Perspective ȘI Tendințe ALE Dezvoltării Turismului Internațional ÎN România

Economie

Perspective ȘI Tendințe ALE Dezvoltării Turismului Internațional ÎN România

Byadmin ianuarie 1, 2024

PERSPECTIVE ȘI TENDINȚE ALE DEZVOLTĂRII TURISMULUI INTERNAȚIONAL ÎN ROMÂNIA

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE PRIVIND TURISMUL CA RAMURĂ A ECONOMIEI

Importanța economico-socială, culturală și ecologică a turismului

Principalii factori de influență asupra turismului

Metode de înregistrare a circulației turistice și modalitățile de măsurare a acestuia

CAPITOLUL II FLUXURILE TURISTICE INTERNAȚIONALE

2.1. Motivații pentru realizarea fluxurilor internaționale

2.2. Mecanismul de formare a fluxurilor internaționale

2.2.1. Formarea în spațiu a fluxurilor internaționale

2.2.2. Formarea în timp a fluxurilor internaționale

CAPITOLUL III CEREREA ȘI OFERTA TURISTICĂ INTERNAȚIONALĂ

3.1. Creșterea dimensiunilor turismului internațional

3.2. Evoluția numărului de turițti internaționali în perioada 2010-2013

3.3. Oferta turistică internațională

3.4. Turismul internațional în UE
3.4.1. Fluxurile internaționale de turiști în UE

3.4.2. Oferta de cazare în UE

3.4.3. Previziuni pe termen lung și mediu ale cererii turistice internaționale la nivel internațional

CAPITOLUL IV TENDINȚE ALE TURISMULUI INTERNAȚIONAL ÎN ROMÂNIA

4.1. Contextul extern turismului

4.2. Tendințe privind consumatorii de produse turistice internaționale în România

4.3. Produse turistice internaționale în România

4.4. Perspectivele turismului internațional în România

CAPITOLUL V STUDIU DE CAZ

5.1.Prezentare agenție de turism

5.2. Produse turistice internaționale oferite de City Tours Events

5.3. Perspective ale agenției City Tours

ABREVIERI

GDP – Produsul Intern Brut Global

op. cit. – operă citătă

P.I.B. – Produsul intern Brut

P.N.B. – Produsul Național Brut

WTTC – Consiliul Mondial pentru Turism și Călătorii

INTRODUCERE

Importanța economică a turismului a determinat instituțiile de specialitate naționale, europene și internaționale să se concentreze asupra acestui sector în ciuda absenței unei baze legale.

La nivel european această industrie reprezintă 5,5% din PIB oferind 6% din totalul locurilor de muncă.

Turismul este un sector de activitate cu profil complex, un agregat de servicii și activități cu implicații multiple în toate ramurile vieții naționale și internaționale. Se poate afirma cǎ turismul, ca sector de activitate social-economic, nu poate fi limitat exclusiv la activitatea unui singur departament sau organism guvernamental.

Acesta este motivul pentru care, în turism mai mult ca în alte sectoare de activitate, trebuie sǎ se consolideze o strânsǎ coordonare între diversele departamente și organizații care să se ocupe cu activitatea turistică.

În consecințǎ, în afara coordonării centrale a activitǎții turistice la nivelul economiei naționale, trebuie sǎ existe o coordonare și între reprezentanții organismelor guvernamentale de turism la nivel zonal și, respectiv, local.

Mai trebuie menționat și faptul cǎ industria turisticǎ, prin legăturile ei cu aproape toate sectoarele vieții economice, impune ca organismele de turism sǎ menținǎ o legăturǎ continuǎ cu toate departamentele, organismele, firmele și organizațiile interesate și implicate în dezvoltarea turismului.

Industria turistică include o gamă largă de activități în care sunt implicați diverși factori ce contribuie la buna desfășurare a activității turistice. Aceștia pot fi din sectorul privat sau public, societăți comerciale sau asociații profesionale, organisme locale, regionale, naționale sau internaționale.

Metode de cercetare utilizate în elaborarea lucrării

Pentru elaborarea conținutului lucrării s-a făcut apel la mai multe metode de cercetare fapt datorat specificității conținutului fiecărui capitol.

S-au utilizat principalele surse bibliografice din domeniile de cunoaștere specifice temei, cum sunt: economia turismului, afaceri internaționale.

Pentru realizarea unei investigații exhaustive a temei s-a recurs la analiza problemelor prin referirea la anumite puncte de vedere doctrinare, evaluarea și sintetizarea unor aspecte din domeniul afacerilor internaționale, a economiei turismului, stabilirea unor comparații și conexiuni.

Am folosit ca metodă principală-metoda inductivă deoarece știința folosește experiența ca mijloc de confirmare a concluziilor și ipotezelor sale.

Pentru studierea temei s-a avut în vedere complexitatea acesteia pentru care s-a preferat o îmbinare a unor metode clasice de cercetare cu câteva metode noi.

Astfel observația directă s-a utilizat pentru sublinierea importanței reglementărilor naționale care creionează sectorul turismului, ca principal sector al economiei.

Observația indirectă s-a folosit prin apelul la unele constatări anterioare clare și bine întocmite în materia studiată.

Alte metode folosite de-a lungul elaborării lucrării se numără :

metoda sociologică necesară pentru colectarea, analiza și interpretarea informațiilor;

cercetarea documentară întreprinsă pentru a înțelege pe deplin importanța industriei turismului;

cercetarea documentară;

cercetarea indirectă.

CAPITOLUL I
CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE PRIVIND TURISMUL CA RAMURĂ A ECONOMIEI

Importanța economico-socială, culturală și ecologică a turismului

Cercetările realizate asupra importanței industriei turismului în economie a evidențiat faptul că acest domeniu de activitate generează un impact important asupra economiilor, societăților, culturilor și mediului ambiant al destinațiilor turistice.

Atât la nivel național, cât și internațional turismul produce patru categorii de efecte, respectiv:

Efecte asupra economiei

În cadrul literaturii de specialitate s-a subliniat ideea potrivit căreia „domeniul turismului acționează ca un factor stimulator al sistemului global.”

În aceste condiții, turistul reprezintă „un consumator de bunuri și servicii, cheltuielile efectuate de acesta pe teritoriul destinației gazdă reprezintă venituri-încasări-pentru bugetul local și populația locală, aceste venituri intrând în circuitul economic și, cu cât numărul de rotații este mai mare, cu atât efectele pozitive sunt mai ridicate”.

Așadar, se poate afirma că turismul contribuie la asigurarea unei circulații bănești echilibrate prin participarținute din ea încasărilor din turism la mai multe circuite economice.

Totodată, veniturile obținute din turism determină investirea acestora în dezvoltarea meșteșugurilor locale, promovarea tradițiilor și a obiceiurilor.

La nivelul anului 2011, 4,5% din totalul capitalului investit la nivel mondial este orientat spre industria călătoriilor și turismului. În perioada 2000-2010, la nivel mondial, capitalul investit în turism a înregistrat o creștere cu 41,8%.

Dezvoltarea turismului presupune creșterea producției, ceea ce reprezintă o contribuție la crearea Produsului Intern Brut (PIB) sau a Produsului Național Brut (PNB).

La nivelul 2000-2010, contribuția directă a turismului la Produsul Intern Brut Global (GDP) a reprezentat o creștere de 9,7%, în timp ce contribuția totală a turismului la GDP a înregistrat o creștere de 16,6%.

În anul 2011, Consiliul Mondial pentru Turism și Călătorii (WTTC) estima că industria călătoriilor și turismului va contribui cu aproape 6000 miliarde $ la economia mondială, sau cu 9% la GDP.

Se impune a preciza că aportul turismului la realizarea PIB-ului diferă în funcție de statele lumii, de nivelul de dezvoltare și de structura economiei respective.

Astfel, în anul 2011, în Seychelles, contribuția totală a turismului la PIB reprezintă 57,6%, Antigua și Barbuda-74,2%, Aruba-73,1%, Insulele Virgine Britanice-57,9%, Bahamas-47,4%, Saint Kitts and Nevis-28,2%, Bulgaria-14,9%, Elveția-8,3%, Austria-11,8%, Australia-13%, China-8,6%, Franța-9,1%, Spania-14,4%, Italia-8,6%, Ungaria-12,0%, Federația Rusă-5,9%, Moldova-3,0%, Ucraina-8,1%, Statele Unite ale Americii-8,8%, Marea Britanie-6,9%.

Studiile WTTC evidențiau faptul că aproximativ 70% din contribuția directă a turismului și călătoriilor la GDP este generată de turiștii domestici, restul de 30% aparținând turiștilor străini.

Topul primelor 10 țări din punct de vedere al ratei anuale de creștere a contribuției directe a turismului și călătoriiilor la crearea PIB 2011-2021

Turismul are o contribuție importantă, superioară altor ramuri industriale, la realizarea valorii adăugate deoarece el presupune un consum mare de muncă vie, inteligență și creativitate.

Turismul are și un efect de antrenare, stimulare și dezvoltare a ramurilor din avalul (materiale de construcții, infrastructură, transporturi) și din amontele său (agricultură, industria materialelor fotografice, industria artizanatului).

Astfel, turismul determină dezvoltarea economiei locale dar și a celei naționale, chiar a celei globale. În acest caz, turismul reprezintă și o cale de diversificare a structurii economiei. Astfel, existența industriei turistice într-o anumită zonă, țară, regiune determină apariția unor noi ramuri precum industria agrementului, a artizanatului, a transportului pe cablu, a agențiilor de voiaj etc. Are un rol important și în dezvoltarea infrastructurii fără de care industria călătoriilor și turismului nu ar putea exista. Însă, resursele publice alocate pentru subvenționarea dezvoltării infrastructurii sau pentru scutirea de taxe și impozite conduc la reducerea investițiilor guvernamentale în alte domenii critice precum educație și sănătate.

O altă contribuție importantă este și cea de valorificare superioară a tuturor categoriilor de resurse (economice, turistice, industriale), determinând, în același timp, atenuarea dezechilibrelor regionale. La nivel internațional pot fi întâlnite unități administrativ-teritoriale care beneficiază de resurse economice precum cărbune, minereuri etc. și unele care dețin un bogat potențial turistic (tradiții, arhitectură locală, port popular, peisaje deosebite). Fiecare dintre aceste areale intră în circuitul și schimbul mondial de valori prin intermediul resurselor existente pe teritoriul lor, acestea reprezentând principala sursă de venituri. În acest fel, se atenuează dezechilibrele regionale, se reduc diferențele existente între nivelele de dezvoltare ale diverselor zone.

În cazul țărilor poziționate geografic la intersecția principalelor rute terestre și nu numai, acestea pot beneficia de venituri suplimentare obținute ca urmare a numărului mare de turiști care le tranzitează teritoriul.

Turismul poate determina și dezvoltarea economiilor la scară mică (producție și consum mic) prin antrenarea și valorificarea prin turism a unor resurse de interes local precum gastronomia unei zone, meșteșugurile locale.

În plan economic pot apărea și efecte negative ale dezvoltării turismului precum creșterea prețurilor terenurilor, însoțită de sporirea taxelor aferente deținerii acestora, prețuri mai mari pentru bunurile de consum, dependența comunităților locale de dezvoltarea turismului, respectiv vulnerabilitate la modificarea și fluctuațiile cererii internaționale.

asupra forței de muncă

Este binecunoscut faptul că o parte a veniturilor ce se obțin din activitatea turistică este utilizată și în dezvoltarea industriei turistice a țării gazdă, aceasta generând crearea de noi locuri de muncă, o partea acestora revenind administrației locale.

Însă, turismul poate genera și efecte negative, inflaționiste precum și o forță de muncă disponibilă și asta deoarece caracterul sezonier al anumitor activități turistice are influențe negative asupra calității serviciilor oferite datorită unei forțe de muncă care nu este pregătită profesional pentru un asemenea loc de muncă.

În cadrul literaturii de spcialitate s-a evidențiat faptul că „la nivel mondial, în perioada 2000-2011, contribuția directă a turismului la crearea de locuri de muncă a înregistrat o creștere de 8,3% în timp ce contribuția totală a turismului la crearea de locuri de muncă reprezintă o creștere de 3,0%.”

Crearea de locuri de muncă determină reducerea șomajului, mai ales la nivel local.

În cazul României, industria turismului și călătoriilor a creat în anul 2011, în mod directi zone, meșteșugurile locale.

În plan economic pot apărea și efecte negative ale dezvoltării turismului precum creșterea prețurilor terenurilor, însoțită de sporirea taxelor aferente deținerii acestora, prețuri mai mari pentru bunurile de consum, dependența comunităților locale de dezvoltarea turismului, respectiv vulnerabilitate la modificarea și fluctuațiile cererii internaționale.

asupra forței de muncă

Este binecunoscut faptul că o parte a veniturilor ce se obțin din activitatea turistică este utilizată și în dezvoltarea industriei turistice a țării gazdă, aceasta generând crearea de noi locuri de muncă, o partea acestora revenind administrației locale.

Însă, turismul poate genera și efecte negative, inflaționiste precum și o forță de muncă disponibilă și asta deoarece caracterul sezonier al anumitor activități turistice are influențe negative asupra calității serviciilor oferite datorită unei forțe de muncă care nu este pregătită profesional pentru un asemenea loc de muncă.

În cadrul literaturii de spcialitate s-a evidențiat faptul că „la nivel mondial, în perioada 2000-2011, contribuția directă a turismului la crearea de locuri de muncă a înregistrat o creștere de 8,3% în timp ce contribuția totală a turismului la crearea de locuri de muncă reprezintă o creștere de 3,0%.”

Crearea de locuri de muncă determină reducerea șomajului, mai ales la nivel local.

În cazul României, industria turismului și călătoriilor a creat în anul 2011, în mod direct, 239.000 de locuri de muncă, ceea ce reprezintă 2,8% din total și se așteaptă să crească la 301.000 (3,4%) până în anul 2021.

asupra comerțului mondial și balanțelor de plăți

Turismul internațional este un export invizibil care contribuie direct la balanța de plăți a țării de destinație turistică. Această industrie reprezintă una dintre principalele cinci activități de export pentru 83% dintre țările lumii și o sursă principală de încasări valutare pentru cel puțin 38% dintre statele lumii.

Astfel, turismul internațional are o contribuție semnificativă la creșterea și diversificarea comerțului mondial. Astfel, sporirea numărului de vizitatori și a cheltuielilor acestora determină, pe de o parte, creșterea comerțului internațional, iarpPe de altă parte, bunurile și serviciile consumate în industria turistică sunt diferite de cele care fac obiectul comerțului mondial în mod tradițional.

Mai mult, turismul contribuie și la echilibrarea balanțelor de plăți ale țărilor gazdă, mai ales în cazul în care turismul reprezintă principala activitate economică sau principala sursă de valută.

efecte socio-culturale

Turismul contribuie la satisfacerea nevoilor materiale și spirituale ale oamenilor, influențând pozitiv dimensiunile și structura consumului respectiv, refacerea capacității fizice și intelectuale prin odihnă, recreere, mișcare, tratamente balneo-medicale etc.

De asemenea, industria turismului reprezintă cel mai important și plăcut mod de petrecere și utilizare a timpului liber din concedii, vacanțe, weekend-uri.

Acest domeniu de activitate reprezintă și un factor major de promovare a unui climat de pace, colaborare și înțelegere între națiunile lumii, presupunând întâlnirea unor oameni diferiți ca religie, stil de viață, venituri etc. Pe de altă parte, contactul populației din diferite regiuni ale unei țări poate conduce la o mai bună înțelegere a fiecărui stil diferit de viață și o mai bună apreciere a problemelor specifice unor regiuni particulare.

Tradițiile, sărbătorile, autenticitatea populației gazdă pot fi exploatate prin organizarea de festivaluri locale cu un management adecvat. Turismul poate reprezenta, în acest sens, o alternativă pentru vechile culturi, meșteșuguri, tradiții. Toate aceste manifestări pot determina obținerea de venituri cu un minim de efort satisfăcând în același timp nevoile turiștilor.

Diferențele culturale pot apărea în interiorul unei țări atât între populația gazdă a unei regiuni dintr-o țară și populația vizitatoare ce provine dintr-o altă regiune a aceleiași țări cât și între populația gazdă și populația ce provine dintr-o altă țară. Comportamente, sisteme de valori diferite sunt probleme exagerate deoarece turiștii sunt, prin definiție, străini într-o țară, situație ce necesită protecția lor..

În zonele izolate, sosirea unui număr prea mare de turiști poate determina populația locală să se mute într-o altă zonă în care nu sunt deranjați. Pentru a combate acest fenomen, guvernele au stabilit reguli de vizitare a acestor zone. De asemenea, multe zone afectate de vânătoare și de modul nomad de existență al populației locale, au fost declarate parcuri și rezervații.

În multe areale dezvoltate, în cazuri extreme, turismul a distrus complet modul de viață al populației locale. În momentul în care caracteristicile culturale și socio-economice ale turiștilor sunt foarte diferite de cele ale populației locale, rezultatele întâlnirii lor pot fi favorabile dar pot fi și explozive.

efecte asupra mediului

Atât turismul domestic, cât și cel internațional generează efecte pozitive în sensul contribuției la conservarea mediului ambiant al regiunilor în care turiștii își petrec vacanțele.

Marea majoritate a efectelor sale negative pot fi evitate printr-o dezvoltare planificată a turismului dar și prin educarea turiștilor în sensul aprecierii mediului.

Mare parte a turiștilor sunt atrași de zone cu un peisaj încântător, regiuni de interes istoric și arhitectural și areale cu un interesant mod de viață sălbatic.

Acesta este motivul pentru care o parte din banii cheltuiți de aceștia pot fi folosiți pentru conservarea și protejarea mediului natural.

În general, numeroase resurse turistice naturale sunt neregenerabile ceea ce face dificilă menținerea lor la același nivel calitativ, o perioadă cât mai lungă de timp, chiar dacă încasările obținute de pe urma practicării turismului sunt substanțiale.

Nu trebuie omis faptul că, la nivelul anului 2011, populația mondială a ajuns la
7 miliarde de locuitori și se află în continuă creaștere.

Astfel, Asia deține peste 60% din totalul mondial în timp ce Africa este următoarea regiune cu cel mai mare număr de locuitori, ceea ce reprezintă 15% din populația totală la nivel mondial.

Ratele anuale de creștere a populației din zone precum Asia de Est și Pacific, Asia de Sud, superioare ratelor la nivel mondial dar și sporirea populației pe ansamblu vor determina și existența unui număr din ce în ce mai mare de potențiali turiști de unde și un impact superior negativ asupra resurselor turistice.

Un turism practicat excesiv și a cărui dezvoltare este planificată necorespunzător poate afecta din plin mediul fizic al destinațiilor. Poate fi vorba de o poluare arhitecturală când apar stațiuni de dimensiuni mari iar construcțiile nu respectă principiul integrării armonioase cu mediul în care sunt construite. De asemenea, pentru construirea acestor stațiuni se fac defrișări, devieri ale cursurilor râurilor, se crează deșeuri și reziduuri în cantități mari care sunt deversate în râurile și lacurile din zonă, poluându-le. Toate aceste activități determină, în final, eroziuni și alunecări de teren cu efecte dezastroase asupra mediului.

Principalii factori de influență asupra turismului

De-a lungul evoluției sale, turismul este influențat de numeroși factori, factori ce acționează în proporții, momente și locuri diferite, la nivel local, regional, național, internațional, global.

Este important a preciza că aceștia se deosebesc în funcție de conținut, de rol, de sensul și locul de acțiune, de importanță, de durată.

Astfel, în literatura de specialitate, acești factori îmbracă următoarele forme, în funcție de criteriile:

din punctul de vedere al conținutului: economici (venit, preț, tarif); tehnici (conectarea la Internet, rețea WI-FI, Wireless în structurile de cazare, caracteristicile, performanțele și dotările tehnice ale mijloacelor de transport, parametrii tehnici ai instalațiilor din structurile de cazare, alimentație, tratament); sociali (timpul liber, urbanizarea); demografici (evoluția și structura populației); naturali (relief, climă, peisaj, domeniu schiabil, hidrografie, vegetație, rezervații științifice etc); psihologici, educativi, de civilizație (nivelul de cunoaștere, de instruire, comportamentul, atitudinea față de populația gazdă, față de cultura acesteia); organizatorici și politici (regimul vizelor, formalitățile la frontieră, conflicte economice, religioase, etnice etc);

Din punctul de vedere al importanței: factori primari (venit, preț, timp liber); factori secundari (formalitățile la frontieră, sistemul legislativ etc);

Din punctul de vedere al duratei acțiunii lor: factori cu acțiune permanentă sau de durată (venit, preț); factori sezonieri sau cu acțiune ciclică (anotimpurile, fenomenele meteorologice specifice fiecărui anotimp, structura anului școlar, programarea concediilor și a vacanțelor); factori conjuncturali sau accidentali (calamități naturale, conflicte armate, greve, conflicte religioase etc);

Din punctul de vedere al sensului de acțiune: factori exogeni activității turistice (venit, urbanizare, demografie); factori endogeni activității turistice (prețuri și tarife, tipologia pachetelor turistice, personalul și pregătirea acestuia);

După profilul de marketing: factori ai cererii turistice (venit, timp liber, demografie); factori ai ofertei turistice (resursele turistice, baza tehnico-materială a turismului, serviciile turistice, forța de muncă din turism); factori ai confruntării cererii cu oferta (agențiile de voiaj);

După efectul asupra turismului: factori cauzali (stresul, urbanizarea); factori favorizanți (creșterea duratei timpului liber, diversificarea serviciilor, sporirea gradului de dotare cu automobile a populației); factori de frânare relativă (raport calitate-preț inadecvat);

După gradul de atractivitate: factori de atracție (peisaje deosebite, atracții turistice unice, originale); factori relativ restrictivi (aglomerația, poluarea).

Metode de înregistrare a circulației turistice și modalitățile de măsurare a acestuia

Modalitățile de obținere a unor informații statistice cantitative și calitative cu privire la circulația turistică internă și internațională a unei țări sunt diferite și evidențiază numeroase aspecte ale fenomenului turistic.

Metode de înregistrare a circulației turistice:

Cele mai importante metode de culegere a informațiilor statistice sunt următoarele:

înregistrarea în punctele de frontieră oferă informații doar despre turismul internațional, de regulă doar de ordin cantitativ.

Ținând cont că în ultimul timp se obțin din ce în ce mai puține informații cu ajutorul acestei metode, și asta datorită simplificării formalitățile la frontieră, respectiv anularea vizei de intrare în numeroase țări, la ora actuală această metpdă este din ce în ce mai puțin utilizată. Viitorul este legat de obținerea informațiilor cu privire la turiștii care trec granițele unei țări cu ajutorul unor mijloace tehnice precum înregistrările video, celulele fotoelectrice, amprenta ADN-ului etc;

înregistrarea în spațiile de cazare.

Reprezintă cea mai complexă și completă metodă de obținere a informațiilor cu privire la circulația turistică. Astfel, se obțin date atât de ordin cantitativ cât și calitativ, cu privire la turismul intern dar și internațional. În acest caz, pe parcursul unui sejur, turistul are răbdarea necesară de a oferi informații suplimentare decât în cazul tranzitării punctelor de frontieră. El poate completa singur formularul sau cu ajutorul personalului de la recepție.

sondajul în rândul turiștilor oferă informații cu preponderență de ordin
cantitativ, atât despre turismul intern cât și despre cel internațional.

Dezavantajele metodei sunt legate de necesitatea existenței unor resurse financiare importante pentru culegerea, prelucrarea și interpretarea datelor, de necesitatea utilizării
specialiștilor în domeniu, la care se adaugă existența unor erori de reprezentativitate a eșantionului, erori de prelucrare și interpretare a datelor, existența unor marje de eroare care pot fi mai mari sau mai mici;

prelucrarea informațiilor provenind de la instituțiile fînanciar-bancare-bănci, societăți de asigurări).

În acest fel se pot obține informații cu privire la încasările și cheltuielile turistice, atât pe ansamblu cât și pe structură (cazare, alimentație, transport, agrement, tratament), atât pentru turismul intern cât și pentru cel internațional; metoda balanțelor de plăți.

Metoda balanșelor de plăți ce reflectă încasările și cheltuielile din toate domeniile de activitate inclusiv din cea turistică;

metoda bugetelor de familie.

Într-o unitate de timp limitată (săptămână, lună. semestru, an) este monitorizat un panel de familii reprezentative la nivel național care raportează cheltuielile prilejuite de diverse activități turistice.

în scopul obținerii unor informații valabile și viabile, apare necesitatea combinării a cel puțin două dintre metodele amintite anterior. Pe baza informațiilor obținute cu ajutorul acestor metode pot fi determinați numeroși indicatori ai circulației turistice.

CAPITOLUL II

FLUXURILE TURISTICE INTERNAȚIONALE

2.1. Motivații pentru realizarea fluxurilor internaționale

Realizarea fluxurilor internaționale este justificată de un număr mare de motivații însă, în cadrul literaturii de specialitate, au fost evidențiate trei principale categorii, respectiv:

motivații legate de prețuri;

motivații legate de climă;

motivații personale.

Prețurile reprezintă cea mai importantă motivație de care turiștii țin cont în luarea deciziei de a călătorii într-o anumită zonă. Diferențele de prețuri la pachetele turistice practicate în diferite state ale lumii, pentru același tip de ofertă, se explică prin nivelul diminuat al remunerațiilor din industria turistică din unele state, marea lor majoritate aflate în curs de dezvoltare.

Clima reprezintă un factor important în luarea deciziei călătorului de a-și petrece vacanțele într-un anumită zonă geografică. Este binecunoscut faptul că state din Europa de Sud, insulele Caraibe, beneficiază din plin de acest factor, oferind certitudinea că, în acele zone, turiștii vor găsi un climat cald.

Raportat la motivația personală a turistului aceasta poate fi diversă, la nivel de literatură, acestea regăsindu-se grupate în 6 categorii:

loisir și vacanțe-acest tip de motivație reprezintă principala rațiune pentru călătoriile realizate în timpul liber-concedii. Motivele sunt dintre cele mai diverse: odihnă, practicarea unor sporturi etc.

Afaceri, adică călătorii întreprinse cu ocazia desfășurării activității profesionale;

Congrese și alte reuniuni, adică călătorii realizate pentru a participa la congrese, seminarii, conferințe etc.

O parte a autorilor literaturii de specialitate consideră că atât turismul de reuniuni, cât și turismul practicat de participanții la manifestări expoziționale, fac parte din turismul de afaceri.

Sănătatea face parte din motivațiile personale ale turiștilor. Acest tip de turist realizează călătoria fie pentru a benefica de îngrijiri medicale, fie pentru ameliorarea stării de sănătate, prin acțiuni ce țin de medicina preventivă.

Studii, respectiv călătoriile realizate pentru a participa la cursuri sau pentru formare profesională;

Religie, reprezintă motivația care stă la baza turismulului religios, turism ce reprezintă acel tip de turism care are ca scop vizitarea edificiilor religioase cu implicații de ordin spiritual.

Există voci, în cadrul literaturii de specialitate, care susțin că un turist va alege o anumită destinație turistică internațională ținând cont de următoarele situații:

Ofertele de vacanța a țării în care domiciliază este redusă;

Produsele turistice oferite de țara de origine nu sunt accesibile;

Lipsa unor produse turistice din oferta internă a țării de origine;

Solicitarea pentru unele pachete turistice au caracter de unicat

Raportat la aceste motivații, precum și ținând cont de rațiuni precum existența unor elemente naturale unice, fluxurile turistice se pot împărții în: sunlust și wonderlust.

Sunlust reprezintă fluxurile turistice specifice zonelor însorite sau determinate de alte condiții naturale. Opțiunea unor astfel de zone are la bază, în primul rând, prețurile și distanțele.

Wonderlust sau turismul de cunoaștere are ca principale rațiuni în alegerea destinației calitatea ofertei și diferențierea acesteia față de ofertele interne, la produse de același fel.

2.2. Mecanismul de formare a fluxurilor internaționale

Fluxurile turistice internaționale constituie una dintre cele mai dinamice elemente ale schimbărilor econimiei mondiale. La nivelul circulației turistice internaținale, cea mai mare pondere o au fluxurile turisitce interne și cele intra-regionale, adică fluxurile realizate între țările situate, din punct de vedere georgrafic, în aceeași regiune turistică.

Mare parte din statisticile internaționale evidențiază faptul că cele mai multe călătoriilor internaționale au loc pe distanțe scurte, acestea realizându-se în interiorul sau între statele cu o economie dezvoltată din Europa, Asia, America de Nord.

În realizarea studiului fluxurilor turistice internaționale se va ține cont atât de indicatori fizici, precum numărul de sosiri la frontiere, cât și de indicatori valorici.

2.2.1 Formarea în spațiu a fluxurilor internaționale

La nivel mondial există câteva bazine turistice ce domină fluxurile turistice internaționale, printre care menționez: SUA, Canada, Germania, Marea Britanie, Franța, Olanda, Spania, Japonia. În cadrul literaturii de specialitate s-a subliniat faptul că aceste state reprezintă peste 40% din bazinele de cerere turistică la nivel internațional. După cum se poate remarca aceste state se numără printe cele mai puternic industrializate state ale lumii.

Din cele amintite se poate observa că jumătate din turiștii internaționali locuiesc pe continentul european, ceilalți provin de pe continentul american și din Asia de Sud sau Pacific.

În încercarea de a emite o concluzie pot afirma că, statele cu o economie puternic industrializată, reprezintă atât principali emițători de turiști, cât și destinați turistice ale lumii, astfel că atât principalii „emițători” cât și „receptori” se găsesc în Europa și America de Nord.

Potrivit lul Georges Cazes la nivel mondial există trei bazine de destinație turistică, cel mai important dintre aceste fiind bazinul euro-mediteranean, celelate două fiind bazinul America de Nord-Caraibe și bazinul Asia de Est și Pacific.

Este important a preciza că distribuția fluxurilor turistice în jurul celor trei mari bazine de destinație reflectă trăsătura discontinuă al spațiului turistic caracterizînd, la nivel mondial, disproporția, în plan economic, al nivelului de dezvoltare sau al puterii de cumpărare ale diferitelor regiuni ale globului.

Se poate observa că cele trei mari bazine turistice au în comun anumite trăsături, respectiv:

se află în apropiere de marile „surse de bogăție” ce reprezintă sursele de turiști care dețin o parte importantă a populației cu putere de cumpărare suficient de mare pentru a-și permite vacanțe cu caracter recreativ;

la nivelul bazinelor amintite se regăsesc suprapuse două zone constituite din țări cu niveluri de viașă foarte diferit. Se poate observa că, cele mai frecventate state aparțin statelor cele mai bogate

existența unor relații privilegiate, de ordin istoric, cultural, politic.

În cadrul literaturii de specialitate fluxurile turistice internaționale au fost împărțite în două mari categorii, aceste categorii completându-se reciproc. Astfel vom avea:

fluxuri intra-regionale, adică în interiorul acelorași regiuni turistice

fluxuri inter-regionale, între marile regiuni turistice ale lumii

Se impune a preciza că, la nivel internațional, cea mai mare pondere o au fluxurile intra-regionale.

În cadrul circulației turistice intra-regionale se disting două categorii de fluxuri, respectiv:

cele create de cererea turiștilor care locuiesc în state aflate în aceeași regiune cu țările vizitate (de exemplu turiști români care vizitează Austria);

cele create ca efect al cererii turiștilor ce locuiesc în afara regiunilor vizitate
(de exemplu turiști canadieni care vizitează Grecia);

La nivel internațional, peste 85% din totalul fluxurilor intra-regionale sunt deținute de Europa și America de Nord. Tot statistic vorbind se arată că 85% din călătoriile în Europa sunt realizate de europeni. Fluxuri turistice importante intra-europene sunt:

cele orientate pe direcția Nord-Sud, de tip sunlust;

cele ce au ca drept de pornire statele vest-europene, puternic industrializate, către estul Europei, fluxuri de wonderlust și sunlust

După anul 1990, odată cu schimbarea regimurilor din Europa Centrală de de Sud-Est, s-a dezvoltat un flux invers, pornind dinspre Estul Europei spre țările din vestul Europei, flux slab ca intensitate, de tip wonderlust.

Principalele rațiuni care mențin Europa în topul turismului intra-regional constau în:

Europa, ca bătrân continent, este alcătuită dintr-un număr mare de state, cu potențial turistic extrem de divers și de mare valoare;

Deplasarea turiștilor se realizează terestru, fie pe cale rutieră fie feroviară ceea ce are ca principal efect scăderea costului transportului;

Marea majoritate a turismului intra-regional se desfășoară între statele învecinate;

Conceptul de Uniune Europeană a facilitat formalitățile de trecere a frontierelor, ușurând în același timp circulația:

După Europa, cea de-a doua destinație turistică a lumii, este America. La nivleul acestui continent principalele fluxuri intra-regionale se desfășoară între Stateșle Unite ale Americi și Canada, precum și dintre aceste două state și destinații precum cele din zona Mării Caraibelor.

În ceea ce privește zona Asiei de Est și Pacific, fluxurile turistice intra-regionale sunt dominate de turiștii japonezi care se deplasează, în special, în China, Taiwan, Coreea de Sud.

Fluxurile turistice inter-regionale sunt caracterizate de călătoriile turiștilor europeni spre America de Nord, marea lor majoritate fiind motivate de rațiuni de afaceri, precum și spre Asia de Est și Pacific, mptivate de dorința cunoașterii culturii asiatice.

Un flux turistic important este cel ce pleacă dinspre America de Nord spre Europa și spre Orientul Îndepărtat, rațiunile acestui tip de flux reprezentându-l afacerile.

În ultimul timp poate fi remarcat fluxul crescând al turiștilor europeni spre Africa, cu precădere în Africa de Sud.

Deși au apărut noi destinații turistice, Europa se menține, în ultimele decenii, pe primul loc ca destinație turistică mondială.

Atacurile de la 11 septembrie 2001 a reprezentat momentul scăderii volumului fluxului turistic spre America de Nord.

Ultimii ani au evidențiat un ritm de creștere al fluxului turistic pentru zona Asiei de Vest, această regiune aflându-se pe locul doi în ceea ce privește ritmul de creștere a circulației turistice.

O ultimă destinație mondială regională este Africa, spre această zonă a globului înregistrându-se mari scăderi ale fluxului turistic.

2.2.2 Formarea în timp a fluxurilor internaționale

Una din caracteristicile fluxurilor turistice, comparativ cu celelalte componente ale circuitului economic mondial, co reprezintă etalarea inegală în timp, prin sezonalitate.

Principalele cauze ale sezonalității turistice sunt, pe de o parte, naturale, precum succesiunea anotimpurilor, clima etc, cât și cauze economico-organizatoare și sociale, precum regimul concediile plătite etc.

La nivel global, perioada optimă sezonieră se caracterizează prin varietate.Cu titlu de exemplu amintesc cazul Mediteranei unde sezonul cald este de 6 luni/an. Este binecunoscut faptul că factorii naturali influențează sezonalitate fluxurilor turistice, respectiv la destinațiile turistice.

La nivel european, sezonalitatea cea mai accentuată o întâlnim în state precum Grecia, Portugalia, Turcia. Cu cât valorile coeficienților sezonalității sunt mai mari, respectiv când există diferențe mai mari între circulația turistică din luna cu aflux turistic minim și cea din luna cu aflux turistic maxim cu atât dimensiunea sezonalității este mai mare.

În state precum Germania, Marea Britanie, Norvegia, Finlanda circulația turistică este expusă, pe parcursul unui an, mult mai uniform acest lucru datorându-se, în primul rând, ofertei turistice care nu este strict dependentă de factorii naturali. Ofertele din aceste zone au un caracter specializat cum este cazul turismului de afaceri, de reuniuni.

În ciuda specificului ofertei, strict dependente de climă, se poate remarca faptul că, în situația Spaniei sezonalitatea este scăzută explicația rezultând din faptul că politica turistică adoptată de autoritățile publice a constat în prelungirea sezonului turistic.

Un alt exemplu este cel al Belgiei, țară care înregistrează, spre deosebire de Spania, o sezonalitate ridicată, raportat la oferta sa turistică, ofertă axată în principal pe turismul de afaceri.

CAPITOLUL III

CEREREA ȘI OFERTA TURISTICĂ INTERNAȚIONALĂ

3.1. Creșterea dimensiunilor turismului internațional

Cererea turistică este constituită din totalitatea persoanelor care doresc să se deplaseze periodic și temporar în afara reședinței proprii, pentru alte motive și scopuri decât cele reprezentând activitățile remunerate la destinație. Cererea turistică se localizează și se formează în aceste condiții în zona de reședință a turistului, în cadrul bazinului cererii specifice determinat de caracteristicile economice, etnice, sociale, politice, psihologice, etc., ce interacționează în teritoriul național căruia ii aparține.

Consumul turistic devine efectiv în cadrul bazinului cererii-ofertei turistice în etape etalate spațio-temporal astfel: înaintea deplasării, în timpul deplasării, la locul de destinație.

Cererea turistică se particularizează prin: caracter dinamic, concentrarea în țări și zone dezvoltate economic; eterogenitate și labilitate motivațională; sezonalitate puternică și rigidă datorată legiferărilor și factorilor naturali, culturali și psihosociali.

Transformarea cererii în consum turistic presupune îndeplinirea cumulativă a trei condiții: timp liber, venit disponibil, motivație.

Factorii care influențează cererea turistică sunt deci, economico-sociali și motivaționali.

Din prima categorie de factori fac parte: factorul demografic – ca rezervor al cererii turistice, gradul de urbanizare ca determinant al veniturilor și motivațiilor cererii, timpul liber a cărui creștere este favorizantă pentru cererea turistică și venitul ca suport al consumului și circulației turistice, corelat în cazul cererii pentru turism internațional cu puterea de cumpărare a monedei din țară, zona cererii și cu distanța între locul cererii și bazinul ofertei turistice. Factorii motivaționali derivă din rolul compensator al turismului pentru existența cotidiană, aceștia fiind factori biologici, psihosociali și culturali, concretizați în nevoi precum: destinderea, divertismentul, dezvoltarea personalității, etc.

Consumul turistic are, ca și cererea turistică, un grad înalt de concentrare, cu precădere în țările dezvoltate economic. În cadrul consumului turistic global, cel național este între 85-90%, iar diferența revine celui internațional, localizat într-o altă țară decât cea de rezidență a turistului. În aceste condiții, existența unui consum turistic internațional și a pieței de profil este în mod decisiv determinată de manifestarea cererii și a unui consum intern puternic, de existența unei oferte interne apte a deveni parte a pieței internaționale turistice.

3.2. Evoluția numărului de turiști internaționali în perioada 2010-2013

La nivel european, cel mai mare nivel de creștere al turismului internațional l-a înregistrat Franța, care în 2012, a primit 83 de milioane de turiști străini, reușind să-și depășească propriul record din anul 2011, când a înregistrat un flux de 81,4 milioane.

Se impune a preciza că Frnața se menține pe primul loc începând cu 2010, fluxul mare de turiști fiind asigurat de cetățenii statelor europene și din Asia. Turiștii germani se numără printre cei care preferă Franșa ca destinație turistică, urmați de britanici.

Însă cea ce este interesant în cea ce privește evoluția turismului internațional la nivel european este faptul că țările din Europa de Est devin tot mai atractive pentru turiști din întreaga lume.

Astfel, una din principalele destinații preferate din Europa de Est a fost Rusia, aceasta înregistrând creșteri semnificative, în ciuda faptului că Rusia este una dintre cele mai scumpe destinații din Europa. La nivelul anului 2012, turismul a reprezentat, pentru economia rusească, 5,9/ din PIB aflându-se în continuă creaștere.

Pe cel de-al doilea loc al celor mai preferate destinații din Europa de Est se numără Ucraina, aceasta înregistrând, la nivelul anului 2012, o creștere de 7,5% a fluxului de turiști internaționali, Ucraina bucurându-se de o varietate de peisaje, de la munți la podgorii.

Însă, principalele atracții ale Ucrainei rămân capitala, Kievul, și Crimeea, regiuni ce atrag 60/ dintre turiștii internaționali.

Polonia a înregistrat în ultimii ani o creștere de 11,2%, Polonia fiind exclusiv o destinație city break, cele mai atractive destinații fiind Varșovia și Cracovia. Comparativ cu România, Polonia a reușit să atragă, începând cu 2007, fonduri europene în valoare de 231 milioane de euro, extimând că până în 2020 să mai primească 70 de miliane de euro în vederea dezvoltării infrastructurii.

Un alt stat ce a înregistrat creșteri semnificative a fluxului de turiști internaționali este Croația, noul stat membru al Uniunii Europene, țară ce se bucură de o climă caldă, plajele Croației reprezentând principala atracție a turiștilor. Cea mai vizitată zonă a Croației este Peninsula Istria, 31,7% din totalul înnpătărilor înregistrându-se în aeacstă zonă a țării. Ceea ce este interesant este faptul că 19% din PIB-ul țării vine din turism și se estimează că, în următorii ani, investițiile în acest sector vor crește cu 7 miliarde de euro.

Cehia este țara care, în ultimii ani, a înregistrat o ușoară scădere a numărului de turiști internaționali, cea mai atractivă destinație rămânând Praga, una dintre cele mai spectaculoase capitale din Europa.

Se poate remarca faptul că, din păcate, în ciuda eforturilor depuse, în ultima perioadă, România nu reușește să atragă un flux important de turiști internaționali, și asta deoarece, nu de puține ori, ofertele turistice practicate sunt mult mai puțin atractive decât cele oferite de statele vecine României.

3.3. Oferta turistică internațional

Oferta turistică reprezintă cea mai importantă componentă a pieței turistice deoarece resursele turistice reprezintă „materia primă” a turismului, fără de care deplasarea potențialilor turiști n-ar mai avea motivație.

Definire, conținut, caracteristici

Oferta turistică este definită ca reprezentând „ansamblul elementelor de atracție care motivează călătoria și cele destinate să asigure valorificarea primelor”.

Sintetizând, oferta turistică este constituită din:

potențialul turistic (atracții naturale și antropice), situat într-un anumit spațiu geografic, deci dependent de teritoriu, cu o anumită structură, valoare și capacitate, având rol determinant în dezvoltarea turismului;

baza materială specifică-de cazare, de alimentație, agrement etc. – și infrastructura generală, componenta ce permite exploatarea potențialului;

forța de muncă, numărul structura, nivelul de pregătire, determinând valoarea producției;

serviciile; pe de o parte forma sub care se exteriorizează, cel mai adesea, produsele turistice o reprezintă serviciile și, pe de altă parte, factorii de producție ai turismului (capital, resurse, forță de muncă) sunt incluși în sfera terțiarului.

Aceste elemente componente imprimă ofertei turistice și o serie de caracteristici după cum urmează:

complexitate și eterogenitate- reprezintă unt expresia faptului că oferta și producția turistică sunt alcătuite dintr-un amalgam de elemente diferite nu numai între ele ci și în interiorul lor;

creșterea diversificată. Surprinde modul particular de sporire a dimensiunilor ofertei turistice. Ea poate fi multiplicată în produse turistice identice până la un anumit nivel, dincolo de care oferta poate fi sporită prin diversificare adică prin adăugarea prin atragerea în circuitul turistic a unor noi zone turistice, prin amenajarea unor noi atracții etc.

rigiditatea în timp și spațiu ce se manifestă sub următoarele forme:

prin imobilitate. Produsele turistice nu pot fi expediate în vederea întâlnirii cu cererea și realizării consumului turistic ceea ce necesită deplasarea turiștilor dinspre bazinele cererii către cele ale ofertei în scopul consumului produselor turistice;

prin imposibilitatea stocării produselor turistice în scopul satisfacerii unor nevoi viitoare sau acoperirii unor oscilații bruște ale cererii;

prin capacitatea limitată în timp și spațiu a atracțiilor, echipamentelor și chiar forței de muncă;

inadaptabilitatea relativă datorată caracterului rigid, inelastic al ofertei.

Această caracteristică poate fi numită și adaptabilitatea relativă a unor componente ale ofertei turistice la cererea turistică. Acest lucru se poate face prin organizarea de curse de transport suplimentare, prin suplimentarea numărului de paturi în camere, prin construirea unor echipamente de cazare și alimentație ușoare, nepretențioase, care să nu
necesite timp sau eforturi investiționale majore precum campinguri, căsuțe, terase, grădini de vară etc.. Pe de altă parte, există și posibilitatea substituirii unor componente ale ofertei turistice precum unități de cazare, servicii etc.

Ciclul de viață al unei oferte turistice

Oferta turistică poate fi analizată și în diferitele etape ale evoluției sale. Astfel, ciclul de viață al unei oferte turistice parcurge șase etape:

Etapa de explorare a unei noi zone turistice, fiind vorba de o ofertă turistică cu un caracter experimental;

Etapa de predezvoltare turistică presupune apariția unor întreprinderi care vor construi capacități turistice de mici dimensiuni. Acestea vor oferi vizitatorilor un număr restrâns de servicii.

Ciclul de viață al unei zone turistice poate fi mai lung sau mai scurt. El se poate termina în această etapă datorită unor cauze precum inaccesibilitatea zonei turistice, existența unei zone mai atrăgătoare etc;

Etapa de dezvoltare: presupune multiplicarea întreprinderilor turistice, sporirea numărului de investitori, atragerea forței de muncă, eventual din alte zone sau de la alte acțiuni, implicarea autorităților locale prin investiții publice etc

Etapa de consolidare a ofertei turistice și de valorificare pe baze stabile a zonei vizate. în această fază se dezvoltă suprastructura turistică (crearea cadrului instituțional, adoptarea unor reglementări), se pune accentul pe activitatea de cercetare a pieței, pe strategia de extindere pe piață a ofertei turistice, pe promovare etc.

Etapa de stagnare: apare în momentul în care teritoriul turistic este deja saturat din punctul de vedere al capacității de susținere a ofertei. Dezvoltarea în continuare a ofertei turistice ar afecta calitatea spațiului turistic care devine în acest fel o ofertă turistică clasică ce își prelungește pe cât posibil durata de viață pe piață utilizând diferite tehnici din rândul celor promoționale

Etapa de declin: este amânată, de obicei, cât mai mult. Ea nu este obligatorie și depinde de capacitatea ofertanților, de profesionalismul acestora și, în același timp, de competența factorilor de decizie care, prin acțiunile lor, pot face ca faza de declin să survină cât mai târziu. Nu se cunosc cazuri în care o zonă turistică să fie exclusă în totalitate de pe harta turistică a unei țări deoarece, întotdeauna, vor exista persoane care o vor vizita.

Avantajul unei oferte turistice care decurge din ciclul ei de viață este acela că ea nu dispare niciodată de pe piața turistică deoarece orice destinație turistică va fi întotdeauna vizitată de un anumit segment de consumatori.

De asemenea, pot fi determinați indicatorii ofertei turistice și pentru celelalte componente ale bazei tehnico-materiale precum unități de alimentație, mijloace de transport etc.

Toate aceste calcule se pot face pentru o unitate teritorială precum zonă, stațiune, județ, țară, regiune.

3.4. Turismul internațional în Uniunea Europeană
3.4.1. Fluxurile internaționale de turiști și oferta de cazare la nivelul Uniunii Europene

Franța-O bună bucată de vreme, s-a situat pe locul III în lume în privința sosirilor și a încasărilor din turismul internațional, iar în cadrul Uniunii Europene pe locul I în ceea ce privește sosirile și pe locul II în privind încasărilor din turismul internațional.

Ca structuri de primire turistică, Franța dispune de o rețea de 20.057 unități hoteliere cu un număr de 1,18 milioane locuri, care reprezintă 13,8% din totalul de locuri hoteliere al Uniunii Europene, cu un grad de ocupare de peste 50%.

Italia. A înregistrat o creștere semnificativă a sosirilor din turismul itnernațional, îndeosebi în perioada 1992-1995. După 1995, Italia dispune de 34.547 unități hoteliere cu un număr de 1,72 milioane locuri de cazare (20,6% din totalul Uniunii Europene), având un grad de ocupare de circa 40%.

Spania. Numărul sosirilor crește permanent după anul 2000, de asemenea și numărul înnoptărilor non-rezidenților. Țară net receptoare, Spania are o pondere cuprinsă între 8,5% și 9% a activităților turistice în produsul intern brut.

Austria. Numărul înnoptărilor din turismul internațional a marcat o tendință de ușoară creștere după anul 2000, non-rezidenții deținând 75%, iar rezidenții 25% din totalul înnoptărilor. Rețeaua hotelieră numără 18.402 unități cu un număr de 650.020 locuri (7,8% din totalul Uniunii Europene), cu un grad de ocupare de 35%.

Grecia. Are o rețea hotelieră de peste 7,6 mii unități hoteliere cu un număr total de 508.410 locuri (5,9% din totalul Uniunii Europene), înregistrând un grad de ocupare de peste 60%. Industria turistică deținea în Grecia 10% din PIB și 11% din totalul ocupării forței de muncă. Se înregistrează o stabilitate în ceea ce privește înnoptările generale de către străini – 76%.

Irlanda. Numărul înnoptărilor non-rezidenților creste continuu, ajungând la 1,9% din Uniunea Europeană. Dispune de un număr de 977 unități hoteliere cu 60.000 locuri și cu un grad de ocupare de 47%.

Portugalia. Rețeaua hotelieră însumează 1.278 unități cu 202.442 locuri (2,4% din totalul Uniunii Europene), cu un grad de ocupare de 44,5%.

Oferta de cazare în Uniunea Europeană

În Germania oferta de cazare numără 37.307 unități cu un număr de 1,4 milioare locuri (16% din totatul Uniunii Europene) și un grad de ocupare de 35%..

La nivelul Marii Britanii rețeaua hotelieră numără 39.700 unități cu 949.148 locuri (11,3% din totalul Uniunii Europene), gradul de ocupare fiind de 40%.

În Belgia oferta de cazare are un număr de 1.980 unități cu 105.123 locuri (1,3% pondere în Uniunea Europeană), cu un grad al ocupării de 27,6%.

Danemarca beneficiază de un număr de 565 hoteluri cu un număr de 99.275 paturi (1,2% din totalul Uniunii Europene), cu un grad de ocupare de 34%.

În Olanda rețeaua hotelieră numără 1.726 hoteluri cu 138.000 locuri (1,7% din totalul Uniunea Europeană), cu un grad al ocupării de 35%.

Finlanda oferta de cazare numără 951 unități cu 106.374 locuri (1,3 din totalul Uniunii Europene), cu un grad de ocupare de 34%., iar Suedia rețeaua hotelieră cuprinde 1.855 unități cu 1.673.520 locuri (2,1% din totalul Uniunii Europene) și cu un grad de ocupare de 30%.

Previziuni pe termen lung și mediu ale cererii turistice internaționale

Ca și celelalte piețe din cadrul economiei, piața turistică se află într-o continuă transformare. Ca tendință generală, ea înregistrează o dinamică într-un ritm superior creșterii economiei mondiale, chiar și în condițiile producerii unor evenimente politică-economice, pe plan internațional, cu efecte negative a activității turistice, ceea ce demonstrează o relativă detașare a turismului față de problemele economico-sociale.

Industria turistică este privită, însă și ca un element generator de efecte negative: astfel, în țăile slab dezvoltate, pe seama turismului este pusă poluarea plajelor și contaminarea norilor morale și naționale; în țările dezvoltate turismul este considerat a fi cauza poluării prin mijloace de transport și a deteriorării unor valori universale. Economiștii semnalează faptul cu turismul cuprinde activități în care valoarea adăugată este foarte scăzută, iar forța de muncă este slab calificată. Acestora li se adaugă și faptul că guvernele multor state ale lumii au ignorat sau au acordat o prea mică importanță industriei turistice.

Față de evoluția de până acum, sunt prognozate reduceri ritmurilor dezvoltării turistice, la 3-4% anual, determinate apropierea cel puțin pe unele paliere de pragul de saturație-conform unui studiu american cererea pentru turismul de vacanță poate fi considerat saturată dacă peste 70% din timpul liber și seste 15% din veniturile populației sunt folosite pentru petrecerea vacanțelor.

În prezent, circa 70-80% din totalul activității turistice se desfășoară în și între țările superdezvoltate ale lumii. Țările din Europa de Est și din zona Asiei de Est și Pacific, având o putere ecoonomică mai redusă și o evoluție conjuncturală în acest plan, nu reușesc obținerea unei poziții deosebite în topul țărilor turistice și o creștere spectaculoasă a cotei lor de piață.

Consumurile turistice se află sub incidența unor factori determinanți: fenomenul de îmbătrânire a populației, mai ales în țăirile dezvoltate, creșterea duratei timpului liber, ascensiunea factorilor socio-culturali și emoționali asupra celor materiali în formarea cererii.

Acțiunea acestor factori se reflectă în tendințele de fragmentare a vacanțelor, efectuarea mai multor călătorii de durată mai mică etc, care conduc la atenuarea sezonalității și diversificarea destinațiilor. Corespunzător modificărilor cererii se produc semnificative reorientări și în cadrul ofertei, concretizate în îmbunătățirea calitativă a produselor turistice, înnoirea și lărgirea gamei de sortimente, crearea de noi tipuri de vacanțe.

CAPITOLUL IV

TENDINȚE ALE TURISMULUI INTERNAȚIONAL ÎN ROMÂNIA

4.1. Contextul extern turismului

Analiza ce voi încerca a o realiza în cadrul acestui capitol va avea ca reper criza economică mondială, criză începută la sfârșitul anului 2008.

Între anii 2009-2011, evoluția turismului internațional în România a cunoscut un ușor declin, însă ultimii doi ani, respectiv 2012-2013 au înregistrat ușoare creșteri ale turismului internațional. Însă, în ciuda acestor creșteri România rămâne pe ultimul loc în Europa în ceea ce privește turismul internațional.

În Romania, turiștii străini reprezintă doar 18% din piață, cel mai redus procentaj din UE, față de 67% în Bulgaria sau 49% în cazul Ungariei.

4.2. Tendințe privind consumatorii de produse turistice internaționale în România

La nivel național anul 2010 a reprezent un an de scădere consumatorilor de produse turistice pe fodul crizeă economice mondiale.

TENDINȚE ALE CONSUMATORILOR DE PRODUSE TURISTICE INTERNAȚIONALE ÎN ROMÂNIA

Din tabelul alăturat și potrivit informațiilor pferite de Institutul Național de Statistică, numărul consumatorilor de produse turistice internaționale în România a crescut în intervalul 2010-2013 astfel:

Turiști veniți din Europa creșterea este de 6%

Turiști veniți din America de Nord creșterea este de 22,2%

Turiști veniți din Asia creșetrea este de 23,5%

4.3.Produse turistice internaționale în România

În România cadrul natural este complex, variat, bogat, cu o structură peisagistică armonioasă. Alături de potențialul natural, țara noastră dispune și de un potențial antropic deosebit de valoros a cărui importanță turistică se amplifică continuu. România poate satisface, prin resursele sale turistice, preferințele diferitelor segmente ale cererii turistice internaționale.

Principalele produse turistice ale României se numără turismul rural și turismul cultural precum și turismul practicat în natură.

În cele ce urmează voi face o analiză în detaliu a turismului cultural, România având un număr însemnat de obiective culturale ce se regăsesc incluse în Lista patrimoniului mondial UNESCO.

Astfel, Delta Dunăriii este înscrisă în patrimoniul UNESCO începând cu 1991. Delta Dunării găzduiește peste 1200 de specii de planteși copaci, peste 300 de specii de păsări ca și 100 specii de pești de apă dulce în numeroasele sale lacuri și mlaștini.

Delta Dunării este una dintre cele mai întinse zone umede (2 681 km2) și cea mai vastă zonă de stufărișuri compacte din lume. Datorită numeroaselor ecosisteme identificate aici, Delta Dunării se remarcă printr-o complexă biodiversitate și un genofond de o inestimabilă valoare a patrimoniului natural

Siturile sătești cu biserici fortificate din Transilvania (înscrise în anul 1993) – sit cultural.

Ele sunt distribuite în județele Alba, Brașov, Harghita, Mureș și Sibiu. Bisericile fortificate din aceste sate sunt înzestrate cu picturi însuflețite ale patrimoniului cultural din sudul Transilvaniei.

Cele șapte sate sunt caracterizate printr-un sistem agrar specific (tehnici agricole, modul de utilizare a pământului) și printr-o organizare a fermelor ca un tot unitar (păstrate din Evul Mediu târziu), dominate de bisericile lor fortificate care au fost construite în secolele XIII – XVI.

În centrul vechilor așezări rurale, înființate de coloniștii sași în provincia românească Transilvania, în secolul al XII-lea, se află câte o biserică întărită cu ziduri de apărare care servea altădată și ca loc de refugiu în caz de primejdie. Aceste biserici, având aspectul unor mici cetățui, au fost ridicate mai ales după marea invazie tătară din anul 1241.

Aproximativ 150 de sate păstrează asemenea monumente.

În mijlocul cetății țărănești de la Viscri (județul Brașov) din apropierea Sighișoarei, înălțată în secolele XV-XVII, s-a păstrat o veche biserică în stil gotic, construită pe locul unei capele romanice (secolele XII-XIII).

Biserica din Prejmer situată la 15 km de Brașov a fost construită între 1241-1250 în stil gotic timpuriu, de inspirație cisterciană. Păstrează un valoros altar pictat din secolul al XV-lea și o orgă din anul 1803. Ulterior fortificării, a devenit cea mai puternică cetate țărănească din Transilvania.

În incinta cetății țărănești din satul Biertan, situat la 80 km de Sibiu, a fost ridicată în perioada 1492-1516 o biserică fortificată. Ea este construită în stilul goticului târziu, cu elemente de Renaștere și deține un valoros altar compus din 28 de panouri pictate și sculpturi policrome în lemn realizate în Transilvania precum și un amvon din piatră.

Biserica a fost, începând cu anul 1572, timp de aproape trei secole, sediu episcopal al Bisericii Evanghelice.

Biserica fortificată din centrul satului Saschiz, situat la 20 km de Sighișoara, a fost construită în perioada 1493-1496. Incinta fortificată a bisericii nu s-a păstrat până în zilele noastre. Pe un deal din apropierea Saschizului se află și o cetate țărănească din secolele XIV-XV.

În satul Câlnic, situat la 28 km de Alba Iulia, se găsește una dintre cele mai vechi cetăți din Transilvania, ridicată în jurul anului 1200. Din incintă fac parte o capelă, un donjon cu trei etaje-Turnul Siegfried (1270-1272) și două turnuri de pază. în secolele XV-XVI a fot amenajată ca cetate țărănească, construindu-se o centură exterioară de ziduri.

În satul Dârjiu, localizat la 18 km de Odorheiu Secuiesc, atestat documentar din anul 1334, a fost construită în secolele XIII-XIV o biserică în stil romanic, transformată mai târziu în stil gotic, iar apoi fortificată. în interior se conservă picturi murale de factură gotică executate în anul 1419.

Așezarea Valea Viilor (50 km de Sibiu) păstrează o frumoasă biserică fortificată, cu hramul Sfântul Petru. A fost construită în secolul al XlII-lea, la sfârșitul secolului al XV-lea fiind înconjurată cu puternice ziduri de apărare, cu o înălțime de 8 metri, prevăzute cu turnuri.

Mănăstirea Horezu (Hurez)-înscrisă în anul 1993-sit cultural.

Fondată în anul 1960 de Constantin Brâncoveanu, Mănăstirea Horezu din Valahia este o capodoperă a stilului „brâncovenesc”, cunoscut pentru arhitectura sa pură și echilibrată, bogăția detaliilor sculptate, tratamentul compozițiilor religioase, portretele votive și stilul decorativ pictat.

Școala de pictură murală și de icoane înființată în secolul al XVIII-lea la Mănăstirea Horezu era foarte renumită în Balcani. În vremea lui Constantin Brâncoveanu, Mănăstirea Hurez a devenit un important centru de cultură și de intensă activitate artistică.

Mănăstirile din Bucovina (înscrise în anul 1993) – sit cultural. Cu picturile pereților exteriori decorați cu fresce specifice secolelor XV și XVI, capodopere ale artei bizantine, cele șapte biserici sunt unice în Europa. Nicăieri în lume nu se află adunate, pe un spațiu atât de restrâns, mai multe biserici, mânăstiri și schituri ca în regiunea Moldovei

Ridicate mai ales de voievozii moldavi din familia Mușatinilor, aceste mânăstiri seiveau, în același timp, și ca necropole domnești.

Biserica Mănăstirii Voroneț, aflată la 5 km depărtare de Gura Humorului, este socotită „o adevărată Capelă Sixtină a Orientului”. Ea a fost realizată în inconfundabila culoare albastră, ajunsă de mult celebră. De altfel, originea „albastrului de Voroneț" nu a fost elucidată pe deplin nici până în prezent.

Biserica Mănăstirii Umor, situată Ia 6 km nord de orașul Gura Humorului, este unul dintre cele mai reprezentative monumente ale artei medievale românești. A fost înălțată în anul 1530 și păstrează admirabile fresce exterioare executate în stil bizantin în anul 1535 de către Toma Zugravul din Suceava. Culoarea predominantă este roșu-cărămiziu, fapt care o individualizează cromatic față de alte lăcașuri de cult.

Moldovița este situată la 36 km de Gura Humorului, fiind ctitorie a lui Petru Rareș din anul 1532. Este una dintre cele mai frumoase biserici cu picturi exterioare ale Bucovinei. Se remarcă prin strălucitorul auriu al frescelor ei, executate în anul 1537.

Mănăstirea Probota, așezată la 5 km de Doihasca, a fot înălțată în anul 1530 de Petru Rareș. Este una dintre cele mai reușite realizări ale artei constructive feudale moldovenești, reprezentativă pentru secolul al XVI-lea. Biserica mănăstirii a fost pictată atât în interior cât și la exterior în anul 1532, în stilul epocii lui Petru Rareș.

Biserica din Pătrăuți, aflată la 12 km depărtare de Suceava, a fost ctitorită de Ștefan cel Mare în anul 1487. Biserica de mici dimensiuni păstrează în întregime pictura inițială.

Biserica „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul" (1503) din satul Arbore (situat la 32 km nord-vest de Suceava) făcea parte din curtea boierească a lui Luca Arbore, pârcălab din Suceava în vremea lui Ștefan cel Mare. Pictura exterioară a fost realizată în anul 1541. în pronaos se află mormântul ctitorului, cel mai reprezentativ monument funerar în stil gotic târziu din întreaga Moldovă.

Biserica „Sfântul Gheorghe" a Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou" din Suceava a început să fie construită în timpul lui Bogdan al III-lea (1514), fiind terminată ulterior de Ștefâniță Vodă în anul 1522-ambii fii ai lui Ștefan cel Mare.

Din pictura exterioară, datând din vremea lui Petru Rareș. s-au conservat doar câteva fragmente, pe peretele sudic.

Centrul istoric al Sighișoarei (înscris în anul 1999) – sit cultural.

Fondată de meșteșugarii și negustorii germani, cunoscuți ca saxonii din Transilvania, centrul istoric al Sighișoarei a păstrat într-un mod exemplar caracteristicile unui orășel medieval, fortificat, care a jucat un important rol strategic și comercial în centrul Europei pentru câteva secole.

Sighișoara este un exemplu remarcabil al unui orășel fortificat aflat la granița dintre cultura latină a Europei Centrale și cultura bizantin – ortodoxă a Europei de Sud-Est. Cetatea Sighișoarei, ridicată în anul 1911 de coloniștii sași pe un deal de pe malul stâng al Târnavei Mari, a păstrat nealterată ambianța medievală.

Obiectivele turistice reprezentative sunt Turnul cu Ceas (secolul XIV), biserica fostei mănăstiri dominicane, ridicată în secolul al XlII-lea în interiorul căreia se găsește altarul baroc sculptat în anul 1680 de Johann West și pictat de artistul peregrin Jeremias Stranovius, Casa Venețiană, Casa Vlad Dracul, Casa cu Cerb, Scara Școlarilor (cu 175 de trepte), Biserica din Deal (secolul XIV), valoros monument arhitectonic în stil gotic, cele nouă turnuri de apărare păstrate în prezent din cele 14 existente în trecut (Turnul cu Ceas, Turnurile Tăbăcarilor, Cositorarilor, Măcelarilor, Cojocarilor, Cizmarilor, Fierarilor etc)

Ansamblul de „biserici din lemn în Maramureș" (înscrise în anul 1999) – sit cultural.

Este vorba de bisericile din lemn situate în satele Bârsana, Budești, Desești, Ieud, Sisești, Poienile Izei, Târgu – Lăpuș. Acest ansamblu reprezintă o selecție a opt exemple remarcabile de stiluri arhitecturale diferite din diverse perioade și zone. Ele sunt înzestrate cu picturi caracterizate printr-o varietate a designului și măiestriei. Sunt construcții din lemn înalte dar înguste, cu turnuri cu ceas și cu unul sau două acoperișuri cu șindrile. Sunt caracteristice peisajului cultural montan din nordul României. Aceste biserici sunt exemple remarcabile ale arhitecturii religioase naționale în lemn ce rezultă din întâlnirea dintre tradițiile religioase ortodoxe cu influențele gotice împletindu-se într-o interpretare specific națională a tradițiilor construcției din lemn, arătând un înalt nivel al maturității artistice și îndemânării meșteșugarilor.

Biserica din Ieud-din Deal datând din secolul al XVII-lea, a fost pictată de Alexandru Ponehalschi în secolul al XVIII-lea. În podul ei a fost găsit „Codicele de la Ieud", cea mai veche pravilă în limba română (probabil 1391). Aici se păstrează o colecție de icoane vechi pe lemn, din secolele XVII-XVIII, o colecție de icoane pe sticlă din centrul de iconari Nicula (primul centru transilvănean de pictură pe sticlă), valoroase cărți și documente.

Biserica Sfântul Nicolae din Budești (Josani) a fost înălțată în anul 1643 pe locul uneia din secolul al XV-lea. Biserica din bârne groase de lemn, așezate pe o fundație de piatră, a fost pictată în culori calde și luminoase, plăcut armonizate, pe la 1672, de către Alexandru Ponehalschi, unul dintre cei mai activi pictori maramureșeni. Din păcate, pictura s-a păstrat bine doar pe pereții de sud și vest ai pronaosului.

Biserica „Cuvioasa Paraschiva" din Poienile Izei datează din secolul al XVII-lea. Deosebit față de alte biserici este altarul, cu patru laturi, ca în vechime. Pictura executată în anul 1794, impresionează prin stilul eclectic, combinând elemente iconografice tradiționale cu altele specifice epocii respective.

Biserica de lemn „sfinții Arhangheli” din Rogoz datează din secolul al XVII-lea și a fost construită în anul 1663. Este unul dintre cele mai interesante lăcașuri de cult din Transilvania. Turnul clopotniță este flancat de patru turnulețe, amplasate pa colțuri. Sub streașină se află numeroase console, sculptate în formă de capete de cai.

Biserica „Cuvioasa Paraschiva" din Desești a fost înălțată în anul 1717. Arhitectura ei se înscrie în linia tradițională. Modul de îmbinare a elementelor constructive, echilibrul formelor și volumelor, armonia de ansamblu conferă impresia de simplitate și eleganță. Originalitatea monumentului este dată de bârnele din partea superioară, care susțin șarpanta acoperișului, prelungite și sculptate în scară. Biserica păstrează o

valoroasă pictură murală, executată în anul 1780 de zugravii Radu Munteanu și Gheorghe Vișoveanul.

Biserica „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului" din Bârsana datează din anul 1720 și oferă un exemplu tipic de arhitectură maramureșeană. Se remarcă prin dimensiunile mici, fiind pictată în anul 1806 cu influențe baroce.

Biserica „Sfinții Arhangheli" din Plopiș a fost construită la sfârșitul secolului al XVII-lea de meșterul Ioan Macarie și pictată în anul 1811 de zugravul Ștefan din Șișești.

Biserica „Sfinții Arhangheli" din Șurdești a fost construită în anul 1776 de meșterul loan Macarie și pictată în anul 1783 de Ștefan din Șișești. Este considerată cea mai înaltă construcție de lemn din țară, având un turn cu o înălțime de 54 metri. Iconostasul bisericii se remarcă prin elementele sculptate de factură barocă, policrómate și aurite și prin icoanele pictate cu fonduri de aur.

Fortărețele dacice din Munții Orăștiei (înscrise în anul 1999) – sit cultural.

Fortărețele dacice reprezintă fuziunea dintre tehnicile și conceptele arhitecturii militare dinăuntrul și din afara stilului clasic pentru a crea un stil unic. Regii geto-daci ai sfârșitului de mileniu I î. Hr. au atins un nivel cultural și socio-economic de excepție, acesta fiind simbolizat de grupul de fortărețe.

4.4. Perspectivele turismului internațional în România

În cadrul strategiei naționale de dezvoltare a turismului românesc este necesară stabilirea unei ierarhii a zonelor prioritare ce trebuie avute în vedere în perioada imediat următoare, ținând seama de oferta potențială și de categoriile cererii turistice ce ar putea fi satisfăcute prin valorificarea ofertei existente.

Studiile efectuate în acest domeniu au condus la concluzia că există câteva zone turistice de interes care, incluse într-o strategie adecvată de dezvoltare, pot conduce la relansarea turismului românesc. Aceste zone ar putea fi: zona București, litoralul românesc al Mării Negre, zonele Brașov și Sibiu, Sighișoara, regiunea nordului Moldovei, zona Deltei Dunării.

Zona București poate fi considerată o zonă turistică atractivă pentru turismul internațional întrucât fiind capitala țării, este principalul centru de afaceri, nucleul rețelelor de transport și reprezintă o zonă interesantă pentru turismul de afaceri, de agrement și cultural.

Bucureștiul se confruntă în continuare cu o criză de locuri de cazare, chiar dacă în ultimii ani s-au făcut eforturi de modernizare a principalelor hoteluri din centrul orașului și de construire de noi hoteluri.

Nucleul interesului turistic îl constituie Calea Victoriei, Curtea Veche și Dealul Patriarhiei. Cu o arhitectură aparținând secolelor al XIX-lea și al XX-lea, acest nucleu deține muzee și case memoriale, grădini și parcuri, amenajări pentru festivaluri și atracții culturale.

Aspectele favorabile ale zonei Bucureștiului sunt următoarele:

posibilitate de acces pe calea aerului;

beneficiază de o serie de facilități fiind capitala țării;

dispune de suficiente puncte de atracție turistică.

Există și aspecte care limitează activitatea turistică:

capacitate de cazare turistică insuficientă;

lipsa parcărilor pentru hotelurile centrale;

punctele de agrement nu se ridică la nivelul standardelor internaționale.

Strategia de dezvoltare a acestei zone turistice trebuie să aibă ca obiective:

îmbunătățirea dotărilor;

dezvoltarea bazei tehnico-materiale;

îmbunătățirea generală a serviciilor.

În ceea ce privește produsul turistic, se cer a fi efectuate modificări generale: concentrarea zonei turistice principale, marcarea și explicitarea circuitelor turistice în jurul principalelor atracții, restaurarea monumentelor, organizarea de aranjamente turistice de scurtă durată în împrejurimi pentru vizitatorii care vin pentru o perioadă limitată, așa cum sunt persoanele de afaceri (Snagov, Căldărușani, Cernica, Mănăstirea Pasărea și Palatul Mogoșoaia).

Având în vedere faptul că traficul în zona centrală este foarte intens, se impune reducerea acestuia prin amenajarea unor zone interzise traficului rutier și a unor parcări corespunzătoare.

O altă prioritate este îmbunătățirea informării și orientării turistice în muzee, amenajări pentru parcarea mașinilor și autocarelor lângă monumente, impulsionarea promovării în cazul conferințelor și expozițiilor.

Pentru a mări capacitatea de cazare existentă astăzi în capitală, sunt necesare noi amplasări fie în zona Casei Poporului, spre zona aeroportului, fie o altă zonă de cazare în sectorul Pieței Unirii.

Totodată este benefic pentru București inițierea unui program pentru reamenajarea punctelor de agrement, prevenirea poluării și a degradării mediului.

Litoralul românesc al Mării Negre a reprezentat multă vreme principala sursă de atracție pentru turismul internațional. Astăzi cererea a scăzut foarte mult, unitățile de cazare fiind într-o situație nesatisfăcătoare, iar amenajările limitate.

Politica strategică în legătură cu această zonă trebuie să asigure:

recondiționarea și modernizarea capacităților de cazare existente, astfel încât acestea să poată satisface cererea în perspectivă;

înlocuirea treptată a bazei tehnico-materiale existente cu noi capacități și dotări.

Principalele puncte de atracție turistică atât pentru turiștii străini cât și pentru români sunt litoralul și amenajările din stațiuni și din stațiunile balneare.

Alte puncte de atracție turistică sunt monumentele istorice care au fost propuse de UNESCO să facă parte din patrimoniul universal. Cea mai semnificativă zonă este Peninsula din Constanța ce include majoritatea clădirilor de interes turistic.

Activitatea turistică actuală este nesatisfăcătoare. Raportul între turiștii români și turiștii străini este de aproape 7,5/1, 25% din numărul total al înnoptărilor turiștilor străini în România aparținând litoralului și puțin peste un sfert din numărul de înnoptări turiștilor români.

Principalele limite ale activității turistice pe litoralul românesc sunt cauzate de capacitățile de cazare demodate și de condițiile precare, lipsa amenajărilor, durata redusă a sezonului, insuficiența cererii.

Cerințele stringente sunt legate de amenajări și activități superioare, puncte de atracție multiple și la standarde internaționale.

Inițial, eforturile investiționale trebuie orientate spre acele stațiuni care au cel mai mare potențial în ordinea următoarelor priorități:

îmbunătățirea standardului capacității de cazare;

amenajări și activități suplimentare la standard internațional, atât în cadrul stațiunii cât și în regiune.

Este necesară restaurarea monumentelor și a altor puncte de interes turistic pentru a realiza circuite de o zi.

Cerințele de mediu ce trebuie avute în vedere sunt: monitorizarea poluării la amplasamentele litoralului, protejarea drumurilor pitorești și a circuitelor turistice împotriva unor amenajări inadecvate și neatractive, îmbunătățirea aspectului general al stațiunilor, satelor și împrejurimilor rurale.

Cerințele legate de cultură includ identificarea vestigiilor arheologice, marcarea, explicitarea și prezentarea lor în documente adecvate, îmbunătățirea materialelor oferite spre vânzare turiștilor în muzee.

Magazinele trebuie să fie moderne, iar în preajma acestora să se amenajeze spații pentru conferințe și spectacole, restaurante, ceea ce ar contribui la reducerea gradului de sezonalitate turistică a zonei;

stațiunea Neptun este o stațiune internațională cunoscută și poate fi dezvoltată pentru a atrage turiști străini și români cu venituri ridicate;

stațiunea Olimp ar putea deveni oportună turismului pentru marea masă de consumatori dacă s-ar transforma într-o zonă cu densitate turistică mică, cu amenajări sportive și de agrement pentru turismul intern și internațional, cu case de vacanță sau vile pentru închiriere;

utilizarea ambarcațiunilor de agrement care să lege portul Constanța de stațiunile de pe litoral și Delta Dunării.

Rezolvarea acestor cerințe reclamă necesitatea inițierii unui program de modernizare a hotelurilor și amenajărilor de către departamentele guvernamentale responsabile cu promovarea turistică. Împreună cu sectorul privat, trebuie realizat un program care să vizeze modernizarea punctelor și obiectivelor de interes turistic cum sunt monumentele, zonele naturale, prevenirea poluării și degradării mediului.

Este necesară pregătirea unui program promoțional echilibrat și a unui program de informare și documentare cât mai complet al vizitatorilor.

Zona turistică din jurul orașului Brașov este cea mai intens dezvoltată sub aspect turistic, aici practicându-se atât turismul de week-end cât și turismul rezidențial.

Zona asigură o gamă variată de produse turistice istorice și culturale putând fi utilizată atât pentru turismul de iarnă cât și pentru cel de vară. Atrage un volum mare de turiști străini, existând chiar pericolul dezechilibrului cauzat de o presiune excesivă asupra mediului înconjurător.

Caracterizată sub aspect turistic, zona apare ca un triunghi compact cu stațiuni presărate la granițele județului Brașov: Cetatea Râșnov, Castelul Bran, Castelul Peleș, Mânăstirea Sinaia, bisericile Harman, Prejmer și altele. O atracție majoră o constituie stațiunile montane și de schi: Poiana Brașov, Sinaia, Bușteni, Predeal.

Poiana Brașov reprezintă stațiunea cea mai bine echipată pentru sporturile de iarnă din România. Amenajările pentru agrement și timpul liber sunt inadecvate impunându-se o serie de amenajări atât pentru turismul de vară, cât și pentru cel de iarnă.

Sinaia reprezintă o zonă turistică folosită atât în sezonul estival, cât și iarna. Este necesară o nouă telecabină spre Peștera care va lega drumul cu telecabinele de la Bușteni.

Bușteni este o stațiune de vară și iarnă. Are circa 570 de camere, din care 40% în hoteluri, fiind legată de vârful Babele prin telecabină și, apoi, mai jos spre Valea Ialomiței la Peștera.

Regiunea Sibiului acoperă zona de la Sebeș în vest, până la Făgăraș în est și de la Carpați în sud, până la Sighișoara în nord. Zona are avantajul potențial că atrage un număr mare de turiști străini. Are o densitate turistică mai scăzută decât zona Brașov și prezintă o activitate turistică mai dispersată.

Politica strategică pentru această zonă trebuie orientată în următoarele direcții:

dezvoltarea principalelor puncte de interes turistic în toată regiunea pentru a da posibilitatea creșterii numărului de turiști, dar în limitele practicării unui turism durabil;

crearea de oportunități turistice care să răspundă excursiilor de o zi pentru turiștii care provin din zona Sibiului și Sighișoarei. Este necesar să se diversifice gama de atracții mai mici în zonă, legate prin circuite atractive, capacități de cazare la scară mică dispersate.

Principalele puncte de interes turistic sunt atracțiile istorice: Cetatea dacică de la Tilișca, Centrul istoric al Sighișoarei și satul Biertan care figurează pe lista monumentelor UNESCO, Sibiul, Sighișoara, Mediașul, Sebeșul cu nenumăratele vestigii ale trecutului istoric la care se adaugă Cetatea Făgăraș, palatul de vară, grădina lui Brukenthal la Avrig, Castelul Renascenstist de la Criș.

În afara atracțiilor istorice, întreaga zonă este bogată în arhitectura urbană și suburbană; în regiune există și o stațiune balneară la Ocna Sibiului, cunoscută de mult timp, dar care se află într-o stare total nesatisfăcătoare. Principala stațiune montană cu amenajări pentru sporturile de iarna este Păltinișul.

Zona Sibiului este renumită și pentru arta meșteșugărească tradițională.

Politica strategică trebuie să urmărească creșterea volumului activității turistice în limite sociale rezonabile și de protecția mediului înconjurător. Sunt necesare mai multe puncte de atracție în jurul regiunii pentru a crea o cerere uniformă în sezon și pentru a distribui uniform beneficiile rezultate din turism în întreaga regiune.

Se impune o abordare integrată a zonei prin coordonarea între județele vecine unde există interdependențe. Dezvoltarea punctelor de atracție trebuie să se bazeze pe diferite teme care să satisfacă tipuri de cerere diverse. Teme principale ar putea fi tradițiile românești și folclorul din Mărginimea Sibiului, iar pentru alpiniști munții Făgăraș. Este de dorit să se întrețină și să se îmbunătățească traseele alpine montane din munții Făgăraș, să se dezvolte sporturile de iarnă în zona Bâlea, să se organizeze festivaluri folclorice. Ar fi benefică analiza posibilității dezvoltării unui „sat turistic saxon”.

Orașul Sibiu, întrucât reprezintă nucleul regiunii și punct de oprire în turul general al României, trebuie protejat și conservat. Este necesară îmbunătățirea punctelor de atracție, a amenajărilor, să se asigure capacități noi de cazare și spații de parcare. Întrucât turiștii preferă să intre în oraș dinspre Piața Mică și Turnul Sfatului către piață principală, se impune amenajarea unei parcări pentru autocare în vecinătate, precum și în apropierea hotelurilor centrale. Este absolut necesar un punct de informare turistică amplasat în zona centrală.

Sighișoara reprezintă un punct de popas în timpul zilei și destinație pentru excursiile de o zi pornind de la Brașov.

Zona Suceava sau nordul Moldovei deține valori culturale dintre cele mai vestite pe plan cultural: bisericile cu fresce exterioare. Acest colț de nord-est al țării formează o zonă de interes special care îmbină calități culturale și peisagistice ce trebuie protejate. Sub aspect turistic, zona nordului Moldovei poate atrage un număr mare de turiști străini, dar poate conduce și la supraaglomerare și deteriorări ireparabile ale monumentelor și mediului.

Strategia de dezvoltare turistică trebuie să urmărească crearea mai multor atracții dispersate în regiune, să atragă turiști sensibili la cultură și să promoveze zona în mod adecvat.

Principalele atracții turistice sunt bisericile din regiune constituite în trei grupuri principale:

bisericile cu fresce exterioare din Suceava;

Mănăstirile din zona Târgu Neamț;

Mănăstirile din Iași

Zona cuprinde și alte monumente atractive, arhitecturale și urbanistice, muzee și case memoriale, stațiuni balneare, podgoria de la Cotnari, centrele de ceramică de la Rădăuți, Margina și Păltinoasa, centre de etnografie și folclor, festivaluri. Oferta de cazare este de circa 4.670 de camere, din care 3.480 în hoteluri situate în orașele mari – Iași, Suceava, Piatra Neamț, Botoșani, în stațiunile balneare Vatra Dornei, Oglinzi, stațiunile montane Durău, Bicaz, Rarău.

Neajunsurile zonei sunt legate de capacitățile de cazare limitate în unele zone, unele dezvoltări neatractive și posibilitățile de acces.

Strategia de dezvoltare turistică trebuie să urmărească menținerea unui număr de turiști în limitele sociale și de mediu permise, crearea unor circuite atractive care să vizeze toată zona, o promovare adecvată a zonei.

Produsul turistic trebuie să se adreseze atât turiștilor interesați de cultură, cât și celor care studiază cultura din zonă și celor care întreprind pelerinaje religioase. Nu trebuie omiși oamenii de afaceri din categoria consumatorilor de turism Atracțiile turistice trebuie să se dezvolte incluzând și următoarele aspecte:

întocmirea unui sistem de organizare a vizitelor la principalele puncte de atracție;

o bună semnalizare și informare turistică atât la punctele de atracție și muzee, dar și la nivel regional;

dezvoltarea unor atracții complementare care să reducă presiunea asupra atracțiilor principale și deteriorarea mediului;

restaurarea monumentelor și protejarea acestora;

reabilitarea spațiilor de cazare din principalele centre și construirea altora de-a lungul rutelor principale și lângă punctele de atracție;

încurajarea facilităților de turism rural;

modernizarea drumurilor și realizarea unor puncte de oprire convenabile, de preferat la încrucișările de drumuri;

asigurarea protecției rutelor cu peisaje frumoase, a pădurilor;

întocmirea unui program de reabilitare a hotelurilor și dotărilor, de construire a noi clădiri, de restaurare și conservare a Mănăstirilor.

Delta Dunării se întinde pe o suprafață de 55.000 ha., din care peste 80% în România. Situată la vărsarea Dunării în Marea Neagră, în prezent este Rezervație a Biosferei și un sit al Avuției Mondiale. Conform legii pentru transformarea Deltei Dunării într-o rezervație a biosferei adoptată la 07.12.1993, Delta a fost împărțită în zone cu regim strict de rezervație, zone tampon cu semiprotecție și zone unde sunt permise construcțiile și activitățile tradiționale.

În Delta Dunării se efectuează programe de mediu și de conservare finanțate de Uniunea Europeană, Banca Mondială și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD).

Atracțiile turistice ale Deltei sunt peisajul, natura, flora și fauna, precum și atracțiile speciale: ornitologic, pescuit.

Zonele principale de pescuit stabilite anual de Autoritatea Rezervației Biosferice din Delta Dunării (ARBDD) sunt Malic-Sulina, Ilgani-Mahmudia. Alte atracții speciale sunt vânătoarea, plaja, sporturile nautice (yachting, canotaj pe lacurile Puiu și Roșu).

În apropierea Deltei, alte atracții sunt împrejurimile și Tulcea unde există muzee etnografice și arheologice, Festivalul Dunării, organizat anual timp de o săptămână în luna august, în alternanță cu Festivalul Latin și Carnavalul Iernii.

Cazarea se poate asigura pe grindurile Deltei și în zonele din jurul acesteia. Predomină locurile de cazare în unități de calitate scăzută. Singurele locuri de cazare de trei stele sunt în bungalow-uri. Întrucât unele unități de cazare produc daune mediului înconjurător, este posibil ca o parte din ele să fie închise.

Turismul actual este practicat atât de turiștii români cât și de cei străini. Perioada cea mai aglomerată este trimestrul trei al anului, ceea ce demonstrează că motivația principală este turismul estival și nu motivații de natură științifică. Cea mai mare parte a turiștilor din zonă sunt excursioniști care vin în Deltă pentru o zi și se cazează în alte locuri.

Strategia de dezvoltare a turismului în Delta Dunării trebuie să pună accent pe următoarele aspecte:

dezvoltarea turistică trebuie să fie complementară cu obiectivele Rezervației Biosferei;

trebuie să se dezvolte un turism de mică intensitate care să aibă un impact minim asupra mediului;

să se încurajeze mai mult excursiile de o zi cu vasele fluviale sau excursiile cu cazare peste noapte în stațiunile de pe litoral. În acest sens, ar trebui încurajată folosirea vaselor cu aripi subacvatice pentru a reduce durata călătoriei;

inițierea unui program de promovare ca centru al Moștenirii Universale;

includerea Deltei Dunării în circuite organizate în cadrul stațiunilor de pe litoral.

CAPITOLUL V

STUDIU DE CAZ

5.1. Prezentare agenție de turism

City Tours Events este o agenție de tursim din Cluj-Napoca specializată pe turism internațional, cu o vechime de mai mult de 5 ani pe piața de incoming din România. Principala piață pe care operează agenția este cea din Austria și Germania.

5.2. Produse turistice internaționale oferite de City Tours Events

Principalele produse oferite de agențe sunt:

Tur de oraș respectiv al orașului Cluj-Napoca denumit în secolulu al XVIII-lea, de către comercianții sasă, Orașul comoara.

Excursii de o zi

Un prim produs oferit de agenție în cadrul excursiilor de o zi este „Zimbor-Stâmba-Porolissum”, prin intermediul acestei oferte urmărindu-se exploatarea unei zonă a Transilvaniei, care pe cât este de frumoasă, pe atât de necunoscută turismului.

Este vorba de județul Sălaj, situat la nord de Cluj, într-un ținut deluros, cu păduri dese și văi largi, adăpostind nu doar animalele pădurii, ci și o mulțime de sate și livezi. Această zonă este vestită datorită livezilor, în special cele de pruni, din care se face vestita pălincă de Sălaj.

Satul Zimbor este unul dintre cele mai vechi și mai mari sate din regiune, fiind până la primul război mondial, reședința grofului maghiar Zsombori. Actuala comună, împreună cu încă câteva sate, făceau parte din domeniul nobiliar al grofului. Este un sat tipic transilvănean, în el conviețuind de-a lungul secolelor români, maghiari și evrei. Astăzi, majoritatea populației locale se ocupă cu agricultura, în special cu producerea vestitei pălinci.

Un prim punct al excursiei îl reprezintă turul satului, unde printre altele se pot vizita bisericile vechi – cea reformată din secolul 13 și cea ortodoxă din secolul 18, dar și cazanul de țuică.

Ulterior vizitei satului Zimbor se merge spre una dintre cele mai vechi așezări monahale din zonă, respectiv mănăstirea Strâmba. Pe locul unei vechi mănăstiri ortodoxe din secolul 15, s-a reconstruit după 1990 o nouă așezare monahală, singura pentru călugări din județul Sălaj.

Următoarea oprire este în comuna sălăjană Mirșid. Aparent necunoscută, această locație ascunde unul dintre cele mai bine conservate castre romane: Porolissum. Istoria acestei așezări este extrem de interesantă, orașul fiind construit de către romani în timpul vestitului război din anul 106. El a devenit mai târziu reședința legiunilor romane, iar la începutul secolului al 2 lea p.c., capitala provinciei Dacia Porolissensis. Săpăturile arheologice continuă și astăzi, până acuma fiind descoperite forumul, thermele și casele patricienilor. Situl este considerat a fi unul dintre cele mai bine conservate din România.

Tariful practicat pentru acest produs turistic este de 25 euro/persoană.

Un alt produs de succes al agenției este excursia „Sighișoara-Viscri”

Cu ajutorul acestui produs agenția oferă clienților săi posibilitatea descoperirii unuea dintre cele mai importante asezări săsești denumită și “perla Transilvaniei”, orașul Sighișoara.

Sighișoara este una dintre cele șapte “burguri” ale sașilor din Transilvania, fiind unică în România. Ața cum am preciza anterior Sighișoara este inclusă în patrimoniul UNESCO.

Cea mai mare parte a sistemului de fortificație s-a păstrat intact, turnurile și bastioanele de apărare veghiind și astăzi peste oraș. Turnul cu ceas, fosta mãnãstire benedictinã, biserica din deal, straduțele înguste, dar și casa în care se presupune cã s-ar fi nãscut Vlad Țepeș, alias Dracula, mențin atmosfera medievalã a orașului.

Câteva dintre vechile ateliere meșteșugãrești au fost reamenajate și gãzduiesc astãzi hoteluri și restaurante.

După vizitarea perlei transilvănene excursia presupune și vizitarea unuia dintre cele mai cunoscute sate transilvănene, Viscri, unde poate fi să descoperit un interesant proiect de restaurare și păstrare a patrimoniului și a culturii transilvănene. Este vorba de fundația “Mihai Eminescu Trust”, aflată sub Înaltul patronaj al Prințului Charles al Marii Britanii.

În ultimii 10 ani, datorită acestei fundații au fost restaurate nu doar biserica fortificată – monument UNESCO – ci și majoritatea caselor, hambarelor și gospodăriilor din sat.

Costul unei astfel de excursii este de 30 euro/persoană, iar reprezentanții agenției susțin ca este unul dintre cele mai vândute produse tursitice.

Weekend break

Dintre produsele oferite de agenție sub denumirea de „weekend-break” unul dintre cele mai bine vândute este „Urși și orașe medievale în Țara lui Dracula” al cărui cost de 220 euro/persoană.

Punctul de plecare în excursie este Cluj-Napoca cu destinația Brașov zis și „orașul Coroanei”.

Este cunoscut faptul că Brașovul a fost odată cel mai important centru al sașilor transilvăneni, care în secolul al 12-lea s-au stabilit în această regiune și au influențat atât istoria cât și cultura țării. Aceștia au construit orașe și biserici fortificate, multe dintre acestea fiind păstrate într-o stare bună și astăzi. La turul de oraș se pot vizita printre altele
Piața Sfatului și clădirile istorice, cum ar fi „Biserica Neagră“ – un edificiu gotic impunător datând din secolul al 14-lea, adăpostind o colecție neobișnuit de mare de covoare orientale regăsite într-o biserică evanghelică, dar și prima școală românească din cartierul „Șchei”

Excursia include și vizita orașului Bran. Acesta a fost inițial construit de Cavalerii Teutoni și a servit pentru mai multe secole ca și castel de frontieră între Transilvania și Țara Românească. De abia după mult timp după ce scriitorul irlandez Bram Stoker a scris celebrul roman “Dracula”, fiind supranumit si “castelul contelui Dracula”. De aceea, la ora actuală acesta este cel mai vizitat castel din România.

O ultimă destinație o reprezintă Munții Carpați, unde pot fi văzuți urși, agenția punând la dispoziția clienților, prin intermediul unui specialist, mai multe informații despre urșii carpatici

În cadrul produsului weekend break agenția oferă un produs special denumit „Pe urmele civilizației săsești din Transilvania”

Prin intermediul acestuiprodus touristic agenția face cunoscut orașul Sibiu, fosta Capitală Culturală Europeană în 2007, cât și împrejurimile acestuia…

Programul debutează vineri cu un traseu Sibiu – Sibiel

Astfel, se ajunge în Sibiu vineri după-masă. Sibiul a fost fondat de coloniștii sași în secolul al 12-lea și a fost atestat prima oară în anul 1191. A devenit în timp cel mai important oraș din Transilvania, fiind fortificat cu patru linii de ziduri concentrice. Este singurul oraș din regiune, care nu a fost niciodată cucerit de către turci. Datorită breslelor și a relațiilor comerciale, Sibiul a devenit centrul economic, politic și cultural al Transilvaniei, devenind în secolul al 18-lea capitală. Mulți artiști au fost aduși aici și au lăsat în urma lor o colecție vastă de picturi, cărți, statui și pietre funerare. Majoritatea pot fi admirate la Muzeul Samuil von Bruckenthal, primul muzeu deschis în România.

La ora actuală, Sibiul este un centru în plină expansiune economică, în special datorită oamenilor de afaceri germani, care investesc aici. Majoritatea clădirilor au fost restaurate, iar piețele principale ilustrează atmosferă medievală a orașului.

În cadrul programului sunt incluse vizitarea muzeelor și bisericilor: De asemenea vor putea fi descoperite casele și curțile interioare, se vor putea cunoaște meșteșugari din întreaga lume.

Următoare etapă a excursiei este un mic sat românesc, Sibiel. Acesta se află în munții Cindrel, o zonă cu peisaje pitorești. Atracția principală a acestui sat este muzeul local, ce găzduiește o colecție unică de icoane pictate pe sticlă. Toate icoanele au fost pictate de către localnici, iar unele dintre ele au câteva secole vechime. După vizitarea acestui muzeu turișii au posibilitatea de a face cunoștiință cu această comunitate.

În cea de-a doua zi a excursiei turiștii pornesc pe urmele unei vechi civilizații din Transilvania. Cu toate că majoritatea sașilor au emigrat în Germania, aceștia au lăsat în urmă o civilizație impresionantă. O mulțime de cetăți și biserici pot fi vizite, una dintre acestea se află în satul Hosman. Acesta se află pe Valea Hârtibaciului, și oferă o imagine incredibilă asupra bisericii fortificate din secolul al 15-lea. Satul în sine reprezintă un mosaic etnic, adăpostind comunități de români, maghiari, germani și romi. De asemenea, în ultimii ani se desfășoară aici un amplu proiect de conservare, a cărui obiectiv este promovarea comunității locale și păstrarea modului de viață ancestral.

După vizitarea satului Hosman, se merge spre Biertan, aceasta fiind considerată, a fi cea mai importantă biserică fortificată din Transilvania (a fost reședință episcopală, fiind apărată de trei rânduri de fortificații), rezistând sutelor de atacuri de-a lungul secolelor. Este de asemenea un loc plin de legende și povestiri. Una dintre acestea descrie una dintre casele de lângă biserică. Aceasta era folosită ca și “închisoare conjugală”, și era locul unde cuplurile căsătorite, care vroiau să divorțeze erau închise. Aceștia aveau un singur pat, un singur scaun, o lingură, o furculiță, dar nici un cuțit, și erau ținuți închiși astfel mai multe luni. Se spune că în 300 de ani, a existat un singur cuplu care s-a desparțit după această experiență… Urcând scările spre biserică, o splendidă panoramă, asupra întregului sat transilvănean, se va deschide în fața ochilor dumneavoastră…

Următoarea destinație este orașul Sighișoara. Sighișoara, unică în România atrage anual mii de turiști din toate colțurile lumii, pentru a vedea zidurile de fortificație, bastioanele, faimoasele figurine ale turnului cu ceas.

Ultima zi a excursiei are ca obiective: Muzeul ASTRA– Cisnădioara – Cisnădie

La doar 10 kilometri depărtare de Sibiu, se află cel mai mare muzeu în aer liber din România, muzeul ASTRA. Acesta adăpostește pe o suprafață de 96 de hectare istoria și tradițiile românești. Acest muzeu a fost construit în anii ‘60. Reformele comuniste au distrus mii de sate, au interzis tradițiile folclorice și au șters sute de ani de civilizație rurală. Datorită politicii agricole și a marii colectivizări, o mulțime de obiceiuri au fost sortite uitării. Primele gospodării care au fost aduse în acest muzeu provin din Mărginimea Sibiului. Case, mori și căruțe au fost aduse de la oameni, care fiind forțați să se mute în orașe, le-au abandonat. În următorii ani, au fost aduse case, biserici, bărci, grajduri, întregi gospodării și ateliere meșteșugărești din întreaga țară. LA ora actuală pot fi vizitate peste 150 de exponate, pornind de la casele pescărești din Delta Dunării, la cârciuma “din bătrâni”, de la aleea de popice de lângă Sibiu, până la “Cappela Sistina” a bisericilor de lemn… În incinta muzeului se pot gusta produsele tradiționale, la cârciuma românească din secolul al 18-lea.

După vizitarea acestui muzeu produsul oferă descoperirea a două dintre cele mai interesante biserici fortificate din Transilvania. În Cisnădioară, poate fi vizitată cea mai veche biserică săsească din Transilvania. Cel mai probabil, aceasta a fost construită în secolul 12 și a fost unul dintre puținele locuri care nu a fost distrus în timpul invaziei monge din 1241.

În interiorul bisericii pot fi admirate pietrele funerare ale martirilor din timpul Primului Război Mondial. Panorama întregului sat vă va tăia răsuflarea: pe o parte veți putea admira Munții Făgăraș, înalți de peste 2500 de metri, iar pe partea cealaltă veți putea vedea faimoasele livezi de meri care veghează asupra satului.

Următoarea destinație inclusă în acest produs touristic este vizitarea micului oraș Cisnadie, care adăpostește una dintre cele mai frumoase biserici din Transilvania.

5.3. Perspective ale agenției City Tours

Penru următorii ani unul din principalele obiective ale agenției îl reprezintă promovarea turismului religios fiind binecunoscut faptul că România deține importante lăcașuri de cult în Bucovina.

Agenția intențioanează a promova, pentru atragarea turiștilor străini, pelerinajele religioase care să concentreze pentru 1-3 zile, un mare număr de credincioși veniți din străinătate.

Aceste pelerinaje urmează a fi organizate cu ocazia zilei de 20 iulie (Sf. Ilie),
15 august (AdormireaMaicii Domnului), dar si în prima lună a toamnei, la 8 septembrie (Nașterea Maicii Domnului) și 14 septembrie (Înălțarea Sfintei Cruci). Dintre hramurile cu largă audiență sunt cele ale mănăstirilor din Bucovina, Sub-Carpații Moldovei, Sub-Carpații Getici, sau Transilvania. Alte activități pe care agenția dorește să le promoveze sunt:

Simpozioane religioase;

Evenimente cultural creștine;

Expoziții de icoane și obiecte de cult;

Concerte de muzică religioasă

Astfel, pentru a-și asigura supraviețuirea sau consolidarea poziției pe piață, firma trebuie să aibă în permanență în vedere solicitările, gusturile și pretențiile clienților, pe de o parte, și performanțele concurenței, pe de altă parte, produsele turistice pe care le oferă fiind supuse în permanență unor analize și perfecționări.

Elaborarea strategiilor cu privire la produsele turistice este o operașiune cât se poate de complexă, care presupune folosirea unui mare volum de informații, precum și a unor instrumente de lucru specifice.

Pentru promovarea acestui nou tip de turism agenția City Tours conștinetizează că principalele activități ce ar favoriza atragerea de turiști internaționali sunt:

Vizitarea bisericilor, bisericile reprezentând edificii religioase unde creștinismul, sub diferitele sale variante, s-a răspândit mai rapid, ridicându-și lăcașuri de cult adecvate.

Ele atrag vizitatorii prin vechime, grandoare, stilul construcției, decorații interioare și exterioare dar și pentru valorile spirituale.

Catedralele alcătuiesc o grupă importantă de edificii religioase. Catedralele sunt caracteristice spațiului european și american.

Mănăstirile alcatuiesc ansambluri arhitectonice centrate în jurul unui edificiu de cult din categoria bisericilor sau catedralelor. Lângă funcția religioasă propriu-zisă, mănăstirile sunt și habitate caracteristice, producătoare de bunuri și atracții turistice (articole de artizanat, hramuri, pelerinaje). Așa cum am prezentat și în cuprinsul lucrării în România se intâlnesc mai ales în Bucovina și Sub-Carpații Moldovei: Voroneț, Humor, Bistrița sau Putna, Moldovița, Sucevița, Dragomirna, Golia, Galata, Agapia.

Pentru promovarea noului pachet turistic agenția City Tours urmează a-și promova produsul făcând apel la strategia inovării și a înnoirii.

Un prim pachet turistic ce va fi introdus pe piață începând cu august 2014 va fi excursia la Mănăstirea Moldovița, fiind situată în Comuna Moldovița și inclusă în aria turistică din Nordul Moldovei (Mănăstirea Moldovița)

Comuna dispune de suprafețe de terenuri agricole, cu soluri fertile, propice unei pomiculturi si zootehnii moderne si plante melifere favorabile apiculturii. De asemeena comuna dispune de materii prime (cherestea de rezonantă, bușteni).

Zona se remarcă printr-un potențial turistic aparte, dezvoltarea sectorului serviciilor oferind oportunități pentru crearea de noi locuri de muncă.

De asemenea, agenția mizează pe considerentul că zona reprezintă un adevărat potențial pentru agricultură ecologică, în mod special apicultura, pomicultură și zootehnia.

În încercarea de a conchide agenția estimează că, prin promovarea acestui tip de turism, numărul vizitatorilor internaționali ar înregistra o creștere cu 25%, creștere considerată semnificativă pentru o agenție transilvăneană.

CONCLUZII

Turismul cel internațional reprezintă, din perspectiva prezentei abordări, o șansă reală în relansarea durabilă a creșterii economice, a dezvoltării economiei în România și de realizare a programului integrării în Uniunea Europeană.

Turismul, ca fenomen care s-a impus pregnant la nivel european este una dintre componentele majore ale vieții economice și sociale.

Fenomenul turistic internațional se manifestă ca o deplasare temporară și de un gen particular a turiștilor în scopul satisfacerii, pe itinerariile și la punctele de destinație ale călătoriilor, a unor nevoi individuale de consum de bunuri și servicii.

Produsul turistic reprezintă totalitatea bunurilor și serviciilor necesare derulării specifice a consumului turistic înaintea și pe parcursul călătoriei ca și la locul de destinație.

Este binecunoscut faptul că România a început să spijine, în mod activ, cooperarea cu alte țări sau regiuni din Europa. Ținând cont de poziția geopolitică favorabilă și de potențialul turistic, morfologic și antropic bogat, România ar trebuie să se profite din plin de acest potențial. Până în secolul al XIX-lea România a fost puțin cunoscută ca țără turistică, atât datorită poziției oarecum periferice a țării, cât și din lipsa unei infrastructuri adecvate.

Așa cum am subliniatșți în cuprinsul lucrării, în cadrul strategiei naționale de dezvoltare a turismului românesc internațional, se impune stabilirea unei ierarhii a zonelor prioritare ce trebuie avute în vedere în perioada imediat următoare, ținând seama de oferta potențială și de categoriile cererii turistice ce ar putea fi satisfăcute prin valorificarea ofertei existente.

Studiile efectuate în acest domeniu au condus la concluzia că există câteva zone turistice de interes care, incluse într-o strategie adecvată de dezvoltare, pot conduce la relansarea turismului românesc internațional. Aceste zone ar putea fi: zona București, litoralul românesc al Mării Negre, zonele Brașov și Sibiu, regiunea nordului Moldovei, zona Deltei Dunării.

La ora actuală turismul internațional la noi în țară este practicat cu precădere în al treilea trimestru al anului, ceea ce demonstrează că motivația principală este turismul estival și nu motivații de natură științifică.

Însă, fără o dezvoltare a infrastructurii rutiere dezvoltarea sectorului turismului național este apropae imposibilă.

BIBLIOGRAFIE

Doctrină

Băltărețu, A (2012) Economia turismului, Editura
Pro Universitaria, București ;

Băltărețu, A.(2009) Evoluții și tendințe în turismul internațional-aspecte teoretice și practice, Editura Pro Universitară, București;

G. Cazes, G. (1992) Fondements pour une geographie du tourisme et des loisirs, Breal, Paris;

Cristureanu, C. (2006) Strategii și tranzacți în turismul internațional, Editura C.H. Beck, București;

Enea, C. (2009) Economia turismului, Editura Universitară, București;

Ispas, A. (2010) Economia turismului, Editura Universității „Transilvania”, Brașov;

Minciu, R. (2005) Economia turismului, ediția a III-a revăzută și adăugită, Editura Uranus, București;

Neacșu, N., Băltărețu, A, Neacșu, M (2006) Economia turismului, ediția a 2-a, Editura Pro Universitaria, București;

M. Stock, (2003) Le tourisme. Acteurs, lieux et enjeux, Belin, Paris;

F. Vellas, (2007) Economie et Politique du Tourisme International, 2e edition, Economica Paris;

Articole din reviste de specialitate

Surse electonice