.perspective de Dezvoltare Economica In Jud Sibiu

CAP.1. DEZVOLTAREA ECONOMICA SI SOCIALA A

JUDETULUI SIBIU

1.1. PREZENTARE GENERALA

Judetul Sibiu se afla în mijlocul tarii, între 46° 17' latitudine nordica si 45° 28' latitudine sudica, respectiv 25° 57' longitudine estica si 23° 35' longitudine vestica.

Aflându-se în partea sudica a Transilvaniei, el este strajuit de muntii Fagarasului si Cibinului. La nord se învecineaza cu judetul Mures, la est cu judetul Brasov, la sud cu judetul Arges si Vâlcea, iar la vest cu judetul Alba.

Încadrându-se între judetele mijlocii ale tarii, cu o suprafata de 5432,5 km2 judetul Sibiu ocupã o mare parte din podisul Transilvaniei. La data de 1 ianuarie 1996 populatia lui numãra 445,8 mii locuitori. Resedinta judetului este municipiul Sibiu.

Judetul Sibiu cuprinde doua municipii: Sibiu, Medias; sapte orase: Agnita, Avrig, Cisnadie, Copsa Mica, Dumbraveni, Ocna Sibiului si Talmaciu si 53 de comune în componenta carora sunt cuprinse 173 de sate, caile de comunicatie rutiere si feroviare asigurându-i legaturi cu întreaga tara. Repartizarea pe forme de relief este: zona de deal cu o suprafata de 71,2 % din suprafata totala, cu o populatie de 84,5% din populatia totala a judetului, cu un numar de sapte orase si 40 de comune. Zona de deal-munte cuprinde o suprafata de (28,8) cu o populatie de 15,5% din populatie totala a judetului, un numar de doua orase si 13 comune.

Bucurându-se de aproape toate darurile naturii: munti cu paduri de conifere si foioase, dealuri cu pasuni, fânete si livezi de pomi fructiferi, câmpii, rauri repezi de munte, lacuri cu ape dulci si sarate datatoare de sanatate, judetul Sibiu a trezit întotdeauna curiozitatea turistilor, fiind unul dintre cele mai frumoase judete ale României.

Prin conditiile sale naturale judetul Sibiu a favorizat formarea si dezvoltarea societatii omenesti din cele mai vechi timpuri. Numeroase cercetari arheologice efectuate pâna acum au scos la iveala urme materiale ale vietii si civilizatiei omului înca din epocile preistorice. Din paleolitic s-au descoperit un topor de silex si o bogata asezarea aparainatoare culturii Cris, din neolitic sunt fragmente de ceramica, podoabe, unelte casnice si doua asezari omenesti aparainând culturii Petresti. Exista bogate vestigii arheologice din perioada dacica în mai multe localitati ale judetului: Casolt, Seica Mica, Medias, Tilisca. Romanii au lasat si ei numeroase marturii: castre, drumuri, asezari omenesti la Boita, Slimnic, Bratei, pe Valea Oltului si Târnava Mare.

În timpul Evului Mediu, Transilvania a avut de suferit de pe urma atacurilor otomane, de nenumarate ori asezarile din aceasta zona, printre care si Sibiu, fiind jefuite si distruse (în 1241-1242 tatarii au incendiat Sibiul).

În anul 1599, la Selimbar, lânga Sibiu, prin înfrângerea lui Andrei Bathory, Mihai Viteazul face primul si cel mai important pas catre unirea celor trei tari românesti.

Sibiul a jucat un rol important si în timpul revolutiei de la 1848, al Razboiului pentru Independenta si a celor doua mari conflagratii mondiale.

În judetul Sibiu sunt reprezentate aproape toate ramurile economiei nationale, predominând industria cu o veche traditie în obtinerea produselor alimentare si textile.

Ca resedinta de judet, municipiul Sibiu poate fi asezat alaturi de un mare numar de orase de pe mapamond cu caracteristici asemanatoare dar, desigur si cu caracteristicile lui specifice. Gratie preocuparilor localnicilor bastinasi sau de aiurea – creatori de valori spirituale si materiale, cronicari neobositi sau harnici strângatori si depozitari de valori, cetatea a acumulat de-a lungul secolelor impresionante comori destinate prosperitatii si nemuririi. Prin acestea, Sibiul si-a creat o personalitate aureolata de oras cu o înalta cultura si civilizatie fiind recunoscut ca atare în Europa dar si pe meleaguri mai îndepartate.

1.2. POPULATIA SI OCUPAREA

Populatia judetului Sibiu a fost la sfâraitul anului 1996 de 448.685 locuitori, din care 68,5 din mediul urban si 31,5% din mediul rural.

Populatia este concentrata în proportie mai mare în municipii si orase (68,5%), dovedind un înalt grad de urbanizare, plasând judetul Sibiu pe locul 12 pe tara, sub acest aspect.

Forta de munca este localizata în industrie 42,4%, agricultura 21,6%, restul revenindu-i sectorului tertiar.

Din cele 200,8 mii persoane apte de munca, erau ocupate (în 1996) 181,5 mii persoane (90,4%). Numarul salariatilor se ridica la 136,5 mii persoane, în scadere cu 2,1 mii persoane fata de anul precedent.

În industrie erau ocupate 73,4 mii persoane, din care ponderea în industria extractiva se mentine la fel ca în anii precedenti (0,8 mii persoane). În industria prelucratoare se produce o scadere de la 80,7 mii persoane în 1993 la 74,2 mii persoane în 1994 si 69,3 mii persoane în 1995 datorita scindarii unor societati sau reducerii activitatii altora. Energia electrica si termica, gazele si apa si-au marit treptat ponderea de la 2,5 mii persoane în 1992 la 3,3 mii persoane în 1995.

Populatia ocupata în agricultura si silvicultura era de 39,8 mii persoane, unor mai scazuta decât anul anterior.

Populatia ocupata în constructii a scazut de la an ajungând în 1995 la 6,8 mii persoane cu aproximativ 10% mai putin decât anul anterior datorita faptului ca constructiile de locuinte, în care erau angajati ponderea cea mai mare, a stagnat. O alta cauza ar fi si caracterul sezonier al lucrarilor de constructii.

În cadrul serviciilor, populatia ocupata în comera creste de la an la an cu 17,3 mii persoane în 1995 fata de 11,4 mii persoane în 1994 datorita faptului ca sfera comeraului înregistreaza cote tot mai mari.

Datorita scaderii activitatii în turism, activitatea hoteliera ramâne aproape la aceeati pondere de 3,7 mii persoane în 1995 fata de 3,4 mii persoane în 1994.

Marirea pretului la combustibili a afectat activitatea din transporturi cu urmari si asupra celor ce erau angajati în acest sector. În 1995 erau 9,6 mii persoane.

Activitatea bancara desi si-a marit si si-a diversificat serviciile are o usoara crestere de la 1,1 mii persoane în 1994 la 1,4 mii persoane datorita faptului ca s-a dotat cu aparatura electronica performanta.

În învatamânt si sanatate ponderile populatiei ocupate ramân aproximativ aceleati, 10 mii persoane în învatamânt si 6,3 mii persoane în domeniul sanatatii.

Numarul somerilor înregistrati la sfâraitul anului 1996 era de 16.755 persoane, din care 5.111 în ajutor de somaj, 2.585 ajutor de integrare profesionala, 4.846 alocatie de sprijin si 4.213 alte persoane aflate în cautarea unui loc de munca.

Daca la începutul anului 1996 numarul total al somerilor aflati în evidenta si plata era de 29.110 persoane (rata somajului de 13,7%) în luna februarie 1996 s-a înregistrat nivelul cel mai ridicat, respectiv 30.613 persoane (14,4%) rata somajului) vârf determinat de disponibilizarile temporare în perioada de iarna în constructii, industria alimentara si agricultura.

Tendinta care s-a manifestat pâna la sfâraitul anului 1996 a fost o scadere treptata, ajungând la 16.755 (rata somajului 8,3%).

Scaderea semnificativa a numarului de someri în perioada de referinta (57,6%) s-a datorat unui complex de masuri aplicate de catre DMPS care, în principal, se refera la: – medierea unui numar de 27.704 persoane, din care 12.179 au fost încadrate în munca;

– cuprinderea în cursuri de (re)calificare organizate de catre DMPS a unui numar de 1.044 persoane, din care 731 someri.

– organizarea Bursei locurilor de munca (3 editii) în municipiile Sibiu si Medias.

– acordarea de credite din fondul de somaj întreprinderilor mici si mijlocii, creindu-se 191 noi locuri de munca.

În perioada 1990-1995 s-au manifestat frecvent fenomene care au condus la reducerea natalitatii, cresterea mortalitatii generale, îmbatrânirea populatiei, migratia, schimbari de domiciliu, determinând scaderea populatiei judetului si implicit, a fortei de munca active concomitent cu reducerea gradului de ocupare si cresterea somajului.

În vederea stabilizarii fortei de munca se preconizeaza a se întreprinde o serie de acaiuni:

– crearea Agentiei Nationale de ocupare si Formare Profesionala;

– sprijinirea înfiintarii si dezvoltarii întreprinderilor mici si mijlocii, indiferent de forma de proprietate;

– îmbunatatirea sistemului de orientare profesionala, de formare si perfecaionare a fortei de munca.

Cresterea gradului de ocupare a populatiei în agricultura se poate realiza prin:

– acordarea de credite avantajoase pentru procurari de utilaje, îngrataminte;

– dezvoltarea segmentului de agroturism prin valorificarea superioara a resurselor locale în zona montana, îndeosebi în Marginimea Sibiului;

– intensificarea formelor de orientare si îndrumare socio-profesionala, în special a tinerilor, spre activitati specifice agriculturii;

– organizarea unor cursuri de (re)calificare pentru persoanele care intentioneaza sa desfasoare activitati în agricultura.

Populatia ocupata, pe activitati si sexe, la sfârsitul anului 1995

Ponderea si locul judetului Sibiu în economia nationala, în anul 1995

1 ianuarie 1995

– mii persoane –

1.3. ECONOMIA JUDETULUI SIBIU DUPA ANUL 1990

Economia judetului se bazeaza atât pe exploatarea resurselor solului si subsolului, cât si pe industria prelucratoare cu preponderenta industria textila, de pielarie, constructiilor de masini.

RESURSELE NATURALE

Dintre resursele naturale ale judetului cea mai importanta este gazul metan calitativ superior, fiind alcatuit aproape în exclusivitate din gaze uscate. Este considerat cel mai uscat gaz metan din lume.

În versantul nordic al Muntilor Fagaras, pe Valea Porumbacului, a fost conturat un zacamânt important de marmura.

Exista, de asemenea, importante rezerve de argila, nisipuri, balast utilizate ca materii prime în constructii si în industria materialelor de constructii.

Foarte favorabile agriculturii sunt pantele domoale, cele abrupte si umbrite fiind rezervate fânetelor si pasunilor, iar cele expuse sudic, însorite, vitei-de-vie si livezilor de pomi fructiferi.

Padurile care ocupa 37,1% din suprafata teritoriala, situând judetul peste media pe tara (27%) completeaza resursele solului, împiedicând mult degradaprile de teren si contribuie la crearea unui microclimat umed.

Reteaua hidrografica este distribuita uniform pe întreaga suprafata a judetului cuprinzând rauri, lacuri naturale si artificiale. Rezerva de apa subterara a judetului este de 94.338 mii mc. În judetul Sibiu exista în prezent 4 centrale hidroelectrice la: Sadu, Avrig, Scorei, Arpasu, iar în executie sunt centralele hidroelectrice de la Racovita si Lotrioara.

În ceea ce priveste resursa forestiera, judetul dispune de o suprafata totala de 161.417 ha, din care 161.240 ha sunt gospodarite de R.A. Romsilva Sibiu.

Suprafata acoperita de padure din fondul forestier este de 159.770 ha, din care aproximativ 54% sunt paduri cu rol de protecaie. Cota de taiere a masei lemnoase este de 260 mii mc medie pe an.

INDUSTRIA

Industria judetului detine 3% din productia industriala a tarii, ponderea revenind ramurilor industriei prelucratoare, constructii de matini, metalurgie neferoasa, industrie textila, alimentara, de pielarie, blanarie si încalatminte, materiale de constructie, exploatarea si prelucrarea lemnului, chimie, sticla, portelan, faianta, confectii.

Productia industriala este concentrata în municipiul Sibiu si Medias în proportie de 71,3%, Cisnadie 10,1%, Copsa Mica 7,7%, Avrig 4,3%, Talmaciu 2,6 % si Agnita 2%.

Valoarea productiei industriale pe anul 1996, date operative, se cifreaza la 1.434,) miliarde lei, mai mica decât în 1995 cu cca 1,5%.

Structura productiei industriale în anul 1996 pr principalele ramuri se prezinta astfel:

În unele ramuri ale judetului s-au înregistrat cresteri. Astfel productia industriala a crescut în metalurgie cu 36,5%, confectii de textile, blanarie si piele cu 4,3%.

Principalele produse cu nivel de productie în anul 1996 mai mare dndul forestier este de 159.770 ha, din care aproximativ 54% sunt paduri cu rol de protecaie. Cota de taiere a masei lemnoase este de 260 mii mc medie pe an.

INDUSTRIA

Industria judetului detine 3% din productia industriala a tarii, ponderea revenind ramurilor industriei prelucratoare, constructii de matini, metalurgie neferoasa, industrie textila, alimentara, de pielarie, blanarie si încalatminte, materiale de constructie, exploatarea si prelucrarea lemnului, chimie, sticla, portelan, faianta, confectii.

Productia industriala este concentrata în municipiul Sibiu si Medias în proportie de 71,3%, Cisnadie 10,1%, Copsa Mica 7,7%, Avrig 4,3%, Talmaciu 2,6 % si Agnita 2%.

Valoarea productiei industriale pe anul 1996, date operative, se cifreaza la 1.434,) miliarde lei, mai mica decât în 1995 cu cca 1,5%.

Structura productiei industriale în anul 1996 pr principalele ramuri se prezinta astfel:

În unele ramuri ale judetului s-au înregistrat cresteri. Astfel productia industriala a crescut în metalurgie cu 36,5%, confectii de textile, blanarie si piele cu 4,3%.

Principalele produse cu nivel de productie în anul 1996 mai mare decât în anul 1995

De asemenea, se înregistreaza scaderi ale productiei în unele unitati ale industriei textile, pielariei si încaltamintei, maselor plastice, chimiei.

Produsele cu realizari în anul 1996 mai mici decât în anul 1995 sunt:

Ponderea sectorului reprezentat de întreprinderi mici si mijlocii este superioara mediei pe tara, 2,4% din totalul celor existente în România funcaionând pe teritoriul judetului Sibiu.

Numarul întreprinderilor mici si mijlocii din judet este de 10.400, dar aceasta cifra este într-o continua crestere datorita înfiintarii de noi societati.

Problemele cu care se confrunta întreprinderile mici si mijlocii sunt: lipsa de finantare cu dobânzi scazute, lipsa spatiilor de productie si comerciale, lipsa terenurilor pentru constructii, lipsa unui sistem informational de ofertare, lipsa unor instruiri, cursuri de pregatire economica si magageriala.

La începutul anului 1997 existau în judet un numar de 21.595 agenti economici, din care:

AGRICULTURA SI SILVICULTURA

Suprafata agricola reprezinta 56,7% din suprafata judetului si 2,08% fata de total tara.

În agricultura productia vegetala s-a desfasurat pe urmatoarele categorii de teren:

Productiile totale realizate în anul 1996 sunt:

Padurile si alte terenuri cu vegetatie forestiera detin 3,02% din suprafata tarii si 37,1% din suprafata judetului.

Sectorul silvic a fost afectat de taieri masive si de poluarea din zona Copsa Mica.

Datorita faptului ca pasunile si fânetele detin 8,26% fata de totalul tara, cresterea animalelor ocupa un rol important.

Sectorul zootehnic a înregistrat urmatoarele efective:

– bovine 63,9 mii capete

– ovine 409,5 mii capete

– pasari 1.436,4 mii capete

– porcine 101,6 mii capete

SERVICII

Serviciile din cooperatia de consum si prestari de servicii catre populatie au suferit un puternic recul. Locul acestora a fost preluat de reteaua societatilor cu raspundere limitata cu specific alimentar, textil, electronice etc.

Situatia prestarilor de servicii se mentine precara.

COMERT

Volumul vânzarilor de marfuri cu amanuntul în judetul Sibiu în anul 1996 a atins valoarea de 527.979,3 milioane lei. Dintre acestea, 245.614,2 milioane lei marfuri nealimentare. Procentual fata de anul 1995 volumul total al vânzarilor cu am_nuntul s-a situat la indicele de 103,3 %.

În ceea ce priveste comeraul exterior, analizând balanta comerciala pentru principalele produse care se exporta si se importa în judetul Sibiu, constatam un deficit de 415.467 mii dolari, datorita faptului ca importurile de gaze naturale realizate prin regia autonoma ROMGAZ sunt aferente întregii tari. Excluzând importul de gaze, balanta de comera exterior a judetului Sibiu devine excedentara cu 15,2 mii dolari.

TURISM

Activitatea de turism a înregistrat scaderi. Turismul dispune în judetul Sibiu de 4.761 locuri de cazare.

Datorita lipsei de resurse financiare în perioada postrevolu_ionara, baza materiala turistica existenta în judetul Sibiu s-a degradat continuu. Nu s-a construit nici o unitate turistica din clasa celor reprezentative (hotel, motel, cabana), nu s-au facut modernizari.

Chiar daca dispunem de ape minerale terapeutice la Ocna Sibiului, de statiunea Paltinis propice sporturilor deiarna, de trasee montane deosebit de frumoase, conditiile de confort si deservire oferite de unitatile de turism nu se ridica la standardele reclamate de turismul modern, determinând scaderea numarului de turisti.

În anul 1996 numarul de turisti cazati a fost doar de 220.145.

ENERGIE ELECTRICA

Productia de energie electrica în anul 1996 în cele 9 hidrocentrale ale FIDEE Sibiu a fost de 49.193 MWh, astfel:

– Sadu V – 33.747 MWh

– Sadu II – 4.111 MWh

– Sadu I – 2.751 MWh

– Cibin – 6.363 MWh

– Gura Râului – 2.083 MWh

– Sadu-sat – 80 MWh

– Talmaciu – 40 MWh

– Rasinari – 54 MWh

– Sebesul de Jos – 5 MWh

Productia se realizeaza de catre 22 turbine hidraulice care au o putere instalata totala de 37.525 kW

INFRASTRUCTURA

Urmare a politicii economice din ultimele decenii, precum si lipsei de resurse financiare în perioada postrevolutionara, situatia actuala a infracstructurii în judetul Sibiu nu se ridica la cerintele unei economii moderne si performante.

Lungimea drumurilor publice judetene însumeaza 1.485 km, din care autostrazi si drumuri nationale 256 km, drumuri judetene si comunale 1.228. Din cei 1.485 km drumuri publice, 354 km sunt modernizati.

TRANSPORT CALATORI

Transportul în comun judetean si interjudetean s-a efectuat cu un numar de 153 autovehicule aparainând la 9 firme de transport, pe 62 de trasee din totalul de 101 trasee cât a cuprins programul de transport pe anul 1996, realizându-se un grad de acoperire de 62%.

RETEAUA TELEFONICA

Gradul de telefonizare la nivelul judetului de 19%, situeaza judetul Sibiu pe primul loc pe tara, fata de o medie de 12% pe tara (în mediul rural 9% fata de 5% media pe tara).

ÎNVATAMÂNT

Învatamântul este factorul esential în formarea si modelarea personalitatii umane.

Datorita faptului ca populatia scolara este în descrestere nu este necesara construirea de noi obiective scolare, ci modernizarea si dotarea corespunzatoare a scolilor existente.

Sistemul educational preuniversitar cuprinde aproape 100.000 de elevi, la a caror instruire participa 6.494 cadre didactice.

Învatamântul preuniversitar se desfasoara într-un numar de 558 unitati de învatamânt prescolar, primar, gimnazial, liceal si postliceal.

De asemenea, în judetul Sibiu funcaioneaza o Universitate cu 6 facultati, un Institut teologic ortodox, un Institut teologic evanghelic la care se adauga si învatamântul particular reprezentat prin Facultatea de Geografia Turismului din cadrul Universitatii "Dimitrie Cantemir".

MASS-MEDIA

Despre Sibiu se vorbeste ca fiind un oras al cuvântului tiparit. În urm_ cu 460 de ani fiinta la Sibiu o tiparnita unde Filip Moldoveanu tiparea, în anul 1544, prima carte în limba româna: "Catehismul luteran".

Azi, în Sibiu funcaioneaza doua tipografii: "Polsib" S.A. si "Masib" S.A. si mai multe edituri.

Continuând o bogata traditie în domeniul ziaristicii, în judetul Sibiu se editeaza un numar mare de ziare si reviste, dintre acestea cotidianele: "Tribuna", "Rondul", saptamânalele: "Primaria Sibiului", "Politia sibiana", "Hermannstädter Zeitung" si alte periodice de cultura si informatie: "Transilvania", "Euphorion", "Îndrumatorul bisericesc".

INVESTITII

În judetul Sibiu valoarea capitalului strain investit exprimat în capital social total este de aproximativ 6,5 milioane USD. Numarul de societati mixte sau cu capital integral strain este de 904. Aceste valori sunt peste valorile medii pe tara, dar sunt relativ mici pentru potentialul judetului Sibiu.

Se resimte lipsa unor masuri de stimulare investitionala specifice pâna la nivel de proiect în domeniul industriei constructoare de matini si în domeniul industriei usoare.

Relativ putine investitii straine sunt orientate catre proiecte intensive în capital si în ramuri implicând tehnologie avansata, deci nu se constata o crestere substantiala a exporturilor pe seama retehnologizarii. Astfel au aparut multi investitori straini nesemnificativi, interesati în profituri rapide din activitati economice "de suprafata" cum ar fi comeraul si transportul.

Ramuri economice cu potential deosebit în zona, cum ar fi turismul si agrozootehnia beneficiaza de fluxuri investitionale reduse.

Cu privire la natura capitalului strain investit, este capital privat, provenit în proportie de 80% din Germania, urmat de Italia, Franta, Austria si SUA.

PROTECTIA MEDIULUI

Privita în ansamblu, starea factorilor de mediu (aer, apa, sol, vegetatie, fauna, flort, asezari umane) a înregistrat, în cursul anului 1996, o îmbunatatire fata de anul precedent.

Din punct de vedere al factorilor de mediu, pentru anul 1996, principalele probleme sunt:

– aerul – principalul agent poluator este S.C. SOMETRA S.A. Copsa Mica, alte surse de poluare atmosferica sunt statiile de sisturi asfaltice. Nu este de neglijat nici poluarea atmosferica datorata traficului rutier îndeosebi în zonele locuite si aglomerate ale oraselor.

– apa – poluarea se datoreaza afluentilor neepurati sau partial epurati, statiilor de epurare orasenesti Sibiu si Copsa Mica care au o tehnologie învechita. Pânza freatica este poluata cu compusi ai azotului, fosforului si cu pesticide si impurificari cu metale grele.

– solul – prezinta o poluare si degradare avansata în zona Copsa Mica.

Exemplificam prin urmatoarele tabele.

Productia principelelor produse industriale

PROFILUL SOCIAL SIECONOMIC AL JUDETULUI SIBIU

PRINCIPALII INDICATORI ECONOMICI REALIZATI ÎN 1994

PRINCIPALII INDICATORI SOCIALI ÎN 1994

1.4. SPECIALIZAREA ECONOMIEI JUDETULUI SIBIU

În cadrul economiei judetului industria detine rolul preponderent, observându-se o usoara diminuare a rolului acesteia în formarea produsului intern brut, în favoarea agriculturii, în timp ce serviciile continu_ sa reprezinte un sector mai putin activ.

Principalele ramuri economice reprezentate în judetul Sibiu, cuantificate funcaie de populatia activa ocupata, sunt:

– industrie – 40,4 %

din care: – ind. extractiva 1,1%

– ind. prelucratoare – 94,4 %

– energie electrica, termica, gaze si apa – 4,5%

– agricultura – 21,0%

– constructii 3,8%

– comera, repararea si întretinerea autovehiculelor si a bunurilor personale si casnice – 2%

– hoteluri si restaurante – 2%

– transport si depozitare – 5,3%

– posta si telecomunicatii – 1,2%

– alte activitati 15,8%

Populatia ocupata pe ramuri ale economiei nationale, în anul 1996

1.5. LOCUL JUDETULUI ÎN ECONOMIA NATIONALA

Judetul Sibiu, având o suprafata de 5.432,00 kmp, se afla pe locul 24 pe tara, iar în ce priveste populatia pe locul 25 cu 446.823 locuitori.

Fiind un judet cu un înalt grad de urbanizare (68,6%) ocupa locul 6 pe tara si locul 7 la numarul de orase (9).

Densitatea locuitorilor este de 82,30 situând judetul pe locul 24 pe tara.

Judetul Sibiu este puternic industrializat, situându-se între primele 4 locuri pe tara, dupa judetele Brasov, Hunedoara, Prahova. Ponderea industriei în judet este de 40,44%.

Agricultura detine 21%, restul revenindu-i sectorului tertiar.

Exemplificam cu urmatorul tabel:

Ponderea judetului Sibiu în economia nationala, în anul 1995

Date luate din Buletinul statistic local 1995 de la Direcaia de statistica a judetului Sibiu

CAP.2. INDUSTRIA TEXTILA ÎN ROMÂNIA

2.1. ISTORIC

Pe teritoriul României activitatile de productie textila au aparut în mediul casnic având un caracter artizanal. Vestigiile arheologice si documentele istorice au pus în evidenta numeroase dârste si pive, existente altadata în multe regiuni ale tarii. S-au intensificat preocuparile mestesugaresti, mai ales în perioada Evului Mediu si apoi, în cadrul manufacturilor, ce apar în a doua jumatate a secolului XVIII. În prima jumatate a secolului al XIX-lea se dezvolta mult si se diversifica unele unitati de industrie mecanizata.

Pâna în jurul anului 1886, produsele textile realizate în tara nu satisfaceau necesitatile interne, aprovizionarea facându-se în cea mai mare masura pe baza importului din mai multe tari europene.

Productia textila de fabrica, spjinindu-se pe tarife vamale protectioniste si pe legislatia pentru încurajarea industriei nationale dintre anii 1887 si 1912, a facut un mare pas înainte înca din perioada care a precedat primul razboi mondial.

În anul 1913 functionau în România 81 de fabrici cu profil textil, care produceau postav, dimie, paturi, tesaturi din bumbac, in si cânepa, tricotaje, frânghii si sfori, palarii. Cu toate acestea, produsele textile satisfaceau nevoile pietii interne numai în proportie de 40% (anul 1913), iar restul de produse necesare erau importate din tarile Europei centrale si de vest.

Dupa primul razboi mondial, industria textila a României a sporit considerabil ca urmare a modificarilor teritoriale intervenite. Conform datelor pe anul 1919, în România existau 156 întreprinderi textile, din care 98 se aflau în Banat si Transilvania. Totodata structura industriei textile a devenit mai complexa prin adaugarea filaturilor de lâna si bumbac de la Brad si Timisoara si a fabricilor de postavuri groase si a produselor de lâna de la Brasov si Sibiu cu împrejurarile lor.

În anul 1938 industria textila era reprezentata de numeroase unitati, repartizate pe tot cuprinsul tarii, remarcându-se, în mod special, orasul Bucuresti, care concentra 30,5 % din productia totala de textile si judetele Timis, Neamt si Arad. În acelati an industria textila si a confectiilor reprezenta 12,8% din productia globala industriala a tarii, situându-se pe locul 3, dupa industria alimentara, (32,4%) si cea a combustibilului (16,8%).

În aceasta perioada, pe prim plan se afla prelucrarea lânii, urmata de cea a bumbacului si a matasii. Mentionam, apoi, prelucrarea inului si a cânepii, care se realiza atât în întreprinderi industriale, cât si în gospodarii satesti, unde se folosea tehnica artizanala.

Dupa al doilea razboi mondial, odata cu nationalizarea, s-au comasat treptat unitatile mici si mijlocii: în loc de cele 549 întreprinderi nationalizate, la sfârsitul anului 1948 în industria textila erau 373, iar în anul 1958, numai 149.

Industria textila si a confectiilor a cunoscut o puternica dezvoltare în ultimele decenii, contribuind la o mai buna aprovizionare a populatiei, oferind noi disponibilitasi de produse pentru export.

Astfel, în anul 1982, industria textila si a confectiilor ocupa locul 3 între ramurile industriale, dupa constructia de masini si industria alimentara, detinând 10,9% din productia globala industriala a tarii (industria textila 7,8% si industria confectiilor 3,1%).

Industria textila si a confectiilor este una din ramurile care, prin caracterul si funcaiile sale, prin posibilitatile de construire a unor obiective de marimi diferite, legate de specificul fiecarei zone în parte, prin valorificarea într-o masura însemnata a fortei de munca feminine, îndeplineste conditii favorabile de a fi amplasata în fiecare zona a tarii.

La dezvoltarea industriei textile au contribuit mai multi factori:

– existenta materiei prime necesare;

– existenta unor resurse de forta de munca disponibile în anumite zone;

– valorificarea traditiei în acest domeniu.

Industria bumbacului

Bumbacul se prelucreaza în filaturi, în întreprinderi integrate care detin filaturi si tesatorii si în întreprinderi specializate numai în tesatorii.

Cele mai importante filaturi se afla la Bucuresti, Iasi, Pitesti, Oltenita, Baia Mare, Carei, Gura Humorului etc.

Întreprinderi integrate se afla la Pucioasa, Arad, Pitesti, Timisoara, Bucuresti, iar unitati de tesatorie la Ploiesti, Buhusi, Cisnadie, Sf. Gheorghe, Oraova etc. Prelucrarea bumbacului pentru ata se realizeaza la Talmaciu, Odorheiul Secuiesc, Râmnicu Vâlcea.

Productia de fire de bumbac si tip bumbac între anii 1985-1988 a fost de 175 mii tone, dupa carea început sa descreasca, ajungând la 61 mii tone în 1995, iar tesaturile de bumbac au descrescut de la 709 mil. m2 la 275 mil m2 în 1995.

Industria lânii se bucura de o veche traditie, aceasta îndeletnicire fiind legata de cresterea oilor.

Unitatile de prelucrare a lânii sunt concentrate în zona Sibiului – în centre cu o veche tradisie, ca Sibiu, Orlat, Cisnadie, în cea a Brasovului cu centrele Brasov, Lunca Câlnicului, Prejmer, Ghimbav, Covasna; la acestea se adauga centrele Buhusi si Bacau.

Pe teritoriul tarii mai exista alte numeroase centre cu renume în prelucrarea lânii: Azuga, Ploiesti, Bucuresti, Timisoara, Constanta, Miercurea-Ciuc, Pitesti.

Cantitatea de fire de lâna produsa a fost de 76 mii tone în 1988, dupa care a descrescut ajungând la 32 mii tone 1995. Productia de tesaturi din lâna a descrescut si ea de la 141 mil. m2 în 1989 la 68 mil. m2 1995.

Industria inului si a cânepii foloseste ca materie prima inul si cânepa a caror prelucrare primara este legata de zonele unde sunt cultivate: depresiunile din interiorul arcului carpatic, Câmpia Banato-Crisana, Câmpia Transilvaniei si Podisul Moldovei.

Prelucrarea primara a inului se face în topitoriile de la Doinesti, Iscani, Cornu Luncii (jud. Suceava), Beclean (jud. Bistrita-Nasaud), Joseni si Cristuru Secuiesc (jud. Harghita), Câraa (jud. Sibiu), Gindari si Albestiu (jud. Mures), Reci (jud. Covasna), precum si Merestiori (jud. Prahova) si Mangalia.

Cânepa este prelucrata în unitatile de la Berveni (jud. Satu-Mare), Carei, Palota (jud. Bihor), Tratosu si Nadlac (jud. Arad), Sânnicolau Mare (jud. Timis), Beclean, Ludus, Dumbraveni (jud. Sibiu), Vaslui, Veresti (jud. Suceava), Sagna (jud. Neamt), Buzau, Alexandria.

Prelucrarea inului si a cânepii se realizeaza în unitati de filaturi (Falticeni, Negresti-Oas, Gheorghieni) si întreprinderi integrate (Bucuresti, Iasi, Paulesti, Pucioasa etc).

În 1985 productia de fire din in si cânepa si tip in si cânepa a fost de 45 mii tone dupa care a scazut ajungând la 34 mii tone în 1989 si 8 mii tone în 1985. tesaturile din in, cânepa si iuta au fost de 123 mil. m2 în 1989 dupa care a scazut ajungând în 1995 la 28 mil. m2.

Industria matasii se bazeaza pe cele doua forme de materii prime – matasea naturala si artificiala. Principala zona sericicola este cea din sudul si sud-vestul tarii, care furnizeaza matasea naturala ce se prelucreaza în centrele de la Lugoj si Valeni de Munte.

Matasea artificiala este obtinuta ca materie prima la Lupeni, Ciscani si Popesti-Leordeni, fiind apoi prelucxrata în unitatile din Bucuresti, Iasi, Timisoara, Codlea etc.

Productia de tesaturi de matase a fost în 1989 de 57 mil. m2 scazând pâna la 43 mil. m2 în 1995.

În cadrul industriei textile apar si alte ramuri: pasmanterie – localizata în centrele Satu-Mare, Oradea, Zimnicea, Iasi, Brasov; industria palariilor la Timisoara, Periam, Bucuresti, plase pentru traulere de pescuit oceanic la Galati; Volvator la Târgu Neamt.

Industria tricpotajelor a înregistrat o dezvoltare ascendenta. Cele mai importante unitati se afla în marile centre urbane ale tarii: Bucuresti, Brasov, Timisoara, Arad, Suceava, Cluj-Napoca, Sighetu Marmatiei.

În anul 1989 productia de tricotaje din fire de bumbac a fost de 145 mil. buc., din fire de lâna – 74 mil. buc. si din fire de matase – 41 mil. buc. iar în 1995 tricotajele din fire de bumbac au fost de 79 ml. buc, din fire de lâna 37 mil. buc. si din fire de matase 74 mil. buc.

Productia de ciorapi a fost în 1989 de 240 mil. perechi iar în 1995 de 242 milioane perechi. Productia de ciorapi fiind singura care s-a mentinut la valori apropiate celei din 1989.

Industria confectiilor

Centre: Bucuresti, Satu-Mare, Calarasi, Creaiova, Oradea, Focsani, Arad, Vaslui, Dobreta-Turnu Severin, Cluj-Napoca.

Cel mai mare producator de confectii este orasul Bucuresti, care detine 12,7% din productia pe tara. Urmeaza cu ponderi însemnate, judetele Bihor cu 6,5%, Dolj cu 5,3%, Bacau cu 5,0%, Mures 3,9%, Satu Mare 3,8%, Vaslui si Braila 3,6 %. Productia de confectii a crescut de la 31 mil. lei, în 1989 de 46 miliarde lei, iar în 1995 de 1.179 miliarde lei.

Repartitia geografica a industriei textile si a confectiilor evidentiaza prezenta ei în toate judetele tarii. Apar concentratii mai importante în judetele Sibiu (11,3% din productia industriei textile si a confectiilor pe tara), Timis, (8,8%), Bacau (8,7), Bihor (8,0), Iasi (7,4%), Arges (7,4%), Mures (6,4%), Satu Mare (6,2%), Arad (6,0). De asemenea, se remarca o mare concentrare în municipiul Bucuresti, respectiv 30,5% din totalul pe tara.

În repartitia geografica a industriei textile se contureaza arii spaecializate, unele din ele cu o traditie recunoscuta, dupa cum urmeaza:

– gruparea Sibiu-Brasov, specializata în prelucrarea lânii, alaturi de tricotaje si confectii;

– gruparea sud-vestica, cu centre principale Arad si Timisoara, având ca specific prelucrarea bumbacului, a fibrelor chimice, a inului si a cânepii.

– gruparea Buhusi-Bacau, specializata în produse textile pe baza de lâna si fire chimice, la care se adauga confectiile.

În tara, în anul 1994, existau 2.568 de întreprinderi de textile si produse textile având un numar mediu al salariatilor de 215.456 si 4.110 de întreprinderi de confectii din textile, blanuri si piele cu un numar mediu al salariatilor de 183.007.

Indicii productiei industriale, având ca baza anul 1980, au fost de 95,4 în 1989 si 73,8 în 1990 pentru textile si produse textile si 146,4 în 1989 si 107,8 în 1980 pentru confectii din textile, blanuri si piele.

Pentru anul 1995 indicii productiei industriale (1990=0) au fost pentru textile si produse textile de 56,1 iar pentru confectii din textile, blanuri si piele de 10-5,1.

Exemplificam cu urmatoarele tabele.

Sursa datelor: Anuarul Statistic al României, 1996, Comisia Nationala de Statistica, Bucuresti, 1996, pag.

Numarul întreprinderilor industriale si al salariatilor pe ramuri, în anul 1994

Indicii productiei industriale pe ramuri (1980=0)

Sursa datelor: Anuarul statistic 1996

Indicii productiei industriale pe ramuri (1990=0)

2.2. EVOLUTIA INDUSTRIEI TEXTILE ÎN PERIOADA DE

TRANZITIE

Sectoarele textile si de confectii se caracterizeaza printr-o complexitate deosebita determinata de diversitatea mare a materiilor prime utilizate (naturale si chimice) a tehnologiilor de prelucrare cât si a sortimentelor de semifabricate si produse finite realizate.

Societatile comerciale componente sunt structurate funcaie de materia prima prelucrata (bumbac, lâna, in-cânepa, matase, prelucrare fire în tricotaje si confectii) organizate ca unitati integrate total sau partial cât si unitati independente, amnplasate în profil teritorial în majoritatea zonelor geografice ale tarii.

În anul 1989 în sectorul industriei textile si de confectii funcaionau un numar de 244 întreprinderi, repartizate astfel:

– 60 de întreprinderi în cadrul industriei bumbacului;

– 39 întreprinderi în cadrul industriei lânii;

– 51 întreprinderi în cadrul industriei matasii, inului, cânepii;

– 57 de întreprinderi în cadrul industriei tricotajelor,

– 37 de întreprinderi în cadrul industriei confectiilor.

Numarul de personal care îsi desfasura activitatea era de 463,2 mii persoane.

Dotarea tehnica era învechita fizic si moral, peste 4,6 % din utilajele existente având o vechime de peste 10 de ani si 26% din parcul de utilaje având perioada de funcaionare depasita. Nivelul dotarii se reflecta direct atât în posibilitatile limitate de realizare a unor produse performante cât si în nivelul scazut al productivitatii si competitivitatii acestora. De asemenea, se evidentiaza dimensiunea relativ mare a unitatilor de productie, proiectate pentru productia de serie mare si de masa, cu flexibilitate si adaptabilitate redusa la schimbarile de moda si cerintele pietii.

Schimbarile survenite pe plan intern, începând cu anul 1990, respectiv descentralizarea economiei, conferirea unei autonomii depline întreprinderilor prin eliminareea centralelor industriale si limitarea rolului ministerelor, liberalizarea preturilor si pe plan extern desfiintarea pietei CAER, au scos în evidenta urmatoarele:

– societatile comerciale nu erau pregatite pentru o cooperare reala si nu dispuneau de canale directe de aprovizionare si de desfacere;

– industria textila si de confectii nu era pregatita de a intra în competitie directa cu exportatori din tarile dezvoltatre si nici a face fata expansiunii si concurentei producatorilor din tarile asiatice, cum ar fi: Hong-Kong, China, Coreea de Sud, Taiwan si India care cumuleaza deja 1/3 din exportul mondial de textile;

– reducerea timpului efectiv de lucru cu 17% prin generalizarea saptamânii lucratoare de cinci zile;

– reducerea productivitatii muncii prin reconsiderarea normelor de munca în anul 1990 si mentinerea unui numar de personal angajat supradimensionat;

– reducerea cererii interne determinate de scaderea puterii de cumparare a populatiei;

– lipsa unor resurse valutare pentru importuri de materii prime, materiale si utilaje destinate retehnologizarii;

– amplasarea si dezvoltarea unor capacitati de productie în zone greu accesibile si fara traditie industriala;

– adaptarea greoaie a managementului la noile conditii ale unei economii descentralizate;

– diminuarea accentuata a fondurilor proprii ca urmare a cresterii excesive a preturilor la materii prime, materiale, energie si limitarea surselor de capitalizare;

– cadrul legislativ incomplet, fapt ce a favorizat importuri nejustificate de produse textile finite în dauna productiei proprii;

– cresterea volumului productiei realizate în sistem "LOHN" ca urmare a dificultatilor întâmpinate de sectoarele primare din cadrul industriei textile în derularea procesului de fabricatie a tesaturilor si ca urmare a tendintelor existente pe plan mondial privind importurile si exporturile.

Analiza evolutiei principalilor indicatori, în primii ani ai perioadei de tranzitie, înregistreaza o tendinta de regres economic, productia fizica la nivelul anului 1993 fata de anul 1989 este de 39,3% la tesaturi total, cu reduceri mai mari în subsectoarele de in-cânepa (19,8%) si bumbac (37,6%). Numarul de personal s-a redus cu 26,8% ceea ce a condus la realizarea unei productivitati a muncii în proportie de 79,6%. Industria de confectii a realizat 72,3% în anul 1993 fata de 1989 la productia fizica.

Principalii factori care au determinat regresul economic în aceasta perioada sunt: reducerea saptamânii de lucru, diminuarea normelor de munca, pierderea pietei externe a fostului CAER, nivelul tehnic redus al dotarii, deficiente manageriale, insuficienta fondurilor proprii, blocajul financiar, neadaptarea rapida la cererea pietei, lipsa de resurse valutare, neaplicarea unor politici adecvate de restructurare tehnica, organizatorica si de personal, aport scazut de capital strain si de credite externe.

În ce priveste destinatia tesaturilor, aceasta a suferit mutatii comparativ cu anul 1984, astfel la productia destinata confectiilor textile pentru piata interna se prelimina o reducere cu numai 38,1% în timp ce productia totala de tesaturi se reduce cu 60,7%.

tesaturile destinate exportului indirect prin confectii se reduc cu 65,3%, determinat în principal de desfiintarea pietii CAER si cresterea productiei în LOHN în confectii. tesaturile metraj destinate pietii interne se reduc cu 62,2%, iar exportul direct de tesaturi metraj cu aproape 87,2%.

Factorii care au agravat regresul industriei textile sunt: decapitalizarea agentilor, blocajul financiar si scaderea cererii de produse.

Industria textila a înregistrat un poternic regres dupa decembrie 1989.

Astfel productie de tesaturi a anului 1995 era doar de 38,11% fata de cea a anului 1989, productia de tricotaje se situa în anul 1995 la 47,3% din productia anului 1989. Productia de ciorapi are o crestere usoara de 0,8% fata de anul 1989, doar productia de confectii are o crestere spectaculoasa de 1179 miliarde lei în 1995 fata de 46 miliarde lei în 1989, adica a crescut cu 2563% fata de 1989.

Aceasta situatie, de scadere a productiei, se datoreaza si pierderii pietelor de desfacere pâna în 1989 CAER reprezenta 45% din exporturi si 89 din importurile românesti, iar în Uniunea Europeana se faceau doar exporturi (30%).

Întreprinderile de confectii si ciorapi au reusit sa supravietuiasca, sa-si mentina pietele sau sa cucereasca altele noi datorita subcontractarii, principalul partener fiind Uniunea Europeana.

Sectorul textil nu si-a redobândit pietele de desfacere pierdute în 1990 si nu a putut avea acces la resursele de capital atât de necesare modernizarii productiei si îmbunatatirii calitatii.

De aici si consecintele: fabricile de covoare s-au vazut nevoite sa reduca an de an productia. De la 10.462.000 mp în 1989, la sfâraitul anului trecut se mai realizau doar 2.092.000. Efectele n-au întârziat sa apara nici la export. Înainte de 1989 pe piata CAER se duceau un milion de mp din cele 35 de milioane mp de covoare tesute în întreprinderile de stat. În Europa de Vest, acestea exportau 300.000 mp de covoare plusate si circa 600.000 mp de mochete în China. Vânzarile pe piata fostei Uniuni Sovietice se cifrau la 50-60% din productie.

România importa de sase ori mai multe covoare decât exporta. Astfel pretul mediu al unui metru patrat de covor adus din afara este de 7 dolari în 1994, 4 dolari în 1995 si 3 dolari în 1996, în timp ce produsele noastre înregistreaza între 25 dolari si 40 dolari mp.

Dintre fabricile de covoare doar cea de la Alba Iulia a reusit sa se doteze tehnologic si sa se adapteze la regulile economiei de piata. Este singura întreprindere care a reusit sa atinga, dupa privatizare, nivelul productiei din 1989: 1.042.000 mp/1996. Daca exportul pe pietele Australiei si Japoniei se cifrau pâna în 1990 la circa 3-4% din productie, astazi a ajuns la 18%. Din 1993, când INCOV SA a intrat pe piata Jilavei, volumul exportului pe aceasta relatie a crescut de 18 ori. Anul trecut a trimis în SUA 6.000 mp de covoare. În prezent, comenzile ating 100.000 mp.

Fabrica de covoare din Cisnadie, renumita timp de un secol pentru calitatea produselor sale, si-a redus productia de la 1.025.000 mp în 1990 la 500.000 mp covoare plusate, din care la export au fost dirijati 50.000 mp (în 1996).

La SITCOVTEX Siret de la 845.000 mp, productia anului 1989, întreprinderea a reusit sa mentina productia (numai pentru piata interna) la 550.000 mp/1996, dar nu si muncitorii, 150 fiind disponibilizati.

Pâna în 1989 productia manufacturiera de covoare se realiza în 10 cooperative mestesugaresti si peste 60 de secaii ale unor unitati cu profil de arta populara, fiind exportata în proportie de 95%. Pierderea clauzei natiunii celei mai favorizate a afectat exportul pe piata SUA. care absorbea 65% din cei 250.000 mp produti anual. Ponderea României în productia si exportul de covoare manuale la nivel mondial era înainte de decembrie 1989 de 0,3%. Pe piata internationala se produc actualmente 17 milioane mp/an din care se valorifica numai 12 milioane mp covoare manuale. Datorita suprafetei, preturile au scazut dramatic în ultimii ani, ajungând la 25-40 dolari/mp franco destinatie. Cresterea de circa cinci ori a pretului materiei prime (lâna, bumbac) a determinat în România majorarea permanenta a pretului (media în 1992 – 60 dolari/mp), în timp ce concurenta straina a oferit, în 1992-1995, pe pietele occidentale covoare similare la calitate cu 27-40 dolari/mp. China, India, Pakistan au început chiar sa execute covoare înnodate cu modele persane autentice din Iran, domeniu în care România era singura care realiza asemenea copii. India exporta covoare manuale de 240.000 noduri/mp cu 60 dolari si covoare Durries la pretul de 13 dolari/mp. În România efectele nu au întârziat sa apara: vânzarea interna a încetat complet, iar pe pietele straine s-a restrâns considerabil; numarul lucratorilor s-a înjumatatit la 10.000 si

s-au desfiintat în totalitate secaiile cu munca la domiciliu.

Fabricile de mocheta neavând tehnologie moderna, la care se adauga concurenta straina si încetarea exportului, au trebuit sa-si redimensioneze productia, de la 3.260.000 mp în 1989 la 1.089.000 în prezent. Jumatate din necesarul de piata este asigurat de SITEX Dumbrava Sibiu, la preturi mai mici cu 40% decât mochetele belgiene si la o calitate superioara. Alti 130.000 mp sunt livrati de Fabrica de covoare Beclean din Bistrita-Nasaud.

Covoarele de iuta si-au redus si ele productia. Astfel SITEX Dumbrava de la 978.000- mp în 1989 la 228.000 mp anul trecut, iar ORLATEX Sibiu a ajuns la 20.000 mp/an. Industria Iutei Bucuresti, renumita alta data pentru acest gen de covoare, fabrica în prezent saci si, în mod simbolic, doar vreo 15.000 mp de covoare de iuta. Pe ansamblu acest sortiment nu depaseste o treime din productia dinainte de revolutia economica.

2.3. DEZVOLTAREA INDUSTRIEI TEXTILE ÎN ROMÂNIA

ÎN PERSPECTIVA INTEGRARII EUROPENE

La stabilirea obiectivelor strategice pentru perioada 1996-2000 s-au avut în vedere:

– posibilitatile reale de privatizare,

– evolutia industriei textile si de confectii pe plan mondial,

– posibilitatile de absorbtie ale pietei interne,

– cadrul macroeconomic în care urmeaza a se acaiona,

– posibilitatile de finantare a restructurarii tehnologice,

– costurile sociale ale restructurarii.

Strategia de restructurare are la baza particularitatile specifice si stadiul reformei în industria textila si de confectii si anume:

* este o ramura producatoare de bunuri de consum supusa permanent adaptarii la cerintele calitative si de moda;

* dispune de experienta îndelungata în producerea si comercializarea textilelor si tricotajelor;

* este în ansamblul ei atractiva pentru investitorii interni si externi, necesitând eforturi investitionale relativ mici cu perioade scurte de recuperare a capitalului investit;

* este relativ unor privatizabila, având în vedere valoarea capitalului social al societatilor;

* nu este mare consumatoare de resurse energetice;

* nu este o industrie care poate absorbi prin dezvoltare un volum mare de forta de munca;

* societatile comerciale sunt în marea lor majoritate viabile sau potential viabile, care necesita eforturi investitionale mici;

* exista în stadiul actual al reformei un surplus de capacitate, care cu modernizari minime pot fi competitive si aducatoare de profit.

Obiectivele strategiei de restructurare a sectoarelor textile si de confectii pentru perioada 1996-2000 sunt urmatoarele:

– relansarea productiei,

– îmbunatatirea structurii productiei si cresterea exportului,

– eficientizarea activitatii producative.

Pentru atingerea acestor obiective se prevede a se acaiona în urmatoarele directii:

– capitalizarea pe principii economice a societatilor viabile sau potential viabile aflate în impas financiar;

– depistarea activitatilor generatoare de pierderi si ajustarea structurala pentru eliminarea acestora;

– folosirea intensiva a capacitatilor producatoare de sortimente competitive;

– redimensionarea productiei de textile si tricotaje în strânsa corelare cu cererea pietii si posibilitatile de asigurare a resurselor materiale si energetice;

– cresterea si orientarea efortului investitional cu prioritati spre modernizari si retehnologizari care sa sustina îmbunatatirea structurii de productie, a calitatii si productivitatii muncii;

– acordarea de asistenta tehnica societatilor comerciale cuprinse în programul de privatizare în vederea accelerarii rapide a procesului de privatizare;

– adaptarea rapida a productiei la cerintele pietelor externe,

– asigurarea unor mutatii calitative si cantitative în structura productiei;

– în industria de confectii se vor urmari cresterea productiei de export, reducerea treptata a productiei în sistem lohn, prin cresterea ponderii productiei proprii de tesaturi destinate exportului prin confectii textile,

– eliminarea din circuitul productiv a utilajelor cu grad de uzura avansata, pentru degrevarea cheltuielilor si eliberarea spatiilor care sa primeasca destinatii profitabile, concomitent cu restructurarea organizatorica a unitatilor de productie pe principiul eficientizarii maxime si cresterii flexibilitatii;

– reducerea consumurilor materiale si energetice în primul rând prin cresterea disciplinei tehnologice;

– promovarea de noi forme de atragere de capital indigen si strain;

– îmbunatatirea continua a managementului si a sistemului de asigurare a calitatii prin organizarea de cursuri de pregatire, cu precadere în marketing, costuri de productie, stabilirea si realizarea profitului, controlul costurilor;

– sprijinirea dezvoltarii sectorului privat prin scoaterea la vânzare sau închiriere, în conditiile legii a mijloacelor fixe si a spatiilor de productie disponibilizate prin procesul de restructurare a societatilor comerciale;

– sustinerea programelor de reconversie si orientare profesionala în concordanta cu cerintele pietei fortei de munca;

– investitii si modernizari pentru protectia mediului.

Orientarile strategiei de restructurare pentru perioada 2000-2010 au la baza:

* cresterea productiei industriale;

* cresterea nivelului calitativ al productiei,

* cresterea mai accentuata a volumului de export;

* reducerea importului (în mod deosebit pentru productia de lohn).

Direcaiile de actiune vor fi concentrate spre:

– cresterea productiei industriale diferentiat pe subsectoare, corespunzator cerintelor prognozate atât pentru piata interna cât si externa cu prioritate în domeniile care asigura valorificarea superioara a resurselor economice;

– intensificarea procesului de retehnologizare prin investitii care sa sustina mutatiile din structrura productiei;

– promovarea de noi forme de atragere a capitalului strain prin eliminarea obstacolelor ce pot reduce interesul investitorilor, pentru asigurarea în mai mare masura a surselor de finantare a procesului de restructurare si retehnologizare;

– elaborarea periodica a unor proiecte prioritare viabile în concordanta cu necesitatile stringente ale sectorului si gasirea celor mai eficiente solutii de finantare a acestora;

– restructurarea organizatorica a unitatilor mari în vederea cresterii flexibilitatii acestora si adaptarii la cererea pietii;

– elaborarea periodica a programelor de orientare profesionala, corelate cu cerintele pietii fortei de munca;

– initierea si sustinerea financiara a unor obiective de cercetare si proiectare menite sa sprijine relansarea si dezvoltarea industriei;

– acordarea de facilitati agentilor economici care prin investitii, restructurari sau modernizari de fabricatie asigura reducerea drastica a consumurilor materiale si energetice;

– sprijinirea cu prioritate a investitiilor destinate protecaiei mediului;

– sprijinirea de catre stat a acaiunilor de restructurare si ajustare a societatilor aflate în zone unde sunt utilizatori unici ai fortei de munca;

– dezvoltarea unui mediu de afaceri mai util prin alinierea sistemului de impozitare folosit de tarile vest-europene, asigurarea de servicii bancare si financiare moderne.

a) INDUSTRIA TEXTILA ÎN EUROPA

Ca industrie cheie în diviziunea internationala a muncii în continua schimbare, industria textila este unul dintre terenurile de disputa atât din tarile dezvoltare si în curs de dezvoltare, cât si între acestea. Ea reprezinta a treia industrie ca marime în lume, dupa turism si informatica.

Noile tehnologii, care au fost create în ultimii 30 de ani au ridicat drastic nivelele productivitatii în industria textila.

În filatura investitiile sunt de 60% în Asia, iar în toate celelalte regiuni s-a observat o scadere.

tesaturile din Asia si-au sporit capacitatile de tesut pâna la 35%, ponderea tesaturilor din Europa de Vest a scazut cu 8% iar a Americii de Nord cu jumatate.

Cererea mondiala de fibre a crescut, atât datorita cresterii populatiei cât si a consumului pe cap de locuitor. În 1990 consumul mondial de fibre a ramas la 38 de milioane de tone si se presupune ca cifra va creste la 48 de milioane de tone pâna în anul 2000, ponderea bumbacului fiind estimata la 48%.

Comeraul exterior mondial de textile si confectii a fost de 250 de miliarde de USD în 1992, comeraul cu articole vestimentare continuând sa domine tabloul mondial. Ritmul anual mediu de crestere a comeraului exterior mondial de textile si îmbracaminte a fost în jur de 9,4%.

Tarile fruntase în domeniul exportului sunt Hong Kong si China, cu un export combinat de textile si confectii de circa 56 de miliarde de USD sau circa 22% din exporturile mondiale. Italia si Germania, sunt înca exportatoare foarte puternice, pe locul doi si trei în liga mondiala. Exporturile mondiale au ca obiectiv principal SUA si Europa, care importa circa 150 de miliarde de USD de textile si confectii sau circa 60% din exporturile totale ale lumii. Importurile mondiale au crescut cu circa 9,4% pe an din 1980 încoace. Importurile pe cap de locuitor variaza considerabil între tarile importatoare, iar industriile autohtone se confrunta cu o concurenta foarte rigida din partea importurilor. Elvetia detine cele mai mari importuri pe cap de locuitor, urmata de Germania. SUA detine numai circa 25% din importurile pe cap de locuitor ale Elvetiei, ceea ce ilustreaza masura în care resursele majoritatii consumului de textile sunt din surse autohtone.

Costurile manoperei variaza înca mult între tarile producatoare de textile si confectii.

Impactul în scadere al costurilor referitoare la manopera (datorita progresului tehnologic) reduce beneficiul din costul cel mai mic al manoperei. Factori de genul beneficiilor si stimulentelor din timpul de reacaie, timpul de avans si taxele de import pot contrabalansa costurile marginale mai mari ale manoperei. Costurile energiei variaza, de asemenea, mult între diferitele tari producatoare.

Indicele productiei de textile a Europei din 1990 pâna în 1994 reflecta impactul schimbarii. Germania cunoaste cel mai mare declin, cu o scadere de 30% în productia de textile, dar, în acelati timp, Italia si Irlanda au avut o crestere de 5,4% si respectiv de 10,5%. Schimbarea din 1993-1994 a fost si mai variata, Germania si Grecia fiind din nou martorele unui declin, iar Spania conducând în ritmuri de crestere cu 10,9%.

La îmbracaminte, indicele de productie al Germaniei între 1990 si 1994 a prezentat cea mai mare scadere, cu o coborâre a productiei de aproape 40%. În anii 1993-1994, toate tarile UE, cu excepaia Danemarcei, Spaniei, Italiei si Marii Britanii, au înregistrat o scadere pronuntata a productiei lor.

Balanta comerciala a Uniunii Europene la textile si confectii între 1990-1993 prezinta o largire dramatica a decalajului comercial, mai ales la îmbracaminte. În ce priveste textilele, se vadeste o evolutie mai pozitiva de 1 miliard ECU între 1992-1993.

În decursul anilor, au aparut 3 blocuri comerciale, care cuprind Europa de Est, Turcia si Rusia; America de Nord condusa de NAFTA cu America de Sud si centrala si tarile asiatice, care cuprind Chima si Japonia.

Au fost create noi capacitati în primul bloc comercial în Republica Ceha, Polonia, Turcia si Ungaria, în al doilea bloc în Mexic, iar în al treilea bloc în Vietnam, Laos, Combodgia.

Au avut loc schimbari dinamice în structura, productia, fluxul comercial, structura investitiilor si tehnologia folosita în industria textilelor. O schimbare majort s-a produs si în ceea ce priveste gustul consumatorilor, ducând la apritia unui segment complet nou de îmbracaminte de strada – jeans wear denim – ca aparitie majort a stofelor. În acest proces de schimbare pietele s-au globalizat.

Efectele globalizarii au generat o crestere a confectiilor importate sau "de-a gata" cresterea "puterii de contractare" a principalilor cumparatori datorându-se structuii fragmentate a industriei, unei largiri a decalajului costurilor factorilor si unei tehnologiii interschimbabile, facând din amplasarea industriei un factor de prima importanta, întrucât disponibilitatea capitalului constituie factorul limitativ în instituirea unei noi industrii.

Industria textila este considerata un sector traditional în Europa. Uniunea Europeana are înca unul din cele mai dezvoltate sectoare textile din lume.

Productia textila constituie un sector vital pentru economia mai multor tari din sudul Europei, cuprinzând peste 50% din numarul total de locuri de munca în anumite zone din Portugalia, Grecia si Spania.

Valoarea productiei sectorului industriei textile în Uniunea Europeana a fost în anul 1993 de 188 miliarde ECU. Ponderea valorii produselor textile în totalul productiei fiecarei tari este cuprinsa între 27% în Portugalia, 223% în Grecia, 16% în Italia, 7% în Franta si Marea Britanie, 6% în Belgia si sub 5% în Germania si Benelux.

Productia textila a fost afectata de recesiune în aproape toate tarile europene, mai putin în Italia si Portugalia. Dupa 1989, situatia a fost dificil_ în toate tarile, chiar si în Portugalia, unde s-au redus 50.000 de locuri de munca aferente acestui sector.

Valoarea produselor textile comercializate, incluzând obiecte din piele, încalatminte si confectiile, a fost în 1993 de 203.000 milioane ECU, ceea ce reprezinta 7,8% din cheltuielile totale ale unei familii europene. Cheltuielile medii pentru produse textile pe locuitor se estimeaza al 580 ECVU în Uniunea Europeana, 640 ECU în Statele Unite si 670 ECU în Japonia.

Uniunea Europeana este înca cel mai mare exportator de produse textile din lume, având o pondere de 43% din totalul exportului mondial. Germania, Italia, Japonia, China si Hong Kong sunt cele mai importante tari exportatoare din lume. SUA este cel mai mare importator, preluând 25% din totalul exporturilor mondiale.

Ramura care proceseaza materiile textile si pielea cuprinde peste 100.000 de întreprinderi în Europa. Dintre acestea circa 75% sunt întreprinderi mici si mijlocii, cu un personal de circa 2,7 milioane în anul 1993, ceea ce reprezinta 2% din populatia ocupata din Uniunea Europeana si 7% din personalul angajat în industrie.

Pe lista celor mai mari 75 firme ale Uniunii Europene se afla întreprinderile cu cifra de afaceri de peste 262 milioane DM. Între cele 75 se afla 31 de firme germane. Acesta este cel mai mare contingent aflat la mare distanta de Franta, cu 12, Italia, cu 10, Belgia cu 9, Anglia, cu 7, Olanda, cu 3, Suedia, cu 2 si Austria cu 1.

Printre cele mai mari 10 firme din Uniunea Europeana, Germania este reprezentata numai de Freudenberg. În schimb, printre primele 25 sunt 7 grupuri germane, iar cea de-a 8-a firma, o filiala a firmei Freudenberg. Mai mult de jumatate dintre firmele germane le gasim în cea de-a doua jumatate a listei celor 75 de întreprinderi.

Pe primul loc al listei firmelor din Uniunea Europeana se afla Coats Viyuella, înaintea grupului Beaulieu.

Benetton, nr.3 al anului 1995, a fost depasita cu putin de catre Courtands si de catre nou intrata în Uniunea Europeana, Möelnlycke din Suedia, care s-a dezvoltat datorita textilelor de uz tehnic, fiind plasata acum pe locul 3.

O comparatie a situatiei concurentiale dintre Europa si tarile cu costuri reduse dezvaluie urmatoarele:

Europa:

– indicele de productie sub cel din 1990;

– scaderea ponderii capacitatilor;

– fluctuatii valutare care afecteaza tot mai mult situatia concurentiala;

– cresterea importurilor de confectii face sa fie redundanta industria autohtona de prelucrare;

– atitudini de considerare a problemelor interne, scaderea investitiilor, stagnarea consumului de textile si disparitia companilor majore;

– sector cu probleme dificile al matinilor textile;

– pierderea ponderii de piata de catre industria de fibre artificiale.

tarile cu costuri reduse:

– cresterea productiei,

– cresterea ponderii capacitatilor,

– cumpararea materiilor prime în valuta autohtona la preturi mai scazute,

– impulsionarea si stimularea exporturilor,

– impulsionarea investitiilor, cresterea consumului si cautarea energica de noi piete,

– o legatura puternica între industriile de fibre textile si confectii.

O companie puternica va avea personal motivat, costuri scazute de productie, înalta rentabilitate si finante solide. Ea va cauta cea mai buna proiectare, productie la ultimii parametrii, produse cu un înalt continut al "know=how"-ului sau produse standard de mare volum si o desfacere sigura.

Pentru companiile care lucreaza în Europa realizarea acestor obiective devine tot mai dificila.

b) PROGNOZA INDUSTRIEI TEXTILE ÎN ROMÂNIA

Evolutia principalilor indicatori se prezinta astfel:

Nivelul productiei fizice creste în anul 2000 cu 10% la textile, cu 13,6 la tricotaje si cu 37,6 la confectii.

Exportul direct de tesaturi, tricotaje si confectii urmeaza sa creada în anul 2000 cu 18,7%, din care o pondere mare o va reprezenta piata SUA.

De asemenea, se prevede dezvoltarea activitatii de confectii în cadrul societatilor comerciale producatoare de tesaturi, contribuind la valorificarea productiei proprii de tesaturi în confectii si crearea de noi locuri de munca.

Ponderea României pe piata mondiala a bunurilor de consum este mult inferioara celei detinute în anul 1989 la export, fapt ce permite previzionarea cresterii în continuare a productiei si în special pentru export.

Piata mondiala a textilelor si tricotajelor se caracterizeaza în momentul de fata prin:

– o puternica competitivitate, determinata de faptul ca oferta, este din ce în ce mai apropiata de limita de saturatie a cererii de consum, precum si datorita cresterii considerabile a numarului si rolului tarilor în curs de dezvoltare, exportatoare. În acelati timp competitivitatea este tot mai mult determinata de pretul si calitatea produselor, tehnoprezentarea, diversificarea sortimentala, adaptarea rapida la schimb_rile de moda, termene scurte de livrare pe sezoane, a produselor;

– pozitia din ce în ce mai importanta a tarilor în curs de dezvoltare detinatoare de materii prime cu costuri reduse a fortei de munca si numar mare de ore de munca prestate anual (China, Indonezia, Filipine, Brazilia, Mexic, Coreea de Sud), tari în care s-au transferat utilaje, echipamente si tehnologii moderne de fabricatie din tarile dezvoltate;

– accentuarea concurentei pe piata mondiala, modificarea strategiei de comercializare. Astfel tarile dezvoltate acaioneaza continuu pentru reducerea costurilor de productie, prin extinderea automatizarii si computerizarii productiei si specializarea în primul rând pe produse de moda, de serie scurta, pentru a putea obtine preturi ridicate, transferând productia produselor de serie mare în tari cu costuri reduse ale fortei de munca.

Desi acordurile textile încheiate de România cu principalele tari importatoare de pe plan mondial constituie o derogare de la spiritul acordurilor multilaterale internationale care prevad liberalizarea comeraului, creeaza totusi cadrul legal favorabil cresterii exporturilor românesti de textile.

Sortimentele de produse cele mai solicitate pe pietele externe care în acelati timp sunt cele care valorifica superior materiile prime înglobate si intereseaza cel mai mult la exportul românesc, sunt în cea mai mare parte considerate "sensibile" pentru industriile tarilor importatoare si sunt protejate prin stabilirea de contingente mult mai reduse comparativ cu celelalte produse care se considera ca nu deranjeaza industriile locale din tarile importatoare.

La fundamentarea nivelelor de crestere a exportului s-a avut în vedere o largire a pietelor de export.

Pentru comercializarea produselor de textile si tricotaje este necesara existenta unei retele de agentii proprii pe pietele externe.

Modificari mai importante la nivelul anului 2000 se prevad în structura si destinatia productiei de tesaturi, cu cresteri mai mari la tesaturile de lâna si bumbac, si proportie mult mai mare a tesaturilor destinate exportului prin confectii.

Se estimeaza o pondere a exportului direct de tesaturi metraj cât si a exportului indirect prin confectii, diminuând în acest mod activitatea de LOHN din sectorul confectii.

Reducerea treptata a volumului productiei de confectii textile în lohn este un obiectiv major al industriei textile, propunând urmatoarele:

– respectarea prevederilor legale de catre furnizorii de materii prime privind nivelul preturilor, care la unele materii prime depasesc preturile externe;

– sprijinirea pentru capitalizarea societatilor comerciale din sectoarele textile, care prin modernizarile si retehnologizarile realizate pâna în prezent pot raspunde cerintelor de calitate solicitate de clientii externi;

– acordarea sau/si facilitarea de credite în valuta pentru achizitionarea de materii prime speciale pentru completarea structurii sortimentale de materii prime indigene, materiale auxiliare si componente tehnologice, destinate productiei de export;

– protejarea materiilor prime din tara care constituie surse pentru productia de export;

– acces la credite externe pentru modernizarea si retehnologizarea fluxurilor tehnologice de fabricatie în sectorul textil;

– reducerea costurilor de productie în sectoarele primare prin introducerea de noi tehnologii de fabricatie, cresterea productivitatii numai prin reducerea personalului excedentar, reducerea consumurilor materiale si energetice;

– îmbunatatirea calitatii semifabricatelor si produselor finite prin implementarea la nivel de societate a noului concept de asigurare a calitatii (ISO).

Consumul de energie electrica si de combustibil scade cu 1,5-2,5% fata de anul 1993, prin introducerea de noi tehnologii performante, de mare productivitate, cu consumuri energetice reduse raportate la unitatea de produs, prin restructurarea organizatorica a fluxurilor de fabricatie si eliminarea echipamentelor depasite tehnic.

CAP.3 INDUSTRIA TEXTILA IN JUDETUL SIBIU

3.1. ISTORIC

Mestesugurile medievale s-au nascut atunci când nivelul fortelor de productie a permis acest lucru, când dezvoltarea modului de productie cerea cu necesitate o largire a productiei sociale.

Mestesugurile au aparut destul de devreme. Existenta lor este sesizata de cele dintâi documente cunoscute în sec. al XII-lea.

Dezvoltarea mestesugurilor în sec. XII se datoreste unor cauze de ordin intern: culturi agricole diversificate, cresterea animalelor într-un numar mare si variat, bogatiile subsolului si cauze de ordin extern: colonizarea unor grupuri de populatii straine care cunosteau astfel de îndeletniciri.

Aici, unde cresterea turnelor de oi era mai lesnicioasa pe bogatele pasuni carpatice sau chiar dincolo de Carpati în timpul iernii, mestesugul tesatoriei de lâna sau a postavaritului a luat o mare dezvoltare datorita abundentei materiei prime si a nevoilor populatiei.

Din cuprinzatorul mestesug al tesatoriei s-au desprins o multime de branse noi care au produs tot mai mult, independent unele de altele.

La început a fost o singura meserie cuprinzatoare: tesatoria. tesatorii îndeplineau toate operatiile, toate etapele procesului de productie, de la prima operatie scarmanatul lânii sau pieptanatul fuioarelor, pâna la ultima operatie: calcatul si finisatul stofei. Mai târziu, însa, pe masura dezvoltarii acestui mestesug si a cresterii productiei, se accentueaza diviziunea sociala în cadrul meseriei mame. Unii mestesugari se ocupau cu scarmanatul lânii sau pieptanatul fuioarelor de cânepa sau in, alaii cu torsul, alaii cu tesutul, alaii cu piuatul, alaii cu tunsul stofei alaii cu vopsitul sau înalbitul si alaii cu calcacul si finisatul stofei pentru a putea fi data spre întrebuintare ca articol finit.

Deci, mestesugul tesatoriei se împarte în 6 branse deosebite. mai mult, nu aceeati tesatori faceau stofa de lâna si pânza, ci erau 2 branse deosebite: una a tesatorilor de lâna (pomcidae sau laniofices) si alta a tesatorilor de pânza (textores sau linifices), dupa cum nu aceeati mestesugari vopseau stofe de lâna sau înalbeau pânza.

Grafic, diviziunea mestesugului tesatoriei se prezinta astfel:

a) scarmanatul lânii,

pieptanatul fuioarelor;

b) torsul lânii sau fuioarelor

c) tesutul pânzei,

tesutul lânii

d) piuatul

e) tunderea si finisajul postavului

f) vopsitul lânii

înalbitul pânzei.

Paralel cu aceste progrese în ce priveste cresterea productiei si a productivitatii, se înregistreaza progrese si în ce priveste tehnica muncii. Apare furca de tors cu roata, se perfecaioneaza razboiul de tesut orizontal.

Problema principala de care sunt preocupati tesatorii-postavari din sec. XIV-XV era asigurarea desfasurarii activitatii lor productive în conditii cât mai bune. Pentru a-si putea apara mai bine interesele ei se oprganizeaza în bresle, acolo unde numarul lor era suficient de mare pentru a se putea constitui.

La 1376 în oralul Sibiu postavarii erau organizati în bresle separate pe tesatorii de lâna (lanifices fraternitas) si pe tesatorii de pânza (textores).

Branta tesatoriei a luat o foarte mare dezvoltare în aceasta zona datorita lânii oilor care se gasea din abundenta.

Postavarii faceau stofe de calitate inferioara fata de postavurile produse în orasele apusene din Flandra, Italia, Silezia, Cehia.

Punându-se de acord cu stadiul de dezvoltare în care se gasea mestesugul lor, breasla tesatorilor sibieni îsi reînoieste statutul în 1469, apoi 1487 si la 1500. Breasla postavarilor avea o situatie înfloritoare din punct de vedere material.

Se formeaza unele centre de postavari care cuprind nu numai orasele din regiunea respectiva, dar si satele din împrejurimi. Un astfel de centru textil exista la Sibiu si în jur, mai ales la Cisnadie. În asemenea cazuri privilegiile se acorda tuturor postavarilor din aceste centre.

Dupa ce stofa de lâna era tesuta si piuata urma o alta operatie, anume tunderea postavului, curatirea lui de elemente inutile, de impuritati.

Fiind o operatie necesara si foarte importanta ea a devenit o adevarata specialitate, o branta mestesugareasca deosebita.

Aceasta specialitate se va dezvolta în aceleati centre unde se dezvolta si mestesugul postavaritului.

Tunzatorii de postav se numesc rasores ei fiind amintiti documentar în sec. al XV-lea. La 1462 exista o breasla a tunzatorilor de postav la Sibiu. La Medias tunzatorii de postav sunt pomeniti pe la 1561 ca fiind un numar însemnat, dar nu se precizeaza daca erau constituiti în breasla.

Strâns legat de mestesugul tesatoriei-postavaritului era croitoria. Mesterii croitori confectionau haine din postav, matase, catifea, pânza.

Acesti mesteri erau organizati în bresle înca din sec. al XIV-lea, astfel la Sibiu în 1376 era atestata breasla croitorilor.

Începând cu secolul al XV-lea, croitorii se împart în 2 branse: cei ce faceau haine la comanda si cei ce faceau haine gata, pentru târg.

În veacul al XV-lea, croitorii reprezinta una din cele mai puternice, mai active si mai importante bresle, atât în ce priveste numarul mesterilor, cât si în ce priveste situatia lor economica.

La Sibiu, între anii 1462-1484 sunt pomeniti 57 mesteri croitori. Importanta croitorilor sibieni mai rezulta si din faptul ca la 1457 li se încredinteaza apararea unuia dintre cele 4 turnuri principale ale orasului, turnul Joagarului, alaturi de cele mai puternice bresle sibiene din acel timp: a macelarilor, a cismarilor si a pielarilor, care aparau celelalte trei turnuri principale.

Croitorii au o situatie materiala înfloritoare, dar o premejdie pentru ei o prezentau mesterii nebreslati, clandestini (Ripleri). Astfel, la cererea croitorilor din Sibiu, Obstea satilor hotareste, la 1587, ca mesterii clandestini ce nu fac parte din breasla si care aduc pagube mari mesterilor breslati sa nu mai fie îngaduiti sa lucreze în orasele sasesti.

Orasul încearca sa împiedice dezvoltarea mestesugurilor satesti si a celor din târguri în scopul de apastra monopolul în ce priveste productia mestesugareasca si a exploata satul si târgul prin preturile monopoliste.

Cu toate masurile restrictive, datorita dezvoltarii fortelor de productie si, ca o consecinta a întregului mod de productie, mestesugurile din târguri si cele satesti iau si ele o dezvoltare din ce în ce mai mare.

În multe târguri se înfiinteaza bresle puternice, care din punct de vedere al productiei faceau concurenta breslelor orasenesti de acelati fel.

Postavarii din Cisnadie erau în situatia de a se constitui într-o puternica breasla înca în prima jumatrate a sec. al XVI-lea. Breasla postavarilor din Cisnadie obtine la 1579 din partea principelui Cristofor Bathory un privilegiu, potrivit caruia se bucura de aceleati drepturi si libertati ca si breslele postavarilor din restul tarii.

tesatorii de postav se constituie în bresle si în alte târguri din aceasta regiune, cum au fost cei din Biertan, care obtin aprobarea statutelor la 1541.

Pânzarii si postavarii din Seica Mare, numiti tesatori albastri (Blauweber), deoarece teseau stofa de culoare albastra, obtin întarirea statutelor din partea obstii satilor în anul 1576.

În afara de aceste târguri, întreaga regiune era împânzita din tesatori, care faceau concurenta tesatorilor din Sibiu si Brasov.

Astfel la Miercurea mestesugul tesatoriei era destul de dezvoltat, daca mesterii de acolo erau pusi pe picior de egalitate cu tesatorii din orase în ce priveste regimul lucratorilor, calfelor si ucenicilor.

În târgurile unde mestesugul tesatoriei a luat o dezvoltare mai mare, s-a dezvoltat si mestesugul croitoriei. În unele târguri croitorii se organizeaza chiar si în bresle, cum au facut cei din Agnita, Cisnadie, Atel si Biertan.

În primele timpuri breslele au jucat un rol progresist, în sensul dezvoltarii tehnicii, al disciplinei în productie. Dar tendinta de a mentine mica productie cu orice pret a început sa constituie o frâna în calea progresului tehnic, deoarece în stradania de a evita orice concurenta, breslele s-au aratat ostile introducerii oricaror perfecaionari tehnice. Astfel, breslele care într-o perioada istorica (sec. XIV-XV) au jucat un rol progresist, au parasit acest drum progresist, închizându-se în regulamente strâmte, servind interesele unei minoritati numai dintre mestesugari, astfel încât acestea devin o frâna în calea dezvoltarii mai departe a societatii, ceea ce va contribui la decaderea lor.

Datorita predominarii puternice a feudalismului nici în sec. al XVII-lea nu se poate vorbi de o productie capitalista, cu toate ca-si fac aparitia, în mod timid, unele forme ale productiei manufacturiere.

Dintre toate ramurile mestesugaresti, cea mai importanta, pâna târziu în sec. al XIX-lea, a fost industria textila. Legata de nevoia primordiala de îmbracaminte a omului si favorizata de abundenta lânii si a inului, industria textila a constitiuit domeniul în care s-au petrecut pentru prima oara si în forma cea mai caracteristica procesul de trecere de la modul de productie feudal la cel capitalist. tesatoria a fost cea dintai si cea mai importanta dintre manufacturi.

Dezvoltarea industriei textile în sec. XVIIIeste determinata mai ales de introducerea torsului mecanic.

La sfâraitul secolului al XVIII-lea industria manufacturiera era înca modesta, dupa cum ne-o dovedeste conscripaia stabilimentelor industriale, a manufacturilor si a "fabricilor" din 1792, întocmita din ordinul Cancelariei aulice. Progresele se faceau însa simtite, iar breslele erau în curs de transformare. Mai dezvoltata era manufactura de tors lâna si de postav de la Sadu, înfiintata de medicul român Ioan Piuariu-Molnar.

În prima jumatate a secolului al XIX-lea manufacturile se dezvolta mai intens, se accentueaza diviziunea muncii, piata de desfacere este mai larga. Pe lânga manufacturile din Sibiu si cele domeniale, mai sunt semnalate la Orlat, în 1847, o "fabrica" de tors bumbac si lâna. Dupa 1840 atelierele breslatilor textilisti din Sibiu, Cisnadie si Sadu se transforma în manufacturi care produc postav, flanele si molton, ce erau vândute armatei, precum si în celelalte doua tari românesti.

La interventia cisnadienilor, manufactura de tors lâna de la Sadu si-a încetat activitatea în 1853, în locul ei instalându-se o "fierbatorie" de bauturi alcoolice. Breasla tesatorilor de postav din Sibiu înfiinteaza o "fabrica" de tors lâna la Gura Raului, care lucra si pentru "vecinatati". În 1847 funcaiona la Orlat o manufactura de bumbac cu 25 de lucratori calificati.

Dezvoltarea manufacturilor trebuie legata si de munca la domiciliu, sistem foarte raspândit în Imperiul Habsburgic, pe care-l putem întâlni si în Transilvania în ramura prelucrarii bumbacului sau a torsului (de exemplu, manufacturile de postav din Cisnadie dadeau de lucru, în 1838, la mai bine de 1400 torcatoare din comunele învecinate).

În cursul secolului al XIX-lea, industria manufacturiera s-a dezvoltat atât cantitativ, cât si calitativ. Matina începe sa devina un indiciu al revolutiei industriale., Dezvoltarea comeraului cu Principatele si patenta imperiala din 1851, prin care se rastrângeau privilegiile breslelor, vin sa stimuleze industria manufacturiera, iar din anul 1872, data abolirii regimului breslelor, deschide drumul spre industrria de fabrica.

Luând exemplul atelierelor urbane si al manufacturilor, mestesugarii satelor îsi maresc productia si o diversifica pentru nevoile pietei. Industria casnica textila era dezvoltata în special la taranii români din jurul Sibiului în satele "marginimii", ce aveau mari turme de oi. Taranii confectionau panuri, postav si îmbracaminte taraneasca, pe care o vindeau la balciurile locale sau la cele din România.

Desi concurenta produselor austriece limiteaza investitiile în industria textila, mentinându-le la un nivel tehnic scazut, industria mare începe sa se dezvolte mai ales dupa 1848. Industria textila se afirma în Sibiu si Cisnadie, torcatoria din Dumbrava Sibiului (1868) avea aspect de fabrica.

Corespunzator evolutiei industriale va creste si numarul muncitorilor. Astfel, în 1852, la Cisnadie se aflau 80 de calfe de tesatori, 300 de ucenici si 2000 de muncitori necalificati.

Criza din 1873 a lovit greu industria textila, abia dupa 1880 se evidentiaza din nou semnele unui avânt a acestei industrii.

Dupa 1 Decembrie 1918, odata cu unirea Transilvaniei cu România, dezvoltarea economica a judetului Sibiu se desfasoara pe alte coordonate.

În anii interbelici existau în municipiul Sibiu si orasul Cisnadie numeroae fabrici, cum ar fi: Hempaer si Scherer (Sibiu), Gromen si Hewrbert (Sibiu), Areka (Sibiu), Gündisch si Simonis (Cisnadie), Oscar Binder (Cisnadie) etc.

Dupa al doilea razboi mondial, odata cu nationalizarea, aceste mici întreprinderi se unifica si îsi schimba denumirea.

În 1989 existau în judet urmatoarele întreprinderi textile:

– Întreprinderea "Textila" Cisnadie (1874)

– centru de spalare-sortare lâna

– filatura cardata si semipieptanata

– tesatorie stofe, paturi, covoare.

– Întreprinderea "Libertatea" Sibiu (1851)

– filatura de lâna pieptanata

– tesatorie stofe fine (licenta Wohlmark)

– Întreprinderea textilk_ "Târnava" Medias (1925)

– filatura

– tesatorie bumbac

– Întreprinderea textila "Dumbrava" Sibiu (1868)

– filatura

– tesatorie

– mocheta cu suport tufting

– Întreprindera de ciorapi "7 Noiembrie" Sibiu (1927)

– Întreprinderea de tricotaje "Drapelul Rosu" Sibiu (1876);

– Întreprinderea "Matasea Rosie" Cisnadie (1926)

– tesaturi de fire sintetice si artificiale

– tesaturi tip matase

– Fabrica "Progresul" Orlat (prima jumatate a sec. XIX)

– filatura cardata

– tesatorie paturi, covoare

– Întreprinderea "Firul Rosu" Talmaciu

– ata de cusut, de brodat, de tricotat

Schimbarea denumirilor întreprinderilor nationalizate din municipiul si judetul Sibiu

INDUSTRIA TEXTILA

1. Theil Mihail = Apretura de matase Sibiu;

2. Gündisch & Simonis (Cisnadie) = tesatoria de lâna Cisnadie nr.1;

3. Karl Sill (Sibiu-Cisnadie) = tesatoria de lâna Cisnadie nr.2;

4. Herberth Roth & Co (Sibiu-Cisnadie) = tesatoria de lâna Cisnadie nr.3.

5. M. Bonfert & Co (Sibiu-Cisnadie) = tesatoria de lâna Cisnadie nr.4;

6. Paulini Victor (Sibiu-Cisnadie) = tesatoria de lâna Cisnadie nr.5.

7. Billes Bretz & Co (Sibiu-Cisnadie) tesatoria de lâna Cisnadie nr.6.

8. Ongyerl Ernest (Sibiu=Cisnadie) = tesatoria de lâna Cisnadie nr.7.

9. Taute & Co (Sibiu-Cisnadie) = tesatoria de lâna Roza Luxemburg.

10. Paulini Georg (Sibiu-Cisnadie) = tesatoria de lâna Cisnadie nr.8.

11. Walter (Cisnadie-Sibiu) = tesatoria de lâna Cisnadie nr.9.

12. G.L. Rabinovici (Cisnadie-Sibiu) = tesatoria de lâna Cisnadie nr.10.

13. Ritz Nahn (Sibiu) = tesatoria de lâna Muretul.

14. Oscar Binder (Cisnadie) = tesatoria de lâna Cisnadie nr.11.

15. Johann Gross & Co (Cisnadie)= tesatoria de lâna Cisnadie nr.12.

16. Peter Petri & Co (Cisnadie) = tesatoria de lâna Cisnadie nr.13.

17. Adler (Cisnadie-Sibiu) = tesatoria de lâna Perfect.

18. Mihail Gunesch (Cinsadie-Sibiu) = tesatoria de lâna Cisnadie nr.29.

19. Harfa (Cisnadie) = tesatoria de lâna Cisnadie nr.30.

20. Fleischer Herberth & Co (Cisnadie) = tesatoria de lâna Cisnadie nr.31.

21. Indutextila Vasiliu (Orlat) = tesatoria de lâna Progresul.

22. Torcat. Crivat Craciun (Cisnadie) = Torcatoria de lâna Cisnadie nr.32.

23. Paulini Gromer (Cisnadie) = Torcatoria de lâna Cisnadie nr.33.

24. Julins Müller (Sibiu) = Fabrica textila Olt.

25. Henrich P. Saturn (Cisnadie) = Fabrica Muncitoare Cisnadie.

26. Carl Haffner (Sibiu) = Fabrica de textile Harnicia

3.2. STAREA ACTUALA A INDUSTRIEI TEXTILE DIN

JUDETUL SIBIU

În judetul Sibiu sunt întreprinderi de confectii, tricotaje, stofe, covoare. Acestea sunt atât cu capital majoritar de stat cât si private.

Acestea sunt:

* Agnitex SA – Agnita

– produce tricotaje din PNA pentru adulti si copii

* Carmis SRL – Medias

– produce confectii si lenjerie din bumbac si in pentru barbati,

femei si adolescenti si haine de protectie.

* Cochet SA – Sibiu

– produce tricotaje din PNA pentru adulti si copii si tricotaje din

materiale sintetice si supraelastice

* Cooperativa "Arta tesatorilor – Magura" – Cisnadie

– produce covoare, plusate si mochete

* Cooperativa "Textila" Sibiu

– produce tricotaje PNA pentru adulti si copii

* Cooperativa "Tricotajul" Sibiu

– produce tricotaje PNA pentru copii si confectii pentru nou nascuti

* Covtex SA – Cisnadie

– produce stofe 100% lâna, stofe din fire mixte, paturi lâna si

amestec, paturi sintetice, postavuri, stofa mobila, covoare tesute din

lâna si amestec

* Euroconf SA – Sibiu (capital austriac)

– produce confectii si lenjerie din bumbac, tip bumbac, lâna si tip

lâna, matase si tip matase, in pentru adolescenti si adulti

* Filli SRL – Sibiu

– produce confectii sport pentru adulti, adolescenti si copii

* Gama SRL – Sibiu

– produce confectii camasi cu mâneca lunga si scurta

* Libertatea SA – Sibiu

– produce tesaturi lâna si tip lâna

* Matasea Româna SA – Cisnadie

– produce tesaturi matase, tip matase si matlasate

* Mondostar SA Sibiu (capital francez)

– produce confectii din bumbac, tip bumbac, in, lâna, tip lâna,

matase si tip matase

* Orlatex SA – Orlat

– produce paturi si covoare din lâna si amestec

* Romanofir SA – Talmaciu

– produce ata de cusut pentru lucru manual, crosetat si macrame,

ata de cusut industriala, fire de bumbac alb si color, goblenuri

* Sibdress SA – Sibiu (capital german)

– produce confectii din bumbac, tip bumbac, in, lâna, tip lâna,

matase si tip matase.

* Sitex Dumbrava SA Sibiu

– produce tesaturi lâna si tip lâna, paturi lâna si amestec, stofe

mobila, covoare plusate, mochete

* Texromed SA – Medias

– produce tesaturi din bumbac si tip bumbac

* Triana SRL – Sibiu

– produce tricotaje PNA pentru adulti (bluze, jachete, veste)

Alti producatori de confectii textile sunt:

* B & V SRL – Sibiu

* Confectia Sib SA – Sibiu

* Coop "Îmbracamintea" Sibiu

* CUDAC SRL

* Olimb SCA – Agnita

* Phoenix Star SRL – Sibiu

* Salon de moda Lady N – Sibiu

* Trico-Todea SRl – Medias

* Klarmann SRL – Medias

3.3. PRIVATIZAREA SI RESTRUCTURAREA INDUSTRIEI

TEXTILE ÎN JUDETUL SIBIU

Industria textila din judetul Sibiu este a 3-a pe tara ca pondere dupa Bucuresti si Timisoara. Pe judet este a doua dupa industria contructoare de masini.

Productia textila reprezinta 3,27% din productia industriala a judetului.

Ponderea productiei textile din judetul Sibiu în anii tranzitiei este:

1989 – 100,0

1990 – 70,7

1991 – 59,8

1992 – 46,2

1993 – 46,0

1994 – 36,9

1995 – 29,3

1996 – 27,8

Societatile cu capital de stat privatizate sunt:

– prin metoda MEBO – metoda standard de privatizare

– prin licitatie – cota de 40 % acaiuni FPS

Urmatoarele societati vor fi privatizate în anul 1997:

Societatea "Covtex" SA Cisnadie va fi privatizata prin lichidare.

A fost la industria usoara si societatea "Flaro" – care introducea componente tehnologice pentru utilajele din industria usoara, dar a trecut la industria de mecanica fina.

S-au facut restructurari sustinute cu bani de la FPS la societatile: Texromed, Romanofir, Bumbacul Cisnadie.

Toate întreprinderile si-au întocmit programe proprii de restructurare care cuprind:

– retehnologizare

– restructurare manageriala

– reorganizare

CAP. 4 PERSPECTIVELE DE DEZVOLTARE A INDUSTRIEI

TEXTILE DIN JUDETUL SIBIU ÎN CONTEXT

REGIONAL, NATIONAL SI EUROPEAN

Industria este ramura economica care influenteaza în mod determinant dezvoltarea si modernizarea infrastructurii economico-sociale, asigura cea mai mare parte din oferta de bunuri de consum pentru populatie si valorificarea superioara a resurselor nationale de materii prime si materiale.

Industria reflecta capacitatea de valorificare a potentialului creativ si a fortei de munca si are un rol imnportant în economia si societatea româneasca fiind ramura cu cea mai importanta pondere în realizarea produsului intern brut si în populatia ocupata, realizând peste 92% din exportul tarii si, de asemenea, asigurând cea mai mare parte din resursele energetice pentru economie si populatie, precum si din oferta de bunuri de consum.

Industria usoara din judetul Sibiu are un potential capacitativ important, doar partial uzat fizic si moral dar incomplet utilizat si valorificat.

Dezechilibrele structurale si punctele slabe s-au accentuat în conditiile funcaionarii imperfecte a mecanismelor pietei în perioada de tranzitie si a constituit una din cauzele principale ale discrepantei între performantele si potentialul real de care dispune industria textila.

Obiectivul strategic al dezvoltarii industriei textile consta în asigurarea competitivitatii.

Complexitatea poate fi substantial ameliorata prin:

– modernizarea produselor si tehnologiilor în contextul economiei concurentiale si globalizarii pietelor;

– utilizarea judicioasa a resurselor disponibile de capital, tinând seama atât de eficienta cât si de impactul economico-social.

Un aport suplimentar de capital extern, sub forma de investitii directe sau credite pe termen mediu si lung este absolut necesar pentru accelerarea modernizarii capacitatilor de productie cu potential competitiv pentru cresterea productivitatii muncii si reducerea consumurilor specifice de materiale.

Industria textila din judetul Sibiu dispune de forta de munca calificata, nivelul de pregatiure generala asigurat prin formele de scolarizare fiind comparabil cu cel existent în alte tari. Cooperarea în productie sau tehnico-stiintifica cu Uniunea Europeana si tarile dezvoltatre, poate constitui un suport ce trebuie utilizat cu eficienta.

De asemenea, îmbunatatirea substantiala a calitatii managementului poate asigura cresterea eficientei generale a activitatii industriei textile.

Un alt obiectiv al dezvoltarii este cresterea economica prin:

– factorul extensiv – cresterea productiei fizice

– factorii intensivi care pot contribui la majorarea valorii adaugate:

– cresterea gradului de valorificare a produselor,

– reducerea consumurilor specifice de materiale si energie.

Cresterea gradului de valorificare a produselor se poate face prin:

– ridicarea calitatii si fiabilitatii produselor,

– exportarea la preturile pietei externe a produselor cu caracteristici tehnice sau cu consumuri de resurse materiale similare sau apropiate fata de cele ale producatorilor straini.

– valorificarea conjuncturilor favorabile de pret.

Consumurile specifice de materiale în industria textila sunt mai mari decât în tarile dezvoltate în medie cu 10-15% consumurile suplimentare fiind determinate de gradul de finete mai redus.

Cresterea economica se va face în doua etape:

– în perioada 1996-2000 cresterea valorii adaugate se va baza pe ameliorarea structurilor de productie, în special la produsele destinate exportului, dar si pietei interne si partial pe cresterea gradului de valorificare si reducerea consumurilor specifice de materiale si energie,

– în perioada 2001-2005 va creste influenta favorabila a reducerii ponderii cheltuielilor cu materialele si energie si a gradului de valorificare a resurselor, ca urmare a amplificarii efectelor acaiunii de modernizare a produselor si tehnologiilor, a cooperarii si investitiilor directe de capital strain si a cresterii ponderii sectorului privat.

Dinamica productiei textile în perioada 1996-2005 va evolua în funcaie de urmatorii factori:

– ritmul de adaptare a structurii si performantelor produselor la cerintele si exigentele actuale ale pietei interne si externe,

– nivelul de înzestrare cu factori de productie si capacitatea de asigurare a resurselor de finantare a investitiilor destinate modernizarii tehnologice;

– gradul de atractivitate pentru investitiile de capital strain;

– cresterea calitatii actului managerial, ce poate fi stimulata prin accelerarea procesului de privatizare.

În domeniul comeraului exterior cu produse textile obiectivul principal vizeaza:

– alinierea la standardele europene si mondiale de calitate.

Aceasta strategie se orienteaza spre:

– abordarea conceptului de asigurare a calitatii;

– introducerea sistemelor calitatii conform standardelor internationale NO9000 si EN 45000;

– acreditarea si certificarea acestor sisteme;

– practicarea managementului calitatii totale.

Toti conducatorii de întreprinderi cauta marirea profitului si a competitivitatii în doua directii:

– reducerea costurilor

– cresterea vânzarilor.

În domeniul costurilor legate de calitate toate pierderile datorate lipsei de calitate au fost denumite costurile noncalitatii.

Exista o solutie a costurilor noncalitatii. Aceasta consta în adaptarea principiilor asigurarii calitatii prin introducerea sistemelor calitatii.

Sondajele arata ca pretentiile calitative ale consumatorilor sunt în continua crestere. Pe de alta parte datorita concurentei, produsele similare sunt apropiate din punct de vedere al pretului si al calitatii. În aceste conditii promovarea produselor ridica probleme din ce în ce mai mari. si astfel s-a nascut un nou concept: certificarea garantata printr-un organism independent si impartial pe baza existentei unui sistem al calitatii bazat pe principiile asigurarii calitatii.

Certificarea pe baza asigurarii calitatii mareste competitivitatea firmei datorita încrederii pe care o da consumatorului în calitatea produselor ei, fapt care se poate materializa în cresterea vânzarilor.

În evolutia conceptului calitatii pe plan mondial s-au parcurs urmatoarele etape:

– inspectia calitatii

– controlul calitatii

– asigurarea calitatii

– managementul calitatii totale

Inspectia este sortarea productiei în produse conforme si produse neconforme în urma compararii caracteristicilor calitative ale produselor cu cele prevazute în specificatii.

Controlul calitatii este prevenirea aparitiei produselor defecte.

Asigurarea calitatii este încrederea bazata pre sistemele calitatii, care extind masurile preventive la toate activitatile care contribuie la construirea calitatii.

Managementul calitatii totale este îmnbunatatirea prin aplicarea concepaiei concentrata în trilogia lui Juren:

– planificare,

– control,

– îmbunatatire.

Managementul calitatii totale defineste o politica ofensiva fata de calitate si se concretizeaza printr-un proiect de îmbunatatire care sa scada costurile noncalitatii si sa stabileasca o zona de toleranta.

Industria textila se afla în etapa inspectiei statistice, desi exista semne ca noile concepte îsi fac simtita prezenta.

Sunt initiate masuri cu caracter preventiv, dar metode tipice ale inspectiei, si nu bazate pe analize de tendinta. Semne ca noile concepte îsi fac simtita prezenta se concretizeaza în faptul ca noile tehnologii introduse poarta cu ele elemente avansate de asigurarea calitatii si s-a început procesul de proiectare, documentare si implementare a sistemelor calitatii conform ISO 9000.

Este necesara introducerea sistemelor calitatii în industria textila având în vedere tendinta de disparitie a barierelor comerciale si deci a cresterii concurentei.

Procesul este posibil deoarece resursele necesare implementarii sistemelor calitatii sunt resursele umane, iar industra textila dispune de resurse umane bine pregatite care cu un efort minim de instruire în domeniul asigurarii calitatii pot îndeplini cu succes acest obiectiv.

Desi industria textila nu este poluatoare, totusi printre obiectivele ei de viitor se înscrie si încadrarea în reglementarile din domeniul protecaiei mediului.

Pentru ca industria textila din judetul Sibiu sa fie o sursa potentiala importanta de crestere a ofertei competitive de marfuri trebuie accelerat procesul de privatizare.

Privatizarea are efecte asteptate numai în conditiile unui management corespunzator, având în vedere ca administrarea si conducerea întreprinderilor în economia de piata nu revine de regula proprietarilor (actionarilor), ci managerilor.

Exista un consens unanim ca managementul are un rol decisiv în succesul sau insuccesul privatizarii.

Atragerea capitalului strain în privatizare poate fi favorabila, dar aceasta actiune trebuie evaluata previzional, cu profesionalism si abilitate pentru ca exista tendinta de transferare, din tarile dezvoltare spre cele în curs de dezvoltare, a productiilor cu consumuri ridicate de manopera, dar si a celor energo si material-intensive, precum si a celor poluante.

Politica de atragere a investitiilor directe de capital se face pe baza unor criterii:

– evaluarea corecta a capitalului social supus privatizarii,

– aplicarea facilitatilor prevazute de lege pentru asociatiile de salariati si capitalul privat autohton.

O componenta prioritara a industriei textile o constituie formarea si perfectionarea managerilor, deoarece cresterea competentei manageriale reprezinta unul din factorii decisivi ai competitivitatii în industrie.

Alte obiective ale urmatorilor ani sunt:

– valorificarea superioara a materiilor prime textile indigene,

-cresterea competitivitatii produselor din industria textila prin optimizare, modernizare si retehnologizare,

– implementarea sistemului de certificare a calitatii produselor, alinierea la normele si standardele internationale,

– realizarea unor sisteme informatice pentru analiza si prelucrarea datelor în laboratoarele de încercari si elaborarea unor algoritmi de caracterizare a produselor textile, în scopul proiectarii asistate pe calculator,

– intercorelarea factorilor economici funcaionali si estetici si promovarea tendintelor de moda ale ansamblului vestimentar.

Industria textila în ansamblul ei este într-o continua dezvoltare. Factorii principali care determina progresul sunt: cresterea numarului populatiei si cresterea consumului mediu de textile pe locuitor. Aceasta dezvoltare prezinta periodic stagnari din diverse cauze.

Pentru a iesi din impas, fortele tehnice si economice cauta solutii, idei noi, inovatii, inventii noi, forme de organizare sau reorganizare, în scopul cresterii competitivitatii produselor, economisirii energiei si mâinii de lucru, a apei si a reactivilor. Între producatori se amplifica concurenta, creste calitatea productiei, se reduc timpuri de livrare. Toate acestea necesita tehnologii de îmbunatatire, automatizare, se extinde computerizarea conducerii care devine un management flexibil si creste preocuparea pentru pastrarea curata a mediului înconjurator.

EUROCONF S.A. SIBIU

S.C. "Euroconf" S.A. Sibiu a realizat în cursul anului 1996 un numar de 558.349 bucati confectii, din care 414.647 bucati destinate exportului direct si 143.702 bucati destinate fondului pietii.

Livrarile la export însumeaza 4.288 mii DM cu 10% mai putin decât în anul 1995. La intern livrarile însumeaza 2.516 milioane lei si sunt cu 11,6% mai mari decât în 1995.

Societatea a produs, de asemenea, energie termica pentru consum propriu si livrari la terti în valoare de 514 milioane lei.

Din productia de confectii 74,3% a fost destinata exportului pentru firmele: DRESSMASTER, WIMMERS, PRIESS GERMANIA, WEIL FRANTA, MARIELLA ITALIA si FLAIRO OLANDA.

Indicatorii economici s-au realizat dupa cum urmeaza: veniturile din exploatare însumeaza 23.737 milioane lei cu o crestere de 50% fata de anul 1995 datorita în principal cresterii cursului de revenire la export cu 44,4 %, cât si livrarilor la fondul pietii, veniturile din vânzarea marfurilor s-au realizat în suma de 10.595,8 milioane lei.

Cheltuielile de exploatare însumeaza 20.989,0 milioane lei si se compun din cheltuieli cu materia prima si auxiliare (903,7 milioane lei), materiale consumabile (391,8 milioane lei), energie si apa (152,8 milioane lei) alte cheltuieli materiale (inclusiv gazul metan pentru abur) 337 milioane lei cheltuieli cu lucrari si servicii executate de terti (1.833,7 milioane lei), impozite si taxe (37,5 milioane lei), cheltuieli cu personalul si asigurarile sociale (6.805,4 milioane lei), amortizare utilaje si cladiri (517,9 milioane lei), cheltuielile privind marfurile (10.009 milioane lei).

Rentabilitatea realizata la veniturile din productie este de 31%, mai mica cu 4,6 % decât în 1995 datorita cresterii cheltuielilor privind asigurarile si protecaia sociala, cât si datorita cresterii pretului la energia electrica si termica începând cu 1 iulie 1996, în conditiile în care productivitatea muncii a ramas relativ constanta.

Profitul din exploatare realizat este de 2.748,3 milioane lei.

Veniturile financiare de 1.059,2 milioane lei s-au realizat din diferentele de curs valutar 800,8 milioane lei, dobânzi încasate 68,8 milioane lei si provizioane 18,6 milioane lei.

Cheltuielile financiare în suma de 713,4 milioane lei se compun din diferente nefavorabile de curs valutar 473 milioane lei, dobânzi 125,7 milioane lei (inclusiv pentru creditul în valuta pentru utilaje) si provizioane din diferente de curs valutar la 31.12.1996 în suma de 114,7 milioane lei.

Rezultatul financiar este de 345,8 milioane lei.

Veniturile excepaionale în suma de 410,6 milioane lei reprezinta vânzarea de mijloace fixe (inclusiv apartament de protocol) cât si venituri din alte operatii de gestiune.

Profitul brut al anului 1996 este de 3.408,5 milioane lei din care scazând impozitul pe profit în suma de 588 milioane lei, rezulta un profit net de 2.820,5 milioane lei.

Cheltuielile excepaionale reprezinta partea neamortizata a activelor vândute în suma de 588 milioane lei, rezulta un profit excepaional de 314,3 milioane lei.

Repartizarea profitului net în suma de 2.810,5 milioane lei s-a realizat astfel:

– fond de participare a salariatilor la profit – 281,6 milioane lei

– fond de dezvoltare – 1.184,1 milioane lei

– dividende de plata – 1.354,8 milioane lei

Fondul de rezerva nu s-a modificat în cursul anului 1996, deoarece a fost constituit conform legii.

Fondul de dezvoltare s-a constituit din:

– existent la începutul anului – 549,6 milioane lei

– amortizarea imobilizarilor corporale – 565,7 milioane lei

– din profitul anului curent – 1.184,1 milioane lei

– în total surse – 2.299,4 milioane lei

În cursul anului s-au cheltuit 1.299,4 milioane lei pentru achizitii de imobilizari corporale (mijloace fixe) ramânând la finele anului 1996 fond de dezvoltare în suma de 1.000,0 milioane lei, care va fi utilizata în anul 1997 pentru investitii.

Societatea înregistreaza la 31 decembrie 1996 creante în suma de 1053,3 milioane lei din facturi neîncasate 1.671,2 milioane lei, impozit pe profit de recuperat 31,9 milioane lei, debitori diverai 38,7 milioane lei si garantii 13,1 milioane lei (garantii, telefoane si gaz emtan) si furnizori debitori 5,0 milioane lei.

Societatea a reevaluat creantele si datoriile în valuta la 31.12.1996 constituind provizioane din schimb valutar în suma de 114,7 milioane lei.

Toate obligatiile scadente fata de bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale si fondurile speciale au fost achitate la termen.

Societatea înregistreaza la 31.12.1996 decontari din operatii în curs de clasificare în suma de 146.456 mii lei ce reprezinta lipsuri în gestiunea de produse finite (145.413 mii lei) si la productia neterminata (1.043 mii lei). Inventarele s-au finalizat si înregistrat în luna decembrie 1996, dar pentru ca suma a fost mare, administratorii au sesizat organele de urmarire penala pentru clarificarea lipsurilor, urmarind a emite decizii de imputare în termen legal.

BIBLIOGRAFIE

Anuarul Statistic 1995

Buletin Statistic Local 1995

Raport asupra starii generale economice, sociale, culturale si administrative a judetului Sibiu pentru anul 1996 (febr. 1996, Prefectura judetului Sibiu)

Strategia de dezvoltare economica si sociala a judetului Sibiu (proiect de dezvoltare regionala, 1995, Prefectura judetului Sibiu)

Geografia României, vol. II

Monografia României, vol. II

Anuarul statistic 1996

Revista "Dialog textil", ian. 1996, febr. 1996, apr. 1997.

Revista "Capital" nr.6/1997.

România viitoare, anul V, nr. 175 (1010), 27 august 1948

Revista "Industria textila" nr.4/1994, 3/1995, 4/1995, 4/1996.

Stefan Pascu – "Mestesugurile din Transilvania pâna în secolele al XVI-lea|", Ed. Academiei RPR, 1954.

"Istoria României", vol. III, Ed. Acad. RPR, Bucuresti, 1964.

Cornel Irimie, Nicolae Dunare, Paul Petrescu – "Marginenii Sibiului", ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1985.

"Sibiu" – Monografie, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1981.

Murestetiu V., Badea C, Surdu B., Muresan C., Nutu C-tin, Egyed A., Curticapeanu V., – "Din istoria Transilvaniei", vol. II, ed. a II-a, Ed. Acad. RPR, 1963.