Perspectiva Anosr Privind Sistemul de Acordare a Burselor Sociale

Introducere

Dimensiunea socială a educație a reprezentat întotdeauna o preocupare constantă a mișcărilor studențești. Plecând de la premisa că educația este un bun public, studenții, indiferent de statul din care provin, au militat mereu pentru un acces cât mai larg la învățământul superior, pentru ca toate categoriile de tineri să poată participa și finaliza studiile, fără a întâmpina vreo barieră de natură economică sau socială. În viziunea Alianței Naționale a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR), este necesară o continuare a militării în fața guvernelor și a instituțiilor de învățământ superior pentru dezvoltarea de politici și mecanisme adecvate în vederea implementării reale a Procesului Bologna. Totodată, este necesară asigurarea unei finanțări corespunzătoare a educației pentru îndeplinirea obiectivelor asumate de către miniștri educației, în special legate de garantarea accesului și echității în sistemul de învățământ superior prin servicii de sprijin social pentru studenți. La fel cum la nivel european ESU a fost polul principal de influență a politicilor legate de dimensiunea socială a educației, la nivel național ANOSR a influențat discuțiile privind aspectul social al educației și a introdus principiul echității între prevederile Legii nr 1/2011 a Educației Naționale (LEN) adoptată în România în ianuarie 2011. ANOSR își asumă continuarea demersurilor de monitorizare periodică și influențare a politicilor de acces și echitate în învățământul superior din România până când nu va mai exista nicio barieră de ordin financiar sau cauzată de o nevoie specială a unui student în calea accesului și parcurgerii traseului educațional.

Studenții reprezintă o categorie socială aparte, care necesită o atenție specială din partea statului român din cauza vulnerabilităților pe care aceștia le au din punct de vedere socio-economic, dar mai ales din prisma importanței deosebite pe care aceștia o au pentru dezvoltarea întregii societăți pe termen mediu și lung. De-a lungul timpului, statul și-a asumat sprijinirea tuturor studenților printr-o serie de drepturi și facilități care să îndepărteze o parte din obstacolele și provocările pe care aceștia le întâlnesc și cu care se confruntă în traseul normal al vieții academice, drepturi și facilități prin care totodată se dorește încurajarea acestora să acceseze, să parcurgă și să finalizeze un program de studii superioare, datorită beneficiilor incontestabile pe care educația le aduce la nivelul societății.

După căderea comunismului din iarna anului 1989 și schimbarea paradigmei asupra sistemului de învățământ superior românesc, sprijinul acordat studenților prin măsuri socio-economice active nu a venit ca o consecință normală a unei viziuni moderne în ceea ce privește educația care trebuie să reprezinte o investiție și o prioritate națională pentru dezvoltarea coerentă și democratică a statului, ci mai mult, a fost nevoie de o serie de presiuni și acțiuni ample prin care a fost atrasă atenția asupra necesității tratării viitorului societății cu responsabilitatea cuvenită.

Putem afirma faptul că dimensiunea socială a educației a reprezentat, mai ales în ultimii ani, preocuparea principală sau una dintre preocupările principale ale tuturor statelor europene semnatare a Procesului Bologna, aceeasta fiind reflectată ca o prioritate a sistemului de învățământ superior în politicile și recomandările promovate de actori importanți din sfera educațională de la nivel internațional.

Procesul Bologna este cel care definește dimensiunea socială a educației ca fiind „dimensiunea care promovează egalitatea de șanse în învățământul superior în termeni de acces, participare și finalizare a studiilor, condiții de trai și de studiu, consiliere, suport financiar precum și reprezentarea studenților”.

În același timp, în conformitate cu Declarația de la Sorbona din 1998, putem spune că „studenții care provin din mediile sociale cele mai variate ar trebui să poată avea acces la învățământul superior, în orice moment al activității lor profesionale”, cu alte cuvinte, statele trebuie să depună orice efort pentru a implementa mecanisme care au ca scop eliminarea barierelor de acces, de parcurgere și de absolvire a învățământul superior pentru toate categoriile de studenți.

Problema dimensiunii sociale a educației a fost discutată și în 2007, în cadrul Conferinței Ministeriale de la Londra. Potrivit Comunicatului Ministerial de la Londra, miniștrii prezenți la această conferință au reafirmat „importanța ca studenții să-și finalizeze studiile fără obstacole legate de mediul socio-economic de proveniență.” Aceștia au susținut faptul că vor „continua eforturile de a asigura servicii studențești adecvate, de a asigura flexibilitatea traseelor educaționale și de a lărgi participarea la toate nivelele pe baza principiului egalității de șanse.”

În anul 2009, dimensiunea socială a educației a devenit o prioritate pentru Spațiul European al Învățământului Superior pentru următorii zece ani iar acest lucru a avut loc prin asumările făcute de către cei 46 de miniștrii responsabili cu învățământul superior din țările Procesului Bologna reuniți la Leuven – Louvain-la-Neuve din Belgia. Astfel, a ajuns să fie responsabilitatea statelor semnatare ale Procesului Bologna să aducă dimensiunea socială a educației ca prioritate pentru sistemele naționale de educație, acest lucru reflectându-se în politicile și recomandările promovate de actori importanți din sfera educațională.

Printre prioritățile setate de către miniștrii responsabili cu învățământul superiori în cadrul Conferinței Ministeriale de la București din 2012, se află îmbunătățirea politicilor naționale care să ajute la creșterea accesului și a ratei de absolvire a studenților din învățământului superior, cu o atenție ridicată asupra grupurilor defavorizate și subreprezentare cu grad ridicat de risc de excludere – „Ne asumăm consolidarea politicilor de lărgire a accesului general și creșterea ratei de absolvire, inclusiv măsuri care vizează creșterea participării grupurilor subreprezentate”. Astfel, miniștrii prezenți la conferința de la București și-au asumat realizarea unor eforturi pentru a crea măsuri de a crește accesul grupurilor defavorizate și subreprezentate la învățământul superior, măsuri pentru a putea reduce inechitățile existente și măsuri pentru oferirea serviciilor de sprijin social pentru studenți, consiliere și orientare, trasee academice flexibile și alternative.

În cel mai recent comunicat ministerial adoptat în urma Conferinței Ministeriale de la Erevan din primăvara acestui an, miniștrii responsabili cu învățământul superior și-au asumat să îmbunătățească sistemele naționale de învățământ superior, dorin ca acestea să devină mai incluzive din punct de vedere social, implementând astfel strategia Spațiului European al Învățământului Superior pentru dimensiunea socială.

Strategia pentru Europa anului 2020, cea mai importantă strategie lansată de Comisia Europeană în această decadă în ceea ce privește dimensiunea socială a educației, recunoște că pentru a avea o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, un rolul cheie îl are educația și în același timp, educația superioară, rol pe care trebuie să îl joace dacă se dorește ca ambițiile pe care le are această instituție pentru Europa în cadrul unei realități globale, aflată într-o continuă schimbare, să se realizeze. Printre obiectivele principale setate de această strategie care urmărește, precum spuneam și anterior, dezvoltarea inteligentă, sustenabilă și inclusivă a Uniunii Europene, se numără și creșterea ponderii populației cu studii superioare, cu vârstă cuprinsă între 30-34 de ani în totalul populației având vârsta respectivă, până la cel puțin 40%.

În anul 2011 a fost lansată strategia privind „Modernizarea sistemelor de învățământ superior”, aceasta reprezentând un alt cadru strategic relevant pentru Uniunea Europeană. Prin această strategie, care era privită ca o reform, se dorea creșterea numărului de absolvenți de învățământ superior, se dorea îmbunătățirea calității predării și maximizarea a ceea ce învățământul superior poate oferi pentru a ajuta economia UE să iasă mai repede din criză. Comisia Europeana a subliniat faptul că Europa trebuie să atragă în învățământul superior categorii mai largi ale societății, dorindu-se să fie atrase în special categoriile dezavantajate sau vulnerabile și, în același timp, să fie alocate resurse pentru a face față acestei provocări. Mai mult, Comisia Europeană atrage atenția și asupra faptului că reducerea abandonului școlar în învățământul superior este un element destul de esențial pentru a atinge obiectivele Uniunii Europene.

Fiind un stat membru al Uniunii Europene, România trebuie să contribuie într-un mod activ la realizarea Cadrului strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale. Obiectivele pe care România le-a asumat în domeniul educației și al învățării pe tot parcursul vieții pentru anul 2020 sunt reducerea ratei de abandon la un nivel de sub 11,3%, ținta Uniunii Europene fiind de 10,0% sau creșterea ratei populației cu studii superioare cu vârsta cuprinsă între 30 și 34 de ani până la un procent de cel puțin 26,7%, ținta Uniunii Europene fiind de a atinge un procent de 40%. Un alt obiectiv setat de țara noastră este promovarea învățării pe tot parcursul vieții și creșterea ratei de participare a populației la formarea profesională continuă până la atingerea unui procent de 10%, ținta Uniunii Europene fiind de 15%.

Pentru a putea atinge aceste obiective stabilite prin Strategia Europa 2020, în anul 2011 România și-a fixat țintele și în același timp, prioritățile naționale pentru ca toate obiectivele strategiei să fie atinse și a elaborat Programul Național de Reformă 2011-2013.

În cele ce urmează ne vom concentra atenția asupra sistemului de acordare a burselor sociale pentru studenți în învățământul superior din România, analizând atât cadrul legislativ existent în țara noastră ora actuală, cât și câteva sisteme de acordare a burselor sociale folosite de alte țări ale Uniunii Europene.

Cadru legislativ privind bursele sociale

Principiul echității și al egalității de șanse este unul dintre principiile după care funcționează sistemul de învățământ superior din România în conformitate cu Legea Educației Naționale nr. 1/2011, iar pe baza acestui principiu se asigură accesul la învățământ superior pentru toate categoriile posibile de studenți, indiferent de vârsta, etnie, sex, origine socială, mediul din care provin.

În conformitate cu art. 12 al Legii Educației Naționale nr. 1/2001, alin. (1), statul este cel care îi susține pe antepreșcolarii, preșcolarii, elevii și studenții care au probleme cât și nevoi sociale, precum și pe cei care au cerințe educaționale speciale. Mai mult, alin. (2) al aceluiași articol ne spune că statul este cel care acordă burse sociale de studii elevilor și studenților care provin din familii defavorizate, precum și celor instituționalizați, în condițiile legii. Pe lângă toate acestea, din alin.(4) al art. 12 aflăm că atât elevii cât și studenții care beneficiază de burse sociale de studii pot primi în același timp și burse pentru performanțe școlare și universitare.

Astfel, art. 12 din Legea Educației Naționale nr. 1/2001, prin alin. (1), (2) și (4) ne spune că statul îi susține pe studenții care au probleme și nevoi sociale, cerințe educaționale special, că statul acordă burse de studii studenților proveniți din familii defavorizate, precum și studenților instituționalizați, iar mai mult, aceste burse sociale se pot cumula cu bursele primite pentru performanțele universitare.

În conformitate cu art. 223, alin. (10), „Studenții beneficiază de burse de performanță sau de merit, pentru stimularea excelenței, precum și de burse sociale, pentru susținerea financiară a studenților cu venituri reduse. Cuantumul minim al burselor sociale se propune anual de către CNFIS, ținând cont de faptul că acestea trebuie să acopere cheltuielile minime de masă și cazare.” Dacă ar fi să vorbim despre modul în care bursele sunt finanțate, în conformitate cu același articol din Legea Educației Naționale nr.1/2011, art. 223, alin. (9) aflăm că fondurile pentru bursele și protecția socială a studenților se alocă în funcție de numărul de studenți de la învățământul cu frecvență, fără o taxă de studii, iar pe lângă acest sprijin oferit de stat, conform alin. (11) al aceluiași articol, știm că universitățile au puterea de a suplimenta aceste fonduri de burse din venituri proprii extrabugetare.

Pe lângă articolele 12 și 223 și aliniatele aferente acestor articole prevăzute în Legea Educației Naționale nr. 1/2001 privind acordarea de burse, alte documente aflate în vigoare privind acordarea burselor în învățământul superior din România sunt Hotărârea Guvernului nr. 558/1998 și Hotărârea Guvernului nr. 445/1997 privind stabilirea criteriilor generale de acordare a burselor și a altor forme de sprijin material pentru elevii, studenții și cursanții din învățământul de stat, cursuri de zi. În conformitate cu Anexa 2 a HG 445/1997, aflăm că bursele sociale se acordă la cerere, în funcție de situația materială a familiei studentului, că fondurile pentru acordarea burselor de merit, a burselor de studiu și a burselor ajutor social de la bugetul de stat sunt repartizate instituțiilor de învățământ superior de stat, de către Ministerul Educației și Cercetării Științifice, proporțional cu numărul de studenților de la cursurile de zi, învățământ de scurtă și de lungă durată, învățământ de studii aprofundate, din instituțua respectivă, în același timp, cuantumul burselor de merit, al burselor de studio și al burselor de ajutor social sunt stabilite de către senatul universitar în așa fel încât cuantumul minim al bursei să acopere cheltuielile de cazare și de masă în căminele și cantinele studențești.

Pe lângă cele două Hotărâri ale Guvernului menționate anterior, HG 558/1998 și HG 445/1997, se află în vigoare Hotărârea Guvernului nr. 769/2005, în vederea acordării burselor pentru studenții cu domiciliul în mediul rural, hotărâre care prevede faptul că studenții care au domiciliul în mediul rural și care urmează cursurile de zi ale unor instituții de învățământ superior acreditate, beneficiază de burse sociale în valoare de 350 de lei/lună, în cazul în care aceștia își asumă faptul că după absolvirea studiilor universitare vor profesa în învățământul din mediul rural o perioadă de timp cel puțin egală cu cea pentru care au primit bursa.

Sisteme internaționale de acordare a burselor sociale

Putem spune că în ziua de azi valorile taxelor de școlarizare, ale burselor și ale împrumuturilor acordate studenților continuă să difere destul de mult în țările Uniunii Europene.

Androulla Vassiliou, comisarul european pentru educație, cultură, multilingvism și tineret a declarat faptul că „Există o necesitate stringentă ca în Europa accesul tinerilor noștri la învățământul superior să fie îmbunătățit. Acest fapt nu ar însemna doar creșterea șanselor acestora de a obține un loc de muncă bun, ci și o impulsionare a economiilor noastre, care au nevoie de spiritul inovator și de creativitatea absolvenților talentați. În cazul în care statele membre decid să introducă taxe de școlarizare, ele ar trebui întotdeauna să aibă la dispoziție măsuri, incluzând acordarea de burse, pentru a asigura un acces egal la învățământul superior pentru toți, în special pentru studenții din mediile nefavorizate.”

În cele mai multe țări din Europa există un număr destul de mic de studenți care beneficiază de sprijin sub formă de burse. În nouă țări cum ar fi Cipru, Danemarca, Malta, Finlanda, Luxemburg, Țările de Jos, Regatul Unit (Scoția), Suedia, Norvegia toți sau o majoritate a studenților beneficiază de burse, iar Islanda este singura țară care nu dispune de un astfel de sistem public de acordare al burselor, deși acest subiect este în curs de dezbatere. În 35 de sisteme de învățământ, unele țări având mai multe sisteme de acordare a burselor, de exemplu Regatul Unit, bursele sunt acordate pe baza necesității financiare a studenților. Danemarca, Finlanda și Suedia sunt țări care oferă burse universale studenților la zi, cu condiția obținerii unor rezultate minime la învățătură. Un număr de 23 de sisteme oferă burse pe bază de merit, în urma unei evaluări a rezultatelor la învățătură. Astfel, 53,12% dintre țările europene oferă pentru studenți atât burse sociale cât și burse de merit, 40,62% dintre țări alocă doar burse sociale pentru studenți, în timp ce doar 6,25% dintre țări oferă studenților doar burse de merit.

Procentul de studenți care primesc burse în primul ciclu, 2014 -2015

În Belgia în ceea ce privește comunitatea franceză, studenții care au venituri mici și vârsta sub 35 de ani au la dispoziție granturi publice care variază între 394 euro și 4673 euro pe an. În comunitatea germană, studenții beneficiază de granturi publice care variază între 362 de euro și 2469 de euro pe an iar în comunitatea flamandă, granturile publice sunt între 248 de euro și 5164 de euro pe an. Procentul de studenți care beneficiază de aceste granturi publice este aproximativ de 25%. În același timp, statul belgian, atât comunitatea franceză, cea germană cât și cea flamandă, acordă alocații famililor a căror copii cu vârsta sub 25 de ani studiază și nu desfășoară activități profesionale în valoare de 89 de euro pe lună. Pe lângă toate acestea statul belgian nu oferă studenților burse de merit/studiu sau performanță.

În Danemarca statul oferă tuturor studenților granturi în valoare de 770 de euro pe lună timp de un an de zile iar pe lângă acestea există și alte granturi sau subvenții care sunt acordate studenților care nu locuiesc cu părinții. Statul acordă studenților cu dizabilități alocații în valoare de 1098 de euro pe lună. Statul din Danemarca nu acordă granturi sau alocații pentru studenți pentru susținerea performanței academice.

Germania este singura țară care recent a eliminat taxele de școlarizare chiar dacă statul le-a introdus doar în anul 2007. Statul german oferă unui procent de aproximativ 25% din numărul total de studenți granturi de la 120 de euro la 8040 de euro pe an, cu condiția de a avea sub 30 de ani (sub 35 de ani cei aflați la studii masterale).

În Spania statul acordă atât burse sociale cât și subvenții care reușesc să acopere anumite cheltuieli precum transportul, masa, materialele de studiu, iar pe lângă acestea și taxa de școlarizare. Statul spaniol acordp aceste subvenții doar studenților care au venit mic, iar în ceea ce privește bursele sociale, deși acestea sunt acordate pe criterii sociale, studenții trebuie să atingă un nivel minim de performanță pentru ca aceștia să poată beneficia de aceste burse. Procentul de studenți care beneficiază de aceste burse este de aproximativ 27%.

Estonia este țara care are un sistem de acordare al burselor asemănător cu cel al României, astfel încât statul acordă studenților atât burse sociale cât și burse de merit. În Estonia bursele sociale sunt acordate unui procent de 17% din numărul total al studenților, iar bursa este cuprinsă între 75 de euro și 220 de euro pe lună. Ca supliment al burselor sociale există bursele de merit care sunt acordate studenților pe baza performanțelor academic ale acestora.

Situația din România – studiu privind taxele din România, CNFIS

În România, sistemul de burse pentru studenți existent la ora aceasta cuprinde burse de studiu, burse de merit și burse de performanță care au ca scop de a susține performanțele academic ale studenților și în același timp, de a crește aceste performanțe. Pe lângă aceste burse mai există bursele sociale care au ca scop susținerea financiară a studenților pentru ca aceștia să se poată integra în mediul academic. Pentru a vedea dacă obiectivul setat în privința burselor sociale, și anume, de a sprijini studenții din grupuri defavorizate în continuarea studiilor, este îndeplinit, este nevoie să analizam rata abandonului universitar din România, care este ponderea fondurilor alocate pentru bursele sociale din fondul total de burse dar și care este cuantumul bursei în ideea în care, în conformitate cu legea, acesta trebuie să acopere cheltuielile minime de cazare și masă.

În universitățile din țara noastră, 40% dintre studenții care se înscriu în anul I de studii nu le finalizează, abandonând studiile universitare, în conformitate cu datele primite de ANOSR de la universități, iar printre principalele motive ale abandonului universitar se află imposibilitatea financiară a studenților și a familiilor acestora de a suporta costurile educației sau probleme legate de alegerea greșită a facultății de către studenți din cauza neconcordanței facultăților cu așteptările acestora. Acest lucru trimite țara noastră la coada clasamentelor europene privind procentul de populație cu studii superioare, România având în prezent 21,8% populație cu vârste cuprinse între 30 și 34 de ani cu studii superioare, în contextul în care media Uniunii Europene este de 35,8%. Acest lucru plasează România pe penultimul loc în Uniunea Europeană, departe de țări ca Irlanda cu 51,5%, Marea Britanie cu 47,1%, Finlanda cu 45,8%, Franța cu 43,6%, sau chiar de țări ca Polonia cu 39,1%, Ungaria cu 29,9% sau Bulgaria cu 26,9%, în conformitate cu datele de la Eurostat.

În anul 2011 Alianța Națională a Organizaților Studențești din România a lansat studiu „Nevoile sociale ale studenților din România – o prioritate ce necesită soluții”, studiu care a fost aplicat pe un număr 19.583 de studenți din 24 de universități, respectiv 138 de facultăți din România. Rezultatele acetui studiu ne-au arătat că peste 80% dintre studenții chestionați consideră că bursa pe care o primesc nu acoperă sau acoperă parțial cheltuielile minime pentru cazare și masă iar dintre respondeți peste 50% nu sunt motivați de valoarea bursei în ceea ce privește îmbunătățirea rezultatelor academic. Deși, cum menționam și anterior, în conformitate cu Legea nr. 1/2011, art. 12 alin (4), studenții care beneficiază de burse sociale pot primi și burse de studiu, merit și performanță, însă sunt universități în care studenții nu pot cumula cele două tipuri de bursă cum ar fi Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, sau universități unde se pot cumula bursele sociale doar cu cele de performanță precum Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, Universitatea din București, Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara și altele. Astfel, percepția studenților ne indică faptul că cele două tipuri de burse, atât cele sociale cât și cele acordate pe criterii de perfomanță, nu reușesc să atingă obiectivele pentru care ele au fost create.

Bursele sociale, mecanismul folosit de Ministerul Educației și Cercetării Științifice pentru a sprijini studențili cu probleme financiare care nu au cum să își permită să acceseze, să parcurgă și să finalizeze un program de studiu din sistemul de învățământ superior din România, ar trebui, în conformitate cu Legea Educației Naționale să acopere cheltuielile minime legate de cazare și masă, pe perioada studiilor. Valoarea acestor cheltuieli a fost estimată de Consiliul Național al Finanțării din Învățământul Superior (CNFIS) la suma de 575 de lei însă în realitate valoarea bursei sociale este departe de a atinge această valoare. Analizând cu atenție cuantumurile burselor la nivelul întregului învățământ superior din România, putem constata faptul că valoarea pe care o au bursele sociale nu reușește să asigure costurile pentru cazare și masă, acestea fiind în medie de sub 220 lei, aproape de trei ori mai puțin decât legea prevede. În conformitate cu studiul ANOSR „Responsabilitate pentru educație” din anul 2013, în nicio universitate din România valoarea bursei sociale nu atinge suma de 575 de lei estimată de CNFIS.

La o simplă analiză a cheltuielilor minime de masă și cazare la nivelul țării am ajuns la concluzia că acestea sunt diferite în funcție de zonă. Media cheltuielilor în ceea ce privește cazarea și masa în zona de Nord – Vest este de aproximativ 560 de lei pe lună, în zona de Vest, aceste cheltuieli sunt aproximativ de 545 de lei pe lună. În Centru țării valoarea acestor cheltuieli este de 590 de lei iar în zona de Nord – Est cheltuielile de cazare și masă ajung să atingă suma de 700 de lei. În Sud-Est cheltuielile se estimează că ating suma de 402 de lei pe lună, în ceea ce privește zona de Sud a țării, cuantumul minim este de 700 de lei, iar în zona de Sud – Vest cheltuielile ating valoarea de aproximativ 420 lei pe lună.

Se poate observa faptul că valoarea cheltuielilor ăn ceea ce privește cazarea și masa variază de la o zonă la alta, astfel încât considerăm că valoarea cuantumului recomandat de către CNFIS pentru bursele sociale ar trebui propus pe zone de dezvoltare, astfel încât să existe o eficientizare a distribuirii resurselor financiare care ar reuși să crescă numărului de beneficiari ai burselor sociale.

În conformitate cu datele primite din partea universităților la solicitarea CNFIS procentul mediu pe țară privind alocarea către bursele sociale din fondul total de burse este de aproximativ 15%. Cel mai mare procent de alocare al burselor sociale din fondul total de burse este în cadrul Universității de Științe Agronomice și de Medicină Veterinară din București, acesta fiind de 55,74%, urmată de Universitatea „Valahia” din Târgoviște cu un procent de 38,54% și Universitatea din Pitești unde procentul e de 35,31%. La celălalt capăt avem Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova cu un procent de 3,23%, Universitatea „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu cu un procent de 4,50%, Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava – 5,31% și Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad care atince un procent de 5,40%.

Propuneri ANOSR – bursele sociale să nu mai fie date de universități