Personalitate Si Fericire. Relatia Dintre Fericire și Personalitate

Psihologie

Personalitate Si Fericire. Relatia Dintre Fericire și Personalitate

Byadmin ianuarie 1, 2024

Cuprins

Rezumat

Nu evenimentele grave ca și semnificație și impact psihologic, sunt distrugătoare și efectul lor trăit în mod diferențiat, individual. Unul și același incident de viață pe un individ îl poate arunca în depresie și disperare, pe când celălalt individ dispune de structuri atitudinale și de personalitate, de mecanisme de coping, cu care poate să îi facă față.

Studiul științific al fericirii, al stării de bine este importantă, deoarece mulți indivizi cred că având o stare de bine, de împlinire, de satisfacție și o atitudine pozitivă vor fii mai puternici, mai sănătoși și mai plăcuți în societate.

S-a dovedit ca există o relație între aptitudini și dimensiunea afectiv-motivațională. Dimensiunea afectiv-motivațională furnizează și direcționează energie acțiunii umane, astfel având un rol important în formarea aptitudinilor și valorizării lor. Factorul motivațional cel mai important în constituirea aptitudinilor îl constituie interesul

Din convingerea că starea de bine, fericirea, depind de structura de personalitate, atitudinală și valorică a fiecăruia dintre noi, am abordat în partea de cercetare a lucrării legătura dintre nivelul stărilor disfuncționale și cel al acceptării necondiționate a propriei persoane, comparativ, pe genuri.

Capitolul I

1.1 Introducere

În demonstrarea intenției de a adănci studiul psihologiei personalității, am ales ca temă de studiu al lucrării de licență "Fericire și personalitate. Legătura dintre personalitate și fericire". Astfel aș dori să aduc în dezbatere și să îmi exprim punctul de veder față de această temă.

Scopul lucrării este de a arăta cât de important este fericire, starea de bine în viața fiecărei persoane, indiferent de sex, vârstă, etnie, cariera, stare socială sau personalitate. Am ales această temă pornind de la propria mea persoană ,astfel pot zice că fiecare om are momente fericite sau nefericite în viață. Și o altă premisă a lucrării de fță este Programul Național de Educație pentru Fericire. Acest progam a luat naștere în urma plasării pe ultimul loc a României în cadrul unui raport despre cea mai fericită țară organizată de Oganizația Națiunilor Unite (ONU).

Din punctul meu de vedere fericirea este foarte importantă în viața fiecărui individ. În lucrarea Flux-Psihologia fericirii de Mihaly Csikszentmihaly , autorul spune că fericirea nu apare pe neașteptate, nu se poate cumpăra, nu este rezultatul norocului , nu depinde de evenimente externe, fericirea depinde cum este interpretată de fiecare individ, doarece pentru fiecare persoană fericirea înseamna altceva. Studiul științific al fericirii este important, deoarece mulți oameni cred că fericirea îi poate face mai puternici, sănătoși, fericirea produce numeroase recompense pentru individ.

În cartea "Manual de inteligență emoțională" autorii consideră că starea de bine , fericirea este ultima componentă a competenței emoționale. Ei afirmă acesta prin faptul că "capacitatea de autoeficiență emoțională care facilitează starea de bine subiectivă, implică acceptarea experienței emoționale personale".(Reuven Bar-On și James D. A. Perker, 2011, p.90).

Din punctul de veder al scriitorului Argyle Micheal "fericirea implică o stare de satisfacție, de bucurie, o împlinire și fiecare individ poate întălni această stare, stare ce poate apărea dintr-o dată sau puțin câte pițin".El afirmă că fiind de la sine , că toți oamenii sunt egali între ei și că au anumite drepturi, ca :dreptul la viață, libertate și căutarea fericirii.( Declarația de Independență )."Skevington , Mc Arthur , și Somerset ( 1997) a găsit cu o serie de focus grupuri în Anglia, în care fericirea a fost evaluată ca fiind cea mai importantă componentă a calității vieții , mai mare decât banii , sănătatea sau relațiile sexuale , de exemplu . Este posibil ca fericirea să ia diferite forme . Există un fel de excitare mare de fericire a celor care se bucura de evenimente sociale zgomotoase si incitante , și fericirea liniștită de cei care se bucura de activități solitare, mai silențioase. Acest lucru devine o problemă atunci când se compară nivelul de fericire în diferite culturi ."(Psihologia fericirii, Michael Argyle,Routledge 2001,p.3).

Personalitatea își dezvoltă fiecare individ de-alungul vieții sale. Unii își dezvoltă mai adânc , alții mai conștient. Oamenii sunt judecați pe baza comportamentului lor și caracteristicile de personalitate pe care le posedă.

Polivalența semantică a termenului de personalitate a avut ca rezultat la încadrarea într-o definiție riguroasă . Utilizarea conceptului de personalitate în domeniul științifică ridică foarte multe probleme, astfel încât "istoria psihologiei se confundă în anumite limite, cu istoria încercărilor de a răspunde la întrebarea ce este personalitatea"(Fraisse,1986). Această încărcătură a creat pe de o parte, multe direcții de cercetare și variate moduri de tratare a personalității și, pe de altă parte, a adus la ivirea unor greutăți în evaluarea acesteia. (Irina Marcsinga, 2000, p.8).

Conceptul de persoană este o noțiune aplicabilă doar omului, dar nu în întregime. Primul care a dat conceptului de persoană un fundament psihologic este John Locke. El este cel care a definit persoana prin intermediul conștiinței de sine. Conștiința de persoană este rezultatul unui proces de personalizare (ca proces de desăvârșire a Eului). Persoana este produsul personalizării, cu alte cuvinte al socializării și al culturalizării."( Psihologia personalității, Suport de curs an II, Psihologie,Lect. Univ. Dr.Popa Mariana).

Cele trei însușiri ale personalității, globalitatea, coerența, permanența accentuează fenomenul de structură a personalității. Prin caracterizarea multidimensională a personalității, psihologii au ajuns la concluzia că personalitaea are o autonomie relativă în relațiile cu mediul de viață, personalitatea are un caracter de autocontrol, de integrare, conștientizarea propriei existențe, autonomie personală etc. Datorită caracterului multidimensional conceptul de personalitate nu se poate reduce la o simplă definiție, ea trebuie analizată din mai multe părți, de aceea definire personalității trebuie făcută prin intermediul teoriilor referitoare la personalitate.

Obiectivele principale ale studiului sunt următoarele: găsirea unor elemente structurale ale personalității, care să justifice starea de fericire sau nefericire a cuiva și investigarea legăturii dintre atitudinile disfuncționale și acceptarea necondiționată de sine

Ipotezele specifice referitoare la problema relației dintre fericire și personalitate sunt următoarele:

I1: presupunem că există o corelație inversă între nivelul măsurat al atitudinilor funcționale și cel al acceptării necondiționate a propriei persoane

I2: presupunem că există diferențe semnificative între nivelul stărilor disfuncționale la bărbați și femei.

I3: presupunem că există diferențe ale nivelului de autoacceptare necondiționată la femei și bărbați..

In cele ce urmează aș dori afirma sau infirma ipotezele de lucru stabilite prin intermediul cadrului teoretic al lucrării, unde sunt prezentate diferite abordări, teorii, afirmații privind cele doua concepte, fericire și personalitate, dar și prin intermediul cadrului de cercetare.

Capitolul II

Cadrul teoretic

Personalitatea

2.1.1 Personalitatea umană

Ființele umane se diferențiază între ei prin caracteristicile evidențiate ale firii lor și prin felul lor de a fi. Chiar dacă nu au nici o carcteristică care să-i diferențieze de media unanimă, ei nu sunt asemănători. Este vorba de acele specificități care transformă un om într-o individualitate. Indispensabil este, să înțelegem aceste caracteristici, dacă dorim să înțelegem ce anume desemnează o personalitate evidențiată.(Karl Leonard ,1979).

2.1.1.1 Precizări conceptuale

"Existența, evoluția și manifestarea ființei umane presupune prezența a mai multor ipostaze care constituie o obiectivare de sine stătătoare. Pe de o parte vizăm unitatea ființei umane și pe de altă parte, subliniem manifestarea ei prin mai multe ipostaze. În această perspectivă , conceptele de individ, individualitate, persoană, personalitate, personaj reprezintă ipostaze distincte ale subiectului uman.Și, deoarece în literatura de specialitate acești termeni apar de multe ori nediferențiați, sinonimi, se impune delimitarea lor teoretică."( Psihologia personalității, Suport de curs an II, Psihologie,Lect. Univ. Dr.Popa Marina,2013).

"Conform etimologiei cuvântului (lat.individuum), noțiunea de individ are prin excelență un sens, biologic sugerând însușirea de unitate invizibilă a organismului cu mediul înconjurător.Este o unitate biologică ce se afirmă atât în interdependența funcțiilor și organelor între ele, cât și în relațiile organismului cu mediul natural.

Individul nu poate fi divizat fără a-și pierde specificul. În cadrul speciei umane, integritatea individului se asociază cu unicitatea, pentru a sublinia că nu există doi indivizi identici. Este în întregime determinat biologic și nu cuprinde note de voloare sau de diferențiere calitativă, fiind o noțiune aplicabilă tuturor organismelor vii".( Psihologia personalității, Suport de curs an II, Psihologie,Lect. Univ. Dr.Popa Mariana).

"Persoana este o entitate psihosocială, la nivelul ei realizându-se interacțiunea dinamică dintre individual și social, dintre procesele psihosociale care condiționează forma și conținutul acestora. Orice persoană matură, normal dezvoltată, ete purtătoare a unei nucleu al individualității sale și se realizează ca personalitate.

Conceptul de persoană este o noțiune aplicabilă doar omului, dar nu în întregime: Primul care a dat conceptului de persoană un fundament psihologic este John Locke. El este cel care a definit persoana prin intermediul conștiinței de sine. Conștiința de persoană este rezultatul unui proces de personalizare(ca proces de desăvârșire a Eului). Persoana est eprodusul personalizării, cu alte cuvinte al socializării și al culturalizării."( Psihologia personalității, Suport de curs an II, Psihologie,Lect. Univ. Dr.Popa Mariana).

În Dicționarul explicative al limbii române cuvântul personalitate este definit estfel: "ceea ce este propriu, caracteristic fiecărei persoane și o distinge ca individualitate conștientă și liberă; ansamblu de însușiri stabile ce caracterizează mental și comportamental o persoană; felul propriu de a fi al cuiva."(DEX-Dicționarul explicative al limbii române,2009).

2.1.2 Caracterizarea generală a personalității

Plurivalența semantică a termenului de personalitate a avut ca rezultat la încadrarea într-o definiție riguroasă . Utilizarea conceptului de personalitate în domeniul științifică ridică foarte multe probleme, astfel încât "istoria psihologiei se confundă în anumite limite, cu istoria încercărilor de a răspunde la întrebarea ce este personalitatea"(Fraisse,1986). Această încărcătură a creat pe de o parte, multe direcții de cercetare și variate moduri de tratare a personalității și, pe de altă parte, a adus la ivirea unor greutăți în evaluarea acesteia. (Irina Marcsinga, 2000, p.8).

În concepția psihologului român P. Popescu-Neveanu (1978), personalitatea este subiectul uman considerat ca unitate bio-psiho-socială, ca purtător al funcțiilor epistemice, pragmatice și axiologice sau „un microsistem al invarianților informaționali și operaționali ce se exprimă constant în conduit și sunt definitorii sau caracteristici pentru subiect”.

Conceptele persoană și personalitate sunt atât de des folosite în limbajul cotidian, încât fiecare are sentimentul întrebuințării lor corecte în cele mai diverse situații. În schimb utilizarea lor ca și concepte ai domeniului psihologice pune atâtea dificultăți încât, parafrazându-l pe P. Fraisse, am putea spune că istoria psihologiei se confundă(între anumite limite) cu istoria răspunsurilor la întrebarea "Ce este personalitatea?". Răspunsurile au fost, uneori, atât de diferite, încât nu putem întreba , pe drept cuvânt, dacă toți autorii respectivi vorespectivi vorbeau despre același lucru. Se impune mai întâi să diferențiem persoana de personalitate. Conceptul de persoană semnifică individul uman concret. Iar personalitatea , este o constucție teoretică creată de psihologie în menirea înțelegerii și explicării – la nivelul teoriei științifice – a modalității de ființare și fucținare ce-l descrie organismul psihofiziologic pe ca îl numim persoana umană.

"Această prima precizare ne permite să diferențiem conotația științifică a termenului "personalitate" – categorie, constucției teoretică – de sensul comun al acestuia, adica însușire sau calitate pe care cineva o poate avea sau nu".( Psihologia personalității, Suport de curs an II, Psihologie,Lect. Univ. Dr.Popa Marina, 2013).

În conformitate cu Dicționarul Balwin de Filosofie și Psihologie există doua euri: subiectiv și obiectiv. Eul obiectiv este carcterizat prin subiectul conștiinței de sine a individului, iar eul obiectiv prin obiectul conștinței de sine al aceluiaș individ. Lenhard adaugă că sinele este "acel subiect a cărei activitate este obiect al subiectului".(Eugene Taylor, 2009).( http://www.saybrook.edu/forum/univ/eugene-taylor-professor-psychology-has-passed-away, consultat în 12. 03. 2014)

Cracteristicile structurale ale personalității

O privire generală asupra mai multor definiții date personalității evidențiază câteva caracteristici ale acesteia (apud Perron, 1985) :

"Globalitatea: personalitatea cuiva este formată din totalitatea trăsăturilor care permit caracterizarea acestei persoane , identificarea ei printre celelate. Orice structură conceptuală ca validă referitoare la personalitate trebuie să permită, prin operaționalizarea conceptelor sale, descrierea conduitelor și aspectelor psihofizice care fac din orice ființă umană un exemplar mic.

Coerența: majoritatea teoriilor postulează ideea existenței unei anume organizări și interdependențe a elementelor componente ale personalității. Când in comportamentul cuiva apar acte neobișnuite , ele surprind deoarece contravin acestui principiu; încercând să explicăm, să înțelegem acțiunile curajoase ale unei persoane timide , nu facem altceva decât să reducem incoerența inițială utilizând modele presupuse de o anume teorii a personalității. Postulatul coerenței este indispensabil studiului structurilor de personaliate și al dezvoltării lor ; personalitatea nu este un ansamblu de elemebte juxtapuse , ci un sistem funcțional fomat din elemente interdependente. De aici rezulta a treia caracteristică:

Permanența(stabilitatea) temporală: adică personalitatea este un sistem funcțional, în virtutea coerenței sale , acesta generează legi de organizare a căror acțiune este permanentă. Deși o persoană se transformă , se dezvoltă, ea își păstrază identitatea sa psihică. Ființa umană are conștiința existenței sale, sentimentul continuității și identități personale, în ciuda transformărilor pe care le suferă de-a lungul întregii sale vieți.

Cele trei caracteristici – globalitate, coerență,permanență− evidentiază faptul că personalitatea este o structură . Una dintre definițiile ce evidențiază cel mai bine aceste caracteristici este cea dată de Allport: "Personalitatea este organizarea dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determină gândirea și comportamentul său caracteristic" (Allport, 1981, p.40).

Teorii științifice asupra personalității

Obiectivele doctrinei empirice asupra personalității sunt: "descrierea conduitei prin apelul la diverse taxomonii, explicarea respectivei conduite prin utilizarea informațiilor referitoare la influențele de diverse tipuri(ereditare și de mediu ) și predicția conduitei în situații tipice". Prin interacțiunea dintre teorie și modalitate, se poate afirma că obiectivele metodelor de evaluare ale personalității sun simultane : descrierea, explicarea și predicția.(Ion Dafinoiu, Personalitatea, Metode calitative de abordare. Observația și interviul, Polirom2002,p.p.29-32 ).

Tabelul 1.3.1 Principalele orientări teoretice în abordarea personalității (Reber, 1985)

Teorii și perspective de abordare a personalitații

2.1.5.1 Psihologia analitică

După Jung personalitatea este alcătuită din trei straturi (sisteme) intercorelate: conștientul, inconștientul personal și inconștientul colectiv.

Conștientul constituie "punerea în realații a fondului psihice cu Eul; există conștiință în măsura în care ea este înțeleasă ca atare de Eu"(C.G. Jung, 1997). Eul nu este concordant cu ansamblul psihicului, de aceea Jung manifestă în mod deosebit Eul de Self , afirmând că" Eul este doar subiect al conștientului meu, pe când Selful este subiect al întregului meu psihic, inclusiv al celui inconștient". Așadar , conștientul intitulat Eu (Ego) se referă la procesele și fucțiile psihice de care un individ este direct conștient.

" Inconștientul personal este în esență , un rezervor al aspectelor care cândva au fost conștiente , dar care au fost uitate sau reprimate.Toate tipurile de experiență sunt tocate într-un fel de "sertar cu dosare" al incoștientului personal.

Inconștientul personal poartă amprenta vieții individului și constituie stratul superficial al inconștientului."

Inconștientul colectiv reprezintă stratul cel mai profund și mai inaccesibil al psihicului; este alcătuit dintr-o serie de conținuturi impersonale, din amintiri ancestrale reprezentând reziduuri psihice ale dezvoltării umane, care au fost depozitate în psihicul uman și de care individul nu este direct conștient. (Psihologia personalității, Suport de curs an II, Psihologie,Lect. Univ. Dr.Popa Mariana)

Jung a realizat o tipologie a personalității prin care el deosebește două tipuri de personaliate: introvertit și extrovertit. Tipul extrovertit se poate descrie prin sociabilitate, formarea contactelor sociale,orientarea energiei spre exterior, iar introvertitu este caracterizat prin solitudine, orientarea energiei spre interior etc.(Irina Mrcsinga,2000, p.26).

2.1.5.2 Psihologia individuală

Adler afirmă că evoluarea personalității depinde de factorii socio-culturali, el pune în evidență valoarea influențelor educative (familia, societatea) în forma eului, fără a pierde însă din vedere substratul biologic.

El descrie personalitatea prin motivație, analiza și înțelegerea personalității fiind concordant cu identificarea cauzelor , a motivației comportamentelor umane.

Autorul introduce doua concepte primare, și anume :

sentimentul de inferioritate

b. complexul de inferioritate

Sentimentul de inferioritate este caracterizat prin controlul vieții psihice și se poate observa și sentimentul de imperfecțiune, de neîmpliniri și permanentele aspirații ale individului. Personaliatea individului se formează în direcția insuficiențelor native și nu în direcția predispozițiilor native, fie de natură organică fie de natură psihică . Aceste insuficiențe sau minusuri în personalitate nu alcătuiesc un factor de declin în formarea acesteia, ci u factor de progres. Prin pofta de putere, prin lupta pentru desăvârșire- ca motivație umană esențială – indivizii ajung să se învingă pe ei înșiși, excelând în direcția insuficienței lor.

Când compensarea sentimentului de inferioritate eșuează apare complexul de inferioritate ; individul este convins că orice ar face , nu este la fel de bun ca ceilalți. Acest complex este acompaniat de conștiința inaptitudinii personale de a depăși inferioritate. Complexul de inferioritate nu cauzează întotdeauna nevroză, deși poartă în sine caracteristica nevrotismului.

Din perspectiva adleriana dezvoltarea personalității este influențată de trei modele educative :

modelul hipertolerant (iertător, concesiv,afectiv, sprijinit)

modelul rejectiv (nepăsător, ignorarea necesităților copilului);

modelul adaptiv (apreciere , iubire, încredere, liber).

(Psihologia personalității, Suport de curs an II, Psihologie,Lect. Univ. Dr.Popa Mariana, 2013).

2.1.5.3 Teoria trăsăturilor de personalitate

"În 1937, G. Allport a întreprins o trecere în revista a tuturor cercetătorilor efectuate de psihologi asupra personalității și a găsit apriximativ cincizeci de definiții diferite ale termenului de personalitate. Deși psihologii aveau păreri oarecum distincte în legătură cu ceea ce se înțelege prin personalitate, Allport a constatat existența a trei elemente comune :

Fiecare individ are o personalitate unică;

Personalitățile individuale conțin o serie de caracteristici diferite;

Aceste caracteristici (“trăsături”) sunt relativ constante în timp."

În studiul personalității Allport evidențiază două tipuri de abordări: abordarea idiografică și abordarea nomotetică. "Deși studiul asupra trăsăturilor de personalitate pune accent pe aspectele individuale ale oamenilor (abordarea idiografică), Allport nu pierde din vedere perspectiva de ansamblu asupra personalității unice,recunoscând existemța unor trăsături comune tuturor oamenilor (aboradarea nomotetică)."

Punctul de plecare a analizei concepției lui Allport privind personalitatea este următoarea definiție "personalitatea este organizarea dinamică în cadrul individului a acelor

sisteme psihofizice care determină gândirea și comportamentul său caracteristic"(G. Allport, 1991).

Allport a avut o participare activă în studiul personalității. Preocupările sale pentru unicitatea indivizilor și pentru perspectiva de ansamblu asupra unei persoane au echilibrat abordările nomotetice, centrate pe semănările dintre oameni, în defavoarea individualității (Birch,Hazward, 1999).

O modalitate de abordare foarte simplă, ușor de realizat reflectă caracterizarea personalității în termeni de trăsături. Inconvenientul constă în faptul că termenii folosiți pentru denumirea unor caracteristici pot fi foarte confuz, estompat , astfel se pot produce erori în procesul de atribuire al unor trăsături.Se mai accentuează și se absolutizează rolul interiorității psihice, pierzându-se din vedere influența mediului extern în dezvoltarea personalității, oferindu-i astfel o viziune mult mai statică, decât dinamică asupra personalității. (Psihologia personalității, Suport de curs an II, Psihologie,Lect. Univ. Dr.Popa Mariana,2013).

2.1.5.4 Teoria constructelor personale

G. Kelly afirmă că cel mai important în abordarea personalității umane este modul în care indivizii percep ceea ce li se întămplă , felul în care ei înșiși analizează ceea ce li se întămplă.Astfel teoria personalității trebuie să propună o modalitate prin care terapeutul sa-și poată da seama de modul în care pacientul își interpretează lumea.

Kelly consideră că oamenii percep sau construiesc lumea , și nu doar o observă; comportamentul este mai mult anticipativ decât reactiv. În descrierea personalității, Kelly introduce noțiune de construct personal care se referă la modul în care individul percepe, înțelege, anticipează și inerpreteză lume sau realitatea. Kelly consideră personalitatea ca fiind un "sistem de contructe". Prin cunoașterea contructelor personale, în legătură cu comportamentul acelui individ se poate înțelege persoana. Constructele personale se desemnează prin experiențe repetate și ele pot fi revizuite ca efect al acestor experiențe .

Abordare personalității din perspectivă cognitvă are ca rezultat teoria constructelor, acceptând aspectele cognitive ale personalității. Această teorie a fost însă criticată datorită faptului că ea nu se referă la aspectele afectiv-motivaționale. Kelly înlocuiește idee despre

emoție prin ideea: “emoția este conștiința faptului că sistemul nostru de constructe se află într-o stare de schimbare sau tranzit”. (Psihologia personalității, Suport de curs an II, Psihologie,Lect. Univ. Dr.Popa Mariana).

2.1.5.5 Analiza factorială a personalității (H.J. Eysenck)

Concepția behavioristă care a influențat pe H.J. Eysenck, conform căreia singura modalitate de cunoaștere a oamenilor din perspectivă științifică este prin analiza dovezilor obiective, ceea ce presupune analiza comportamentului oamenilor și nu analiza gândirii sau a intențiilor, pe ca cercetătorul nu le poate observa niciodată cu adevărat.

Eysenk afirmă că ori cât am studia personalitatea n-am putea observa în mod permanent si obiectiv comportamentele unui individastfel el a adoptat variant eșantionării din diferite aspecet ale comportamentului unui individ, punându-i acestuia întrebări despre felul în care se comport în mod normal. Prin folosirea metodei analizei factoriale, Eysenck a ajuns la concluzia că personalitatea poate fi caracterizată prin două dimensiuni majore, care stau la baza diferitelor tipuri umane pe care le întălnim, și anume : extraversiunea și neuroticismul. Ulterior, autorul a adăugat o a treia dimensiune a personalității, psihoticismul.

Eysenck a creat un model de structurare ierarhică a personalității, care conține diverse aspect ale acesteia, organizate în funcție de gradul lor de generalitate. Astfel personalitatea este o organizat piramidal, nivelurile cu gradul cel mai înalt de generalitate subordonându-și nivelurile bazale. "În ordinea descrescătoare a gradului de generalitate, aceste niveluri sunt următoarele:

nivelul tipului de personalitate

nivelul trăsaturilor de prsonalitate

nivelul răspunsurilor habituale

nivelul racțiilor specific immediate"

(Psihologia personalității, Suport de curs an II, Psihologie,Lect. Univ. Dr.Popa Mariana,2013).

2.1.5.6 Analiza factorială a personalității (R.B. Cattell)

Din punctul de vedere a lui R.B. Cattell personalitatea se poate defini prin consistența trăsăturilor, ca pe ceva care permite o predicție asupra modului de comportarea individului într-o anumită situație: “personalitatea este ceea ce putem anticipa despre individ că va face într-o situație dată” (R.B.Cattell, 1950). Factorii de personalitate au o imortanță predictivă asupra comportamentului condiționat de o anumită situație. "Penrtu descrierea personalității, Cattell identifică următoarele categorii de factori:

1.factori de suprafață

2. factorii-sursă

b. 1.factori energici

2.factori metaenergici"

Perspectivă multidimensională asupra personalității este prezentat de Cattell, Allport și Eysenck . "Cei trei autori pleacă de la premise că tipul de personalitate este un descriptor mult prea general pentru a surprinde particularitățile individuale."( Psihologia personalității, Suport de curs an II, Psihologie,Lect. Univ. Dr.Popa Mariana).

2.1.6 Monist vs.pluralist în explicarea și descrierea personalității

De-alungul timpului s-au format două viziuni fundamentale asupra conceptului de personaliatate, astfel avem o viziune monistă și o viziune pluralistă.

Viziunea monistă a avut ca scop unificarea explicației conceptului de personalitate, în timp ce viziunea pluralistă dorea utilizarea tuturor trebuințelor și aptitudinilor personalității.

Viziunea monist este bazată pe teoriile concepțiile psihanalitice, în special teoria lui S. Freud. Iar cealaltă viziune, cea pluralistă era reprezentată de școala americană și avea la bază analiza factorială.Ei pornind de la tradiția școlii lui McDougall, ajungând până la urmă să explice personalitatea printr-un mare număr de „trebuințe” și „trăsături".

În psihologia personalității,cum afirmă M. Golu (1993), pot fi identificate patru orientări principale și anume :

a) orientarea biologistă (prin care se afirmă că personalitatea este rezultatul interacțiunii dintre zestrea genetică, experiența timpurie a individului și background-ul evolutiv al organismului său);

b) orientarea experimentalistă (care are ca și idee de bază existența similitudini în funcționarea psihologică a oamenilor, așa încât indivizii trebuie studiați și interpretați în termenii unor procese psihice relativ uniforme, generate de aceleași legi);

c) orientarea psihometrică(se referă la studiul trăsăturilor de personalitate, exprimabile sub forma unor atribute care caracterizează persoana aflată într-o anumită situație)

d) orientarea socio-culturală și antropologică. ( http:// www.psihologiaonline.ro/download/carti/ C030_Eupsiro2001.pdf, consultat în 12 februarie 2014).

Subsistemele personalității

În alcătuirea personalității se regăsesc patru componente: temperamentul, aptitudinile, caracterul și creativitatea.

2.1.7.1 Temperamentul

Temperamentul se caracterizează prin însușirile dinamico-energetice ale personalității. Temperamentul este latura care se manifestă cel mai timpuriu, încă în copilărie și este asemănător cu tipul sistemului nervos privit din plan psihocomportamental.

Dinamica temperamental se exprimă prin mișcările persoanei, afectivitate, conduit voluntare, procese cognitive, mimică, viteza și ritmul vorbirii,etc(Suport de curs, Lect. Univ. Dr.Popa Mariana,2013).

Tabel 1.5.1.1 Tipuri temperamentale (Suport de curs, Lect. Univ. Dr.Popa Mariana,2013)

Aptitudinile

Subsistemul instrumental-operațional al personalității care fixează personalitate pe scara competențelor ți valorilor sunt aptitudinile.Termenul de aptitudine provine din cuvântul latin apus care semnifică că individul este apt pentru a desfățura o anumită activitate.

Psihologilor englezi afirmau aptitudinile au sens de "capacitate latentă, realitate virtuală"; în timp ce Ștefănescu-Goangă afirmă că "noțiunea de aptitudine se referă mai mut la dispoziția nativă".

Din punct de vedere structural aptitudinile reprezintă o structură psihologică complexă și multidimensională, alcătuită din procese și calități psihice, având un caracter dinamic. S-a dovedit ca există o relație între aptitudini și dimensiunea afectiv-motivațională. Dimensiunea afectiv-motivațională furnizează și direcționează energie acțiunii umane, astfel având un rol important în formarea aptitudinilor și valorizării lor. Factorul motivațional cel mai important în constituirea aptitudinilor îl constituie interesul.( Suport de curs, Lect. Univ. Dr.Popa Mariana,2013).

2.1.7.3 Caracterul

Carcterul cuprinte caracteristicile fundamentale ale personalității. Cracterul presupune un aspet etic și psihologic. În cadrul caracterului există trei modalități de relaționare între social și individual, și anume: concordanță totală, sidconcordanță totală și disconcordanță parțială. În totalitate,caracterul prezintă condiția educativă, și la rândul lui, va determina conduita selectivă datorită specificității lui.

Din punct de vedere valoric și autoreglabil , caracterul îndeplinește mai multe funcții în cadrul personalității ca:

Funcția orientativ-adaptivă

Fucția de relaționare

Fucția de mediere și filtrare

Funcția reglatorie

(Suport de curs, Lect. Univ. Dr.Popa Mariana,2013)

Inteligența

Subsistemul rezolutiv-productiv al personalității prin care se exercită aptitudinea de a găsi soluții bune în diferite situații și capacitatea de adaptare la mediu este inteligența. Din diferite dfiniții acordate inteligenței reiese că , inteligența are un caracter complex, de orientare și un caracter operatoriu.

În concepția lui Thorndike inteligența poate fi clasificată în trei tipuri, astefel avem:

inteligență teoretică

inteligența practică

inteligență socială

Teoriile formulate în legătură cu inteligența sunt următoarele: teorii factoriale unde avem teoria bifactorială, având ca reprezentant pe Spearman; teoria triarhică reprezentat de Burt si Vernon; teoriile multifactoriale au avut ca reprezentanți pe Thurstone si Guilford; teoriile genetice reprezentat prin Piaget și teoriile sistematice unde sunt incluse două teorii, și

anume: teoria inteligenței multiple reprezentat de Gardnersi teoria triarhică , acesta fiind reprezentat de Sternberg. ( de curs, Lect. Univ. Dr.Popa Mariana,2013).

2.1.8 Rolul eredității în determinarea personalității

Dacă discutăm aici această problemă o facem pentru că , așa după cum se spune adeseori, o corectă evaluare a personalității asigură baza necesară pentru un prognostic valid privind dezvoltarea acesteia. Ori, dacă factorii ereditari au un rol important în detrminarea unor trăsături de personalitate , atunci acestea ar trebui să fie suficient de stabile pentru a asigura cadrul necesar unui bun prognostic. Nu trebuie să uităm, că multe dintre teoriile trăsăturilor afirmă , implicit sau explicit, că trăsăturile au o anume determinare biologică. Hipocrate și Galenus au afirmat eterminismul biologic al temperamuntului , Gallton (1884) consideră caracterul ca fiind ereditar, iar frenologia lui Gall relaționa într-o manieră simplă și directă facultățile psihice de creier . Mai târziu Catell (1950) și Eysenck (1960) au afirmat și ei rolul deosebit al eredității în determinarea unor trăsături de peronalitate. (Ion Dafinoiu ,2007, p.p. 39-40).

În concepția educațională științifică privind dezvoltarea personalității sunt luate în considerare trei categorii de potențe ereditare de natură anatomo-fiziologică și anume: potențele analizatorilor, potențele sistemului nervos central și instinctele. În formarea personalității individului ereditatea are un rol foarte important. Influențele negative ale eredității resimțite în personalitatea individului sunt drep cauzate de condițiile lor de viață nefavorabile.

Din punct de vedere al teoriei trăsăturilor de personalitate, reprezentat prin Allport, "diferențele interpersonale, vizează aspectele cu puternică bază ereditară ale personalității, adică temperamentul, inteligența si constituția corporală. Astfel, persoanele diferă prin gradul de energie investită într-o activitate sau sarcină specifică, prin abilitatea de utilizare a unor instrumente cognitive în rezolvarea unor probleme, precum și prin gradul de dezvoltare a acestor abilități."(Irina Marcsinga, 2000, p.79).

Fericirea. Starea de bine

Generalități

Pentru mulți oameni cuvântul de psihologie semnifică diferite probleme: anxietate, depresie, suferință, probleme mentale și medicamente, dar nici într-un caz cuvântul de fericire, bună stare. Astfel mi-am propus ca în lucrarea de față să identific relația dintre personalitate și fericire."(Szondy Máté, 2010).

Analiza componentelor și factorilor prin care se exercită fericirea , respectiv starea de bine subiectivă l-a preocupat mult timp pe psihologii sociali. O analiză arată că o persoană poate să fie fericită dacă este bogată, tănâră, educată, religioasă, căsătorită.

În cartea "Manual de inteligență emoțională" autorii consideră că starea de bine , fericirea este ultima componentă a competenței emoționale. Ei afirmă acesta prin faptul că "capacitatea de autoeficiență emoțională care facilitează starea de bine subiectivă, implică acceptarea experienței emoționale personale".(Reuven Bar-On și James D. A. Perker, 2011, p.90).

“Oamenii fericiți sunt mai sociabili si energici, mai dispusi să facă acte de caritate, mai cooperanți si mai plăcuți de cei din jur. Fericirea are numeroase efecte secundare pozitive, duce la experiențe bazate pe bucurie, mulțumire, iubire, mândrie și in acelasi timp, ne oferă disponibilitatea de a ne imbunătăți anumite aspecte din viața noastră: nivelul de energie, sistemul imunitar, angajamentul față de muncă si față de semenii noștri, starea de sănătate mentală și fizică. Prezența stării de bine în viața noastră are ca rezultat acceptarea propriei persoane, stimă de sine, încrederea în propria persoană iar beneficiul nu va fi numai al nostrum, ci și al familiilor noastre, al comunității, al societății in general”.(Sonja Lyubomirsky, 2007, p.42).

În Dicționarul Explicativ al Limbii Române conceptual de fericire este definit ca fiind o starea omului căruia nu-i lipsește nimica și are corpul și sufletul sănătos. Noroc, întîmplare plăcută.(DEX,2009).

2.2.2 Definirea filozofică si psihologică a conceptului de fericire

2.2.2.1 Abordarea filosofică

Aristotel definește fericirea prin două planuri, analizând conceptul de bine și realitatea omului. Astfel el afirmă că fericirea trebuie să fie un bine perfect și autarhic. Aristotel mai menționează că fericirea poate fi considerată supremul bine, suprema plăcere și totodată suprema frumusețe.

Intr-o altă ordine de idei Aristotel spune că elementul esențial al fericirii este virtutea, al cărei principiu se află în om. Asfel el concluzionează că fericirea se află în fiecare om prin intermediul virtuții, doar trebuie studiată.(Stella Petecel,1998,p.p15-16).

Immanuel Kant în Critica rațiunii practice spune că "fericirea este starea unei ființe raționale în lume, căreia, în întregul existenței ei, totul îi merge după dorință și voință, și se bazează deci pe acordul naturii cu întregul ei scop, precum și cu principiul esențial de determinare al voinței ei". ( Immanuel Kant în Critica rațiunii practice, Dialectica rațiunii pure practice 1972)

Denis de Rougemont afirmă că fericirea nu ține de “a avea”, ci de “a fi”; ea nu poate fi achiziționată, simțită, deoarece este o stare de care trebuie să te lași cuprins. Fericirea vine din suflet, din interior. poți fi fericit în mai multe feluri și din mai multe motive. Poți fi fericit, mulțumindu-te cu puțin, poți avea o fericire amețitoare și dulce în ochii altora, iar tu să nu te crezi veșnic nedreptățit…Sau poți fi numai mulțumit, dar în sufletul tău să fii fericit.( http://adrianasavu.psysens-center.ro/?page_id=33, consultat în 06, ianuarie 2014).

La Nietzsche, lucrurile sunt clare: el reduce fericirea la fondul dionisiac al existenței, în care Ființa este viața, iar viața este voința de putere cu consecințele sale imediate: geniul și supraomul. Pretențios cum îl știm, Nietzsche-filosoful îmbinării extaticului cu aparența-a acceptat ca fericirea nu ignoră suferința devenirii.(http://adrianasavu.psysens-center.ro/?page_id=33, consultat în 06 ianuarie 2014).

2.2.2.2 Abordarea psihologică

Psihologii, însă, mai pragmatici și mai întelegători, în cercetările lor au adunat niște ingrediente uitate care ar putea parfuma în mod special visul nostru de fericire.

Profesorul de psihologie din cadrul Universitatii din Chicago, Mihaly Csikszentmihalyi scrie în cartea Flux. Psihologia fericirii "spune că omul îți dorește fericirea, mai mult decât orice altceva.. Fericirea este prețuită în sine , în timp ce sănătate , frumusețe , bani sunt considerate niște obiecte prin care se manifestă fericirea.. Csikszentmihalyi afirmă că fericirea nu este ceva ce apare pe neașteptatenu se poate cumpăra sau comanda, ea este o stare care se pregătește,se cultivă și se apără de către fiecare individ în parte.Într-o alta ordine de idei Mihaly Csikszentmihalyi scrie că, oricare individ care va fi capabil să-și controleze propriile trăiri interioare, va reuși să se apropie de starea de o numim fericire.. Marele filozof englez John Stuart Mill (1806-1873) spunea: „întreabă- te dacă ești fericit și vei înceta să mai fii." Găsim fericirea prin implicarea totală în fiecare detaliu al vieții noastre, și nu căutând-o în mod direct. Psihologul austriac Viktor Frankl (1905-1997) a rezumat acest lucru în mod remarcabil în prefața cărții sale din 1946, Man s Search for Meaning (Omul în căutarea sensului): „Nu urmări succesul – cu cât tinzi mai mult spre el, cu atât riști să-1 ratezi. Pentru că succesul, ca și fericirea, nu trebuie urmărită, el survine… ca un efect secundar, neintenționat,al implicării într-un proiect mai important decât propria noastră persoană."(Mihaly Csikszentmihaly, 2008,p.p.11-12).

2.2.3 Psihologia pozitivă în definirea bunăstării de bine

Psihologia pozitiva a luat naștere in a doua jumatate a secolului XX, fiind reprezentat de psihologi ca Martin E.P. Seligman si M. Csikszentmihalyi, si se axează pe punctele forte și virtuțile care îi ajuta pe indivizi să aiba succes in viața si să fie fericiți. Scopul principal fiind găsirea aspectele personale pozitive, emotiilor pozitive. ( http://www.la-psiholog.ro/info/gandirea-pozitiva-un-mod-de-viata, consultat în 22 mai 2013).

Psihologia pozitivă anunță că au recunoscut în cele din urmă existența unui set de forțe umane, care servesc drept tampon împotriva bolilor mintale , cum ar fi : curaj , aptitudini , etica muncii , onestitate , perseverenta , apreciere de sine , spiritualitate , etc care compun fundal pentru sănătatea umană și bunăstarea .Toate aceste calități , disponibile pentru ființele umane , pot fi dezvoltate și aplicate pentru a rezuma la eticheta generică de fericire. Principala cale prin care putem evalua viața noastră spre bine, din punct de vedere al psihologiei pozitive , este fericirea, bunăstarea subiectivă.În definirea fericirii psihologii ai psihologiei pozitive folosesc termenul de emoție,care constă într-un sentiment de bunăstare și mulțumire. (http://www.findingauthentichappiness.com/positive-psychology.html, consultat în 30 martie2014 ).

În cartea Ipotezele fericirii Jonathan Haidt spune că o ipoteză importantă a fericirii este că ea vine din interiorul fiecărei persoane și aceasta nu se poate obține prin transformarea lumii, ci printr-o atitudine de acceptare.(Jonathan Haidt,2006, p.p14-15).

2.3.1 Nivelele fericirii în psihologia pozitivă

În psihologia fericirii există patru nivele ale fericirii.

Nivelul 1 : O viață plăcută este caracterizat prin următoarele:

1. controlarea emoțiile negative
       2. menținerea atitudinii optimiste
       3. sporirea plăcerilor din viață
       4. găsirea satisfacției în obținerea performanței maxime
       5. generarea sentimentelor de optimism , speranță , credință , și de încredere .

Nivelul 2 : O viață mai bună, având ca și caracteristică următoarele:
      1. cunoașterea punctelor forte
      2. utilizarea punctele forte în muncă , dragoste , joacă etc.
      3. sporirea emoțiilor de bucurie , extaz , calm , veselie , plăcere , precum și maximizarea capacității de a atinge performanțe maximă

Nivelul 3 : O viață plină de sens exprimat prin

1. găsirea punctele tale forte pentru a face lumea mai bună
2. construirea unui sentiment de satisfacție , mulțumire , împlinire , mândria

Nivelul 4 : o viață echilibrată, fiind definit prin
1. exprimarea emoțiilor pozitive din trecutul , prezente și viitoare;

2. derivarea satisfacției abundente prin utilizarea punctelor forte în muncă , dragoste, etc.

3. găsirea ceea ce înseamnă avansarea de dezvoltare a omenirii. (http://www.findingauthentichappiness.com/positive-psychology.html, consultat în 30 martie2014 ).

Constantin D. Pavel in cartea Antrenor de viață. Arta de a trăi, scrie că starea de bine există in fiecare individ,numai trebuie se ne cunpașstem de dinăuntru, “Când te cunoști mai bine, capacitatea ta de a invinge este mult mai dezvoltată față de a celor care se cunosc doar superficial”. Scopul fiecăruia dintre noi este dea trăi mult si bine.(Constanti D. Pavel, 2004)

Tot Constantin D. Pavel afirmă în cartea mai sus menționată că starea de bine depinde doar de noi, de modul cum gândim, cum privim lumea,de atitudinea noastră și de acțiunile noastre, “…mintea nu cunoaște alte frontier decât cele stabilite de noi înșine”(Napoleon Hill, De la idei la bani) .(Constanti D. Pavel, 2004).

2.2.3.2 Teoria fericirii în psihologia pozitivă

"Teoria în Fericirea autentica este că fericirea ar putea fi analizate în trei elemente diferite pe care le aleg pentru binele lor : emoția pozitivă , de angajament , și sensul . Și fiecare dintre aceste elemente este mai bine definite și mai măsurabile decât fericire . Primul este emoție pozitivă ; ceea ce simțim : plăcere , extaz , extaz , căldură , confort , și altele asemenea . O viata intreaga a condus cu succes în jurul valorii de acest element , eu numesc " viața plăcută".
Al doilea element , logodna , este vorba de debit: a fi una cu muzica , timp de oprire , și pierderea conștiinței de sine în timpul unei activități de absorbție . Mă refer la o viață trăită cu aceste obiective ca de logodna este diferit , chiar opus , de la emoție pozitivă " viața angajat . " ; pentru cazul în care vă întreb oameni care sunt în fluxul de ceea ce se gândesc și simt , spun ei , de obicei , " nimic . " În fluxul de care am îmbinare cu obiectul . Eu cred că atenția concentrată care curge necesită toate resursele cognitive si emotionale care alcătuiesc gând și sentiment .

Al treilea element al fericirii este sensul . Urmărirea de angajament și de căutarea plăcerii sunt de multe ori eforturile solitare . Ființele umane, în mod inevitabil , doresc sens și scop în viață,o viață plină de sens. " (Martin E.P. Seligmen, 2012, p.10)

2.2.4 Simbolurile din cultura noastra a fericirii si satisfacție

“Pentru îmbunătățirea vieții există două strategii principale. Prima dintre ele este să încercăm să adaptăm condițiile externe la scopurile noastre. A doua este să schimbăm modul de receptare a acestor condiții, pentru a se potrivi scopurilor. De exemplu, o componentă importantă a fericirii este sentimentul de siguranță.

Bogăția, statutul social și puterea au devenit în cultura noastra simboluri mult mai predominante ale fericirii. Atunci când vedem oameni cu bani, faimoși și aspectuoși, avem tendința să presupunem că viețile lor sunt împlinite, deși multe dovezi indică contrariul. Și credem că, dacă am putea obține în viața noastră măcar câteva dintre acele simboluri, am fi mult mai fericiți.

Iar în cazul în care reușim, într-adevăr, să ajungem mai bogați sau mai puternici, considerăm, măcar pentru un timp, că viața noastră a cunoscut o îmbunătățire. Dar simbolurile se pot dovedi înșelătoare: ele au tendința de a te distruge de la realitatea pe care ar trebui să o reprezintă. Și, în realitate, calitatea vieții nu depinde direct nici de părerile altora despre noi, nici de bunurile noastre material. Ce contează mai degrabă este imaginea pe care ne-o formăm despre propria persoană și despre ceea ce ni se întâmplă. Pentru a ne îmbunătăți viața, trebuie să ne îmbunătățim conținutul existenței noastre; în termini psihologici: caliatea experinței subiective.

Asta nu înseamnă ca banii, condiția fizică sau faima sunt irevelante în ceea ce privește fericirea. Ele pot fi adevăratele binecuvântări, dar numai dacă ne ajută să ne simțim mai bine. Dacă nu, ele sunt în cel mai bun caz neuter, dacă nu chiar obstacole în calea unei vieți împlinite.

Autorii unei extinse cercetări publicate sub titlul The Quality of American Life cu peste două decenii în urmă susțin că situașia financiară a unei personae este unul dintre factorii cei mai puțin importanți în determinarea satisfacției generale în viată.

Date fiind aceste observații, în loc să ne facem grij despre cum să obținem un million de dolari sau cum să ne câștigămprieteni ți să avem influență, pare mai rentabil să vedem cum ne putem face viața cotidiană mai armoniasă și mai satisfăcătoare, mergând direct la țintă , nu pe drumurile întortocheate ale scopurilor simbolice.”( Mihaly Csikszentmihaly, Flux- Psihologia fericirii, Humanitas 2008, p.p.65-68).

2.2.5 Studiul legăturii dintre relațiile sociale și fericire

Potrivit psihologiei sociale oamenii au înnăscut genetic nevoia de socializare . Psihologia pozitivă a demonstrat că relațiile sociale stau la baza bunăstării umane, demonstrat fiind faptul că persoana umană se simt mai fericit alături de alți indivizi decât singuri. Socializănd vom obține un sprijin instrumental, un ajutor pentru rezolvarea problemelor, și nu în ultimul rând ne putem satisface nevoia innăscută de socializare.(Szondy Máté, 2010).

În urma unui studiu, fericirea este legată mai mult cu relațiile sociale decât cu reușitele academice. În timp ce relațiile sociale de lunga durată din copilărie și adolescență au fost legate cu adulți mai fericiți, asocierile cu reușitele academice erau mult mai smerite.( http://www.scientia.ro/stiri-stiinta/91-psihologie-creier/6221-cheia-fericirii-capacitatea-mentala-sau-conexiunea-sociala.html, consultat în 22 mai 2014).

2.2.5.1 Legătura dintre fericire și carieră

În urma numeroaselor studii se poate afirma că persoanele fericite sunt de succes în mai multe domenii de viață.Legătura dintre fericire și success este afirmată de cercetările făcute prin care se afirmă ca un angajat este mai fericit dacă este de success. Și că fericirea adesea precede măsuri de success , dar si cei care sunt afectați pozitiv au rezultate mai bune la locul de muncă. Psihologi ca Fisher, Kaplan, Thoresen, Barsky, Waren susțin că oamenii fericiți îmbunătățesc locul de muncă , deoarece le fac mai plăcut și că sunt mai satisfăcători în comparație cu oamenii nefericiți sau mai puțin fericiți.

Psihologii afirmă că oamenii fericiți sunt mai de succes la locul de munca decât cei mai puțin fericiți .Astfel putem amintii trei tipuri de investigații și anume: cazuri-transversale, longitudinale si experimentale. Studiile transversale ne oferă dovezi care pune în legătură relația între fericire și rezultatele de la locul de muncă. Deși,în dovezile transversal nu se poate stabilii o relație de cauzalitate între variabile , totuși este important să se include. Studiile longitudinale vorbesc despre direcția de cauzalitate prin furnizarea de dovezi de ordin temporal. Altfel spus, în cazul în care fericirea se observă , înainte de succesul în carieră , apoi cauzalitate inversă , de la succes la fericire , nu poate fi susținută . O limitare a ambelor probe longitudinală și transversală , totuși, este că există întotdeauna posibilitatea că un al treilea variabilă ( cum ar fi constiinciozitate , sociabilitate , sau inteligență ) ar putea determina simultan atât o cariera de success cât și fericire. Din fericire , studiile experimentale care induc emoții pozitive ( sau negative ) prin repartizarea aleatorie ne oferă cele mai puternice dovezi de cauzalitate . Din păcate , astfel de experimente de laborator pot manipula doar niveluri relativ scăzute și tranzitorii, în plus , de multe ori lipsa de validitate externă este ceea ce face dificil de identificat mecanismul exact de cauzalitate . Cu toate acestea , deși transversale , longitudinale , sau investigații experimentale singure nu pot oferi suficient sprijin pentru această concepție , toate cele trei luate împreună oferă un corp convingător de documente justificative, noțiunea că fericirea joacă un rol important în succesul la locul de muncă.

Studiile susțin că cele trei investigații cea transversal, longitudinală si experimentală luate împreună au ca ipoteză rezultate de success la locul de muncă. Oamenii fericiti sunt mai mulțumiți de locurile lor de muncă. Ei efectueaza mai bine sarcinile decât colegii lor mai puțin fericiti și poate să-și asume sarcini suplimentare. Oamenii fericiti sunt mai puțin susceptibili de a manifesta comportamente de retragere , cum ar fi absenteismul , și sunt mai puțin susceptibili de a fi șomeri . Și mai mult , în general , oameni fericiți punct de vedere fizic sunt sănătoși , trăiesc mai mult , și fac față mai eficient provocărilor( Lyubomirsky , Regele , și Diener , 2005). (http://drsonja.net/wp-content/themes/drsonja/papers/BL2008.pdf, consultat în 02 mai 2014).

2.2.5.2 Relația dintre bunăstare și familie

Persoanele căsătorite sunt mai fericiți decât cei necăsătoriți, doarece ei sunt sprijiniți de familie din punct de vedere financiar, afectiv, etc. Williams (1988) , a conclizionat că intimitatea interpersonală ș sprijinul emotional oferit de un soț duce la o bunăstare subiectivă.

Relația dintre familie și fericire este una deosebită, deoarece această relție nu depinde doar de o singură persoană, ci de toți membrii familiei. Când vorbesc de familie primul cuvânt care îmi vine în minte este căsătoria dintre o femeie și un bărbat. Încă de la început scriitorii, filosofii, psihologii, preoții, poeții au încercat sa găsească secretul unei relații fericite între o femeie și un bărbat."Investigând iubire speranță, încredere, afețiune în cel care se află lăngă tine poți transforma o relație într-o oază de fericire si bucurii" .(Constantin D. Pavel, 2004).

2.2.5.3 Bunăstarea biologică și fericirea

Diferite studii afirmă ca există legătură între fericire și starea de sănătate. "Strânsa legătură între stare de sănătate și modul în care gândim a determinat tot mai mulți medici să apeleze șa tehnici terapeutice pentru vindecarea unor afecțiuni organice. S-a constatat astfel, că fericirea este cel mai bun medicament. Cînd suntem fericiți realizăm totul mai bine , ne simțim bine în piele, avem gânduri positive. Când gândurile sunt positive , mintea este mai relxată , mai memoria funcționează mai efficient. Un proverb olandez spune ca "oamenii fericiți, nu sunt nici odată răi".

Starea de fericire poate fi indusă- aceasta afirmație a fost demonstrată printr-un experiment făcut la o universitate americană prin anii ’70, pe un lot de pacienți care sufereau de leucemie. Bolnavilor li s-a spus să-și imagineze că celulele albe sunt șerifi , iar celulele roșii sunt bandiții. O oră pe zi pacienții se gândeau la lupta dintre globulele albe cu globulele roșii, timp de o lună de zile. După o lună de zile 73% dintre pacienți au prezentat o echilibrare semnificativă a numărului de globule albe, iar 27% dintr-o sută s-au vindecat. Bazându-se pe acest experiment pot afirma că forța minții asupra trupului are un efect reprezentativ.Un alt exemplu al puterii minții asupra trupului este prezentat de dr. Maxwell Maltz, în lucrarea "Psihocibernetica" , în care medical spune că atunci când experimentăm emoțiile ca urmare a fericirii, a încrederii în sine și a succesului, de fapt ne bucurăm și mai mult de viață.Acum dumneavoastră puteți să alegeți ce emoții vreți să experimentați și cum vreți să vă fie viața.(Constantin D. Pavel, 2004, p.p30-32).

2.2.6 Concluzii privind analiza teoretică a relației dintre fericire și personalitate

Conform analizei teoretice a temei lucrării de față am ajuns la concluzia că există o relației între fericire și personalitate. Susțin această concluzie prin afirmația lui Martin Lu care spune că persoanele cu o personaliate extravertită sunt mai fericiți, sociabil și mai de success decât cei cu o altă personalitate. Într-o altă ordine de idei , tot Martin Lu concluzionează că nevrotismul afectează starea de sănătate, în timp ce persoanele extravertite se bucură de o stare de sănătate mai bună.

Cea de-a doua concluzie privind analiza teoretică a acestei lucrări este că acceptareaa necondiționată a propriei persoane, plăcerea de a trăi și atitudine ridicată față de propriile forțe au ca rezultat fericirea, sau după psihologia pozitivă starea de bine subiectivă.

În cele ce urmează voi încerca să susțin aceste concluzii privind analiza teoretică a relației dintre fericire și personalitate și prin analiza practică a acestei teme.

Capitolul III

3.1 Obiective și ipoteze

3.1.1 Scopul cercetării

Lucrarea de față, cu tema relației între fericire și personalitate este o structură cu un character constatativ-descriptiv. Scopul principal al lucrării este de a demonstra relația dintre personalitate și fericirea, starea de bine subiectivă. Un alt scop al lucrării îl constituie că fericirea este în conformitate cu personalitatea. După cum se poate observa și în partea teoretică a lucrării, psihologia, și mai ales psihologia pozitivă a tratat în mai multe rânduri existența unei legături între personalitate și fericire.

Scopul cercetării este de a demonstrarea legătura cauzală între fericirea și starea de bine trăită de o persoană și structura sa de personalitate.

3.1.2 Obiectivele cercetării:

O1: Găsirea unor elemente structurale ale personalității, care să justifice starea de fericire sau nefericire a cuiva.

O2: Investigarea legăturii dintre atitudinile disfuncționale și acceptarea necondiționată de sine.

După cum am menționat și în capitolul anterior, fericirea, sau după psihologia pozitivă, starea de bine este de dorit pentru fiecare ființă umană. Fericirea depinde doar de noi, de personalitatea noastră, de felul cum percepem lumea.

3.1.3 Ipotezele cercetării

Lucrarea de față, Fericire și personalitate.Relația dintre fericire și personalitate, are următoarele ipoteze :

I1: Presupunem că există o corelație inversă între nivelul măsurat al atitudinilor funcționale și cel al acceptării necondiționate a propriei persoane

I2: Presupunem că există diferențe semnificative între nivelul stărilor disfuncționale la bărbați și femei.

I3: Presupunem că există diferențe ale nivelului de autoacceptare necondiționată a propriei persoane la femei și bărbați.

Pornind de la aceste obiective și ipoteze de lucru în capitolele următoare voi încerca a afirma sau infirma acestea, prin utilizarea a două metode de cercetare aplicate pe un anumit lot de subiecți și prin prezentarea tabelară și grafică a rezultatelor obținute la acestea.

Capitolul IV

4.1 Metodologia cercetării

Metodele utilizate în lucrarea de față sunt următoarele: documentarea, testarea psihologică și observația sistematică.

4.1.1 Eșantion

Studiul de față este unul corelațional, urmărind relațiile dintre două aspecte considerate: atitudinea disfuncțională și acceptarea necondiționată a propriei personae.

La partea de cercetare a lucrării am avut un lot de subiecți în număr de 30 de persoane,din care 15 femei și 15 bărbați având vârsta cuprinsă între 20 și 30 de ani, proveniți din mediul urban și fiind studenți ai Universității de Vest "Vasile Goldiș " Arad, filiala Satu Mare.

4.2 Designul cercetării

Designul studiului este bifactorial intergrup, având ca și variabilă independentă itemii testelor, iar variabila dependentă fiind răspunsurile subiecților.

4.3 Instrumente și procedură

La partea de cercetare a acestei lucrări am folosit următoarele instrumente : Scala de atitudini disfuncționale, forma A (DAS) și Chestionarul de acceptare necondiționată a propriei persoane (USAQ) pe un lot de subiecți în număr de 30, 15 bărbați și 15 femei, având vârsta cuprinsă între 20 și 30 de ani. Cele doua teste, DAS respective USAQ au fost aplicate fără limită de timp , în condiții necesare pentru administrarea celor două teste.

Testarea s-a făcut individual prin aplicarea testelor prin metoda de tip creion hârtie. Testarea s-a desfășurat într-un mediu corespunzător, fără factori perturbatori. Înainte de aplicarea testelor , subiecților a fost comunicat atât verbal cât și în scris un instructaj specific.

Primul test aplicat a fost Scala de atitudini disfuncționale, forma A (DAS) care prezintă cuprinsul schemelor cognitive stabile. DAS este un instrument care aprobă evaluarea atitudinilor ce pot crea o aptitudine pentru stabilirea depresiei. Iar al doilea instrument folosit a fost Chestionarul de acceptare necondiționată a propriei persoane (USAQ), care măsoară acceptarea necondiționată a propriei persoane, un factor protectiv față de evenimentele stresante din viața de zi cu zi.

4.3.1 Scala de atitudini disfuncșionale, forma A

Atitudinile disfuncționale reflectă conținutul schemelor cognitive stabile (Beck, Brown, Steer, șiWeissman, 1991). O serie de studii anterioare (Dent și Teasdale, 1988; Marton, Churchard și Kutcher,1993; Weich, Churchill și Lewis, 2003) au demonstrat că atitudinile disfuncționale se asociază cu prezența simptomatologiei de tip depresiv. Scala de atitudini disfuncționale (DAS – Weissman, 1979; Weissman și Beck, 1978) este un instrument care permite evaluarea atitudinilor ce pot constitui o predispoziție pentru instalarea depresiei.

Cei 40 de itemi ai scalei sunt formulați ca afirmații care stau, în general, la baza gândirii

idiosincratice tipic depresive. Răspunsul la fiecare item oferă informații referitoare la atitudinile disfuncționale ale persoanei, care funcționează ca scheme prin intermediul cărora persoana își construiește realitatea (Weissman și Beck, 1978).Spre exemplu, itemul 4 – „Dacă nu reușesc să fac totul bine de fiecare dată, nu voi fi respectat de ceilalți” reflectă o atitudine disfuncțională și este evaluat pe o scală Likert de la 1-7, unde:

1 = sunt cu totul de acord

2 = sunt în mare măsură de acord

3 = sunt întrucâtva de acord

4 = sunt neutru

5 = sunt întrucâtva în dezacord

6 = sunt în mare măsură în dezacord

7 = sunt în dezacord total

Scala DAS-A, indică măsura în care atitudinile disfuncționale sunt considerate ca fiind proprii

gândirii subiectului: cu cât scorul total este mai mare, cu atât nivelul atitudinilor disfuncționale este mai mare.

Scala se administrează în varianta creion-hârtie, atât individual, cât și în grup. Fiecare item al DAS-A este cotat pe o scală Likert de la 1 la 7.

Variantele de răspuns sunt:

1 = sunt cu totul de acord

2 = sunt în mare măsură de acord

3 = sunt întrucâtva de acord

4 = sunt neutru

5 = sunt întrucâtva în dezacord

6 = sunt în mare mșsură în dezacord

7 = sunt în dezacord total

În funcție de conținut, itemii sunt cotați direct sau invers.

Următorii itemi sunt cotați ca fiind adaptativi dacă răspunsul merge spre aprobare sau acord total.

Itemi cotați direct: 2, 6, 12, 17, 24, 29, 30, 35, 37, 40.

Ceilalți itemi ai scalei sunt cotați în direcția inversă:

7 = sunt cu totul de acord

6 = sunt în mare măsură de acord

5 = sunt întrucâtva de acord

4 = sunt neutru

3 = sunt întrucâtva în dezacord

2 = sunt în mare măsură în dezacord

1 = sunt în dezacord total

Itemii care au fost omiți se cotează cu zero. Dacă subiectul omite să dea răspunsuri la un număr mare de itemi, atunci testul nu se ia în considerare. Scorul maxim posibil este 280 (7×40 itemi), iar scorul minim posibil este 40 (1×40 itemi). Cu cât scorul total este mai mare, cu atât nivelul atitudinilor disfunctionale este mai mare.

Întrucât nu există diferențe semnificative în funcție de sex (t = 2.30, p > .05)., etaloanele sunt valabile atât pentru femei, cât și pentru bărbați.

Tabel 4.4.1.1Etalonare DAS-A

4.3.2 Chestionarul de acceptare necondiționată a propriei persoane

Cercetările contemporane pe diferențele individuale în auto-acceptarea necondiționată a confirmat că o lipsă de necondiționată auto-acceptență necondiționată este dăunătoare pentru bunăstarea personală. Recent, Chamberlain și Haaga (2001) a dezvoltat o măsură de auto-raport de 20-element cunoscut sub numele de Chestionarul de acceptare necondiționată a propriei persoane . Ei afirmă că că nivelurile scăzute de auto-acceptare necondiționată a fost asociate cu depresie si anxietate, precum si un nivel scazut de stima de sine.

Chestionarul de acceptare necondiționată a propriei persoane (Chamberlain & Haaga, 2001a), cuprinde 20-element cu 11 articole tastat-revers. Se compune din elemente ca " Simt că sunt o persoană valoroasă, chiar atunci când alte persoane de acord cu mine. ", " Cred că sunt valoros prin simplu fapt că sunt o ființă umană".Chestionarul de acceptare necondiționată a propriei persoane: cuprinde 20 de subpuncte care măsoară acceptarea necondiționată a propriei persoane. Acesta a fost conceput de către Chamberlain și Haaga, validat și adaptat de Daniel David. Scala permite calcularea unui scor global, unde valorile mari reflectă nivele crescute de acceptare necondiționată a propriei personae.

Scala se administrează în varianta creion-hârtie, atât individual, cât și în grup Chestionarul de acceptare necondiționată a propriei persoane este evaluată pe o scală Liker da la 1-7, astfel :

1= aproape în totdeauna fals

2= de obicei fals

3=mai des fals decât adevărat

4=la fel de des adevărat și fals

5=mai des adevărat decât fals

6=de obicei adevărat

7=aproape întotdeauna adevărat

În funcție de conținut, itemii sunt cotați direct sau invers.Următorii itemi sunt cotați inves: 1, 4, 6, 7, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 19.

7 = sunt cu totul de acord

6 = sunt în mare măsură de acord

5 = sunt întrucâtva de acord

4 = sunt neutru

3 = sunt întrucâtva în dezacord

2 = sunt în mare măsură în dezacord

1 = sunt în dezacord total

Itemii care au fost omiți se cotează cu zero. Dacă subiectul omite să dea răspunsuri la un număr mare de itemi, atunci testul nu se ia în considerare. Scorul maxim posibil este 140 (7×20 itemi), iar scorul minim posibil este 20 (1×20 itemi). Cu cât scorul total este mai mare, cu atât nivelul acceptării necondiționate este mai ridicată.

Tabel 4.4.2.1 Etalonare USAQ

Capitolul V

5.1 Prezentarea rezultatelor

În urma aplicării scalei de atitudine disfoncțională, forma A (DAS-A) am obținut următoarele note brute la femei și bărbați :

Tabel 5.1.1 Note brute, DAS, femei și bărbați

Fig. 5.1.1 Histrogramă frecvențială la chestionarul DAS, bărbați și femei

La chestionarul de acceptare necondiționată a propriei personae, în urma aplicării avem următoarele rezultate:

Tabel 5.1.2 Note brute, USAQ, femei și bărbați

Fig. 5.1.2. Histrogramă frecvențială la chestionarul USAQ, bărbați și femei

Capitolul VI

6.1 Interpretarea rezultatelor

Pentru confirmarea sau infirmarea statistică a I1 efectuăm corelația Bravais-Pearson între scorul total la femei și bărbați pentru scala de atitudini disfuncționale și chestionarul de acceptare necondiționată a propriei persoane.

Valoarea calculată a lui r=-0,21 ne arată că există o corelație inversă între atitudinile disfuncționale și acceptarea necondiționată a propriei persoane însă valoarea este destul de mică, ceea ce înseamnă că I1 se confirmă parțial la un p=-0,29. I1 se confirmă parțial.

Pentru confirmarea sau infirmarea I2 utilizăm indicele statistic t pentru eșantioane independente pentru a vedea dacă există diferențe semnificative statistic între nivelul atitudinilor disfuncționale la femei și bărbați.

Valoarea calculată a lui t=0,19 la un p=0,05 ne arată o diferență statistică pozitivă dar puțin semnificativă, ceea ce înseamnă că diferența statistică între atitudinile disfuncționale la femei și bărbați nu sunt puternic semnificative. În consecință I2 se confirmă parțial.

Pentru confirmarea sau infirmarea I3 utilizăm indicele statistic t pentru eșantioane independente făcând diferența statistică între rezultatele la testul acceptării de sine între femei și bărbați.

Valoarea calculată a lui t pentru eșantioane independente este de -0,57, ceea ce arată că nu există o diferență semnificativă între acceptarea de sine la femei și bărbați. În consecință I3 se infirmă.

6.2 Concluzii

Având la bază rezultatele obținute am formulat următoarele concluzii:

1. Există o relație între fericire și structura de personalitate. Persoanele depresive, anxioase, sunt și nefericite. Ele au în același timp o stimă de sine scăzută.

2. Atitudinile disfuncționale ale personalității sunt conținuturi cognitive stabile, scheme prin intermediul cărora persoanele își construiesc realitatea, ”filtre” prin care văd lumea, fiind oameni fericiți sau nefericiți.

3. Acceptarea necondiționată a propriei persoane este o condiție a stării de bine a acesteia.

4. În psihologia pozitivă, fericirea autentică are ca și elemente structurale: emoția pozitivă, angajamentul și sensul.

5. Psihologia socială a demonstrat importanța relațiilor sociale cu alții, omul este fericit între ceilalți oameni.

6. Performanțele în muncă ale oamenilor fericiți sunt mai bune.

7. Există diferențe de gen, care dau diferențe în structura de personalitate, ca atare și în nivelul atitudinilor disfuncționale, evaluate și în cel al acceptării de sine chiar dacă acestea nu sunt puternic semnificative.

RAPORT DE EVALUARE

PSIHOLOGICÃ

Informaþii personale Anexe

Anexa I- Lista figurilor și tabelelor

Lista figurilor

Fig. 5.1.1 Histrogramă frecvențială la chestionarul DAS, bărbați și femei………………….pag.41

Fig. 5.1.2. Histrogramă frecvențială la chestionarul USAQ, bărbați și femei……………….pag.42

Lista tabelelor

Tabel 1.3.1 Principalele orientări teoretice în abordarea personalității (Reber, 1985)……pag.11 Tabel 1.5.1.1 Tipuri temperamentale………………………………………………………………………pag.18

Tabel 4.4.1.1 Etalonare DAS-………………………………………………………………………………..pag.37

Tabel 4.4.2.1 Etalonare USAQ………………………………………………………………………………pag.39

Tabel 5.1.1 Note brute, DAS, femei și bărbați …………………………………………………………pag.40

Tabel 5.1.2 Note brute, USAQ, femei și bărbați……………………………………………………….pag.41

2.Anexa II- Exemplu pentru Scala de atitudini disfuncționale

ANEXA 1

SCALA DE ATITUDINI DISFUNC􀄟IONALE, FORMA A

Date prelucrare statistica:

Initialele:___T. S.___________

Genul: M F

Varsta:_________22_______

Nivel de studii:__sperior________

Resedința (rural/urban): _urban__________ Data:__11_____/__04___/ 2014

Instrucțiuni:

Acest chestionar cuprinde o serie de atitudini și convingeri pe care unele persoane le au în

diverse situații. Citiți cu atenție fiecare afirmație și decideți în ce măsură sunteți sau nu de accord cu ea. Utilizați pentru fiecare afirmație, din scala prezentată mai jos, cifra care corespunde în cea mai mare măsură modului în care gândiri. Alegeți un singur răspuns pentru fiecare afirmație în parte. Deoarece oamenii sunt diferiți, nu există răspunsuri corecte sau greșite. Pentru a vă asigura că o anumită atitudine vă caracterizează, aveți în vedere modul în care gândiți în cea mai mare parte a timpului (în general).

RAPORT DE EVALUARE

PSIHOLOGICÃ

Informații personale

Nume și prenume : TATAR SERGIU

Data nașterii : 06/04/1992

Sex : masculin

Pregãtire școlarã : SUPERIOR

Statut ocupațional : STUDENT

Adresa : SATU MARE

Județ : SATU MARE

Telefon : 0756389109

Examinator : VĂLEAN NADIA

Ultima examinare : 11/04/2014

Evaluarea emoțiilor

Test : Scala de atitudini disfuncționale, Forma A (DAS) (data efectuãrii : 11/04/2014)

Descriere test : Aceastã scalã evalueazã atitudinile ce pot constitui o predispoziție pentru instalarea depresiei.

Rezultatele obþinute :

Scor brut : 135 (0 – 280; prag : 170)

Nivel obþinut : 1 (sub prag)

Interpretare : Nivel mediu al atitudinilor disfunctionale

3. Anexa III- Exemplu pentru Chestionarul de acceptare necondiționată a propriei persoane

Chestionarul de acceptare neconditionata a proriei persoane

Numele si prenumele: Ciorcaș Lavinia

Varsta 25 Sex F Ocupația [anonimizat] rugăm indicați cât de des simțiț că afirmațiile de mai jos sunt adevărate sau false pentru dumneavoastră . Pentru fiecare afirmație, notați numarul corespunzător (de la 1 la 7) pe linia din stânga a acesteia folosind scala de mai jos.

1= aproape în totdeauna fals

2= de obicei fals

3= mai des fals decât adevîrat

4= la fel de des adavărat și fals

5= mai des adevărat decât fals

6= de obicei adevarăt

7= aproape întotdeauna adevărat

Nume și prenume : CIORCAȘ LAVINIA

Data nașterii : 01/01/1980

Sex : feminin

Pregãtire școlarã : SUPERIOARĂ

Statut ocupațional : STUDENTĂ

Adresa : SATU MARE

Județ : SATU MARE

Telefon : 0742365892

Examinator : VĂLEAN NADIA

Ultima examinare : 11/04/2014

Test : Scala de acceptare necondiþionatã a propriei persoane (USAQ) (data efectuãrii : 11/04/2014)

Descriere test : Aceastã scalã mãsoarã acceptarea de sine necondiționatã.

Rezultatele obþinute :

Scor brut : 94 (0 – 140; prag : 105)

Nivel obținut : 1 (sub prag)

Interpretare : Acceptare neconditionata a propriei persoane medie

Bibliografia

Lect. Univ. Dr. Popaa Mariana, Psihologia personalității, suport de curs an II, 2013

Michael Argyle, Psihologia fericirii,editura Routledge 2001

Irina Marcsinga, Psihologia diferențială a personalității, București, editura Fibiei 2000

Allport, 1981, Structura și dezvoltarea personalității, București, Editura Didactica și pedagogică

Ion Dafinoiu,2002 Personalitatea. Metode calitative de abordare. Observația și interviul, Iași,Editura Polirom

Szondy Mate 2010, Știința fericirii, Budapesta,editura Jaffa

Sonja Lzubomirsky, 2007, The hoe of happiness, New York, edituraPinguin Press

Immanuel Kant,1972, Critica rațiunii practice. Dialectica rațiunii pure practice, Editura Paideia

Constantin D. Pavel, 2004, Antrenor de viață(Arta de a trăi), București, editura Alex-Alex

Martin E. P. Seligmen, 2012, Fluorish, New York,editura Free Press

Mihaly Csikszentmihalyi 2008, Flux- Psihologia fericirii, București, editura Humanitas

Daniel David 2006, Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale, București , editura Polirom

Academia Română, 2009, Dicționarul explicativ al limbii române- DEX, București, editura Univers Enciclopedic Gold

Reuven Bar-On și James D. A. Perker, 2011, Manual de inteligență emoțională, București, editura Curtea Veche

Jonathan Haidt,2006 , Teoria fericirii, București, editura Amaltea

Golu M.(1993), Dinamca personalității, București, Editura Geneza

http://www.ipf.ro/stiri/La-Bucuresti-va-avea-loc-prima-Conferinta-despre-Fericire-din-Estul-Europei!

http://www.saybrook.edu/forum/univ/eugene-taylor-professor-psychology-has-passed-away

http:// www.psihologiaonline.ro/download/carti/ C030_Eupsiro2001.pdf

http://drsonja.net/wp-content/themes/drsonja/papers/BL2008.pdf

http://www.scientia.ro/stiri-stiinta/91-psihologie-creier/6221-cheia-fericirii-capacitatea-mentala-sau-conexiunea-sociala.html,

http://adrianasavu.psysens-center.ro/?page_id=33