Personalitatea, persistența motivațională [603113]

Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”, Iași
Facultatea de Psihologie și Ṣtiințe ale Educației
Specializarea Psihologie

Personalitatea, persistența motivațională
și starea de bine

Coordonator știintific :
Prof. dr. Ticu CONSTANTIN
Absolvent: [anonimizat] 2019

2
Cuprins

Argum ent ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 4
CAPITOLUL 1. PERSONALITATEA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 6
1.1. Noțiuni introductive – definiție ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 6
1.2. Caracteristici generale ale personalității ………………………….. ………………………….. ………………… 6
1.3. Curente în abordarea personalității ………………………….. ………………………….. ………………………. 7
1.3.1. Abordarea monistă vs. abordarea pluralistă ………………………….. ………………………….. ……. 7
1.3.2. Abordarea nomotetică vs. abordarea ideografică ………………………….. ………………………… 8
1.4. Teorii ale personalitățîi: ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 8
1.4.1. Teoria trăsăt urilor de personalitate ………………………….. ………………………….. ……………….. 9
1.4.2. Modelul lexical al personalității ………………………….. ………………………….. ……………………… 9
1.5. Structura modelului Big Five (Aniței et al, 2016) ………………………….. ………………………….. …… 11
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 13
CAPITOLUL 2. PERSISTENȚA MOTVATIONALĂ ………………………….. ………………………….. ……… 14
2.1. Noțiuni introductive – definiție ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 14
2.2. Motivația intrinsecă vs motivația extrinsecă ………………………….. ………………………….. …………… 14
2.3. Teoria autodeterminării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 15
2.3.1. Motivația autonama vs motivația controlată ………………………….. ………………………….. …….. 16
2.4. Teoria nevoilor -motivelor -valorilor ………………………….. ………………………….. ……………………….. 16
2.5. Teoria autoreglării -metacognitii lor ………………………….. ………………………….. ………………………… 17
2.6. Persistența motivațională ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 17
2.6.1. Modelul tridimensional (Constantin, et al, 2012) ………………………….. ………………………….. . 18
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 19
CAPITOLUL 3. STAREA DE BINE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 21
3.1. Noțiuni introductive – definiție ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 21
3.2. Scala echilibrului afectiv ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 22
3.3. Starea de bine și personalitate ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 23
3.3.1. Personalitatea influențează starea de bine ………………………….. ………………………….. ………… 24
3.3.2.. Starea de bine influențează perso nalitatea ………………………….. ………………………….. ………. 24
3.4. Starea de bine și motivația ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 25
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 26

3
CAPITOLUL 4. PARTEA APLICATIVĂ ………………………….. ………………………….. ……………………….. 28
4.1. Scopul și obiectivele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 28
4.1.1. Scopul cercetării : ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 28
4.1.2. Obiective ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 28
4.2. Variabile și dimensiuni ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 28
4.3. Ipoteze ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 29
4.4. Metodă de cercetare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 29
4.4.1. Lotul de subiecți: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 29
4.4.2. Instrumente: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 30
4.5. Procedură ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 32
4.6. Rezultate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 32
4.7. Discuții ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 40
4.8. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 42
4.9. Limite și direcții viitoare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 43
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 44
Anexa 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 48
Anexa 2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 49
Anexa 3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 50
Anexa 4 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 51
Anexa 5 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 52
Anexa 6 – Big Five©plus short ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 53
Anexa 7 – SPM 05 17 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 56
Anexa 8 – Scala echilibrului afectiv ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 59

4
Argument
Omul, spre deosebire de alte ființe care se definesc prin caracteri sticile comune tuturor
membrilor speciei, se definește prin ceea ce el are unic, prin acele elemente care îl diferențiază de
ceilalți. Nu există doi indivizi care să fie absolut identici. Oamenii posedă un număr infinit de
însușiri, au valori, aspirații sa u scopuri variate și se comportă diferit în situații similare, iar acest
aspect poate fi explicat din prisma personalității fiecăruia. Nu toate însușirile definesc
personalitatea ci doar acelea care sunt stabile, greu de schimbat sau chiar deloc modificabi le în
timp. Preluarea anumitor caracteristi biologice, mediul intern (dezvoltarea intrauterină a ființei
umane), mediul extern natural sau fizic, reprezintă o parte din factorii care contribuie la formarea
personalității.
Complexitatea vieții cotidiene, re sponsabilitățile pe care oamenii le resimt odată cu
înaintarea în vârstă, constrângerile legate de timp, angajarea într -o multitudine de activități, îi
determina pe aceștia să își seteze anumite scopuri. Fie că mănâncă, învață, lucrează, se relaxează,
aceștia își canalizează întreaga energie spre acele comportamente care conduc către realizarea
produsului final. Indiferent de timpul pe care îl alocă, de cât de bine este planificată o activitate,
indivizii sunt motivați de rezultatul final, valoarea acestuia depinzând de modul în care individul
alege să acționeze. Motivația acestor comportamente contribuie la formarea și consolidarea
personalității.
Evaluările pe care indivizii le fac cu privire la propria viață cât și asupra circumstanțelor,
sunt strâns lega te de starea de bine psihologică a acestora. I ndivizii se situază pe un continuum ce
variază de la stări negative la stări pozitive. Stările de nervozitate sau tristețe îi demotiveaza pe
indivizi și îi conduc spre eșec. Cu cât aceștia experimentează sentim ente de bucurie, iubire, plăcere
cu atât tind să exceleze. Menținerea stării de bine poate fi realizată doar prin focalizarea întregii
energii asupra acelor aspecte care aduc chiar și cea mai mică satisfacție legată de viață.

5
În studiul de față ne -am propu s să evidențiem importantă celor cinci dimensiuni ale
personalității și a motivației ce conduc către bunăstarea psihologică.
Primul capitol debutează cu câteva noțiuni introductive ce au rolul de a clarifica termenul
de personalitate și cum s -a ajuns la de finirea acesteia și care sunt caracteristicile ei de baza. Apoi,
am evidențiat acele curente în abordarea psihologică relevante pentru subiectul temei, urmate de
câteva teorii, dintre care cea mai importantă fiind dezvoltată pe larg. Pe baza acestei ultime teorii
am discutat despre structura modelului Big Five, ce a reprezentat și unul dintre instrumentele
aplicate în partea practică a lucrării.
În cel de -al doilea capitol am surprins motivația în sensul ei general, cu cele două tipuri
(intrinsecă și extrin secă). Apoi am discutat despre teoriile de baza ale motivației ce ne conduc către
ultima parte a acestui capitol, și anume la persistența motivațională.
Capitolul trei reprezintă variab ilă dependent ă a studiului. Pornind de la definirea stării de
bine am t recut la o scurtă descriere a celui de -al treilea instrument folosit în studiu. La final, am
discutat despre studiile precedente ce au abordat legătură dintre starea de bine și personalitate și
motivație.
În cea de -a două parte a lucrării, pe baza studiilo r precedente, menționate în lucrarea de
față, am observat o corelație atât între personalitate și starea de bine cât și între persistența
motivațională și starea de bine. Rezultatele obținute au confirmat anumite ipoteze și au infirmat
altele, acestea fiin d discutate pe larg în partea aplicativă. De asemenea am aplicat și operația de
regresie pentru a vedea care dintre variabile a contribuit semnificativ la scorul obținut la starea de
bine.

6
CAP ITOLUL 1. PERSONALITATEA

1.1. Noțiuni introductive – definiție
Termenii de persoană și personalitate au fost confundați de -a lungul timpului și astfel o
disticție a acestor termini este necesară. Persoană în psihologia Jungiana reprezintă “o structura
de baza a minții care îl conduce pe om să construiască o masca socia lă prin adoptarea unor
roluri (…) fiind folosită pentru a ascunde adevărul și sinele vulnerabil.”, pe
când personalitatea este definită că o “organizare dinamică din cadrul individului de trăsături
comune, modele de comportament, valori, interese, planuri și motivații, înțelegere de sine și
viziune asupra lumii, ab ilități și emoții care determină caracteristicile comportamentului și
gândirea. Toate aceste sisteme din cadrul individului care se dezvoltă și interacționează crează
caracteristicile unice și co mune ale persoanei.” (Matsumoto, 2009, pg 371)
Allport a pornit de la premisa că fiecare individ este caracterizat de un model unic de
personalitate (Aniței, Chraif, Burtăverde, & Mihăilă, 2016). Astfel G. W. Allport (1937) definea
personalitatea că fiind „organizarea dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice
care determină gândirea și comportamentul său characteristic.“ (apud. Saucier, 2008, pg 30)
Personalitatea se ocupă cu problema motivației umane, concepută în termeni de dinamici
neob servate și îndemnuri ce provin din interiorul persoanei, punând accent atât pe modul în care
oamenii sunt diferiți unii de ceilalți cât și de asemănările dintre ei. Identitatea psihologiei
personalității se regăsește în cele trei caracteristici ale sale: s tudiul persoanei că întreg, studiul
motivației umane și studiul diferențelor dintr e persoane. (Winter, & Barenbaum, 1999 ).

1.2. Caracteristici generale ale personalității
În ciu da diferitelor definiții date personalitaț ii se pot observa câteva caracteristici comune
(Dafinoiu, 2002):

7
Globalizarea : personalitatea este alcătuită dintr -un ansamblu de caracteristici ce permit
descrierea și identificarea unei persoane; operaționalizarea conceptelor, descrierea conduitelor și
aspectele psihofizice transformă persoan a într-o entitate unică.
Coerența : existența unei anume organizări și interdependenț e a elementelor componente
ale personalității; personalitatea nu este un ansamblu de elemente juxtapu se, ci un sistem
funcțional format din elemente interdependente.
Perman ență (stabilitatea) temporală: dacă personalitatea este un sistem funcțional, în
virtutea coerenței sale, aceasta generează legi de organizare a căror acțiune este permanentă; deși
o persoană se dezvoltă, ea își păstrează identitatea să psihică în ciuda tr ansformărilor suferite de -a
lungul timpului.

1.3. Curente în abordarea personalității
Robu (2017 ) clasifică diferite teorii și modele, precum și definiții date conceptului de
personalitate ce înglobează diferențele în ceea ce privește criteriile cât și conț inutul informațiilor
din diferite viziuni ale autorilor.

1.3.1. Abordarea monistă vs. abordarea pluralistă
Simplificând concepțiile despre personalitate putem vorbi despre două tendințe
fundamentale dezvoltate de -a lungul timpului: viziunea monistă , ce are la b aza unificarea
explicăției psihicului concret, din această categorie făcând parte concepțiile psihanalitice, în
special teoria lui S. Freud și viziunea pluralistă , ce evidențiază numeroase trebuințe și aptitudini
primare (trăsături); aici aflându -se școală americană, care se pazeaza pe analiză factorială (calculul
matematic ce evidențiază „factorii” ce explică forme de comportament mai mult sau mai puțîn
înrudite), sau școală lui McDougall care ajunge să explice personalitatea printr -un număr
impresionant d e trebuințe și trăsături.

8
1.3.2. Abordarea nomotetică vs. abordarea ideografică
Young (1928) descrie cele două abordări având o legătură între ele, dar fiind în același timp
contrastante: (1) studiul diferențelor individuale, sau dimensiunea diferențelor dintre indivizi
(abordarea nomotetica ) și (2) studiul persoanelor că entități unice ( abordarea ideografică ). (apud
Orth, & Robins , 2014)
Abordarea nomotetică – caută legi generale ce guvernează funcționarea personalității unor
indivizi diferiți, permițând identi ficarea trăsăturilor sau tipurilor de personalitate, avându -i că
susținători pe R.B. Cattell și H. J. Eysenck; această abordare are metodele psihometri ce (testele de
personalitate) ca modalitate de evaluare, orientate spre stabilirea poziției persoanei în raport cu o
populație normală (Robu, 2017 )
Abordarea ideografică – se centrează pe înțelegerea aspectelor unice ale un ui anumit
individ, a cărei susți nători sunt G. W. Allport, S. Freud și J. Piaget. Are că metode clinice de
evaluare a personalității obser vația, convorbirea, metoda biografică, studiu de caz, studiul
produselor activității personale și tehnicile proiective, ce sunt preponderent calitative (își propun
să cunoască amănunțit persoane și explică evoluția acesteia).
Allport a argumentat că este i mposibil că personalitatea să se conceptualizeze prin prisma
câtorva motive și comportamente universal valabile pentru toate persoanele ( nanometică ),
considerând că este necesar că studiul personalității să fie ghidat după o abordare individualistă,
pentru a surprinde diferențele individuale dintre persoane cu privire la aspectele personalității
(Ewen, 2003).

1.4. Teorii ale personalitățîi:
O teorie a personalitățîi este o încercare de a explică un comportament, inclusiv modul în
care apar diferite tipuri de comportament și cum anumite modele pot fi observate. Cele mai multe
teorii se încadrează în cele patru tipuri: psihanalitic, umanist, trăsături și cognitiv -sociale.

9
Teoriile psihanalitice au fost propuse de către S. Freud și C. Jung, cercetători ce au stud iat
mintea și comportamentul uman. Aceste teorii încearcă să înțeleagă comportamentul, privind în
inconștient și dorințele sale, despre care se spune că influențează modul în care oamenii își trăiesc
viață. Inconștientul se dezvoltă prin experiențele timpu rii ale copilăriei, sub presiunile sociale și
nevoile subconștiente de auto -realizare și superioritate.
Teoriile umaniste se axează pe dorințele inerente de actualiz are și satisfacere a nevoilor ca
forțe motrice din spatele comportamentului. A. Maslow, fai mos pentru realizarea piramidei
nevoilor se încadrează în această categorie, considerând că nevoile de baza conduc
comportamentul uman inițial până la nevoile cele mai complexe, aflate la un nivelul superior.
Teoriile social congnitive prive sc personalitat ea că rezultatul învățării, prin care un individ
îi observă pe ceilalți și le urmează comportamentul care este răsplătit sau îl evita pe cel care este
pedepsit. Acest nivel de învățare apare dacă persoana are un nivel înalt de încredere în propriile
abilit ăți, ducând la o motivație mai bună pentru îndeplinirea sarcinilor.
Teoria trasaturior caută să identifice trăsăturile specifice care stau la baza tipului de
personalitate și comportament. Au fost propuse diferite modele, tipuri de personalitate ce pot fi
înțelese prin explicarea diferitelor trăsături în rândul indivizilor

1.4.1. Teoria trăsăturilor de personalitate
Trăsăturile de personalitate: „o trasaura este mai mult decât o existență nominală sau un
obiect. Ea este dinamică, iar trăsăturile sunt relativ ind ependente unele de altele.” (Allport, 1931,
pg 369)

1.4.2. Modelul lexical al personalități i
Mai mulți cercetători care au studiat personalitatea au considerat că c el mai valid model al
persoalităț ii poate fi obținut cu ajutorul lexicului, considerând că patter nurile comportamentale ale

10
oamenilor există în lexicul fiecărei limbi, fiind reprezentate de acele cuvinte care au scopul de a
descrie și eticheta personale.
Descrierile lingvistice ale persoanelor fac referire directă la personalitatea acestora,
semnalând comportamente stabile în timp. Pentru a putea descrie o per soană că fiind sociabilă
aceasta trebuie să dea dovadă de comportamente sociabile în general, aceste comportamente
reprezentând patternuri stabile, care definesc modul de a fi și de a se comportă al acelei persoane.
Trăsăturile sunt mai mult decât dispoziții sau comportamente situaționale. Desigur
trăsătura este o s tructură internă ce poate fi percepută ca o predispoziție pentru anumite tipuri de
comportamente, astfel încât persoană caracterizată de o anum ită predispoziție se va comporta în
aproape toate situațiile în care se află conform comportamentelor c e definesc trăsătura respectivă.
Cu alte cuvinte este vorba despre tendința naturală a unei persoane de a se comporta într-un anumit
mod, și nu în altul. (Aniței et al., 2016)
Persoan ele caracterizate de nevrotism sunt persoane vulnerabile, îngrijorate,
autocompatimitoare, au schimbări nejustificate de dispoziție (John & Srivastava, 1999)
Persoanele caracterizate de agreabilitate sunt atente la se ntimentele și emoțiile celorlalți
sunt empatice, altruiste, iertătoare și au de obicei înc redere în oameni (McCrae & Costa , 2003).
Persoanele caracterizate de extraversiune sunt persoane optimiste, sociabile, îndrăznețe,
active.
Persoanele caracterizate de deschiderea spre experiență sunt curiose, creative , au o
imaginație bogată, caută să experimenteze activi tăți noi , sunt deschiși spre cultură și cunaoș tere.
Persoanele caracterizate de conștiinciozitate sunt pers organizate care pun preț pe detalii,
pe no rme și reguli, muncesc d e obicei destul de mult, respctă termenele limi tă și sunt de obicei
persoane perseverente. (Aniței et al., 2016).

11
1.5. Structura modelului Big Five (Aniței et al, 2016)
Modelul celor cinci factori (Big Five Model) este o organizare i erarhică a trăsăturilor de
personalitate în termini de cinci dimensiuni de baza: extraversiunea, agreabilitatea,
conștiinciozitatea, nevrotismul și deschidere spre experiență. (Aniței et al, 2016)
Ne putem raporta la un individ că este mai supus sau mai do minant decât cei lalți, mai activ sau
mai pasiv, mai introvertit sau mai extravertit decât majoritatea subiecților din aceeași populație
prin compararea rezultatelor obținute de către acesta la o anumită proba psihologică cu rezultatele
obținute la acceași proba de eșantionul general din care acesta face parte. (Macarie, Constantin,
Orzan, Constantin, Fodorea, 2008)

Exemple de adjective și scale de chestionare care definesc cele cinci dimensiuni (adaptare
după McCrae & John, 1991)

Factori Factori definito ri
Adjective Scale
Extraversiune Activ
Asertiv
Energic
Entuziast
Prietenos
Vorbăreț Căldură
Sociabilitate
Asertivitate
Activism
Căutarea stimulării
Emoții pozitive
Agreabilitate Recunoscător
Iertător
Generos
Amabil
Simpatic
De încredere Încredere
Onest itate
Altruism
Complianță
Modestie
Blândețe
Constinciozitate Eficient
Organizat
Harnic
Încrezător
Responsabil
Minuțios Competență
Ordine
Devotament
Dorința de realizare
Autodisciplină
Deliberare
Nevrotism Anxios
Auto -compătimitor
Tensionat
Sensibil
Insta bil Anxietate
Ostilitate
Depresie
Timiditate
Impulsivitate

12

Personalitatea reprezintă mai mult decât un cumul de factori și trăsături d e personalitate.
(McCrae & Costa , 2003) au împărțit comportamentul în două categorii: componente centrale și
componente periferice.
Componentele centrale sunt rep rezentate de: tendințele de bază , adaptările caracteristice și
concep tul de sine. Ba zele biologice sunt cauza tedințelor de bază (a trăsăturilor de personalitate).
Este esențial de re ținut faptul că oricare influeță din acest model are un caracter dinamic, ceea ce
denotă faptul că personalitatea poate fi supusă la schimbări de-a lungul timpului.
Tendințele de baza : reprezintă materi a prima a personalității aceasta fiind internă și neobservabilă .
Poate fi moștenită gene tic și influențată de experiențele timpurii ale vieții și de afecțiuni
psihologice precum ș i intervențiile p sihologice. McCrae & Costa considerau că tendințele de baza
sunt reprezentate aproape în mod exclusiv de cei 5 factori de personalitate (nevrotism,
extraversiune, deschidere, agreabilitate și conștiinciozitate).
Adaptările caracteristice : reprezita structu ri ale personalității ce se formează că urmare a adaptării
la mediu a persoanei. Principala diferență dintre tendințele de bază și așteptările caracteristice este
flexibilitatea. Un aspect central în teoria Big Five este tocmai interacțiunea dintre acestea două. În
timp ce tendințele de baza sunt stabile, caracteristicile sunt fluctuante.
Conce ptul de sine : este o adaptare caracteristică ce se referă la convingeri, atitudini, sentimente și
imaginea cuiva asupra propriei persoane.
Componentele periferice sunt alcătuite din bazele biologice (factorii de personalitate fiind
determinați de această componentă), biografia obiectivă (ceea ce pers oană face, simte, gândește Îngrijorat Vulnerabilitate
Deschidere Artistic
Curios
Fantezist
Introspect
Original
Interesat Fantezie
Estetică
Emoție
Acțiune
Idealist
Valori

13
de-a lungul întregii vieți) și influențele externe (situațiile sociale în care se află oamenii
influențează într -o oarecare măsură sistemul personalității). ( Aniței et al, 2016)

Concluzii
Allport (1937) definea personalitatea că fiind „ organizarea dinamică în cadrul individului
a acelor sisteme psihofizice care determină g ândirea și comportamentu l său c aracteristic.“ (apud.
Saucier, 2008, pg 30 ). Winter, & Barenbaum ( 1999) sunt de părere că identitatea psihologiei
personalității se regăsește în cele trei caracteristici ale sale: studiul persoanei ca întreg, studiul
motivației umane și studiul dif erențelor dintre persoane.
Abordarea monistă are la baza unificarea explicăției psihicului concret, pe când cea
pluralistă evidențiază numeroase trebuințe și aptitudini primare (trăsături). Abordarea nomotetica
studiază diferențele individuale pe când cea ideografică se centrează pe înțelegerea aspectelor
unice ale unui anumit individ. Din multitudinea de teorii ale personalității (psihanalitică, umanistă,
cognitivă, etc), teoria trăsăturilor este care care explica cel mai bine comportamentul individului.
Desigur, modelul Big Five ( organizare ierarhică a trăsăturilor de personalitate în termini
de cinci dimensiuni de baza: extraversiunea, agreabilitatea, conștiinciozitatea, nevrotismu l și
deschidere spre experiență ), este reprezentativ pentru trăsăturile de personalitate. Acesta ne ajută
să ne raportăm la indivizi spunând despre aceștia că sunt mai dominanți decât ceilalți, mai activi
sau mai pasivi, mai introvertiți sau mai extravertiți decât majoritatea subiecților din aceeași
populație, comparând rezultat ele obținute de către aceștia la o anumită proba psihologică cu
rezultatele obținute la acceași proba de eșantionul general din care fac parte.

14
CAPITOLUL 2. PERSISTENȚA MOTVATIONAL Ă

2.1. Noțiuni introductive – definiție
Motivația este un subiect fundam ental în psihologie deoarece “descrie motivele care conduc
către acțiuni, explicând atât comportamentul individual cât și cel organizațional, referinduse atât
la procesele psihologice care dir ecționează, energizează și susțin acțiunea cât și la o dorință c e
provine din interiorul individului care antrenează efortul.”. (Grant, 2008, pg 48) Aceasta este
descrisă frecvent în contextul muncii, referindu -se la ceea ce face o persoană (direcția), cât de greu
lucrează o persoană (intensitatea) și cât de mult lucre ază (persistența). Procesele motivaționale pot
fi deduse numai din analiză fluxului continuu de comportamente care sunt determinate atât de
mediu, cât și de ereditate și sunt observate prin efectele lor asupra personalității, convingerilor,
cunoștințelor și abilităților. (Kanfer, 1990)
Motivația implică o constelație de credințe, percepții, valori, interese și acț iuni care sunt
strâns legate. Ca rezultat, diferitele abordări ale motivației se pot concentra pe comportamente
cognitive (cum ar f i monitorizarea și utilizarea strategiei), aspecte non -cognitive (cum ar fi
percepții, credințe și atitudini) sau ambele. (Lai, 2011)

2.2. Motivația intrinsecă vs motivația extrinsecă
Motivație intrinsecă se referă la dorința de a cheltui efort bazat p e interesul interior și
bucuria muncii în sine ( Grant, 2008) Această se spune că este invariabil autonomă sau auto –
determinată, deoarece este o reflectare a intereselor interioare ale oamenilor. (Deci, & Ryan ,
2009)
Motivația extrinsecă se referă la dorin ța de a depune eforturi pentru a obține rezultate
externe lucrării în sine, cum ar fi recompensele sau recunoașterea (Grant, 2008) . Această se referă

15
la efectuarea unei activități deoarece este esențială pentru o anumită consecință separabilă din
punct de vedere operațional. (Deci, & Ryan , 2009)
Bazandu -se pe ani de cercetare privind motivația intrinsecă și internalizarea, Deci, &
Ryan (2009) au constatat că este necesară o relatare satisfăcătoare a diverselor experințe empirice.
Rezultatele au impus ipote za conform căreia un set universal al nevoilor psihologice trebuie
satisfăcute pentru o funcționare eficientă și sănătate psihologică. Studiile ulterioare din diferite
țări, atât în culturile colectiviste cât și individualiste au ajuns la concluzia că sati sfacerea nevoilor
de competență, autonomie și relaționare prezic bunăstarea psihologică în toate culturile. Spre
exemplu în culturile individualiste predomină necesitatea autonomiei, această fiind irelevantă în
culturile colectiviste. Conceptul de trebuinț e este util deoarece oferă un mijloc de a înțelege cât
sunt de diferite mediile interpersonale și cum acestea afectează autonomia versus motivația
controlată. Mai precis, internalizarea este un proces de dezvoltare prin care valorile externe și
reglementăr ile pot, într -o măsură diferită, să fie luate și integrate în sentimentul de sine.

2.3. Teoria autodeterminării
În timp ce unele teorii au tratat motivația că fiind un concept unitar, concetrandu -se în special
pe comportamentele particulare sau activități le specific ale oamenilor, teoria autodeterminării a
început prin deferentierea tipurilor de motivație. Ide ea de baza a pornit de la faptul că tipul sau
calitatea motivației este mai importantă decât suma motivației că predictor al sănătății psihice,
bunăs tării sau performanței.
Teoria autodeterminării este o teorie empirică bazată pe motivație, dezvoltare și bunăstare.
Această se bazează pe tipologii, acordând o atenție deosebită motivației autonome, controlate și
amotivaț iei ca predictori al perfermoantei , relației și rezultatelor bazate pe bunăstare. De asemenea,
analizează obiectivele sau aspirațiile oamenilor, arătând diferențele dintre motivația intrinsecă și
cea extrinsecă cu privire la performanță și sănătatea psihologică. (Deci & Ryan, 2008)

16

2.3.1. Motivația autonama vs motivația controlată
Motivația autonomă cuprinde atât motivația intrinsecă cât și cea extrinsecă în care oamenii s –
au identificat c u valoarea activități i și în mod ideal le -au integrat în sine.
Motivația controlată constă în reglem entările externe, recunoscută prin recompense și
pedepse, ce au fost interiorizate parțial și alimentate de factori precum aprobarea, rușinea
sau stimă de sine contingență. Când oamenii sunt controlați, ei experimentează presiunea
exterioară ce afectează gândurile și sentimentele și îi determina să se comporte într -un anumit fel.
(Deci & Ryan, 2008)
Amandoua antrenează comportamentul direct, intrând în contrast cu amotivarea (care se referă
la lipsa de implicare și motivație). Atât motivația autonomă cât ș i cea controlată conduc la o
sănătate psihologică mai mare și o performanță mai eficientă, conducând la o mai mare persistența
pe termen lung.
Teoria autodeterminării propune că aspectele mediilor interpersonale ale oamenilor și propriile
lor diferențe ind ividuale să afecteze gradul în care sunt capabili să -și satisfacă nevoile ps ihologice
de bază și să -și susți nă natură orientată spre creștere. Rezultatul acestei inter acțiuni continue a
proactivități i inerente a oamenilor cu mediul social care este fie de susținere, fie de atenuare a
nevoilor psihologice de bază, are un impact profund asupra motivației, cunoașterii, afecțiunii și
bunăstării lor. (Deci, & Ryan , 2009)

2.4. Teoria nevoilor -motivelor -valorilor
Una dintre teoriile motivației este teoria nevoilo r-motivelor -valorilor . Această paradigmă
regăsită în teorie sublineaza rolul personalității, dispoziții lor și valorilor stabile că bază a
variabilităț ii comportamentale. Unele dintre teoriile din această paradigmă, cum ar fi teoria lui
Maslow, subliniază f orțele înnăscute care determina oamenii să caute satisfacția trebuințelor. Altă

17
teorie subliniază efectele comportamentale dintr -un subset de m otive umane cum ar fi competența
sau autodeterminarea (Deci, 1975), pe când alte teorii evidențiază condițiile de mediu care sporesc
exprimarea comportamentală a dispozițiilor, cum ar fi motivul spre success. (apud Kanfer, 1990)

2.5. Teoria autoreglării -metacognitiilor
Această teorie se focusează asupra proceselor motivaționale care stau la baza scopurilor
direcțion ate ale comportamentelor. Teoria motivației în paradigmă autoreglării -metacognitiilor
este teoria proximității. Această t eorie orientate spre scop, inclu de setarea scopurilor care
evidențiază construcțiile și mecanismele motivaționale care controlează iniț ierea și executarea
acțiunilor în timpul angajării în sarcina. (Kanfer, 1990)
Metacogniția și motivația atrag atât capacitățile de gândire critică, cât și faptul că indivizii care
sunt motivați și / sau posedă abilități metacognitive puternice sunt mai pre dispuși să gândească
critic. (Lai, 2011)

2.6. Persistența motivațională
Persistența a fost studiată mai puți n în teoriile motivației în muncă și mai mult în motivația de
tip intrinsic. (Kanfer, 1990) Această este văzută fie că o dimensiune temperamentala fie ca
perseverență.
Howells (1933) consideră că persistența a fost operaționalizată ca fiind timpul petrecut în
sarcinile dificile sau ca rezistență la disconfort. (apud Constantin, Holman, Hojbotă, 2012)
Oamenii tind să persiste mai mult în unele sarcini decât în altele și diferă în capacitatea lor de
a alege și de a urmări obiective importante, incitante. Toate perspectivele subliniază următoarele
aspecte: implicarea într -o activitate, reînnoirea angajamentului și intensificarea eforturilor atunci
când s e confruntă cu obstacole (lipsa de recompensă, prezența obiectivelor alternative dorite)
(Constantin, et al, 2012)

18
Teoretizăm persistența în eforturi pe termen lung și pe termen scurt, care deși corelate,
sunt dictate de mecanisme diferite și evaluate că aspecte psih ologice separate. Ne așteptăm ca
obiectivele de ordin superior sau depărtate să fie reprezentate mai abstract decât intențiile imediate.

2.6.1. Modelul tridimensiona l (Constantin, et al , 2012)
Modelul tridimensional al conceptului este alcătu it din doi factori care sunt stabiliți într -un
interval temporal: primul se referă la scopurile îndepărtate – urmărirea pe termen lung (LTPP), iar
cel de -al doilea la urmărirea scopurilor curente „aici și acum” (CPP). Cel de -al treilea factor face
referir e la reapariția unor scopuri nerealizate (RUP) ce abordează angajamente anterioare, în
prezent fiind inactive, ce reflectă consecința subiectivă a interacțiunilor dintre acțiunile distincte.
Pe de -o parte obiectivele pe teren lung ajută la menținerea motiv ației individuale prin
stabilirea de standarde abstracte, cum ar fi obiectivele primare, rezultatele dorite, stările sau
valorile. Unele dintre aceste obiective nu pot fi realizate pe deplin și generează o luptă continuă,
atâta timp cât individul se angaje ază în obținerea lor.
Pe de altă parte, acțiunile actuale sunt concrete , exprimate ca acțiuni în situații specifice
cepot servi mai multor obiective și pot funcționa pe diferite stiluri de procesare cognitivă.
Persistența eforturilor pe termen scurt , deși presupune o întârziere a satisfacției într -o oarecare
măsură, este de așteptat să producă beneficii, în timp ce eforturile proiectate pe termen lung sunt
însoțite de o întârziere anticipată mai mare a rezultatelor, generând astfel nivelurile de
incertitudi ne.
Obiectivele pe termen scurt reprezintă abilitatea de a rămâne concentrat asupra obictivelor
imediate și prelungesc efortul în față plictiselii, oboselii sau stresului. O altă componentă
importantă este necesitatea îndeplinirii obiectivelor inițiale. Cali tatea cognitivă a acestor obiective
este rezistență la factorii perturbatori. Compensarea eforturilor în față o bstacolelor, eșecului și

19
frustrării este cel mai discutat aspect al persistenței și reprezintă o trăsătură centrală a modelului
actual.
Obiective le pe termen lung se referă la capacitatea de a rămâne angajat în obiectivele care
necesită resurse și investiții îndelungate, în ciuda eșecurilor sau costurilor pe termen scurt. În timp
ce obiectivele pe termen scurt se concentrează pe urmărirea tenace a sarcinilor dificile, cele pe
termen lung sunt stras legate de conceptul de persistența. Acest factor reprezintă o stabilitate și
continuitate a eforturilor în proiectele pe termen mediu și lung, urmărind nu doar stabilirea
temporală ci și capacitatea de a persevera în activități propuse.
Reapariția unor scopuri nerealizate se referă la un proces automat care împiedică dec linul
angajamentului față de sc opuri trecute care au fost fie blocate, fie suspendate. Aceasta previne
dezangaja rea prematură în față alt ernati velor temporale și ajută la detectarea oportunităților care
servesc obiectivelor evaluate. Revenirea la obiectivele trecute le permite oamenilor să evalueze
progresul și să -și restabilească angajamentul de a valoriza opiniile personale. Redescoperire a și
idealizarea scopurilor trecute pot servi ca o strategie cognitivă pentru a asigura sensul continuității
și abaterea de la distragerile curente costisitoare care sunt mai puți n autodefinite. Aceste obiective
servesc la atingerea scopurilor, încurajează stimularea cognitivă a r ezultatelor dorite și găsesc căi
intermediare de rezolvare.

Concluzii
Motivația reprezintă totalitatea motivelor, conștiente sau nu, care determina individul să
acționeze într -un anumit fel pentru a ajunge la scopul dorit. Aceasta implică o multitudine de
credințe, valori, interese și acțiuni. Există două tipuri de motivație – motivația intrinsecă, care este
autonomă, deoarece este o reflectare a intereselor interioare ale oamenilor și motivația extrinsecă,
care se referă la efectu area unei activități deoarece este esențială pentru o anumită consecință
(recompensarea sau evitarea pedepsei). Motivația autonomă reprezintă atât motivația intrinsecă cât

20
și cea extrinsecă în care oamenii s -au identificat cu valoarea activității pe când c ea controlată
constă în reglementările externe, recunoscută prin recompense și pedepse.
Teoria autodeterminării este o teorie empirică bazată pe motivație, dezvoltare și bunăstare.
Această se bazează pe tipologii, acordâ nt o ate nție deosebită m otivației autonome, controlate și
amotivației ca predictor al perfermoanț ei, relației și rezultatelo r bazate pe bunăstare. Paradigma
regăsită în teoria nevoilor -motivelor -valorilor sublineaza rolul personalității, dispo zițiilor și
valorilor stabile ca baza a variabilităț ii comportamentale. Teoria autoreglării -metacognitiilor se
focusează asupra proceselor motivaționale care stau la baza scopurilor direcționate ale
comportamentelor.
Persistența se referă la timul pe care oamenii îl investesc î n propriul efo rt. Persistența a
fost teoretizată în eforturi pe termen lung ș i pe termen scurt, la care s -a adă ugat reapariț ia unor
scopuri nerealizate , formâ nd astfel modelul tridimensional. C apacitatea de a ramane angajat în
obiectivele care necesită resurse și invest iții îndelungate reprezintă obiectivele pe termen lung.
Abilitatea de a ramâne concentrat asupra obiectivelor imediate prelu ngind plictiseala, oboseala sau
stresul sunt atribuite obiectivelor pe termen scrut. Pentru a preveni declinul angajam entului față
de scropuri trecute care au fost fie blocate, fie suspendate intervine reapariț ia scopurilor
nerealizabile.

21
CAPITOLUL 3. STAREA DE BINE

3.1. Noțiuni introductive – definiție
Starea de bine poate fi descrisă ca reflectarea evaluării globale a întregii vieți a individului
(Dyrdal & Lucas, 2012), putând fi măsurată prin cele două concepte principale: afectele positive
și cele negative. Aceasta este un termen dat pentru diferitele evaluări pe care oameni le fac cu
privire la propria viață cât și pentru cir cumstanțele în care trăiesc. (Camfield & Skevington, 2008)
Starea de bine reprezintă partea pozitivă a sănătății mintale, iar sănătatea reprezintă un
predictor puternic al acesteia, atât în rândul populației tinere cât și în rândul celei bătrâne. ( Abdel –
Khalek, 2010). Aceasta include evaluări cognitive reflective, cum ar fi satisfacția vieții și
satisfacția profesională, interesul și angajamentul, precum și reacțiile afective la evenimentele din
viață, cum ar fi bucuria și tristețea. ( Glatzer, 2015)
Diener & Lucas (1999) afirmă că diferențele individuale în ceea ce privește personalitatea
și bunăstarea apar la începutul vieții și rămân stabile pe o perioadă lungă de timp având o
componentă genetică puternică.
Dorința individului de a menține o stare de bine înalta îl poate motiva pe acesta să se
comporte conștiincios, comportament ce îl poate duce spre success. Dacă acesta continuă să
primescă feedback pozitiv, comportamentul se va interiorize și astfel treptat crește și nivelul de
trăi. (Mayungbo, 2016)
Ho, Cheung & Cheung (2008) susțin că satisfacția unui individ față de viață este în mare
măsură determinată de trăsăturile sale de personalitate. Componentele genetice explică diferențele
de 80% în nivelurile de satisfacție a vieții. Acest argument sugerează c ă diferențele în ceea ce
privește satisfacția vieții oamenilor se datorează parțial diferențelor lor biologice.

22
Bunăstarea nu este o condiție la care ajungi după ce ai atins un anumit prag de sentimente
bune, ci mai degrabă, există un continuum ce variază de la o stare negativă (incuzand depresia
severă sau lipsa de speranța) la stări pozitive care sunt susținute în timp. Pentru a evita durerea
oamenii tind să experimenteza bucuria, completitudinea și plăcerea. ( Abdel -Khalek , 2010)

3.2. Scala echilibrului afectiv
Scala echilibrului afectiv a fost dezvoltată la începutul anilor 1960 că un instrument pentru
măsurarea bunăstării hedonice la populațiile normale, luând naștere în contextul dezbaterilor cu
privire la natură bolilor mintale și a sănătății mintale , în special a celei pozitive. Această reprezintă
o trecere de la accentul pus pe simptomele bolilor mintale până la accentul pus pe funcționarea
pozitivă și investigarea interacțiunii dintre experiențele cotidiene și bunăstarea socială și personală.
Folos im conceptul de stare de bine subiectivă pentru a surprinde variațiile gradului în care
oamenii au "dificultăți în a trăi", cel puțin din punct de vedere subiectiv. Bunăstarea subiectivă
este considerată a avea două componente: o componentă evaluativă și o componentă hedonică sau
experimentată.
Componentă evaluativă este o judecată sumară care evaluează satisfacția sau fericirea
propriei vieți. Se măsoară prin răspunsuri la întrebări despre satisfacție la nivel general.
Componentă experimentală sau hedonică se referă la o sumarizare a stărilor afective recent
experimentate de indivizi. Persoanele cu o înaltă bunăstare hedonică se confruntă cu multe
sentimente și experiențe pozitive, și mai puțin cu sentimente și experiențe negative, în timp ce
persoanele cu un nivel scăzut de bunăstare hedonică se află la capătul opus. Scala echilibrului
afectiv este o măsură a bunăstării hedonice. ( Glatzer, 2015)
Starea de bine este un concept multidimensional ce include atât emoțiile cât și cognițiile.
Originea acestui cons truct poate fi urmărită încă de la Bradburn care considera ca stare de bine

23
este guvernată de termini pozitivi, în opoziție cu cei negative. Bradburn considera ca un individ
care are un scor ridicat al afectelor pozitive va avea un scor scăzut al afectelor negative și invers.
Poziția unei persoane cu privire la dimensiunea bunăstării psihologice este văzută că o
consecință a poziției individului pe două dimensiuni independente – un afect pozitiv și unul
negative. Un individ va avea un nivel ridicat de bunăst are în măsura în care experimentează afecte
positive în detrimetrul celor negative, și va avea un nivel scăzut al acesteia dacă va experimenta
afecte negative în detrimetrul celor positive (Librán, 2006)

3.3. Starea de bine și personalitate
Modelele de “s us în jos” ale stării de bine subliniază importanța directă a personalității.
Aceste modele presupun că există o tendință globală de a trăi viața într -un mod pozitiv sau negativ
prin factori de personalitate (Diener, 1984). În domeniul psihologiei personal ității, Modelul celor
Cinci Factori este modelul cel mai investigat și sprijinit empiric de personalitate (Saucier &
Goldberg, 1998). Acest model sugerează că trăsăturile de personalitate pot fi reprezentate cel mai
adecvat prin gruparea lor în cele cinci dimensiuni: extraversiunea, nevrotismul, conștiinciozitatea,
acceptabilitatea și deschiderea.
Rezultatele mai mutor articole susțin faptul că personalitatea este un indice puternic de
influență, dacă nu chiar un determinant major al stării de bine. Starea de bine (asociată cu factorii
de personalitate a modelului celor cinci factori – în special cu un nevrotism scăzut și o
conștiinciozitate ridicată, dar și cu extaversiunea, agreabilitatea și deschiderea) este o componentă
stabilă putând fi influențată de ev enimentele de moment, însă revenind apoi la starea inițială.
(Haslam, Whelan, & Bastian, 2009)
Oamenii cu trăsături de personalitate diferite tind să experimenteze grade diferite de
bunăstare. În ceea ce privește modelul Big Five cu cele cinci dimensiuni, indivizii care sunt mult
mai extroverți, agreabili, conștiincioși și stabili din punct de vedere emoțional tind să

24
experimenteze o satisfacție mai mare comparativ cu cei ce au o frecvența mai scăzută a acestor
afecte. (DeNeve & Cooper, 1998)

3.3.1. Person alitatea influențează starea de bine
Trăsăturile de personalitate influențează atât direct cât și indirect starea de bine.
În mod direct , o persoană extrovertă tinde să experimenteze niveluri mai ridicate de stări
pozitive, în mod similar cei cu un grad ri dicat de nevroză tind să experimenteze mai multe reacții
negative (Soto, 2015). Aceste efecte directe ale trăsăturilor de personalitate asupra afectelor
pozitive și negative pot explică de ce indivizii extravertiți și stabili emoțional, în general, se bucu ră
de o mai mare satisfacție cu viața. ( Mayungbo, 2016)
În mod indirect , trăsăturile de personalitate pot influență comportamentele și rezultate
acestora. Comparativ cu persoanele dezagreabile, indivizii agreabili tind să se angajeze în mai
multe comportam ente prosociale, cum ar fi cooperarea cu alții, exprimarea compasiunii sau sprijin
pentru ceilalți, tratandu -i cu politețe și respect. (Graziano & Tobin, 2009)

3.3.2.. Starea de bine influențează personalitatea
De asemen ea stare de bine poate influența trăsăturile de personalitate ale individului. Spre
exemplu un individ care este guvernat de o viață care generează în mod constant satisfacții și afecte
positive este condus adesea la un comportament sociabil, generos, ajungându -se astfel la o creștere
persi stența a extraversiunii, agreabilitatii și deschiderii către experiențe. Dimpotrivă,
circumstanțele de viață care induc afecte negative conduc adesea spre comportamente de prudență
și stări negative, manifestând o creștere a nevrotismului în detrimetrul ex traversiunei, agreabilitatii
și deschiderii. (Soto, 2015)

25
Acceptabilitatea ar trebui să fie legată de satisfacția vieții, deoarece persoanele agreabile
sunt mai motivate să atingă intimitatea interpersonală, ceea ce ar putea duce la un nivel mai ridicat
al bunăstării.
Persoanele care sunt conștiincioase sunt de obicei foarte determinate, disciplinate cu
voință puternică și de încredere. Ele sunt foarte mult orientate spre realizări, autodisciplinate și
deliberate în gândirea lor. Conștiinciozitatea este legată de satisfacția profesională și de viață,
deoarece reprezintă o tendință generală de implicare a muncii (Mayungbo, 2016)
Malkoc (2011) a constata t, de asemenea, că nevrotismul a influențat negativ de starea de
bine, în timp ce extraversiunea și con știinciozitatea au fost afectate pozitiv de starea de bine. (apud
Azizan & Mahmud , 2018).
Trăsăturile de personalitate și starea de bine sunt caracteristici personale importante, chiar
și cea mai mică modificare a acestora poate fi semnificativă. Starea de bine reprezintă o
componentă fundamentală a experienței umane: o persoană își poate trăi viață că fiind una
satisfăcătoare sau nu, plăcută sau neplăcută. Mai mult atât trăsăturile de personalitate cât și starea
de bine prezic o serie de alte rezultate, de la sănătatea fizică la sănătatea mintală și psihopatologie.
(Soto, 2015)

3.4. Starea de bine și motivația
Burton, Lydon, Alessandro, & Koester (2006) în cele două studii au ajuns la concluzia că
autoregementările intrinseci și identificate diferă în ceea ce privește influență lor asupra stării de
bine și performanței. Aceștia au ajuns la concluzia că ceea ce ar trebui să fie cel mai important
pentru susținerea motivației intrinseci este ca activitatea continuă să răspundă nevoilor individului
pentru bunăs tarea psihologică. Motivația intrinsecă pare să joace un rol de reglementare în setarea
obiectivelor, pentru că atunci când nu există niciun interes sau plăcere, starea de bine ar avea de
suferit. Totuși, datorită faptului că, relația dintre motivația intr insecă și stare de bine nu depinde

26
de performanță, indivizii tind să -și păstreze bunăstarea chiar și atunci când suferă un eșec, deoarece
efortul este susținut, sporindu -se astfel șansele de reușită.
De-a lungul vieții, oamenii au diverse roluri și urmăres c diferite obiectiv angajându -se într –
o multitudine de domenii. Cu toate acestea, nu toate domeniile sunt experimentate în același mod –
unii le pot face față, alții se simt epuizați. Așadar ne întrebăm dacă cineva se simte fericit sau
energic într -un anumi t domeniu? Teoria autodeterminării a arătat importantă satisfacerii nevoilor
psihologice de baza pentru bunăstare și alte rezultate pozitive. Această conceptuali zează
trebuințele psihologice ca nutrienți esențiali care sunt necesari pentru o creștere psiho logică și o
stare de bine optimă. (Milyavskaya , & Koestner , 2011)
Hanssen (2014) au ajuns la concluzia că persoanele optimiste ce folosesc un coping
motivațional tind să experimenteze mai multe aspect ale stării de bine. Aceștia au constatat că
ajustare a flexibilă a obiectivelor se evidențiază că fiind o strategie de motivare deosebit de
importantă în ceea ce privește urmărirea obiectivelor, care la rândul lor pot influență starea de bine.

Concluzii
Starea de bine poate fi descrisă ca reflectarea eval uării globale a întregii vieți a
individului (Dyrdal & Lucas, 2012). Aceasta reprezintă partea pozitivă a sănătăț ii mintale, iar
sănătatea reprezintă un pre dictor puternic al acesteia, atât în râ ndul popul ației tinere cât și ăn rândul
celei bătrâ ne. Dorinț a individului de a menține o stare de bine înaltă ăl poate motiva pe acesta să
se comporte constiincios, comportament ce î l poate duce spre success. Ho, Cheung & Cheung
(2008) susț in că satisfacția unui individ față de viață este în mare măsură determinată de trăsăturile
sale de personalitate. Bunăstarea nu este o condiție la care ajungi după ce ai atins un anumit prag
de sentimente bune, ci mai degrab ă, existp un continuum ce variază de la o stare negative (incuzând
depresia severă sau lipsa de speranță ) la stări pozitive care sunt susținute î n timp.

27
Scala echili brului afectiv a fost dezvoltată încă de la î nceputul anilor 1960, fiind un
instrument car e masoară două dimensiuni importante: afectele pozitive ș i afectele negative.
Indivizii se situază pe un co ntinuum ce variază de la o stare ne gativa (incuzand depresia severă
sau lipsa de speranță) la stări pozitive care sunt susținute î n timp.
Modelul de “sus in jos” presupune că există o tendință globală de a trăi viața într -un mod
pozitiv sau negativ prin factori de personalitate (Diener, 1984). Rez ultatele mai mutor articole
susțin faptul că personalitatea este un indice puternic de influență , daca nu c hiar un deter minant
major al stării de bine. Trăsăturile de personalitate influențează atât direct cât și î n mod indirect
starea de bine.
În ceea ce priveste motivația, Hanssen (2014) a ajuns la concluzia că persoanele optimiste
ce folosesc un coping m otivațional tin d să experi menteze mai multe aspect ale stă rii de bine.
Burton, Lydon, Alessandro, & Koester (2006) au ajuns la concluzia că ceea ce ar trebui să fie cel
mai important pentru susținerea motivației intrinseci este ca activitatea continuă sa răspundă
nevoilo r individului pentru bunăstarea psihologică.

28
CAPITOLUL 4 . PARTEA APLICATIVĂ

4.1. Scopul și obiectivele cercetării
4.1.1. Scopul cercetării : Personalitatea reprezintă un indice important al stării de bine. Astfel
cele cinci dimensiuni ale personalității (extraversiunea, agreabilitatea, nevrotismul,
conștiinciozitate și deschiderea) corelează semnificativ cu aceasta. De asemenea, persistența
motivațională prin activitatea ei continuă corelează semnificativ cu starea de bine. Nu în ultimul
rând, modelul pre dictiv al stării de bine este unul semnificativ, unele variabile contribuind la
scorul obținut al stării de bine.
4.1.2. Obiective
Ob1. Dorim să vedem care sunt relațiile dintre cele cinci dimensiuni ale modelului Big Five
(extraversiune, agreabilitate, ne vrotism, constinciozitate, deschidere) și starea de bine.
Ob2. Dorim să aflăm relația dintre persistența motivațională și starea de bine.
4.2. Variabile și dimensiuni
Variabilele independente
Personalitatea
· Extraversiune
· Agreabiliate
· Nevrotism
· Consitiinciozitate
· Deschidere
Persistența motivațională
Variabilă Dependență
Starea de bine – având cele două dimensiuni: afecte pozitive și afecte negative

29
4.3. Ipoteze
1. Există o corelație pozitivă între extrav ersiune și starea de bine. Ne așteptăm că persoanele cu
un nivel mai ridicat de extraversiune să aibă și un nivel mai ridicat al stării de bine.
2. Există o corelație pozitivă între nevrotism și starea de bine. Ne așteptăm că persoanele cu un
nivel ma i ridicat de nevrotism să aibă un nivel mai scăzut al stării de bine.
3 Există o corelație pozitivă între deschidere și starea de bine. Ne așteptăm că persoanele cu un
nivel mai ridicat de deschidere să aibă și un nivel mai ridicat al stării de bine.
4. Există o corelație pozitivă între conștiinciozitate și starea de bine. Ne așteptăm că persoanele
cu un nivel mai ridicat de constinciozitate să aibă și un nivel mai ridicat al stării de bine.
5. Există o corelație pozitivă între agreabilitate și starea de bine. Ne așteptăm că persoanele cu
un nivel mai ridicat de agreabilitate să aibă și un nivel mai ridicat al stării de bine.
6. Există o corelație pozitivă între persistența motivațională și starea de bine. Ne așteptăm că
persoanele cu un nivel mai ridicat al persistenței motivaționale să aibă și un nivel mai ridicat al
stării de bine.
7. Ne așteptăm că nevrotismul, extraversiunea, deschiderea, agreabilitatea, conștiinciozitatea, și
persistența motivațională să reprezinte predictori semnificativ i ai stării de bine.
4.4. Metodă de cercetare
4.4.1. Lotul de subiecți:
La cercetare au participat un număr de 197 subiecți atât de gen feminin (128 reprezentând
65%) cât și de gen masculin (69 reprezentad 35%). Vârstă este cuprinsă între 14 și 55, cu o me die
de 42,5 ani (SD=7,29). Din aceștia, 3% au finalizat studiile gimnaziale, 44,2% studiile liceale,

30
2,5% studii postliceal e și de maieș trii, 35% studii superioare – licență, 13,7% master, 1,5% doctorat.
În prezent 11,7% sunt elevi, 43,1% studenți, 3,6% fă ră ocupație, 9,1% lucrează la stat și 32,5% în
domeniul privat.
4.4.2. Instrumente:
Big Five plus varianta scurtă:
Constantin, Macarie, Gherghiu, Potlog, & Iliescu (2010) au construit inventarul Big Five plus
care este o probă standardizată de evaluare a personalității, construită după modelul Big Five
(perspectiva propusă de Goldberg, 1999). Optimizat și validat de un colectiv condus de prof. univ.
dr. Ticu Constantin, această este capabilă să ofere, în condiții de control al dezirabilității sociale,
un profil de personalitate exhaustiv, un screening complet al personalității individuale, atât prin
raportare la cei 5 meta -factori (extraversiune, agreabilitate, nevrozism, conștiinciozitate și
deschidere) cât, mai ales, prin raportare la cei 30 de factori (f ațete). Varianta scurtă este formată
din 60 de itemi formulați sub formă de aserțiuni cu două variante de răspuns (alegere forțată)
permițând astfel diminuarea tendinței de fațadă în condiții de evaluare psihologică. Că itemi
relevanți pentru această scala putem oferi următoarele exemple: „ Față de necunoscuți, am o
atitudine mai degrabă: prietenoasă și exp ansive / distantă și rezervată. ” sau “ Cred că: îmi
controlez foarte bine viața / sunt întâmplări care decid care este cea mai bună cale de urmat. ”.
Scalele au arătat un nivel acceptabil de consistentă internă (alpha cronbach): extraversiune= 0.798,
agreabilitate= 0.553, nevrotism= 0.752, conștiinciozitate= 0.659, deschidere= 0.685
Scala Persistenței Motivaționale
Scala Persistenței Motivaționale (SPM) p ermite evaluarea persistenței motivaționale
înțeleasă că fiind predispoziția individuală de a persistă motivațional în efortul direcționat spre
atingerea unui scop, de a găși resursele motivaționale necesare pentru atingerea obiectivelor pe

31
termen lung (Co nstantin et al., 2011). Fiecare item a fost cotat pe o scală de tip Likert, de la 1 la 7
desemnând masur a în care li se potriveau acele comportamente și atitudini, unde 1 însemna în
foarte mică măsură, iar 7 în foarte mare măsură . Versiunea lungă SPM este formată din 42 de itemi
și asigură evaluarea predispoziție i/ tendințelor individuale legate de: a) stabilirea de scopuri pe
termen lung; b) urmărirea de scopuri pe termen lung; c) planificarea sarcinilor curente; d)
urmărirea sarcinilor curente și e) reami ntirea scopurilor neatinse . Că itemi relevanți pentru această
scala putem oferi următoarele exemple: „ Îmi stabilesc mereu obiective ambițioase” sau „Continui
o sarcina dificilă chiar și atunci când ceilalți au renunțat deja la ea.”. Scalele au arătat un n ivel
acceptabil de consistentă internă: stabilirea de scopuri ambițioase= 0.732, urmărirea scopurilor pe
termen lung= 0.754, planificarea sarcinilor zilnice= 0.832, urmărirea sarcinilor zilnice= 0.828,
reamintirea scopurilor neatinse= 0.797
Scala echili brului afectiv
Scala echilibrului afectiv sau Scala Bradburn a stării de bine psihologice este alcătuită
din două componente: afecte pozitive și negative (Bradburn, 1969). Scala are 10 itemi împărțiți în
mod egal pe fiecare componentă. Participanții rasp und la aceasta în masura în care, în ultimele
săptămâni, au simțit anumite emoții. Participantul răspunde "Da" sau "Nu" la fiecare întrebare.
Pentru un afect pozitiv, participanții primesc un punct pentru fiecare raspuns „DA”. Scorul "Nu"
este scazut din s corul "Da" pentru a crea un scor diferențial pozitiv / negativ. Ca itemi relevanți
pentru această scală putem oferi urmatoarele exemple: „ În ultimele săptămâni t e-ai simțit deosebit
de încântat sau interesat de ceva? ” sau „ Te-ai simțit atât de neliniștit î ncât nu puteai să stai mult
timp pe scaun? ” Scalele au aratat un nivel acceptabil de consistență internă: afecte pozitive= 0.721,
afecte negative= 0.622

32
4.5. Procedură
Subiecții au fost aleși pe bază de voluntariat, acoperind o mare parte a regiunilor din România.
Aceștia au completat chestionarul în format electronic. Pentru a li se asigura confidențialitatea
aceștia nu au fost nevoiți să se semneze, fiind informați de acest aspect încă din consemn. Timpul
necesar completării chestionarelor fiind de 15 mi nute.
4.6. Rezultate
Ipoteza 1: Există o corelație pozitivă între extraversiune și starea de bine. Ne așteptăm ca
persoanele cu un nivel mai ridicat de extraversiune să aibă și un nivel mai ridicat al stării de bine.
Pentru a testa prima ipoteză, pentru în ceput am calcutat coeficientul de corelație Pearson
între extraversiune reprezentând prima dimensiune a personalității și starea de bine ce include
afectele pozitive și cele negative.
Există o corelație pozitivă semnificativă de nivel scăzut (r=0.23, p=0,0 01) între
extraversiune și afectele pozitive. Persoanele cu un nivel mai ridicat de extraversiune au și un nivel
mai ridicat al afectelor pozitive.
Nu exista o corelație semnificativă între extraversiune și afectele negative (p=0.070)
Exista o corelație p ozitivă semnificativă de nivel scazut (r=0.22, p=0.002) între
extraversiune și starea de bine. Persoanele cu un nivel ridicat de extraversiune au și un nivel mai
ridicat al stării de bine. Astfel ipoteza numărul 1 confirmandu -se.

Tabelul 1. Corelația dint re Extraversiune și Starea de bine (și factorii acesteia)
Afecte Pozitive Afecte Negative Stare de bine
Extraversiune 0.234* -0.129 0.22*
*p<0.05

33
Ipoteza 2: Există o corelație pozitivă între nevrotism și starea de bine. Ne așteptăm ca
persoanele cu un nivel mai ridicat de nevrotism să aibă un nivel mai scăzut al stării de bine.
Pentru a testa această ipoteză, am calcutat coeficientul de corelație Pearson între nevrotism
și starea de bine ce include afectele pozitive și cele negative.
Există o corelatie negativa semnificativa de nivel mediu (r= -0.33, p=0,000) între nevrotism
și afectele pozitive. Persoanele cu un nivel mai ridicat de nevrotism au un nivel mai scăzut al
afectelor pozitive.
Există o corelație pozitivă semnificativa de nivel mediu (r=0.49, p=0.000) între nevrotism
și afectele negative. Persoanele cu un nivel ridicat al nevrotismului au și un nivel mai ridicat al
afectelor negative.
Există o corelație negativă semnificativă de nivel mediu (r= -0.50, p=0.000) între nevrotism
și starea de bine. Persoanele cu un nivel ridicat de nevrotism au un nivel scăzut al stării de bine.
Astfel i poteza numărul 2 infirmându -se.

Tabelul 2. Corelația dintre Nevrotism și Starea de bine (și factorii acesteia)
Afecte Pozitive Afecte Negative Stare de bine
Nevrotism -0.339* 0.498* -0.505*
*p<0.05

Ipoteza 3: Există o corelație pozitivă între deschidere și starea de bine. Ne așteptăm că
persoanele cu un nivel mai ridicat de deschidere să aibă și un nivel mai ridicat al stării de bine.
Pentru a testa această i poteză, am calcutat coeficientul de corelație Pearson între deschidere
și starea de bine ce include afectele pozitive și cele negative.

34
Nu există o corelatie semnificativa între deschidere și afectele pozitive (p=0.523)
Nu există o corelatie semnificativa între deschidere și afectele negative (p=0.835)
Nu există o corelație semnificativă între deschidere și starea de bine (p=0.794). Astfel
ipoteza numărul 3 se infirmă.

Tabelul 3. Corelația dintre Deschidere și Starea de bine (și factorii acesteia)
Afecte Pozitive Afecte Negative Stare de bine
Deschidere 0.046 0,015 0,019
*p<0.05

Ipoteza 4: Există o corelație pozitivă între conștiinciozitate și starea de bine. Ne așteptăm
ca persoanele cu un nivel mai ridicat de conștiinciozitate să aibă și un nivel mai ridicat al stării
de bine.
Pentru a testa această ipoteză, am calcutat coeficientul de corelație Pearson între
conșitiinciozitate și starea de bine ce include afectele pozitive și cele negative.
Exista o corelatie pozitivă semnificativă de nivel scăzut (r=0.14, p=0,038) între
conștinciozitate și afectele pozitive. Persoanele cu un nivel mai ridicat de conștinciozitate au și un
nivel mai ridicat al afectelor pozitive.
Exista o corelatie negativă semnificativă de nivel scăzut (r= -0.24, p=0.001) între
conșitiinciozitate și afectele negative. Persoanele cu un nivel ridicat al conștiinciozității au un nivel
mai scăzut al afectelor negative.
Există o corelație pozitivă semnificativă de nivel scăzut (r=0.23, p=0.001) între
conștinciozitate și starea de bine. Pe rsoanele cu un nivel ridicat de conștinciozitate au și un nivel
mai ridicat al stării de bine. Astfel ipoteza numărul 4 confirmandu -se.

35
Tabelul 4. Corelația dintre Conștinciozitate Starea de bine (și factorii acesteia)
Afecte Pozitive Afecte Negative Stare de bine
Extraversiune 0.148* -0.246* 0.237*
*p<0.05

Ipoteza 5: Există o corelație pozitivă între agreabilitate și starea de bine. Ne așteptăm că
persoanele cu un nivel mai ridicat de agreabilitate să aibă și un nivel mai ridicat al stării de bine.
Pentru a testa această ipoteză, am calcutat coeficientul de corelație Pearson între
agreabilitate și starea de bine ce include afectele pozitive și cele negative.
Nu există o corelație semnificativă între agreabilitate și afectele pozitive (p=0.321)
Nu exi stă o corelație semnificativă între agreabilitate și afectele negative (p=0.699)
Nu există o corelație semnificativă între agreabilitate și starea de bine (p=0.713). Astfel
ipoteza numărul 5 se infirmă.

Tabelul 5. Corelația dintre Agreabilitate și Starea de bine (și factorii acesteia)
Afecte Pozitive Afecte Negative Stare de bine
Agreabilitate -0.071 -0.028 -0.026
*p<0.05

Ipoteza 6: Există o corelație pozitivă între persistența motivațională și starea de bine. Ne
așteptăm ca persoanele cu un nivel mai ridicat al persistenței motivaționale să aibă și un nivel
mai ridicat al stării de bine.
Pentru a testa această ipoteză, am calcutat coeficientul de corelație Pearson între persistența
motivațională și starea de bine ce include afectele pozitive și cele n egative.

36
Există o corelație pozitivă semnificativă de nivel mediu (r=0.40, p=0,000) între persistența
motivațională și afectele pozitive. Persoanele cu un nivel mai ridicat de persistența motivațională
au și un nivel mai ridicat al afectelor pozitive.
Există o corelație negativă semnificativă de nivel scazut (r= -0.22, p=0.002) între
persistența motivațională și afectele negative. Persoanele cu un nivel ridicat al persistenței
motivaționale au un nivel mai scăzut al afectelor negative.
Există o corelație po zitivă semnificativă de nivel mediu (r=0.37, p=0.000) între persistența
motivațională și starea de bine. Persoanele cu un nivel ridicat de persistența motivațională au și un
nivel mai ridicat al stării de bine. Astfel ipoteza numărul 4 confirmându -se.

Tabelul 6. Corelația dintre Persistența motivațională și Starea de bine (și factorii acesteia)
Afecte Pozitive Afecte Negative Stare de bine
Persistența
motivațională 0.403* -0.220* 0,376*
*p<0.05

37
AFECTE POZITIVE

Tabelul 7. Analiza de regresie pe ntru Afectele Pozitive
R R2 Beta b
Model 0.48* 0.23
Extraversiune 0.14* 0.07
Agreabilitate -0.07 -0.05
Nevrotism -0.19* -0.1
Deschidere 0.02 0.01
Conștiinciozitate 0.04 0.02
Persistența moț. 0.3* 0.03
*p<0.05
Model predictiv pent ru afectele pozitive a fost unul semnificativ (F=9,825, p=0.000).
Dintre variabilele incluse în model, doar unele au contribuit semnificativ la scorul obținut la afecte
positive: extraversiunea (beta=0.149, p=0.046), nevrotismul (beta= -0.199, p=0.006) și p ersistența
motivațională (beta=0.302, p=0.000). Variabilele următoare nu au fost semnificative:
agreabilitatea (p=0.231), consitinciozitatea (p=0.628) și deschiderea (p=0.710). Model explică
21.3% din varianta scorului la afecte pozitive (R2 ajustat= 0.213 ).
Ecuația de regresie este: 0.74 + 0.07 * Extraversiune – 0.1 * Nevrotism + 0.03 * Persistența
Moț. (în ecuație au fost păstrați doar predictorii semnificativi).

38
AFECTE NEGATIVE
Tabelul 8. Analiza de regresie pentru Afectele Negative
R R2 Beta b
Model 0.51* 0.26
Extraversiune -0.03 -0.01
Agreabilitate -0.0 -0.0
Nevrotism 0.44* 0.21
Deschidere -0.04 -0.02
Conștiinciozitate -0.15 -0.08
Persistența moț. -0.02 -0.0
*p<0.05
Model predictiv pentru afectele negative a fost unul semni ficativ (F=11.601, p=0.000).
Dintre variabilele incluse în model, doar nevrotismul (beta= -0.446, p=0.000) a contribuit
semnificativ la scorul obținut la afecte negative. Variabilele următoare nu au fost semnificative:
extraversiunea (p=0.663), agreabilitat ea (p=0.947), consitinciozitatea (p=0.056), deschiderea
(p=0.519) și persistența motivațională (p=0.766). Model explică 24.5% din varianta scorului la
afecte negative (R2 ajustat= 0.245).
Ecuaț ia de regresie este: 1.59 + 0.21 * Nevrotism (în ecuație au fos t păstrați doar predictorii
semnificativi).
Ipoteza 7: Ne așteptăm că nevrotismul, extraversiunea, deschiderea, agreabilitatea,
conștiinciozitatea, și persistența motivațională să reprezinte predictori semnificativi ai stării de
bine.

39

STARE DE BINE

Tabelul 7. Analiza de regresie pentru Strarea de bine
R R2 Beta b
Model 0.56* 0.32
Extraversiune 0.11 0.08
Agreabilitate -0.04 -0.05
Nevrotism -0.38* -0.31
Deschidere 0.04 0.04
Conștiinciozitate 0.11 0.1
Persistența moț. 0.19* 0.03
*p<0.05
Model predictiv pentru starea de bine a fost unul semnificativ (F=15.151, p=0.000). Dintre
variabilele incluse în model, doar unele au contribuit semnificativ la scorul obținut la starea de
bine: nevrotismul (beta= -0.388, p=0.000) și persistența m otivațională (beta=0.196, p=0.005).
Variabilele următoare nu au fost semnificative: extraversiunea: (p=0.120), agreabilitatea
(p=0.464), consitinciozitatea (p=0.131) și deschiderea (p=0.521). Model explică 30.2% din
varianta scorului la starea de bine (R2 ajustat= 0.302).
Ecuația de regresie este: 4.15 – 0.31 * Nevrotism + 0.03 * Persistența Moț. (în ecuație au
fost păstrați doar predictorii semnificativi).

40
4.7. Discuții
Studiul prezent are ca obiective studierea relației dintre personaliatete și starea de bine,
precum și relația dintre persistența motivațională și starea de bine. Studiul prezintă două variabile
independente. Prima variabilă este reprezentată de personalitate având cele cinci dimensiuni
(estraversiune, agreabilitate, nevrotism, conștiincio zitate și deschidere). Ce -a de două variabilă
este persistența motivațională. Variabilă dependent a este reprezentată de starea d e bine, cu cele
două afecte (poz itive și negative). Astfel am formulat următoarele ipoteze: există o corelație
semnificativă poz itivă între extraversiune, deschidere, conștiinciozitate, agrebilitate, persistența
motivațională și starea de bine, așteptându -ne că persoanele cu un nivel mai ridicat de
extraversiune, deschidere, conștiinciozitate, agrebilitate, persistența motivațional ă să aibă și un
nivel mai ridicat al stării de bine; există o corelație pozitivă între nevrotism și starea de bine. Ne
așteptăm că persoanele cu un nivel mai ridicat de nevrotism să aibă un nivel mai scăzut al stării de
bine; ne așteptăm că nevrotismul, ex traversiunea, deschiderea, agreabilitatea, conștiinciozitatea, și
persistența motivațională să reprezinte predictori semnificativi ai stării de bine. Prin urmare o parte
dintre ipotezele noastre confirmă studiile anterioare, pe când altele le infirmă.
Soto (2015) a ajuns la concluzia că starea de bine corelează semnificativ pozitiv cu
extraversiunea, agrebilitatea și conștiinciozitate, și negativ cu nevrotismul. În studiul de față, doar
extraversiunea și constinciozitatea au corelat semnificativ pozitiv, ia r nevrotismul semnificativ
negativ , însă infirmând ipoteza noastră. Astfel 2 dintre ipoteze se confirmă. D eschiderea și
agrebilitatea nu au fost semnificative. În mod specific, modelul trăsăturilor indică faptul că
persoanele care au inițial personalități extraverte, agreabile, conștiincioase și stabile din punct de
vedere emoțional tind să crească în satisfacția vieții și în afectele pozitive și să diminueze în timp
afectele negative. Astfel, din aceste perspective înțelegem cum trăsăturile de personalita te și starea
de bine se influențeză reciproc.

41
Dimensiunile relative ale acestor corelații indică faptul că, în general, bunăstarea a fost cea
mai puternic asociată cu extraversia (în special pentru afectarea pozitivă) și neuroticismul (în
special pentru afe ctarea negativă) (Soto, 2015). În studiul de față am ajuns la următoarele
constatări: e xistă o corelație pozitivă semnificativă de nivel scăzut (r=0.23, p=0,001) între
extraversiune și afectele positive; există o corelație pozitivă semnificativă de nivel m ediu (r=0.49,
p=0.000) între nevrotism și afectele negative.
Că rezultate a studiului nostru am ajuns concluzia că extraversiunea corelează semnificativ
cu starea de bine (și afectele pozitive). Persoanele extroverte se bucură de compania celorlalți, sunt
pline de energie, tind să fie entuziaste, orientate spre acțiune și să profite de orice ocazie. Acestea
au deseori trăiri afective pozitive, care conduc către starea de bine și satisfacție. Rareori
experimentează trăiri afective negative.
Nevroticii sunt p ersoane care reacționează emoțional foarte ușor. Trăiesc intens
evenimentele care pe alțîi tind să nu îi afecteze. Reacțiile lor emoționale persistă perioade lung i de
timp, fiind adesea într -o “pasă proastă”. Acest fapt explică rezultatele noastre: nevroti smul
corelează negative cu starea de bine, însă pozitiv cu afectele negative.
Conștiinciozitatea corelează pozitiv cu starea de bine și implicit cu afectele poz itive.
Indivizii conștiincioși e vita situațiile riscante. Aceștia își planifică sarcinile și per sistă în a le
finaliza, ajungând să aibă success în cee a ce întreprind. Cei din jurul lor îi privesc că pe niște
persoane inteligente și sunt considerați oameni pe care te poți baza. Astfel ei experimentează
niveluri ridicate ale stării de bine și ale sati sfacției.
În ceea ce privește persistența motivațională, Burton, Lydon, Alessandro, & Koester
(2006) în cele două stud ii, au ajuns la concluzia că ceea ce ar trebui să fie cel mai important pentru
susținer ea motivației intrinseci este ca activitatea conti nuă să răspundă nevoilor individului pentru
bunăstarea psihologică. Aceștia consideră că relația dintre motivația intrinsecă și stare de bine nu
depinde de performanță, indivizii tind să -și păstreze bunăstarea chiar și atunci când suferă un eșec,

42
deoarece efortul este susținut, sporindu -se astfel șansele de reușită. În studiul de față noi am ajuns
la concluzia că persistența motivațională corelează semnificativ și pozititv cu starea de bine, în
sensul că persoanele cu un nivel ridicat de persistența motivaț ională au și un nivel mai ridicat al
stării de bine. Această ipoteza confirmându -se. Am ajuns la această concluzie pornind de la faptul
că persistența se referă la timul pe care oamenii îl investesc în propriul efort și de la teoretizarea
modelului tridime nsional care înglobează cele trei dimensiuni esențiale persistenței motivaționale:
obiectivele pe termen lung, pe termen scurt și reapariția unor scopuri nerealiabile.
Motivația reprezintă acel comportament pe care individual îl afișează pentru a ajunge l a
scopul dorit. Persistența reprezintă timpul pe care oamenii îl investesc pentru a ajunge la acel scop.
Astfel setarea unor scopuri ambițioa se îi determină pe indivizi să persevereze în sarcinile zilnice,
urmărindu -le cu rigoare. Urmărirea acestora pe ter men lung și rezistență în față obstacolelor îl
conduce pe individ către succe s, satisfacții și implicit stare de bine. Reamintirea scopurilor neatinse
îl determina pe acesta să persevereze. Astfel acest lucru explică de ce persistența motivațională
corelea ză semnificativ cu starea de bine.
În ceea ce privește model predictiv pentru starea de bine a fost unul semnificativ. Dintre
variabilele incluse în model, doar unele au contribuit semnificativ la scorul obținut la starea de
bine: nevrotismul și persisten ța motivațională. Variabilele extraversiunea:, agreabilitatea,
consitinciozitatea și deschiderea nu au fost semnificative. Model explică 30.2% din varianta
scorului la starea de bine (R2 ajustat= 0.302).
4.8. Concluzii
Putem concluziona faptul că există o legătură între trăsăturile de personalitate și starea de
bine, cât și între persistența motivațională și starea de bine. Rezultatele au arătat faptul că doar o
parte dintre variabile reprezintă corelații semnificative (extraversiunea, conștiinciozitatea,
nevrotismul și persistența motivațională), pe când agreabilitatea și deschiderea nefiind
semnificative. De asemenea în ceea ce privește model predictiv pentru starea de bine a fost unul

43
semnificativ, doar nevrotismul și persistența motivațională contribuin d semnificativ la scorul
obținut.
4.9. Limite și direcții viitoare
Una dintre limitele acestui studiu ține de modalitatea de selecție a participanților.
Acuratețea răspunsurile poate fi pusă la îndoială deoarece, intrumentele fiind aplicate în mediul
online, și deci subiectul nefiind supravegheat, acesta poate ușor invalida datele prin răspunsuri
date aletoriu. Nu se știe nici dacă, în momentul completării, aceștia au fost distrași de factori
perturbatori sau și -au concentrate întreagă atenție asupra compl etării.
O altă limita ține de așteptările participanților. O parte dintre aceștia (studenți la psihologie)
ar putea cunoaște instrumentele de măsurarea și să răspundă într -un mod ce i -ar favoriza,
controlandu -și astfel comportamentul, afișând o tendința de fațada. Astfel de răspunsuri dezirabile
tind să conducă la un comportament ce nu mai este natural, comportamentul lor ne mai fiind un
indicator just obișnuit. Instrumentele utilizate folosesc chestionare de auto -raportare, și prin
urmare participanții pot fi biasati oferind raspunsuri care să -i pună într -o lumină pozitivă
De asemenea, designul și analizele transversale nu pot oferi informații despre efectul cauzal
al trăsăturilor de personalitate și al persistenței motivaționale asupra stării de bine.
Că direcții viitoare, studiul ar putea fi transformat într -un studiu longitudinal, fiind măsurat
la un interval de câțiva ani pentru a se ur mări eventuale modificări. Pe lângă acestea se pot adauga
și alte variab ile precum stresul, depresia sau anxietatea pent ru a vedea cum acestea interacționează
cu variabilele studului nostru. De asemenea, introducerea copingului motivaț ional ar putea
reprezenta o variabilă de bază î ntr-un sutudiu viitor, urmărindu -se măsura în care oamenii care
folosesc acest e strategii de motivare tind să aibă o stare de bine mai ridicată, comparativ cu cei
care nu folosesc aceste strategii.

44
Bibliografie

Abdel -Khalek, A. M. (2010). Quality of life, subjective well -being, and religiosity in
Muslim college students. Quality of Life Research , 19, 1133 –1143.
Allport, G. W. ( 1931). What is a trait of personality?. The Journal of Abnormal and Social
Psychology , 25(4), 369.
Aniței M., Chraif M., Burtăverde V., & Mihăilă T. (2016). Tratat de psihologia
personalității. București: Editura Trei
Azizan, N.H., & Mahmud, Z. (2018). Determinants of Subjective Well -Being: A
Systematic Review. AicQoL2018PerhentianIsland , 03-04 March 2018 / E -BPJ, 3(7), Mar. 2018
(p.135 -141)
Bradburn, N.M. (1969). The structure of psychological well -being . Chicago: Aldine.
Burton, K. D., Lyndon, J. E., & D ’Alessandro, D. U. (2006). The differential effects of
intrinsic and identified motivation on well -being and performance: Prospective, experimental, and
implicit approaches to self -determination theory. Journal of Personality and Social Psychology ,
91, 750 –762.
Camfield, L., & Skevington, S.M. (2008) On subjective well -being and quality of life.
Journal of Health Psychology 13(6): 764 –775.
Constantin, T., Holman A., & Hojbotă A.M. (2012) . Development and Validation of a
Motivational Persistence Scale. Serbi an Psychological Association , Vol. 45 (2), 99 –120, DOI:
10.2298/PSI1202099C
CONSTANTIN, T., MACARIE, A. E., GHEORGHIU, A., POTLOG, M. C., & ILIESCU,
M. (2010). Big Five© plus Re -Test. Or the Reliability of a Psychological Measure Derived from
the Five Fact or Model. Annals of the Al. I. Cuza University. Psychology Series , Editura
Universității „Al I. Cuza” Iasi, Volume19, Issue, (1), 51 -64.
Corr, P. J., & Matthews, G. (Eds.). (2009). The Cambridge handbook of personality
psychology. New York, NY, US: Cambrid ge University Press.
Dafinoiu, I. (2002). Personalitatea. Metode calitative de abordare. Observația și interviul .
Iași: Editura Polirom.

45
Deci, E. L., & Ryan, R. M. (2008). Self -determination theory: A macrotheory of human
motivation, development, and heal th. Canadian Psychology/Psychologie canadienne , 49(3), 182 –
185.
Deci, E. L., & Ryan, R. M. (2009). Self -determination theory: a consideration of human
motivational universals in Corr, P. J., & Matthews, G. (Eds.). (2009). The Cambridge handbook
of personal ity psychology . Cambridge, UK: Cambridge University Press
DeNeve, K. M., & Cooper, H. (1998). The happy personality: A meta -analysis of 137
personality
traits and subjective well -being. Psychological Bulletin , 124, 197-229.
Diener, E. (1984). Subjective we ll-being, Psychological Bulletin , 95(3), 542 -575. doi:
10.1037/0033 -2909.95.3.542
Diener, E., & Lucas, R. E. (1999). Personality and subjective well -being. In D. Kahneman,
E. Diener, & N. Schwarz (Eds.), Well -being: The foundations of hedonic psychology . New York:
Russell Sage Foundation.
Dyrdal, G. M., & Lucas, R. E. (2012,). Reaction and Adaptation to the Birth of a Child:
A Couple -Level Analysis. Developmental Psychology . Advance online publication. doi:
10.1037/a0028335
Ewen, R.B. (2003). Introduction t o theory of personality. New Jersey: Laurence Erlbaum
Glatzer, W., Camfield, L., Møller, V., & Rojas, M. (Eds.). (2015). Global Handbook of
Quality of Life: Exploration of Well -Being of Nations and Continents . Dordrecht: Springer
Grant A.M. (2008). Does In trinsic Motivation Fuel the Prosocial Fire? Motivational
Synergy in Predicting Persistence, Performance, and Productivity, Journal of Applied Psychology ,
Vol. 93, No. 1, 48 -58
Graziano, W. G., & Tobin, R. M. (2009). Agreeableness. In M. R. Leary & R. H. Ho yle
(Eds.), Handbook of individual differences in social behavior (pp. 46 -61). New York, NY:
Guilford.
Hanssen M.M., Vancleef L.M.G., Vlaeyen J.W.S.., Hayes A.F., Schouten E.G.W.., Peters
M.L. Optimism, motivational coping and well‐being: evidence supporti ng the importance of
flexible goal adjustment. J Happiness Stud . 2015; 16:1525‐1537. DOI 10.1007/s10902 -014-9572 –
x

46
Haslam, N., Whelan, J., & Bastian, B. (2009). Big Five traits mediate associations between
values and subjective well -being, Personality and Individual Differences, 46 , 40-42. doi:
10.1016/j.paid.2008.09.001
Ho, M. Y., Cheung, F. M., & Cheung, S. F. (2008). Personality and life events as predictors
of adolescents’life satisfaction: Do life events mediate the link between personality and life
satisfaction? Social Indicators Research , 89, 457
John, O. P., & Srivastava, S. (1999). “The Big Five trait taxonomy: History, measurement
and theoretical perspectives”. In Handbook of personality: Theory and research , Edited by: Pervin,
L. A. and John, O. P . 102 –138. New York: Guilford.
Kanfer, R. (1990). Motivation theory and industrial and organizational psychology. In M.
D. Dunnette & L. M. Hough (Eds.), Handbook of industrial and organizational psychology .
Volume 1. Theory in industrial and organization psychology (pp. 75 -170). Palo Alto, CA, US:
Consulting Psychologists Press.
Lai, E.R. (2011) Motivation: A Literature Review Research Report. pp 2-43
Librán, E. C. (2006). Personality dimensions and subjective well being. Spanish Journal of
Psychology, 9(1), 38 –44.
Macarie A. Constantin T., Orzan A., Constantin L. & Fodorea A. (2008) – Modelul Big
Five al personalitatii; abordari teoretice și modelarea empirică a unui chestionar standardizat., în
Revista „Psihologia Resurselor Umane”, vol 6, nr. 2/ 2008
Matsumoto, D. (2009) The Cambridge Dictionary of Psychology. David Matsumoto
(General ed.), Cambridge University Press , 61.
Mayungbo OA (2016) Agreeableness, Conscientiousness and Subjective Wellbeing.
PEOPLE: International Journal of Social Sciences , 2(3): 68-87.
McCrae, R.R. & Costa, P.T. Jr (2003). Personality in adulthood. A five -factor theory
perspective. New York: Guilford Press
McCrae R.R., John O.P. (1991). An introduction to the five -factor model and its
applications. J Pers . 1992 Jun; 60(2),178 -179. Review.
Milyavskaya, M., & Koestner, R. (2011). Psychological needs, motivation, and well -being:
a test of self -determination theory across multiple domains. Personality and Individual
Differ ences, 50, 387 –391.

47
Orth, U., & Robins, R. W. (2014). The development of self -esteem. Current Directions in
Psychological Science , 23, 381 -387.
Robu V. (2017) Psihologia personalității . Note de curs. Iași: Editura Lumen
Saucier, G. (2008). Measures of the personality factors found recurrently in human
lexicons. In G. J. Boyle, G. Matthews, & D. H. Saklofske (Eds.), The SAGE handbook of
personality theory and assessment , Vol. 2. Personality measurement and testing (pp. 30).
Thousand Oaks, CA, US: Sage Public ations, Inc.
Saucier, G., & Goldberg, L. R. (1998). What is beyond the Big Five?, Journal of
Personality , 66(4), 495 -524. doi: 10.1111/1467 -6494.00022
Soto, C. J. (2015). Is happiness good for your personality? Concurrent and prospective
relations of the b ig five with subjective well‐being. Journal of personality , 83(1), 45 -55.
Winter, D. G., & Barenbaum, N. B. (1999). History of modern personality theory and
research. In L. A. Pervin & O. P. John (Eds.), Handbook of personality: Theory and research (pp.
3-27). New York, NY, US: Guilford Press.

48
Anexa 1

Corelatia Pearson

Scor total afecte
pozitive Scor total afecte
negative Scor total stare de
bine
Extraversiune_BFsh Pearson Correlation ,234** -,129 ,220**
Sig. (2 -tailed) ,001 ,070 ,002
N 197 197 197
Agreabilitate_BFsh Pearson Correlation -,071 -,028 -,026
Sig. (2 -tailed) ,321 ,699 ,713
N 197 197 197
Nevrozism_BFsh Pearson Correlation -,339** ,498** -,505**
Sig. (2 -tailed) ,000 ,000 ,000
N 197 197 197
Constiinciozitate_BFsh Pearson Correlat ion ,148* -,246** ,237**
Sig. (2 -tailed) ,038 ,001 ,001
N 197 197 197
Deschidere_BFsh Pearson Correlation ,046 ,015 ,019
Sig. (2 -tailed) ,523 ,835 ,794
N 197 197 197
persistenta motivationala (total) Pearson Correlation ,403** -,220** ,376**
Sig. (2-tailed) ,000 ,002 ,000
N 197 197 197

49
Anexa 2
Regresie – starea de bine (afecte pozitive)

Model Summaryb
Model R R Square Adjusted R
Square Std. Error of
the Estimate Change Statistics
R Square
Change F Change df1 df2 Sig. F
Change
1 ,487a ,237 ,213 1,33392 ,237 9,825 6 190 ,000
a. Predictors: (Constant), persistenta motivationala (total), Deschidere_BFsh, Agreabilitate_BFsh, Nevrozism_BFsh,
Extraversiune_BFsh, Constiinciozitate_BFsh
b. Dependent Variable: Scor total afecte pozitive
ANOVAa
Model Sum of Squares df Mean Square F Sig.
1 Regression 104,888 6 17,481 9,825 ,000b
Residual 338,076 190 1,779
Total 442,964 196
a. Dependent Variable: Scor total afecte pozitive
b. Predictors: (Constant), persistenta motivationala (to tal), Deschidere_BFsh, Agreabilitate_BFsh,
Nevrozism_BFsh, Extraversiune_BFsh, Constiinciozitate_BFsh
Coefficientsa
Model Unstandardized Coefficients Standardized
Coefficients t Sig.
B Std. Error Beta
1 (Constant) ,742 ,876 ,847 ,398
Extraversiune_BFsh ,068 ,034 ,149 2,005 ,046
Agreabilitate_BFsh -,051 ,043 -,078 -1,203 ,231
Nevrozism_BFsh -,098 ,035 -,199 -2,800 ,006
Constiinciozitate_BFsh ,023 ,046 ,040 ,486 ,628
Deschidere_BFsh ,015 ,040 ,027 ,372 ,710
persistenta motivationa la
(total) ,028 ,007 ,302 4,123 ,000
a. Dependent Variable: Scor total afecte pozitive

50
Anexa 3
Regresie – starea de bine (afecte negative)

Model Summaryb
Model R R
Square Adjusted R
Square Std. Error of
the Estimate Change Statistics
R Square
Change F
Change df1 df2 Sig. F
Change
1 ,518a ,268 ,245 1,29516 ,268 11,601 6 190 ,000
a. Predictors: (Constant), persistenta motivationala (total), Deschidere_BFsh, Agreabilitate_BFsh, Nevrozism_BFsh,
Extraversiune_BFsh, Constiinciozitate_BFsh
b. Depende nt Variable: Scor total afecte negative

ANOVAa
Model Sum of Squares df Mean Square F Sig.
1 Regression 116,757 6 19,459 11,601 ,000b
Residual 318,715 190 1,677
Total 435,472 196
a. Dependent Variable: Scor total afecte negative
b. Predictor s: (Constant), persistenta motivationala (total), Deschidere_BFsh, Agreabilitate_BFsh,
Nevrozism_BFsh, Extraversiune_BFsh, Constiinciozitate_BFsh

Coefficientsa
Model Unstandardized Coefficients Standardized
Coefficients t Sig.
B Std. Error Beta
1 (Constant) 1,590 ,850 1,870 ,063
Extraversiune_BFsh -,014 ,033 -,032 -,436 ,663
Agreabilitate_BFsh -,003 ,042 -,004 -,066 ,947
Nevrozism_BFsh ,217 ,034 ,446 6,401 ,000
Constiinciozitate_BFsh -,087 ,045 -,154 -1,925 ,056
Deschidere_BFsh -,025 ,038 -,045 -,646 ,519
persistenta motivationala
(total) -,002 ,007 -,021 -,299 ,766
a. Dependent Variable: Scor total afecte negative

51
Anexa 4
Regresie – starea de bine

Coefficientsa
Model Unstandardized Coefficients Standardized
Coefficients t Sig.
B Std. Error Beta
1 (Constant) 4,152 1,360 3,052 ,003
Extraversiune_BFsh ,083 ,053 ,110 1,563 ,120
Agreabilitate_BFsh -,049 ,066 -,045 -,733 ,464
Nevrozism_BFsh -,315 ,054 -,388 -5,804 ,000
Constiinciozitate_BFsh ,109 ,072 ,117 1,516 ,131
Deschidere_BFsh ,040 ,062 ,043 ,643 ,521
persistenta motivationala
(total) ,030 ,011 ,196 2,841 ,005
a. Dependent Variable: Scor total stare de bine

Model Summaryb
Mode
l R R
Square Adjusted R
Square Std. Error of
the Estimate Change Statistics
R Square
Change F
Change df1 df2 Sig. F
Change
1 ,569a ,324 ,302 2,07197 ,324 15,151 6 190 ,000
a. Predictors: (Constant), persistenta motivationala (total), Deschidere_BFsh, Agreabilitate_BFsh, Nevrozism_BFsh,
Extraversiune_BFsh, Consti inciozitate_BFsh
b. Dependent Variable: Scor total stare de bine
ANOVAa
Model Sum of Squares df Mean Square F Sig.
1 Regression 390,269 6 65,045 15,151 ,000b
Residual 815,681 190 4,293
Total 1205,949 196
a. Dependent Variable: Scor total sta re de bine
b. Predictors: (Constant), persistenta motivationala (total), Deschidere_BFsh, Agreabilitate_BFsh,
Nevrozism_BFsh, Extraversiune_BFsh, Constiinciozitate_BFsh

52
Anexa 5
Alpha C ronbach
Extraversiune
Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha N of Items
.798 12
Agreabilitate

Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha N of Items
.553 12

Nevrotism

Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha N of Items
.752 12

Conștiinciozitate

Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha N of Items
.659 12

Deschidere

Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha N of Items
.685 12

Stabilirea de scopuri ambiț ioase

Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha N of Items
.732 7

Urmărirea scopurilor pe termen lung

Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha N of Items
.754 6

Planificarea sarcinilor zilnice

Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha N of Items
.832 6

Urmărirea sarci nilor zilnice

Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha N of Items
.828 6

Reamintirea scopurilor neatinse

Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha N of Items
.797 6

Afecte positive

Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha N of Items
,721 5

Afecte negative

Reliability Statistics
Cronbach's
Alpha N of Items
,622 5

53
Anexa 6 – Big Five©plus short

Vă rugăm să citiți următoarele situații și, pentru fiecare caz în parte, să alegeți o singură variantă ,
o singură frază/ propoziție. De fiecare dată vă rugăm să alegeți varianta care vă caracterizează cel
mai bine sau care este cea mai aproape de opinia dumneavoastră. Marcați cu un „X ” răspunsul
dumneavoastră (se rep etă) în căsuța din fața variantei alese .
Nu există răspunsuri bune sau rele, corecte sau greșite, ci doar opinii diferite!

1. Față de necunoscuți, am o atitudine mai
degrabă:

2. Când o persoană stră ină se oferă să mă
ajute, tind să cred că:

3. Atunci când îmi place foarte mult un fel
de mâncare:
îmbucătură;
obicei.
4. Via ța mea este pe drumul:
-l construiesc eu;
-l deschide.
5. Când muncesc, prefer:
funcționează;
proceduri.
6. În grupul de prieteni sunt cel/cea car e:

7. Pentru a avea de câștigat în relațiile cu
ceilalți:

8. Când mǎ gândesc la trecutul meu, vǎd
mai degrabǎ:
metele plǎcute, fericite;

9. Când mi se dă o sarcină nouă:

cerințelor șefului.

10. Prefer să lucrez cu:
i abstracte;

11. Când am timp liber:
prietenii;

12. Colegii îmi reproșează că sunt o
persoană:

ă prea multă încredere în sine.
13. Când intru într -o încǎpere cu persoane
necunoscute:

judecǎ.
14. Pot spune despre mine că:

s opțiunile în funcție de
situație.
15. Prefer să trăiesc într -o societate :

16. Colegii m -ar caracteriza ca fiind o
persoană:

ă, cu picioarele pe pământ.
17. Atunci când cineva îmi relatează o
situație dramatică:
afectiv;
„înflorind” un pic lucrurile.
18. Când primesc o sarcinǎ foarte dificilǎ:
nt calm(ǎ) și încrezǎtor(e);

19. Mi se poate reproșa că:

54

20. Când am de rezolvat o sarcină îmi
place:

pel la imaginație.
21. Atunci când sunt într -un colectiv nou:

22. Consider că:

23. În condiții de st res intens:

24. Sunt mândru(ă) de mine mai ales
pentru că:
oportunități;
normele morale ale societății.
25. Gusturile mele se îndreaptă către
obiecte :

26. Un ritm de viață liniștit:

27. Dacă aș câștiga o sumă mare de bani:
tate celor nevoiași;
-aș depune în bancă.
28. Cu o oră înainte de un eveniment
important:
–
am pregătit;

29. Mi s -ar putea reproșa mai degrabă că
sunt o persoan ă:

30. Sunt genul de persoană cu sentimente
și trăiri:

31. Colegii mă caracterizează ca fiind o
persoană:

32. Sunt dispus(ă) să fac compromisuri:
mulțumiți;
importante.
33. Mǎ consider o persoanǎ:

34. Cred că:
controlez foarte bine viața;
bună cale de urmat.
35. Cred că mai important este:

36. De obicei:

37. Oamenii străzii, cei care nu au casă:

38. Mi se potrivește mai bine proverbul:

-i în mână nu -i minciună”.
39. Pot avea dificultăți în finalizarea
proiectelor pentru că:

40. Cel mai mult îmi place :

41. În gene ral:
preajmă;

42. Pentru mine este mai importantă:

43. Dintr -o dispută cu cineva care nu are
dreptate, dacă se continuă:

55
44. Prietenii spun despre mine că:

45. Îmi place mai mult să caut :

46. Prietenii pot spune despre mine că
sunt:

47. Din punct de vedere profesional, cred
că:
nt printre cei mai buni;

48. Când mă aflu în centrul atenției:

49. Mi se întâmplă frecvent:

area unei sarcini
începute.
50. Mi s -ar putea reproșa mai degrabă că:

artistice.
51. Caut:

52. În ceea ce privește bunele intenții
declarate de ceilalți:

53. În disputele aprinse, reproșurile sau
înjuriile:

și enervarea.
54. Sunt adeptul principiului

55. Îmi plac mai mult:

56. Cel mai bine mă simt:
ndurile mele;

57. Sunt genul de persoană:
sau în suferință;

58. În situații deosebit de stresante mă
simt:
și greu se doborât;

59. Mi se poate reproșa că :
lua decizii;

60. Îmi place:
celor lalți emoțiile și trăirile personale;

Anexa 7 – SPM 05 17

Vă rugăm să citiți lista de comportamente și atitudini de mai jos și marcați cu un ”X” varianta care
arată cel mai bine măsura în care vi se potrive sc ace ste comportamente și atitudini!

În foarte
mică
măsură În mică
măsură În medie
măsură În
mare
măsură În foarte
mare
măsură

1. Îmi stabilesc mereu obiective ambițioase.

2. Îmi mențin motivația chiar și în activitățile care se
întind p e luni de zile.

3. Îmi place sa îmi notez din timp activitățile zilnice
sau săptămânale.

4. Am o bună capacitate de concentrare în realizarea
sarcinilor zilnice.

5. Mă mai gândesc încă la diferite moduri în care aș
putea folosi o portunități la care am renunțat.

6. Vreau mereu mai mult de la mine și de la viitorul
meu.

7. Scopurile pe termen lung mă motivează să
depășesc greutățile de zi cu zi.

8. Folosesc agenda și liste pentru a planifica ce am de
făcut de la o zi la alta

9. Când îmi planific să fac ceva într -o zi, nu mă las
până nu fac ceea ce mi -am propus.

57

10. Chiar dacă nu mai contează, continui să mă
gândesc la obiective personale la care am fost nevoit
să renunț.

11. Îmi p lace să mă gândesc la viitoare realizări sau
reușite personale.

12. Îmi dau seama repede când trebuie să mă opresc
în urmărirea unor obiective personale ambițioase.

13. În fiecare dimineață verific ce am planificat,
înainte dea trece la t reabă.

14. Continui o sarcină dificilă chiar și atunci când
ceilalți au renunțat deja la ea.

15. Adesea îmi vin idei noi legate de o problemă sau
un proiect mai vechi.

16. Simt nevoie să mă afirm sau să realizez lucruri
deosebite

17. Urmăresc cu insistență realizarea proiectelor în
care cred.

18. O zi cu activități deja planificate, nu mă încântă
prea mult.

19. Îmi place să urmez întocmai ceea ce am planificat
pentru o anumită zi.

20. Mă surprind că revin cu gândul la inițiative mai
vechi, abandonate.

58

21. Sunt o persoană ambițioasă.

22. Continui să investesc timp și efort în idei și
proiecte care cer ani de răbdare și de muncă.

23. Nu îmi place sa mă abat de la ceea ce am
planificat pentru o anumita zi.

24. Când mă apuc de lucru, pe moment uit de toate,
concentrându -mă pe ce am de făcut în acel moment.

59
Anexa 8 – Scala echilibrului afectiv

Vă rugăm să citiți următoarele afirmații de mai jos și să răspunde ți cu DA sau NU gândindu -vă la
măsura în care :

In ultimele saptamani:

1. Te-ai simțit deosebit de încântat sau interesat de ceva?
2. Mândru că cineva te -a complimentat cu ceva ce ai făcut?
3. Bucuros că ai realizat ceva?
4. În al nouălea cer?
5. Că lucrurile merg exact cum iti doresti?
6. Te-ai simțit atât de neliniștit încât nu puteai să stai mult timp pe scaun?
7. Foarte singur sau îndepărtat de ceilalți oameni?
8. Plictisit?
9. Deprimat sau foarte nefericit?
10. Deranjat pentru că cineva te -a criticat?