Perspective de evoluție a turismului din Regiunea de Sud-Vest Oltenia a României [305574]

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași

Facultatea de Geografie și Geologie

Departamentul de Geografie

Specializarea T.D.R.

Perspective de evoluție a [anonimizat] a României

Student: [anonimizat]: Horia Șerban

Iași, 2018

Cap I. [anonimizat]-vest a României și cuprinde cinci județe: Dolj, Olt, Vâlcea, Mehedinți și Gorj. [anonimizat]: [anonimizat] (al treilea ca mărime din România) [anonimizat] (Alpii Transilvaniei) la Nord și Vest. Cu o Suprafață de 29.212 kmp (locul 7 între regiunile României, 12,25% din Suprafața totală a țării) [anonimizat]-[anonimizat]). Râul Jiu traversează regiunea de la Nord la Sud.

[anonimizat]-[anonimizat], la Est cu regiunea istorică Muntenia (azi Regiunea Sud Muntenia), la Nord cu Transilvania (Regiunea Centru), iar la vest cu Banatul (Regiunea Vest) și cu Serbia ([anonimizat]). [anonimizat]-Vest Oltenia include 5 județe (Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt, Vâlcea), [anonimizat] 2010, în 40 orașe, din care 11 municipii, 408 comune și 2 070 sate.

Dunărea intr-o Regiune transfrontalieră. Dunărea (care intră în România în amonte de Porțile de Fier) a reprezentat de-a lungul timpului o importantă cale naturală de transport. Importanța strategică a [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], a fost reconfirmată de către Comisia Dunării prin înființarea Coridorului VII și de către Guvernul României ce consideră că dezvoltarea coridorului este de o [anonimizat] a [anonimizat], [anonimizat] (baraje, pilone, bazine și zone portuare).

De-a lungul celor 1.075 [anonimizat] 387 km în regiunea Sud- 6 Vest Oltenia (192 km în Mehedinți, 150 km în Dolj si 45 Km in Olt), [anonimizat], al doilea cel mai mare parc natural din România (cca 115.655 ha) dupa Parcul Natural „Munții Maramureșului”. Cele 20 orașe traversate de-a [anonimizat], [anonimizat] 5 aparțin regiunii Oltenia: Orșova, [anonimizat], Calafat, Bechet și Corabia. [anonimizat], Dubova (unde se află și portul Tisovita), Gruia, Cetate și Rast. [anonimizat]-[anonimizat], [anonimizat], pe pod. Între Bechet și Oreahovo (Bulgaria), [anonimizat] a [anonimizat], turiștilor și pasagerilor.

[anonimizat], fiind asigurat prin doua puncte de trecere a frontierei pe pod, respectiv Porțile de Fier I, construit în anul 1968, care leagă Drobeta Turnu Severin de Kladovo și Porțile de Fier II, care leagă zona Ostrovul Mare de Prahovo în Serbia. Odată cu finalizarea construcției podului care leagă municipiul Calafat de orașul Vidin (Bulgaria), transportul combinat auto și feroviar pe aripa sudică a Coridorului IV Pan-European de Transport precum și conectarea axelor de transport din Sud-estul Europei la marile coridoare de transport europene au fost facilitate. Impactul regional și rolul economic nu sunt deloc de neglijat, Podul Calafat-Vidin conectând, de-o potrivă, sud-vestul României de nord-vestul Bulgariei printr-o legătură modernă și rapidă si facilitând schimburile comerciale dintre cele două țări. Podul Calafat-Vidin a fost inaugurat și datîin folosință în luna iunie 2013.

Proiectul de construire a unui pod în zonă datează înca din anul 1925, dar abia în anul 2000 cele două state vecine au semnat acordul pentru construirea podului. Până în prezent, la granița bulgaroromână funcționa un singur pod, între Ruse și Giurgiu, care datează din anul 1954 și este prevăzut cu o cale rutieră și feroviară. Podul Calafat-Vidin are o lungime de aproximativ doi kilometri, doua benzi rutiere pe fiecare sens, o linie de cale ferată, două trotuare și o pistă pentru biciclisti.

Conform proiectului, pentru partea română au fost prevazuți 5 km de cale ferată nouă, conectați cu linia de cale ferată existentă Golenți-Calafat, 5 km de drum expres, plus o stație terminală pentru controlul comun al traficului și taxare. Munții Carpați si Impactul asupra Reliefului. Ca si Dunărea, Munții Carpați (încadrând regiunea la Nord și Vest) reprezintă o barieră naturală între Oltenia și celelalte două regiuni (Centru și Vest). Tranzitul spre Transilvania (regiunea Centru) se desfașoară prin trecătoarea Turnu Roșu – Valea Oltului către județul Sibiu. Tranzitul spre Regiunea Vest (Banat) se face prin trecătoarea Lainici din Valea Jiului către județul Hunedoara și prin defileul Dunării (Porțile de Fier). Tranzitul rutier este relativ dificil pe axele N-S si V-E.

Relieful

Relieful componentă esențială a peisajului geografic, prezintă o impresionantă armonie în îmbinarea trăsăturilor de ansamblu și regionale din cuprinsul Olteniei. Relieful regiunii, cu precădere cel carpatin, se înscrie drept cel mai variat și important potențial turistic, prezentând interes atât prin valoarea sa peisagistică, dar mai ales prin aceea că oferă posibilități diferențiate de amenajare și dotare turistică și, în general, de desfășurare a activității de turism.

Relieful regiunii oferă un profil diversificat în ceea ce privește altitudinea: la Sud Câmpia Dunării – altitudine 50 m, la Nord și la Vest Munții Carpati – altitudine maximă pe teritoriul regiunii aproximativ 2400m, pe o distanță de circa 200 km diferența de nivel fiind semnificativă. Repartiția teritorială după formele de relief oferă o imagine relativ echilibrată cuprinzând munți, câmpii, dealuri și podișuri. Regiunea prezintă o mare diversitate a peisajului, generată de felurite structuri geologice și forme de relief, de alternanța culmilor montane și deluroase cu depresiunile și culoarele de văi, de diferențierile altitudinale, ce se completează cu diferite componente ale vegetației, faunei și apelor, sporindu-i complexitatea. Pe culmile carpatine cele mai înalte, de peste 2000 m, o atracție turistică deosebită o prezintă peisajele alpine de pe platourile munților Godeanu, Parâng, Șureanu, Cândrel, cu relief glaciar, impunător prin grandoarea și simetria formelor sale (circuri și văi glaciare, piscuri golașe, creste zimțate, lacuri glaciare și custuri).

Arealele calcaroase, îndeajuns răspândite (6% din teritoriul regiunii), se remarcă prin peisajele carstice, de mare spectaculozitate, cu o gamă largă de forme și fenomene carstice de suprafață și de adâncime (în arealul mehedințean). Importante pentru turism sunt și platourile cu doline și lacuri carstice temporare, cheile (Oltului și Jiului etc.), abrupturile, izbucurile, stâncăriile, crestele, precum și peșterile sau râurile subterane cu cascade (în munții: Mehedințiului, Parâng). Regiunea dispune și de un important potențial speologic de mare valoare științifică și estetică, multe dintre peșteri fiind ocrotite de lege ca monumente ale naturii, rezervații naturale, și arii protejate. Patrimoniul natural protejat cuprinde parcuri naturale naționale și regionale, rezervații ale biosferei, rezervații naturale, peisaje naturale, monumente ale naturii, arii protejate și avifaunistice. Oltenia este străjuită în nord de Carpații Meridionali, iar în vest, sud și est de ape curgătoare: Dunărea, respectiv Oltul. Râul Jiu străbate regiunea în direcția nord-sud și o împarte în două părți aproape egale, în care relieful uneia pare să se oglindească în cealaltă. Nordul Olteniei este muntos, fiind prezente aici două masive: Parâng (la est de râul Jiu) și Retezat-Godeanu (la vest de râul Jiu). La sud de Carpați se află zona subcarpatică, reprezentată printr-un șir de dealuri ( Dealul Bran, Măgura Slătioarei, Dealurile Gorjului, Dealul Bârzei) și depresiuni ( Novaci, Tismana, Târgu Jiu). În nordvest se află Podișul Mehedinți, dealurile Coșuștei și depresiunea Severin.

La sud de Subcarpați se află Podișul Getic, acesta fiind divizat în Platformele: Strehaiei (la vest de râul Jiu; se subîmparte în platformele Hușniței și Bălăcița), Jiului (străbătută de Jiu) și Oltețului ( la est de Jiu). În sudul Olteniei se află Câmpia Olteniei, care este de altfel cel mai vestic sector al Câmpiei Române. Câmpia Olteniei este alcătuită de Câmpiile Blahniței și Băileștilor (la vest de Jiu) și Romanaților (la est de Jiu). Cele mai importante râuri sunt: Olt (împreună cu afluenții Lotru și Olteț), Jiu (împreună cu afluenții Tismana, Motru, Amaradia și Gilort), Desnățui, Drincea și Cerna. Dupa altitudinea varfurilor montane, se intalnesc următoarele categorii: Munții Căpățânii (altitudine maximă 2124 m – Vârful Ursu), Munții Cozia (altitudinea maximă 1660 m- Vârful Cozia), Munții Făgăraș (altitudinea maximă 2544 m – Vârful Moldoveanu, – cel mai înalt din Carpați), Munții Lotrului – Vârful Șteflești, 2242 m, Subcarpații Getici, regiunea submontană, cu altitudinea maximă 1017 m – Măgura Mățău, Podișul Getic, intersectat de văile adânci ale Oltului, Jiului, Argeșului și afluenții acestuia. Munții, bogați în resurse (dintre care cărbunele și lemnul în special) au favorizat dezvoltarea mineritului si exploatările silvice.

Relieful din partea de sud a regiunii favorizează agricultura, Oltenia fiind una din regiunile agricole tradiționale din România. Rețeaua hidrologică, alături de configuratia reliefului, conferă regiunii rolul energetic principal în România, prin exploatarea potențialului apelor curgătoare care traversează regiunea : fluviul Dunărea, râurile Jiu și Olt. Pe teritoriul Olteniei se află complexele hidroenergetice Porțile de Fier (printre cele mai mari din Europa) – județul Mehedinți și Lotru-Olt în județul Vâlcea (printre cele mai mari din România). Mai mult, aproape de zonele miniere Motru – Valea Jiului funcționează două din cele mai mari centrale termoelectrice din România: Rovinari și Turceni. Producția de energie termoelectrică împreună cu activitățile miniere, creează probleme substanțiale asupra mediului, probleme ce au un impact mare asupra standardului de viață al locuitorilor din regiune. De exemplu, calitatea apei potabile este afectată de poluarea Râului Jiu.

1.3 Clima

Climatul regiunii este temperat continental moderat, cu excepția Județului Mehedinți, care are o climă temperat-continentală moderată cu influențe submediteraneene. Iarna, în special, apar mase de aer umede și calde de origine mediteraneeană și oceanică, ceea ce face ca acest anotimp al anului să fie mai blând. În acest anotimp sunt prezente cantități mai mari de precipitații lichide: lapoviță, cu ninsori și fenomene de îngheț mai puțin frecvente și intense. Temperatura medie anuală variază de la 11,2°C în punctul extrem sudic (orașul Corabia) la 9,8°C în partea de nord a regiunii. Acestea prezintă si scăderi, sub minus 0 grade, mai ales în arealul montan al regiunii. Fenomene de risc climatic sunt viscolele dinspre est, vest și nord-vest.

Predominanța temperaturilor negative și cea a sensibilitătii vegetației la aceste temperaturi scăzute determină un anumit grad de risc climatic. Manifestarea cu intensitate a fenomenelor meteo-climatice determină pagube pentru unele sectoare economice, punând uneori în pericol bunurile și viața oamenilor Deficitul de precipitații, uscăciunea și seceta produc însemnate pagube materiale și victime umane. Precipitațiile ce cad anual variază de la 1200 mm în zona montană până la 500-600 mm în sudul regiunii, unde se înregistreaza sub 400 mm în lunca Dunării, dar și fenomene de risc climatic, precum secetele, care afecteaza nu numai turismul, ci și întreaga activitate socioeconomică.

În zona montană înaltă, la peste 1500 – 1600 m, stratul de zăpadă are o repartiție neuniformă si durează între 180 și 200 de zile (Parâng, Vâlcan, Godeanu) iar grosimea lui poate atinge, în zonele adăpostite, 7-8 m. În zona munților mijlocii durata este doar de 140-150 zile și scade până la 60-80 zile pe an în zona de podiș. Acest lucru poate permite dezvoltarea sporturilor de iarnă. Astfel, in anumite zone sezonul turistic de iarnă poate dura din decembrie până în aprilie.

Nu există niciun dubiu că schimbările climatice globale au indus deja schimbări semnificative în multe privințe – alimentarea cu apă, producția agricolă, dezvoltarea așezărilor umane, incidența diverselor maladii, și mai ales în ceea ce privește periodicitatea evenimentelor climatice extreme.

1.4 Vegetația; Fauna; Rezervațiile naturale

Vegetația este reprezentată de păduri de foioase (stejar, fag, ulm, carpen, frasin, paltin, tei etc.) ce urcă până la 1000-1400 m și păduri de conifere până la 1800 m (brad, molid, pin, zadă etc.), dar și de stepă. Din punctul de vedere al vegetației naturale, cea mai mare parte a regiunii se încadrează în zona de cîmpie (și Lunca Dunării) și pădure, zonă care la rândul ei se etajează pe specii dominante: subzona pădurilor de Quercineae, subzona fagului și subzona pădurii de conifere. Pe formele cele mai înalte, la peste 1800 m altitudine, întâlnim zona pădurilor alpine. În corelație cu unitățile de relief s-a realizat și etajarea vegetației.

În partea sudică a regiunii apare zona de silvostepă, pădurile fiind alcătuite din stejar brumăriu și stejar pufos dar și alte foioase ca ulmul, carpenul, jugastrul, arțarul tătăresc, teiul argintiu, stejarul pedunculat și frasinul. Pe alocuri apar și arborete ca păducel, măceș, sânger, lemn câinesc și porumbar. În poienile acestor păduri se dezvoltă pajiștile compuse din păiușuri, sadină, rogoz, sânziene galbene, etc. Din punct de vedere al vegetației naturale ierboase predomină speciile mezofite acidofile. Un loc aparte îl ocupă prezența pe pantele calcaroase adăpostite și însorite a castanului comestibil asociat uneori cu alunul turcesc, cu specii mezotermofile, xerotermofile (corn, mojdrean, lemn câinos, dârmox, păducel, scumpie, liliac sălbatic etc).

Fondul forestier bogat (44% din suprafața județului este împădurită), creează un mediu ambiant atractiv, curat, recomandat pentru vacanțe active. Fauna este interesantă din punct de vedere cinegetic, fiind bogată si variată, aici întâlnindu-se cerbi, căprioare, vulpi, urși, mistrețti, râși, capra neagră, cocoșul de munte, etc. În zona mehedinteană, datorită influențelor climatic sudmediteraneene, întâlnim elemente de vegetație submediteraneană: migdal, smochin, laleaua de cazane, magnolia, etc dar și faună submediteraneană: scorpionul, broasca țestoasă de uscat, vipera cu corn, etc. Dintre păsări sunt prezente ierunca, sturzul de vâsc, gaița, cojoaica de pădure, șorecarul, acvila țipătoare mică, fazanul, gâscă, rața, potârnichea. Sunt și păsări cântătoare (privighetoarea, mierla) dar și migratoare. În pâlcurile de păduri trăiesc păsări ce cuibăresc în coroanele arborilor precum fâsa, grauri etc. Dintre răpitoare amintim șoimul rândunelelor, vânturelul de seară. Oltenia cuprinde și 201 302 ha de zone protejate (14% din suprafața totală de zonă protejată a României) și anume parcuri naționale și naturale, rezervații științifice, naturale și monumente ale naturii.

1.5 Hidrografie

Regiunea Sud-Vest Oltenia este străbătută de numeroase râuri, cele mai importante fiind Oltul și Jiul, ce curg de la nord la sud, și de fluviul Dunărea, de la vest la est. Printre principalele lacuri naturale se numără Bistreț (județul Dolj) – al doilea ca dimensiune din țară, cu o suprafață de 1867 hectare, Zăton (județul Mehedinți) și Câlcescu (județul Vâlcea). Există și lacuri artificiale, printre care: Ostrovu Mare (40 000 ha) – primul ca mărime la nivel național, Porțile de Fier (10 000 ha) – al doilea ca mărime la nivel național în județul Mehedinți; Lacul Vidra de pe râul Lotru în județul Vâlcea (situat la 1289 m altitudine, cu o suprafață de 1035 ha, adâncime maximă de 109 m și lungime de 9 km), a cărui apă este folosită pentru hidrocentrala Lotru-Ciunget.

Apele acestor lacuri sunt utilizate pentru obținerea de energie. În zona carstică a Podișului Mehedinți sunt lacuri carstice temporare precum Zăton, Ponoare și Gornovița. Lacuri sărate sunt la Ocnița și Ocnele Mari, iar lacurile artificiale sunt: Vidra (lac de acumulare antropic), Călimănești, Băbeni, Dăești și Brădișor (lac antropic, cu o suprafață de 230 ha).

Izvoarele minerale sulfuroase, oligominerale, clorurate și iodate se găsesc la Călimănești, Căciulata, Olănești, Govora, Muereasca, Dobriceni, Bunești, Râmnicu Vâlcea, Mateesti, Ocnele Mari, Ocnița, Oțeșani, Pietrarii de Sus și la Gorunești. De asemenea, apele lacurilor sărate de la Ocnele Mari și Ocnița sunt benefice pentru sănătate.. O mențiune aparte pentru teritoriul județtului Gorj, bogat în ape subterane precum apele de carst provenite din bara calcaroasă montană, unde s-a făcut și captarea celor două izvoare la Runcu și Izvarna cu un debit de peste 100 litri/secundă fiecare.

Ape freatice la adâncimi mici de circa 2-3 m se află în depresiunile subcarpatice și în luncile râurilor din zona de podiș folosită de locuitori prin captări în puțuri. Apele minerale apar la Săcelu în izvoare, folosite pentru băi.1 În subsolul județului Mehedinti au fost identificate importante resurse de ape localizate după forma de relief: în zona de munte și podiș, resursele de apă se găsesc înmagazinate în depozitele de alterare de la suprafața rocilor stâncoase, în rețeaua de fisuri și crăpături, apărând sub formă de zone umede sau izvoare, la baza versanților.

Captarea izvoarelor cât și a zonelor umede, prin drenuri, pot constitui surse importante de apă potabilă la alimentarea cu apă în sistem centralizat a localităților din zonă; în zona de deal și de câmpie înaltă, apele subterane sunt cantonate în straturi acvifere situate la adâncimi de 20-80 m care se descarcă limitat la baza versanților si văilor unde eroziunea a interceptat aceste straturi. Orizonturile acvifere pot fi interceptate și prin foraje executate în zona de platou. Atât prin foraje cât și prin captarea izvoarelor, localitățile din această zonă pot fi alimentate cu apă potabilă în sistem centralizat; în zona de câmpie din sudul județului apele sunt cantonate în straturi de nisipuri și pietrișuri la adâncimi diferite, în funcție de altitudine: Lunca Dunării 0-2 m, terasa I 2-8 m, terasa a II-a 8-12 m, terasa a III-a 12-20 m, terasa a IV-a mai mică de 20 m.

Tot în zona de câmpie, la limita dintre două terase, apar izvoare de terasă cu debite mari care pot fi captate pentru alimentarea cu apă a localităților (sat Gruia, Gârla Mare, Obârșia de Câmp și altele). În baza forajelor hidrogeologice de cercetare, explorare si exploatare executate de societăți specializate, în județul Mehedinți au fost identificate și conturate bazine hidrogeologice cu importante rezerve exploatabile de apă potabilă subterană: bazin Strehaia, Poiana Gruii, Jiana Mare-Vânju Mare, iar cu apă minerală și termală – bazin Schela Cladovei-Gura Văii, BalaCrainici.

La nivelul întregii regiuni se menționează existența unor izvoare sau iviri cu ape minerale necercetate, identificate în localitățile Colibași, Lupșa, Baia de Aramă, Balta, Vârciorova.2 Lunca și terasele Dunarii reprezintă corpul de ape subterane cel mai important din punctul de vedere al răspândirii depozitelor freatice și al resurselor de ape. Lățimea pe care se dezvoltă acest corp de ape subterane este în medie de 30 km. Calitatea apelor freatice s-a determinat pe baza reziduului fix și a durității totale. Majoritatea apelor freatice din terasele și luncile Dunării și afluenților prezintă reziduu fix cuprins între 250- 800 mg/l. Pe direcția afluxului subteran apele se îmbogățesc în săruri și reziduul fix crește. Se remarcă totodată că în zonele cu regim hidrodinamic mai lent (cu pante mici de curgere), la care se mai adaugă și factorul evaporație din strat, când nivelul hidrostatic este aproape de suprafață (sub 3 m), apele sunt mai mineralizate.

Dupa datele obținute din rețeaua națională de foraje, se poate spune ca în terasele și luncile Dunării și afluenților, apele freatice sunt în general potabile cu exceptia celor în care este prezent fier, la Dârvari N, Maglavit S, Maglavit F3, Urzicuța F1 și azotați semnalați la Moțățăi Gara F1, Maglavit F2, Ciupercenii Vechi F5, Covei F1, Cioroiu Nou F1. Apele cele mai des întâlnite sunt de tip bicarbonato-calcice și bicarbonato-sodice. Sporadic se mai întâlnesc și ape bicarbonato-magneziene. Monitorizarea apelor freatice din acest corp de ape subterane de catre Direcția Apelor Jiu se realizează în forajele hidrogeologice din rețeaua națională de monitorizare a apelor freatice, care captează apele subterane cantonate în depozitele detritice ale teraselor și luncilor Dunării și afluenților. În aceste foraje, în general, compușii azotului au valori sub concentrația maximă admisa (CMA) conform Legii apei potabile nr. 458/2002. În schimb, în fântănile din localitățile din perimetrul acestui corp de ape, valorile nitraților sunt frecvent peste limitele CMA, demonstrând influența unei surse de poluare diferită.

1.6 Resursele solului

Resursele naturale ale Regiunii Sud-Vest Oltenia sunt reprezentate de calitatea deosebită a solului, rețeaua apelor de suprafață, pădurile, pășunile și fânețele naturale. Resursele solului și subsolului reprezintă baza de materii prime din economia locală și regională, prezența acestora fiind o premisă favorabilă dezvoltării așezărilor umane, ocupării polivalente a forței de muncă și creșterii nivelului de trai. Regiunea Sud-Vest Oltenia este caracterizată printr-un sol fertil, potrivit pentru culturile agricole. Tipologiile de sol predominante sunt: soluri argiloase, soluri de pădure brun și brun roșcate, soluri de tip cernoziom și soluri aluvionare. Solul aluvionar de luncă este favorabil culturilor legumicole, solurile brun-roșcate se găsesc în general în zonele viticole colinare iar solul brun-roșcat de pădure este favorabil culturilor mari agricole și plantelor tehnice. Merită menționată existența în sudul regiunii a celei mai mari suprafețe nisipoase din țară, în paralel cu un număr impresionant de lacuri formate fie de revărsările Dunării, fie de acumulările de precipitații. Zona este specifică culturii pepenilor galbeni și roșii și unor specii de pomi fructiferi cu un potențial ridicat de adaptabilitate precum piersicul, caisul, nectarinul, și un soi de cartof dulce, nou aclimatizat. Alături de calitatea solului, alte resurse naturale importante ale regiunii sunt reprezentate de suprafața agricolă, pădurile, pășunile și fânețele naturale. Regiunea Sud-Vest Oltenia se află pe locul 7 între regiunile țarii, cu 1.797.633 hectare, reprezentând 12,32% din suprafața agricolă națională. În regiunea S-V Oltenia se găsesc 872.508 ha de păduri, reprezentând 12,83% din media națională, acestea fiind în adminstrarea Direcțiilor Silvice sau aparținând proprietarilor persoane fizice.

1.7 Resursele subsolului

Subsolul regiunii Sud-Vest Oltenia este bogat în resurse naturale precum minerale, cărbune, lignit exploatat de Compania Națională a lignitului Oltenia în județele Gorj și vestul Vâlcii, fier, bauxită, sare, mangan. Regiunea deține importante rezerve de petrol și gaze naturale, îndeosebi regiunile piemontane dar și în zona de câmpie. Puncte de exploatare petrol și gaze se găsesc la Brădești, Răcari, Bralostița, Ghercești, Coșoveni (Dolj), Țicleni, Bustuchin (Gorj), Băbeni (Vâlcea), Iancu Jianu, Potcoava, Cungrea, Poboru, Corbu, Icoana (Olt). Alte resurse importante ale subsolului sunt: azbestul, bentonita, depozite de calcar (în zonele de munte ale județului Gorj), ardezie, roci de construcție (argile, luturi argiloase, exploatate local pentru fabricarea cărămizilor, balast, zăcăminte de marmură), apele minerale cu proprietăți terapeutice și ape termale. În regiunea Olteniei există în total 8 zone cu potențial balneoclimateric: Băile Olănești, Băile Govora, Calimănești-Căciulata, Ocnele Mari și Ocnița în județul Vâlcea, Săcelu în județul Gorj, Bala în județul Mehedinți și Gighera în județul Dolj, aceasta din urmă nefiind accesibilă populației. La Băile Olănești, apa minerală sulfuroasă izotonă este folosită cu succes în tratamentul balnear și auxiliar (hidroterapie, electroterapie, fototerapie, aeroterapie), atât in cure externe cât și interne.

– La Băile Govora se întâlnesc ape minerale bogate în clor, sodiu, iod, brom, sulf (pentru cure externe) și ape hipotonice bogate în magneziu, calciu (pentru cure interne), nămol terapeutic;

– La Calimănești-Căciulata se găsesc ape minerale sulfuroase, clorate, bromate, cu sodiu, calciu, magneziu, în principal hipotonice;

-La Ocnele Mari și Ocnița sunt bine cunoscute bazinele cu apă sărată și nămolul sapropelic – la Săcelu există izvoare cu ape minerale sulfuroase, clorurate, iodurate, bromurate, sodice, hipotone și hipertone, precum și nămol sapropelic;

– La Bala se găsesc izvoare de apă minerală și nămol sapropelic, furnizat prin acțiunea apelor termo-minerale, asemenea fenomenului de la vulcanii noroioși, fiind însoțit adesea și de emanații de gaze;

– La Gighera se regăsesc izvoare de ape minerale clorurate, sulfuroase și iodurate, dar și nămol terapeutic, nevalorificate însă.

Cap. II Structura Socio-Demografică din Regiunea Sud-Vest Oltenia

2.1 Structura populației

Populația stabilă a României la 1 iulie 2010 era de 21.354.396 locuitori. În ceea ce privește distribuția regională a populației stabile, repartizarea se realizează, la 1 iulie 2011, conform graficului de mai jos:

Conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, la 1 iulie 2011, Regiunea SV Oltenia are o populație de 2.225.108 locuitori, reprezentând 10.42% din populația totală a României, locul 7 dintre cele 8 regiuni ale țării. Comparativ cu anul 2010, populația regiunii a fost în scădere cu 13.535 persoane. Această scădere a fost determinată, în principal, de manifestarea unui spor natural negativ de 10.449 persoane.

La nivelul regiunii SV Oltenia, evoluția populației totale continuă trendul descendent manifestat după recensământul din martie 2002, în anul 2011 față de anul 2002 populația regiunii a scăzut cu 105.684 persoane, reprezentând 4,53 % din populația la nivelul anului 2002.

Pe durata întregii perioade analizate, 2002-2011, cele mai accentuate scăderi ale populației s-au înregistrat în județele Dolj cu 36.418 persoane și în Olt cu 30.894 persoane. Analizând distribuția populației regiunii, se poate observa faptul că, la mijlocul anului 2011, ponderea cea mai mare a populației era concentrată în județul Dolj (31.36% din populația regiunii), în timp ce ponderea cea mai mică a revenit județului Mehedinți, unde era concentrată doar 12,98 % din populația regiunii Sud Vest Oltenia.

Structura populației pe medii de rezidență și sexe la 1 iulie 2011

În ceea ce privește repartizarea pe medii de rezidență, în anul 2011, din totalul populației de 2.225.108, 52% era concentrată în mediul rural, iar 48% în mediul urban.

2.2 Populația orașelor din regiune

Populația urbană de 1.068.281, concentrată în cele 40 de orașe, situează regiunea pe ultimul loc în contextul național, în timp ce populația rurală de 1.156.827 situează regiunea pe locul 5 la nivel național. Municipiul Craiova a înregistrat cea mai mare scădere a populației, respectiv 1.230 persoane din 2010 în 2011. Municipiul Tg Jiu a înregistrat cea mai mare creștere a populației, respectiv, 341 persoane.

În funcție de etnie, populația din regiunea SV Oltenia este omogenă, în toate județele din regiune populația de etnie română fiind în procent de 95%. Etnia roma este cea mai răspândită dintre etnii având un procent maxim de 4,68 % în județul Dolj. Pentru toate celelalte etnii din regiune procentul este de sub 0.1%.

Tabel 1, Populația roma, 2012, Sursa. INSSE Date provizorii Recensământ 2012

La nivelul regiunii populația roma a crescut cu 46.415 persoane, de la 16.252 în 2002 la 62.667 în 2012. În toate cele cinci județe ale regiunii s-au înregitrat creșteri semnificative ale populației rome.

Structura pe categorii de vârstă a populației Regiunii SV Oltenia relevă apariția unui proces lent, dar constant de îmbătrânire demografică cu implicații negative pentru economie și societate, fenomen caracteristic tuturor județelor componente, datorită ratei scăzute a natalității, care contribuie în mod direct la reducerea ponderii populației tinere. Dacă în anul 2004, ponderea populației cu vârsta peste 60 de ani reprezenta 20.93% din totalul populației, în anul 2011, aceasta a ajuns la 22% din populația totală, față de populația cu vârstă cuprinsă între 0- 14 ani care are o pondere de numai 14% din totalul populației.

Se remarcă, în Regiunea de Dezvoltare Sud – Vest Oltenia, reducerea ponderii populației tinere (0-14 ani) în populația totală, de la 14,3% în anul 2010, la 14,1% în anul 2011, în timp ce contingentele de populație vârstnică (60 ani și peste) s-au majorat de la 22,2% la 22,5%. În consecință, rata de dependență demografică s-a modificat de la 57,5%, în anul 2010, la 57,6%, în anul 2011.

Populația adultă (15-59 ani) a scăzut de la 1.421.156 persoane (63,5% din populația totală) în anul 2010, la 1.411.685 persoane (63,4% din populația totală) în anul 2011. În cadrul populației adulte, se observă scăderea grupei de vârstă 25-34 ani (de la 333.149 persoane, la 328.770 persoane), a celei de 45-59 ani (de la 425.954 persoane, la 420.420 persoane) și a populației din grupele de vârstă 15 – 24 ani (de la 303.244 persoane, la 294.035 persoane), paralel cu creșterea populației de 35 – 44 ani (de la 358.809 persoane, la 368.460 persoane).

Populația vârstnică (de 60 ani și peste) a crescut de la 497.380 persoane, în anul 2010, la 500.166 persoane, în anul 2011. În cadrul structurii pe vârste a populației vârstnice, se remarcă faptul că a scăzut numărul bătrânilor "tineri", de 60-74 ani, (de la 340.046 persoane, la 337.217 persoane), majorându-se cel al vârstnicilor "bătrâni", de 75 ani și peste (de la 153.334 persoane, la 162.949 persoane.

Efectele demografice și social-economice ale acestei evoluții a populației Regiunii de Dezvoltare Sud – Vest Oltenia din ultimii ani atrag după ele schimbări la nivelul diferitelor subpopulații (populația școlară, populația feminină în vârstă fertilă, populația în vârstă de muncă ș.a.

Rata dependenței demografice indica faptul ca în anul 2011, la nivelul Regiunii Sud Vest Oltenia, la 100 de persoane potențial active (15-64 ani) reveneau 44 de persoane inactive ( 0- 14 ani și peste 65 de ani). La nivel județean, cea mai ridicată rată de dependență demografică a fost de 45.72% în județul Vâlcea iar cea mai scăzuta în județul Gorj.

Scăderea populației în ultimii ani a fost determinată, în principal, de sporul natural negativ generat de manifestarea superioara a mortalității, comparativ cu natalitatea, precum și de fenomenul migrator intern și internațional al populației către alte zone din țară și strainatate. Pe durata întregii perioade 2002- 2011, cele mai accentuate scăderi ale populației s-au înregistrat în județele Olt cu 30.894 persoane, reprezentând 6,31% din populația județului în anul 2002, în Mehedinți cu 5,85% (17.957 persoane), Dolj cu 36.418 persoane, reprezentând 4.96 % din populația județului în anul 2002. Scăderea populației în celelalte județe ale regiunii, pe perioada menționată, a fost de 3,14% în Gorj (12.161 persoane), și 2% în Vâlcea (8.254 persoane).

2.3 Dinamica Populației

Analiza dinamicii populației totale a regiunii SV Oltenia în perioada analizată (2002-2011), pune în evidență un proces continuu, de la an la an, de descreștere, soldul variației fiind de 105.684 persoane, respectiv 5 %.

Scăderea populației în ultimii ani a fost determinată, în principal, de sporul natural negativ generat de manifestarea superioara a mortalității, comparativ cu natalitatea, precum și de fenomenul migrator intern și internațional al populației către alte zone din țară și strainatate.

Pe durata întregii perioade 2002- 2011, cele mai accentuate scăderi ale populației s-au înregistrat în județele Olt cu 30.894 persoane, reprezentând 6,31% din populația județului în anul 2002, în Mehedinți cu 5,85% (17.957 persoane), Dolj cu 36.418 persoane, reprezentând 4.96 % din populația județului în anul 2002. Scăderea populației în celelalte județe ale regiunii, pe perioada menționată, a fost de 3,14% în Gorj (12.161 persoane), și 2% în Vâlcea (8.254 persoane).

2.4 Rata medie de creștere a populației.

În anul 2011, comparativ cu anul 2005, Regiunea Sud Vest Oltenia a înregistrat o rată de creștere de – 2.93%, cu mult inferioară mediei naționale de -0.89%, Dintre județele regiunii, județul Olt a înregistrat cea mai scăzută valoare a ratei medii de creștere ( -4.32%), cea mai ridicată valoare fiind pentru județul Vâlcea.

La nivel interjudețean, se observă faptul că singurul județ în care populația urbană predomină era județul Dolj (54%), restul județelor înregistrând valori superioare ale populației din mediul rural față de cel al populației din mediul urban, cea mai accentuată diferență fiind în județul Olt 40.7% în mediul urban față de 59,3% în mediul rural. S-a înregistrat o pondere ușor mai crescută a femeilor în totalul populației (51,0%), comparativ cu ponderea populației de sex masculin (48,9%). Totodată, analizând distribuția populației pe sexe, se poate observa faptul că, cea mai ridicâtă pondere a populației de sex feminin s-a înregistrat în județul Dolj, (51.54%), în timp ce ponderea cea mai scăzută a fost înregistrata în județul Gorj (50.57%).

2.4 Densitatea Populației

În anul 2011, densitatea populației în regiunea Sud Vest Oltenia a fost de 76.2 locuitori/ km2 aflându-se pe locul 6 între regiunile țării. La o analiză înterregională, cel mai populat județ este județul Dolj, cu o populație de 94.7 loc/km2 , cel mai puțin populat fiind județul Mehedinți cu 59 loc/km2.

2.5 Mișcarea naturală a populației

Efectele demografice și social – economice ale acestei evoluții a populației Regiunii de Dezvoltare Sud – Vest Oltenia din ultimii ani atrag după ele schimbări la nivelul diferitelor subpopulații (populația școlară, populația feminină în vârstă fertilă, populația în vârstă de muncă ș.a.).

Scăderea natalității, în ultimii ani, în Regiunea de Dezvoltare Sud – Vest Oltenia, ca de altfel la nivelul întregii țări, are la bază o serie de factori de natură economică și socială, caracteristici îndeosebi perioadei post-revoluționare. Este vorba prioritar de:

– transformarea semnificativă a structurii ocupaționale a populației, care a impus, mai ales tinerilor, o mobilitate teritorială și profesională deosebită și, în același timp, prelungirea perioadei de instruire, toate acestea în detrimentul rolului de părinte;

– starea de insecuritate socială;

– scăderea treptată a mortalității infantile;

– schimbarea comportamentului demografic al cuplurilor căsătorite.

La nivelul Regiunii de Dezvoltare Sud-Vest Oltenia, în anul 2011 s-au înregistrat 17.823 născuțivii. Comparativ cu anul 2010, numărul acestora a scăzut cu 1.085 persoane. Rata natalității a fost în anul 2011 de 8,0 născuți – vii la 1000 locuitori.

În mediul urban s-au născut 9.141 copii, în regres cu 827 copii (-8,3%) față de anul 2010. Concomitent, s-a redus cu 2,9% (-258 persoane) numărul născuților – vii din mediul rural.

Analiza născuților – vii după grupa de vârstă a mamei a pus în evidență următoarele ponderi: 0,5% la grupa sub 15 ani, 13,8% la grupa 15 – 19 ani, 29,1% la grupa de 20-24 ani, 27,2% la grupa 25 – 29 ani, 19,9% la grupa 30 – 34 ani, 7,9% la grupa 35 – 39 ani, 1,5% la grupele din intervalul 40 – 49 ani și 0,1% la grupa de 50 ani și peste.

Fertilitatea, aflată, în general, în scădere în ultimii ani, a fost influențată de dorința cuplurilor de a-și limita numărul de copii, datorită problemelor legate de asigurarea veniturilor corespunzătoare, de situația de pe piața muncii, ca și de problema achiziționării unei locuințe. În anul 2011, în Regiunea de Dezvoltare Sud – Vest Oltenia, rata generală de fertilitate a înregistrat 32,3 născuți – vii la 1000 femei fertile.

Evoluția economică și socială a Regiunii de Dezvoltare Sud – Vest Oltenia în perioada de tranziție a influențat puternic starea de sănătate a populației și, implicit, mortalitatea acesteia. În anul 2011, rata mortalității, a fost de 12,7 decese la 1000 locuitori, în descreștere față de anul 2010 (13,2‰). Pe medii, mortalitatea a înregistrat o valoare mai ridicată în mediul rural (19011 decese) și un nivel mai redus în mediul urban (9261 decese).

Evoluția descendentă atât a natalității cât și a mortalității a determinat, în anul 2011, un spor natural negativ de 10449 persoane (-10755 persoane în anul anterior). Numărul decedaților sub un an a fost, în anul 2011 de 166 persoane, cu 10 persoane mai puțin decât în anul 2010. Decesele la o vârstă sub un an au un nivel mai scăzut în mediul urban (64 decese) și mai ridicat în mediul rural (102 decese). Rata mortalității înfantile a înregistrat în anul 2011 valoarea de 9,3 decese la o vârstă sub un an la 1000 născuți – vii, ca și în anul 2010.

2.6 Analiza principalilor indicatori privind mișcarea naturală a populației pe județe în regiunea SV Oltenia în anul 2011

Actuala situație demografică a regiunii este rezultatul cumulat al evoluției natalității, mortalității și migrației externe. Dacă examinăm dinamica acestor componente putem obseva că scăderea natalității are implicații mai mari, în comparație cu celelalte fenomene, în declinul demografic actual și mai ales pe termen lung și foarte lung, deoarece contribuie la scăderea populației și la deteriorarea structurii pe vârste a acesteia.

Rata natalității în anul 2011 de 8.0 situeaza regiunea pe ultimul loc din țară. Aceeși situatie fiind înregistrată și în ceea ce privește rata mortalității (12,7).

2.7 Natalitatea

Rata de natalitate – reprezinta născuții vii dintr-un an calendaristic, care revin la 1000 locuitori (cu domiciliul permanent) la 1 iulie din anul respectiv.

Rata scăzută a natalității contribuie în mod direct la reducerea ponderii populației tinere, fenomen caracteristic tuturor județelor componente. Acest proces lent, dar constant, conduce la îmbătrânirea demografică cu implicații negative pentru economie și societate.

La nivelul Regiunii de Dezvoltare Sud – Vest Oltenia, în anul 2011 s-au înregistrat 17.823 născuți – vii. Comparativ cu anul 2010, numărul acestora a scăzut cu 1.085 persoane. Rata natalității a fost în anul 2011 de 8,0 născuți – vii la 1000 locuitori.

În mediul urban s-au născut 9.141 copii, în regres cu 827 copii (-8,3%) față de anul 2010. Concomitent, s-a redus cu 2,9% (-258 persoane) numărul născuților – vii din mediul rural. În ceea ce privește analiza la nivel județean a ratei natalității, se poate observa că județul Olt a înregistrat cea mai drastică scădere a natalității comparativ cu anul 1990, Județul Mehedinți înregistrând cea mai mică scădere a natalității în perioada de timp analizată.

2.8 Rata de fertilitate

Principalul factor care influențează natalitatea este fertilitatea populației feminine. În anul 2010, regiunea Sud Vest Oltenia se afla pe ultimul loc între regiunile țării, cu o rată a fertilității de 33.9%, la 8,3 procente distanță de regiunea Nord Vest, cea care avea cel mai mare grad de fertilitate. În perioada 2005- 2010, rata fertilității a avut o tendință oscilantă, de la 35.7 % cât era în anul 2005, a crescut în anul 2009 la 35,8%, scăzând apoi la 33.9% în anul 2010.

Rata de fertilitate, pe medii și grupe de vârstă

Analiza ratei de fertilitate a femeilor- născuții vii la 1000 de femei fertile- indică o scădere a acesteia pentru toate grupele de vârsta cu excepția grupelor de vârsta 35-39 de ani și 45-49 de ani.

Aceasta tranziție către grupele de vârstă mai înaintate reflectă amânarea momentului de a avea copii, dar și a factorilor economici sau a concepției de viață, copiii fiind concepuți la o vârsta mai înaintată, după modelul țărilor mai dezvoltate. Rata maximă a fertilității se înregistrază pentru grupa de vârsta 25-29 ani, atât pentru mediul urban cât și pentru mediul rural.

Comparația pe medii de rezidență, relevă faptul că, rata de fertilitate în mediul rural este mai mare decât pentru mediul urban, cu excepția grupelor de vârsta 25-29 de ani și 30-34 de ani când acest raport se inversează.

2.9 Mortalitatea infantilă

Rata mortalității infantile a înregistrat valoarea de 9,3 decese la o vârstă sub un an la 1000 născuți – vii, ca și în anul 2010. Sănătatea fizică și mentală a mamei, alimentația necorespunzătoare, bolile infecțioase acute, nivelul de educație sanitară, nerespectarea regimului de viață impus de sarcină sunt unele din principalele cauze care pot determina malformații congenitale ale fătului, nașteri premature sau chiar moartea fetală.

Sub influența acțiunii acestor factori, în Regiunea Sud – Vest Oltenia, numărul copiilor născuți – morți a fost în anul 2011 de 48, corespunzător unei rate a mortalității infantile de 2,7 născuți – morți la 1000 născuți vii și morți (ca și în anul 2010). Comparativ cu anul 2010, în anul 2011, numărul copiilor născuți morți a fost inferior cu 4,0% (- 2 născuți morți).

Mortalitatea infantilă a înregistrat o scădere cu 4.4 procente în perioada de timp analizată. În anul 2005 înregistra o valoare de 16 % ( decedați sub 1 an la 1000 nascuți vii), în anul 2011 fiind de 9.3%. Analiza interjudețeană relevă faptul ca dintre județele regiunii, județul Olt înregistrează cea mai mică rata a mortalității infantile, cea mai mare rata înregistrându-se în județul Mehedinți.

În ceea ce privește diferențierea pe medii de rezidență, se constată faptul că la nivelul anului 2011 rata mortalității infantile este mai mare în mediul rural decât în mediul urban, diferența cea mai mare fiind în județul Mehedinți, de 16.1 procente ( 9.9 în mediul urban și 22 în mediul rural). Cea mai mică rată a mortalității se înregistrează în județul Olt în mediul urban 2,4.

2.10 Mortalitatea

Evoluția economică și socială a Regiunii de Dezvoltare Sud – Vest Oltenia în perioada de tranziție a influențat puternic starea de sănătate a populației și, implicit, mortalitatea acesteia. Nivelul nesatisfăcător al stării de sănătate, pentru o proporție semnificativă a populației, a fost determinat de:

carențe organizaționale și de strategie în sistemul sanitar;

INSuficienta preocupare, la nivel public și îndividual, pentru practicarea unui mod de viață sănătos;

neasigurarea unei alimentații raționale, în condițiile manifestării sărăciei și a unui nivel necorespunzător al educației sanitare. În anul 2011, la nivelul Regiunii de Dezvoltare Sud – Vest Oltenia s-au înregistrat 28.272 decese, cu 1391 decese mai puțin decât în anul 2010 (-4,7%). Pe medii, mortalitatea a înregistrat o valoare mai ridicată în mediul rural (19.011 decese) și un nivel mai redus în mediul urban (9.261 decese). În anul 2011, rata mortalității, a fost de 12,7 decese la 1000 locuitori, în descreștere față de anul 2010 (13,2‰).

Evoluția descendentă atât a natalității cât și a mortalității a determinat, în anul 2011, un spor natural negativ de 10449 persoane (-10755 persoane în anul anterior).

În ceea ce privește rata de mortalitate, tendința a fost de asemenea descendentă în perioada 2005- 2008, urmând ca în anii 2009 și 2010 să aibă o curbă ascendentă.

Speranța de viață

Speranța de viață este un indicator ipotetic pentru că se bazează pe ratele de mortalitate existente, iar acestea se pot schimba pe parcursul vieții unei persoane. Speranța de viață a fiecărei persoane se schimbă pe măsură ce persoana îmbătrânește sau tendințele mortalității se schimbă.

Durata medie a vieții a înregistrat în ultimii 8 ani o ușoara creștere, de la 71.39 ani în perioada 2002/2004 la 73.68 ani în anul 2011. Durata medie a vieții la nivel regional este sensibil inferioară mediei naționale.

De asemenea, este de remarcat nivelul superior al speranței de viață al femeilor( 77,23 ani) comparativ cu bărbații ( 70,30 ani) la nivel regional, situație similară cu de cea la nivel național, unde media de viață este în cazul bărbaților – 77,53 ani, față de femei ( 70,11).

În ceea ce privește durata de viață pe medii de rezidență, în anul 2011, cea mai ridicată valoare în mediul urban s-a înregistrat în județul Gorj ( 75.06 ani) și cea mai scăzuta în județul Olt (73.43 ani). În mediul rural, județul Mehedinți are cea mai ridicată vârsta de supraviețuire ( 73.16 ani) dar mai mică decât cea la nivel regional ( 75.44 ani), iar județul Gorj cea mai mică (71,23 ani).

2.11 Mișcarea migratorie a populației.

Populația unei țări sau a unei unități administrativ teritoriale își modifică numărul nu numai ca urmare a intrărilor și ieșirilor determinate de nașteri și decese, ci și în urma imigrărilor și emigrarilor. Migrația populației este forma principală a mobilității geografice constând în schimbarea definitivă a domiciliului stabil între două unități administrativ teritoriale bine definite. Soldul negativ al schimbărilor de domiciliu (s-a înregistrat în cazul persoanelor pentru care organele de poliție au INScris noul domiciliu în cartea de identitate și în fișa de evidență a persoanei ) înregistrat pe întreaga perioada 2005-2011, la nivelul regiunii SV Oltenia, pune în evidență un fenomen de migrație dinspre regiunea Oltenia către alte zone din țară și strainătate, cu o contribuție importanta la procesul de depopulare a regiunii.

Migrația internă prezintă ca tendință principală deplasarea populației din mediul rural spre cel urban. Cauzele principale sunt determinate de nivelul socio-economic, de ritmul de creștere al populației, de distribuția forței de muncă în teritoriu, etc

Cap. III. Analiza potențialului turistic și identificarea formelor de turism existente în Regiunea de Sud-Vest Oltenia a României

Potențialul turistic al Olteniei este bogat, relieful și resursele naturale constituind premise favorabile practicării diferitelor forme de turism: balneoclimateric, rural, „aventură montană” (alpinism, speologie).

3.1. Potențialul turistic al reliefului (Caracteristici generale și subunități de relief; Potențialul turistic al unităților și tipurilor genetice de relief)

Complexitatea potențialului turistic ca și gradul de atractivitate, sunt în strânsă legătură cu treapta de relief și cresc progresiv de la câmpie către munte, regiunea Sud-Vest Oltenia fiind un exemplu al diversității morfologice. Potențialul turistic natural al regiunii cuprinde totalitatea resurselor turistice pe care le oferă cadrul natural al regiunii, prin componentele sale: relief, condiții climatice, ape și elemente de vegetație și faună, inclusiv metamorfozele suferite de acestea, ca urmare a intervenției umane. Relieful – componentă esențială a peisajului geografic, prezintă o impresionantă armonie în îmbinarea trăsăturilor de ansamblu și regionale din cuprinsul regiunii Sud-Vest Oltenia.

Relieful regiunii, cu precădere cel carpatin, se înscrie ca fiind cel mai variat și important avantaj turistic, prezentând interes atât prin valoarea sa peisagistică, dar mai ales prin posibilitățile diferențiate de amenajare și dotare turistică și, în general, de desfășurare a activității de turism. Regiunea prezintă o mare diversitate a peisajului, generată de felurite structuri geologice și forme de relief, de alternanța culmilor montane și deluroase cu depresiunile și culoarele de vă și de diferențierile altitudinale ce se completează cu diferite componente ale vegetației, faunei și apelor, sporindu-i complexitatea. Pe culmile carpatine cele mai înalte, de peste 2000 m, o atracție turistică deosebită o prezintă peisajele alpine de pe platourile munților Godeanu, Parâng, Șureanu, Cândrel, cu relief glaciar, impunător prin grandoarea și simetria formelor sale (circuri și văi glaciare, piscuri golașe, creste zimțate, lacuri glaciare și custuri).

Arealele calcaroase, îndeajuns răspândite (ocupă aproximativ 6% din teritoriul regiunii), se remarcă prin peisajele carstice, de mare spectaculozitate, cu o gamă largă de forme și fenomene carstice de suprafață și de adâncime (în special în arealul mehedințean). Importante pentru turism sunt și platourile cu doline și lacuri carstice temporare, cheile (Oltului și Jiului etc.), abrupturile, izbucurile, stâncăriile, crestele, precum și peșterile sau râurile subterane cu cascade (în munții Mehedințiului, Parâng).

Regiunea dispune și de un important potențial speologic de mare valoare științifică și estetică, multe dintre peșteri fiind ocrotite de lege ca monumente ale naturii, rezervații naturale, sau inlcuse în parcuri și arii protejate (tratate pe larg la cap.1.4.). Patrimoniul natural protejat este constituit din: parcuri naturale naționale și regionale, rezervații ale biosferei, rezervații naturale, peisaje naturale, monumente ale naturii, arii protejate și avifaunistice.

Regiunea Sud-Vest Oltenia este străjuită în nord de Carpații Meridionali, iar în vest, sud și est de ape curgătoare: Dunărea și Oltul. Râul Jiu străbate regiunea în direcția nord-sud și o împarte în două părți aproape egale. Nordul Olteniei este muntos, fiind prezente aici două masive: Parâng (la est de râul Jiu) și Retezat-Godeanu (la vest de râul Jiu). La sud de Carpați se află zona subcarpatică, reprezentată printr-un șir de dealuri (Dealul Bran, Măgura Slătioarei, Dealurile Gorjului, Dealul Bârzei) și depresiuni (Novaci, Tismana, Târgu Jiu). În nord-vest se află Podișul Mehedinți, dealurile Coșuștei și depresiunea Severin.

La sud de Subcarpați se află Podișul Getic, acesta fiind divizat în Platformele Strehaiei (la vest de râul Jiu; se subîmparte în platformele Hușniței și Bălăcița), Jiului (străbătută de Jiu) și Oltețului (la est de Jiu). În sudul Olteniei se află Câmpia Olteniei, care este de altfel cel mai vestic sector al Câmpiei Române. Câmpia Olteniei este alcătuită de Câmpiile Blahniței și Băileștilor (la vest de Jiu) și Romanaților (la est de Jiu). Cele mai importante râuri sunt: Olt (împreună cu afluenții Lotru și Olteț), Jiu (împreună cu afluenții Tismana, Motru, Amaradia și Gilort), Desnățui, Drincea și Cerna. Clima Olteniei este temperatcontinentală, dar cu influențe mediteraneene. Relieful regiunii include printre altele Munții Căpățânii (altitudine maximă 2124 m – Vârful Ursu), Munții Cozia (altitudinea 41 maximă 1660 m- Vârful Cozia), Munții Făgăraș (altitudinea maximă – Vârful Moldoveanu 2544 m – cel mai înaltă altitudine din Carpați), Munții Lotrului (altitudinea maximă – Vârful Șteflești, 2242 m), Subcarpații Getici (regiunea submontană, altitudinea maximă 1017 m – Măgura Mățău), Podișul Getic – intersectat de văile adânci ale Oltului, Jiului, Argeșului și afluenții acestuia

3.2.Potențialul turistic al climei (Caracteristici generale ale elementelor climatice)

Resursele climatice și bioclimatice au o tot mai mare importanță în dezvoltarea turismului pe teritoriul României și nu numai. Cunoașterea acestor tipuri de resurse determină valorificarea lor în promovarea turismului de agrement, de recreere sau de odihnă. Climatul regiunii este temperat contiental moderat cu excepția județului Mehedinți, care are o climă temperat-continentală moderată în care se simt influențe submediteraneene. Iarna, în special apar mase de aer umede și calde de origine mediteraneeană și oceanică, ceea ce face ca acest anotimp al anului să fie mai blând. În acest anotimp sunt prezente cantități mai mari de precipitații lichide: lapoviță, cu ninsori și fenomene de îngheț mai puțin frecvente și intense.

Temperatura medie anuală variază de la 11,2°C în punctul extrem sudic (orașul Corabia) la 9,8°C în partea de nord a regiunii. Temperatur prezintă și scăderi, sub 0 grade, mai ales în arealul montan al regiunii. Fenomene de risc climatic sunt viscolele dinspre est, vest si nordvest. Manifestarea cu intensitate a fenomenelor meteo-climatice determină pagube pentru unele sectoare economice, punând uneori în pericol bunurile și viața oamenilor. România este afectată pe tot parcursul anului de astfel de manifestări ale fenomenelor meteo-climatice de risc (extreme).

Fenomenele meteo-climatice de risc sunt cu atât mai periculoase, cu cât contrastul termo-baric este mai mare și cu cât se produc mai mult în afara sezonului lor caracteristic. Precipitațiile ce cad anual variază de la 1200 mm în zona montană până la 500-600 mm în sudul regiunii, unde în lunca Dunării se înregistreaza sub 400 mm. Fenomenele de risc climatic existente în regiune, precum secetele, afectează nu numai turismul ci și întreaga activitate social-economică. Stratul de zăpadă are o repartiție neuniformă, în zona montană înaltă la peste 1500 – 1600 m durează 180-200 zile (Parâng, Vâlcan, Godeanu) iar grosimea lui poate atinge în zonele adăpostite 7-8 m.

În zona munților mijlocii durata acesta se menține timp de 140-150 zile, acest termen ajungând până în zona de podiș la 60-80 zile/an. Acest lucru poate permite dezvoltarea sporturilor de iarnă. În anumite zone sezonul turistic de iarnă poate dura din decembrie până în aprilie. Direcția vânturilor este orientată de-a lungul Văii Jiului și a Oltului (nord-sud). Vânturile dominante, pe culmile înalte sunt cele de nord-vest, iar în zonele depresionare se face simțită prezența maselor de aer din sud și sud-est de origine tropicală.

Existența foehnului pe versanții sudici ai munților produce în condițiile unor temperaturi de 0 grade C, declanșarea avalanșelor. În depresiunile deluroase climatul este de adăpost, calmul atmosferic fiind predominant. Evenimentele climatice, în special cele catalogate ca fiind extreme, au ridicat numeroase întrebări și au atras atenția în ultima perioadă, deoarece este o certitudine faptul că societatea, în general, și țările în curs de dezvoltare, în particular, se confruntă cu o vulnerabilitate crescută impusă de schimbarea climei, efectele acestora având un impact în derularea actului turistic. (Esterling et al. 1997, 2000; Kunkel et al. 1999, Mazilu, 2008,2009).

Nu există niciun dubiu asupra faptului că schimbările climatice globale au indus schimbări semnificative în multe privințe (alimentarea cu apă, producția agricolă, dezvoltarea așezărilor umane, incidența diverselor maladii), mai ales în ceea ce privește evenimentele climatice extreme, toate la rândul lor cu repercusiuni asupra turismului.

Pe o perioadă eșantion 2007-2012, sectorul turistic din România a fost afectat de valuri de caniculă în sezonul de vară al fiecărui an, de scăderea cantității și reducerea persistenței zăpezii în sezonul de iarnă și de evenimente meteorologice extreme (inundații, furtuni intense etc.) care au afectat infrastructura turistică, precum și motivația turiștilor de a călători. Specialiștii sunt de acord că cele mai afectate obiective turistice sunt stațiunile de coastă și cele montane, specializate în sporturi de iarnă. Cercetătorii în turism consideră că unele regiuni din România vor înregistra pierderi ca rezultat al schimbărilor climatice, în vreme ce altele vor înregistra câștiguri. Printre pierderi menționăm efectele secetei din ultima perioadă a lunii iulie 2012, (luna iulie 2012 fiind considerată cea mai secetoasă lună din ultimii 60 de ani), fenomen care a făcut ca nivelul Dunării pe teritoriul României să scadă schiar și sub 2 metri, iar vasele de croazieră cu turiști străini nu mai poată circula până în Deltă.

Turoperatorii au estimat că România ar putea pierde astfel peste 3 milioane de euro, în condițiile în care autoritățile nu draghează fluviul. Printr-un efort comun, România și Bulgaria pot asigura o navigare neîntreruptă pe Dunăre, atrăgând astfel turiștii și aducând beneficii majore zonei. De menționat și un paradox al efectelor schimbărilor climatice transformat în câștig: canicula din luna iulie 2012 a oferit unor stațiuni balneoclimaterice din regiunea de Sud-Vest Oltenia cele mai mare rate de creștere. Stațiunile din regiunile montane sunt amplasate de regulă tot în culoare depresionare sau în depresiuni, unde chiar dacă se produc frecvente inversiuni termice, apare climatul de adăpost oferit de munții înconjurători (frecvență mai mare a calmului atmosferic).

Stațiunile turistice aflate la altitudini mai mari au urmărit menținerea unui număr mai mare de zile a stratului de zăpadă, favorabil sporturilor de iarnă (de exemplu, Straja – 1380 m, Rânca 1600m). Cu cât altitudinea este mai mare, cu atât numărul mediu sezonier de zile cu strat de zăpadă este mai mare. De asemenea, în astfel de stațiuni turistice aerul este puternic ionizat și ozonat. O amenințare suplimentară legată de schimbările climatice o constituie impactul asupra transporturilor și infrastructurii, care se reflectă și asupra sectorului turistic.

Drumurile avariate pot face anumite destinații turistice mai puțin accesibile sau complet inaccesibile. Valurile de căldură, vremea excesiv de ploioasă și/sau rece, pot face zonele turistice din România mai puțin atrăgătoare pentru vizitatori. Aceste evenimente extreme pot avea, de asemenea, un impact negativ asupra sănătății turiștilor, indiferent de destinația lor. Este recomandat ca stațiunile să-și diversifice produsele turistice, pentru a fi mai puțin vulnerabile la efectele schimbărilor climatice. Turiștii trebuie, de asemenea, să fie mai bine educați cu privire la efectele schimbărilor climatice, astfel încât să-și poată adapta în consecință comportamentul de consum turistic. În ansamblu, principalele efecte ale schimbărilor climatice (temperaturile în creștere, reducerea stratului de zăpadă, frecvența și intensitatea sporită a evenimentelor extreme, creșterea nivelului mării și a temperaturii mării, reducerea biodiversității, incendii mai mari și mai dese ale pădurilor etc.) vor avea următoarele efecte negative asupra sectorului turistic din România: activitățile turistice vor avea o sezonalitate diferită; turiștii se vor confrunta cu un disconfort termic; de exemplu, indicele de confort termic a depășit pragul critic de 80 în mai multe zone din țară . Sudul României a fost cel mai afectat de acest aspect.

vor exista mai multe riscuri pentru sănătate;

stațiunile vor înregistra costuri mai mari cu încălzirea/răcirea și aerul condiționat în funcție de specificul lor;

stațiunile vor fi supra-aglomerate în unele zone și, în mare parte neocupate în alte zone; veniturile rezultate din turism vor scădea în zonele afectate, dar ar putea crește în zonele avantajate;

stațiunile destinate sporturilor de iarnă vor avea mai puțină zăpadă și vor înregistra costuri suplimentare pentru producerea zăpezii artificiale;

sezonul turistic de iarnă va fi mai scurt;

unitățile turistice vor avea costuri mai mari legate de asigurări și provocate de restrângerea activității; evenimentele meteorologice extreme vor afecta infrastructura, patrimoniul istoric, patrimoniul arhitectural și caracterul sezonier;

atracțiile turistice naturale vor suferi deteriorări.

Condițiile climatice trebuie cunoscute de către operatorii turistici pentru a putea fi susținută viabilitatea sectorului turistic, gnerându-se beneficii economico-sociale comunităților locale și îmbunătățindu-se experiența de viață a turiștilor. Un progres în acest sens este inițiativa mondială pentru turismul responsabil, tema anului 2012 la nivel global fiind: ”Turismul responsabil față-n față cu schimbările climatice. Către o nouă relocare a turismului”. Este neîndoielnic faptul că încălzirea climatică globală provoacă modificări semnificative asupra resurselor de apă, producției agricole, așezărilor omenești, toate acestea aflându-se în relație de intercondiționalitate cu dezvoltarea sectorului turistic, astfel creându-se dificultăți reale pentru economiile țărilor afectate de schimbările climatice.

Elementele climatice de risc cu impact asupra frecvenței turistice sunt:

1) diferențele sezoniere pluviometrice;

2) variațiile termice diurne;

3) nivelul umidității atmosferice;

4) maladiile climatice;

5) vântul;

6) luminozitatea și cromatica atmosferei;

7) indicele de confort balneo-heliotropic.

Climatul devine extrem de important acolo unde există fenomene de categoria riscurilor și hazardelor naturale (uragane, inundații) a căror periodicitate nu poate fi prevăzută cu exactitate, de aici și impactul negativ al acestora în sfera turismului.

3.3 Potențialul turistic al apelor (Rețeaua hidrografică; Lacurile; Iazurile și heleșteele; Apele subterane)

Regiunea Sud-Vest Oltenia este străbătută de numeroase cursuri de apă, cele mai importante fiind Oltul și Jiul, ce curg de la nord la sud, și fluviul Dunărea, de la vest la est. Printre principalele lacuri naturale se numără Bistreț (județul Dolj) – al doilea ca dimensiune din țară, cu o suprafață de 1867 hectare, Zăton (județul Mehedinți) și Câlcescu (județul Vâlcea). La nivelul regiunii Sud-Vest Oltenia există și lacuri artificiale, printre care: Ostrovu Mare (40 000 ha) – primul ca mărime la nivel național, Porțile de Fier (10 000 ha) – al doilea ca mărime la nivel național, localizat în județul Mehedinți și Lacul Vidra de pe râul Lotru în județul Vâlcea (situat la 1289 m altitudine, cu o suprafață de 1035 ha, adâncime maximă de 109 m și lungime de 9 km), a cărui apă este folosită pentru hidrocentrala Lotru-Ciunget. Apele acestor lacuri sunt utilizate pentru obținerea de energie. Alte exemple de lacuri artificiale sunt lacurile din Călimănești, Băbeni, Dăești și Brădișor (lac antropic, cu o suprafață de 230 ha). În zona carstică a Podișului Mehedinți s-au format în decursul timpului lacuri carstice temporare precum Zăton, Ponoare și Gornovița. Lacuri sărate se regăsesc la Ocnița și Ocnele Mari. Izvoarele minerale sulfuroase, oligominerale, clorurate și iodate se găsesc la CălimăneștiCăciulata, Băile Olănești, Băile Govora, Muereasca, Dobriceni, Bunești, Râmnicu Vâlcea, Mateești, Ocnele Mari, Ocnița, Oțeșani, Pietrarii de Sus și la Gorunești. De asemenea apele lacurilor sărate de la Ocnele Mari și Ocnița sunt benefice pentru sănătatea turiștilor. O mențiune aparte este pentru teritoriul județului Gorj care este bogat în ape subterane cum ar fi apele de carst provenite din bara calcaroasă montană unde s-a făcut și captarea celor două izvoare la Runcu și Izvarna cu un debit de peste 100 litri/secundă fiecare. Ape freatice la adâncimi mici de circa 2-3 m se află în depresiunile subcarpatice și în luncile râurilor din zona de podiș folosită de locuitori prin captări în puțuri. Apele minerale apar la Săcelu în izvoare, folosite pentru băi.

În subsolul județului Mehedinți au fost identificate importante resurse de ape subterane localizate după forma de relief:

în zona de munte și podiș resursele de apă se găsesc înmagazinate în depozitele de alterare de la suprafața rocilor stâncoase, în rețeaua de fisuri și crăpături, apărând la zi sub formă de zone umede sau izvoare, la baza versanților. Prin captarea izvoarelor cât și a zonelor umede, prin drenuri, se pot constitui surse importante de apă potabilă pentru alimentarea cu apă în sistem centralizat a localităților din zonă;

în zona de deal și de câmpie înaltă, apele subterane sunt cantonate în straturi acvifere situate la adâncimi de 20-80 m care se descarcă limitat la baza versanților și văilor unde eroziunea a interceptat aceste straturi. Orizonturile acvifere pot fi interceptate și prin foraje executate în zona de platou. Atât prin foraje cât și prin captarea izvoarelor, localitățile din această zonă pot fi alimentate cu apă potabilă în sistem centralizat;

în zona de câmpie din sudul județului apele sunt cantonate în strate de nisipuri și pietrișuri la adâncimi diferite, funcție de altitudine: Lunca Dunării 0-2 m, terasa I 2-8 m, terasa a II-a 8-12 m, trasa a III-a 12-20 m, terasa a IV-a mai mică de 20 m. Tot în zona de câmpie, la limita dintre două terase, apar izvoare de terasă cu debite mari care pot fi captate pentru alimentarea cu apă a localităților (sat Gruia, Gârla Mare, Obârșia de Câmp și altele). În baza forajelor hidrogeologice de cercetare și exploatare executate de societăți specializate, în județul Mehedinți au fost identificate și conturate bazine hidrogeologice cu importante rezerve exploatabile de apă potabilă subterană: bazin Strehaia, Poiana Gruii, Jiana Mare-Vânju Mare, iar cu apă minerală și termală, bazin Schela Cladovei-Gura Văii, Bala-Crainici. La nivelul regiunii există izvoare sau iviri cu ape minerale necercetate, identificate în localitățile: Colibași, Lupșa, Baia de Aramă, Balta, Vârciorova.

Lunca și terasele Dunării reprezintă corpul de ape subterane cel mai important din punctul de vedere al răspândirii depozitelor freatice și al resurselor de ape. Lățimea pe care se dezvoltă acest corp de ape subterane este în medie de 30 km.

Calitatea apelor freatice se determină pe baza reziduului fix si a durității totale. Majoritatea apelor freatice din terasele și luncile Dunării și afluenților prezintă reziduu fix cuprins între 250- 800 mg/l. Pe direcția afluxului subteran apele se îmbogățesc în săruri și reziduul fix crește. Se remarcă totodată că în zonele cu regim hidrodinamic mai lent (cu pante mici de curgere), la care se mai adaugă și factorul evaporație din strat, când nivelul hidrostatic este aproape de suprafață (sub 3 m), apele sunt mai mineralizate. După datele obținute din rețeaua națională de foraje, se poate spune că în terasele și luncile Dunării și afluenților, apele freatice sunt în general potabile cu excepția fierului, la Dârvari N, Maglavit S, Maglavit F3, Urzicuța F1 și a azotaților semnalați la Moțățăi Gara F1, Maglavit F2, Ciupercenii Vechi F5, Covei F1, Cioroiu Nou F1.

Apele cele mai des întâlnite sunt de tip bicarbonato-calcice și bicarbonato-sodice. Sporadic se mai întâlnesc și ape bicarbonato-magneziene. Monitorizarea apelor freatice din acest corp de ape subterane de catre Direcția Apelor Jiu se realizează în forajele hidrogeologice din rețeaua națională de monitorizare a apelor freatice, care captează apele subterane cantonate în depozitele detritice ale teraselor și luncilor Dunării și afluenților. În aceste foraje, în general, compușii azotului au valori sub concentrația maxim admisă (CMA) conform Legii apei potabile nr. 458/2002. În schimb, în fântânile din localitățile din perimetrul acestui corp de ape, valorile nitraților sunt frecvent peste limitele CMA, demonstrând influența unei surse de poluare diferită.

3.4 Potențialul turistic biogeografic (Vegetația; Fauna; Rezervațiile naturale)

Vegetația regiunii este reprezentată de păduri de foioase (stejar, fag, ulm, carpen, frasin, paltin, tei etc.) ce urcă până la 1000-1400 m și păduri de conifere (brad, molid, pin, zadă etc.) până la 1800 m, dar și de stepă. Din punctul de vedere al vegetației naturale, cea mai mare parte a regiunii se încadrează în zona de cîmpie (și Lunca Dunării) și pădure, zonă care la rândul ei se etajează pe specii dominante: subzona pădurilor de Quercineae, subzona fagului și subzona pădurii de conifere. Pe formele cele mai înalte, la peste 1800 m altitudine, întâlnim zona pădurilor alpine. In corelație cu unitățile de relief s-a realizat și etajarea vegetației. În partea sudică a regiunii apare zona de silvostepă, pădurile fiind alcătuite din stejar brumăriu și stejar pufos dar și alte foioase ca ulmul, carpenul, jugastrul, arțarul tătăresc, teiul argintiu, stejarul pedunculat și frasinul. Pe alocuri apar și arborete ca păducel, măceș, sânger, lemn câinesc și porumbar. În poienile acestor păduri se dezvoltă pajiștile compuse din păiușuri, sadină, rogoz, sânziene galbene, etc.

Zona stejarilor submezofili și termofili se întinde la nord de silvostepă și conține cerul, gârnița, stejarul brumăriu, teiul, mojdreanul, jugastrul și arțarul tătăresc,etc. În apropierea văii Dunării se dezvoltă șleauri formate din gorun balcanic, cer, stejar pedunculat, tei, ulm și frasin. Din punct de vedere al vegetației naturale ierboase, predomină speciile mezofite acidofile. Un loc aparte îl ocupă prezența pe pantele calcaroase adăpostite, însorite a castanului comestibil asociat uneori cu alunul turcesc, cu specii mezotermofile, xerotermofile (corn, mojdrean, lemn câinos, dârmox, păducel, scumpie, liliac sălbatic etc). Fondul forestier, dezvoltat în special la nivelul județelor Gorj și Vâlcea (peste 40% din suprafața acestor județe este acoperită de păduri), creează un mediu ambiant atractiv, curat, recomandat pentru vacanțe active.

Fauna regiunii este interesantă din punct de vedere cinegetic, fiind bogată și variată, aici întâlnindu-se cerbi, căprioare, vulpi, urși, mistreți, râși, capra neagră, cocoșul de munte etc. În zona mehedințeană întâlnim, datorită influențelor climatic sudmediteraneene, elemente de vegetație submediteraneană: migdal, smochin, laleaua de cazane, magnolia, etc., precum și faună submediteraneană: scorpionul, broasca țestoasă de uscat, vipera cu corn, etc. Dintre păsări sunt prezente ierunca, sturzul de vâsc, gaița, cojoaica de pădure, șorecarul, acvila țipătoare mică, fazanul, gâscă, rața, potârnichea. Sunt și păsări cântătoare (privighetoarea, mierla) dar și migratoare. În pâlcurile de păduri trăiesc păsări ce cuibăresc în coroanele arborilor precum fâsa, grauri etc. Dintre răpitoare amintim șoimul rândunelelor, vânturelul de seară. Oltenia cuprinde și 201.302 ha de zone protejate (14% din suprafața totală de zonă protejată a României) și anume parcuri naționale și naturale, rezervații științifice, naturale și monumente ale naturii (Vezi cap.1.4. cu repartiția acestora pentru fiecare județ al regiunii).

3.5 Potențialul antropic (Edificii istorice, Edificii religioase, Edificii culturale, Edificii economice cu funcțiuni turistice, Potențial turistic etnografic)

Resursele tehnico-economice ale regiunii sunt dispuse astfel:

în județul Mehedinți sunt reprezentate de Hidrocentrala Porțile de Fier I, II;

în Gorj sunt reprezentate de Defileul Jiului, șoseaua și calea ferată ce trec peste sectoare de vale adâncă, trecând prin mai multe sectoare cu viaducte și tunele constituie ele însele o atracție turistică;

județul Olt se remarcă râul Olt, pe care s-au amenajat hidrocentrale la Strejești (1978 – 38 MW), Slatina și Arcești (1980 – 114 MW).

Amenajarea râului Olt a avut ca obiective: obținerea de energie electrică, crearea de volum de apă pentru irigații, protejarea terenurilor, localităților și obiectivelor ecumenice și sociale împotriva viiturilor etc. Pe Olt și Lotru amintim amenajările hidroenergetice de la Ciunget, Mălaia, Brădișor, Câineni, Robești, Cornetu, Gura Lotrului, Turnu, Dăești, Govora, Băbeni, Ionești, Drăgășani. Lacuri de acumulare existente în regiune sunt: Vidra (pe Lotru), Galbenu și Petrimanu (pe Lotaria), Gâlcescu, Brădișor, Malaia, Gura Lotrului, Turnu, Călimănești, Govora, Vlădești, Ionești. Aceste baraje și lacuri produc energie electrică, pește, regularizează cursurile râurilor ți reprezintă cadrul propice pentru practicareapescuitului și sporturilor nautice. Regiunea se află pe locul 2 în România, după Moldova, din punctul de vedere al numărului de mănăstiri și lăcașe de cult.

Hartă 2, Sursa: ADR Oltenia

3.6 Evaluarea atractivității potențialului turistic

Auditul atractivității în regiunea Sud-Vest Oltenia a fost realizat pe baza formulei indicelui de atractivitate turistică a Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare în Turism (INCDT), avându-se în vedere patru arii de analiză și anume potențialul turistic natural, potențialul 48 turistic antropic, baza tehnico-materială turistică și infrastructura generală. Scorarea s-a efectuat cu acordarea de valori de la 0 la 3 în funcție de calitatea, originalitatea, competitivitatea fiecărui element vizat în analiză. Asfel valorile indică o atractivitate turistică relativ scăzută la nivelul regiunii, cele mai mari valori ale indicelui înregistrându-le județele Mehedinți – 0.72, Gorj – 0.69 și Vâlcea – 0.65. Pe ultimele locuri în clasament se situează județul Dolj – 0.42 și Olt – 0.28. Media acestui indice pe regiune este de 0.55, dar cu potențial de creștere, o dată ce va fi valorificată oferta turistică potențială și se va dezvolta infrastructura atât specific turistică cât și cea generală. În tabelul nr. 7 este prezentat calculul detaliat al Indicelui de atractivitate turistică pentru regiunea Sud-Vest Oltenia.

Tabel 1 Indicele de atractivitate turistică pentru regiunea Sud-Vest Oltenia, Sursa: prelucrarea date www.incdt.ro

Cap. IV Forme de turism specifice fiecărui județ din cadrul Regiunii Nord-Vest Oltenia

4.1 Județul Vâlcea

Deși județul Vâlcea ocupă locul 3 pe țară din punctul de vedere al capacității de cazare funcționale și locul 2 pe țară din punctul de vedere al numărului de înnoptări, iar județele din nordul Olteniei dispun de un mediu natural încă neatins format din munți, dealuri și zone rurale, sectorul turistic înregistrează o discrepanță între potențialul său și nivelul de exploatare.

Turismul balnear

Județul Vâlcea dispune de nu mai puțin de 3 din cele 9 stațiuni balneare din țară, recunoscute pe plan național dar și internațional pentru potențialul și valoarea curativă. În majoritatea stațiunilor balneare există infrastructură, însă, indiferent dacă aparține sectorului de stat sau a celui privat, aceasta este în cea mai mare parte în stare precară. Majoritatea spațiilor de cazare sunt de două stele sau mai puțin.

Există o discrepanță între 50 nivelul cantitativ al ofertei de servicii de cazare (relativ ridicat) și nivelul calitativ al acesteia (relativ redus). Furnizorii de servicii de turism admit că sistemul subvenționat de bilete asigură o cotă semnificativă din numărul de turiști cazați. Tratamentele oferite prin practici tradiționale se efectuează de cele mai multe ori cu echipament vechi, care nu se află la înălțimea exigențelor clienților ce le solicită.

Există însă și furnizori privați de servicii de turism particulare în stațiuni balneare care își modernizează și extind oferta de facilități și produse pentru a satisface așteptările pieței. În județul Vâlcea tendințele descrescătoare sunt atenuate de așa numitul "turism social", care reprezintă fluxul de turiști ce vizitează regiunea mulțumită subvențiilor sociale de la bugetul de stat. De fapt, cazarea în stațiunile balneo-climaterice este subvenționată pentru persoane care sufera de anumite boli și pentru persoane în vârstă.

Acest segment de turism este prin definiție caracterizat de cheltuieli reduse.

Turismul montan, rural și agroturismul

În afară de relieful muntos și deluros dezvoltat pe aproximativ 66% din suprafața regiunii, există o serie de alte premise care să permită practicarea cu succes a turismului montan:

– existența parcurilor naționale Cozia și Buila-Vânturarița

– cu o suprafață de 17.100 ha, respectiv 4.186 ha;

– existența rezervațiilor; – existența peșterilor;

– prezența animalelor rare.

Practicarea turismului rural presupune recreerea în decor rural sau mediu rural, în scopul participării la experimentării unor activități, evenimente sau puncte de atracție care nu sunt disponibile în zonele urbane. Acesta include rezervațiile naturale, zonele rurale deschise, satele și zonele agricole.

Turismul rural cuprinde de asemenea ecoturismul și agroturismul. Turismul rural devine din ce în ce mai atractiv, pe măsură ce turiștii devin mai mobili și caută o schimbare față de viața în mediul urban. Măsura în care ei pătrund în viața din mediul rural diferă de la un vizitator la altul. Unii vizitatori doresc să fie simpli spectatori. Alții vor să se implice în mod direct în proiecte de protecție și conservare a mediului sau în activități agricole. În atragerea potențialilor turiști există provocări de dezvoltare și provocări de promovare.

În ultimii ani a existat o creștere semnificativă atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ a unităților de cazare rurale datorită investitorilor individuali și finanțării din fonduri europene. Este necesară dezvoltarea mai multor produse/programe turistice care să nu se axeze pe cazarea turiștilor, în scopul îmbunătățirii gamei de atracții și activități oferite vizitatorilor. În special, există oportunități pentru extinderea durabilă a activităților vizitatorilor în zonele protejate. Acestea pot avea un impact pozitiv semnificativ asupra furnizorilor din comunitățile locale din interiorul sau împrejurimile zonelor protejate. Se recunoaște nevoia unei promovări a evenimentelor rurale tradiționale pentru a asigura facilitarea planificării sejurului turistic și întocmirii de planuri de dezvoltare durabilă a a rezervațiilor naturale.

Turismul cultural și monahal

Potențialul cultural este evident în context național și regional: – cultură populară puternică, numeroase evenimente și festivaluri tradiționale organizate;

– prezența pe teritoriul județului a 790 de monumente istorice și ansambluri de arhitectură, dintre care un monument UNESCO național (Mânăstirea Hurezi);

– prezența monumentelor și statuilor de cult și laice: Casa Memorială "Anton Pann", Muzeul de Istorie a Județului Vâlcea, Muzeul de Artă "Casa Șimian", Muzeul Satului Vâlcean, Complexul Muzeal Măldărești; – prezența instituțiilor de spectacol (Teatru, Filarmonică, Orchestre populare, Ansambluri artistice);

– existența a numeroase mănăstiri și schituri;

– existența siturilor arheologice.

Formele de cultură din Vâlcea reprezintă o motivație semnificativă pentru numeroși vizitatori. Monumentele arhitecturale și religioase, din care multe reprezintă vestigii culturale, reprezintă puncte de atracție majore. Numărul mare de mănăstiri, biserici și alte clădiri de cult reprezintă obiectivul a numeroase călătorii de grup sau individuale. Artele vizuale, fie că se află în muzee sau în galerii, necesită sprijin pentru o prezentare adecvată.

Evenimentele culturale și folclorice prezintă un potențial semnificativ pentru dezvoltarea turismului, fapt ce poate reprezenta un avantaj pentru asigurarea unei funcționări durabile și păstrarea acestora pentru generațiile viitoare.

Sunt organizate numeroase festivaluri și evenimente tradiționale anuale care nu atrag interesul scontat al vizitatorilor. Există deficiențe în asigurarea promovării la timp a numeroase evenimente pentru a permite organizarea și promovarea de circuite. Este necesară o colectare și transmitere mai bună a informaților legate de astfel de evenimente. De asemenea, este necesară crearea de puncte centralizate și computerizate de vânzare a biletelor pentru spectacole, de preferință cu opțiune de rezervare prin internet.

Turismul activ (sportiv, de vânătoare și pescuit)

Vâlcea oferă vizitatorilor săi o gamă largă de oportunități ce asigură dezvoltarea turismului activ. Multe din atracțiile acestui tip de turism sunt reglementate, administrate și promovate de asociații împreună cu autoritățile respective sau de mediul de afaceri.Există un sistem bine dezvoltat de marcare a traseelor, în special în zonele montane, și de autorizare a acestora ca fiind de actualitate și sigure pentru excursioniști. Județul Vâlcea se bucură de o mare atracție în rândul sporturilor de iarnă prin partea de nord, unde predomină un relief muntos și există o infrastructură care poate susține derularea acestor sporturi. Totodată, ținând cont de fauna mai ales din zona montană, turismul de vânătoare reprezintă o formă de turism care trebuie avută în vedere.

Turismul de eveniment

Este ocazionat de manifestări culturale precum: Festivalul de folclor „Cântecele Oltului”, Târgul Ceramicii Populare „Cocoșul de Hurez", Târgul Meșterilor Populari, Festivalul viei și vinului, Toamna merelor – sărbătoarea pomicultorilor etc.

4.2 Județul Dolj

Județul Dolj are de promovat un potențial turistic de o mare diversitate, care oferă posibilitatea practicării unei largi game de forme de turism. Au fost identificate peste 10 forme de turism existente la nivelul județului Dolj printre care menționăm: turismul istoric, turismul ecumenic, turismul rural, agroturismul, turismul de tranzit, turismul sportiv (vânătoare și pescuit), turismul balnear, turismul de crozieră și de agrement, turismul de odihnă și de recreere, ecoturismul, etc.

Turismul de afaceri

Județul Dolj oferă numeroase oportunități de afaceri pentru investitorii străini precum:

– Investiția efectuată pentru construcția Parcului Industrial Craiova, realizat pe platforma Avioane Craiova, pe un teren extravilan totalizând 10,4 ha. Această investiție majoră are ca prim impact atragerea investitorilor străini și autohtoni, formarea de capital la nivelul sectorului privat precum și creșterea gradului de ocupare a forței de muncă.

– Existența unor resurse variate la nivelul regiunii: materii prime, textile, pielărie, etc. – Dezvoltarea unor domenii specializate: electrotehnic, auto, industria lemnului, confecții, industrie alimentară, etc.

– Existența manifestărilor cu caracter economic, organizate anual, care posedă o notorietate națională și internațională: Electroutil, Agrotex, Agraliment. – Accesul facil asigurat de existența aeroportului intrenațional din Craiova, a unei stații CFR în Craiova, a portului la Dunăre în municipiul Calafat, a unei rețele de drumuri comunale, județene și naționale.

Turismul de tranzit

Acesta este favorizat de perspectiva construirii Coridorului de transport pan-european IV și de podul Calafat-Vidin care vor intensifica tranzitul de mărfuri și persoane în regiune. Un oraș important la nivelul județului este Bechet, situat în sudul teritoriului, reprezentând cel de-al doilea port la Dunăre al județului, alături de Calafat. Din orașul port Bechet se poate ajunge relativ repede la Sofia, capitala Bulgariei, și de aici în Grecia, acesta fiind unul dintre traseele preferate de majoritatea transportatorilor, precum și de agențiile de turism pentru a tranzita Bulgaria și a se îndrepta către Grecia și Turcia.

Turismul balnear

Potențialul balneoclimateric al județului este foarte important, însă pentru exploatarea lui sunt necesare investiții mari. La Ghighera și Urzicuța există izvoare minerale cu potențial curativ atestat prin studii hidrogeologice complexe.

Turismul istoric

Turismul istoric nu este suficient promovat la nivelul județului Dolj, considerând potențialul existent al acestuia asigurat de obiective precum: Centrul istoric al Craiovei, Casa Băniei (construită în anul 1699 de către domnitorul Constantin Brâncoveanu), Casa Glogoveanu (atestată istoric în anul 1783), Casa Jianu (construită la sfârșitul sec. XVIII), Fântâna Popova, Cula Poenaru (cu încăperi decorate cu fresce inspirate din fabulele lui Esop), Ruinele castrului 53 roman de la Răcari (din sec. I-III d. Hr.), Vestigiile arheologice din Neolitic și Epoca bronzului descoperite la Coțofenii de Jos și multe altele.

Turismul de croazieră și de agrement

O altă zonă cu potențial turistic pentru județul Dolj este lunca Dunării. Pe malul acesteia ar trebui amenajate porturi turistice și pontoane cu acostamente pentru vaporașe și alei de promenadă. O altă direcție de dezvoltare a turismului dunărean ar fi organizarea și introducerea în circuitul turistic a programului de croaziere pe Dunăre. Acestea ar include acostări în porturile doljene, Calafat, Bechet, Cetate și Rast, precum și cele bulgărești, de la Vidin și Oreahovo, pentru vizitarea unor obiective turistice, cum ar fi castelul Baba Vida, orașul Vidin, peștera Măgura și stâncile de la Belogradchik. Croazierele ar putea fi completate de circuitul dunărean internațional.

Turismul ecumenic

Practicarea turismului ecumenic la nivelul județului Dolj este asigurată de existența numeroaselor lăcașe de cult precum: Mănăstirea Maglavit, Mănăstirea Bucovăț, Biserica domnească ”Sfântul Dumitru”, Mănăstirea Sadova, Mănăstirea Jitianu, Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena, Biserica Sfânta Treime, și multe alte biserici în peste 50 de localități de pe întreg teritoriul județului.

Turismul rural

Zonele rurale oferă o veritabilă ospitalitate bazată pe mediul nepoluat, vinuri și gastronomie de bună calitate, precum și bine-cunoscutele tradiții folclorice ale Olteniei. Deși turismul rural în județul Dolj este la începutul său, există în regiune case și pensiuni care s-au adaptat cerințelor specifice acestui tip de turism.

Ținând cont de nivelul în general scăzut al infrastructurii de bază din mediul rural, acest tip de turism întîmpină unele dificultăți în ceea ce privește competitivitatea la nivel internațional. In plus, agroturismul nu-i atrage pe turiștii români, deoarece majoritatea acestora au rude ce trăiesc în zona rurală. Pe plan național s-a înființat Asociatia Națională pentru Turism Rural Ecologic și Cultural (ANTREC), care promovează exploatarea resurselor locale turistice, într-un mod prin care se pot proteja atât mediul cât si tradițiile locale. ANTREC are filiale în județele Vâlcea, Mehedinți, Gorj si Dolj. Turismul rural și cel peisagistic reprezintă posibilități reale de dezvoltare turistică a județului Dolj ținând cont de existența sărbătorilor folclorice vechi de zeci de ani, obiceiurilor locale precum țesutul covorelor și olăritul, mâncarea tradițională și evenimentelor organizate în inima satului.

Ecoturismul

Ecoturismul reprezintă una din formele turistice cu cea mai mare tendință de creștere în ultimii ani, cu precădere în ariile protejate. Prin promovarea acestei forme de turism, multe țări ale lumii ce consideră că ariile protejate sunt o parte esențială a ofertei turistice au făcut ca turismul în natură și ecoturismul să reprezinte elemente importante ale acestei industrii.33 Pe teritoriul județului Dolj se regăsesc o multitudine de obiective turistice naturale precum: Rezevația ornitologică – Ciupercenii Noi, Rezervația paleontologică – Bucovăț, Rezervația de bujori sălbatici – Plenița, Parcul natural Zăval, Parcul Romanescu – Craiova, Grădina Botanică – Craiova, Parcul Sfântul Dumitru – Craiova, Grădina Unirii – Craiova, Parcul Teatrului Național – Craiova, Pădurea Ciurumela, etc.

Turismul de vânătoare și pescuit sportiv

Poate fi practicat în pădurile de salcâm de la Ciuperceni, Maglavit, Poiana Mare, Bistreț, Apele Vii, Mârșani, Sadova sau în cele de stejar de la Verbița, Seaca de Pădure, Balota de Sus, Murgași, Bucovăț, Braniște etc. Fondul de vânătoare este populat cu fazani, cerbi lopătari, cerbi carpatini, mistreți, dropii, egrete mici, rațe și gâște sălbatice. Pescuitul sportiv se practică pe Dunăre și mai ales în lacurile naturale Călugăreni, Bratovoiești, Fântâna Banului, Maglavit, Bistreț, Ghidici, Golenți sau în lacurile de acumulare Dobrești, Caraula, Vârtop, Orodel, Fântânele și Sălcuța.

Turismul de eveniment

La nivelul județului Dolj, există evenimente cultural-artistice de anvergură națională și internațională – „Craiova Shakespeare Festival" (al doilea festivul din Europa dedicat exclusiv creațiilor marelui dramaturg englez), Festivalul Național de Folclor „Maria Tănase", Festivalul „Zilele Craiovei", Festivalul Craiova Muzicală, Festivalul „Rock, Jazz, Folk", toate acestea fiind organizate la Craiova.

4.3 Județul Mehedinți

În zona județului Mehedinți dezvoltarea turismului a fost favorizată de potențialul tehnicoeconomic reprezentat de lacurile de acumulare și hidrocentralele de pe Dunăre și sistemul hidroenergetic de la Porțile de Fier I și II.

Construcțiile principale în acest sens sunt: centralele hidroelectrice cu o înălțime de 60 m și lungimea de 214 m care flanchează capetele barajului deversor, barajul deversor, ecluzele spre cele 2 maluri ale Dunării care asigură în condiții optime un flux naval continuu și lacul de acumulare cu o suprafață de 700 kmp.

Amenajarea lacului a necesitat efectuarea unor lucrări inginerești de mare amploare, printre care se numără și reconstruirea căii ferate și a DN 6. Prin crearea acestui lac au fost înlăturate obstacole naturale de pe cursul Dunării, îmbunătățind navigația. Turistul găsește în zona lacurilor de acumulare un loc ideal pentru practicarea pescuitului sportiv, a sporturilor nautice sau a altor activități de agrement. La Orsova este și Sediul Kaiac canoe, unde se desfășoară « Regata Orșova », care atrage anual mii de turiști. Pentru Podișul Mehedinți, un obiectiv tehnic de mare însemnătate turistică îl reprezintă Barajul Porțile de Fier de la Gura Văii – cea mai mare hidrocentrală de pe Dunăre, și una dintre cele mai mari construcții hidrotehnice din Europa, cu o putere instalată de 1080 MW.

Turismul rural, de odihnă și de recreere

Datorită potențialului antropic bogat care se regăsește în cadrul Podișului Mehedinți, precum și al caracterului predominant rural, în ceea ce privește turismul de odihnă și recreere.

Podișul Mehedinți reprezintă una din zonele țării în care aceste tipuri de turism se pot dezvolta. Astfel, există numeroase sate în care încă se mai păstrează vii tradițiile, cultura și sărbătorile populare (situl etnografic din satul Balta, Prejna, Dâlbocița, Ansamblul de mori de apă de la Ponoarele etc.). De asemenea, în Podișul Mehedinți există numeroase pensiuni turistice și agroturistice în care turiștii se pot bucura de produse ecologice și pot beneficia de o cazare în case tradiționale, putând lua parte, dacă doresc, la activitățile gospodăriei (în localitățile Ponoarele, Isverna, Ilovița, Balotești, Godeanu). Acestora li se adaugă o serie de sărbători tradiționale care au loc anual și care, datorită faptului că devin tot mai cunoscute, atrag mai mulți turiști cu fiecare an (Sărbătoarea liliacului la Nadanova, Festivalul ,,Munte, munte, brad frumos” – Baia de Aramă, Festivalul Național de Folclor și Meșteșuguri Populare ,,Pe fir de baladă” – Titerlești, Festivalul ,,Plaiul Cloșani” – Bala, Sărbătoarea liliacului de la Ponoare). Tot în cadrul turismului rural se pot organiza excursii pe diferite trasee cu diverse teme sau se pot face plimbări prin împrejurimi, cu vizitarea obiectivelor turistice, atât naturale cât și antropice.

Turismul sportiv

O formă particulară a turismului de recreere și odihnă o reprezintă turismul sportiv, care se practică îndeosebi în zone cu un potențial natural ridicat, în special cel al reliefului.

Deși Podișul Mehedinți nu beneficiază de un potențial al reliefului comparativ cu cel al Carpaților, însă prin alcătuirea sa geologică specifică și anume prezența calcarelor, în ciuda faptului că suprafețele carstificate din Podișul Mehedinți sunt relativ mici, datorită varietății și particularităților formelor exocarstice și sistemelor subterane dezvoltate în bare calcaroase, reprezintă una dintre importantele regiuni carstice ale României.

Numeroase peșteri – printre care Topolnița ce are o dezvoltare de 20,5 km și trei altele, cu o dezvoltare de peste 3 km – individualizarea, prin decuparea barelor, a cornetelor calcaroase și a numeroase depresiuni de captare carstică, dezvoltarea unor importante câmpuri de lapiezuri și existența unui renumit Pod Natural, la Ponoarele, sunt numai câteva dintre caracteristicile carstului ce asigură desfășurarea de activități cu caracter sportiv în zonă: cave diving (în peșterile Isverna și Topolnița), coborâri în peșteră, cicloturism, delta-planare de pe cornetele calcaroase înalte (Vf. Paharnicului, Cuca Înaltă, Vf. Gornova, Cerboanieie, Cornetu, Godeanu), pescuit sportiv în apele Bahnei, Topolniței, Coșuștei precum și vânătoare, datorită unui potențial cinegetic ridicat (căprioară, mistreț, vulpea, vidra, iepurele). Mountain bike, escalada, turismul extrem, de asemenea, se practică pe teritoriul județului Mehedinți.

Astfel, turismul sportiv la nivelul județului Mehedinți este reprezentat de: cicloturism în lungul Dunării; sporturi nautice în zona Orșova sau Drobeta Turnu Severin, mountain-bike, etc. Recent în Mehedinți, în apropierea municipiului Drobeta Turnu Severin, la 14 Km distanță de acesta, a fost înființat un club, al cărui scop este revigorarea tradițiilor marinărești și dezvoltarea yachtingului de agrement și sportiv. Clubul este situat pe un drum de acces din șoseaua națională ce permite o legatură directă a autoturismelor cu portul.

Obiectivele înființării clubului sunt: încurajarea industriei navale românești în producerea de ambarcațiuni și articole nautice pentru piața internă și internațională, crearea condițiilor pentru susținerea unui loc de relaxare bine întreținut, atât în ce privește atmosfera cât și facilitățile specifice, pentru toți cei interesați de lumea yachtingului.

Pe malul Dunării a fost construit un complex de agrement ce poate reprezenta un înlocuitor pentru atracțiile litoralului Mării Negre în zilele călduroase de vară, dar și în celelalte anotimpuri: schi nautic, curse cu ATV-ul, zbor cu parapanta, plimbare cu barca cu motor, terenuri de baschet, volei, fotbal pe nisip, biliard, tenis de masă, minigolf, pescuit sportiv, plajă amenajată și teren de joacă pentru copii, etc. Tot în această zonă, se poate admira chipul lui Decebal sculptat în munte – „cea mai mare statuie din Europa, cu doar șase metri mai mică decât Statuia Libertății din New York, dar cu opt metri mai mult decât monumentul lui Christos din Rio de Janeiro”.

Turismul balnear

În ceea ce privește turismul balnear practicat în Podișul Mehedinți, acesta este determinat de climatul sedativ de dealuri și de prezența unor resurse hidrologice cu caracteristici minerale care au determinat dezvoltarea și localizarea unei stațiuni balneare precum cea de la Bala ce dispune de rezerve apreciabile de apă minerală și nămol terapeutic, fiind profilată pe cura internă și externă. Stațiunea Bala este o stațiune recunoscută prin izvoare de ape minerale sulfuroase, oligominerale (hipotone), termale (23,5 – 29,5 grade C) și nămol terapeutic, indicate pentru tratarea afecțiunilor reumatismale, ginecologice și ale aparatului locomotor, precum și a gastritelor, colecistelor, insuficiențelor hepatice și bolilor renale. Complexului balnear de la Bala i se mai adaugă și câteva localități (Balta, Negoiești), care alături de climatul blând dispun și de un potențial balnear, dar care datorită lipsei unei infrastructuri adecvate, nu sunt valorificate din punce de vedere turistic.

Turismul cultural

Acesta îmbracă toate formele, de la valorificarea vestigiilor arheologice – podul lui Apolodor – la religios și pelerinaje, mai ales cu ocazia hramului celor mai importante mânăstiri, urban, gastronomic sau festivalurile. În ceea ce privește turismul cultural în județul Mehedinți, acesta se remarcă printr-o serie de obiective din care fac parte: siturile etnografice, bisericile, monumentele, diverse sărbători și tradiții populare, siturile arheologice etc.

Potențialul cultural-istoric este dat de:

a) Vestigii arheologice:

– vestigii geto-dacice: în municipiul Drobeta Turnu Severin – ruinele unor așezări din epoca paleolitică, neolitică și a bronzului (culturile Criș, Gârba Mare); în comuna Șimian (pe ostrovul Șimian)

– vestigiile unei așezări din epoca neolitică și de bronz – cultura Coțofeni; în comuna Malovăț (sat Bobaița) – cetate dacică de pământ (sec. II î.Hr.);

– vestigii romane: municipiul Drobeta Turnu Severin – ruinele castrului roman, termelor romane (sec. II – V), ruinele podului Traian (sec. al II-lea); în satul Gura Văii – fortificațiile romane „Insula Banului” (sec. al IV-lea) peste care s-au suprapus alte fortificații romano-bizantine (sec. IV-V1) și medievale (sec. XIV-XV); în orașul Orșova: Cetatea Dierna, întemeiată de Traian; în comuna Svinița – ruinele unui turn roman (sec. al II-lea);

– vestigii medievale: municipiul Drobeta Turnu Severin

– ruinele Cetății Severin (sec. al XIII-lea); în comuna Svinița, ruinele fortificației Tri Kule (1429), cetatea a fost construită în sec. XVI, în cadrul fortificațiilor medievale ridicate în scopuri de apărare în fața atacurilor otomane; pe Ostrovul Șimian

– complexul arhitectonic Ada Kaleh (sec. al XV-lea) – pe ostrovul Șimian au fost strămutate monumentele istorice de pe insula Ada Kaleh, dispărută în urma realizării lacului de acumulare Porțile de Fier I, printre care, Cetatea Ada Kaleh, moschea, și cimitirul turcesc.

b) Monumente istorice și de artă de factură religioasă:

– mănăstiri: „Sf. Ana” (1924) din orașul Orșova; Baia de Aramă (1699-1705), Strehaia (1645), Cerneți (1663), Burnaz (1345), Schitul Topolnița (1646), ruinele mănăstirii Vodița (1370), Gura Motrului (1512 – 1521) din comuna Butoiești;

c) Monumente istorice și de arta, ansambluri arhitecturale civile:

– cule: cula fortificată (1800) de Tudor Vladimirescu în 1821- monument de arhitectură laică, cula a fost construită în 1802 – 1806, pe proprietatea lui Tudor Vladimirescu. Se spune că această culă a servit ca adăpost al armelor și banilor în vederea pregătirii revoluției de la 1821.

În prezent, cula adăpostește expoziția memorială dedicată lui Tudor Vladimirescu și revoluției de la 1821. Ea prezintă copii de documente, arme și costume de epocă și cula “Nistor” (1812) din satul Cerneți, cula “Cuțui” (1815) din comuna Broșteni, cula din comuna Jirov (1833);

– case vechi: Municipiul Drobeta Turnu Severin are în partea istorică circa 100 de case vechi, ridicate în sec. XIX-XX, din care se remarcă Casa Averescu (sec. al XX-lea), Casa cu Atlanți (sec. al XX-lea), trei case din anii 1878, 1879 și 1895, clădirea liceului Traian (1891), azi Muzeul Porțile de Fier, Șantierul Naval și Clădirea Administrației Portuare (sec. al XIX-lea), Palatul Culturii, Teatrul orășenesc (1913), Tribunalul (sec. al XX-lea);

d) Muzee, case memoriale:

– Muzeul „Porțile de Fier” – cuprinde colecții de istorie, arheologie, științele naturii, etnografie. Muzeul a fost deschis în anul 1972, el funcționând într-o clădire impunătoare construită în anul 1923. Colecția de științele naturii evidențiază alcătuirea geologică, flora și fauna regiunii, iar colecția de etnografie prezintă omul în raport cu spațiul și timpul. Una din atracțiile muzeului este acvariul cu specii dunărene și obiecte antice de pescuit. Colecția de istorie-arheologie cuprinde vestigii ale străvechilor culturi din regiunea Porțile de Fier, mărturii ale civilizației daco-romane, documente, obiecte despre revoluția din 1821 și cea de la 1848.

– Muzeul memorial al sculptorului Dimitrie Anghel din Drobeta Turnu Severin;

– Complexul muzeal Strehaia, Casa memorială “Tudor Vladimirescu” de la Cerneți;

– Cetatea medievală a Severinului

– anul 1233 poate fi luat ca dată de naștere a unei noi cetăți peste ruinele Drobetei, locul regăsindu-se de acum sub numele de Severin (Severinopolis).

e) Etnografie și folclor

Se poate afirma că, datorită caracterului său predominant rural, cu numeroase sate care încă păstrează vie tradiția populară, județul Mehedinți reprezintă el însuși un muzeu al satului în aer liber. În acest sens, dintre obiectivele cu caracter etnografic și etnofolcloric amintim: numeroase gospodării tradiționale cu arhitectură specifică ce se găsesc în localitățile Ilovița, Seliștea, Cireșu, Bahna, Podeni, Ponoare, Balta, Obârșia Cloșani, Bâlvănești etc.; case cu arhitectură tradițională declarate monumente, datând din secolele XIX și XX, cum ar fi casa Untaru Dumitru (1885) și casa Popescu Constantin (1940) din Jupânești, casa Nicolescu Ion din Balta (1898), casa Epuran Gheorghe (1870), casa Dumitru Andrei (1850), casa Zamfiroiu Gheorghe (1860) din Bunoaica, etc.; centrele folclorice și etnografice din Baia de Aramă, Obârșia Cloșani, Isverna, Cireșu; siturile etnografice din satele Balta ( sec. XVIII – XIX), Costești (sec. XIX), Prejna (sec. XIX); numeroase sărbători tradiționale și târguri de la Ponoarele, Ilovița, Cireșu, Podeni, Balta, Nadanova, Obârșia Cloșani etc.

Acestor obiective cu caracter etnografic și etnofolcloric li se adaugă și unele monumente, care din punct de vedere cultural reprezintă o importanță ridicată pentru comunitățile locale; astfel amintim: Monumentul Tudor Vladimirescu din Baia de Aramă, Monumentul lui Constantin Brâncoveanu din Baia de Aramă, Monumentul făuritorilor patriei din Cireșu, Monumentul deportaților din Cireșu, Monumentul eroilor din războiul 1916 –1918 din Dâlbocița etc.

Turismul religios

O formă particulară a turismului cultural este dată de turismul religios și de pelerinaje. În general, acesta constă în deplasarea persoanelor către lăcașurile de cult sau în zonele specifice, cu prilejul diverselor sărbători creștine, a hramurilor bisericilor și mânăstirilor etc. Cu ocazia acestor sărbători numărul turiștilor crește și se înregistrează o creștere a gradului de ocupare în unitățile de cazare. Dintre cele mai importante astfel de sărbători amintim: Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul – 29 august de la Bâlvănești, Sf. Petru – 29 iunie și Sf. Arhangheli Mihail și Gavril – 08 noiembrie de la Cireșu, Sf. Maria – 08 septembrie de la Bahna etc.

Pe lângă pelerinajele efectuate cu prilejul unor astfel de sărbători, o atractivitate însemnată o prezintă și unele mănăstiri și biserici consacrate, cum sunt: Schitul Topolnița și Sf. Cruce, Mănăstirea Sfinții Voievozi din Baia de Aramă, Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din satul Brebina, Biserica din lemn din Turtaba, Biserica de lemn Sf. Mucenic Pantelimon și Sf. Ierarh Nicolae denumită și Bisericuța de sub Stei situată în comuna Ponoarele, Biserica nouă din Balta, Biserica din Ponoarele, Mănăstirea Vodița etc. Un proiect cu finanțare europeană inițiat de Episcopia Severinului și Strehaiei va permite turiștilor să-și aleagă pe internet destinația preferată pe care o pot vizita în Mehedinți. Este vorba despre o platformă on-line prin care va fi valorificat patrimoniul județului, dar și despre un muzeu virtual cu bunurile de patrimoniu aflate în administrarea Episcopiei Severinului și Strehaiei. Cele peste 100 de biserici din lemn construite de locuitorii satelor în secolele trecute, s-ar putea afla în fruntea preferințelor turiștilor.

Turismul științific

În ceea ce privește valorificarea potențialului natural prin turismul științific, se detașează o formă particulară a acestuia, turismul speologic, respectiv explorarea și studiul complex al peșterilor. Acest tip de turism se remarcă în ultimul timp ca un turism specific, de nișă, în cadrul căruia turiștii trebuie să aibă un echipament adecvat, precum și să fie însoțiți de ghizi specializați. În prezent există pasionați acreditați și custozi ai peșterilor din zonă (Topolnița, etc.), membri ai Asociației de Turism Montan și Ecologie SPEO-ALPIN Mehedinți, etc.37Cu toate că turismul speologic a luat amploare în ultimul timp și a devenit tot mai popular în rândul turiștilor, el rămâne totuși un turism specializat, practicat în mare măsură de cercetători în scopuri științifice.

Podișul Mehedinți prezintă un relief carstic bogat (exocarst și endocarst), mai ales în partea centrală a podișului, unde au fost declarate și numeroase rezervații naturale. Din punct de vedere al reliefului endocarstic (formele carstice prezente în interiorul pământului unde apele râurilor au săpat adevărate castele subterane), acesta este la fel de impresionant, fiind reprezentat de numeroase peșteri și avene, dintre care cele mai importante sunt: Peștera de la Zăton, Peștera Bulba, Peștera Topolnița, Peștera lui Epuran, Peștera Gramei, Peștera de la Isverna, Peștera de la Ponoare, Avenul din Cornetul Băii, Avenul de sub Godeanu.

Turismul de vânătoare și pescuit sportiv

Este favorizat de existența unui bogat fond cinegetic (urs, mistreț, vulpe, căprior etc.) și piscicol (păstrăv, lipan, scobar, crap, somn etc.), în apele Dunării și afluenții săi.

Turismul pentru practicarea sporturilor nautice

Caracteristicile oglinzilor de apă create în lungul Dunării prin construcțiile din sistemele hidroenergetice și de navigație de la Porțile de Fier I și II și condițiile climatice asigură premise favorabile practicării acestei forme de turism. Se pretează, de asemenea, pentru turismul nautic și golfurile Orsova, Dubova, Mraconia, Bahna.

Turismul la sfârșit de săptămână

Se poate practica pe tot cuprinsul zonei, el înglobând mai multe forme de turism: drumeție montană, turism balnear, sporturi de iarnă, vânătoare și pescuit sportiv, turism cu valențe culturale, etc.

Turismul de croazieră

Turismul de croazieră în Zona Turistică "Porțile de Fier" este indisolubil legat de Dunăre iar potențialul său este cu atât mai mare cu cât promovarea produsului turistic respectiv nu este suficient dezvoltată.

Dată fiind dotarea materială specifică, în trecut excursiile cu diferitele tipuri de ambarcațiuni în zona Cazanelor Dunării erau apanajul autorităților portuare din Drobeta-Turnu Severin și Orșova, iar beneficiarii erau grupuri de turiști aflați în sejur la Băile Herculane, aflați în cadrul circuitelor turistice ce aveau punct de oprire Drobeta-Turnu Severin sau pur și simplu localnici ce-și petreceau astfel weekend-urile.

După 1990, prin restructurarea NAVROM și OJT, cu care acestea aveau contracte, baza materială respectiv vapoarele sau șalupele de călători s-a deteriorat, iar prin liberalizarea prețurilor și prin eliminarea subvențiilor costurile de întreținere s-au mărit considerabil, nemaifăcându-le rentabile pentru agrement, croazieră. Principala strategie de marketing în cazul turismului de croazieră ar consta în crearea de produse turistice noi, mulate perfect pe dorințele consumatorilor, după care, prin politica de prețuri și printr-o promovare adecvată, croazierele pe Dunăre să-și găsească locul meritat în economia turistică locală.

Începând cu Germania și terminând cu Ungaria, statele riverane Dunării de sus au făcut o adevărată industrie din croaziere și sporturi nautice în general, Dunărea fiind o resursă ce poate fi folosită fără amenajări costisitoare. Paradoxal este faptul că aceste state nu se bucură de peisajul oferit de Dunăre în defileu (peisaj de-a dreptul unic în Europa) ci se bazează mai ales pe o calitate deosebită a serviciilor și pe o infrastructură modernă.

Dacă în trecut în România transportul pe Dunăre era monopol de stat, astăzi este apanajul oricărui întreprinzător privat. Însă administrația porturilor, legea frontierei de stat și alte reglementări ținând de sistemul de taxe și impozite descurajează legislația privind navigația pe Dunăre (reglementată de convenții internaționale), zona Defileului Dunării facând cu greu față cerințelor uzuale ale ambarcațiunilor străine, dată fiind slaba reprezentare a administrației de stat și a factorilor de decizie în porturile situate în amonte de Orșova (Moldova veche, Drencova).

Zona Clisurii Dunării este confruntată cu un declin economic fără precedent, iar reducerea activității exploatărilor miniere și a șantierului naval din Orșova face ca turismul în zonă, îndeosebi turismul de croazieră să fie una din puținele soluții de ameliorare a situației. Având în vedere criza economică la nivel național, pentru rezolvarea situației este necesară implicarea societății civile pentru atragerea de investiții în zonă.

Dacă până acum turiștii luau parte la croaziere pe Dunăre ca parte a programelor turistice din Severin sau Băile Herculane, acum, prin diversificarea gamei de servicii turistice locale, croazierele, împreună cu sporturile nautice, pescuitul sau excursiile terestre în zona Clisurii ar putea face obiectul unor programe turistice în sine, integrate programelor locale. Dezvoltarea turismului se poate realiza prin concentrarea de resurse pentru anumite ,,nișe de piață’’ în ariile cu resurse turistice naturale și antropice deosebite, care, la rândul lor, se pot diferenția prin valorificarea tradițiilor și a specificului local, căpătând în acest mod identitate.

În aceste condiții, se impune cunoașterea și evaluarea factorilor ce pot conduce la crearea unei identități regionale. 60 In acest moment, navele de croaziera circulă între Germania și România având escale în Viena, Bratislava, Budapesta, Belgrad și, opțional, în București. De obicei, destinația finală a croazierei este Delta Dunării, de unde turiștii au ocazia să plece în excursii și pe litoralul românesc.

Croazierele turistice pe Dunăre au început să se dezvolte într-un ritm accelerat incepând cu anul 2007. Potrivit datelor oficiale ale Balkan Travellers (2012), în 12 luni, peste 140.000 de pasageri călătoresc la bordul a peste 400 de nave de croazieră pe Dunăre. Aceleași statistici arată că, în acest moment, în România sunt în circuitul turistic 10 porturi la Dunăre unde navele de croazieră opresc, într-un an, de peste o mie de ori. Statisticile arată că majoritatea pasagerilor care călătoresc la bordul navelor de croazieră pe Dunăre sunt străini, întrucât un astfel de produs este foarte slab promovat în România.

Referitor la numărul turiștilor străini care au ajuns în România cu ajutorul vaselor de croazieră pe Dunăre, acesta s-a redus cu 8% în 2011 față de 2010. O importantă agenție de turism, specializată în croaziere dunărene, a avut în acest an – 2012, pe croaziere în România, aproximativ 94.450 de turiști străini. Numărul total al turiștilor ajunși în țara noastră, pe croaziere, în 2011, este de aproximativ 110.000 de persoane, fluxul turistic din anul 2012 fiind mai scăzut datorita secetei. Anual, în județul Mehedinți, acostează 16-17 vase de croazieră. Sezonul turistic ce permite acostarea vaselor de crozieră este doar în primul trimestru al fiecărui an, în restul perioadei navigația fiind impracticabilă din cauza fenonemului de îngheț- dezgheț.

Turismul de tranzit

Este o formă de turism care are posibilități mari de dezvoltare datorită poziției geografice a județului Mehedinți, fiind în calea fluxurilor turistice din vestul Europei și a căilor rutiere ce-l străbat. Tranzitul turistic se desfășoară prin:

E70, artera rutieră europeană, care realizează legătura județului cu capitala țării, litoralul Mării Negre și Delta Dunării dar și cu partea de vest a țării și Europa central-vestică;

drumuri naționale – DN 56A, DN 57, DN578, DN 58, DN58B;

cursul Dunării favorizează tranzitul fluxurilor de turiști veniți din Europa central-vestică sau al celor sosiți în capitală pe cale aeriană (aeroportul internațional Otopeni) și pornesc spre vest, cu îmbarcare în portul Giurgiu;

Turismul itinerant cu valențe culturale

Acest tip de turism poate fi valorificat prin diversele circuite, monumentele culturale, istorice, arhitecturale, moderne sau medievale, precum și prin elementele de etnografie și folclor.

Turismul de congrese, afaceri și reuniuni

Acest tip de turism se practică în special în reședința județului, Drobeta Turnu Severin, el fiind legat de două hoteluri importante existente la nivelul municipiului. De asemenea, acest tip 62 de turism se practică și în orașul Orșova, dar și pe Clisura Dunării, fiind axat în jurul structurilor de cazare turistică ce dețin săli de conferințe.

Turismul vitivinicol

Podgoriile constituie, de asemenea, un important obiectiv turistic din sectorul rural. Aici turiștii au posibilitatea de a studia tehnologia de producere a vinurilor, a urmări îmbutelierea vinului și, desigur, a degusta produsul finit. Județul Mehedinți este binecunoscut prin podgoriile Plaiurile Drincei, Severin (Cabernet Sauvignon), Corcova (Muscat Ottonel), Podgoria Dacilor (Riesling Italian), Vânju Mare, Orevița. o Turismul de evenimente Județul Mehedinți este un spațiu favorabil pentru dezvoltarea acestui tip de turism.

În majoritatea localităților din Parcul natural Porțile de Fier se desfășoară anual manifestări tradiționale legate de evenimente religioase sau ale vieții satului. Aceste evenimente turistice sunt noi, introduse după 2000, fiind organizate în parteneriat de consiliile locale, Centrul Cultural Mehedinți și numerose ONG-uri mehedințene.

De asemenea, aceste evenimente sunt integrate în strategia locală de dezvoltare a turismului, având un impact major asupra economiei locale. Dintre cele mai importante amintim: Festivalul Românilor de Pretutindeni (anual în Drobeta Turnu Severin, luna octombrie), Zilele Severinului (aprilie), Festivalul de Muzică Ușoară pentru copii și tineret (Berzasca, 15-16 august), Balul Mărțișorului (Ilovița, 28 februarie), Balul Ismenelor (Ilovița, 28 feb. ), Fiii satului (Ilovița, ultima duminică din luna iulie), Festivalul Smochinelor (Șvinița), Festivalul Satelor Dunărene (Șvinița, 1-2 mai), Festivalul Sportului (Șvinița, 1-2 mai), Festivalul Muzical al Minorităților (Șvinița, august), Festivalul minorităților (Bigăr), Concursul de teatru de păpuși pentru copii (Belobreșca), Nedeile (organizate de fiecare comunitat legate de hramul bisericii), Fașanke (Săptămîna mascaților, martie, Pojejena), Balul Strugurilor (Groșdjembal, Belobreșca).

4.4 Județul Gorj

În prezent în județul Gorj se practică o multitudine de tipuri de turism: turismul montan și de peisaj, turismul de afaceri și de tranzit, turismul cultural (inclusiv turismul ecumenic), turismul rural, etc.

Turismul montan și de peisaj

Turismul montan este bi-sezonier, de iarnă și de vară, incluzând și turismul de aventură, în contextul în care formele de relief permit practicarea unor activități cu grad de risc sporit și eforturi fizice mai intense, precum: alpinism, escaladă, speologie, rafting, coborârea cu parapanta etc. Turismul de peisaj este turismul întreprins în termenii utilizării arealelor cu potențial natural important (munți, lacuri, sălbăticie, zone împădurite etc.), cu facilități naturale atractive. Acesta reprezintă, totodată, o formă de turism în care motivațiile turiștilor și argumentul de vânzare a produselor și călătoriilor se concentrează pe cazarea în natură, recreerea și petrecerea timpului în zone relativ nedeteriorate și/sau practicarea unor activități în aer liber.

Turismul de afaceri și de tranzit

Turismul de afaceri și de tranzit reprezintă principala sursă de venituri pentru industria hotelieră autohtonă. Conform statisticilor, turismul de afaceri și de tranzit este unul din principalii responsabili pentru numărul sosirilor în județul Gorj. Municipiul Târgu Jiu constituie principalul pol economic al județului și totodată principala destinație de afaceri a acestuia. În anul 2010 Municipiul Târgu Jiu a cazat peste 75% din numărul turiștilor din județ.

Turismul cultural (inclusiv turismul ecumenic)

Turismul cultural este o formă de turism centrată pe mediul cultural (incluzând peisajele destinației), valorile și stilurile de viață, patrimoniul local, arta plastică și cea a spectacolelor, tradițiile și resursele comunității. În mod incontestabil și bine cunoscut, județul Gorj beneficiază 64 de o identitate culturală importantă prin intermediul universului și operelor realizate de Constantin Brâncuși, la care se adaugă și numeroasele obiective religioase.

Semnificative obiective turistice sunt și Casa memorială Ecaterina Teodoroiu – Târgu Jiu, un număr important de case și biserici vechi, cu statut de monumente de arhitectură în orașul Târgu Jiu, muzeul de arhitectură populară de la Curtișoara, casa memorială Măria Lătărețu, muzeele sau colecțiile etnografice sătești din localitățile Lelești, Arcani, Tismana, Dobrița, monumentul Proclamației de la Padeș, casa memorială Constantin Brâncuși și expoziția de sculptură de la Hobița, monumentul lui Mihai Viteazul de la Schela, casa memorială Tudor Vladimirescu.

Turismul rural

Este un tip de turism foarte clar definit, care se referă la petrecerea sejururilor turistice în zone rurale, posibil în interiorul unei ferme. În județul Gorj această formă de turism este practicată în special în zona de la baza de lanțul muntos din partea de nord a județului.

Reprezentative pentru acest tip de turism sunt și muzeele etnografice sătești – Bărbătești, Borăscu, Vladimir. In zonă mai există mici nuclee în care se practică vechi meșteșuguri ale artei și creației populare: Tismana – țesături, Găleșoaia și Glogova – olărit, Telești – prelucrarea obiectelor casnice din lemn.

Turismul ecumenic

Poate fi practicat ca urmare a prezenței valoroaselor mănăstiri de la Tismana, Polovragi, schiturile Cioclovina de Jos și Cioclovina de Sus, Mănăstirea Lainici și schitul Locurele, mănăstirea Vișina.

Turismul speologic

Prezintă un potențial ridicat de dezvoltare datorită existenței Peșterilor Polovragi și Muierii.

Turismul balneoclimateric

Poate fi practicat în stațiunea turistică de interes național Săcelu, datorită prezenței în această localitate a apelor minerale și termale.

Turismul pentru pescuitul sportiv și vânătoarea

Existența acestui tip de turism este asigurată de bogăția faunei piscicole din apele Oltețului, Gilortului, Motrului și de fauna din zonele forestiere.

Ecoturismul

Dezvoltarea ecoturismului este derulată de-a lungul drumurilor forestiere care asigură accesul la mai multe puncte de interes în zona montană în lungul văilor Oltețului, Galbenului, Gilortului, Sohodolului, Motrului, bazinul superior al văii Cernei. Unele dintre aceste drumuri prezintă în lungul lor peisaje deosebite, precum și numeroase poteci turistice.

4.5 Județul Olt

Turismul de vânătoare și de pescuit

Pe toată suprafața județului , Direcția Silvică Slatina gestionează 13 fonduri de vânătoare cu o suprafață totală de 111.391 hectare, din care productivă cinegetic 107.296 hectare, areal în care trăiesc diverse specii de animale precum: cerb comun, cerb lopătar, căprior, mistreț, vulpi, iepuri, fazan, potârnichi, vânat de pasaj și de baltă. Arealul cinegetic este reprezentat de păduri și rezervații pentru vânătoare ca pădurea Reșca, Seaca, Brebeni, Teslui, Sarului. Vânătorilor li se oferă și posibilitatea cazării în cabanele de vânătoare Reșca și Seaca. Fondul piscicol oferă largi posibilități de practicare a pescuitului sportiv: pe Dunăre (unde predomină crapul, plătica, știuca, nisetrul, morunul, scrumbia de Dunăre), pe lacurile din vestul Oltului sau pe iazurile naturale (crapul, somnul, plătica, știuca, caracuda, roșioara, bibanul), destul de numeroase în județ: Giucov, Sâiu, Potolu, Clocociov, Piscani și Rusciov.

Turism istoric

La nivelul județului Olt există o serie de vestigii istorice cu o importanță deosebită la nivelul regiunii și care constituie obiective turistice unice și extraordinare:

– Așezarea fortificată geto-dacică de la Sprâncenata; – Zidurile cetății bizantine Celei-Corabia cu Fântâna Secretă

– monument unic al arhitecturii romane bizatine;

– Turnul de pază mediaval de la Hotăreni; – Fortăreața de la Câmpu Mare; – Casa memorială a haiducului Iancu Jianu din Caracal;

– Centrul memorial Nicolae Titulescu în satul cu același nume;

– Vestigiile neolitice de la Vădastra, Fărcașele, Brebene, Slatina, Oboga, Orlea.

Printre resursele cultural-istorice cu relevanță în turismul național și local enumerăm și următoarele elemente:

– Tabula Pentingeriană (hartă a lumii romane redactată între anii 260-271 d.Hr.) care a păstrat numele unor dave (centre) ca Acidava(localizată în satul Enoșești, centru al getodacilor) și Sucidava (localizată la Corabia-Celei, centru al sucilor);

– Ruinele Cetății romane și fântâna secretă de la Sucidava (în Celei, de lângă Corabia), construită de împăratul Aurelian în anii 271 -275;

– Ruinele celui mai mare oraș roman din Dacia Sudică Romula – Malva, la Reșca (com. Dobrosloveni) la 8 km de Caracal;

Turismul ecumenic

Edificiile religioase sunt obiective turistice cu o răspândire generalizată în toate localitățile, densități mai ridicate constatându-se acolo unde societățile umane s-au consolidat mai timpuriu și au avut o creativitate mai bogată.

În general, aceste edificii sunt bine conservate. Printre acestea amintim:

– Mănăstirea Brâncoveni – sec. XVI;

– Mănăstirea Clocociov – începutul sec. XVI;

– Mănăstirea Striharet ;

– Mănăstirea Călui (comuna Oboga, la 15 km de orașul Balș);

– Biserica Domnească din Caracal, etc.

Ecoturismul

Este un sector al turismului încă nepromovat și în consecință neexploatat dar cu potențial de dezvoltare având în vedere existența mai multor rezervații naturale și arii protejate la nivelul județului Olt, precum:

– Rezervația de dropii ”Boianu” – situată lângă localitățile Nicolae Titulescu, Văleni și Seaca – Pădurea Topana

– Rezervație forestieră cu arbori de dimensiuni impresionante

– Pădurea Geaca – Optășani – Rezervație forestieră.

Turismul de evenimente

Prcaticarea acestui tip de turism este asigurată dedesfășurarea diverselor festivaluri naționale ale datinilor și obiceiurilor, sărbători populare și alte evenimente locale care se desfășoară în județul Olt precum: Festivalul național «Călușul românesc» – Slatina, Caracal, Vâlcele, Dobrun; «Pomul Vieții», festival concurs adresat ceramiștilor populari; Festivalul Concurs de Doine și Balade «De la Drăgănești la Vale»; Festivalul Național de Muzică Folk și poezie «Ion Minulescu».

Turismul cultural

Dezvoltarea acestui tip de turism este favorizată de existența a numeroase clădiri cu o contribuție majoră în cadrul fondului cultural nu numai al județului ci și al întregii regiuni:

– Muzeului Scornicești (1979) dedicat conducătorului României din perioada 1965 – 1989 (Nicolae Ceaușescu);

– Muzeul Județean Olt – Slatina (1952), cu secții de istorie și etnografie, cu peste 25.000 piese specifice pentru cultura și civilizația Oltului;

– Muzeul de Istorie – Caracal, renumit prin bordeiul în care a locuit vestitul haiduc Iancu Jianu;

– Muzeul de Istorie și Etnografie – Corabia;

– Muzeul de istorie și științele naturii – Orlea (la 5 km de Corabia).

Cap. V Situația actuală a indicatorilor statisici ce privesc turismul din Regiunea de Sud-Vest Oltenia

5.1 Evoluția structurilor de primire turistică la nivelul regiunilor de dezvoltare

La nivelul județelor regiunii S-V Oltenia, evoluția structurilor de primire turistică în intervalul 1990-2016 a fost în general una în continuă creștere, nesincopată de fluctuații mari. Astfel, în județul Dolj numărul structurilor de primire turistică crescuse la finele anului 2016 cu 128% în raport cu anul 1990, în județul Gorj, numărul acestora crescuse cu 89,43% pentru același interval, în Mehedinți creșterea a fost de 168%, Oltul a stagnat, iar Vâlcea 52,98%. La ora actuală, pe baza datelor de la sfârșitul anului 2016, județul Vâlcea deține în continuare ponderea cea mai semnificativă în ceea ce privește structurile de primire turistică la nivelul regiunii S-V Oltenia, cu aproape 51% din capacitatea totală, urmat de Gorj cu 19%, Dolj cu 12,5%, Mehedinți cu 13% și Olt cu doar 4,1%. De remarcat totodată faptul că numărul structurilor de primire turistică a crescut puternic în toate județele între 1990 și 20016.

Dezvoltarea și creșterea activității turistice a unei regiuni pot fi măsurate și prin sporirea numărului de unități de cazare superioară, cu predilecție a hotelurilor. După cum se poate observa, numărul hotelurilor a crescut în perioada 1990-2016, atât la nivel național, cât și la nivel de regiune. Ca atare, la nivel național, numărul unităților hoteliere a sporit din 1990 și până în 2016 cu 32,25%. În ceea ce privește ponderea numărului de hoteluri din regiunea S-V Oltenia în totalul acestora la nivel național, aceasta a fost de 7,26% la nivelul anului 2016, clasându-se astfel pe ultimul loc în rândul regiunilor de dezvoltare.

Raportând ponderea hotelurilor din regiunea S-V în totalul unităților hoteliere la nivel național în anul 1990, aceasta a fost de 24,5%.

În ceea ce privește calitatea unităților de cazare, este de remarcat faptul că hotelurile de 5 stele nu sunt prezente în Oltenia. Putem găsi un număr limitat de hoteluri de 4 și 3 stele, celelalte fiind clasificate sub acest nivel, fapt ce demonstrează că hotelurile din regiune se adresează încă unui segment de turiști cu un nivel scăzut de pretenții de confort.

5.2 Capacitatea de cazare

Capacitatea de cazare turistică existentă la nivelul anului 2016 în regiunea S-V Oltenia atingea pragul de 19.190 de locuri de cazare, în scădere cu 27,24% față de anul 1990. Evoluția locurilor de cazare la nivelul regiunii a fost una situată pe un trend ascendent în ultimii 7 ani, cu o ușoară diminuare a numărului acestora la nivelul anului 2008, urmată de o creștere accentuată de 22% până la finele anului 2011. Dacă raportăm numărul locurilor de cazare înregistrate la nivelul anului 2016 la numărul locurilor de cazare existente în 2010, se înregistrează o creștere de 16,94%, datorită faptului că din 2010 și până în 2016 evoluția acestora a fost una lentă.

În ceea ce privește ponderea fiecărui județ la totalul locurilor de cazare existente la nivelul regiunii în anul 2016, județul Vâlcea se situează pe locul întâi, cu 56%, secondat de județul Gorj cu 14,76%, urmat îndeaproape de Dolj cu 12,75%, Mehedinți 11,32%, iar Olt cu doar 4,3%. Evoluția numărului locurilor de cazare la nivelul județelor, în intervalul 2010-2016, se înscrie în linia ascendentă a creșterii generale la nivelul regiunii S-V Oltenia. În Figura de mai jos este prezentată evoluția capacității de cazare turistică existentă la nivelul județelor regiunii Sud-Vest Oltenia în perioada 1990 – 2016.

În ceea ce privește ponderea locurilor de cazare existente la nivelul regiunii S-V Oltenia în totalul acestora la nivel național, deși procentul a crescut simțitor din 2010 și până în 2016, cu 24,5%, regiunea ocupă în continuare ultimul loc al clasamentului, cu cele mai puține locuri de cazare în raport cu celelalte regiuni de dezvoltare ale țării. Astfel, la nivelul anului 2011, pe locul întâi se regăsește regiunea S-E cu un procent de 34,32% din totalul locurilor de cazare la nivel național, urmată de regiunea Centru cu 16,29%, regiunea N-V cu 10,21%, regiunea SudMuntenia cu 8,66%, regiunea Vest cu 8,49%, regiunea N-E cu 7,87%, București-Ilfov cu 7,57% și S-V Oltenia cu 6,56%. La nivel național, ponderea locurilor de cazare a urmat, cu ușoare fluctuații, o pantă ascendentă până în 2010, crescând cu puțin peste 10 procente. În schimb, în 2011, ca urmare a amplificării crizei economice, scăderea numărului locurilor de cazare a fost vertiginoasă, cu 10,64%, coborând practic sub pragul atins în 2005 (278.503 locuri). De remarcat însă, paradoxul creșterii numărului locurilor de cazare la nivelul regiunii S-V Oltenia cu 11,35%, atât pe fondul crizei economice tot mai pronunțate, cât și pe fondul general de scădere a locurilor de cazare la nivel național.

5.3 Sosiri turistice

Deși ponderea sosirilor turistice în regiunea Sud-Vest Oltenia a crescut de la an la an, ea rămâne cu mult în urma celorlalte regiuni ale țării. Datele statistice arată că, la nivelul anului 2016, sosirile turistice din această regiune erau în număr de 1.810.428, reprezentând doar 6,07% din totalul sosirilor înregistrate la nivel național, si ocupând astfel ultima poziție. Comparând evoluția sosirilor turistice la nivelul fiecărei regiuni, se pot desprinde două aspecte cheie. Anul 2009 a însemnat contracția cererii turistice, care poate fi tradusă prin scăderi mari ale numărului sosirilor la nivelul fiecărei regiuni: regiunea Vest (-14,64%), regiunea Sud-Vest Oltenia (-14,73%), regiunea București-Ilfov (-4,65%), regiunea Sud-Muntenia (-21,18%), regiunea Sud-Est (-11,57%), regiunea Nord-Est (-9,52%), regiunea Centru (-16,93%), regiunea Nord-Vest (-19,33%). Anul 2011 poate fi privit ca fiind anul relansării activității turistice pentru toate regiunile de dezvoltare. În 2011, comparativ cu 2010, ritmul creșterii sosirilor turistice la nivelul regiunii S-V Oltenia s-a accelerat față de anii precedenți, iar acest lucru este evident și prin prisma faptului că a depășit creșterea sosirilor din celelalte regiuni. Astfel, ritmul creșterii sosirilor de aproape 27% din această regiune a depășit pe cel din celelalte regiuni, după cum urmează: regiunea Vest (17,84%), regiunea București-Ilfov (14%), regiunea Sud-Muntenia (7,6%), regiunea S-E (8,7%), regiunea N-E (12,11%), regiunea N-V (13,72%), fiind aproape la egalitate cu regiunea Centru (27,4%).

Evoluția sosirilor turiștilor la nivelul județelor regiunii Sud-Vest Oltenia se oglindește în evoluția generală a sosirilor turistice la nivel național, fiind la rândul ei afectată în 2009 și 2010 de criza abătută asupra economiei naționale. Anul 2011 a însemnat redresarea numărului de sosiri la nivelul celor 5 județe ale regiunii, ca urmare a relansării economice. În ceea ce privește ponderea sosirilor la nivel de județ în totalul sosirilor din regiunea Sud-Vest, Vâlcea deține o piață a sosirilor de 53% (deoarece potențialul turistic este cel mai ridicat din întreaga regiune, iar aglomerarea de stațiuni turistice balneoclimaterice din acest județ – Băile Olănești, Băile Govora, Călimănești, Căciulata, Voineasa – stă la baza atragerii în proporție de peste 50% a sosirilor turistice înregistrate la nivelul întregii regiuni Sud-Vest Oltenia), urmată de Gorj (15%), Dolj (13,71%), Mehedinți (12,83%) și Olt (5,55%).

Comparativ cu anul 1990 în anul 2016 numărul de sosiri turistice a scăzut cu 55,24%, această cifră pare îngrijorătoare în schimb aceste sosiri nu reprezentau un aport real pentru economia locală, acest turism era întreținut în exclusivitate de stat. Comparativ cu anul 2010 în anul 2016 numărul de sosiri turistice a crescut cu 40,31%.

5.4 Înnoptări

În ceea ce privește evoluția înnoptărilor în structurile de primire turistică din regiunea Sud-Vest Oltenia, aceasta poate fi caracterizată ca fiind una sinuoasă, cu urcușuri și coborâșuri. Din 2005 și până în 2008 numărul înnoptărilor la nivelul regiunii Sud-Vest Oltenia a fost în continuă creștere, evoluție stopată în 2009, odată cu amplificarea crizei economice. În 2011, evoluția înnoptărilor a început să se redreseze, înregistrându-se o creștere de 15% comparativ cu 2010. Cu toate acestea, numărul de înnoptări înregistrat în 2011, respectiv 1.486.267 , este sub cel realizat în 2005, contabilizându-se o scădere de 7,2%.

În ceea ce privește numărul înnoptărilor în structurile de primire turistică, pe județe, în regiunea Sud-Vest Oltenia, din nou valoarea cea mai ridicată este înregistrată în județul Vâlcea, acesta deținând 70% din totalul înnoptărilor înregistrate la nivelul regiunii. Cu toate acestea, numărul înnoptărilor la nivelul județului Vâlcea s-a diminuat în raport cu 2005 cu 17%, fiind singurul județ care s-a confruntat cu o scădere, toate celelalte județe raportând creșteri semnificative. În acest sens, în 2011, județele Dolj (creștere cu 77% față de 2010), Gorj(+29,31% față de 2010) și Mehedinți (+0,92%) au realizat cele mai mari valori ale numărului de înnoptări din ultimii 7 ani. Deși nu și-a bătut recordul de înnoptări atins în 2007, județul Olt a avut rezultate peste așteptări în ceea ce privește numărul înnoptărilor în 2011, când acesta a crescut cu 120% față de 2010.

În ceea ce privește ponderea înnoptărilor înregistrate de regiunea Sud-Vest Oltenia în totalul numărului de înnoptări la nivel național, aceasta a reprezentat 8,26% la finele anului 2011, ocupând ultima poziție la nivelul celor opt regiuni de dezvoltare. Cele mai multe înnoptări s-au înregistrat în regiunea Sud-Est (4.050.309 – 22,52% din totalul înnoptărilor la nivel național), urmată de regiunea Centru (3.311.637 – 18,41% din totalul înnoptărilor la nivel național). De asemenea, tot în 2011, pe fondul sporirii generale a înnoptărilor la nivelul regiunilor, s-a înregistrat o creștere a numărului acestora și la nivel național, de 12% față de 2010.

CAP VI. Principalii promoteri ai turismului regional din Regiunea Sud Vest Oltenia

Turismul fiind o industrie cu un grad înalt de competiție, și pentru a concura în mod eficient, destinațiile trebuie să furnizeze o valoare excelentă pentru vizitatori. Din momentul în care vizitatorul ajunge la o destinație și până la plecare, valoarea pentru vizitator este afectată de multe servicii și experiențe, incluzând o gamă de servicii publice, produse private, interacțiuni cu comunitatea locală și ospitalitatea.

Este vital ca diferitele componente ale șederii vizitatorilor să fie gestionate și coordonate pentru a maximiza valoarea pentru client pe parcursul vizitei. Un management eficient al destinației permite acesteia să maximizeze valoarea turistică pentru vizitatori, asigurând în același timp beneficii locale și durabilitate.

Înființarea Organizațiilor de Management al Destinației (OMD) pentru promovarea destinațiilor României, argumentează că implementarea acestui concept va permite dezvoltarea turismului, cu implicații directe în creșterea circulației turistice, a volumului de încasări din turism atât la nivel local, cât și la nivel național.

Din O.M.D fac parte reprezentanți ai statului, dar și ai unităților private de cazare și alimentație publică, care vor decide împreună în cadrul organizației cum se vor cheltui banii pentru promovarea unei anumite destinații.

Practic, aceste O.M.D-uri vor funcționa prin asocierea autorității publice din domeniul turismului cu reprezentanții autorităților publice locale (consiliul județean, primării) din componența destinației, dar și cu reprezentanții mediului privat (proprietari de pensiuni, hoteluri), ai asociațiilor de promovare turistică și, după caz, cu reprezentanții altor entități relevante (instituții de învățământ etc.) pentru realizarea unui management durabil.

Pentru ca autoritățile publice locale să se poată asocia în aceste O.M.D-uri, este nevoie ca la nivelul fiecărui Consiliu Județean să fie înființată o Direcție de Turism, iar la nivelul Primăriilor – Birouri de Turism.

Dezvoltarea unei destinații înseamnă mai mult decât implicarea agenților economici din turism și a autorităților publice locale. Înseamnă implicarea tuturor agenților economici din zonă. Este singurul model viabil de a manageria o destinație.

Din păcate, destinația turistică Oltenia este slab gestionată. Putem enumera, totuși, câteva asociații:

Asociația Monumente Oltenia este o organizație neguvernamentală, non-profit, apolitică și independentă înființată în 2014, ce activează în domeniul cultural-turistic. Scopul asociației este creșterea inteligentă și dezvoltarea durabilă și coezivă din punct de vedere turistic, cultural, social și educativ a regiunii Oltenia.

Site-ul s-a născut din dorința de a aduce la lumină informații, povești și legende despre fiecare din cele 3317 monumente, ansambluri și situri arheologice de interes național și local din cele cinci județe ale Olteniei (Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt și Vâlcea).

Principalele obiective al site-ului MonumenteOltenia.ro sunt facilitarea accesului publicului larg la informații relevante despre patrimoniul istoric, cultural și turistic al regiunii Oltenia și conștientizarea acestuia cu privire la potențialul istoric, cultural și turistic al zonei. Asociația de Turism Oltenia (ATO) este o organizație neguvernamentală, fără scop patrimonial, care are rolul de a promova turismul în regiunea Oltenia atât la nivel național cât și la nivel internațional, în parteneriat cu operatorii din turism și actorii locali de dezvoltare.

Acest organism a luat ființă la inițiativa directorului Agenției pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia din nevoia de a acționa  la nivel sectorial și regional în sprijinul dezvoltării turismului și promovării potențialului de care regiunea dispune, în scopul practicării unui turism civilizat, competitiv, la nivel european.

Asociația profesională Agr-Al Turism Oltenia urmărește să acorde sprijin educativ în dezvoltarea personală și orientarea profesională absolvenților unor facultăți de profil, de colaborare cu toți factorii interesați (profesori, cercetători, producători și specialiști din domeniul de interes) și de promovare a valorilor naționale.

Clusterul inovativ Turinn pentru un turism durabil în Mehedinți-Oltenia.

Turism Oltenia Cluster prin entitatea de management Lattanzio e Associații care s-a constituit pentru:

Figură 2 Logo Turism Oltenia Cluster. Sursa: cluste.ro

Creșterea competitivității sectorului turistic din regiunea Sud-Vest Oltenia;

Constituirea unui brand regional unitar și inovarea produsului turistic, astfel încât până în anul 2020 Oltenia să-și îmbunătățească poziția ca destinație turistică românească, pe plan național și internațional;

Creșterea fluxului turistic anual cu 15% (circa 50.000 turiști pe an);

Îmbunătățirea capacității de promovare și informare asupra ofertei de produse și servicii turistice, inclusiv prin dezvoltarea unor instrumente noi de marketing turistic, pentru atragerea mai multor clienți și extinderea cotei de piață deținută de operatorii din regiune;

Îmbunătățirea mediului de afaceri prin dezvoltarea infrastructurii și conservarea mediului construit, inclusiv:

infrastructura de sprijin al afacerilor și serviciile de consultanță în management, precum: spații de expoziție; spații și echipamente de producție – în special pentru mici producători de artizanat local și alte industrii ușoare legate de sectorul turistic; săli de conferință și pentru organizarea altor evenimente;

Infrastructura de acces către destinațiile turistice;

Ordinul nr. 1096/2008 reglementează procedura de acreditare a centrelor naționale de informare și promovare turistică.

Conform ”Normei metodologice privind acreditarea centrelor naționale de informare și promovare turistică”, secțiunea 1.3, în scopul îmbunătățirii activității de promovare a potențialului turistic, de prezentare a tuturor ofertelor turistice și a atracțiilor turistice locale, regionale și naționale, consiliile locale și județene, după caz, organizează centre naționale de informare și promovare turistică. Centrele naționale de informare și promovare turistică sunt servicii specializate care funcționează în subordinea consiliilor locale și județene.

În prezent, la nivelul regiunii Sud-Vest Oltenia, funcționează 3 centre de informare și promovare turistică:

1. Râmnicu Vâlcea, Județul Vâlcea, str. Regina Maria nr. 7 Telefon: 0250/733.449, 0250/734.200, 0250/739.263; Fax: 0250/732.836 E-mail: atv@ccivl.ro, ccivl@ccivl.ro; Website: www.ccivl.ro

2. Târgu Jiu, Județul Gorj, str. Victoriei nr. 7A Telefon: 0253/222.555; Fax: 0253/221.555 E-mail:salvamont@eltop.ro, rga@turismaventura.ro; Website: www.turismaventura.ro

3. Drobeta-Turnu Severin, Județul Mehedinți, Bulevardul Carol I, Nr. 4, Palatul Cultural Theodor Costescu Tel.: (0252) 311.020.

Dezvoltarea turismului la nivelul unei regiuni depinde în mare măsură de gradul de informare al potențialilor turiști cu privire la atracțiile culturale, naturale sau turistice ale respectivei zone, această activitate de conștientizare putând fi substanțial sprijinită prin înființarea și operarea unui număr adecvat de centre de informare și promovare turistică.

Concluzii

Prin prisma analizei efectuate, concluzia care se desprinde este că regiunea Sud-Vest în raport cu celelalte regiuni este deficitară la capitolul turism, lucru care poate fi semnalat și argumentat prin numărul cel mai mic de sosiri ale turiștilor în regiune, cea mai mică cifră de afaceri în sectorul de hoteluri și restaurante, cele mai mici încasări din turism, precum și cele mai puține locuri de muncă în turism oferite în raport cu celelalte regiuni ale țării.

Totuși, anul 2011 marchează redresarea numărului de sosiri la nivelul celor 5 județe ale regiunii. Potențialul turistic este diversificat, regiunea dispunând de arii protejate, parcuri naturale, munți, peșteri, zone rurale nepoluate, ape minerale și stațiuni balneare, pescuit și vânătoare, atracții culturale. Din păcate marea majoritate a capacităților de cazare existente se încadrează în categoriile 2 și 3 stele, capacitatea de cazare de nivel superior de clasificare (4 și 5 stele) fiind limitată. Regiunea se bazează pe turismul social, destinat persoanelor în vârstă și subvenționat de la bugetul de stat.

Cu toate că regiunea dispune de resurse pentru turismul montan, speologic, balnear, rural, de vânătoare și pescuit, bazele de tratament aferente unor stațiuni balneare au un grad înalt de uzură și sunt neadaptate la standardele concurenței europene, infrastructura turistică în regiune putând fi caracterizată mai degrabă ca având un standard calitativ scăzut, inclusiv în ceea ce privește infrastructura de agrement precum și de o calitate slabă a serviciilor de cazare. Cu toate acestea, trebuie să scoată în relief o caracteristică importantă. Turismul reprezintă pentru regiunea Sud-Vest Oltenia un sector economic care dispune de un valoros potențial de dezvoltare, neexploatat încă suficient și care poate deveni o sursă de atractivitate atât a investitorilor cât și a turiștilor (români și străini).

Marele avantaj al acestei regiuni pentru dezvoltarea turismului este oferit de prezența resurselor naturale și culturale de o mare diversitate și armonios repartizate în teritoriu care dau posibilitatea practicării întregii game de forme de turism. În momentul da față turismul în Oltenia se caracterizează printr-un nivel redus al indicelui de utilizare a capacității de cazare și a duratei medii de ședere în regiune, în raport cu potențialul turistic existent. Fluviul Dunărea reprezintă o resursă importantă pentru industrie și turism iar valorificarea potențialului turistic al Dunării poate spori numărul de turiști străini care vizitează regiunea, în momentul da față numărul acestora fiind redus.

O oportunitate de atragere a turiștilor straini în regiune, o constituie și o mai bună cooperare între operatorii de transport aerian și agențiile de turism. Investițiile pentru modernizarea stațiunilor și a infrastructurii turistice pot revigora cu siguranță turismul în această regiune, iar acesta la rândul său poate ajuta la ridicarea economică a regiunii.

De asemenea, se poate remarca, amploarea agroturismului, susținută prin creșterea numărului de pensiuni agroturistice. Valorificarea surselor de finanțare pentru dezvoltarea resurselor umane din domeniu, la nivel liceal, universitar și la nivelul formării profesionale continue a adulților constituie o oportunitate de dezvoltare a turismului în Oltenia, prin prisma îmbunătățirii serviciilor oferite și creșterea calității factorului uman care operează în turismul din regiune. Oportunități de dezvoltare a turismului în Oltenia se întrevăd în valorificarea potențialului turistic transfrontalier (Bulgaria, Serbia), potențialului turistic al zonelor Bala, Baia de Aramă, Eșelnița, Șimian (Mh), Baia de Fier, Novaci, Rânca(Gj), Gighera, Urzicuța, Zăval(Dj) și Mălaia, Vidra, Obârșia Lotrului, Ocnele Mari(Vl).

Bibliografie

Anexe