și din punct de vedere politic, nefiind doar un factor major de integrare economică ci și unul de integrare politică.

Deoarece prețurile vor fi exprimte în aceeași moneda, euro face că acestea să fie mai transparente, facilitând identificarea celor mai competitive dintre ele, la o calitate a produselor egală.

Moneda unică europeană promovează creșterea economică și comerțul.

Eliminarea costurilor de comision și de tranzacție pentru persoanele fizice și juridice care întreprind acte și fapte de comerț;

Moneda unică contribuie la eliminarea riscurilor privind cusrul de schimb;

Leagăne volatile ale cursului de schimb poate distruge profitabilitatea exporturilor (de exemplu, un apreciere rapidă). Această incertitudine a cursului de schimb subminează încrederea mediului de afaceri în a investi. Prin urmare, cu o moneda unică încrederea mediului de afaceri ar trebui să îmbunătățească ceea ce duce la o mai mare comerciale și de creștere economică

8. Siguranță puterii de cumpărare.

Îmbunătățirea performanțelor inflației BCE, care stabilește ratele dobânzilor pentru întreaga zonă din zona euro vor fi angajate la menținerea inflație scăzută; țările cu inflație ridicată în mod tradițional ar trebui să beneficieze de această disciplină inflaționiste mai mare. Inflația UE a fost redus.Cu toate acestea acest punct este discutabil ca țările din afara euro au menținut o inflație scăzută, și, fără îndoială BCE au concentrat prea mult asupra inflației scăzute în detrimentul creșterii economice și a șomajului.

Dezavantajele euro

Cel mai des invocat inconvenient al punerii în practică a Uniunii Monetare este pierderea suveranității naționale, din cauza transferului la nivel comunitar al unor competențe naționale de ordin monetar și fiscal.

Alte dezavantaje pot fi rezumate astfel:

viata politică exacerbată, care a însoțit procesul de creare a Uniunii Monetare, ignorându-se de multe ori realitățile economice.

lipsa de coerență și de instrumente a BCE de a gestiona situații de criză. În cazul unor crize severe, s-ar putea ca anumite țări să dorească iasă din sistem, situație pentru care nu sunt prevăzute nici un fel de proceduri.

CAPITOLUL II – Evoluția monedei unice europene și efectele ei asupra dinamicii economiei zonei EURO

2.1 Euro– a doua monedă de referință pe plan internațional

Moneda euro este a doua cea mai mare moneda de rezervă, precum și cea de a doua monedă cea mai tranzactionata din lume, după dolarul SUA. În august 2014, cu mai mult de 995 miliarde € în circulație, moneda euro are cea mai mare valoare combinata a bancnotelor și monedelor în circulație în lume, după ce a depășit dolarul american. Pe baza estimărilor Fondului Monetar Internațional din 2008 PIB și paritatea puterii de cumpărare între diferitele monede, zona euro este a doua cea mai mare economie din lume.

Euro înseamnă, o politică monetară fermă cu un singur obiectiv fundamental – stabilitatea în plan monetar. În același timp, introducerea monedei euro pune bazele unui edificiu a cărei ridicare va trebui să participăm cu toții.

Euro ca monedă de rezervă Dolarul ca monedă de rezervă

% of allocated reserves

Source: International Monetary Fund

Numele euro a fost adoptat în mod oficial la 16 decembrie 1995. Moneda euro a fost introdusă pe piețele financiare mondiale că moneda de contabilitate la 1 ianuarie 1999, înlocuind fostul European de valută Unitatea (ECU) la un raport de 1: 1 (US 1.1743 dolari ). Monedele euro fizice și bancnotele au intrat în circulație la 1 ianuarie 2002, ceea ce face moneda de operare de zi cu zi a membrilor săi originali. În timp ce moneda euro a scăzut ulterior la US 0.8252 dolari în termen de doi ani (26 octombrie 2000), are tranzacționate peste dolarul american de la sfârșitul anului 2002, ajungând la US 1.6038 dolari la 18 iulie 2008. Începând cu sfârșitul anului 2009, moneda euro a confuntat în criză europeană datorii suverane, care a condus la crearea de stabilitate financiară europeană, facilitate precum și alte reforme menite să stabilizeze moneda. În luna iulie 2012, euro a scăzut sub US 1.21 dolari pentru prima dată în doi ani, în urmă problemelor ridicate pe datoria Greciei și sectorul bancar tulburat din Spania. În martie 2015, rata de schimb euro-dolar este de ~ US 1.059 dolari.

Euro-US Dollar exchange rate, starting from 2002

Monedele sunt mijloacele prin care averea este stocată, protejată și schimbata între țări, organizații și persoane fizice. O monedă mondială, cum ar fi euro, face acest lucru pe o scară globală. De la introducerea sa în 1999, aceasta s-a impus ca o monedă internațională majoră, fiind a doua dupa dolarul american.

În zona euro, moneda unică, euro, este mijlocul prin care guvernele, companiile și persoanele fizice efectueaza și primeste plăți pentru bunuri și servicii. De asemenea, este utilizata pentru a stoca și de a creste economia și investițiile. Cu toate acestea, dimensiunea, stabilitatea și puterea economiei zonei euro – din lume al doilea mare după Statele Unite – face euro din ce în ce mai atractiv dincolo de granițele sale. Sectorul public și privat din țările terțe vrea să dobândească și să utilizeze moneda euro in mai multe scopuri, inclusiv pentru comerțul sau ca rezerve valutare. Din acest motiv, astăzi, euro este a doua cea mai importantă monedă internațională după dolarul american. Utilizarea pe scară largă a monedei euro în sistemul financiar și monetar internațional demonstrează prezența sa la nivel mondial:

Moneda euro este tot mai mult utilizata pentru a emite public și datoria corporativa la nivel mondial. La sfârșitul anului 2006, ponderea monedei euro pe piețele internaționale de datorii a fost de aproximativ o treime, în timp ce dolarul american a reprezentat 44%.

Băncile la nivel mondial fac împrumuturi semnificative denumite în euro în întreaga lume.

Moneda euro este a doua monedă cel mai activ tranzacționata pe piețele de schimb valutar (40% din tranzacțiile zilnice).

Moneda euro este folosită pe scară largă pentru facturare și plată în comerțul internațional, nu numai între zona euro și țările terțe, ci și, într-o măsură mai mică, între țări terțe.

Moneda euro este utilizata pe scară largă, alături de dolarul american, ca o monedă importanta de rezervă pentru organizarea situațiilor de urgență monetara. La sfârșitul anului 2006, mai mult de un sfert din exploatațiile de schimb vautar la nivel mondial s-au ținut în euro, față de 18% în 1999. Mai multe țări gestioneaza monedele lor prin conectarea acestora la moneda euro, care acționează ca monedă ancoră sau de referință.

Statutul monedei euro ca monedă globală, combinată cu mărimea și greutatea economică a zonei euro, este liderul organizațiilor economice internaționale, precum FMI și G8, economia zonei euro fiind vazuta ca o singură entitate. Aceasta conferă Uniunii Europene o voce mai puternică în lume.

Pentru a beneficia de această poziție puternică, și să contribuie în mod eficient la stabilitatea financiară internațională, zona euro vorbeste cu o singură voce din ce în ce mai mult în forurile economice importante. Aceasta se face prin o coordonare strânsă între statele membre din zona euro, precum și Banca Centrală Europeană și Comisia Europeană în timpul reuniunilor economice internaționale.

O serie de țări și regiuni terțe sunt chiar mai strâns legate de moneda euro. Prin conectarea monedei la euro se aduce o mai mare siguranță și stabilitate economiilor naționale.

Moneda euro este, de asemenea, utilizata pe scară largă în țările terțe și regiunile învecinate din zona euro, de exemplu, în Europa de Sud-Est, în timp ce alte țări – Andorra, Monaco, San Marino și Cetatea Vaticanului – folosesc euro ca monedă oficială în virtutea acordurilor monetare specifice cu UE, și poate emite propriile monede euro în anumite limite cantitative.

2.2 Efectele euro asupra piețele financiare și la nivelul agenților economici

“Euro se sprijină pe fundamente solide și a favorizat, pe cât a beneficiat de o integrare financiară aproape încheiată. De acum înainte moneda euro joacă rolul unei monede internaționale.”

Prin adoptarea monedei unice, Europa a câștigat numele de al doilea pol financiar al lumii, de departe înaintea celui japonez și conduce la crearea unor condiții foarte bune pentru dezvoltarea concurenței în plan mondial.

EURO, reprezintă elemental de bază al conducerii Uniunii Europene, iar introducerea acestei monede pe piețele europene a adus pentru toți cetățenii europeni un câștig și un surplus de stabilitatea economică. Apariția monedei euro reprezintă cel mai important moment de pe piața financiară, moment care a dus la schimbări semnificative în cadrul economiilor țărilor participante și la posibilitatea formării unei piețe unice în cadrul căreia puterea și competitivitatea au crescut.

Beneficiile monedei euro sunt diverse și sunt resimțite la niveluri diferite, începând cu persoane fizice și întreprinderi și ajungând până la economii întregi. Printre acestea se numără:

Ofertă mai variată și prețuri stabile pentru consumatori și cetățeni;

Securitate mai mare și mai multe oportunități pentru întreprinderi și piețe;

Stabilitate și creștere economică;

Piețe financiare mai integrate;

O prezență mai puternică a UE în economia globală;

Prezența unui semn tangibil al identității europene;

Moneda unică și zona euro înseamnă și noi oportunități în cadrul economiei mondiale. Moneda unică transformă zona euro într-o zonă de afaceri atractivă pentru țările terțe, promovând, astfel, comerțul și investițiile. Prudența în gestionarea sa economică, face din euro o monedă de rezervă atractivă pentru țările terțe și asigură zonei euro o poziție mai puternică în cadrul economiei mondiale.

Prin adoptarea monedei Euro ca monedă unică se elimină riscul valutar în interiorul Zonei Euro. De aceea se presupune că cei care vor economisi nu vor trebui să se ȋngrijoreze în privința locului unde au fost emise titlurile de valoare, dacă acestea sunt emise în euro. Adoptarea Euro ca monedă de referință va generea pe piețele financiare efecte pozitive și totodată efecte negative. Printre efectele pozitive se numără în primul rând formarea unei piețe unice, în care concurența va crește iar instituțiile financiare vor fi forțate să își perfecționeze performanțele pentru a atrage noi clienți. Tot un efect pozitiv generat este cel prin care resursele economice vor fi mai eficient exploatate precum și dezvoltarea unor instituții șipiețe financiare extinse. Principalul efect negativ generat de adoptarea monedei unice este acela că potențialul de diversificare se micșorează. De exemplu, ȋnainte de apariția monedei euro, un economisitor belgian putea să-și diversifice portofoliul prin achiziționarea de titluri germane, italiene sau din alte țări europene. Acum aceste titluri sunt mai puțin diverse din moment ce se exprimă în aceeași monedă.

O bună sincronizare a ciclurilor de afaceri

* EA = Euro area; DE= Germany; FR = France; IT = Italy; ES = Spain

Alte efectele ale introducerii monedei unice ar fi:

ameliorează funcționarea pieței unice europene, optimizând realizarea efectivă a celor patru libertăți de mișcare (a bunurilor, persoanelor, serviciilor și capitalului);

stimularea importurilor și exporturilor societăților naționale și multinaționale, localizate în statele membre Uniunii Economice și Monetare;

creșterea gradului de competitivitate între agenții economici locali și cei din alte state ale Uniunii Europene, prețurile pentru produsele și serviciile similare fiind exprimate în una și aceeași monedă;

creșterea schimburilor comerciale între statele membre ale Uniunii Europene;

activitatea de gestiune a firmei este simplificată, prin faptul că dispare obligativitatea analizei riscului, precum și a raportului cheltuieli-profit realizată de către agentul economic pentru fiecare tranzacție comercială în parte;

reducerea inflației și a ratelor dobânzilor pe termen lung;

creșterea gradului de ocupare a forței de muncă și reducerea șomajului;

stabilitatea prețurilor;

întărirea identității europene la nivel mondial, euro fiind simbolul cert al Europei unite.

2.3 EURO – motor sau frâna a dinamicii economiei europene ?

Euro se sprijina pe fundamente solide si a favorizat, pe cat a beneficiat de o integrare financiara aproape incheiata. De acum Euro joaca rolul unei monede internationale.

Actualmente, economiile zonei Euro se caracterizeaza printr-un grad ridicat de convergenta structurala, un nivel redus al inflatiei, aproximativ de 2%, si prin conditii monetare si financiare favorabile activitatii economice.

Daca Uniunea monetara nu implica in mod necesar ca toate statele membre sa aiba, in orice moment, aceeasi rata de crestere economica sau inflatie, un anumit numar de lucrari empirice recente ilustreaza o omogenitate economica in crestere in cadrul zonei Euro.

Moneda unică aduce o nouă forță și oferă noi oportunități care derivă din integrarea și dimensiunile economiei zonei euro, piața unică devenind, astfel, mai eficientă. Moneda unică și zona euro înseamnă și noi oportunități în cadrul economiei mondiale. Moneda unică transformă zona euro într-o zonă de afaceri atractivă pentru țările terțe, promovând, astfel, comerțul și investițiile. Prudența în gestionarea sa economică, face din euro o monedă de rezervă atractivă pentru țările terțe și asigură zonei euro o poziție mai puternică în cadrul economiei mondiale.

Beneficiile monedei euro sunt diverse și sunt resimțite la niveluri diferite, începând cu persoane fizice și întreprinderi și ajungând până la economii întregi. Printre acestea se numără:

Ofertă mai variată și prețuri stabile pentru consumatori și cetățeni;

Securitate mai mare și mai multe oportunități pentru întreprinderi și piețe;

Stabilitate și creștere economică;

Piețe financiare mai integrate;

O prezență mai puternică a UE în economia globală;

Prezența unui semn tangibil al identității europene;

Economia zonei euro este relativ deschisă, în special în comparație cu alte două mari economii importante ale lumii: economia Statelor Unite și economia Japoniei. În anul 2006, valoarea combinată a importurilor și exporturilor de bunuri și servicii a fost de aproximativ 42% din PIB, comparativ cu aproape 32% în cazul Japoniei și 28% în cazul Statelor Unite. Zona euro a reprezentat 18% din valoarea exporturilor mondiale, față de aproximativ 12% în cazul Statelor Unite, 6% în cazul Japoniei și 10% în cazul celor mai mari zece țări exportatoare de petrol. În plus, gradul de deschidere a zonei euro a crescut semnificativ din 1998 (cu 11 puncte procentuale), în special ca urmare a creșterii rapide a schimburilor comerciale cu noile state membre ale Uniunii Europene și China.

Moneda euro prezintă multe avantaje pentru cetățeni și întreprinderi, impulsionează relațiile comerciale și creșterea economică și îi permite Europei să se impună la nivel mondial. În anii ‘70 și ‘80, multe țări din UE s-au confruntat cu rate ale inflației foarte mari, uneori de peste 20 %. Pe măsură ce aceste țări au început să se pregătească pentru trecerea la moneda euro, inflația a scăzut, iar după introducerea monedei unice, s-a menținut la circa 2 % în zona euro. Stabilitatea prețurilor protejează mai bine puterea de cumpărare a cetățenilor și valoarea economiilor acestora. Pentru cetățeni, moneda euro a însemnat eliminarea costurilor legate de schimbul valutar la frontiere. Cumpărăturile se pot face mai ușor, prețurile sunt mai simplu de comparat, inclusiv în cazul cumpărăturilor on-line și totul este mai transparent. Concurența este stimulată, iar prețurile sunt menținute la un nivel scăzut pentru consumator.

O uniune economică și monetară funcțională este punctul de pornire pentru un mediu economic stabil și favorabil creșterii în interiorul zonei euro și pe piața unică. Creșterea economică, locurile de muncă și succesul întreprinderilor depind de cât puternică și stabilă este moneda euro, deci evoluția acesteia este de o importanță majoră. Euro influențează, de asemenea, disponibilitatea capitalului de investiții, sustenabilitatea finanțelor publice și a pensiilor și finanțarea sistemelor de protecție socială din Europa.

Criza economică și financiară care a început în 2008 a scos în evidență necesitatea consolidării guvernanței economice la nivelul UE și al zonei euro. Guvernanța defectuoasă a permis ca, în unele țări, datoria și deficitul public să atingă niveluri nesustenabile. Această situație a stat la baza crizei datoriei suverane care afectează unele state membre și care le obligă să aplice acum politici dure de reducere a deficitului. Într-o lume agitată din punct de vedere financiar, UE a rămas unită, sub forma unui blo ceconomic major, arătând astfel că poate rezista furtunii și că poate ajuta țări membre care, în absența sprijinului său, ar fi mult mai vulnerabile.

Pe lângă rolul pozitiv pe care îl are în viața cetățenilor, există și alte motive strategice care justifică existența unei monede unice comune. Mai întâi, promovează convergența economică, ceea ce înseamnă că economiile țărilor din zona euro devin, în timp, mai integrate. Acest lucru generează mai multă bogăție și capital pentru investiții, stimulează libera circulație a mărfurilor și serviciilor, iar cetățenilor europeni le facilitează accesul la locuri de muncă și la mai multe posibilități de petrecere a timpului liber.

Și pentru întreprinderi beneficiile sunt semnificative: stabilitatea ratelor dobânzilor încurajează companiile să investească mai mult pentru a crea bogăție și locuri de muncă; deoarece nu mai există cheltuieli de schimb valutar, valoarea capitalului folosit pentru investiții productive este mai mare. Stabilitatea le dă companiilor și încrederea să își facă planuri pe termen lung și să investească în ceea ce le poate face să fie mai competitive, lucru foarte important dacă avem în vedere globalizarea piețelor.

Moneda euro prezintă avantaje pentru Europa în ansamblul ei. Sprijină comerțul la nivel mondial și oferă o monedă stabilă, susținută de un bloc economic important, rezistent la șocurile globale, respectiv zona euro. O monedă atât de puternică și de stabilă este în măsură să îi asigure Europei o poziție solidă în cadrul economiei mondiale. Alături de dolarul american, euro este moneda utilizată cu predilecție în tranzacțiile care se operează la nivel mondial, iar zona euro atrage investiții străine directe din celelalte regiuni ale globului.

Capitolul – III Politica monetară a BNR în perspectiva adoptării euro si in contextul depasirii crizei economice

Principalele obiective și instrumente ale politicii monetare în România în prezent

“Societatea românească se află într-un proces de schimbare în care toate elementele de ordin economic, social, politic, civic au cunoscut o nouă dinamică în încercarea de adaptare la condițiile prezente. Un sistem democratic este funcțional atunci când economia înregistrează reușite și în măsura în care se dezvoltă un spirit democratic în mentalitatea socială. “

Banca Națională a României(BNR) este o instituție publică independența având pesonalitate juridică. BNR este banca Centrală a României, având agenții, sucursale și sediul central în București, dar și în alte localități.

Asigurarea și menținerea stabilității prețurilor este obiectivul principal al băncii centrale, având următoarele atribuții:

administrarea rezervelor internaționale ale României;

emiterea monedelor si a bacnotelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul României

-reglementarea, autorizarea si supravegherea prudențială a instituțiilor de credit;

elaborarea și aplicarea politicii de curs de schimb si a politicii monetare;

stabilirea si supravegherea respecatrii regimului valutar;

BNR utilizează mecanismul rezervelor minime obligatorii, precum si proceduri și instrumente specifice pentru operațiuni de piață monetară și de creditare a instituțiilor de credit.

Banca Națională a României(BNR) este singura institutie autorizata pentru a emite insemne monetare sub forma de monede si bacnote ca mijloace legale de plată pe teritoriul tarii. Leul este moneda nationala si banul in subdiviziunea acestuia.

Banca Națională a României, in cadrul politicii sale monetare și de curs de schimb, poate acorda instituțiilor de credit, credite pe termene ce nu pot fi mai lungi de 90 de zile.

Banca Nationala a Romaniei stabilește costurile si conditiile de acreditare, deschide și operează conturi ale instituțiilor de credit, ale caselor de compensare, ale Trezoreriei Statului și ale altor entități, rezidente și nerezidente, stabilite prin reglementări ale BNR.

Instrumentele de politică monetară:

In vederea atingerii obiectivului său fundamental, setul de instrumente și proceduri prin care banca centrală implementează politica monetară formează cadrul operațional al politicii monetare.

Conform reglementărilor în vigoare, principalele instrumente de politică monetară pe care BNR le are la dispoziție sunt:

rezervele minime obligatorii (RMO)

RMO (rezervele minime obligatorii) sunt reprezentate de disponibilități bănești ale instituțiilor de credit, în lei și în valută, păstrate în conturi deschise la BNR

Principalele caracteristici ale acestui instrument sunt:

deficitului de rezerve i se aplică o dobândă penalizatoare, iar abaterile repetate se sancționează prin avertisment, amenzi sau prin limitarea operațiunilor instituției de credit;

rezervele minime oblogatorii se constituie ca nivel mediu zilnic al disponibilităților menținute pe parcursul perioadei de aplicare în conturile deschise la Banca Nationala Romana;

ratele RMO pot fi diferențiate atât în funcție de moneda de constituire, cât și în funcție de scadența reziduală a elementelor incluse în baza de calcul (mai mică sau mai mare de 2 ani);

perioada de observare și cea de aplicare au durata de o lună, fiind succesive (prima dintre ele reprezentând intervalul cuprins între data de 24 a lunii precedente și data de 23 a lunii curente);

baza de calcul a RMO se determină ca nivel mediu zilnic (pe perioada de observare) al soldurilor elementelor de pasiv în lei și în valută din bilanțurile băncilor (cu excepția pasivelor interbancare, a obligațiilor către BNR și a capitalurilor proprii).

Ratele rezervelor minime obligatorii (RMO)

Ratele dobânzii bonificate la RMO

Ratele dobânzilor penalizatoare pentru deficitele de RMO

contrapartidele eligibile

Contrapartidele eligibile cu care BNR desfășoară operațiuni de piață monetară și cărora le acordă facilități permanente sunt: casele centrale ale cooperativelor de credit, casele de economii pentru domeniul locative, băncile, băncile de credit ipotecar, persoane juridice române și sucursalele din România ale băncilor, persoane juridice străine, care îndeplinesc următoarele criterii de eligibilitate:

se încadrează în prevederile reglementărilor de prudență bancară în vigoare emise de către autoritatea de supraveghere bancară din țara de origine, în cazul sucursalelor din România ale instituțiilor de credit din state membre, respectiv din state terțe, cu excepția sucursalelor din România ale instituțiilor de credit emitente de monedă electronică. Autoritățile de supraveghere bancară din țara de origine certifică, cel puțin anual, încadrarea instituției de credit străine de care aparțin sucursalele din România în prevederile reglementărilor de prudență bancară în vigoare în țara respectivă;

se încadrează în prevederile reglementărilor Băncii Naționale a României privind indicatorii de solvabilitate, în cazul băncilor, al băncilor de credit ipotecar, al caselor centrale ale cooperativelor de credit și al băncilor de economisire și creditare în domeniul locativ, persoane juridice române;

sunt supuse regimului rezervelor minime obligatorii, în conformitate cu prevederile reglementărilor Băncii Naționale a României.

Active eligibile

Categoriile de active eligibile pentru tranzacționare și pentru garantare în operațiunile de piață monetară ale Băncii Naționale a României sunt:

certificate de depozit emise de Banca Națională a României;

obligațiuni denominate în lei, emise de instituțiile financiare internaționale (IFI);

obligațiuni emise de Ministerul Finanțelor Publice pe piețele externe;

titluri de stat denominate în lei sau în valută, emise de Ministerul Finanțelor Publice pe piața internă;

alte categorii de active eligibile negociabile, stabilite în baza unei hotărâri a Consiliului de administrație al BNR.

facilitățile permanente acordate instituțiilor de credit au ca scop:

semnalizarea orientării generale a politicii monetare;

absorbirea, respectiv, furnizarea de lichiditate pe termen foarte scurt (o zi);

-stabilizarea ratelor dobânzilor pe termen scurt de pe piața monetară interbancară, prin coridorul format de ratele dobânzilor aferente celor două instrumente.

operațiunile de piață monetară-reprezintă cel mai important instrument de politică monetară al Bancii Nationale Romane. Acestea se mai numesc operatiuni open market.

Principalele categorii de operațiuni de piață monetară existente la dispoziția BNR sunt:

vânzări/cumpărări de active eligibile pentru tranzacționare

operațiuni reverse repo

swap valutar

acordare de credite colateralizate cu active eligibile pentru garantare

emitere de certificate de depozit

atragere de depozite

operațiuni repo

Rata dobânzii de politică monetară

Politica monetară în România în perspectiva integrării europene – obiective și instrumente (pregătirea intrării în mecanismul ERM II)

Se poate aprecia că ERM II reprezintă o etapă pe drumul către adoptarea euro că moneda națională, iar în perioada de testare pe care acest mecanism o reprezintă par să există mai degrabă riscuri decât avantaje . Se naște întrebarea legitimă dacă ar fi posibilă adoptarea monedei euro fără a mai trece prin acest mecanism.

O formulă care merită pusă la discuție este trecerea la consiliul monetar cu ancora euro. Cu alte cuvinte Leul își continuă existența la o paritate fixă și nemodificabilă față de euro, ceea ce ar repetă , cu un decalaj de câțiva ani, experiență bulgară în materie.

Principalul contraargument la o asemenea soluție este că, în timp ce consiliul monetar este o decizie unilaterală a țării în cauza, adoptarea euro de actre un membru este o decizie comună a întregului “club”, întrucât are implicații și asupra celorlalte țări care folosesc aceași moneda. Acest lucru este, de altfel, adevărat și pentru alte țări care, în prezent, au un consiliu monetar(Bulgaria, Estonia și Lituania) pentru care paritatea finală de conversie în euro va fi negociată cu autoritățile europene. Cu alte cuvinte, adoptarea consiliului monetar nu reprezintă o garanție pentru trecerea la euro,dar păstrează toate inconvenientele și rigiditățile generate de un astfel de anganjament.

Teoretic, ar putea fi luată în discuție și posibilitatea abandonării unilaterale a leului că moneda națională și recunoașterea euro că moneda cu putere de circulatorie deplină în țară noastră. Că și consiliu monetar, o asemenea soluție reprezintă mai degrabă o varianta pentru ieșirea dintr-o criză severă, decât o posibilitate de luat în calcul într-un proces de stabilizare ce a câștigat în profunzime. Într-un asemenea caz, abandonarea monedei naționale seamănă mai curând cu o capitulare necondiționată,iar efectele ar fi destul de greu pr vizibile. Dispariția completă a politicii monetare și pierderea seniorajului generat de emisiunea monetară sunt numai două din argumentele pentru care adoptarea unilaterală nu poate fi luată în discuție.

După momentul intrării în ERM II este posibilă păstrarea strategiei de țintire directă a inflației, după care este posibilă trecerea la o strategie de țintire a cursului de schimb. În măsură în care experiență ungară poate fi considerată relevanță , se pare că a două opțiune este de preferat , pentru a nu genera conflicte între obiective. S-ar putea că până în acel moment România să-și crească semnificativ gradul de deschidere a economiei, astfel încât canalul de transimitere prin cursul de schimb să devină deosibit de eficient.

În fine, după adoptarea euro, responsabilitatea conducerii politicii monetare se va transferă de la BNR la Banca Centrală Europeană, care practică o strategie heterodoxă, bazată pe doi pioni: un pion cantitativ , dat de prognoza evoluitiei masei monetare în sens larg (M3), a cărei relație cu inflația este considerată stabilă și predictibilă pe termen lung, și un al doilea pion, calitativ, care ia în considerare cât mai mulți indicatori financiari- bancari, cum ar fi evoluțiile piețelor financiare, evoluția acțiunilor și a activelor reale, evoluția așteptărilor inflaționiste.

Din experiență neplăcută a Ungariei în cadrul unui mecanims ERM II se poate extrage o lecție fundamentală, care poate fi sintetizată astfel: o dată anunțată, dată probabilă de adoptare euro, întreagă societate trebuie să semobilizeze în sprijinul acestei opțiuni, iar deciziile de politică macroeconomică și microeconomică trebuie să i se subordoneze. Din această lecție fundamentală derivă alte câteva învățăminte, că de exepplu:

avantajele unei inflații scăzute trebuie explicate în mod repetat clasei politice și populației, altmiteri, sprijinul acestora poate lipsi exact în momentele cele mai delicate alei luptei antiinflaționiste;

independența băncii centrale trebuie garantată nu numai teoretic, ci și în practică; astfel , ea riscă să fie prinsă între obiecte conflictuale;

încercarea, concomitentă,de țintire directă a inflației și de menținere a stabilității a cursului de schimb soicita un sprijin puternic din partea Guvernului, prin imprimarea unui caracter prudent politicii fiscale și cele salariale, precum și din partea populației;

la fel de importantă că politică fiscală și cea salarială este menținerea sub control a expansiunii creditului; în caz contrar, consecințele asupra contului curent și a inflației pot fr grave;

este nevoie de o comunicare foarte bună între guvern și banca centrală.

guvernul ar trebui să fie mai puțin îngrijorat de soartaexportatorilor: competivitatea într-o piață unică nu se câștigă prin devalorizări, ci prin inovație, design, livrare la timp, rețele de distribuiție, activitate de service și garanție, cunoașterea clientelei.

În concluzie, din învățămintele de mai sus pot fi condensate în două recomandări de politică monetară:

a) Perioada de operare în mecanism ERM II nu ar trebui să depășească ceo doi ani obligatorii , tocamai datorită dificultății de a reconcilia politică de curs cu obiectivul de inflație;

b) Intrarea în ERM II ar trebui să se facă numai atunci când stadiul îndeplinirii criteriilor de convergență (nominală și reală) va fi suficient de avansat, asfel, la sfârșitul celor doi ani se va putea trece la adoptarea monedei euro.

3.3 Calendarul previzionat al introducerii monedei unice in Romania in anul 2019 – beneficii si vulnerabilitati pentru Romania

Introducerea monedei euro presupune pregătiri de durata, sub atentă monitorizare a instituțiilor europene responsabile cu acest demers. Că atare, Comisia Europeană întocmește rapoarte periodice cu privire la stadiul pregătirilor legate de introducerea monedei unice pentru fiecare din statele membre care nu fac parte din zona euro, precum și pentru statele în curs de aderare.

In prezent se poate constata atât o lipsa de apetență a țărilor membre ale zonei euro de a primi membri noi, cat si o tendința de amânare a adoptării monedei unice de către tari precum Polonia, Cehia, Ungaria, Bulgaria etc. În esență, motivul principal al neadoptării euro nu ține de criteriile de la Maastricht, ci de abandonarea politicii monetare și transferul prerogativelor către Banca Centrală Europeană.

In condițiile persistentei crizei care a deteriorat indicatorii macroeconomici, trecerea la moneda euro în anul 2015 a fost scoasa din discuție pentru Romania, criteriile de convergenta atât nominala cat si reala devenind imposibil de îndeplinit. Adoptarea monedei euro a fot reprogramata pentru 1 ianuarie 2019. Oficiali ai Băncii Naționale au declarat ca chiar daca Romania ar fi pregătita, se dorește intrarea intr-o zona sustenabila si nu schimbarea unei moneda relativ bune – leul – pe o moneda care ar putea fi mai slaba la un moment dat, daca se acumulează slăbiciuni in regiune. Cazul României nu este singular. Cei mai mari membri estici ai Uniunii Europene, Polonia, Cehia și Ungaria, și-au încetinit pregătirile pentru aderarea la zona euro.

Practic, poziția Poloniei este de a adopta o strategie de aliniere la cerințele din zona euro dar si de a aștepta un moment prielnic, în care problemele din zona euro să fie depășite. Beneficiile asociate cu trecerea la euro trebuie să fie mai mari decât dezavantajul de a nu mai putea ajusta economia pe calea politicii monetare naționale. Astfel, s-a ajuns în situația în care Polonia este a șasea țară partener comercial al zonei euro, adică este puternic integrată cu lanțurile de producție și servicii din Euroland, dar și-a păstrat capacitatea de a utiliza variația cursului de schimb și controlul masei monetare pentru a evita contagiunea cu problemele apărute în altă parte a Uniunii.

Recent, si Cehia a anunțat ca va lua o decizie legata de adoptarea euro, dar numai după convocarea unui referendum, oricum nu mai devreme de anul 2020. Ungaria a anunțat si ea că nu ia în calcul trecerea la euro înainte de 2018. Și Bulgaria a înghețat pe termen nelimitat planurile de adoptare a monedei unice, ca răspuns la deteriorarea condițiilor economice și la agravarea crizei din zona euro. Astfel, Bulgaria nu a luat decizia de intrare în ERM II, deși îndeplinește toate criteriile de la Maastricht și ar fi putut adopta euro până în 2015, dacă ar fi dorit. Pentru economia unui stat membru, adoptarea euro, constituie un pas crucial, deoarece puterea de decizie în domeniul monetar este transferată Băncii Centrale Europene care acționează în mod independent prin intermediul unei politici monetare unice pentru întreaga zonă euro.

“Adoptarea euro a început să devină un obiectiv național, președintele Klaus Iohannis dând startul consultărilor pe această temă, pentru realizarea unui consens politic național și adoptarea unei strategii naționale și a unui calendar riguros de măsuri economice, monetare, legislative și instituționale, pentru integrarea în zona euro.”

Principalii indicatori macroeconomici:

Conform indicatorilor macroeconomici observati mai sus, putem observa ca situația macroeconomică s-a îmbunătățit, PIB-ul fiind în ultimii cinci ani în teritoriu pozitiv, însă ascensiunea s-a produs fără susținere din partea creditării.

In prezent, Romania indeplineste conditiile de convergenta nominala pentru adoptarea euro, dar una dintre cele mai importante probleme legate de adoptarea euro (programată pentru 1 ianuarie 2019) este PIB-ul pe cap de locuitor în România, care se afla la jumătate din media europeana, dar din pacate, ocupand penultimul loc din Uniunea Europeana.

Unii analisti sustin ca in cazul in care Romania doreste accelerarea convergentei reale spre zona euro, printr-un ritm mai alert al avansului economiei, ar fi necesar și un aport al creditării la PIB, respectiv creșterea creditării.

Criza financiară și economică internațională a schimbat multe din paradigmele adoptării euro, iar a gândi numai în termeni de inflație, deficit bugetar, datorie publică, diferențial de dobânzi sau volatilitatea cursului pare insuficient. Turbulențele care au zguduit economiile emergente în anii de criză au lăsat loc pentru dezbateri aprinse privind oportunitatea adoptării mai rapide a euro de către membrii Uniunii care nu au făcut deocamdată acest pas. Extinderea crizei datoriilor în Grecia, Irlanda, Portugalia sau Spania, țări mai puțin competitive, a subliniat lipsa de „imunitate“ a apartenenței la zona euro pentru țările care nu sunt pregătite și necesitatea unor reforme structurale profunde. Iar atenția s-a orientat în ultimii ani pe convergența reală, pe nivelul de trai. Economia va crește în perioada 2015-2017 cu peste 3% anual, iar în 2018 avansul PIB va ajunge la 4%, potrivit estimărilor Comisiei Naționale de Prognoză.

Cu toate acestea, adoptarea monedei unice europene in 2019 poate fi un vis frumos, deoarece Romania mai are multe etape de parcus, si in defavoarei ei sta la baza cresterea economica redusa, neavand o infrastructura de dezvoltare, precum si salariile cu nivel scazut al romanilor care din 2008 au fost inghetate si chiar diminuate de atunci.

Totusi, chiar daca indeplinim conditiile macroeconomice, acestea nu sunt sustinute de puterea de cumparare a romanilor.

Un alt dezavantaj al tarii nostre il constitue faptul ca in zona integrarii in Schengen, politicienii nostrii nu prea au avansat. In plus, Romania la capitolul infrastructura, care sa atraga investitorii, nu sta prea bine. Chiar si in aceste conditii, Guvernul Romaniei doreste ca aderarea la euro sa aibe loc la 1 ianuarie 2019, trimitand Programul de Convergenta 2015-2018 Comisiei Europene. Astfel, potrivit Programului, economia romaneasca va creste cu 3,2% in 2015 si cu 4% in 2018.

Conform estimarilor, Produsul Intern Brut ( PIB) al Romaniei va reprezenta aproximativ 65% din media UE in 2018, fata de 60% recomandat pentru adoptarea monedei unice europene.

Intrarea Romaniei in zona euro trebuie facuta cu mare atentie si nu facuta in graba, pentru a nu produce tragedia Greciei care nu a fost destul de pregatita pentru intrarea in uniunea monetara, UE inchizand ochii la unele probleme ale statului elen. Ca urmare, putem spune ca Romania nu va adopta moneda euro, in cazul in care nu va fi pregatita 99%, chiar daca se va tine cu dintii de anul stabilit 2019.

Analistul Andrew MacDowall sustine ca "adoptarea monedei euro nu e un proces usor, dar macar exista multe modele – atat pozitive, cat si negative – de la care Romania are ce invata." Nu numai atat, intrarea in zona euro ar putea conduce la cresteri de preturi, care va deranja pe multi dintre noi.

Grafic 1:Produsul intern brut trimestrial al Romaniei, in perioada 2008-2015 (date ajustate sezonier)

Conform, ultimilor nouatati publicate de Institutul National de Statistica (INS), PIB-ul real de pe trimestrul I 2015, adica ajustat sezonier, a fost pentru prima data de la criza incoace mai mare decat cel din trimestrul III 2008, varful de dupa Revolutie. Astfel putem spune ca dupa sapte ani de criza, economia romaneasca se imbunatateste, revenind la nivelul din anul 2008. In momentul de fata, Romania are certitudinea ca este pe drumul cel bun si a depasit acesti ani de decadere.

Calendarul adoptării euro: Considerații inițiale

adoptarea euro este ultima etapă a unui proces complex și nu condiția inițială a convergenței

adoptarea unilaterală nu este nici fezabilă și nici nu este o soluție viabilă

calendarul de adoptare propus de BNR este rezultatul eliminării variantelor extreme – respectiv adoptarea prea devreme a monedei unice sau prelungirea perioadei

Intrarea în Mecanismul Ratei de Schimb este prevăzută pentru 1 ianuarie 2016 pentru a:

menține flexibilitatea politicii monetare și a ratei de schimb pentru a favoriza realizarea reformelor structurale necesare

menține motivele care pot încuraja o consolidare macroeconomică sustenabilă (având în vedere nevoia consolidării fiscal semnificative în perioada 2010 – 2012)

acorda o perioadă de timp suficientă pentru stabilirea ratei de schimb de echilibru în absența vârfurilor de intrări de capital inerente perioadei de după intrarea în UE și a ieșirilor de capital de datorate crizei financiare și recesiunii globale

adoptarea euro la orizontul anului 2019 (decizia fiind prevăzută pentru 2014

In interiorul ERM II, Romania va ramane mai mult de doi ani (ca de exemplu in cazul Slovaciei, Ciprului si a Sloveniei) , deoarece BCE, inainte de decizia de aderare la euro, pentru a evolua peformantele Romaniei, are nevoie de o perioada

de timp.

Concluzii:

In urma realizarii acestei lucrari putem concluziona: prin crearea Uniunii Economice și Monetare (UEM) europene s-au pus bazele unui nou cadru instituțional și ale unei politici monetare unice, în vederea obținerii stabilității prețurilor. Nucleul acestui cadru este Banca Centrală Europeană. Pentru a-și putea atinge obiectivul principal, respectiv stabilitatea prețurilor, BCE trebuie să îndeplinească o serie de sarcini și activități: o parte dintre acestea sunt menționate în Tratatul privind Uniunea Europeană, iar altele stau la baza cadrului politicii monetare unice.

Introducerea monedei euro presupune pregatiri de durata, sub atenta monitorizare a institutiilor europene responsabile cu acest demers.

O altă concluzie este legată de adoptarea monedei uncice europene de către România. Această este programată să aibe loc la 1 ianuarie 2019. În lucrare, am încercat să prezint care sunt avantajele și dezavantajele adoptării monedei și modul în care să va face.

Primul pas în adoptarea monedei euro se referă la analiză criteriilor de convergență ce trebuiesc îndeplinite de România în vederea aderării la Uniunea Economică și Monetară.

Anexa nr.1

Anexa nr.2

Anexa nr.3

Anexa nr.4

Procesului de adoptare a euro

Anexa nr. 5

Bibliografie:

Booth, P.(ed) (2013) The Euro-the Beginning, the Middle and the End?, London, England:Institute

Dardac, N.Barbu, t.,”Moneda”, Ed. ASE, Bucuresti, 2009

Ghica, Luciana, Alexandra. România si Uniunea Europeană: O istorie cronologică. – București, Editura Meronia, 2006.

Tofan, Mihaela. Integarea României în structurile Uniunii Monetare Europene – București, Editura C. H. Beck, 2008

***Lect. univ. dr. Duca Ioana-Cursuri-moneda si credit

*** Lect. univ. dr. Roxana Dumitrașcu-Cursuri-piata financiara

***Drumu catre euro : http://www.ugir1903.ro/download/BNR_Drumul_catre_euro.pdf

***Instrumentele de politica monetara: http://www.bnr.ro/Instrumentele-de-politica-monetara-3327.aspx

***Uniunea Economica si Monetara: http://www.scritub.com/economie/Uniunea-Economica-si-Monetara53167.php

***Uniunea economicasi monetara: http://beta.ier.ro/documente/formare/Uniunea_economica_si_monetara.pdf

*** Trecerea la euro-avantaje si dezavantaje: http://cursdeguvernare.ro/trecerea-la-euro-avantaje-dezavataje-riscurile-de-ce-2019-in-loc-de-2015-si-exemplul-greciei.html

http://www.zf.ro/eveniment/daca-romania-vrea-sa-accelereze-adoptarea-euro-pib-ul-trebuie-sa-creasca-mai-alert-cu-ajutorul-creditarii-14381742

http://www.capital.ro/studiu-pib-ul-romaniei-va-creste-si-in-2015.html

http://www.zf.ro/eveniment/romania-a-iesit-din-criza-pib-ul-din-t1-2015-l-a-egalat-pe-cel-din-t3-2008-varful-de-dupa-revolutie-14420301

http://ro.blastingnews.com/economie/2015/03/cat-de-pregatiti-suntem-pentru-euro-00325305.html