Perspective Privind Organizarea Serviciilor Publice din Municipiul Bucuresti

PERSPECTIVE ÎN ORGANIZAREA SERVICIILOR PUBLICE ÎN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………..3

CAPITOLUL I – Notiunea de serviciu public…………………………….6

1.1 Concept și clasificare……………………………………………….6

1.2 Principii…………………………………………………………….13

1.3 Înființarea serviciilor publice……………………………………..16

CAPITOLUL II – Serviciile publice locale ………………………………19

2.1 Definiție…………………………………………………………….19

2.2 Categorii……………………………………………………………20

CAPITOLUL III – Servicii publice locale în Municipiul București …..31

3.1 Administrația publică locală a municipiului București în prezent………………………………………………………………………33

STUDIU DE CAZ – Proiect de reorganizare a sistemului de servicii publice locale in Municipiul Bucuresti –ELCEN – RADET……………………………………………………………………..49

Concluzii…………………………………………………………………….70

Bibliografie………………………………………………………………….75

Anexe…………………………………………………………………………78

INTRODUCERE

Lucrarea de față tratează teoriile serviciilor publice naționale și locale, atât din punct de vedere legislativ, cât și administrativ, evidențiind importanța existenței unor servicii publice locale foarte bine organizate, care să ofere societății satisfacția de bază de care aceasta are nevoie din punct de vedere al administrației. Obiectivul acestei lucrări este acela de a aminti și a evidenția serviciile publice existente, aflate la dispoziția cetățenilor din România și în special din municipiul București. Am insistat pe organizarea și funcționarea serviciilor publice locale din capitala țării, enumerând autorități, instituții și servicii publice concrete care să confirme structura teoretică propusă de gânditorii români prin intermediul literaturii de specialitate. Partea practică a acestei lucrări se bazează pe analiza unui proiect de reorganizare a sistemului de servicii publice local în municipiul București și anume a reorganizării RADET și a fuziunii acesteia cu ELCEN.

Serviciile publice, structura organizatorică înființată prin lege, stau la baza piramidei opțiunilor cetățenilor atunci când vine vorba despre îndeplinirea unor obiective de bază, de obținerea serviciilor de care aceștia au nevoie și de calitatea vieții fiecărui cetățean al României. Serviciile publice sunt înființate de către stat, județe, municipii, orașe sau comune, dar pot fi înființate și de către autorități private, atâta timp cât reglementările legislative sunt respectate. Interesele comunității reprezintă principalul obietiv în procesul de creare, organizare și funcționare a serviciilor publice, motiv pentru care această lucrare își propune să analizeze și să expună serviciile publice existente, legislația în vigoare și teoriile specialiștilor din domeniul serviciilor publice, aducând în discuție opiniilor autorilor din literatura românească de specialitate.

O bună organizare a serviciilor publice este esențiala pentru buna funcționare a întregii societăți, acesta reprezentând motivul din spatele alegerii acestei teme pentru lucrarea de licență. Organizarea serviciilor publice înființate la nivel național și local atrag atenția prin evenimente curente din societate, punând semne de întrebare cu privire la respectarea principiilor serviciilor publice și a legislației în vigoare. De aceea, am ales să analizez perspectivele existente în organizarea și funcționarea serviciilor publice locale, în special din municipiul București, insistând pe cele mai importante teorii enunțate în lucrări de specialitate precum cea a lui Ion Plumb, Armenia Androniceanu, Oana Abălută, „Managementul serviciilor publice”, lucrarea lui Nicolae Popa, „Teoria generala a dreptului”, lucrarea lui Ioan Alexandru, „Administrație Publică: Teorii, Realități, Perspective”, cea a lui Dragoș Dincă, „Sistem Administrativ Românesc – Inspirație Franceză și Adaptare Autohtonăși multe altele care vor apărea în citările efectuate de-a lulngul lucrării și în lista bibliografică de la finalul acesteia. Teoriile acestor autori reprezintă un punct de plecare în analiza perspectivelor din organizarea serviciilor publice.

Această lucrare a fost organizată în patru capitol de-a lungul cărora se păstrează idea de bază și anume aceea că scopul principal al serviciilor publice trebuie să fie reprezentat de urmărirea interesului public și nu de interesul propriu al responsabililor acestor autorități administrative. Primul capitol reprezintă punctul de plecare în discuția despre serviciile publice, evidențiind noțiunile de bază, conceptele de serviciu public și clasificarea acestora. În interiorul primului capitol sunt discutate și principiile care trebuie să fie urmărite și respectate pentru a obține rezultatele dorite în societate prin intermediul serviciilor publice. Totodată, în capitolul I al acestei lucrări am discutat și înființarea, respective desființarea serviciilor publice, pentru a înțelege mai bine cum poate fi creat un serviciu public, care sunt autoritățile capabile să aprobe organizarea și modul de funcționare al unui astfel de serviciu și cine sunt cei care trebuie să execute activități pentru respectarea legiii.

De-a lungul celui de-al doilea capitol, discuția se restrânge, analizând serviciile publice locale, definindu-le pe acestea și împărțindu-le în categorii, în baza Legii nr. 215/2001. Această discuție se bazează pe perspectiva teoretică oferită de literatura de specialitate, cu precădere pe lucrările de drept administrative.

Cel de-al treilea capitol al acestei lucrări se concentrează pe serviciile publice locale existente în municipiul București și pe împărțirea responsabilităților dintre autoritățile locale administrative, aplicând structurile propuse de teoreticieni. În această parte a lucrării m-am concentrate pe concretizarea subiectului discutat și aducerea în scena a administrațiilor și instituțiilor reale din municipiul București, care îndeplinesc rolul de a urmări interesele cetățenilor.

Cel de-al patrulea capitol și ultimul oferă o perspectivă practică a reorganizării unui serviciu public local, scoțând în evidență principiile care au fost respectate și cele care nu au fost respectate de-a lungul timpului în cadrul companiei RADET. Acest studio are la bază fuziunea dintre RADET și ELCEN care a fost anunțată de către autorități în anul 2014, nematerializându-se nici pânăîn anul 2015. Efectele dorinței acestei fuziuni, motivele reorganizării și strategiile de reorganizare sunt doar câteva dintre punctele care vor fi atinse în capitolul IV. Cercetarea inclusă în finalul lucrării conține un document al hotărârii de fuziune, care are un rol important în această analiză, având în vedere metodologia aleasă și anume analiza de document, o metodă calitativă, care, în opinia mea, va lămuri diferite aspect cu privire la organizarea și funcționarea serviciului public discutat.

Rolul administrației publice și a managementului public sunt deosebit de importante în discuția despre organizarea serviciilor publice, care evoluează, iar prin urmărirea intereselor publicului, se dezvoltă în servicii din ce în ce mai complexe, fie inspirate din modele internaționale, fie de sine stătătoare. De aceea, clarificarea acestui subiect este utilă în rândul tuturor categoriilor societății, astfel încât funcționarea corectă a serviciilor administrative are la bază informarea corectă și cunoașterea reglementărilor legale cu ajutorul cărora au fost create.

CAPITOLUL I

NOȚIUNEA DE SERVICIU PUBLIC

Concepte și clasificare

Conceptul de „servicii” a fost din ce în ce mai des utilizat în societate odată cu apariția necesității unei organizări a acesteia și totodată, odată cu necesitatea administrării sectoarelor de activitate ale acesteia. Mai mult decât atât, serviciile au devenit un element de bază în competiția economică. Definirea noțiunii de serviciu public are o importanță majoră în contextul acestei lucrări, astfel încât, în lipsa unei noțiuni foarte bine definite, nu am putea determina perspectivele în organizarea serviciilor publice din municipiul București.

În sens material, serviciul public era definit la începutul secolului al XX-lea definit ca fiind o activitate prestată de o persoană publică, o colectivitate locală sau o altă instituție publică, aceasta fiind o definiție clasică a conceptului discutat, suținută de numeroase lucrări de specialitate ale acelei perioade, printre care și a juristului francez Leon Duguit (1859 – 1928), care a revoluționat gândirea legislativă.

În accepțiunea lui Alexandru Ioan, administrația se extinde în toate țările lumii, de peste o jumătate de secol, existând o creștere a serviciilor publice și o intervenție mai intensă a statului în viața națiunii. Din perspectiva legislației române, serviciul public reprezintă „totalitatea acțiunilor și activităților prin care se asigură satisfacerea nevoilor de utilitate și interes public general sau local ale colectivităților”. De asemenea, prin Tratatul de la Lisabona, serviciilor de interes general le este creat un nou fundament juridic prin intermediul căruia sunt definite ca fiind „serviciile comerciale și necomerciale care fac obiectul anumitor obligații de serviciu public, în special datorită interesului general pe care îl deservesc.”

Conform Dicționarului Explicativ Român și a Legii 554/2004, Art2, litera M, serviciul public este „activitatea organizată, sau după caz, autorizată de o autoritate publică în scopul satisfacerii unui interes legitim public.”

Toate aceste definiții ale conceptului de serviciu public au apărut ca și consecință a necesității de a delimita acest tip de servicii de cele private. Conceptul de serviciu public este utilizat în prezent în numeroase situații, având atât sensul de organizație sau organism social, cât și sensul de activitate a unei organizații sau a unui organism social. Autorul Dragoș Dincă (2004) rezumă elementele specifice ale serviciului public, afirmând că acesta vizează satisfacerea nevoilor cu caracter public, că este o activitate concretă căreia i se aplică un regim juridic derogatoriu de la dreptul comun și că trebuie să aibă un organism care să pună serviciul public în aplicare. Astfel, acesta ajunge la concluzia că „un serviciu public poate exista dacă o colectivitate locală, regională sau națională apreciază că la un moment dat, în aria sa de responsabilitate, un bun sau serviciu necesar tuturor nu poate fi realizat sau prestat doar prin regulile pieței.”

Teoreticieni români precum Pual Negulescu, Ioan Alexandru, Lucica Matei și personaje politice cu o importantă influență în delimitarea conceptului de „serviciu public” precum Dragoș Dincă, au folosit modelul francez al serviciilor publice ca punct de pornire in teoriile lor, inspirându-se și adaptând sistemul administrativ românesc la modelul aproape impecabil francez. Așadar, am asistat de-a lungul timpului la o definire a serviciului public prin prisma a trei mari perioade și anume sfârșitul secolului al XX-lea, perioada interbelică și perioada actuală care este influențată de „criza serviciului public”, conform autorului Dragoș Dincă. Citându-l pe autorul Anibal Teodorescu (1929), Dincă susține teoria acestuia conform căreia „funcția executivă a statului se exercită prin servicii publice, acestea fiind înființate și organizate de stat sau subîmpărțirile sale administrative pentru îndeplinirea atribuțiilor lor executive.” De asemenea, același autor susține și afirmația teoreticianului român, Paul Negulescu, conform căreia orice serviciu public trebuie să satisfacă nevoile publice ale statului, județului sau comunei din bugetele acestor instituții, gestiunea serviciilor publice este supusă legii contabilității generale a statului, actele juridice îndeplinite de agenții serviciului sunt considerate acte administrative, serviciul public trebuie să aibă o funcționare regulată și continuă, serviciul trebuie să aibă mai multe subdiviziuni, corespunzând fiecărei ramuri de activitate: administrativă, tehnică, comercială, financiară etc. Aceste afirmații au condus la adoptarea Constituției din 1991 în România, datorită necesității de anțate și organizate de stat sau subîmpărțirile sale administrative pentru îndeplinirea atribuțiilor lor executive.” De asemenea, același autor susține și afirmația teoreticianului român, Paul Negulescu, conform căreia orice serviciu public trebuie să satisfacă nevoile publice ale statului, județului sau comunei din bugetele acestor instituții, gestiunea serviciilor publice este supusă legii contabilității generale a statului, actele juridice îndeplinite de agenții serviciului sunt considerate acte administrative, serviciul public trebuie să aibă o funcționare regulată și continuă, serviciul trebuie să aibă mai multe subdiviziuni, corespunzând fiecărei ramuri de activitate: administrativă, tehnică, comercială, financiară etc. Aceste afirmații au condus la adoptarea Constituției din 1991 în România, datorită necesității de adopta noi legi fundamentale, iar în baza principilor acestei constituții a fost afoptată Legea Administrației Publice Locale nr. 69/1991 în același an, care vizează modul de organizare și funcționare a administrației publice locale.

Observând importanța existenței serviciilor publice și locale în societatea curentă, este necesar să realizăm o scurtă incursiune în rolul administrației publice în stat, dar și a conceptului de management public, pentru a înțelege mai bine organizarea și funcționarea numeroaselor servicii pe care le vom enumera și descrie în capitolele care urmează.

Autorul Ion Plumb amintește clasificarea sectorială realizată de Jean Fourastie (1963), susținând gruparea sectoarelor economiei în trei categorii și anume: sectorul primar, sectorul secundar și sectorul terțiar. În ceea ce privește sectorul primar, acesta include activități prin care societatea are abilitatea de a transforma mediul natural precum agricultura, pescuitul, industria extractivă etc. Sectorul secundar este acela care cuprinde activitățile industriale prelucrătoare, iar sectorul terțiar include restul activităților care lipsesc din primele două sectoare. Aici se încadrează activități precum transportul, telecomunicațiile, comerțul, turismul, finanțele, învățământul, administrația de stat, cultura, ocrotirea sănătății, băncile etc. Sectorul terțiar care este considerat unul cu progres tehnic lent, este format din servicii, administrație, comerț, asigurări, bănci și multe altele.

În ceea ce privește clasificarea serviciilor publice, acestea pot fi servicii publice cu caracter administrativ care nu pot fi realizate de persoane și instituții precum este starea civilă, protecția civilă, autoritatea tutelară, însă se pot clasifica și ca și servicii publice care pot fi realizate de alte persoane, așa cum este iluminatul stradal sau serviciile de salubritate.

Serviciile publice mai pot fi clasificate și din punct de vedere tipologic, judiciar, administrativ sau financiar. Autorul Ioan Alexandru propune o distincție între serviciul public de legiferare, cel judiciar și cel administrativ, amintind faptul că serviciul public de legiferare necesită adoptarea normelor juridice obligatorii și este realizat de Parlament, că serviciul public judiciar este realizat de către instanțele judecătorești și că serviciile publice administrative asigură executarea legilor și a hotărârilor judecătorești, deopotrivă, ordinea publică, siguranța națională și asigură desfășurarea activităților pentru toate domeniile de activitate.

Din punct de vedere al finanțării bugetare, serviciile publice pot fi clasificate în funcție de sursa finanțării. Acestea pot fi:

Finanțate din bugetul statului

Finanțate dinsurse extrabugetare

Finanțate din cominații bugetare și extrabugetare

Finanțate din activitatea proprie

Același autor propune o clasificare a serviciilor publice în funcție de nivelul de realizare, împărțindu-le în servicii publice naționale și locale. Autorii Ion Plumb și Armenia Androniceanu propun, de asemenea, o astfel de clasificare pe care o denumesc „în funcție de gradul de cuprindere” și care distinge serviciile de importanță națională și serviciile locale organizate la scara colectivtăților teritoriale, județene, municipale, orășenești sau comunale.Dragoș Dincă propune o clasificare după modul de organizare, în autorități administrative (precum sunt ministerele, direcțiile, oficiile, primăriile sau consiliile județene), insituții publice precum școli sau universități, regii autonome și asociații și fundații.

În accepțiunea autorului Emanuel Albu, clasificarea serviciilor publice este facută în funcție de forma de organizare, obiectul de activitate și gradul de extensie. Acesta specifică modul de funcționare al serviciilor publice din fiecare categorie, menționând faptul că serviciile publice care funcționează sub forma unor organe ale administrației publice se înființează, reorganizează și desființează prin lege de către Parlament, Guvern, ministere, consiliile județene și consiliile locale; de asemenea, este menționat faptul că:

Sunt înființae pentru satisfacerea unor interese speciale ale membrilor societății

Sunt asigurate mijloacele materiale și financiare pentru funcționarea serviciilor din bugetul de stat și din bugetul local

Activitatea este desfășurată în mod gratuit

Serviciile se desfășoară cu ajutorul personalului specializat în domeniu

Activitatea se desfășoară în mod continuu după informarea publicului

Se adoptă sau se emit acte administrative pentru realizarea activității

În ceea ce privește serviciile publice care funcționează sub formă de instituții publice, aceleași reguli se aplică, cu excepția emiterii actelor administrative, care trebuie să fie emise numai atunci când este necesar, sub forma unor diplome de absolvire, certificate medicale, atestate și altele, iar activitatea acestora se desfășoară atunci când există o cerere suficient de mare.

Cu privire la serviciile publice care funcționează sub forma unor regii autonome, societăți și companii naționale de interes public, activitățile se înființează sau desființează prin hotărâri ale guvernului sau ale consiliilor județene sau locale. De asemenea, se înfinnțează pentru satisfacerea membrilor societății prin realizarea unor activități de ordin economic, iar mijloacele bugetare sunt asigurate din fonduri proprii și subvenții. Activitatea poate fi desfășurată la cerere și contra-cost.

Conform aceluiași autor, serviciile publice pot fi clasificate în funcție de obiectul de activitate, astfel:

Serviciile publice pentru păstrarea ordinii publice și a apărării naționale. Acestea sunt Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiției și Ministerul Apărării Naționale.

Serviciile publice pentru activități financiare și fiscale. Acestea sunt realizate de Ministerul Finanțelor Publice și unitățile sale.

Serviciile publice pentru învățământ și cercetare. Acestea sunt Ministerul Educației și Cercetării și unitățile aferente.

Serviciile publice pentru asigurarea socială și sănătatea colectivității. Acestea sunt Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, Ministerul Sănătății și unitățile aferente.

Serviciile publice pentru artă și cultură. Acestea sunt reprezentate de Ministerul Culturii și Cultelor.

Serviciile publice pentru satisfacerea intereselor economice. Acestea sunt reprezentate de Ministerul Economiei și Comerțului, Ministerul Transporturilor, Construcților și Turismului, Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, Ministerul Mediului ți Gospodăririi Apelor, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Astfel, observăm că sectorul terțiar nu este deloc restrâns, iar serviciile publice necesare într-o societate nu pot fi încadrate într-un sector unic, din cauza extinderii și a compelxității fiecaruia dintre domeniile de activitate, dar și din cauza necesității de comunicare a instituțiilor și a ministerelor pentru o bună funcționare a statului.

Această multitudine de domenii și sectoare trebuie să funcționeze în baza legislativă românească, dar și în baza unei comunicări impecabile între institușii și reprezentanții acesteia, astfel încat principiile pe care le vom discuta în subcapitolul următor, să fie urmărite constant și îndeplinite în totalitate. Aici intervine personalul speciaizat in managementul public și administrația publică, domenii foarte importante pentru îndeplinirea acestor principii și totodată, pentru satisfacerea cererii primite din partea publicului. Aceeastă idee este subliniată și de către autorul Ioan Alexandru: „Statul modern, prevăzut cu un apparat administrative enorm, trebuie să fie tare, sub sancțiunea de a pierde controlul administrației, dacă vrea să nu fie lovit de neputință, în ciuda giganismului său, sau tocmai din cauza acestuia.”

Sistemul administrației publice cuprinde numeroase organe care sunt clasificate în funcție de denumire, activitate, organizare, natură juridică, însă au în comun executarea legii și organizarea executării.

Managementul public se ocupă cu studierea proceselor și a relațiilor de management, cu formarea principiilor și a legalităților, cu perfecționarea organizării și funcționării instituțiilor, urmărește interesul public al membrilor societății și este influențat de valorile economice, politice, sociale și culturale, dar în aceeași măsură le și infuențează pe acestea. Managementul public și principiile acestuia au rolul de a asigura un cadru general pentru o bună desfășurare a activității administrative și are funcții de previziune, organizare și coordonare, motivare, administrare, control și evaulare.

Așadar, tragem concluzia că există nevoia unui model de management public de calitate, a unor principii bine stabilite și a unor reguli de organizare și funcționare, pentru ca serviciile publice să își indeplinească funcțiile de bază de a satisface cererea publicului și de a aduce beneficii membrilor societății.

Principii

Existența serviciilor publice este esențială în orice stat modern, în care complexitatea activităților și numărul mare de cereri din toate sectoarele societății ar conduce la un haos în lipsa unor măsuri organizatorice. Principiile serviciilor publice au fost identificate în literatura de specialitate din România sub diferite forme, însă toate conduc la aceeași concluzie: principiile sunt stabilite cu scopul de a asigura continuitatea și legalitatea în funcționarea serviciilor publice și pentru a permite permanenta lor adaptare la nevoile generale. De asemenea, aceste principii sunt amenințate în mod constant de „introducerea procedurilor juridice ale consultării, comentării, negocierii și participării la putere.”

Principiile serviciilor publice sunt esențial de urmat și de respectat într-o societate a cărui obiectiv este să evolueze din toate punctele de vedere, să ofere soluți eficiente societății și să satisfacă interesul general al societății. Astfel, autorul Ion Plumb amintește trei principii fundamentale și anume cel al eficienței, al echității și al descentralizării. În acest context, principiul eficienței are la bază ideea ca administrația trebuie să găsească un echilibru între costuri și rezultate, respectiv calitate și cantitate, întrucât cheltuielile necesare realizării serviciului public sunt suportate de taxele și impozitele contribuabililor. Totodată, principiul eficienței presupune satisfacerea din ce în ce mai mare a nevoilor cetățenilor, chiar dacă acest lucru poate conduce la acumularea unor datorii. Cel de-al doilea principiu amintit de către acelați autor, este cel al echității, denumit și principiul egaliltății. Acesta se aplică atât agenților responsabili cu satisfacerea serviciilor și a nevoilor publice, cât și beneficiarilor. Acest lucru înseamnă că toți aceștia trebuie să aibă acces la posturile puse la dispoziție de către stat, însă totodată, trebuie să se supunî acelorași reguli. Cel de-al treilea principiu, cel al descentralizării, este inclus și în Constituția României și în Legea Administrației Publice Locale (Art. 1) și reprezintă o acțiune care presupune împărțirea administrativ-teritorială, ținând cont de gradul de specializare al cetățenilor și de necesitatea serviciilor publice în anumite zone. Autorul Ion Plumb oferă un exemplu concret care se referă la înființarea unui post de radio într-o comună care nu dispune de electroniști sau de redactori, însă un exemplu foarte bun ar fi reprezentat și de realizarea unor rețele de transport în comun într-o zonă urbană complexă precum este Bucureștiul, în cazul în care locuitorii nu circulă cu ajutorul transportului în comun. Acest serviciu public s-ar dovedi a fi ineficient, inutil și consumator de bani și forță de muncă, fără un rezultat care să satisfacă nevoile cetățenilor. Exceptând cele trei principii fundamentale, autorul adaugă trei reguli care sunt considerate principii de către alți autori ai literaturii de specialitate și anume: regula continuității, regula adaptării și regula cuantificării.

Comparativ cu clasificarea principiilor de către Plumb, autorul Dragoș Dincă oferă o viziune mult mai amplă în ceea ce privește organizarea și funcționarea serviciilor publice, menționând faptul că modelul francez reprezintă o bună sursă de inspirație în acest context. Referindu-se la principiile administrației publice, respectiv la principiile care pot facilita dezvoltarea locală și națională la nivel de servicii publice, acesta amintește:

principiul legalității – conform lui Tarangul, constă în „regula ca toate dispozițiile pe care le ia statul, să fie facute în baza și în conformitate cu dispozițiile luate mai înainte pe cale generală și impersonală. În consecință, actele administrative, care sunt acte individuale, trebuie făcute numai în baza și în cadrele dispozițiilor stabilite mai înainte pe cale generală și impersonală de legiuitor.” În opinia lui I. Deleanu (1991), din acest principiu derivă alte două priciăii care se referă la controlul jurisdicțional al acțiunii administrației publice și la principiul constituționalității legilor.

Principiul permanenței și al continuității – se referă la continuitatea pe care trebuie să o aibă orice serviciu public, respectiv orice activitate de organizare și executare a legii.

Principiul egalității și al neutralității – acest principiu este identic cu cel amintit de Plumb, referitor la egalitatea bilaterala dintre oameni, prin care reprezentanții serviciilor publice se asigură că interesul general este satisfăcut.

Principiul separării funcților publice de cele politice – acesta vizează crearea unui corp al funcționarilor publici, îmbunătățirea sistemului de recrutare, perfecționarea profesională, definirea funcției publice, îmbunătățirea coordonării funcționării publice etc. Toate aceste activități au scopul de a eficientiza organele administrației publice, astfel încât serviciile publice să fie își îndeplinească scopul de bază.

Principiul transparenței – se referă la accesul la informație al publicului, întrucât domeniul administrației publice nu poate să fie unul izolat. Astfel, este necesar accesul la informație cu privire la deciziile de interes public, dar și consultarea cetățenilor în procesul de luare a deciziei.

Principiul deconcentrării – se referă la distribuirea unei părți importante a activității către o zonă vizată prin intermediul uor instituții administrative.

Reforma administrației publice prevede cele trei principii fundamentale, în conformitate cu Art. 122/1 din Constituția României revizuită în anul 2003 prin intermediul căreia se afirmă: „Administrația publică din unitățile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei-locale și deconcentrării serviciilor publice.”

Așadar, ajungem la concluzia că principiile serviciilor publice trebuie să fie respectate, astfel încât satisfacția cetățenilor să fie dince în ce mai mare, evoluția societății să poată să aibă loc în mod armonios, iar organizarea și funcționarea tuturor serviciilor publice să aibă loc în mod controlat. În acest sens, funcționarii din domeniul serviciilor publice, beneficiarii, responsabilii și instituțiile de vârf, trebuie să fie foarte bine informate și să respecte restricțiile impuse de lege.

Înființarea serviciilor publice

Până în prezent, societatea românească a avut nevoie de un număr din ce în ce mai mare de servicii publice, ca urmare a creșterii nevoilor cetățenilor și a modelelor inspiraționale a altor state din întreaga lume. În acest moment, în România, statul este cel care decide și aprobă înființarea serviciilor publice. Plumb argumentează în acest sens, susținând că statul înființează și controlează în mod centralizat serviciile publice considerate de interes național, precum sunt poliția, starea civilă sau prevenirea și stingerea incendiilor. Acesta mai spune că „este vorba, în special, de crearea acelor servicii care afectează libertățile fundamentale ale cetățenilor sau care presupun apariția unor categorii de instituții publice.”

Plumb pune accentul pe înființtarea serviciilor publice de către colectivitățile locale, prin intermediul organismului deliberativ, atunci când acestea respectă condițile legii. De asemenea, afirmă faptul că serviciile publice pot fi înființate numai atunci când sunt respectate cele trei restricții de bază și anume stabilirea obiectivului de activitate, organizarea și funcționarea în baza unui regulament emis de administrație și controlul modului în care își realizează prerogativele. Deasemenea, autorul insistă pe respectarea principiilor eficienței, al echității și al descentralilzării atunci când se dorește înființarea serviciilor publice.

Autorul Dragoș Dincă evidențiază modalitățile prin care pot fi înființate serviciile publice, facând referire la documentele de care trebuie să se ținî cont în mod obligatoriu. Aceasta este o perspectivă foarte utilă din punct de vedere al tuturor părților implicate, aducând în scenă unelte concrete care vin să informeze publicul larg, instituțiile, serviciile publice și funcționarii aferenți etc. Așadar, este important de menționat că înființarea serviciilor publice poate fi realizată prin acte de autoritate, acte ale Parlamentului, ale Guvernului, acte ale autorităților administrative autonome, locale și ale celor publice, astfel încțt să fie definit interesul public al acestora.

În România, Constituția reprezintă principalul act care sugerează respectarea principiilor descentralizării, a autonomiei locale și a deconcentrării serviciilor publice, prin articolul 120 al acesteia. Constituția poate fi folosită ca bază a înființării unor servicii publice în România, motiv pentru care tragem concluzia că adăugarea unui nou serviciu public trebuie să fie urmată de adăugirea și adoptarea unei noi versiuni a Constituției. Organizarea serviciilor publice și înființarea acestora poate avea loc cu ajutorul actelor legislative care specifică modalitățile de control, funcționarea și modul de organizare al viitorului serviciu public. Actele normative românești care sunt utile în acest sens sunt Ordonanța Guvernului României nr 88/2001, Ordonanța Guvernului României nr. 84/2001, Legea nr. 241/2006 și alte acte similare. Acelați autor precizează că există și alte modalități prin care pot fi înființate sau organizate diverse servicii publice, fiecare stat european având libertatea de a acorda colectivităților locale oportunitatea de a crea servicii locale publice pentru comunitate, cu scopul de a crește satisfacția cetățenilor și calitatea vieții acestora.

Autorul Ioan Alexandru definește serviciul public ca pe o „organizație de stat sau a colectivităților locale, înființată de autoritățile competente, cu scopul de a asigura satisfacerea unor cerințe le membrilor societății, în regim de drept administrativ sau civil, în procesul de executare a legii.”De aceea, afirmația sa conform căreia serviciul public poate fi organizat la nivel național sau local, în anumite condiții, este validă și stă la baza acestei definiții concludente. Condițiile amintite de către autor sunt satisfacerea cerințelor membrilor societății, înființarea serviciilor publice prin acte de autoritate, desfășurarea activității având un personal cu calitatea de funcționar public, deținerea titlului de persoană juridică și deținerea mijloacelor materiale prin venituri proprii sau subvenții bugetare.

Înființarea oricăreui serviciu public național sau local presupune implicarea anumitor părți. În România, principalele părți implicate sunt administrația publică centrală și administrația publică locală. Acestea sunt cele care stabilesc politicile naționale sau locale, furnizează servicii la nivel local sau central și finanțează serviciile din bugetul propriu sau cel de stat. Desființarea unui serviciu public național sau local nu este cu nimic mai complicat sau mai complex decât înființarea lui, desființarea făcându-se prin aceeași hotărâre a instituției care a aprobat funcționarea și organizarea. Cu toate acestea, o informare în prealabil a publicului este necesară, înaintea încetării activității.

Capitolul II

SERVICIILE PUBLICE LOCALE

2.1 Definiții

Conform profesorului Dragoș Dincă, serviciul public poate fi definit ca fiind o activitate realizata de către o colectivitate, fie ea locașă, regională, națională sau europeană, prin puterea de care ea dispune. Totodată, aceasta poate fi încredințată de către colectivitate unui terț care are abilitatea de a contribui sau a pune în valoare un bun public sau furnizarea unui serviciu necesar tuturor. Conform aceluiași autor, noțiunea de dezvoltare locală se referă la „procesul de dezvoltare, în principal economică, într-o anumită regiune sau unitate administrativ-teritorială, care determină o creștere a calității vieții la nivel local”, iar obiectivul dezvoltării locale este „prosperitatea economică și bunăstarea socială prin crearea unui mediu favorabil pentru afaceri, concomitent cu integrarea în comunitate a grupurilor vulnerabile, folosirea resurselor endogene, dezvoltarea sectorului privat.”

Definiția serviciilor publice este implicit valabilă și pentru serviciile publice locale, acestea reprezentând un sistem în care se desfățoară o activitate de organizare a executării și de execuție a legii, realizată de către autoritățile administrative locale. România dispune atât de o administrație publică de stat, cât și de o administrație publică locală.

Administrația publică locală este reglementată prin articolele 120 si 123 ale Constituției Române, prin intermediul căreia sunt specificate principiile de bază care trebuie să fie respectate în cazul înființării și organizării serviciilor publice locale. Legea Administrației Publice Locale 215/2001, Legea prefectului 340/2004, Legea 393/2004 privind statutul aleșilor locali și Legea 67/2004 privind alegerea autorităților administrației locale sunt doar câteva dintre actele normative în baza cărora serviciile publice locale își pot desfășura activitatea.

Articolul 120, aliniatul 1 al Constituției României revizuită în anul 2003 prevede autonomia locală, iar principiul de rang constituțional al autonomiei locale implică principiul descentralizării, care se referă la organizarea administației publice și evocă existența colectivităților locale autonome, dar denotă și tendința statului modern de a renunța la prestarea serviciilor publice în regim centralizat.

În accepțiunea lui Dincă, autonomia locală este forma modernă de exprimare a principiului descentralizării administrative, fiind asociată cu stabilirea unui statut distinct al colectivităților locale. În opinia acestuia, autonomia locală pare a fi o ultimă treaptă de dezvoltare a descentralizării administrative, dintr-o perspectivă pur administrativă. Așadar, acesta enumeră elementele componente ale descentralizării administrative, pe baza principiului autonomiei locale, care poate fi considerat una dintre condițiile existenței oricărui serviciu public. Existența unei colectivități locale, recunoașterea responsabilității colectivităților locale în gestionarea nevoilor specifice, dispunerea colectivității locale de autorități administrative proprii, autonome, supravegherea activității colectivității locale de autoritățile puterii executive, sunt toate elemente ale descentralizării administrative.

2.2. Categorii de servicii publice locale

Conform autorului Ion Corbeanu (2000), administrația, indiferent de natura sa, trebuie să fie analizată din doua puncte de vedere care vizează activitatea de executare a legii și din punct de vedere al organizației, ca structură care îndeplinește această activitate. De asemenea, administrația publică locală este definită de acelați autor ca fiind o „activitate complexă, generală și specializată care se realizează la nivelul circumscripțiilor administrative teritoriale de către autorități publice locale alese sau numite și a căror competență se îndeplinește în regim de putere politică numai în cadrul circumscripției administrative date.”

O administrație publică locală poate funcționa numai atunci când în componența sa se află persoane juridice a căror responsabilitate să fie organizarea, funcționarea și controlarea activității publice locale. Articolul 5, aliniatul 1 al legii 69/1991 arată care sunt autoritățile publice prin care poate fi realizată autonomia locală în mediul rural și urban și anume:

autoritățile deliberative reprezentate de consiliile locale

autoritățile executive reprezentate de primari.

Conform legii 215/2001, administrațiile publice locale pot înființa orice tip de servicii publice atâta timp cât sunt respectate reglementările juridice. Fiecare comunitate care funcționează în parametrii normali trebuie să aibă o serie de activități specifice care să satisfacă nevoile de bază ale cetățenilor. Câteva dintre acestea sunt:

Alimentarea cu apă

Alimentarea cu energie termică

Distribuirea gazelor

Canalizarea

Salubritatea etc

Conform articolului 36 din secțiunea a II-a a legii nr. 215/2001, legea administrației publice locale, atribuțiile consiliului local sunt urmatoarele:

(1) Consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale.

(2) Consiliul local exercită următoarele categorii de atribuții:

a) atribuții privind organizarea și funcționarea aparatului de specialitate al primarului, ale instituțiilor și serviciilor publice de interes local și ale societăților comerciale și regiilor autonome de interes local;

b) atribuții privind dezvoltarea economico-socială și de mediu a comunei, orașului sau municipiului;

c) atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului;

d) atribuții privind gestionarea serviciilor furnizate către cetățeni;

e) atribuții privind cooperarea interinstituțională pe plan intern și extern.

(3) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. a), consiliul local:

a) aprobă statutul comunei, orașului sau municipiului, precum și regulamentul de organizare și funcționare a consiliului local;

b) aprobă, în condițiile legii, la propunerea primarului, înființarea, organizarea și statul de funcții ale aparatului de specialitate al primarului, ale instituțiilor și serviciilor publice de interes local, precum și reorganizarea și statul de funcții ale regiilor autonome de interes local;

c) exercită, în numele unității administrativ-teritoriale, toate drepturile și obligațiile corespunzătoare participațiilor deținute la societăți comerciale sau regii autonome, în condițiile legii.

(4) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. b), consiliul local:

a) aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar;

b) aprobă, la propunerea primarului, contractarea și/sau garantarea împrumuturilor, precum și contractarea de datorie publică locală prin emisiuni de titluri de valoare, în numele unității administrativ-teritoriale, în condițiile legii;

c) stabilește și aprobă impozitele și taxele locale, în condițiile legii;

d) aprobă, la propunerea primarului, documentațiile tehnico-economice pentru lucrările de investiții de interes local, în condițiile legii;

e) aprobă strategiile privind dezvoltarea economică, socială și de mediu a unității administrativ-teritoriale;

f) asigură realizarea lucrărilor și ia măsurile necesare implementării și conformării cu prevederile angajamentelor asumate în procesul de integrare europeană în domeniul protecției mediului și gospodăririi apelor pentru serviciile furnizate cetățenilor.

(5) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. c), consiliul local:

a) hotărăște darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică a comunei, orașului sau municipiului, după caz, precum și a serviciilor publice de interes local, în condițiile legii;

b) hotărăște vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei, orașului sau municipiului, după caz, în condițiile legii;

c) avizează sau aprobă, în condițiile legii, documentațiile de amenajare a teritoriului și urbanism ale localităților;

d) atribuie sau schimbă, în condițiile legii, denumiri de străzi, de piețe și de obiective de interes public local.

(6) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. d), consiliul local:

a) asigură, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind:

1. educația;

2. serviciile sociale pentru protecția copilului, a persoanelor cu handicap, a persoanelor vârstnice, a familiei și a altor persoane sau grupuri aflate în nevoie socială;

3. sănătatea;

4. cultura;

5. tineretul;

6. sportul;

7. ordinea publică;

8. situațiile de urgență;

9. protecția și refacerea mediului;

10. conservarea, restaurarea și punerea în valoare a monumentelor istorice și de arhitectură, a parcurilor, grădinilor publice și rezervațiilor naturale;

11. dezvoltarea urbană;

12. evidența persoanelor;

13. podurile și drumurile publice;

14. serviciile comunitare de utilitate publică: alimentare cu apă, gaz natural, canalizare, salubrizare, energie termică, iluminat public și transport public local, după caz;

15. serviciile de urgență de tip salvamont, salvamar și de prim ajutor;

16. activitățile de administrație social-comunitară;

17. locuințele sociale și celelalte unități locative aflate în proprietatea unității administrativ-teritoriale sau în administrarea sa;

18. punerea în valoare, în interesul comunității locale, a resurselor naturale de pe raza unității administrativ-teritoriale;

19. alte servicii publice stabilite prin lege;

b) hotărăște acordarea unor sporuri și altor facilități, potrivit legii, personalului sanitar și didactic;

c) sprijină, în condițiile legii, activitatea cultelor religioase;

d) poate solicita informări și rapoarte de la primar, viceprimar și de la șefii organismelor prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local;

e) aprobă construirea locuințelor sociale, criteriile pentru repartizarea locuințelor sociale și a utilităților locative aflate în proprietatea sau în administrarea sa;

f) poate solicita informări și rapoarte specifice de la primar și de la șefii organismelor prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local.

(7) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. e), consiliul local:

a) hotărăște, în condițiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române sau străine, în vederea finanțării și realizării în comun a unor acțiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public local;

b) hotărăște, în condițiile legii, înfrățirea comunei, orașului sau municipiului cu unități administrativ-teritoriale din alte țări;

c) hotărăște, în condițiile legii, cooperarea sau asocierea cu alte unități administrativ-teritoriale din țară sau din străinătate, precum și aderarea la asociații naționale și internaționale ale autorităților administrației publice locale, în vederea promovării unor interese comune.

(8) Consiliul local poate conferi persoanelor fizice române sau străine cu merite deosebite titlul de cetățean de onoare al comunei, orașului sau municipiului, în baza unui regulament propriu. Prin acest regulament se stabilesc și condițiile retragerii titlului conferit.

(9) Consiliul local îndeplinește orice alte atribuții stabilite prin lege.

În discuția despre serviciile publice locale, este important să menționăm și modul prin care pot fi gestionate serviciile publice și are sunt personajele care pot îndeplini funcțiile administrative. Așadar, menționăm că termenul de gestiune constă în administrarea patrimoniului sau a unor bunuri ale unei persoane de către către reprezentantul ei sau totalitatea operațiunilor efectuate de un gestionar privind primirea, păstrarea și eliberarea bunurilor materiale sau a valorilor bănești dintr-o societate comercială sau instituție.

Literatura de specialitate identifică următoarele forme de gestionare a serviciilor publice:

Administrarea prin regii autonome sau instituții publice;

Contractul de concesionare;

Locația de gestiune;

Contractul de inchiriere;

Contractul civil;

Contractul comercial.

Autoritatea publică este însărcinată să creeze un serviciu public pe care poate alege să îl gestioneze ea însăși folosindu-se de proprii funcționari și propriile bunuri, proprietăți și venituri. Acest procedeu poartă denumirea de gestiune directă sau gestiune în regie.

Formele gestiunii directe identificate până în prezent de către autorii lucrărilor de specialitate suntregia directă, regia depersonalizată și regia autonomă. În general, autoritatea publică ce este însărcinată cu crearea unui serviciu public poate încredința gestiunea unei întreprinderi publice sau private, păstrându-și în același timp controlul asupra acesteia. Această situație poartă denumirea de gestiune delegată sau gestiune indirectă. În cazul acestui tip de gestiune, autoritatea publică are scopul de a stabili obiectivul general al întreprinderii ce constă în serviciile cu care aceasta este însărcinată. De asemenea aceasta trebuie să fixeze obligații precise prin care se va asigura acest serviciu.

Acest tip de delegare poate fi realizat printr-o procedură unilaterală, în cadrul căreia se fixează prin lege sau regulament misiunea și obligațiile. Un exemplu îl poate reprezenta întreprinderea publică unde misiunea și obligațiile sunt stabilite prin textul legislativ de înființare.

A doua modalitatea prin care se poate realiza delegarea este procedura contractuală care constă în faptul că misiunea și obligațiile trebuie să fie integrate într-o convenție ce se va încheia între colectivitatea publică și întreprinderea însărcinată cu prestarea serviciului.

Convențiile de serviciu public, se disting în funcție de natura obligațiilor autorităților și operatorilor și după modul de remunerare a acestora.

O primă modalitate o reprezintă cazul în care operatorul efectuează activitatea cu care este însărcinat asumându-și un risc. Autoritatea publică îi încredințează asigurarea unui serviciu, dar nu îl remunerează direct, acest lucru realizându-se prin exploatare, prin perceperea de redevențe de la utilizatori. În acest caz există două modalități:

Operatorul realizează atât asigurarea serviciului cât și cadrul necesar. Această procedură poartă denumirea de concensiune.

Autoritatea publică pune la dispoziție lucrările necesare funcționării serviciului iar operatorul plătește o redevență. Acestă tehnică este denumită „affermage” dar nu se deosebește de concesiune.

O diferență majoră între concesiune și „affermage” o constituie perioada contractului, aceasta fiind mai mare pentru concesiune.

O a doua modalitate de delegare presupune ca operatorul să fie renumerat direct de către colectivitatea publică.

A treia modalitate de gestiune este gestiunea semidirectă care constă în procesul de administrare mixtă a serviciului public, în sensul exploatării în regie directă alături de prestarea unei părți a serviciului public de către o întreprindere exterioară (din sectorul privat).

În România gestiunea se organizează în următoarele două modalități:

Gestiunea directă;

Gestiunea delegată.

Gestiunea directă presupune ca autoritățile administrației publice locale sau asociațiile de dezvoltare comunitară, după caz să își asume în calitate de operator toate atribuțiile și responsabilitățile ce le revin potrivit textului legii.

Gestiunea delegată este modalitatea de gestiune în care autoritățile administrației publice locale sau asociațiile de dezvoltare comunitară, după caz, transferă unuia sau mai multor operatori toate sarcinile și responsabilitățile cu privire la furnizarea sau prestarea serviciilor de utilități publice.

În ceea ce privește agenții prestatori de servicii publice de interes local se enumeră: autorități ale administrației publice locale, instituții publice, regii autonome, societăți comerciale, asociații și fundații.

Prin intermediul acestui criteriu se evidențiază aspectele comune acestor forme de organizare dar și ce le este specific din punct de vedere juridic, economic sau administrativ, acest fapt prezentând importanță atât pentru practicienii din administrația publică cât și pentru teoreticienii din diferite domenii.

Sensul noțiunii de serviciu public local este acela de activitate sau organism specializat, organizate de autoritățile administrației publice din comune, orașe, municipii și județe, în scopul de a satisface cu caracter de permanență interesul general, în regim de putere publică.

Sub aspectul obligativității organizării lor se disting două categorii:

servicii obligatorii – acestea sunt organizate în temeiul legii.

servicii facultative – legislația permite autorităților publice locale să organizeze aceste servicii ținând cont de condițiile fiecărei colectivități locale.

Art. 68 din Legea 215/2001 precizează faptul că primarul „conduce serviciile publice locale; asigură funcționarea serviciilor de stare civilă și de autoritate tutelară.”

În Legea nr 326/2001 art. 2 se menționează faptul că serviciile de gospodărie comunală se înființează prin hotărârea consiliului local în gestiune directă sau în gestiune delegată. Pe de altă parte serviciile de stare civilă și autoritate tutelară sunt obligatorii pentru toate autoritățile admnistrației publice locale.

Serviciile publice al căror obiect de activitate îl constituie stabilirea și colectarea impozitelor și taxelor locale sunt obligatorii pentru toate autoritățile administrației publice locale, nici această activitate neputând fi încredințată particularilor. Având în vedere principiul autonomiei locale și descentralizării, sfera acestor servicii se mărește ajungându-se astfel să includă și serviciile comunitare pentru evidența persoanelor, eliberarea pașapoartelor, situații de urgență.

Sunt considerate servicii publice facultative cele a căror înființare este hotărâtă de către autoritățile administrației publice locale în funcție de resursele disponibile în fiecare colectivitate locală. Gradul de civilizație și bunăstare este dat de diversitatea și numărul serviciilor publice, autoritatea administrației publice având rolul de a găsi cât mai multe resurse pentru a gestiona serviciile publice locale.

Serviciile publice locale asigurate de autoritățile admnistrației publice locale sau compartimentele de specialitate din cadrul acestora( departamente, direcții, servicii, birouri) se particularizează prin următoarele elemente:

Înființarea lor se face în baza legii, a unei ordonanțe sau a unei hotărâri de guvern, prin hotărârea consiliului local sau județean;

Au drept scop satisfacerea interesului general al statului și al colectivității locale;

Prin intermediul bugetelor locale și prin venituri proprii se asigură mijloacele financiare necesare bunei funcționări a serviciului public;

În general activitatea se desfășoară la cerere sau din oficiu în mod gratuit;

Personalul trebuie să aibă pregătire de specialitate în domeniul respectiv, pe criterii de competență profesională;

Activitatea se va desfășura în mod continuu pe tot parcusul anului iar programul va fi adus la cunoștința publicului;

Actele administrative vor fi supuse unui control de legalitate prin intermediul instanțelor specializate de contencios administrativ;

Toți utilizatorii vor fi tratați în mod egal, fără niciun fel de discriminare.

Serviciile publice de interes general sunt prestate de serviciile descentralizate ale ministerelor și celorlalte organe centrale din unitățile administrativ teritoriale( spre exemplu: direcții, inspecții, inspectorate organizate la nivel județean). Înființarea lor se va face prin lege sau hotărâre de guvern, cu personalitate juridică. Cei care le conduc vor fi numiți de către ministerul de resort, cu avizul consultativ al prefectului.

Așadar, în baza acestor teorii, observăm că există bazele necesare urmăririi interesului cetățenilor de pe teritoriul României, reglementate prin legislație.

CAPITOLUL III

SERVICII PUBLICE LOCALE ÎN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

Serviciile publice locale, respectiv administrațiile locale ale unui municipiu cuprind consiliile locale și activitatea primarilor, așa cum am arătat cu ajutorul literaturii de specialitate în capitolele anterioare. În ceea ce privește administrația publică a municipiului București, aceasta se realizează de către primari, consiliile locale ale sectoarelor capitalei și de către Consiliul General al Municipiului București. Acestea sunt considerate autorități deliberative, iar pirmarii sectoarelor și Primarul General al municipiului sunt considerate autorități executive alese conform legii.

Conform capitolului 5 din legea nr. 215/2001, municipiul București este organizat în 6 subdiviziuni administrativ-teritoriale, numite sectoare, conduse de câte un primar și câte un viceprimar, în timp ce municipiul București are un primar general și doi viceprimari.

În municipiul București, consiliile locale ale sectoarelor au aceeași modalitate de funcționare precum acelea ale comunelor și ale orașelor, exceptând atribuțiile care aparțin Consiliului General al Municipiului. Din punct de vedere economic, bugetele sectoarelor sunt aprobate de către consiliile locale împreună cu acordul Consiliului General. Din punct de vedere al alegerilor, primarii și viceprimarii sunt aleși în funcție de condițiile prevăzute pentru celelalte localități, având toate atribuțiile acestora, exceptând organizarea referendumului în caz de nevoie. În municipiul București, hotărârile Consiliului General și dispozițiile Primarului General sunt obligatorii și pentru consiliile locale și pentru primarii sectoarelor. Întrunirea lunară care are scopul de a analiza modul în care sunt îndeplinite hotărârile are loc între Primarul General și primarii sectoarelor.

În ceea ce privește administrația județeană, care reprezintă o parte a administrației publice locale, cei mai importanți actori sunt consiliul județean, delegația permanentă, prefectul județului și al municipiului București, comisia administrativă și consilierii locali și județeni.

Conform articolului 2, aliniatul 1 al Legii nr. 215/2001, „administratia publică în unitățile administrativ-teritoriale se organizează și funcționează în temeiul principiilor autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilității autoriăților administrației publice locale, legalității și al consultării cetățenilor în soluționarea problemelor locale de interes deosebit”. Articolul 4, alineatul 2 al aceleiași legi afirmă că „autonomia locala priveste organizarea, functionarea, competentele si atributiile, precum si gestionarea resurselor care, potrivit legii, apartin comunei, orasului sau judetului, dupa caz.”

Autoritățile executive și deliberative din municipiul București care funcționează ca și servicii publice locale sunt primăria, respective primarul capitalei și consiliul local. Primăria capitalei este împărțită în șase sectoare, fiecare dintre acestea având posibilitatea să își administreze propria zonă dupa bunul plac, în temeiul legii. Conform articolului 68 al Legii nr. 215/2001, primarul are atribuțiile care pot fi reamintite în Anexa 1.

Capitolul 5 al Legii nr. 215/2001 prevede administrația publică a municipiului București, astfel încât avem o imagine de ansamblu asupra structurii și a împărțirii responsabilităților instituțiilor administrative.

Așadar, putem afirma că municipiul București este format din șase sub-diviziuni administrative-teritoriale, care sunt denumite sectoare, fiecare având un primar și doi viceprimar. Autoritățile administrative publice locale ale capitalei sunt:

Consiliul General autorități deliberative

Consiliile locale ale sectoarelor

Primarul General autorități executive

Primarii sectoarelor

Responsabilitățile consiliilor locale pot fi analizate cu ajutorul Anexei 2.

3.1 Administrația publică locală a municipiului București în prezent

Pentru a avea o imagine clară cu privire la organizarea și funcționarea serviciilor locale, amintim principalele norme care trebuie să fie respectate în administrațiile publice locale dintr-un municipiu, de către toți actorii din domeniul administrativ.

Administrația locală stabilește politica locală în domeniu, furnizează servicii publice locale la nivel local, asigură finanțarea serviciilor publice locale din bugetul local, surse extrabugetare, aprobă tarife pentru unele servicii și monitorizează modul în care este asigurat serviciul public în conformitate cu normele legale și principiile și regulile specifice.

Prestatorii de servicii au obligația de:

– a respecta legislația în vigoare;

– a răspunde la solicitările beneficiarilor;

– a asigură serviciile la standardele stabilite de administrația publică și respectă obligațiile contractuale;

– a informa beneficiarii cu privire la drepturile și obligațiile acestora în raport cu serviciul public;

– dezvolta serviciile în vederea creșterii performanțelor acestora.

Consumatori:

– sunt cei care respectă legislația în vigoare, se informează cu privire la noile reglementări și se pot implica în furnizarea serviciilor publice.

Mass-media:

– este mijlocul prin care sunt informați cetățeni, administrația centrală și locală și prestatori.

Pentru a putea înființa servicii publice colectivitățile locale trebuie să respecte anumite reguli impuse de lege:

– o primă regulă pentru a fi posibilă înființarea unui serviciu public de interes local: trebuie ținut cont de limitele impuse de lege;

– autoritățile administrației locale au dreptul de a desfășura la nivel teritorial servicii publice cu caracter statal cu precizarea că răspunderea revine primarului în calitatea sa de reprezentant al statului.

– trebuie respectate cele trei restricții impuse de lege: stabilirea obiectivului de activitate, organizarea și funcționarea în baza unui regulament emis de administrație, controlul modului în care își realizează prerogativele.

În momentul de față, municipiul București are 14 instituții publice de interes local și 26 de instituții de cultură. Instituțiile publice de interes local, respectiv ale administrației locale sunt:

Administrația Lacuri, Parcuri și Agrement București

Administrația Străzilor

Administrația Cimitirelor și Crematoriilor Umane

Administrația Grădina Zoologică

Administrația Fondului Imobiliar

Autoritatea pentru Supravegherea si Protectia Animalelor

Centrul de Protecția Plantelor

Direcția Generală de Asistență Socială

Direcția Generală de Evidență a Persoanelor a Municipiului Bucuresti

R.A.D.E.T.

R.A.T.B.

Directia Generală de Poliție Locală și Control A Municipiului București

Administrația Spitalelor și Serviciilor Medicale București

Clubul Sportiv Municipal București

Instituțiile de interes local de cultură din municipiul București sunt:

Teatrul Municipal L.S.Bulandra

Teatrul Odeon

Teatrul C.I. Nottara

Teatrul Mic

Teatrul de Comedie

Teatrul Evreiesc de Stat

Teatrul Masca

Teatrul Tineretului Metropolis

Teatrul de Animație Țăndărică

Teatrul Ion Creangă

Teatrul Excelsior

Teatrul de Revistă Constantin Tănase

Circ&Variete Globus București

Opera Comică pentru Copii

Muzeul Municipiului București

Muzeul Național al Literaturii Române

Școala de Artă Bucuresti

Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic

Centrul de Proiecte Culturale al Municipiului București-ARCUB

Centrul de cultură Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului din Mogoșoaia

Biblioteca Metropolitană București

Centrul de Creație, Artă și Traditie al Municipiului București

Universitatea Populară Ioan I. Dalles

Casa de Cultură Friederich Schiller

Centrul de Proiecte și Programe Educaționale și Sportive pentru Copii și Tineret București

A.M.R.S.P. – Autoritatea Municipală de Reglementare a Serviciilor Publice

Administrația locală a municipiului București în acest moment este formată din Primăria municipiului București, Consiliul General, instituțiile publice de interes local menționate mai devreme, primăriile de sector, Autoritatea Teritorială de Ordine Publică Bucuresti și instituțiile financiar locale. Serviciile publice ale municipiului sunt cele de infrastructură, urbanism, mediu, extinderea rețelei de canalizare, transporturi și drumuri, servicii de salubritate.

Primăria Municipiului București administrează servicii publice care sunt clasificate în numeroase categorii, așa cum se poate vedea în continuare:

Servicii infrastructura (Direcția Utilități)

Avize și autorizații

Lucrări în execuție

Situația avariilor

Servicii urbanism

Planul urbanistic general

Zone portejate construite

Centrul istoric

Lucrări publice

Planuri urbanistice zonale și zone verzi

Servicii mediu

Servicii Transporturi, drumuri și siguranța circulației

Autorizații TAXI

Accesul autovehiculelor grele în municipiul București

Proiect regulament RENT CAR

Program reparații străzi/modernizare linii tramvai

Planul de Mobilitate Urbana Durabila – PMUD

Această instituție funcționează în baza actului legislativ Ordonanța de Urgență nr. 77/2013 „pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcționalității administrației publice locale, a numărului de posturi și reducerea cheltuielilor la instituțiile și autoritățile publice din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a ministerelor la aparatul de specialitate al Primarului General, aparatu permanent de lucru al CGMB și la serviciile publice de interes local ale Municipiului București.”

Primăriile de sector ale municipiului București sunt:

Primăria Sector I

Primăria Sector II

Primăria Sector III

Primăria Sector IV

Primăria Sector V

Primăria Sector VI

Organigrama PMB arată complexitatea acestei instituții administrative locale, care are în componență 6 direcții principale și anume:

Direcția Generală Operațiuni

Direcția Generală Infrastructură și Servicii Publice

Direcția Generală Dezvoltare și Investiții

Direcția Generală Economică

Direcția Generală Achiziții

Direcția Generală Dezvoltare Urbană

Consiliul General al municipiului București este format din 53 de consilieri. Comisiile de specialitate conform Hotărârii nr. 94 din 2014-04-29 pentru modificarea Anexei 2 la Hotărârea C.G.M.B nr. 77/2012 privind constituirea comisiilor de specialitate ale Consiliului General al municipiului București, cu modificările și completările ulterioare, sunt:

1. Comisia Juridică și de Disciplină

2. Comisia pentru Credite Externe și Monitorizarea Derulării acestora

3. Comisia pentru Relația cu Uniunea Europeană

4. Comisia Economică, Buget, Finanțe

5. Comisia de Urbanism și Amenajarea Teritoriului

6. Comisia pentru Utilități Publice

7. Comisia Patrimoniu

8. Comisia pentru Salubritate

9. Comisia de Transporturi și Infrastructură Urbană

10. Comisia Învățamânt, Cultură, Culte, Sport

11. Comisia Sănătate și Protecție Socială

12. Comisia de Ecologie și Protecția Mediului

13. Comisia pentru Comerț, Turism și Protecția Consumatorului

14. Comisia pentru Relații Internaționale, Cooperare și Asociere cu Alte Autorități Publice

15. Comisia pentru Relații cu Organizații Neguvernamentale și alți Parteneri Sociali

Consiliul General dispune de o Direcție Generală Economică și anume Direcția Buget, care pune la dispoziția publicului documentații pentru elaborarea proiectului de buget anual, aprobat prin actele legislative de rigoare. În anul 2015, bugetul propriu a fost aprobat prin HGGMB nr 80/06-04-2015 incluzând virările de credite bugetare și modificările în repartizările pe trimestre la data de 30.06. 2015.

Serviciile publice locale amintite în capitolul II prin intermediul lucrării de specialitate a autorului Ion Corbeanu, care au menirea de a satisface nevoile de bază ale societății, sunt îndeplinite în municipiul București prin intermediul Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice (ANRSC). Raportul de activitate al acestei autorități arată că aceasta este competentă în:

alimentarea cu apă;

canalizarea și epurarea apelor uzate;

colectarea, canalizarea și evacuarea apelor pluviale;

producerea, transportul, distribuția și furnizarea de energie termică în sistem centralizat, cu excepția activității de producere a energiei termice în cogenerare;

salubrizarea localităților;

iluminatul public;

administrarea domeniului public și privat al unităților administrativ-teritoriale;

transport public local, conform competențelor acordate prin legea specială.

Această autoritate se organizează și funcționează ca instituție publică de interes național, având personalitate juridică în temeiul prevederilor legii serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006.

Pentru a înțelege mai bine care sunt responsabilitățile fiecărui sector în parte și diferențele de atribuții dintre sectoare și capitală, vom face o scurtă analiză a administrației fiecărui sector în parte.

Sectorul 1are o administrație formată din 311 funcții publice și anume: 1 secretar, 39 de funcții de conducere și 271 funcții de execuție. Personalul contractual este format din 32 de persoan și anume: 1 administrator public, 2 funcții de conducere și 29 de funcți de execuție. Funcțiile de bază sunt cele ale primarului, viceprimarului, administratorului public, consiliului local și direcțiilor:

Direcția Generală de Asistență Socială

Administrația Unităților de Învățământ

Poliția locală

Administrația Piețelor

Administrația Domeniului Public

Direcția de Impozite și Taxe Locale

Structura organizatorică a aparatului de specialitate al Primarului este următoarea:

Serviciul Cabinet Primar

Compartiment Cabinet Viceprimar

Compartiment Corp Control

Compartimentul Prevenire și Prevenție

Biroul Audit Intern

Serviciul Imagine, Relații cu Mass-Media și Informatică

Centrul Cultural de Tineret

Serviciul Registratura, Relații cu Publicul

Compartiment Relații Internaționale, Derulare Programe Europene

Arhitect Șef

Direcția Management Economic

Direcția Investiții

Direcția Utilități Publice

Direcția juridică

Direcția management resurse umane

Direcția cadastru, fond funciar, patrimoniu și evidență electorală

Direcția publică de evidență a persoanelor și stare civilă Sector 1

Secretariatul Sectorului 1

Servicii:

Serviciul de utilități publice

Serviciul administrativ

Serviciul urbanism și autorizații de construire pentru construcții clasa B

Serviciul autorizații lucrări edilitare, infrastructură dezvoltare durabilă

Serviciul buget, execuție bugetară

Serviciul urmărire contracte și lucrări

Serviciul achiziții publice

Serviciul urmărire și derulare servicii

Serviciul reabilitare termică și energii alternative

Serviciul contencios administrativ juridic

Serviciul legislație și spații cu altă destinație decât cea de locuință

Serviciul resurse umane și organizare

Serviciul dezvoltare instituțională

Sectorul 2are în componență 2 funcții de demnitate publică, 46 de funții de condicere și 2 funcții contractuale de conducere, 379 de funcții de execuție, dintre care 318 funcții publice de execuție și 61 de funcții contractuale de execuție. Cele mai important funcții sunt cele ale primarului, viceprimarului, arhitectului șef, secretarului consiliului local și direcțiilor:

Direcția Economică

Direcția Servicii Publice

Direcția Achiziții și Contracte Publice

Arhitect Șef

Direcția Urbanism, Cadastru și Gestionarea Teritoriului

Direcția Audit Public Intern

Direcția Management Resurse Umane

Direcția Calitate, Comunicare și Relații Internaționale

Direcția Sisteme Informatice și Administrare Echipamente

Direcția Juridică, Legislație, Contencios Administrativ

Direcția Publică de Evidența Persoane și Stare Civila Sector 2

Consiliul local al sectorului 2 este format din secretar și consilieri și are în subordine instituțiile:

Administrația Domeniului Public Sector 2

Administrația Piețelor Sector 2

Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2

Poliția Locală Sector 2

Direcția Venituri Buget Local Sector 2

Centrul Teritorial Veterinar Sector 2

Centrul Cultural "Mihai Eminescu"

Direcția Generală pentru Administrarea Patrimoniului Imobiliar Sector 2

Servicii:

Serviciul Contabilitate Financiar

Serviciul Buget Local

Serviciul Gospodarie Comunala

Serviciul Monitorizare Executie Contracte Edilitare

Serviciul Achiziții Publice

Serviciul Urmărire Derulare Contracte

Serviciul Autorizare și Documentații Urbanism

Serviciul Fond Funciar Cadastru

Serviciul Auditarea Institușii Subordonate Consiliului Local

Serviciul Resurse Umane

Serviciul Perfecționare și Gestiunea Carierea

Serviciul Secretariat și Relații Publice

Serviciul Strategii și Învățământ

Serfviciul Presă și Organizare Evenimente

Serviciul Administrativ

Serviciul Spațiu Locativ

Serviciul Juridic

Serviciul Autoritate Tutelară

Serviciul Administrație Publică Locală

Serviciul Proiecte Europene

Serviciul Stare Civilă

Serviciul Evidență Persoane

Sectorul 3 este format din primar, viceprimar, consiliul local și direcțiile:

Direcții:

Administrarea Domeniului Public Sector 3

Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC)

Direcția de Evidența Persoanelor

Directia Generala de Pasapoarte (M.A.I.)

Direcția Impozite și Taxe Locale

Poliția Locală Sector 3

Servicii:

Serviciul Relații Consiliul Local

Serviciul Asistență Tehnică și Legislativă

Serviciul Autoritate Tutelară

Serviciul Cadastru și Fond Funciar

Serviciul Fond Imobiliar

Serviciul Administrativ

Serviciul Administrare Piețe

Serviciul Relații cu Mass-media și Societatea Civilă

Serviciul Consiliere și Îndrumare

Serviciul Centre de Informare pentru Cetățeni

Serviciul Strategii și Programe de Dezvoltare Durabilă

Serviciul Implementarea Proiectelor

Serviciul Gestionarea Relațiilor cu Comunitatea

Serviciul Relații cu Asociațiile de Proprietari

Serviciul Politici, Programe, Monitorizare

Serviciul Management Informațional

Serviciul Organizare Resurse Umane

Serviciul Situații de Urgență, Securitate și Sănătate în Muncă

Serviciul Buget

Serviciul Execuție Bugetară

Serviciul Spații Comerciale

Serviciul Financiar

Serviciul Control Financiar Preventiv

Serviciul Contabilitate

Serviciul Parcări

Serviciul Investiții, Lucrări Publice

Serviciul Proceduri de Achiziții

Serviciul Reabilitare Termică (prin fonduri locale)

Serviciul Verificare Documentații Tehnice

Serviciul Derulare și Monitorizare Contracte de Lucrări / Servicii

Serviciul Publicitate Urbană

Serviciul Juridic Contencios Administrativ

Serviciul Legislație și Avizare Contracte

Serviciul Monitorizare, Avizare Contracte Unități Învățământ

Sectorul 4 are în componență 677 de posturi totale, dintre care 2 demnitari, 521 de funcții publice dintre care 76 sunt funcții de conducere și 445 sunt funcții de execuție, și 154 de posturi cu contract individual de muncă dintre care 9 sunt funcții de conducere și 145 sunt funcții de execuție este format din primar, viceprimar, administrator public, consiliu local și următoarele direcții:

Direcții:

Direcția Juridică

Direcția Economică

Direcția Resurse Umane

Direcția Comunicare și Relații Publice

Direcția Urbanism și Amenajarea Teritoriului

Direcția Control

Direcția Investiții și Achiziții publice

Direcția Gospodărie Locală

Direcția Administrativă și Patrimoniu

Servicii:

• Serviciul Juridic Contencios

• Serviciul Avizare Legalitatea Actelor

• Serviciul Autoritate Tutelară

• Serviciul Buget, Execuție Bugetară

• Serviciul Financiar, Contabilitate

• Serviciul Management, Resurse Umane

• Serviciul Personal, Management Calitate Și SSM

• Serviciul Comunicare și Activități Culturale

• Servicii Registartură și Relații Publice

• Serviciul Relații Cu Cetățenii

• Serviciul Avizări și Autorizări

• Serviciul Cadastru, Fond Funciar

• Serviciul Autorizări Comerciale

• Serviciul Investiții

• Serviciul Achiziții Publice

• Serviciul Parcări

• Serviciul Management Proiecte

• Serviciul Monitorizare și Control Serviciu Comunitar

• Serviciul Monitorizare și Lucrări Edilitare

• Serviciul Administrativ

Sectorul 5nu a făcut publice informațiile cu pirvire la numărul funcțiile de conducere și de execuție din interiorul primăriei și al consiliului local. Acesta este format din primar, viceprimar, consiliul local și direcțiile:

Direcția Achiziții Publice

Direcția Economică

Direcția Evidența Populației

Direcția Impozite și Taxe Locale

Direcția Învățământ și Relații Comunitare

Direcția Juridică

Direcția Resurse Umane

Direcția Urbanism și Amenajarea Teritoriului

Direcția Utilități Publice

Direcția Generală De Asistență Socială și Protectie A Copilului Sector 5

Poliția Locală Sector 5

Servicii:

Serviciul Autoritate Tutelară

Serviciul Evidenta Electorală

Serviciul Relații cu publicul, audiențe, reclamații, sesizări

Serviciul Secretariat, Consiliul local

Sectorul 6 are în componență 256 de posturi totale, dintre care 2 funcții de demnitate politică, 230 de funcții publice, 30 de funcții publice de conducere, 200 de funcții publice de execuție, 2 funcții contractuale de conducere și 22 de funcții contractuale de execuție. Acesta este format din primar, viceprimar, administrator public, consiliul local și direcțiile:

Direcția Generală de Comunicare și Relații Publice

Direcția Economică

Direcția Generală de investiții

Direcția Generală Arhitect Șef

Direcția Gospodărie Locală

Direcția de Administrare a Fondului Locativ Sector 6

Direcția Locală de Evidență a Persoanelor Sector 6

Administrația Școlilor

Direcția Generală de Asistență Șocială și Protecția Copilului

Direcția Generală de Poliție Locală

Direcția de Impozite și Taxe Locale

Administrația Domeniului Public și Dezvoltare Urbană

Centrul Cultural European

Servicii:

Serviciul Managementul Resurselor Umane

Serviciul Reglementare și Repartizare Spații Locative

Serviciul Activități Comerciale

Serviciul Biroul Unic

Serviciul Relații Cu Mass-Media, Societatea Civilă și Protocol Evenimente

Serviciul Online și Sisteme Informatice

Serviciul Economic

Serviciul Administrative

Serviciul Achiziții Publice

Serviciiul Derulare Contracte

Serviciul Managementul Proiectelor

Serviciul Indrumare și Control Asociații De Proprietary

Serviciul Control Activități Publice Gospodărești și Sanitar Veterinary

Serviciul Cadastru, Fond Funciar

Serviciul Autorizații În Construcții

Serviciul Urbanism și Amenajare Teritoriu

Serviciul Juridic și Contencios Administrativ

Serviciul Autoritate Tutelară

Așadar, putem observa că municipiul București beneficiază de toate serviciile publice necesare creării unor condiții de trai propice mediului urban, punând la dispoziția cetățenilor o varietate de servicii și instituții administrative a căror existență este cerută prin lege. Astfel, având o bază teoretică solidă cu privire la serviciile publice, natura lor, rolul lor, executarea lor și respectarea principiilor lor, am ales să analizez în continuare un proiect de reorganizare a sistemului de servicii publice locale din municipiul București, cu scopul de a aplica și a verifica ipotezele oferite prin baza legislativă discutată în această lucrare.

Observăm o diferență de administrare în ceea ce privește direcțiile, serviciile și compartimentele sectoarelor municipiului Bucureștiului, însă, totodată, se poate observa faptul că fundamentul administrativ este același în toate cazurile, deși unele sectoare ale Bucureștiului par să fie mai bine organizate din punct de vedere administrativ decât altele. Un exemplu concret poate fi oferit de numărul de posturi (256) necesare în primăria și consiliul local al sectorului 6 și cel al sectorului 4 (677). Deși sectorul 4 are un număr mai mic de locuitori și anume 15% din populația municipiului București, sectorul 6, cu 19.9% din populația totală, are nevoie de un personal administrativ înjumătățit. Pentru a justifica această uriașă diferență, ar fi necesară o analiză detaliată a tuturor activităților și a necesității acestora, dar și a productivității personalului angajat în domeniul administrației si al serviciilor publice. Acest subiect nu va fi analizat în interiorul acestei lucrări, întrucât ne-am abate de la tema principală a acesteia, însă aceste informații sunt relevante în contextul în care încercăm să facem o diferență între responsabilitățile administrative ale capitalei și ale sectoarelr, evidențiind faptul ca unele sectoare utilizează resurse valoroase în ceea ce privește forța de muncă și bugetul local.

STUDIU DE CAZ

PROIECT DE REORGANIZARE A SISTEMULUI DE SERVICII PUBLICE LOCALE ÎN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

Baza teoretică referitoare la organizarea și funcționarea serviciilor publice și, în mod special, a serviciilor publice locale, oferă posibilitatea analizei unui document elaborat în urma unei hotărâri cu privire la reorganizarea unui serviciu public local cu o importanță deosebită pentru calitatea vieții cetățenilor și satisfacerea intereselor acestora. Astfel, am ales să discut despre un subiect controversat care a dat naștere multor discuții contradictorii în lumea administrativă a municipiului București și anume fuziunea dintre RADET și ELCEL. Acest subiect nu a fost dezbătut doar în plan administrativ și politic, ci a creat panică și în rândul societății care s-a simțit amenințată de această schimbare care, realizată în mod dezorganizat sau prea puțin realist, ar fi putut să aducă prejudicii financiare și morale societății și totodată, ar fi putut să reprezinte nucleul unei crize administrative în acest an. În acest sens, am ales să folosesc o metodă calitativă de cercetare.

Analiza de document este o metodă sociologică de cercetare a cărui baze au fost puse de Paul F. Lazarsfeld și Harold D. Lasswel (Chelcea, 2007, p.124) . Bernard Berelsan spunea că analiza conținutului este o tehnică de cercetare care are ca obiect descrierea obiectivă sistematică și cantitativă a conținutului manifest al comunicării. De asemenea, Ole R. Holsti (1966) afirma că analiza conținutului reprezintă acea tehnică de cercetare care permite interferențe prin identificarea sistematică șiobiectivă a caracteristicilor specifice în cadrul unui text.

Analiza de document, are ca scop în această lucrare, demonstrarea conceptelor discutate și introducerea materialului de față într-un plan practic, care să arate că întradevăr, buna sau proasta organizare a unuia sau mai multor servicii publice locale influențează calitatea vieții cetățenilor și nivelul acestora de satisfacție.

Serviciile publice locale îndeplinesc funcțiile de bază ale societății și oferă cetățenilor acesteia un nivel de satisfacție în societate mai scăzut sau mai ridicat, în funcție de calitatea acestor servicii, de rezultatele și consecințele utilizării lor. Buna funcționare și organizare a unui serviciu public depinde de un număr mare de factori, iar principiile serviciilor publice sunt unele dintre cele mai importante elemente atunci când vine vorba despre evoluția serviciilor și satisfacția din ce în ce mai mare a cetățenilor. Reorganizarea unui serviciu public are loc în general, în condițiile în care sistemul de principii nu a fost respectat, organizarea instituției nu a fost realizată în mod corect, sau verificarea activității nu a fost efectuată în mod eficient.

Conform Articolului 1 al Legii 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana și Fondul Monetar Internațional, reorganizarea se realizează prin una din următoarele modalități:

a) desființarea autorității sau instituției publice, ca urmare a comasării prin absorbție, și preluarea activității acesteia de către o alta autoritate sau instituție publică existentă;

b) desființarea autorității sau instituției publice, ca urmare a comasării prin absorbție, și preluarea activității acesteia de către un compartiment nou-înființat în cadrul altor autorități sau instituții publice;

c) desființarea autorităților sau instituțiilor publice, ca urmare a comasării prin fuziune, și constituirea unei noi persoane juridice;

d) desființarea unei autorități sau instituții publice, ca urmare a divizării, și preluarea activității acesteia de către două sau mai multe entități existente ori care iau astfel ființă;

e) reducerea de posturi din cadrul autoritatilor sau instituțiilor publice;

f) schimbarea regimului de finanțare a unor autorități sau instituții publice, prin virarea veniturilor încasate la bugetul de stat și finanțarea cheltuielilor de la bugetul de stat.

Acest document de lege ne oferă oportunitatea de a analiza factorii care au determinat compania în cauză să caute o soluție de fuzionare cu o altă companie din același domeniu. Așadar, consider că este important să aflăm câteva date de bază despre această instituție.

R.A.D.E.T, principalul furnizor de energie termică pentru apă caldă și încălzire din municipiul București, se află în subordinea Consiliului General al Municipiului București, din punct de vedere administrativ, iar începând cu anul 2003, este supus reglementărilor Agenției Naționale de Reglementare a Serviciilor Publice de Gospodărie Comunală, cunoscută și ca și ANRSC. Am ales să realizez o analiză a acestui proiect de reorganizare datorită vechimii și complexității acestui serviciu public local, dar și a importanței pe care o are pentru satisfacția de bază a cetățenilor capitalei.

Actele normative care reglementează organizarea și funcționarea acestui serviciu sunt Decizia Primăriei Municipiului București nr. 1200 din data de 10 decembrie 1990, privind înființarea Regiei Autonome de Distribuție a Energiei Termice București; H.G. nr. 425/1994 privind aprobarea Regulamentului pentru furnizarea si utilizarea energiei termice – modificata de H.G. nr. 168/2000; Legea nr. 215/2001 privind administratia publica locala, cu modificarile si completarile ulterioare; Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilitati publice (actualizata la 23.07.2010) – completata si modificata de O.U.G. nr. 13/2008 – modificata de Legea nr. 329/2009; Legea nr. 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termica; Hotarârea nr. 745/2007, pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea licentelor în domeniul serviciilor comunitare de utilitati publice și Ordinul A.N.R.S.C. nr. 483/2008 privind aprobarea Contractului-cadru de furnizare a energiei termice.

Conform datelor oficiale oferite de companie, aceasta „are ca obiect de activitate TRANSPORTUL, PRODUCEREA, DISTRIBUTIA SI FURNIZAREA DE ENERGIE TERMICA, pe baza de licente, conform legii. Complementar, desfasoara si alte activitati pentru sustinerea obiectului de activitate, in conformitate cu statutul propriu si cu legislatia in vigoare (mentenanta echipamente, remediere avarii aparute in sistem, proiectare, IT etc.)” și „face parte din elita companiilor de încalzire centralizata, atât în ceea ce priveste patrimoniul cât si în ceea ce priveste cantitatea de energie termica furnizata clientilor”

Instituția oferea, conform cifrelor înregistrate în anul 2013, 3692 locuri de muncă, asigura 72% din necesarul de energie termică al capitalei, furnizându-se apă caldă către 1 230 000 de persoane.

Aceste date ne arată că RADET joacă un rol important în urmărirea și respectarea intereselor cetățenilor municipiului București și că mai mult decât atât, oferă un număr mare de locuri de muncă, fapt care contribuie la creșterea nivelului de trai al societății.

Așadar, propun să urmărim documentul prin care a fost luată hotărârea cu privire la fuziunea dintre RADET și ELCEL:

„Un proiect de Hotărâre a Consiliului General al Municipiului București pentru reorganizarea RADET București în societate pe acțiuni, sub denumirea RADET SA, a informat în anul 2014 ca un proiect de reorganizare urmează să fie adoptat de Consiliul General al Municipiului București la finalul lunii septembrie 2014, creând premizele unificării RADET cu ELCEN, o companie cunoscută pentru producția de energie termică în România. Deși planul prevedea uniunea celor doi producători de energie termică în luna septembrie a anului trecut, fuziunea a avut loc abia în al doilea trimestru al anului 2015.

Proiectul de Hotărâre a Consiliului General al Municipiului București pentru reorganizarea RADET București în societate pe acțiuni, sub denumirea de RADET SA, supus dezbaterii publice a fost întocmit în baza următoarelor documente și acte normative:

– Memorandumul aprobat în ședința Guvernului din data de 27 martie 2013, cu tema Realizarea serviciilor publice de alimentare cu energie termică prin sistem de alimentare centralizată cu energie termică integrat (SACET) în Municipiul București și Municipiul Constanța.

Măsurile care trebuie adoptate potrivit Memorandumului, precum și calendarul de implementare a acestor măsuri („Soluția Reținută”) care vizează:

(I) realizarea serviciului public de alimentare cu energie termică – producere, transport, distribuție și furnizare în Municipiul București, respectiv în Municipiul Constanța, prin intermediul unui SACET integrat din punct de vedere al proprietății asupra bunurilor care îl compun și al operării acestuia;

(ii) crearea condițiilor rezolvării problemelor financiare dintre ELCEN și RADET București, respectiv RADET Constanța;

(iii) crearea premizelor delegării de către Municipiul București/Municipiul Constanța a gestiunii Serviciului Public către un partener/operator cu experiența profesională și capabilitate financiară care să realizeze investiții în SACET integrat în scopul creșterii calității Serviciului Public la un tarif suportabil pentru populație și un efort rezonabil al bugetului local;

– Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr. 108/2013 privind aprobarea implementării „Soluției Reținute” pentru Municipiul București, prevăzută la Art. 4 din Memorandumul cu tema ,,Realizarea serviciilor publice de alimentare cu energie termică prin sistem de alimentare centralizată cu energie termică integrat (SACET) în Municipiul București și Municipiul Constanța, aprobat în ședința Guvernului României din data de 27.03.2013, pentru realizarea serviciului public de alimentare cu energie termică prin intermediul unui sistem de alimentare centralizată cu energie termică integrat – producere, transport, distribuție și furnizare, completată prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr. 165/2013;

– Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr. 177/23.07.2014 privind aprobarea Studiului de oportunitate privind reorganizarea RADET București în societate și atribuirea directă către societatea nou creată a contractului de delegare a gestiunii serviciului de alimentare cu energie termică;

– Avizul emis de către Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare („BERD”) cu privire la reorganizarea RADET București, în conformitate cu prevederile Contractului de credit nr. 26313/24.04.2003 încheiat între BERD, Municipiul București și RADET București;

– Ordonanța de Urgență nr. 30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome, cu modificările și completările ulterioare, Legii societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legii serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, republicată, Legii nr. 325/2006 a serviciului public de alimentare cu energie termică, Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale;

– prevederile art. 17, art. 36 alin.2 lit.d, coroborate cu alin.5 lit.a și alin.6 lit.a, art.36 alin.3 lit. c) art. 37 și art. 45 alin.3 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Proiectul de Hotărâre a Consiliului General al Municipiului București pentru reorganizarea RADET București în societate pe acțiuni, sub denumirea RADET SA statutează următoarele:

(i) aprobarea reorganizării Regiei Autonome de Distribuție a Energiei Termice București (RADET) în societate pe acțiuni, denumită RADET SA.

(ii) aprobarea participării Municipiului București, în calitate de acționar unic, la constituirea RADET SA ca efect al procesului de reorganizare a RADET în societate pe acțiuni.

Astfel:

– În scopul constituirii capitalului social al RADET SA, bunurile deținute de către RADET în valoare totală de 25.290.231 lei conform raportului de evaluare nr. 25689 din data 06.06.2014 realizat de ERNST&YOUNG SERVICE SRL, reprezintă, conform art.4 din OUG nr. 30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome, aportul în natură al Municipiului Bucureșți.

– Capitalul social inițial al RADET SA rezultat în urma procesului de reorganizare, integral vărsat la data constituirii acesteia, este în valoare de 25.335.231 lei, din care 25.290.231 lei reprezentând aportul în natură și 45.000 lei reprezentând aport în numerar.

– Capitalul social inițial al RADET SA, la data înființării acesteia, este împărțit în 25.335.231 acțiuni nominative dematerializate, numerotate de la 1 la 25.335.231, având o valoare nominală de 1 leu fiecare.

– Contravaloarea bunurilor imobile aflate în patrimoniul RADET București a căror situație juridică este neclarificată la data prezentei Hotărâri (bunuri care nu sunt evaluate în raportul de evaluare nr. 25689 din data 06.06.2014 realizat de Ernst&Young Service) nu este cuprinsă în capitalul social inițial.

Aceste bunuri vor rămâne în folosința RADET SA, iar după clarificarea regimului juridic al acestora, în funcție de tipul dreptului de proprietate recunoscut vor fi fie bunuri proprietate privată a Municipiului București, fie bunuri proprietate publică.

Bunurile proprietate privată se vor evalua în concordanță cu prevederile legale, majorându-se în mod corespunzător capitalul social al RADET SA, acțiunile nou-emise aferente majorării de capital social vor reveni Municipiului București.

Bunurile proprietate publică vor suplimenta lista bunurilor publice concesionate către RADET SA

(III) aprobarea Actului Constitutiv al RADET SA

Astfel:

– Sediul social al RADET SA este în România, București, sector 3, strada Cavafii Vechi nr. 15, astfel cum a fost stabilit prin Decizia Primăriei Municipiului București nr. 1200/1990 prin care s-a înființat Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București-„RADET” asupra căruia, ca efect al reorganizării în societate pe acțiuni, RADET SA are un drept de folosință gratuită pe toată durata existenței societății;

– RADET SA preia punctele de lucru ale RADET.

– RADET SA are ca principal obiect de activitate cod CAEN 3530 ”Furnizarea de abur și aer condiționat”.

– RADET SA preia drepturile și obligațiile RADET, continuând derularea contractelor și a angajamentelor încheiate, precum și a litigiilor existente.

– La data constituirii sale, RADET SA preia întreg activul și pasivul RADET, a cărui situație la data de 30.06.2014 este anexată la prezentul proiect de Hotărâre.

– RADET SA este condusă de Adunarea Generală a Acționarilor. Adunarea Generală a Acționarilor are competențele și atribuțiile stabilite prin Actul Constitutiv, în conformitate cu legislația în vigoare;

– RADET SA este administrată de către un Consiliu de Administrație format din 7 (șapte) administratori

(IV) aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare al RADET SA.

Astfel:

– Personalul din cadrul RADET se preia integral de către RADET SA și își va menține toate drepturile individuale și colective avute la data reorganizării.

(V) aprobarea gestiunii delegate ca modalitate de gestiune a serviciului public de alimentare cu energie termică în Municipiul București, respectiv a activităților de producere (cu excepția activității de producere în cogenerare), transport, distribuție și furnizare a energiei termice în sistem centralizat.

(VI) aprobarea atribuirii directe a Contractului de Delegare a gestiunii serviciului public de alimentare cu energie termică în Municipiul București către RADET SA.

(VII) aprobarea Contractului de Delegare a gestiunii serviciului public de alimentare cu energie termică în Municipiul București ce urmează să fie încheiat între Municipiul București și RADET SA.

(VIII) aprobarea concesionării către RADET SA a bunurilor proprietate publică a Municipiului București, aferente serviciului public de alimentare cu energie termică, cu instalațiile, construcțiile și terenurile aferente acestora, aflate în administrarea RADET București, având statut de bunuri de retur

(IX) aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare al serviciului public de alimentare cu energie termică în Municipiul București.

Astfel:

– regulamentul a fost întocmit în baza Regulamentului – cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică aprobat prin Ordinul nr. 91 /20.03.2007 emis de ANRSC și reglementează desfășurarea activităților specifice serviciilor publice de alimentare cu energie termică utilizată în scopuri industriale și publice pentru încălzirea și prepararea apei calde de consum, respectiv producerea, transportul, distribuția și furnizarea energiei termice în sistem centralizat, în condiții de eficiență și la standarde de calitate, în vederea utilizării optime a resurselor de energie și cu respectarea normelor de protecție a mediului, precum și relațiile dintre operator și utilizator.

Prevederile regulamentului se aplică, de asemenea, la proiectarea, executarea, recepționarea, exploatarea și întreținerea instalațiilor din sistemele de alimentare cu energie termică.

În baza acestui regulament, operatorul serviciului va asigura următorii Indicatori de performanță, la termenele și în conformitate cu metodele de măsurare, cu procedurile de monitorizare, cu cerințele de conformitate și cu excluderile admisibile (dacă este cazul) și acțiunile de remediere ce trebuie întreprinse.

Operatorul va stabili împreună cu Autoritatea Municipală de Reglementare a Serviciilor Publice valorile de bază ale indicatorilor de performanță.

Autoritatea Municipală de Reglementare a Serviciilor Publice va monitoriza indicatorii de performanță ai serviciului de alimentare centralizată cu energie termică.

Regulamentul de organizare și funcționare al serviciului public de alimentare cu energie termică în Municipiul București constituie anexă obligatorie, conform legii, la Contractul de Delegare a gestiunii serviciului public de alimentare cu energie termică în Municipiul București;

(X) aprobarea Caietului de sarcini al serviciului public de alimentare cu energie termică în Municipiul București

Astfel:

– Caietul de sarcini al serviciului public de alimentare cu energie termică în Municipiul București a fost întocmit în baza Ordinului ANRSC nr. 92/2007 privind aprobarea Caietului de sarcini – cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică a localităților prin care se aprobă Caietul de sarcini-cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică al localităților și stabilește condițiile de desfășurare a activităților specifice serviciului de alimentare cu energie termică în sistem centralizat, stabilind nivelurile de calitate și condițiile tehnice necesare funcționării acestui serviciu în condiții de eficiență și siguranță;

Caietul de sarcini al serviciului public de alimentare cu energie termică în Municipiul București conține specificațiile tehnice care definesc caracteristicile referitoare la nivelul calitativ, tehnic și de performanță, siguranță în exploatare, precum și sisteme de asigurare a calității, terminologie, simboluri, condițiile pentru certificarea conformității cu standarde relevante sau altele asemenea.

Operatorul serviciului public de alimentare cu energie termică în Municipiul București va asigura:

respectarea legislației, normelor, prescripțiilor și regulamentelor privind igiena muncii, protecția muncii, gospodărirea apelor, protecția mediului, urmărirea comportării în timp a construcțiilor, prevenirea și combaterea incendiilor;

exploatarea, întreținerea și reparația instalațiilor cu personal autorizat, în funcție de complexitatea instalației și specificul locului de muncă;

personal de intervenție operativă;

conducerea operativă prin dispecer;

înregistrarea datelor de exploatare și evidența lor;

analiza zilnică a parametrilor, a încărcărilor agregatelor din punct de vedere termic, a realizărilor normelor de consum, stabilirea operativă a măsurilor ce se impun pentru eliminarea abaterilor față de cele de proiect sau din actele normative în vigoare, încadrarea în norme și evitarea oricărei forme de risipă;

elaborarea programelor de măsuri pentru încadrarea în normele de consum de combustibil și energie electrică și pentru raționalizarea acestor consumuri;

realizarea condițiilor pentru prelucrarea automată a datelor referitoare la funcționarea economică centralelor termice;

statistica incidentelor, avariilor și analiza acestora;

lichidarea avariilor în maximum 72 de ore de la producerea evenimentului;

cel puțin energia termică minimă pentru încălzire, la utilizatorii de tip urban, cu excepția celor prevăzuți la art. 31 lit. i), în cazul neachitării facturilor de către aceștia și după un preaviz dat în condițiile legii

evidența orelor de funcționare a utilajelor/instalațiilor;

elaborarea planurilor anuale de revizii și reparații executate cu forțe proprii și cu terți

executarea în bune condiții și la termenele prevăzute a lucrărilor de reparații care vizează funcționarea economică și siguranță în exploatare;

elaborarea planurilor anuale de investiții pe categorii de surse de finanțare și aprobarea acestora de către administrația publică locală;

corelarea perioadelor și termenelor de execuție a investițiilor și reparațiilor cu planurile de investiții și reparații ale tuturor furnizorilor de utilități, inclusiv cu programele de reabilitare și dezvoltare urbanistica ale administrației publice locale;

inițierea și avizarea lucrărilor de modernizări și de introducere a tehnicii noi pentru îmbunătățirea performanțelor tehnico-economice ale agregatelor;

alte condiții specifice stabilite de autoritatea administrației publice locale;

Caietul de sarcini al serviciului public de alimentare cu energie termică în Municipiul București constituie anexă obligatorie, conform legii, la Contractul de Delegare a gestiunii serviciului public de alimentare cu energie termică în Municipiul București

(XI) RADET SA va aplica prețurile/tarifele practicate de RADET la data reorganizării, acestea putând fi ajustate/modificate conform prevederilor legale în vigoare”.

În urma hotărârii luate, presa, a patra putere în stat, a preluat inițiativa, efectuând numeroase cercetări cu privire la datoriile celor două companii, motivele pentru care s-a dorit această fuziune și consecințele acesteia pentru societate. Așadar, am cules un număr de articole din presa românească, cu un un grad de credibilitate ridicat, care arată imediatele consecințe ale acstui anunț și care au fost informațiile transmise societății cu privire la această schimbare administrativă.

O știre publicată de agenția de presă Mediafax anunța în luna octombrie a anului 2014 că Bucureștenii din patru sectoare au rămas fără apă caldă, din cauza unei datorii ELCEN către Distrigaz. În aceeași știre, reprezentanții ELCEN declarau că au de recuperat o datorie de 2.5 miliarde de lei de la RADET:

„Potrivit unui comunicat al Primăriei Municipiului București (PMB), Distrigaz Sud Rețele SRL afirma, într-o adresă trimisă primarului Sorin Oprescu, că are o creanță de 88,86 milioane lei, la Elcen, reprezentând contravaloarea serviciilor de distribuție a gazelor naturale neachitate pânǎ în prezent, motiv pentru care au fost realizate limitari în furnizarea gazelor naturale la centralele termoelectrice CET Sud și la CET Vest ale producătorului de agent termic.

Potrivit unui comunicat al Distrigaz Sud Rețele, compania a redus cantitatea de gaz distribuită către CET Sud și CET Vest din 30 septembrie, "ca urmare a acumulării de către Elcen a unor datorii importante de plata aferente serviciului de distribuție prestat inclusiv pentru sezonul rece 2013-2014". "Măsura limitării a fost luată după ce au fost parcurse toate etapele de mediere în vederea eșalonarii debitelor", mai spun reprezentanții Distrigaz.

Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București (RADET) anunță pe site, sâmbătă, că a fost nevoită să reducă temperatura apei calde, în sectoarele 2,3,4 și 5, din cauza reducerii presiunii și cantității de gaze livrate către Elcen.

Distrigaz Sud Rețele a mai anunțat, sâmbătă, că, în prezent, a restabilit parametrii de furnizare a gazelor naturale catre unitățile Elcen din București, urmând ca "nu mai târziu de finalul săptămânii viitoare, conform promisiunii autorităților responsabile, să se găseasca o soluție acceptabilă pentru stingerea datoriei".

PMB a mai comunicat că, pentru cantitățile de energie termică cumparate de la Elcen, în volum de 2.840.000 Gcal, în perioada ianuarie – septembrie 2014, a achitat, alături de RADET, suma totală de 677.580.571 lei, față de valoarea totală a facturilor aferente perioadei menționate – 609.907.040 lei.

"Având în vedere cele menționate nu pot fi reținute motivele invocate de către Electrocentrale Bucuresti SA conform cărora arieratele pe care aceasta le are la Distrigaz Sud Retele SRL sunt cauzate, în principal, de neplata obligațiilor financiare ale RADET și ale Primăriei Municipiului București, privind achiziția de agent termic pentru perioada menționată", spune primarul Sorin Oprescu.”

O altă știre publicată de aceeași agenție de presă informa că sindicaliștii RADET avertizau cu privire la furnizarea de căldură din timpul iernii 2014, în cazul în care datoriile nu vor fi plătite. Articolul publicat în luna noiembrie a anului 2014 spunea că:

„Primăria Municipiului București (PMB) anunță, după ce sindicaliștii RADET au avertizat că bucureștenii ar putea rămâne fără căldură, că în acest moment nu există niciun pericol în acest sens, ținând cont și că Guvernul ar putea aproba, miercuri, transferul de acțiuni Elcen la municipalitate.

"Ca urmare a conferinței de presă susținute astăzi (marți – n.r.) de Sindicatul Liber Independent RADET, Primăria Municipiului București precizează că toate problemele semnalate vor putea fi soluționate având în vedere faptul că în ședința de Guvern de mâine, 26 noiembrie, se va afla pe ordinea de zi proiectul de hotărâre al Guvernului privind transferul pachetului de acțiuni emise de Electrocentrale București SA, din proprietatea privată a statului în proprietatea privată a Municipiului București", se precizează într-un comunicat remis MEDIAFAX.

PMB menționează, în același context, că odată cu crearea sistemului integrat de producție, transport și distribuție la nivelul Capitalei, prin unificarea SC Electrocentrale București SA cu RADET București, datoriile istorice ale RADET către Elcen se vor stinge prin fuziune.

"Punerea în aplicare a memorandumului privind 'Realizarea serviciilor publice de alimentare cu energie termică prin sistem de alimentare centralizată cu energie termica integrat( SACET) în Municipiul București și Municipiul Constanța', aprobat în ședinta Guvernului României în data de 27.03.2013 creează premisele modernizării, reabilitării și eficientizării serviciului integrat în beneficiul și la un tarif suportabil pentru populația Municipiului București", se mai arată în comunicat.

Primăria mai precizează că prin hotărârea nr. 261 din 14 octombrie, Consiliul General al Municipiului București a solicitat Guvernului României emiterea actului normativ cu privire la transferul Societății Electrocentrale București SA.

"Reamintim că în momentul de față municipalitatea menține prețul actual pentru populație subvenționând în proporție de peste 50 la sută costul facturilor bucureștenilor pentru energia termică. În acest moment, considerăm că nu exista niciun pericol de întrerupere a furnizării agentului termic, ținând cont și de faptul că în cadrul ședinței de Guvern de mâine (miercuri – n.r.) solicitarea municipalității va putea fi aprobată", mai spun reprezentanții municipalității.

Precizările PMB vin după ce sindicaliștii RADET au avertizat că bucureștenii ar putea rămâne fără căldură în cazul în care Primăria Capitalei nu va plăti subvenția pentru gigacalorie, iar Elcen, la care regia are datorii de peste trei miliarde de lei, va pune poprire de sută la sută pe conturile acesteia.

Liderul Sindicatului Liber Independent din Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice (RADET) București, Ioana Stoica, a declarat, marți, că bucureștenii ar putea rămâne fără caldură, treptat, începând cu 1 decembrie, urmând ca de la 1 ianuarie să fie închisă întreaga rețea de termoficare a orașului.

Ioana Stoica a explicat că, din lipsa banilor, RADET nu va mai avea posibilitatea să remedieze avariile și ca urmare, pentru a evita pierderile, va "izola zona", adică va închide apa caldă. "Instalațiile sunt vechi din 1963, iar avarii apar permanent. Ca urmare, de la 1 decembrie, va rămâne fără căldură o parte a Bucureștiului, pentru ca de la 1 ianurie, din cauza numărului mare de defecțiuni, căldura va fi, practic, oprită în tot orașul", a spus liderul de sindicat.

Tot Stoica a explicat că s-ar putea ajunge în această situație atât din cauza unor datorii pe care Primăria Capitalei le are către RADET, cât și din cauza celor foarte mari pe care RADET le-a are de plătit la Elcen, furnizorul său de energie termică.

Astfel, primăria are de plătit RADET subvenția acordată pentru populație aferentă lunilor februarie – octombrie, în valoare de peste 226 de milioane de lei, dar și datorii mai vechi, care se ridică la aproximativ un miliard de lei, în timp ce regia, la rândul său, trebuie să vireze în conturile Elcen o datorie de peste trei miliarde de lei.”

Aceste articole sunt cu atât mai importante cu cât informează publicul în mod direct cu privire la datoriile RADET față de ELCEN și ale ELCEN față de DISTRIGAZ, astfel încât putem trage o primă concluzie cu privire la motivația din spatele acestei hotărâri cu privire la fuziunea dintre cele două companii care furnizează același tip de servicii pentru cetățenii municipiului București. Așa cum era de așteptat, motivația acestei fuziuni este de natură economică, astfel încât putem trage concluzia că administrația RADET și ELCEN nu au prevăzut consencințele îndatoririi majore, nu și-au controlat activitatea în mod eficient, lăsând datoriile să se adune și mai mult decât atât, nu au luat măsuri la momentul potrivit precum sancțiuni, debranșarea serviciilor pe motiv de neplată a rău platnicilor. În acest sens, putem spune că unul sau mai multe dintre principiile serviciilor publice nu au fost respectate, punând în pericol integritatea și buna funcționare atât a serviciului public RADET, cât și a serviciilor unde s-au acumulat datorii foarte însemnate, precum ELCEN sau DISTRIGAZ.

Așa cum am enunțat în capitolele anterioare, din punct de vedere teoretic, este foarte important ca o companie, autoritate administrativă sau orice serviciu public să țină cont de principiile serviciilor publice, astfel încât să urmărească interesele societății. Așadar, consider că trebuie să ne amintim care sunt cele mai importante principii în baza cărora un serviciu public local poate să evolueze și să aibă continuitate, indeplinind nevoile de bază ale cetățenilor. Întrucât în partea teoretică a acestei lucrări am analizat mai multe teorii cu privire la principiile serviciilor publice, de această dată vom utiliza modelul propus de Dragoș Dincă, întrucât acest autor contemporan face parte din viața administrativă și politică a societății noastre și putem trage concluzia că teoriile sale sunt bazate pe fapte și evenimente reale ale timpurilor noastre. Astfel, amintim:

Principiul legailtății

Principiul permanenței și al continuității

Principiul egalității și al neutralității

Principiul separării funcților publice de cele politice

Principiul transparenței

Principiul deconcentrării

Știrile citate de agenția de presă Mediafax sunt important de analizat, întrucât reprezentau informații de actualitate la acel moment. Perioada în care au fost publicate acestea depășește cu mult termenul stabilit în Hotărârea citată, fapt care duce la scăderea credibilității serviciului public și a administrației publice. Mai mult decât atât, lipsa apei calde și a încălzirii in cele patru sectoare ale capitalei reprezintă un eveniment tragic într-o perioadă cu totul nefavorabilă, înaintea începerii sezonului rece. Panica instalată în rândul cetățenilor și a instituțiilor administrative a condus la o criză administrativă de scurtă durată, care nu a avut consecințele benefice pe care le are orice criză în circumstanțe normale, precum organizarea mult mai eficientă a personalului, a documentației, a tehnologiei, a informării publicului etc. Acește prime date legate de întârzierea fuzionării dintrre RADET si ELCEN denotă o lipsă de organizare și o funcționare defectuoasă la nivelul administrației fiecărui serviciu în parte. De aceea, este important să analizăm cel puțin o parte a strategiei de reorganizare a serviciului public RADET.

În acest sens, consider că Hotărârea pentru aprobarea Studiului de Oportunitate privind reorganizarea RADET București în atribuirea directă către societatea nou creată a contractului de delegare a gestiunii serviciului de alimentare cu energie termică, este important în procesul de concluzionare a principiilor administrative nerespectate și în procesul de determinare a factorilor care influențează societatea în mod negativ. Așadar, observăm că articolul 1 al studiului prevede: „ se aprobă Studiul de Oportunitate privind reorganizarea RADET București în societate și atribuirea directă către societatea nou creată a contractului de delegare a gestiunii serviciului de alimentare cu energie termică” elaborat de Autoritatea Municipală de Reglementare a Serviciilor Publice (AMRSP) (…)”. Acest articol arată principalul obiectiv al reorganizării RADET și anume transformarea statutului său din regie autonomă în subordinea Consiliului General al municipiului București, în societate comercială, a fost îndeplinit. Așadar, din punct de vedere administrativ, unul dintre obiectivele RADET a fost îndeplinit, astfel încât responsabilitățile, taxele și procedurile pe care această societate trebuie să le respecte, să se diminueze.

Articolul 2 din aceeași hotărâre informează: ` Reorganizarea RADET București în societate, inclusiv Actul Constitutiv al noii societăți și Contractul de Delegare a gestiunii serviciului de alimentare cu energie termică, Regulamentul și Caietul de Sarcini al serviciului de alimentare cu energie termică în Municipiul București sunt aprobate prin Hotărâre a CGMB pe baza unei documentații justificative complete, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.”

Întregul document pune la dispoziție informații vitale pentru această situație de reorganizare, întrucât conține descrieri ale stării tehnice a SACET, detalii semnificative despre situația economică și financiară a acestui serviciu public, indicatori de performanță. Toate acestea confirmă informațiile regăsite în articolele de știre publicate de Mediafax, așadar observăm ca principiul transparenței a fost respectat, oferind informații vitale publicului în timp util, avertizându-l pe acesta prin intermediul presei în mod eficient, chiar dacă declarațiile oferite aveau un caracter negativ și prevesteau o criză. Secțiunea I a documentului, Necesitate și Oportunitate, informează conform Memorandumului, că „souția reținută pentru municipiul București reprezintă ansamblul măsurilor ce urmează a fi adoptate de către Municipiul București”, în scopul realizării serviciului public de alimentare cu energie termică în Municipiul București, al creării condițiilor rezolvării problemelor financiare dintre operatorii actuali ai SACET și ai asigurării premizelor delegării de către Municipiul București a gestiunii Serviciului Public către un partener cu experiență profesională și capabilitate financiară care să realizeze investișii în SACET.

Etapele reorganizării menționate în acest document sunt:

Divizarea ELCEN în trei societăți comerciale

Reorganizarea RADET în societate comercială

Transferul actțiunilor ELCEN în proprietatea privară a municipiului București

Fuziunea dintre ELCEN și RADET

Realizarea SACET București ca și consecință a celor de mai sus

Aceste reglementări confirmă încă o dată faptul că rezolvarea problemelor financiare reprezintă motivul din spatele reorganizării RADET, astfel încât principiile serviciului public să poată să fie respectate. De asemenea, prin această reorganizare este urmărită și respectarea principiului continuității si al legalității, întrucât întreruperea activității acestui serviciu public al reprezenta o tragedie pentru locuitorii capitalei care beneficiază de energie termică din partea acestor furnizori.

Recomandările prezente în acest document se referă la dimensionarea CT nemodernizate conform consumului de energie termică real în măsura justificăriie economice printr-un studiu de fezabilitate. De asemenea, au fost recomandate analiza oportunității introducerii soluțiilor de cogenerare și a modulelor termice la consumator pentru reducerea investiției în rețelele de transport secundar de la 4 conducte la 2 conducte. În ceea ce privește partea financiară, documentul conține recomandări cu privire la investițiile pentru îmbunătățirea calității Serviciului Public și pentru respectarea standardelor de mediu, ceea ce înseamnă că acestea nu au fost indeplinite, respectiv respectate până în prezent. Se menționează și faptul ca SACET, noua societate, pierde în fața competiției în acest moment și anume în fața serviciului de încâlzire individuală cu gaz, motiv pentru care Municipiul București va trebui să încerce să acceseze fonduri nerambursabile din partea Uniunii Europene, să obțină împrumuturi și fonduri private în regim concurențial.

Concluzia acestui studiu de oportunitate este că reorganizarea RADET „reprezintă atât o obligație legală cât și prima etapă a Strategiei Municipiului București cu privire la Serviciul Public aprobată prin Hotărârea CGMB nt 108/2013.”

În ciuda existenței acestei hotărâri și a studiului de oportunitate, observăm că fuziunea dintre RADET și ELCEN nu a fost realizată până în prezent, motiv pentru care presa continuă să discute acest subiect extrem de delicat pentru economia și activitatea administrativă a capitalei. Cu toate că principiile serviciului public nu au fost nerespectate, societatea continuă să fie nemulțumită de modul în care acest furnizor de energie termică funcționează și își organizează activitatea. Motivul principal al frustrării și al îngrijorării cetățenilor este faptul că serviciul public nu este rentabil și nu satisface interesul propriu al acestora, din cauza problemelor administrative cu care se confruntă. Mulți dintre aceștia se vîd nevoiți să își modifice furnizorul de energie, acesta reprezentând un factor major de stres pentru societate.

Utilizarea unor echipamente vechi de peste 30 de ani care nu au fost modernizate sau restructurate, conduce la determinarea unor dezavantaje și din punct de vedere al mediului, astfel încât motivele de îngrijorare ale cetățenilor cresc.

Cu toate acestea, consecințele datoriilor RADET, a lipsei de eficiență în funcționare și a necesității de reorganizare, nu afectează cetățenii doar dintr-o perspectivă morală și a calității vieții, ci și din punct de vedere financiar. Întârzierea fuziunii dintre RADET și ELCEN produce panică în rândul locuitorilor Bucureștiului, în special din cauza faptului că atâta timp cât datoriile RADET nu sunt achitate, fuziunea nu poate avea loc.

Avantajele transformării RADET în societate comercială aduce anumite avantaje societății și administrației publice, precum posibilitatea ștergerii datoriilor dintre cele două companii și crearea unui cadrul pentru eficientizarea activității noii societăți și anume SACET. Deși acestea par a fi obiective ușor de obținut, locuitorii capitalei pot avea de suferit de pe urma acestor schimbări, din cauza necesității municipalității de a aloca mai mulți bani către RADET, mai precis, realizarea unui contract cu aceasta, prin care să fie calculat mecanismul de calcul al subvenției. Încercarea lui Sorin Oprescu de a bloca această transformare în societate este motivată tocmai de acest lucru.

Riscul pe care îl prezintă această schimbare administrativă denumită reorganizare este faptul că resursele financiare existente în acest moment pot fi epuizate în vederea întreținerii rețelei de transport până în momentul în care va exista posibilitatea rezolvării problemei sistemului de termoficare. Așadar, asistăm la o situație foarte dificilă din punct de vedere administrativ, care este consumatoare de timp și de finanțe și mai mult decât atât, care nu activează în beneficiul cetățenilor. Această fuziune pusă sub semnul întrebării, împreună cu documentul legislativ care o însoțește, sunt semne ale dezorganizării și ale managementului public precar în acest domeniu.

Găsirea soluțiilor pentru rezolvarea acestei probleme de ordin administrativ este dificilă, întrucât timpul este un factor foarte important în procesul de reorganizare și de finanțare pentru plata datoriilor, însă acesta reprezintă și cel mai mare dușman atunci când vine vorba despre satisfacerea nevoilor societății. În opinia mea personală, respectarea recomandărilor prevăzute de studiul de oportunitate ar reprezenta o soluție la îndemână, iar acceptarea unor compromisuri pentru o perioadă de timp determinată legate de prețurile energiei termice, ar putea reprezenta o opțiune pentru refidelizarea clienților de pe teritoriul municipiului București. Transformarea acestei regii în societate comercială poate să aducă beneficii din punct de vedere al plății datoriilor, însă consider că există o nevoie a compromisurilor atât din partea autorităților deliberative, cât și a celor executive. Blocarea transformării în societate a RADET nu aduce nici avantaje, nici dezavantaje serviciului public sau societății, însă întârzie evouția și continuitatea în regim normal al acestuia. Mai mult decât atât, bulversarea societății poate să conducă la pierderea încrederii în serviciile publice locale, astfel încât la revenirea din colaps, clienții SACET să fie prea puțini pentru ca acest serviciu să fie profitabil.

CONCLUZII

Scopul acestei lucrări de a arăta care este importanța serviciilor publice în societate și de a delimita structura și atribuțiile sectoarelor municipiului București de capitala însăși, a fost îndeplinit cu ajutorul literaturii de specialitate, a documentelor legislative și în special cu ajutorul datelor și a organigramelor publice ale primăriilor sectoarelor capitalei și ale municipiului capitalei. Astfel, am reușit să demonstrez faptul că societatea modernă a municipiului București are nevoie de o varietate de servicii care se dezvoltă din ce în ce mai mult, acest lucru putând fi observat prin afișarea tuturor serviciilor disponibile la nivel de capitală și la nivel individual, în sectoarele Bucureștiului. Faptul că unele sectoare sunt mai puțin organizate din punct de vedere administrativ nu a putut fi justificat în interiorul acestei lucrări, întrucât scopul acesteia a fost nu de a judeca, ci de a arăta că evoluția nevoilor societății are loc în mod iminent, iar administrația publică locală își îndeplinește rolul de a facilita traiul persoanelor fizice și juridice din societate prin crearea unor servicii care să le satisfacă nevoile. Observăm, așadar, că până și denumirile unora dintre serviciile publice locale s-au adaptat la evoluția societății, preluând traducerile în limba engleză a unor departamente și birouri, în locul păstrării denumirilor existente în limba română, precum este cuvântul „management” care se traduce „administrare” si este folosit în mod curent în limba română.

Perspectivele din care poate fi analizată situația împărțirii responsabilităților instituțiilor din domeniul administrativ sunt numeroase. Una dintre acestea este împărțirea pe unități administrativ-teritoriale și păstrarea autonomiei locale a fiecărui sector în parte. În opinia mea personală, eliminarea acestor granițe administrative ar fi principalul motiv al creării unui haos în municipiul București din cauza populației în număr foarte mare, al numărului ridicat de cereri, al numărului personalului administrativ și al imposibilității de satisfacere a cetățenilor în timp util. O eventuală reorganizare a Bucureștiului, nu ar trebui să implice, din punctul meu de vedere, eliminarea acestor granițe, care mențin societatea organizată în limitele posibilităților. În schimb, consider ca o mai bună organizare, un control mai intens al activității serviciilor administrative, publice locale și o modernizare a tehnologiilor folosite pentru rezolvarea tuturor cererilor, ar fi o soluție mult mai bună, care ar duce la reducerea costurilor, la construirea unei administrații bine organizate pe baza proceselor și a tehnologiilor cunoscute până în prezent, nesupunând societate la un nou proces de acomodare și la derutarea publicului tânăr și a celui matur. Așadar, în opinia mea, sectoarele Bucureștiului ar trebuie să fie păstrate, însă ar fi necesară o echilibrare a proceselor administrative, astfel încât fiecare sector să poată să își păstreze autonomia, dar să nu dezvolte servicii complet diferite de cele din restul sectoarelor. De asemenea, consider că denumirile acelorași servicii nu ar trebui să difere de la un sector la altul, întrucât aceasta diferență nu are nicio relevanță în rândul publicului și reprezintă un dezavantaj pentru cetățenii care decid să se relocheze într-un alt sector al capitalei.

În ceea ce privește zona metropolitană a Bucureștiului, consider că aceasta este o soluție benefică pentru extinderea teritoriului, buna organizare a serviciilor publice locale, rezolvarea problemelor transportului în comun, satisfacerea cererilor de locuințe, creșterea nivelului de trai, posibilitate accesării fondurilor structurale și obținerea beneficiilor economice ca rezultat al creșterii dimensiuni capitalei și atragerea de investitori străini. Din punctul meu de vedere, administrarea zonei metropolitane nu ar reprezenta o dificultate majoră și cu siguranță nu reprezintă un obstacol în implementarea acestui proiect, întrucât serviciile locale pot fi create cu ușurință, iar forța de muncă nu ar reprezenta o problemă în municipiul București. Mai mult decât atât, nu ar fi nevoie de un nou model de administrare, întrucât modelele existente ale sectoarelor capitalei pot fi implementate și adaptate cu ușurință, urmând un plan detaliat care să depindă de numărul de locuitori care vor beneficia de noile servicii, buget și satisfacerea cererilor.

Cu privire la studiul de caz, observăm că înființarea unui serviciu public local, precum și continuarea funcționării și organizării a acestuia într-o societate precum este municipiul București, denotă existența necesității acelui serviciu. Existența cererii conduce automat la încercarea de satisfacere a acesteia, în mod eficient, productiv și rapid, în așa fel încât serviciul public să evolueze, iar publicul să aibă un trai calitativ. Atunci când un serviciu public se dovedește a fi păgubos și contribuie în mod constant la nesatisfacerea cetățenilor, este evident că intervine nevoia unei schimbări. Nevoia de reorganizare a serviciului public despre care am discutat în capitolul IV, a apărut din cauza datoriilor foarte mari către alte entități publice locale. Această soluție este una dintre cele mai bune opțiuni pentru a evita taxarea cetățenilor pentru servicii defectuoase, care înregistrează pierderi, care sunt costisitoare și care se află în pericol de desființare. Din punct de vedere etic, moral și legislativ, un astfel de serviciu public local cu o extindere atât de mare, care asigură bazele traiului decent al unei societăți, trebuie să fie salvat prin diferite metode atunci când acesta încetează să aducă profit și dimpotrivă, îndatorează societatea.

Proasta funcționare a serviciilor publice locale, dar și a acelora naționale, nerespectarea principiilor serviciilor publice reglementate prin lege, atitudinea indolentă a reprezentanților, organizarea defectuoasă, sunt doar câteva dintre elementele care contribuie la nerespectarea obiectivului principal al existenței serviciilor publice. Respectarea intereselor publicului consumator este extrem de importantă într-o societate echilibrată din punct de vedere administrativ. Pierderea acestui echilibru poate să conducă la haosul societății, implicând în final și alte instituții care nu au un caracter administrativ.

Lucrarea de față și-a propus să analizeze un serviciu public din municipiul București, în scopul concretizării teoriilor discutate în primele capitole, cu privire la existența, rolul, funcțiile și înființarea sau desființarea serviciilor publice. Capitolul IV al lucrării arată cu ajutorul unor documente legislative și cu ajutorul unor declarații ai oficialilor în presa oficială, faptul că acest declin al serviciului public RADET putea să fie prevenit și chiar evitat, printr-o bună organizare și un control al activității mult mai amănunțit, mai strict și care să impună mult mai multe restricții. În cadrul capitolului menționat am prezentat studiul de oportunitate și fragmente ale hotărârii de aprobare al acestuia, care joacă un rol foarte important în analiza și înțelegerea modului în care va fi reorganizată RADET, respectiv ELCEN. Acesta este un subiect de interes general, public, care vizează toți participanții la societate, întrucât proasta funcționare a acestui serviciu public îi poate afecta în mod direct pe cetățeni. În realizarea acestei analize am folosit ca metodă de cercetare analiza documentului, care a arătat care sunt posibilele soluții pentru ieșirea din criza RADET și totodată, care sunt motivele pentru care această situație are loc.

În concluzie, în cazul RADET, principiile serviciilor publice au fost respectate, însă a fost sabotat principalul obiectiv al existenței acestui serviciu local. În opinia mea, acumularea datoriilor din cauza rău platnicilor la energie termică furnizată de RADET nu reprezintă o scuză pentru situația existentă, ci organizarea serviciului public, ignorarea problemelor de ordin financiar și administrativ și lipsa măsurilor și a unui plan de revenire, au condus acest serviciu public într-o situație precară. Asigurarea bunei funcționări a unui serviciu public nu este dificil de realizat, atunci când sunt respectate prevederile legilor administrative și în special, atunci când cooperare și comunicarea dintre instituții este eficientă.

În acest moment, nu există o soluție reală care să fi fost aplicată din punct de vedere administrativ sau financiar, motiv pentru care acest subiect rămâne sub semnul întrebării, urmând ca acțiunile Primăriei Municipiului București împreuna cu Consiliul General al capitalei să aleagă să facă un compromis major, sau să aștepte agravarea situației. Sistemul administrativ și sistemul servicilor publice în România este unul care merită și necesită îmbunătățiri atțt din punct de vedere al conducerii, cât și al funcționarilor, al regulamentului, al controlului activității, al tehnologiei și al respectării intereselor publice, astfel încât societatea să fie pe deplin satisfăcută.

BIBLIOGRAFIE

Albu, Emanuel,Drept Administrativ și Știința Administrării, Partea I, Editura Fundației de Mâine, București, 2005

Alexandru, Ioan, Administrație Publică: Teorii, Realități, Perspective, Ediția a III-a, Editura Lumina Lex, București, 2003.

Androniceanu, Armenia,Management Public, Universitaria, București, 2011

Art. 4, Legea 178/2010 a Partneriatului Public-Privat, Definiții. Dispoziții generale, Secțiunea a II-a.

Chelcea, Septimiu, Metodologia cercetarii sociologice, Economica, București, 2007.

Corbeanu,Ioan, cap. Administrația publică a municipiului București, în Drept Administrativ, Partea Specială, ASE, București, 2001.

Corbeanu, Ion,Drept Administrativ, Partea Generală, ASE, București, 2000.

Dacian, Dragoș, Asist. drd. Ana Ranta, Cap II – Organizarea și funcționarea administrației publice locale din România, în Elemente de Drept Admnistrativ, 2012.

Dincă, Dragos,Managementul serviciilor publice, SNSPA, 2008.

Dincă, Dragos,Serviciul public între stat, piață și democrație, Revista Transilvană de Științe Administrative, nr.1/2003.

Dincă, Dragos,Sistem Administrativ Românesc – Inspirație Franceză și Adaptare Autohtonă, Economica, București, 2012

Dincă, Dragos,Tendințe Privind Descentralizarea și Privatizarea Serviciilor Publice, Revista Transilvană de Științe Administrative, 2(11), 2004.

E.D Tarangul, Tratat de Drept Administrativ Român, Tipografia Glasul Bucovinei, Cernăuți, 1994, p. 4-5, apud. Dragoș Dincă, op.cit.

Ioan Alexandru, Ioan, Lucica Matei, Servicii Publice, Economica, București, 2000.

Ioan Alexandru, Tratat de Administrație Publică, Editura Universul Juridic, București, 2008.

Iordan Nicola, Managementul serviciilor publice locale, Editura ALL Beck, 2003.

Iorgovan A., Drept administrativ. Tratat elementar., Ed. Proarcadia, vol.III, București, 1993.

Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, publicată în Monitorul Oficial nr.204 din 23 aprilie 2001

Negulescu, Paul,Tratat de Drept Administrativ, Vol I, Ed. A V-a, Mârvan, București, 1934, p. 123.

Plumb, Ioan, Armenia Androniceanu, Oana Abălută, Managementul serviciilor publice, Editura A.S.E, București, 2003

Plumb, Ioan, Armenia Androniceanu, Oana Abăluță, capitolul Categorii de servicii publice locale, în Managementul serviciilor publice, Editura A.S.E, București, 2003

Popa, Nicolae,Teoria Generala a Dreptului, C.H. Beck, Ediția a III-a, București, 2008

Profiroiu, Marius, Tudorel Andrei, Dragoș Dincă, Radu Carp, Reforma administrației publice în contextul integrării europene, Institutul European din România – Studii de impact III

Regulament de Organizare și Funcționare, Hotărârea nr. 305 din 18/12/2013. Acest document este disponibil la http://acteinterne.pmb.ro/legis/acteinterne/acte_int/afisint.php?f=33208 în format html – accesat în Iulie, 2015

Teodorescu, Anibal,Tratat de Drept Administrativ, volI, Ediția a III-a, Institutul de Arte Grafice „Eminescu”, București, 1929, p.238, citat în Dragoș Dincă, Sistem Administrativ Românesc – Inspirație Franceză și Adaptare Autohtonă, Economica, București, 2012, p. 118.

Consiliul General al Bucureștiului, Hotărârea pentru aprobarea Studiului de Oportunitate privind reorganizarea RADET, București, 2014.

Tratatul de la Lisabona, Modificare a Tratatului Privind Uniunea Europeană și Tratatul de Instituire a Comunității EuropeneProtocolul Pirvind Serviciile de Interes General, Bruxelles, 2007, TL/P/ro, p.20.

http://www.anrsc.ro/ – accesat în Iulie, 2015

http://www.mediafax.ro/social/sindicalistii-radet-avertizeaza-ca-bucurestenii-ar-putea-ramane-fara-caldura-reactia-primariei-bucuresti-13637889 – accesat în Iulie, 2015

http://www.pmb.ro/institutii/cgmb/componenta/consilieri/consilieri.php – accesată în Iulie, 2015

http://www.pmb.ro/institutii/inst_financiare/directii_taxe_impozite.php – accesat în Iulie, 2015

http://www.pmb.ro/institutii/inst_financiare/servicii_finante_publice.php – accesat în Iulie, 2015

http://www.pmb.ro/institutii/inst_locale/instit_locale.php – accesat în Iulie, 2015

http://www.radet.ro/despre.php – accesat în Iulie, 2015

http://www4.pmb.ro/wwwt/institutii/CGMB/sedinte/ordinea_de_zi/db/07_20140723.pdf – accesat în Iulie, 2015

https://www.anaf.ro/anaf/internet/Bucuresti/structura/structurisubordine/sectoare_bucuresti/!ut/p/a1/hc7BDoIwDAbgN6J1wDKOE0wWDnpRmb0YSOZEcTOTyOs7Ei8e1J7a5PvTHwg0kGufvW3H3rt2mG_iR7VQXDHBarHelSjLPasyvmLIswgOEeCXkfgv3wB9kg2v8kjUlmVFkSKyN_jxogayg-9i3WYJpERthJ – accesat în Iulie, 2015

ANEXE:

Anexa 1

Atribuțiile Primarului General al Municipiului București

conform Legii nr. 215/23.04.2001 modificată și completată de Legea nr. 286/2006

Primarul îndeplinește următoarele atribuții principale:

a) asigură respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, a prevederilor Constituției, precum și punerea în aplicare a legilor, a decretelor Președintelui României, a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului; dispune măsurile necesare și acordă sprijin pentru aplicarea ordinelor și instrucțiunilor cu caracter normativ ale miniștrilor și ale celorlalți conducători ai autorităților administrației publice centrale, precum și a hotărârilor consiliului județean;

b) asigură aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local. În situația în care apreciază că o hotărâre este ilegală, în termen de 3 zile de la adoptare îl sesizează pe prefect;

c) poate propune consiliului local consultarea populației prin referendum, cu privire la problemele locale de interes deosebit. Pe baza hotărârii consiliului local ia măsuri pentru organizarea acestei consultări, în condițiile legii;

d) prezintă consiliului local, anual sau ori de câte ori este necesar, informări, privind starea economică și socială a comunei sau a orașului, în concordanța cu atribuțiile ce revin autorităților administrației publice locale, precum și informări asupra modului de aducere la îndeplinire a hotărârilor consiliului local;

e) întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local;

f) exercită funcția de ordonator principal de credite;

g) verifică, din oficiu sau la cerere, încasarea și cheltuirea sumelor din bugetul local și comunică de îndată consiliului local cele constatate;

h) ia măsuri pentru prevenirea și limitarea urmărilor calamităților, catastrofelor, incendiilor, epidemiilor sau epizooțiilor, împreună cu organele specializate ale statului. În acest scop poate mobiliza populația, agenții economici și instituțiile publice din comună sau din oraș, acestea fiind obligate să execute măsurile stabilite în planurile de protecție și intervenție elaborate pe tipuri de dezastre;

i) asigură ordinea publică și liniștea locuitorilor, prin intermediul poliției, jandarmeriei, gardienilor publici, pompierilor și unităților de protecție civilă, care au obligația să răspundă solicitărilor sale, în condițiile legii;

j) îndrumă și supraveghează activitatea gardienilor publici, conform angajamentelor contractuale;

k) ia măsurile prevăzute de lege cu privire la desfășurarea adunărilor publice;

l) ia măsuri de interzicere sau de suspendare a spectacolelor, reprezentațiilor sau a altor manifestări publice care contravin ordinii de drept ori atentează la bunele moravuri, la ordinea și liniștea publică;

m) controlează igiena și salubritatea localurilor publice și produselor alimentare puse în vânzare pentru populație, cu sprijinul serviciilor de specialitate;

n) ia măsuri pentru prevenirea și combaterea pericolelor provocate de animale, în condițiile legii;

o) ia măsuri pentru elaborarea planului urbanistic general al localității și îl supune spre aprobare consiliului local; asigură respectarea prevederilor planului urbanistic general, precum și ale planurilor urbanistice zonale și de detaliu;

p) asigură repartizarea locuințelor sociale pe baza hotărârii consiliului local;

q) asigură întreținerea și reabilitarea drumurilor publice, proprietate a comunei sau a orașului, instalarea semnelor de circulație, desfășurarea normală a traficului rutier și pietonal, în condițiile legii

r) exercită controlul asupra activităților din târguri, piețe, oboare, locuri și parcuri de distracții și ia măsuri pentru buna funcționare a acestora;

s) conduce serviciile publice locale; asigură funcționarea serviciilor de stare civilă și de autoritate tutelară; supraveghează realizarea măsurilor de asistență și ajutor social;

s) îndeplinește funcția de ofițer de stare civilă;

t) emite avizele, acordurile și autorizațiile date în competența sa prin lege;

ț) propune consiliului local spre aprobare, în condițiile legii, organigrama, ștatul de funcții, numărul de personal și regulamentul de organizare și funcționare a aparatului propriu de specialitate;

u) numește și eliberează din funcție, în condițiile legii, personalul din aparatul propriu de specialitate al autorităților administrației publice locale, cu excepția secretarului; propune consiliului local numirea și eliberarea din funcție, în condițiile legii, a conducătorilor regiilor autonome, ai instituțiilor și serviciilor publice de interes local;

v) răspunde de inventarierea și administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și domeniului privat al comunei sau al orașului;

x) organizează evidența lucrărilor de construcții din localitate și pune la dispoziție autorităților administrației publice centrale rezultatele acestor evidente;

y) ia măsuri pentru controlul depozitării deșeurilor menajere, industriale sau de orice fel, pentru asigurarea igienizării malurilor cursurilor de apă din raza comunei sau a orașului, precum și pentru decolmatarea văilor locale și a podețelor pentru asigurarea scurgerii apelor mari.

(2) Primarul îndeplinește și alte atribuții prevăzute de lege sau de alte acte normative, precum și însărcinările date de consiliul local.

Anexa 2

Art. 95.

(1) Consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti se constituie, functioneaza si pot fi dizolvate in conditiile prevazute de dispozitiile prezentei legi pentru consiliile locale, care se aplica in mod corespunzator.

(2) Consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti exercita, in principal, urmatoarele atributii:

a) aleg, din randul consilierilor, consilierul care conduce sedintele consiliului, precum si un viceprimar; acestia isi pastreaza calitatea de consilier;

b) aproba regulamentul de organizare si functionare a consiliului;

c) avizeaza studii, prognoze si programe de dezvoltare economico-sociala, de organizare si amenajare a teritoriului si urbanism, inclusiv participarea la programe de dezvoltare regionala si zonala, in conditiile legii, pe care le supune spre aprobare Consiliului General al Municipiului Bucuresti;

d) aproba bugetul local, imprumuturile, virarile de credite si modul de utilizare a rezervei bugetare; aproba contul de incheiere a exercitiului bugetar; stabilesc impozite si taxe locale, precum si taxe speciale, in conditiile legii;

e) aproba, la propunerea primarului, in conditiile legii, organigrama, statul de functii, numarul de personal si regulamentul de organizare si functionare ale aparatului propriu de specialitate si ale serviciilor publice de interes local;

f) administreaza, in conditiile legii, bunurile proprietate publica sau privata a municipiului, de pe raza sectorului, pe baza hotararii Consiliului General al Municipiului Bucuresti;

g) hotarasc cu privire la concesionarea sau inchirierea serviciilor publice de sub autoritatea lor, in conditiile legii;

h) infiinteaza institutii, societati comerciale si servicii publice; instituie, cu respectarea criteriilor generale stabilite prin lege, norme de organizare si functionare pentru institutiile si serviciile publice, precum si pentru societatile comerciale pe care le infiinteaza sau care se afla sub autoritatea lor; numesc si elibereaza din functie, in conditiile legii, conducatorii institutiilor publice si ai serviciilor publice de interes local;

i) aproba, in conditiile legii, planurile urbanistice zonale si de detaliu ale sectoarelor, pe care le comunica Consiliului General al Municipiului Bucuresti; aproba, in limitele competentelor sale, documentatiile tehnico-economice pentru lucrarile de investitii de interes local si asigura conditiile necesare pentru realizarea lor, in concordanta cu prevederile planului urbanistic general al municipiului Bucuresti si ale regulamentului aferent;

j) asigura, potrivit competentelor sale, conditiile necesare bunei functionari a institutiilor si serviciilor publice de educatie, sanatate, cultura, tineret si sport, apararea ordinii publice, de interes local; urmareste si controleaza activitatea acestora;

k) contribuie la organizarea activitatilor stiintifice, culturale, artistice, sportive si de agrement;

l) contribuie la asigurarea ordinii publice, analizeaza activitatea gardienilor publici si propune masuri de imbunatatire a acesteia;

m) actioneaza pentru protectia si refacerea mediului inconjurator, in scopul cresterii calitatii vietii; contribuie la protectia, conservarea, restaurarea si punerea in valoare a monumentelor istorice si de arhitectura, a parcurilor si a rezervatiilor naturale;

n) contribuie la realizarea masurilor de protectie si asistenta sociala, asigura protectia drepturilor copilului, potrivit legislatiei in vigoare; aproba criteriile pentru repartizarea locuintelor sociale; infiinteaza si asigura functionarea unor institutii de binefacere de interes local;

o) infiinteaza si organizeaza targuri, piete, oboare, locuri si parcuri de distractie, baze sportive si asigura buna functionare a acestora;

p) hotarasc, in conditiile legii, cu acordul Consiliului General al Municipiului Bucuresti, cooperarea sau asocierea cu autoritati ale administratiei publice locale din tara sau din strainatate, precum si aderarea la asociatii nationale si internationale ale autoritatilor administratiei publice locale, in vederea promovarii unor interese comune;

q) hotarasc, in conditiile legii, cu acordul prealabil al Consiliului General al Municipiului Bucuresti, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice romane sau straine, cu organizatii neguvernamentale si cu alti parteneri sociali, in vederea finantarii si realizarii in comun a unor actiuni, lucrari, servicii sau proiecte de interes public local;

r) asigura libertatea comertului si incurajeaza libera initiativa, in conditiile legii;

s) sprijina, in conditiile legii, activitatea cultelor religioase.

(3) Atributiile prevazute la alin. (2) lit. c)-h), p) si q) pot fi exercitate numai pe baza imputernicirii exprese date prin hotarare a Consiliului General al Municipiului Bucuresti.

(4) Consiliile locale ale sectoarelor exercita si alte atributii stabilite prin lege sau delegate de Consiliul General al Municipiului Bucuresti.

Anexa 3

ART. 78

Municipiul București este organizat în 6 subdiviziuni administrativ-teritoriale, numite sectoare.

ART. 79

(1) Sectoarele municipiului București au câte un primar și un viceprimar, iar municipiul București are un primar general și 2 viceprimari.

(2) Validarea alegerii primarului general al municipiului București se face de președintele Tribunalului București, în condițiile prezentei legi.

ART. 80

Autoritățile administrației publice locale din municipiul București sunt Consiliul General al Municipiului București și consiliile locale ale sectoarelor, ca autorități deliberative, precum și primarul general al municipiului București și primarii sectoarelor, ca autorități executive, alese în condițiile legii pentru alegerea autorităților administrației publice locale.

ART. 81

(1) Consiliile locale ale sectoarelor municipiului București se constituie, funcționează și pot fi dizolvate în condițiile prevăzute de dispozițiile prezentei legi pentru consiliile locale, care se aplică în mod corespunzător.

(2) Consiliile locale ale sectoarelor municipiului București exercită, în principal, următoarele atribuții:

a) aleg, din rândul consilierilor, consilierul care conduce ședințele consiliului, precum și un viceprimar; aceștia își păstrează calitatea de consilier;

b) aprobă regulamentul de organizare și funcționare a consiliului;

c) avizează studii, prognoze și programe de dezvoltare economico-socială, de organizare și amenajare a teritoriului și urbanism, inclusiv participarea la programe de dezvoltare regională și zonală, în condițiile legii, pe care le supune spre aprobare Consiliului General al Municipiului București;

d) aprobă bugetul local, împrumuturile, virările de credite și modul de utilizare a rezervei bugetare; aprobă contul de încheiere a exercițiului bugetar; stabilesc impozite și taxe locale, precum și taxe speciale, în condițiile legii;

e) aprobă, la propunerea primarului, în condițiile legii, organigrama, statul de funcții, numărul de personal și regulamentul de organizare și funcționare ale aparatului de specialitate și ale serviciilor publice de interes local.

f) administrează, în condițiile legii, bunurile proprietate publică sau privată a municipiului, de pe raza sectorului, pe baza hotărârii Consiliului General al Municipiului București;

g) hotărăsc cu privire la concesionarea sau închirierea serviciilor publice de sub autoritatea lor, în condițiile legii;

h) înființează instituții, societăți comerciale și servicii publice; instituie, cu respectarea criteriilor generale stabilite prin lege, norme de organizare și funcționare pentru instituțiile și serviciile publice, precum și pentru societățile comerciale pe care le înființează sau care se află sub autoritatea lor; numesc și eliberează din funcție, în condițiile legii, conducătorii instituțiilor publice și ai serviciilor publice de interes local;

i) aprobă, în condițiile legii, planurile urbanistice zonale și de detaliu ale sectoarelor, pe care le comunică Consiliului General al Municipiului București; aprobă, în limitele competențelor lor, documentațiile tehnico-economice pentru lucrările de investiții de interes local și asigură condițiile necesare pentru realizarea lor, în concordanță cu prevederile planului urbanistic general al municipiului București și ale regulamentului aferent;

j) asigură, potrivit competențelor lor, condițiile necesare bunei funcționări a instituțiilor și serviciilor publice de educație, sănătate, cultură, tineret și sport, apărarea ordinii publice, de interes local; urmăresc și controlează activitatea acestora;

k) contribuie la organizarea activităților științifice, culturale, artistice, sportive și de agrement;

l) contribuie la asigurarea ordinii publice, analizează activitatea Poliției Comunitare și propune măsuri de îmbunătățire a acesteia;

m) acționează pentru protecția și refacerea mediului, în scopul creșterii calității vieții; contribuie la protecția, conservarea, restaurarea și punerea în valoare a monumentelor istorice și de arhitectură, a parcurilor și a rezervațiilor naturale;

n) contribuie la realizarea măsurilor de protecție și asistență socială, asigură protecția drepturilor copilului, potrivit legislației în vigoare; aprobă criteriile pentru repartizarea locuințelor sociale; înființează și asigură funcționarea unor instituții de binefacere de interes local;

o) înființează și organizează târguri, piețe, oboare, locuri și parcuri de distracție, baze sportive și asigură buna funcționare a acestora;

p) hotărăsc, în condițiile legii, cu acordul Consiliului General al Municipiului București, cooperarea sau asocierea cu autorități ale administrației publice locale din țară sau din străinătate, precum și aderarea la asociații naționale și internaționale ale autorităților administrației publice locale, în vederea promovării unor interese comune;

q) hotărăsc, în condițiile legii, cu acordul prealabil al Consiliului General al Municipiului București, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române sau străine, cu organizații neguvernamentale și cu alți parteneri sociali, în vederea finanțării și realizării în comun a unor acțiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public local;

r) asigură libertatea comerțului și încurajează libera inițiativă, în condițiile legii;

s) sprijină, în condițiile legii, activitatea cultelor religioase.

(3) Atribuțiile prevăzute la alin. (2) lit. c) – h), p) și q) pot fi exercitate numai pe baza împuternicirii exprese date prin hotărâre a Consiliului General al Municipiului București.

(4) Consiliile locale ale sectoarelor exercită și alte atribuții stabilite prin lege sau delegate de Consiliul General al Municipiului București.

ART. 82

Consiliul General al Municipiului București se constituie, funcționează și îndeplinește atribuțiile prevăzute de dispozițiile prezentei legi pentru consiliile locale, care se aplică în mod corespunzător.

ART. 83

(1) Primarii și viceprimarii sectoarelor municipiului București funcționează în condițiile prevăzute de dispozițiile prezentei legi pentru primarii și viceprimarii comunelor și orașelor și îndeplinesc atribuțiile stabilite de lege pentru aceștia, cu excepția celor referitoare la consultarea populației prin referendum, organizat pentru soluționarea problemelor locale de interes deosebit, și la măsurile prevăzute de lege pentru desfășurarea adunărilor publice, care se exercită numai de primarul general al municipiului București.

(2) Primarilor și viceprimarilor sectoarelor municipiului București li se aplică în mod corespunzător dispozițiile prezentei legi cu privire la suspendare și demitere.

(3) Primarul general și viceprimarii municipiului București funcționează și îndeplinesc atribuțiile prevăzute de dispozițiile prezentei legi pentru primarii și viceprimarii comunelor și orașelor, care se aplică în mod corespunzător.

(4) Primarului general și viceprimarilor municipiului București li se aplică în mod corespunzător dispozițiile prezentei legi cu privire la suspendare și demitere.

ART. 84

Secretarilor sectoarelor municipiului București și secretarului general al municipiului București le sunt aplicabile în mod corespunzător prevederile cap. X.

ART. 85

Hotărârile Consiliului General al Municipiului București și dispozițiile cu caracter normativ ale primarului general sunt obligatorii și pentru autoritățile administrației publice locale organizate în sectoarele municipiului București.

ART. 86

(1) Primarul general al municipiului București împreună cu primarii sectoarelor municipiului București se întrunesc cel puțin o dată pe lună, la convocarea primarului general sau la propunerea a cel puțin 3 primari de sectoare. La ședințe se analizează modul în care sunt duse la îndeplinire hotărârile Consiliului General al Municipiului București și dispozițiile cu caracter normativ ale primarului general și se prezintă informări reciproce privitoare la activitatea consiliilor locale de sector, avându-se în vedere corelarea unor activități necesare în vederea bunei funcționări a administrației municipiului București. La ședințe participă de drept și prefectul municipiului București.

(2) Primarii sectoarelor participă de drept la ședințele Consiliului General al Municipiului București și pot avea intervenții la dezbaterea problemelor aflate pe ordinea de zi.

(3) La ședințele comisiilor Consiliului General al Municipiului București pot participa președinții comisiilor de specialitate ale consiliilor locale de sector.

(4) Președinții comisiilor de specialitate ale consiliilor locale de sector au dreptul să intervină la discuții, fără a avea drept de vot.

BIBLIOGRAFIE

Albu, Emanuel,Drept Administrativ și Știința Administrării, Partea I, Editura Fundației de Mâine, București, 2005

Alexandru, Ioan, Administrație Publică: Teorii, Realități, Perspective, Ediția a III-a, Editura Lumina Lex, București, 2003.

Androniceanu, Armenia,Management Public, Universitaria, București, 2011

Art. 4, Legea 178/2010 a Partneriatului Public-Privat, Definiții. Dispoziții generale, Secțiunea a II-a.

Chelcea, Septimiu, Metodologia cercetarii sociologice, Economica, București, 2007.

Corbeanu,Ioan, cap. Administrația publică a municipiului București, în Drept Administrativ, Partea Specială, ASE, București, 2001.

Corbeanu, Ion,Drept Administrativ, Partea Generală, ASE, București, 2000.

Dacian, Dragoș, Asist. drd. Ana Ranta, Cap II – Organizarea și funcționarea administrației publice locale din România, în Elemente de Drept Admnistrativ, 2012.

Dincă, Dragos,Managementul serviciilor publice, SNSPA, 2008.

Dincă, Dragos,Serviciul public între stat, piață și democrație, Revista Transilvană de Științe Administrative, nr.1/2003.

Dincă, Dragos,Sistem Administrativ Românesc – Inspirație Franceză și Adaptare Autohtonă, Economica, București, 2012

Dincă, Dragos,Tendințe Privind Descentralizarea și Privatizarea Serviciilor Publice, Revista Transilvană de Științe Administrative, 2(11), 2004.

E.D Tarangul, Tratat de Drept Administrativ Român, Tipografia Glasul Bucovinei, Cernăuți, 1994, p. 4-5, apud. Dragoș Dincă, op.cit.

Ioan Alexandru, Ioan, Lucica Matei, Servicii Publice, Economica, București, 2000.

Ioan Alexandru, Tratat de Administrație Publică, Editura Universul Juridic, București, 2008.

Iordan Nicola, Managementul serviciilor publice locale, Editura ALL Beck, 2003.

Iorgovan A., Drept administrativ. Tratat elementar., Ed. Proarcadia, vol.III, București, 1993.

Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, publicată în Monitorul Oficial nr.204 din 23 aprilie 2001

Negulescu, Paul,Tratat de Drept Administrativ, Vol I, Ed. A V-a, Mârvan, București, 1934, p. 123.

Plumb, Ioan, Armenia Androniceanu, Oana Abălută, Managementul serviciilor publice, Editura A.S.E, București, 2003

Plumb, Ioan, Armenia Androniceanu, Oana Abăluță, capitolul Categorii de servicii publice locale, în Managementul serviciilor publice, Editura A.S.E, București, 2003

Popa, Nicolae,Teoria Generala a Dreptului, C.H. Beck, Ediția a III-a, București, 2008

Profiroiu, Marius, Tudorel Andrei, Dragoș Dincă, Radu Carp, Reforma administrației publice în contextul integrării europene, Institutul European din România – Studii de impact III

Regulament de Organizare și Funcționare, Hotărârea nr. 305 din 18/12/2013. Acest document este disponibil la http://acteinterne.pmb.ro/legis/acteinterne/acte_int/afisint.php?f=33208 în format html – accesat în Iulie, 2015

Teodorescu, Anibal,Tratat de Drept Administrativ, volI, Ediția a III-a, Institutul de Arte Grafice „Eminescu”, București, 1929, p.238, citat în Dragoș Dincă, Sistem Administrativ Românesc – Inspirație Franceză și Adaptare Autohtonă, Economica, București, 2012, p. 118.

Consiliul General al Bucureștiului, Hotărârea pentru aprobarea Studiului de Oportunitate privind reorganizarea RADET, București, 2014.

Tratatul de la Lisabona, Modificare a Tratatului Privind Uniunea Europeană și Tratatul de Instituire a Comunității EuropeneProtocolul Pirvind Serviciile de Interes General, Bruxelles, 2007, TL/P/ro, p.20.

http://www.anrsc.ro/ – accesat în Iulie, 2015

http://www.mediafax.ro/social/sindicalistii-radet-avertizeaza-ca-bucurestenii-ar-putea-ramane-fara-caldura-reactia-primariei-bucuresti-13637889 – accesat în Iulie, 2015

http://www.pmb.ro/institutii/cgmb/componenta/consilieri/consilieri.php – accesată în Iulie, 2015

http://www.pmb.ro/institutii/inst_financiare/directii_taxe_impozite.php – accesat în Iulie, 2015

http://www.pmb.ro/institutii/inst_financiare/servicii_finante_publice.php – accesat în Iulie, 2015

http://www.pmb.ro/institutii/inst_locale/instit_locale.php – accesat în Iulie, 2015

http://www.radet.ro/despre.php – accesat în Iulie, 2015

http://www4.pmb.ro/wwwt/institutii/CGMB/sedinte/ordinea_de_zi/db/07_20140723.pdf – accesat în Iulie, 2015

https://www.anaf.ro/anaf/internet/Bucuresti/structura/structurisubordine/sectoare_bucuresti/!ut/p/a1/hc7BDoIwDAbgN6J1wDKOE0wWDnpRmb0YSOZEcTOTyOs7Ei8e1J7a5PvTHwg0kGufvW3H3rt2mG_iR7VQXDHBarHelSjLPasyvmLIswgOEeCXkfgv3wB9kg2v8kjUlmVFkSKyN_jxogayg-9i3WYJpERthJ – accesat în Iulie, 2015