Personalitate, particularități antropometrice și [618928]

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV
FACULTATEA DE PSIHOLOG IE ȘI ȘTIINȚELE
EDUCAȚIEI
PROGRAMUL DE STUDII : PSIHOLOGIE I.D.

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific :
Prof. univ . dr. Marcela Rodica L uca
Absolvent: [anonimizat] – Flavia

Brașov
2015

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV
FACULTATEA DE PSIHOLOG IE ȘI ȘTIINȚELE
EDUCAȚIEI
PROGRAMUL DE STUDII : PSIHOLOGIE I.D.

PERSONALITATE, PARTICULARITĂȚI
ANTROPOMETRICE ȘI INFRACȚIONALITATE

Coordonator științific :
Prof. univ . dr. Marcela Rodica L uca
Absolvent: [anonimizat] – Flavia

Brașov
2015

3
Cuprins

Lista ilustrațiilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 5

Argument ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 6

CAPITOLUL 1 . Factori de personalitate asociați cu delincvența ………………………….. ……. 8
1.1. Teorii ale personalității ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 8
1.2. Personalitatea și delincvența ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 8
1.3. Familia și școala ca factori de influență socială în dezvoltarea personalității ………………………. 12

CAPI TOLUL 1. Infracționalitatea juvenilă ………………………….. ………………………….. …….. 14
2.1. Diferențele de sex dintre infractori ………………………….. ………………………….. ……………………….. 14
2.2. Tipur i de delincvență juvenilă ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 15
2.3. Factori în producerea delincvenței juvenile ………………………….. ………………………….. …………… 16
2.4. Date statistice privind delincvența juveni lă din România ………………………….. …………………….. 17
2.5. Modele teoretice ale infracționalității juvenile ………………………….. ………………………….. ……….. 20

CAPITOLUL 3 . Triad a întunecată și Raportul 2D:4D ………………………….. …………………. 23
3.1. Triada întunecată (Dark triad) ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 23
3.1.1. Narcisismul ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 23
3.1.2. Machiavelismul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 23
3.1.3. Psihopatia subclinică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 24
3.1.4. Studii privind Triada întunecată ………………………….. ………………………….. ……………………. 24
3.2. Raportul 2D:4D dintre lungimea degetelor (Digit ratio) ………………………….. ………………………. 25
3.2.1. Studii privind Digit ratio ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 26

CAPITOLUL 4. Cercetare empirică privind relația dintre personalitate, particularități
antropometrice și infracționalitate ………………………….. ………………………….. ………………….. 27
4.1. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 27
4.2. Ipoteze ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 28
4.3. Metode ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 28

4
4.3.1. Participanți ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 28
4.3.2. Instrumente ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 30
4.3.3. Procedură ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 32
4.3.4. Analiza datelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 32
4.4. Rezultate și limite ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 32

Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 39

Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 42

Mulțum iri ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 48

ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 49
Anexa 1 :Chestionarul 12D ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 49
Anexa 2 : Chestionar ul SSS ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 50
Anexa 3 : Proiect de cercetare în domeniul penitenciar ………………………….. ………………………….. ….. 54
Anexa 4 : Consimțământ informat ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 58
Anexa 5 : Formular de acceptare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 59
Anexa 6: Măsurători antropometrice ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 60

5
Lista ilustrațiilor

Denumirea figurii Pagina

Figura 2.1 Infracțiuni comise de minori între octombrie 2003 – martie 2004 18
(Sursa: www.unicef.org/ romania /ro/justitie _juvenila _roman a.pdf , p. 28)
Figura 4.1 Distribuția participanților în funcție de vârstă 29
Figura 4.2 Nivelul de școlarizare al participanților 33

Denumirea tabelului Pagina

Tabelul 2.1 Evoluția numărului de minori inculpați din România, în perioada 2007 -2014 19
(Sursa: Raport privind activitatea desfășurată de Ministerul Public în anul
2014 , p.16 )
Tabelul 2.2 Distribuția minorilor inculpați în județele București, Brașov, Arad, Cluj, 20
Timiș, Dolj, Constanța și Iași în perioada octombrie 2003 – martie 2004
(Sinteză realizată după www.unicef.org/ romania /ro/justitie _juvenila _
roman a.pdf , pp. 35-37)
Tabelu l 4.1 Potențiala pedeasă în funcție de fapta săvârșită 31
Tabelul 4.2 Corelația între gravitatea faptei și scala Triadei întunecate (12D) 34
Tabelul 4.3 Corelația între gravitatea faptei și Scala pentru nevoia de stimulare 34
senzorială (SSS)
Tabelul 4.4 Corelații între subscalele Triadei întunecate și dimensiunile Scalei pentru 35
nevoia de stimulare senzorială
Tabelul 4.5 Corelații între raportul 2D:4D și subscalele Triadei întunecate 36
Tabelul 4.6 Corelații între raportul 2D:4D și subscalele SSS 37

6
Argument

Identificarea metodelor de control și prevenirea actelor infracționale trebuie realizată
după ce s -a efectuat cunoașterea cauzelor acestora și cunoașterea personalității infractorilor.
Elaborarea lucrării de față s -a axat pe identificarea trăsături lor de personalitate ale persoa nelor
delincvente, pe cunoașterea cauzelor producerii infracțiunilor, dar și pe identificarea anu mitor
particularități antropome trice ale acestor persoane.
Personalitatea fiecărei perso ane este constantă, î nsă ea începe să se contureze înaintea
vârstei de doi ani, atunci când copilul devine atent la mediul din care face parte, la ceea ce se
întâmplă, atunci când începe să se perceapă pe sine și pe alții. Poate cel mai important factor
în formarea și modelarea personalității – familia – trebuie să îndrume și să sprijine întreg
procesul de creștere al copilului. O familie dezorganizată, un climat familial conflictual,
permisiv și o educație deficitară a copilului, îl împing pe acesta la un comportament
infracțional, la căutarea atașamentului în afara familiei, ajungând să se integreze în grupuri
infracționale, în gașca „băieților de cartier‖.
Personalitatea copilului infractor rezultă din combinarea mai multor factori de risc
pentru dezvolta rea și formarea gândirii, a intereselor și a vieții copilului, a tulburărilor de
comportament, factori care formează o personalitate „imperfectă‖, împingându -l pe minor la
vagabondaj, vătămări corporale, abandon școlar, fuga de acasă și acte infracționale
sancționate juridic.
Actul infracțional înfățișează unele caracteristici deficitare care, sub raport psihologic,
indică o reacție neobiș nuită caracterizată prin căuta rea unui folos moral, material pentru
infractor, iar sub raport social acestea indică o ac țiune dăunătoare semenilor și societății din
care face parte infractorul, indicând un fenomen de neadaptare socială. De ac eea, infracțiunea
a fost catalogată drept o abatere de la medie .
Activitatea infracțională este cuprinsă în activitatea umană, dar fii nd o activitate
negativă, este nepermisă și pedepsită, soldându -se de cele mai multe ori cu pierderi materiale
și umane, dar și cu traume atât pentru păgubit, cât și pentru făptaș. Actul infracțional este, de
fapt, rezultatul „întâlnirii‖ dintre factorii d e personalitate ai infractorului și factorii contextuali
(ca de exemplu victima). Chiar dacă acest act este comis ca urmare a interacțiunii acestor
factori, rolul dominant îl are fie situația/ contextul, fie factorii individuali (agresivitate,
impulsivitat e).

7
Personalitatea este unică și strict individuală, fiecare om a vând un mod propriu de a
gândi, a simți, a acționa. Înainte de a acționa, omul își proiectează în plan mental, anticipează
acțiunea pe care o va întreprinde, ceea ce îi dă prilejul de a se op une lumii.
Pentru a înțelege și interpreta corect comportamentul infracțional, trebuie să înțelegem
și să observăm cele trei etape ale actului infracțional. Etapa preinfracțională care este
determinată de circumstanțele exterioare ale evenimentului și ide ii de a comite o infracțiune,
dar și de împrejurările favorizante. Etapa infracțională propriu -zisă în care persoana
acționează conform planului imaginat, amână realizarea actului sau chiar renunță la a săvârși
fapta, rămânând la stadiul de tentativă. Și etapa postinfracțională care este determinată de
sustragerea identificării, crearea unui alibi, înlăturarea anumitor probe și uneori a comiterii
altor fapte minore pentru a fi arestat.
Tocmai de aceea, observarea comportamentului, cunoașterea diferitelor t răsături de
personalitate ale infractorilor este o experiență folositoare și o sursă inepuizabilă de
informații. Acesta fiind unul dintre motivele alegerii acestei teme și întocmirea acestei lucrări.
Lucrarea de față cuprinde trei capitole în care sunt pre zentate personalitatea și factorii
favorizanți ai comportamentului infracțional.
Primul capitol „Factori de personalitate asociați cu delincvența‖ descrie personalitatea,
tipuri temperamentale și teorii abordate în școlile de psihologie, factori ca inadapt area socială,
instabilitatea emotiv -acțională, complexul de inferi oritate s.a. care se regăsesc la majoritatea
infractorilor.
Capitolul 2 „Infracționalitate a juvenilă‖ reflectă tipurile d e infracțiuni săvârșite de
minori, factorii favorizanți, cele trei mo dele teoretice ale infracționalității juvenile, teorii
privind criminalitatea, dar și date statistice ale acestei probleme din țara noastră.
Cel de -al treilea capitol „Triada întunecată și Raportul 2D:4D‖ prezintă în parte cele
două variabile, care au fost măsurate și în studiul practic.
Pe lângă cele trei capitole, lucrarea mai cuprinde și o cercetare empirică privind relația
dintre personalitate, particularități antropometrice și infracționalitate , efectuat în Penitenciarul
Târgu Mureș, în care am încerca t să evidențiez trăsăturile de personalitate, foamea de senzații,
infracționalitatea și raportul dintre lungimea degetelor persoan elor internate în Centrul de
Detenție al penitenciarului, pe baza a două chestionare și a par ticularităților antropometrice.

8
CAPITOLUL 1
FACTORI DE PERSON ALITATE ASOCIAȚI CU DELINCVENȚA

Personalitatea descrie atributele emoționale, temperamentul fiecărei persoane și
determină comportamentul. Potrivit teoriilor psihologice, fiecare individ are în stare latentă o
deviație de com portament sau chiar o psihoză, care în anumite împrejurări sau la o anumită
stimulare, iese la suprafață influențând un comportament deviant sau chiar o infracțiune.
Personalitatea în cazul infractorilor trebuie studiată pentru a descoperi motivul sau moti vele
săvârșirii de infracțiuni, dar și descoperirea unor pedepse individualizate pentru reeducarea
infractorilor, ajutându -i să nu recidiveze.
Personalitatea este alcătuită ca un complex de factori biologici, psihologici și sociali.
Conceptul de personalit ate antisocială sau a delincventului constituie o verigă dintr -un lanț
cauzal, deoarece ea nu conduce direct la săvârșirea unei fapte penale, ci este condusă pe
fondul unor împrejurări care favoriz ează comportamentul delincvent.

1.1. Teorii ale personalității
Teoriile personalității au fost abordate în trei școli de psihologie: Școala psihanalitică a
lui Sigmund Freud, Școala psihometrică a lui Hans Eysenck și Școala umanistă a lui Carl
Rogers. Freud a fost preocupat de inconștient și preconștient, dar în ani i '40-'50 vorbea despre
abordări diferite ale personalității, prin înțelegerea modului de echilibrare ale fiecărei
persoane prin diferite aspecte (abordarea ideografică). În concepția lui, criminalul era
reprezentat de o persoană cu un Eu slab dezvoltat, c are nu poate să își stăpânească pulsiunile
și nu poate să își „manipuleze‖ tensiunile și exigențele Sinelui și Supraeului. Abordarea
nomotetică, făcută de alți psihologi, printre care și H. Eysenck, s -a preocupat de modul în care
indivizii sunt grupați și comparați între ei. Aceștia din urmă au elaborat teste psihometrice
pentru măsurarea caracteristicilor personalității, inteligenței și creativității.

1.2. Personalitatea și delincvența
Fiecare ființă umană este o personalitate unică. Această problemă a perso nalității a
fost studiată de către Hans Eysenck (1998) și Jean Pinatel (1987) , care au elaborat teorii ale

9
personalității delincvente și criminale. Eysenck își formează teoria pornind de la teoria lui
Pavlov, considerând că omul are capacitatea de a forma reflexe condiționate, fiind o ființă
care învață și achiziționează noi deprinderi. Pinatel pleacă de la concepte care „comandă
condițiile trecerii la act‖: egocentrismul1, labilitatea2, agresivitatea3 și indiferența afectivă4.
Pe lângă cele patru concepte identificate de Pinatel, Buș (2008) adaugă alți factori
comuni, regăsiți la majoritatea infractorilor:
 Inadaptarea socială : care apare din cauza familiei dezorganizate, a condițiilor
neprielnice și a nepreocupării părinților pentu a le oferi cop iilor o edu cație elementară.
 Duplicitatea comportamentului apare tot timpul pentru a culege informații, a plănui, a
comite fapta și a cău ta un alibi pentru fapta comisă.
 Imaturitatea intelectuală constă în incapacitatea infractorului de a prevedea pe termen
lung cons ecințele acțiunii sale antisociale.
 Imaturitatea afectivă se datorează dezechilibrului psiho -social, iar infractorul recurge
la comportamente infantile pentru o bținerea unor avantaje imediate.
 Instabilitatea emotiv -acțională trădează discontinuitatea, lips a unei autonomii
afective, insuficienta dezvo ltare a autocontrolului afectiv.
 Sensibilitatea deosebită – caracterizată de lipsa unui sistem elaborat de inhibiții
sociale, care conduc la o mobilitate excesivă a resurselor fizice și psihice pentru a
săvârși fapte antisociale.
 Frustrarea apare când infractorul este privat de unele drepturi și satisfacții care
consideră că i se cuvin. Unii își pierd controlul și acționează a gresiv, haotic, cu urmări
grave.
 Complexul de inferioritate amplificat și de disprețul s au dezaprobarea celorlalți duce
la un sentiment de incapacitate personală.

Butoi (f.a.) și Carcea (2000) susțin că H.J. Eysenck considera că noțiunea de
personalitate desemnează algoritmul de îmbinare a indicatorilor energetici, intelectuali și
atitudina li la nivelul unui individ. Pentru diagnosticarea trăsăturilor energetice și atitudinale a

1 Egocentrism = tendință de a raporta totul la propria persoană și la propriile interese. (Oprea, Pamfil, Radu, &
Zăstroiu, 2008) .
2 Labilitate = însușire de a fi labil; atitudine, comportare schimbătoare, nestatornică. (Oprea, Pamfil, Radu, &
Zăstr oiu, 2008) .
3 Agresivitate = însușirea de a fi agresiv, de a ataca neprovocat. (Oprea, Pamfil, Radu, & Zăstroiu, 2008) .
4 Indiferență afectivă = lipsă de interes față de cineva, nepăsare. (Oprea, Pamfil, Radu, & Zăstroiu, 2008) .

10
elaborat un inventar de personalitate care identifica patru categorii structurale de
personalitate, comparabile cu tipurile comportamentale clasice. Acesta folosea d ouă variabile
continue la nivelul comportamentului care arată: predominanța individului de a interacționa
cu lumea exterioară sau lumea interioară/ spre sine – extraversiunea sau introversiunea –
arată gradul de comunicativitate, gradul de socializare; dar și dinamica persoanei și reacția la
anumite schimbări – stabilitate sau instabilitate.
Psihologul a demonstrat că factorii de personalitate sunt atât principali, cât și
secundari și a descoperit cele patru tipuri de personalitate, folosite și astăzi: tip ul coleric, tipul
flegmatic, tipul sangvinic și tipul melancolic. Eysenck (1965) a observat că majoritatea
infractorilor sunt extraverți, din adversitatea de a fi educați și condiționați.
Petcu (2012) explică că extravertitul tipic are o suită de trăsătur i din care multe sunt la
baza comportamentului infracțional. Astfel, extravertitul este o persoană sociabilă până la a
simți disconfortul în lipsa anturajului, caută mereu senzaționalul, e gata să -și asume riscuri,
acționează sub impulsul momentului, fiind impulsiv, amator de farse, variație, schimbare. Îl
mai caracterizează pe lângă optimism, lipsa de griji, agresivitatea, ușurința de a -și pierde firea,
lipsa de control asupra propriilor acte și vorbe. Însă, există și delincvenți introvertiți care,
susține Eysenck, provin din familii viciate, care dau dovadă de o trăsătură a
comportamentelor rele, unde deprinderile și influențele negative se formează ușor.
Pe de altă parte, Pinatel (1987) se îndreaptă spre o teorie explicativă, respingând ideea
unei difere nțe de natură, susținând că există doar o diferență de grad între infractor și
noninfractor. Dacă la Eysenck (1965) ideea centrală în studierea infractorilor era analiza
psihologică, la Pinatel ideea centrală este analiza psiho -socială. Pinatel pleacă de l a cele patru
trăsături întâlnite frecvent la infractori – agresivitate, egocentrism, indiferență afectivă și
labilitate.
Butoi (f.a.) , în cursul Personalitatea în câmpul infracțional , face o analiză a teoriei lui
Pinatel: referindu -se la rolul fiecăruia d intre cele patru componente ale nucleului
personalității, Pinatel le atribuie următoarea distribuție: agresivitatea joacă un rol de incitare,
fiind o componentă activă, celelalte trei, egocentrismul, labilitatea și indiferența afectivă au
rol de a neutrali za inhibiția trecerii la act prin împiedicarea subiecților de a lua corect în
considerare aprecierea socială ori sentimental de compasiune și simpatie pentru altul. Cu toate
acestea, cele patru trăsături întâlnite în mod frecvent la infractori pot apărea c u grade diferite
în funcție de natura actului.
Criminalistul observă că aspectul psihologic al infractorilor este completat și de alte
elemente esențiale care conduc spre infracțiuni, ca de exemplu, nivelul scăzut de cunoștințe și

11
de instruire și chiar in teligența. Concepția lui Pinatel despre oameni este „cu toții avem
porniri criminale, dar majoritatea dintre noi ni le inhibăm‖ (Pinatel, 1987) , și la un moment
dat în viață, în anumite împrejurări, avem posibilitatea de a fi infractori, însă diferența din tre
noi și infractori este tocmai stăpânirea de a nu săvârși astfel de acte.
Formele temperamentale: coleric, sangvinic, flegmatic și melancolic țin de natura
comportamentului individual diferențiat, care depinde de condițiile sociale. În esență fiind
relativ stabil, acest comportament este condiționat de legile generale ale activităților psihice și
de intensitatea acestora. Rotari (2011) face o descriere a delincvenților în funcție de
temperament, astfel:
Delincventul coleric -sangvinic are o atitudine psi hoafectivă exprimată de năzuințe,
trebuințe datorate voluntarismului, impulsivității, supraexcitării. O trăsătură a actului voluntar
specifică delincventului coleric este trecerea de la tendințele interne la acțiunea directă.
Realizând profilul psihic al a cestuia, acțiunea impulsivă nu se evidențiază în mod nemijlocit,
întrucât este motivată de prezența contradicțiilor interne. Delincventul coleric apreciază că i –
au fost afectate interesele și trebuințele, fiind nevoit să -și exprime atitudinea față de condi țiile
și relațiile cu mediul social. Delincventul coleric insistă asupra modului conștient sau voluntar
de realizare a actului între posibilitate sau negativitate, prin negarea realității și configurarea
unei tendințe specifice care delimitează și poate re strânge voluntarismul, acesta din urmă
generând o stare de impulsivitate și agitație în momentul acceptării conflictului, trăirile
emotive fiind interne și clar exprimate, cu abandonări ale scopurilor voluntare inițiale.
Printr -o atitudine afectivă interio rizată și prin tendința generală de a evita stările de
tensiune și încordare psihică, scopul și mobilul acțiunii fiind urmărite în mod real și conștient,
se realizează reglarea actelor voliționale sau conștiente ale melancolicului -flegmatic. El
dovedește o rezistență deosebită la eforturile fizice și intelectuale de durată, orice proces
emoțional implicând o anumită exersare a mobilității proceselor nervoase, caracterul relațiilor
stabilite cu alți indivizi definind sentimentele și emoțiile cu o anumită sta bilitate față de
realitatea înconjurătoare. Calm în acțiune și reflecție, perseverent în realizarea scopului inițial
prin adaptare la interacțiunile sociale, subiectul este concentrat asupra modalităților de
realizare a acțiunii sau inacțiunii delincvenția le și își controlează procesele interne în mod
voluntar. Prin conservarea legăturilor cu mediul ambiental și reactivarea stărilor acționale
necesare, melancolicul -flegmatic își menține capacitatea psiho -comportamentală,
manifestările derivând din stări ale conștiinței indivi duale în cele ale comportamentu lui
nervos, își realizează ideile, aspirațiile, idealurile printr -o activitate variată, reconsiderându -și
posibilitățile acționale.

12
1.3. Familia și școala ca factori de influență socială în dezvoltarea personali tății
Individul își formează propria personalitate prin învățare, asimilare treptată a
modelelor culturale și sociale în cadrul proceselor de comunicare și a interacțiunilor dintre
oameni și mediul social. Personalitatea noninfractorului și a infractorului se formează în
cadrul familiei, a școlii și a grupurilor din care face parte.
În conformitate cu concepția lui Freud, delincventul are un tip de personalitate
caracterizat de un supraeu slab, care -l împiedică să țină sub control tendințele antisociale,
absența sublimării, datorită controlului prea sever exercitat de părinți asupra vieții sale în
cursul primei copilării, eșecul rezolvării conflictului oedipian, datorat fie unei carențe afective
materne, fie unui exces de afectivitate maternă, fie absenței identificării cu imaginea tatălui
(Rădulescu & Dâmboianu, 2003) . Mediul social sau mediul din care provine infractorul oferă
influențe negative care, se acumulează treptat în conștiința fiecărei persoane. Însă, doar o
examinare concretă a condițiilor și co mponentele mediul social poate explica de ce
comportamentele antisociale apar doar la anumite persoane. Dintre aceste componente ale
mediului social fac parte familia și școala.
Familia este un grup social primar, în care se desfășoară inițial procesul de socializare
a individului (Pitulescu, 2000) și care oferă condiții favorabile de transmitere a valorilor,
normelor și modelelor de comportament. Consecințele negative ale formării personalității
copiilor depind de stilul educativ al părinților. Familiile c are sunt lipsite de însușiri morale,
care sunt permisive și au un stil de educație deficitar, conturează și un climat dezorganizat, cu
certuri și stări conflictuale, influențează negativ personalitatea și comportamentul copiilor.
Cercetăriile în domeniu au evidențiat frecvența infractorilor minori proveniți din familii unde
există conflicte între părinți, între părinți și copii, care manifestă certuri repetate, bătăi,
brutalitate și consum excesiv de alcool.
Comparativ cu familia, școala utilizează o gamă m ai largă de modalități și mijloace
formative în planul personalității minorului, prin dezvoltarea și fundamentarea unor aptitudini
și convingeri morale durabile (Pitulescu, 2000) , care ajută la integrarea copiilor în societate.
Însă pregătirea redusă a șco lilor, dotările insuficiente, numărul mic de școli, dezinteresul
profesorilor, nivelul precar de cunoștințe, absența unor deprinderi de a munci ordonat și
constant ale elevilor și de a îndeplini obligații profesionale și sociale, determină aptitudini
antis ociale.
Formarea personalității antisociale este un proces de durată, de acumulare de
informații care constituie deprinderi și concepții antisociale, dar care este sporită de o anumită

13
împrejurare, de o anumită situație de viață. Particularitățile psihice au și ele o contribuție
majoră la formarea personalității infracționale.
Pitulescu (2000) explică: temperamentul – fire a individului – reprezintă capacitatea
individului și felul de a răspunde la stimuli externi și interni, exprimându -se incapacitatea de
încadrare, concentrare nervoasă, autocontrol. Reprezintă latura dinamică a activității nervoase
și a comportamentului, fiind fundamentul psiho -fiziologic al aptitudinilor și caracterului
propriu și distructiv pentru fiecare individ. Aptitudinile – complexe funcționale sistematizate
– privesc însușiri ale individului care pot facilita și condiționa posibilitatea realizării unor
acțiuni fizice sau proiecte intelectuale. În sfera delincvenței, prezența aptitudinilor este legată
de problematica generală a adapt ării sociale. Caracterul – reunește ansablul însușirilor psihice
și morale ale individului – manifestate în regim de oarecare stabilitate, fiind considerat
nucleul personalității.

14
CAPITOLUL 2
INFRACȚIONALITATEA JUVENILĂ

Delincvența sau infracționalitate a juvenilă a primit de -a lungul anilor multe definiții,
însă lipsește o definiție acceptată în totalitate. Cu toate acestea, delincvența juvenilă reprezintă
încălcarea normelor și conduitelor sociale, sancționate juridic, realizate de minori; fiind una
dintre gravele probleme sociale din țara noastră. Aceste comportamente deviante se întâlnesc
în special la băieți, cu precădere în jurul vârstei de 14 -16 ani. Conform noului Cod penal,
articolul 113 prevede limitele răspunderii penale, după cum urmează : (1) M inorul care nu a
împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal; (2) Minorul care are vârsta între 14 și 16 ani
răspunde penal numai dacă se dovedește că a săvârșit fapta cu discernământ; (3) Minorul
care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal potrivit le gii.
O mai putem numi o participare a minorilor la un comportament ilegal. O mare par te
dintre aceste comportamente și infracțiuni ale minorilor sunt non -violente. Chiar dacă
majoritatea tinerilor au tendința de a jigni prin comiterea de infracțiuni și com portamente
antisociale în timpul adolescenței; repetarea acestor comportamente conduce ulterior la
infrațiuni violente.
Pitulescu (2000) spune că prin delincvență se înțelege o serie d e fapte ilicite,
indiferent dacă au sau nu un caracter penal (fuga de l a domiciliu, absența repetată și
îndelungată de la școală, abandon școlar nemotivat de cauze obiective, precum și anumite
fapte imorale care nu constituie infracțiuni).
Popescu -Neveanu (1978) prezintă în explicarea termenului de delincvență juven ilă că
sub aspect psihopedagogic , delincventul minor este acel nevâ rstnic ale cărui necesități
biologice, afective, intelectuale, educative și sociale nu au fost satisfăcute la timp și în mod
corespunzător normelor culturale existente . Iar H. Eysenck (1965) consider ă că tinerii
delincvenți provin din categoria celor greu educa bili.

2.1. Diferențele de sex dintre infractori
Comportamentul violent a fost declarat ca fiind tipic masculin, iar feminitatea era
văzută în antiteză cu delincvența. Chiar dacă diferențele de gen au fost evidențiate de către
unii critici ca fiind asemănătoare, ele continuă să fie bipolare în societate și formează o

15
diferență majoră a raportului dintre minorii condamnați. Însă, după 1900 -2000 acest raport a
devenit aproape egal între fetele și băieții care comit fapte ilegale în minorat și sunt
condamnați. Acest fapt este datorat lipsei unei identității proprii, dorința femeilor și fetelor de
a deveni independente și dorința de a se poziționa în egalitate cu bărbații.
Multe cercetări ilustrează o tendință alarmantă în care femeile decid să adopte practici
tradițional -masculine pentru a stârni atenție. Astfel, infracțiunile și crimele comise de femei
seamănă în comportament și modul de operare cu cele ale bărbaților. Cu toate acestea,
convergența de gen este văzută ca o cauză psihologică și socială a comportamentelor
delincvente la femei.

2.2. Tipuri de delincvență juvenilă
Steinberg (2008) preia clasificarea lui Moffitt, care prezintă două tipuri de infractori
în timpul adolescenței:
– Din prima categorie fac parte infractorii specifici de vârstă, care recurg la infracțiuni și
delincvențe în această perioadă, dar odată cu încheierea perioadei de adolesce nță se
încheie și infracțiunile.
– Din cea de a doua categorie fac parte recidiviștii care încep să aibă un comportament
agresiv și infracțional în copilărie și adolescență, dar continuă și în stadiul de adult.
Autorul subliniază că abuzul de substanțe interzise, problemele financiare, problemele
de sănătate mintală sunt factori care îi împing pe inf ractori să devină recidiviști.

Atât în țara noastră, cât și în alte țări care se confruntă cu delincvența juvenilă, se
întâlnesc trei tipuri de comportamente antisociale și infracțiuni:
1. Infracțiuni juvenile, care sunt rezolvate în instanțe de judecată spe ciale pentru minori,
Tribunalul Pentru Minori ș i Familie.
2. Crime și comportamente criminale, care se soluționează de Tribunalul Pentru Minori
și Familie, de Protecția Omului și de Sistemul de Justiție Penală.
3. Infracțiuni de stare – infracțiuni care sunt cla sificate astfel pentru că sunt săvârșite de
minori (de exemplu abandonul școlar, fumatul).

16
2.3. Factori în producerea delincvenței juvenile
Unii teoreticieni s -au grăbit să emită ipoteze cum că anumiți factori, ca de exemplu:
părinți săraci, părinți infr actori, comportament anti -social în copilărie, educație precară,
separarea de părinți etc. — ar influența în mod vizibil delincvența juvenilă. S -a demonstrat
însă că sărăcia, șomajul și inegalitatea economică, singure, nu produc sau nu favorizează
crima, c i numai în asociere cu alți factori (Amza, 2011) .

Amza (2011) , în Cursul de Criminologie, face o listă a factorilor de risc în producerea
delincvenței juvenile:
1. Influența factorilor prenatali. Copiii născuți de mame adolescente au mari șanse să
devină del incvenți din cauza consumului de alcool, droguri și/sau țigări de către
mamă în timpul sarcinii și a educației neadecvate primite.
2. Hiperactivitatea și impulsivitatea. Acești factori de personalitate duc la
infracț ionalitate în rândul minorilor.
3. Influența i nteligenței în obținerea performanțelor. Delincvența juvenilă este
asociată cu inteligența verbală scăzută, cu abandonarea școlii la vârste fragede
(aproximativ 15 ani); iar nivelul scăzut al inteligenței non -verbale este întâlnit la
minorii recidiviști.
4. Rolul părinților în dezvoltarea disciplinei și atitudinii juvenile a demonstrat că
supravegherea necorespunzătoare a copiilor, lipsa protecției părintești și conflictele
dintre aceștia conduc la crește rea infracționalității juvenile.
5. Rolul familiei dezmembr ate și al separării cuplurilor în creșterea delincvenței
juvenile sunt asociate de cele mai multe ori cu pierderea tatălui.
6. Privarea socio -economică. Părerile sunt împărțite între cei care susțin că
majoritatea minorilor delincvenți provin din clase econom ice joase și din familii cu
situații economice precare, și cei care susțin că între acești doi factori (situația
economică și delincv ența) nu există nicio corelație.
7. Influența actului de școlarizare se face în funcție de instituț ia școlară unde învață
mino rul.
8. Influența colegilor care au comis aceleași fapte. Minorii delincvenți se asociază în
grupuri mici, de două -trei persoane pentru a săvârși anumite fapte, datorită
efectelor stimatizării î n momentul recunoașterii faptei.
9. Influența comunității variază în funcție de rezidenț a victimelor ș i a făptașilor.

17
10. Influența „mișcărilor de gang” (băieții de cartier) . Studiile în domeniu prezintă
sărăcia, influențele mass -media și lipsa suportului familial ca fiind caracteristicile
favorizante pentru formarea acestor g rupuri. Cei mai tentați dintre copii să intre în
astfel de grupuri sunt minori care simt nevoia de putere și de recunoaștere, simt
nevoia de a face parte dintr -un grup/ o comunitate, din nevoia de prietenie și de a fi
acceptați indiferent de sex sau rasă.

Studiile în domeniu arată că persoanele care au un stil de viață manipulator, care au un
nivel scăzut al empatiei și al remușcărilor, cărora le lipsește capacitatea de a lua în considerare
consecințele faptelor sale, prezintă un risc crescut de a fi impli cați în acte antisociale și
infracțiuni.
Studiul lui Forsman et al. (2010) a arătat că personalitatea psihopatică din timpul
adolescenței redă un comportament antisocial la vârsta adultă, însă comportamentul antisocial
din adolescență nu are legătură cu pe rsonalitatea psihopatică ulterioară. Un rol important între
această personalitate prezentă în adolescență și comportamentul antisocial la maturitate este
dat de factorii genetici.

2.4. Date statistice privind delincvența juvenilă din România
Sinteza lui Rădulescu & Dâmboianu (2003) prezintă faptul că fenomenul de
delincvență juvenilă din România are o serie de particularități. Evoluția sa în timp a înregistrat
nu atât modificări cantitative, cât o serie de schimbări cu caracter calitativ. Din perioada
imediat după cel de -al doilea război mondial și până astăzi, acest fenomen a cunoscut trei
―vârfuri‖ mai importante :
 Perioada cuprinsă între anii 1950 -1954 – este prima etapă, în cursul căreia fenomenul
a căpătat amploare și consistență, fiind potențat, în mare parte, de criza economică și
de condițiile specifice existente în România postbelică.
 Perioada cuprinsă între anii 1983 -1986 – etapă în cursul căreia fenomenul se triplează
față de perioada anterioară. În 1985 s -a înregistrat un număr record de minori
delincvenți (8.600) din care cea mai mare parte reprezentau copiii nedoriți sau tarați
(așa-numiții ―decreței‖), rezultați din măsurile coercitive ale celebrului Decret din
Octombrie 1966 cu privire la interzic erea avortului.
 Perioada cuprinsă între 1989 -2003 – etapă în care fenomenul cunoaște cele mai mari
creșteri și modificări calitative. Din punct de vedere calitativ a crescut gradul de

18
periculozitate a unor delicte, și violența cu care sunt comise de către minori și a scăzut
media de vârstă de la car e un minor devine delincvent. Pe de altă parte, modelele
criminale oferite tinerilor sunt, astăzi, mai răspândite și mai vizibile, iar oportunitățile
de asociere cu delincvenți minori sau adulți sunt mai mari.

Amza (2011) vorbește despre cercetarea crimin ologică din România și subliniază că
într-o conferință de presă organizată la sediul Ministerului de Interne, de Inspectoratul
General al Poliției, se sublinia că, de la începutul anului 2001, într -un trimestru, au fost
înregistrate șase infracțiuni de omo r, șas e tentative de omor, 193 tâ lhării și aproape cinci mii
de furturi comise de minori. Aproape 60% dintre minorii care au comis infracțiuni nu
frecventau cursurile v reunei forme de învățământ, iar 9%, cu vârste cuprinse între 16 și 18
ani, mai fuseseră condamnați și pentru alte fapte penale. Problema, însă, trebuie actualizată și
din punctul de vedere al victimelor, aceeași sursă apreciind că 21% dintre victimele
infracțiunilor intrafamiliale, înregistrate în anul 2000, au fost copii.
Conform Ministerul ui Justiției și UNICEF , în perioada octombrie 2003 – martie 2004
s-au întocmit o serie de statistici pentru 8 județe, printre care și Brașov (București, Cluj, Iași,
Timiș, Alba, Constanța și Dolj), pe baza analizelor Autorității Tutelare, dar și a Instanțe lor
pentru Minori și Familie, din care a reieșit situația infracțiunilor comise de minori. (Figura
2.1).

Figura 2.1 Infracțiuni comise de minori între octombrie 2003 – martie 2004

19
În categoria infracțiunilor contra patrimoniului se regăsesc furturile, tâ lhăriile,
înșelăciunile, tăinuirile și distrugerea. Infracțiunile contra vieții, integrității corporale și a
sănătății cuprind omorurile calificate, tentativele de omor, loviri și alte violențe, vătămările
corporale. Violul, perversiunile sexuale, prostitu ția, proxenetismul și actele sexuale cu minori
intră în categoria infracțiunilor contra vieții sexuale. Infracțiunile prevăzute de legile speciale
în care sunt implicați minori cuprind: conducerea fără permis, braconajul, traficul și consumul
de droguri. I ar în categoria altor infracțiuni regăsite în Codul Penal se înca drează mărturiile
mincinoase, f alsificarea de valori, distrugerea și/sau sustragerea de înscrisuri oficiale.
Raportul de activitate al Ministerului Public și a Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție a României arată evoluția numărului de minori inculpați și trimiși în
judecată în perioada 2007 -2014:

Tabel ul 2.1 Evoluția numărului de minori inculpați din România, în perioada 2007 –
2014
Anul Numărul de minori
inculpați
2007 4613
2008 4140
2009 3926
2010 3955
2011 4148
2012 4035
2013 4431
2014 2966

Pe baza tabelul 1 se poate observa o scădere semnificativă a numărului de minori care
au fot trimiși în judecată în anul 2014 față de anii anteriori. Raportul de activitat e al
Ministerului Public arată și structura celor mai importante categorii de infracțiuni comise de
minori și numărul minorilor care au comis aceste fapte în anul 2014, după cum urmează:
infracțiuni contra altor persoane (481 de minori), omor (53 de minori ), violuri (66 de minori),
infracțiuni contra patrimoniului (2154 de minori), furturi (1496 de minori), tâlhării (611

20
minori, din care o tâlhărie a fost cu moartea victimei), iar 903 minori au fost victime ale
violenței în familie.
Raportul Ministerului Ju stiție și al UNICEF din perioada 2003 -2004 arată o distribuție
pe sexe, vârstă, etnie, educație și mediul familial din care provin minorii infractori. Numărul
total de 701 minori este echivalentul minorilor inculpați pentru cele opt județe prezentate
anter ior:

Tabelul 2.2 Distribuția minorilor inculpați în județele București, Brașov, Arad, Cluj,
Timiș, Dolj, Constanța și Iași în perioada octombrie 2003 – martie 2004
Criteriul Distribuția în funcție de
criteriu Numărul de minori

Vârsta 14-16 ani 237
16-18 ani 464

Sexul minorului Feminin 43
Masculin 658

Etnia Român 591
Țigan 75
Maghiar 15
Turc 16
German 4

Nivelul de educație Neșcolarizat 113
1-4 clase 46
5-8 clase 249
9-12 clase 92
Școală profesională 36
Abandon școlar 165

Med iul familial Mediu familial violent 386
Mediu familial nonviolent 315

2.5. Modele teoretice ale infracționalității juvenile
Pe baza mai multor cercetări și statistici s -au elaborat trei categorii primare ale
delincvenței, și anume: teoriile biologice, teoriile psihologice și teoriile sociologice.
Teoriile biologice merg pe ideea factorilor ereditari, și anume „ereditatea criminală‖
care transmite genele părinților infractori, urmașilor. În cadrul acestor teorii apar și teorii de

21
natură biochimică și en docrinologică care se axează pe meditatorii cerebrali și pe nivelul de
hormoni masculini (testosteronul) – care este mai crescut în rândul infractorilor.
Teoriile psihologice merg pe ideea factorilor dobândiți prin educație și a trăsăturilor de
personalita te. În (Rădulescu & Dâmboianu, 2003) delincvenții sunt priviți ca persoane
inadaptate, care nu pot întreține raporturi sociale normale, definite de frustrare, agresivitate,
coeficienți scăzuți de inteligență și alte tendințe ce pot fi atribuite factorilor de personalitate.
Iar absența mecanismelor de sublimare generează un tip de personalitate ce nu resimte nici o
constrângere morală în acțiunile lui, acționând după dorințe și plăceri și nu în funcție de
reguli.
Teoriile sociologice îmbină teoriile biologic e și teoriile psihologice, dar evidențiază
factorii și condițiile sociale ca fiind cauza/ condiția delincvenței. Aceste teorii susțin că
delincvența este rezultatul erorilor, carențelor, distorsiunilor și orientărilor socializării în
mediul familial; iar î n marea majoritate a cazurilor, delincvența juvenilă este o formă de
"protest" contra inegalităților sociale, o formă ilicită de acțiune care -și propune "ruperea"
barierelor sociale în calea realizării scopurilor dorite (Rădulescu & Dâmboianu, 2003) .
Amza (2011) face o selecție a teoriilor privind criminalitatea, pe care le structurează în
funcție de autorii lor:
o Teoria lui Charles Goring / crima – un defect ereditar . Autorul susține că fenomenul
criminal este moștenit la fel ca trăsăturile fizice și că exist ă multe asemănări între
crimele comise de părinți și cr imele comise de copiii acestora.
o Teoria lui Alfred Binet : scala inteligenț ei și conceptul vârstei mentale.
o Teoria comportamentului criminal: Richard Cloward considera că momentul ales de
infractori pen tru a comite o faptă este un moment pe care aceștia și -l creează conștient.
o Teoria imitației: Gabriel Tarde s-a numărat printre primii criminologi care au
prezentat o teorie a crimei ca fiind un comportament normal învățat.
o Teoria stresului: Robert Merton propune existența unor forțe sociale și presiuni
psihice care împing oame nii la comiterea de infracțiuni.
o Teoria constrângerii a lui Robert Merton/ anomia în economia de piață este creată de
structura socială care așteaptă realizări din partea populației f ără a oferi aceleași
mijloace necesare. De aceea stresul apare la persoanele care nu pot obține bunăstarea
prin muncă cinstită, iar acest fapt îi îndeamnă să recurgă la m etode ilegale și la
infracțiuni.

22
o Teoria lui Albert Reiss era susținută pe ideea că del incvența este rezultatul unui eșec al
aplicării normelor de comportament permise de lege, a lipsei controlului social și a
lipsei unor reguli sociale din familie, ș coală sau alte grupuri sociale.
o Teoria lui Jackson Toby se bazează pe „miza în conformitate‖ . Autorul susține că toți
tinerii sunt tentați să încalce legea, însă unii riscă mai mult (de exemplu carierele
viitoare) în cazul în care dau curs acestei tentații.
o Teoria lui Ivan Nye afirmă că familia este cea mai importantă sursă de control social
pentru tineri, însă există doi factori implicați în acest control familial: controlul direct
care depinde de reguli, pedepse, restricții și, controlul indirect care provine din
identificarea tânărului cu noncriminali și din dorința de a nu stânjeni propria familie.
o Teoria înfrânării sau a constrângerii: Walter Reckless susține că toți indivizii sunt
afectați de o varietate de forțe care -i împing spre infracțiune și de o altă varietate de
forțe care -i rețin de la săvârșirea infracțiunii.
o Teoria abaterii a lui Da vid Matza pledează împotriva teoriilor tradiționale care
susțineau că diferența dintre delincvenți și nondelincvenți este marcată de
constrângerea de a încălca legea. Acesta susține că libertatea și similaritatea cauzează
delincvența prin oferirea posib ilităților de a încălca legea.
o Teoria controlului social a lui Travis Hirschi susține că toți avem un instinct animalic
și de aceea putem comite acte criminale. Însă oamenii sunt legați de grupuri sociale
prin atașament, angajament, implicare și credință și, de aceea este puțin prob abil să
comită acte delincvente.
o Teoria alegerii raționale sugerează că infracțiunile se produc ca răspuns la
oportunitățile specifice. Exemplul pe care îl oferă Amza este al unei case care arată
tentant pentru infractor, grație tuf ișurilor din spatele acesteia sau a vecinilor zgomotoși
și, astfel infractorul poate ataca.

23
CAPITOLUL 3
TRIADA ÎNTUNECATĂ ȘI RAPORTUL 2D:4D

3.1. Triada întunecată (Dark triad)
Literatura de specialitate oferă informații despre trăsăturile de personalit ate asociate cu
delincvența, trăsături cuprinse în Triada întunecată (Dark triad). Triada întunecată cuprinde
trei dimensiuni: narcisismul, machiavelismul și psihopatia subclinică.
Paulhus & Williams (2002) susțin că cele trei elemente ale Triadei întunec ate implică,
în grade diferite, un personaj malefic social, cu tendințe comportamentale spre auto –
promovare, răceală emoțională, duplicitate și agresivitate.

3.1.1. Narcisismul
Popescu -Neveanu (1978) prezintă narcisismul ca fiind o stare anormală, caract erizată
printr -o dragoste intensă a cuiva față de propriile sale calități fi zice sau psihice. Desemnează
atât un simptom, cât și o trăsătură caracteristică constâ nd din autoadorație exagerată.
Narcisistul este incapabil să iubească alte persoane. Campbell et al (2002, cit. in Wai &
Tiliopoulos, 2012) susțin că persoanele narcisiste posedă o grandoare exagerată, sunt egoiști,
aroganți și exploatatori în relațiile interpersonale, văzându -i pe alții ca un mijloc de a obține
admirație.
Studiile lui (Watson, Gr isham, Trotter, 1984; Watson & Marris, 1991, cit. in Wai &
Tiliopoulos, 2012) au arătat că narcisismul și machiavelismul sunt asociate cu un nivel redus
de empatie.

3.1.2. Machiavelismul
Machiavelismul este o comportare vicleană, lipsită de scrupule și d e onoare (Oprea,
Pamfil, Radu, & Zăstroiu, 2008). După concepția lui Jones & Paulhus (2011) persoanele
machiavelice sunt manipulatoare și posedă un minim de control de sine. Machiavelismul este
o trăsătură de personalitate, caracterizată prin duplicitate, răceală emoțională și utilizarea unor
strategii impersonale pentru a manipula alte persoane pentru un câștig personal. (Harrell,
1980, cit. in Wai & Tiliopoulos, 2012) susține că această tendință de exploatare poate deriva
dintr -o lipsă de atașament din in teracțiunile sociale.

24
3.1.3. Psihopatia subclinică
Psihopatia subclinică este o afecțiune ce se caracterizează prin dezechilibru și tulburări
de comportament pe fond constituțional. Se mai numește și anomalie caracterială a
personalității sau caracteropati e, deoarece subiecții psihopați se caracterizează în special prin
conduite antisociale și impulsive, prin abolirea „ simțului moral". Psihopatiile su nt stări
psihice patologice aflate la granița manifestărilor normale ale personalității și nu procese în
evoluție – susține Popescu -Neveanu (1978) .
Persoanele psihopate folosesc modele distructive de comportament, utilizează tehnici
de manipulare pentru câștiguri personale. Hare (1999, cit. in Wai & Tiliopoulos, 2012) afirmă
că spre deosebire de celelalte trăsăt uri ale Triadei întunecate, persoanele psihopate sunt
caracterizate de un nivel ridicat al impulsivității, de o tendință de nesăbuință, sunt imorale și
uneori au un comportament violent. Iar, Williams & Paulhus (2004) susțin că incapacitatea
persoanelor ps ihopate de a empatiza este completată de lipsa remușcărilor, a vinovăției și a
regretului.
(Foster & Trimm, 2008, cit. in Jones & Paulhus, 2011) afirmă că psihopații au
capacitatea de a inhiba impulsurile antisociale, iar la niveluri subclinice (Fite et al ., 2010, cit.
in Jones & Paulhus, 2011) traiectoria de viață a persoanelor psihopate este de autodistrugere.
La niveluri clinice (Hare, 1991, cit. in Jones & Paulhus, 2011) impulsivitatea denotă
comportamentul criminal.

3.1.4. Studii privind Triada întune cată
Există până în prezent studii care demonstrează legătura dintre cele trei trăsături de
personalitate (Paulhus & Williams, 2002), o suprapunere între machiavelism și psihopatie
(Fehr, Samson & Paulhus, 1992; McHoskey, Worzel & Szyarto, 1998), o suprap unere între
narcisism și psihopatie (Gustafson & Ritzer, 1995), o suprapunere între machiavelism și
narcisism (McHoskey, 1995), dar și relația dintre personalitatea psihopatică și
comportamentul antisocial (Forsman et al., 2010).
Alte studii dezvăluie rel ația dintre Triada întunecată și empatie (Wai & Tiliopoulus,
2012), rolul impulsivității în factorii de personalitate ai Triadei întunecate (Jones & Paulhus,
2011) și legătura dintre trăsăturile Triadei întunecate și istoria de viață (McDonald, Donnellan
& Navarrete, 2012).

25
3.2. Raportul 2D:4D dintre lungimea degetelor (Digit ratio)
Cercetările din ultimii ani au evidențiat asocierea unor particularități antropometrice
cu infracționalitatea. Digit ratio este raportul dintre lungimea degetului arătător d e la mâna
dreaptă (2 sau 2D) și a degetului inelar de la mâna dreaptă (4 sau 4D). Raportul 2D:4D este
influențat de nivelul de hormoni sexuali – în special al nivelului de testosteron. Acest nivel se
formează la sfârșitul primului trimestru de sarcină – moment critic de diferențiere sexuală a
corpului, dar este legat și de lateralizarea cerebrală (Geschwind & Galaburda, 1987, cit. in
Beaton, 2012)
Un nivel crescut de testosteron facilitează creșterea în lungime a degetului inelar, în
timp ce un nivel cresc ut de estrogen facilitează creșterea în lungime a degetului arătător; fiind
un raport dimorfic sexual. Acest raport negativ al 2D:4D reprezintă un predictor al hiper –
masculinizării, care denotă fertilitate la bărbați, dar crește și probabilitatea de homose xualitate
și bisexualitate.
Manning (2002; 2010) , în studiile sale, se referă la raportul negativ dintre lungimea
degetelor ca fiind corelat cu fertilitatea și cu heritabilitatea, cu performanța individuală, dar și
cu agresivitatea și preferințele sexuale . Diferențele de expunere hormonală din perioada
prenatală poate duce la diferite trăsături de personalitate, la capacitatea de a efectua sarcini,
înclinație pentru sport, îndemânare fizică și efectuarea de munci manuale, dar și la un
comportament agresiv. Unii autori susțin că raportul dintre lungimea degetelor poate fi aflat
înainte de naștere și, de accea, poate fi un indicator fiabil al condițiilor prenatale timpurii și al
factorilor de sănătate ulteriori.
Geschwind & Behan (1982, cit. in Hopp et al, 2 012) spun că expunerea la testosteron
poate influența în mod direct informațiile neuronale prin modificarea transmiterii de impulsuri
nervoase, ceea ce duce la dezvoltarea emisferei drepte, în timp ce Manning (2001, cit. in
Hopp et al, 2012) susține că exp unerea la un nivel ridicat de testosteron poate corela cu
tulburări de dezvoltate, cu autismul și cu sindromul Asperger.
Studiile lui Manning au arătat că media raportului 2D:4D la bărbați este de 0,96 până
la 0,984, iar la femei este de 0,994 până la 1. Această variație poate fi datorată rasei și a
cadrului geografic. Teoria lui Rushton (1997, cit. in Manning, 2002) prezintă ideea că
populațiile aflate mai aproape de Ecuator au un nivel mai ridicat de testosteron și sunt relativ
mai masculinizați. Însă, M anning, în același articol, contrazice teoria lui Rushton, spunând că
populațiile din zone cu latitudini medii au o medie mai mare de testosteron, față de populațiile
mai apropiate de Ecuator și a populațiilor aflate mai aproape de Poli.

26
3.2.1. Studii pri vind Digit ratio
Raportul 2D:4D nu se referă doar la o serie de variabile asociate cu personalitatea
(Lippa, 2006) sau doar cu coordonarea fizică (Honnekopp & Schuster, 2010), ci se referă și la
anumite variabile cognitive (Beauvois, 2006; Brosnam, 2008; Beaton, 2012). Unii cercetători
au studiat posibilitatea de asociere între raport ul 2D:4D și criminalitatea (Blan chard & Lyons,
2010), iar studiul lui Herschl et al (2012) a arătat corelația între acest raport și creșterea furiei
și reducerea flexibilități i cognitive. Dacă (Beaton, Magowan & Rudling, 2012) au constatat că
Digit Ratio este le gat pozitiv de per formanțe la testul de memorie, (Hopp, Pucci de Moraes &
Jorge, 2012) au aplicat studii pe studenții de la medicină și au evidențiat că bărbații cu un
nivel crescut de testosteron și cu un nivel scăzut de estrogen tind să aibă un nivel ridicat de
inteligentă.
Comparația dintre infractori și non -infractori a lui (Hanoch, Gummerum & Rolison,
2012) au confirmat că acest raport poate fi legat de criminalitat e prin efectele sale asupra
impulsivității și a educației, (Aluja et al, 2009) au evidențiat o legătură între impulsivitate și
comportamentul criminal, care se face prin genele transportului serotoninei, iar (Hönekopp,
2011) a semnalat că raportul 2D:4D es te asociat cu agresivitatea în rândul bărbaților. Pe lângă
studiul lui Hanoch et al. (2012), au existat investigații care dezvăluie asocieri între raportul
2D:4D și psihopatie (Blanchard & Lyons, 2010), precum și între expunerea prenatală la
testosteron și flexibilitatea cognitivă în rândul deținuților consumatori de metamfetamină
(Herschl et al, 2012).
(Manning et al, 2010), la fel ca (von Horn et al, 2010) au raportat corelații
semnificative între 2D:4D și EQ5 și SQ6, însă (Voracek & Dressler, 2006) nu a u găsit asociații
semnnificative între 2D:4D și SQ sau EQ. (Manning et al, 2010) au găsit o corelație pozitivă
semnificativă între EQ și 2D:4D și o corelație negativă semnificativă între SQ și 2D:4D.
Aceștia au postulat și o legătură între impulsivitate și criminalitate, dar nu au reușit să
examineze dacă tendințele impulsive ale infractorilor ar putea avea o bază biologică, însă
(Hiraishi et al, 2012) au arătat că raportul dintre lungimea degetelor este ereditar în rândul
japonezilor.

5 EQ- inteligență emoțional ă;
6 SQ – inteligență spirituală.

27
CAPITOLUL 4
CERCETAR E EMPIRICĂ PRIVIND RELAȚIA DINTRE
PERSONALITATE, PARTICULARITĂȚI ANTROPOMETRICE ȘI
INFRACȚIONALITATE

4.1. Introducere
Infracționalitatea juvenilă desemnează încălcarea normelor și conduitelor sociale,
realizate de către minori și sancționate juridic. In fracționalitatea juvenilă poate fi numită un
fenomen de viață deoarece cuprinde numeroși factori de risc ca familii dezmembrate, privarea
socio -economică, influența comunității și a colegilor care au comis deja o astfel de faptă,
influența actului de școla rizare, influența inteligenței, a impulsivității și chiar influența
factorilor prenatali, în special al nivelului crescut de testosteron.
Există o multitudine de teorii privind infracționalitatea, iar (Amza, 2011) le
structurează în funcție de factori fav orizanți. Dar existența a trei categorii primare – biologice,
psihologice și sociale – au ajutat la elaborarea modelelor teoretice ale infracționalității
juvenile. O precizare importantă a teoriilor psihologice este cea care susține că fiecare individ,
fie adult sau minor, deține în stare latentă o deviație de comportament și, uneori o psihoză,
care dacă este stimulată în anumite împrejurări, conduce individul spre un comportament
deviant sau chiar la săvârșirea unei infracțiuni.
Factorii de personalitate identificați de Pinatel ( cit. in Buș, 2008): egocentismul,
labilitatea, agresivitatea și indiferența afectivă sunt doar câțiva care apar în literatura de
specialitate și, care sunt asociați cu infracționalitatea. Unele dintre aceste trăsături de
personalit ate asociate cu fenomenul infracționalității sunt incluse și în Dark Triad (Triada
întunecată) și în Sensation Seeking (Foamea de senzații).
Triada întunecată (Dark triad) desemnează un grup de trei constructe ale
personalității: machiavelism, psihopatie subclinică și narcisism. Machiavelismul –
predispoziția de a manipula, este un comportament viclean. Persoanele machiavelice sunt
manipulatoare, cu un minim de control de sine (Jones & Paulhus, 2011), care poate deriva din
lipsa de atașament în relațiile interpersonale (Harell, 1980). Psihopati a subclinică –
predispoziție spre conduite și comportamente antisociale, tulburări de comportament. Aceste
persoane sunt caracteziate de un nivel ridicat al impulsivității (Hare, 1999) și denotă un
comportament criminal (Hare, 1991). Narcisismul – trăsătur ă caracterizată de autoadorație,

28
centrare pe sine, egoism. În unele studii, narcisistul apare ca arogant și exploatator în relațiile
interpersonale (Campbell et al, 2002) și îi vede pe alții un mijloc în obținerea admirației (Wai
& Tiliopoulos, 2012).
Com portamentul antisocial în adolescență este adesea asociat cu probleme de
comportament viitoare sau cu un nivel ridicat de trăsături psihopatice (Moffitt, 2005). Există
numeroase studii care evidențiază legături între două sau chiar toate cele trei trăsătur i de
personalitate (Fehr, Samson & Paulhus, 1992; Gustafson & Ritzer, 1995; McHoskey, Worzel
& Szyarto, 1998; Paulhus & Williams, 2002, s.a.).
Foamea de senzații (Sensation seeking) reprezintă o înclinație spre comportamente
impulsive, căutare de experien țe noi, dorința de a efectua activități periculoase. Zuckerman
(2002) , în studiile sale, susține că este căutarea unui comportament social dezinhibat.

4.2. Ipoteze
1. Există o asociere pozitivă între dimensiunile măsurate de Triada întunecată și
gravitatea faptei.
2. Există o asociere pozitivă între dimensiunile măsurate de Scala pentru nevoia de
stimulare senzorială (SSS) și gravitatea faptei.
3. Există o asociere negativă între raportul 2D:4D și gravitatea faptei.
4. Există o asociere pozitivă între dimensiunile măsurate ale Triadei întunecate și Scala
pentru nevoia de stimulare senzorială (SSS).
5. Există o asociere negativă între raportul 2D:4D și subscalele Triadei întunecate.
6. Există o asociere negativă între raportul 2D:4D și Scala pentru nevoia de stimulare
senzorială (SSS) și, subscalele acesteia.

4.3. Metode

4.3.1. Participanți
La studiul de față au participat 44 persoane de sex masculin, cu vârsta cuprinsă între
15-20 de ani, aflați în regim privativ de executare a pedepsei (în Centrul de detenție al
Penit enciarului Târgu Mureș). Din punct de vedere al vârstei, cei mai mulți participanți au 17
ani (15 participanți) și 18 ani (10 participanți), în vârstă de 16 ani sunt 7 participanți, tot 7

29
sunt și tinerii de 20 de ani, 4 participanți au 19 ani, iar un singu r minor al studiului are vârsta
de 15 ani (Grafic 1).
Dacă luăm în considerare nivelul de educație, doi dintre participanți nu au fost
școlarizați, iar numărul de clase a fost absolvite după cum urmează: clasa I – 3 participanți;
clasa a II -a – 5 particip anți; clasa a III -a – 4 participanți; clasa a IV -a – 5 participanți; clasa a
V-a – 3 participanți; clasa a VI -a – 7 participanți; clasa a VII -a – 6 participanți; clasa a VIII -a
– 2 participanți; clasa a IX -a – 3 participanți și clasa a X -a – 4 participanți .

Figura 4.1. Distribuția participanților în funcție de vârstă

Dintre acești 44 de deținuți, 25% sunt recidiviști. Toți cei care au participat la studiu,
au fost informați în legătură cu etapele și procedurile studiului, iar participarea a fost real izată
pe baza Consimțământului informat și a Formularului de acceptare . S-a păstrat
confidențialitatea datelor și anonimatul participanților, iar datele prelevate nu prezintă riscuri
pentru participanți.

30
4.3.2. Instrumente
Instrumentele folosite la ace st studiu sunt două chestionare scurte: Dirty Dozen (12D)
și Scala pentru nevoia de stimulare senzorială (SSS) .
Chestionarul Dirty Dozen (12D) , preluat de la Jonason (2010), cuprinde 12 afirmații
evalua te pe scale de interval în 5 paș i ( 1 = Dezacord tota l, 5 = Total de acord), cu câte patru
afirmații pentru cele trei trăsături de personalitate ale Triadei întunecate : machiavelism,
narcisism și psihopatie subclinică. Participanții au fost rugați să citească sau li s -a citit, în
cazul în care participanții aveau un nivel redus de școlarizare, fiecare afirmație și să indice
printr -un „X‖ scala/ cifra corespunzătoare în cea mai mare măsură modului în care gândesc
și/sau acționează.
Chestionarul Scala pentru nevoia de stimulare senzorială (SSS) a lui Zuckerman
(1964), cuprinde 40 de elemente, cu câte două variante de răspuns pentru fiecare element, și
care măsoară patru componente: TAS (Thrill and Adventure Seeking) – căutarea aventurii;
Dis (Disinhibition) – dezinhibiția, ES (Experience Seeking) – experiența c ăutată și BS
(Boredon Susceptibility) – susceptibilitatea la plictiseală . Participanții au fost rugați să
încercuiască varianta care descrie cel mai bine preferința sau felul de a simți, după ce au citit
cu atenție sau le -a fost citite ambele variante ale fiecărui item.
Ambele chestionare au fost traduse de o firmă de traduceri și de către mine, s -a
efectuat retroversiunea în orb de o altă firmă de traduceri și de către mine, apoi am rafinat
instrumentul în limba română.
Studiul mai cuprinde și informații și date demografice ale fiecărui participant: vârsta,
nivelul de școlarizare, tipul de infracțiune, numărul maxim de luni posibile de pedeapsă,
natura abaterii – recidivă sau prima abatere, dar și desenul mâinii drepte pentru o măsurare
ulterioară a rapor tului 2D:4D. Desenul și măsurarea mâinii drepte au fost făcute direct și
manual, pentru a evita posibile erori, deoarece o fotografie sau o imagine scanată a mâinii
distorsionează lungimile relative ale degetelor. Manning et al (2010) vorbesc despre studii le
Voracek, Dressler, studii din Marea Britanie, Statele Unite ale Americii și Germania în care
imaginile scanate sau fotografiile distorsionează raportul.
Operaționalizarea faptelor s -a făcut din noul Cod penal, în numărul maxim de luni
posibile de pedea psă pentru fiecare faptă (Tabelul 1). Am recurs la această procedură
deoarece o parte dintre participanți nu au avut până în momentul aplicării studiului judecarea
definitivă a cauzei și pronunțarea sentinței, iar pentru restul participanților încadrarea j uridică
și stabilirea pedeapsei au fost emise în funcție de natura faptei, de vârsta inculpatului din
timpul săvârșirii infracțiunii, de infracțiunea comisă în stare de recidivă, s.a., neavând acces la

31
aceste date. Din această operaționalizare rezultă fapt ul că numărul de luni de pedepsă este
direct proporțional cu gravitatea faptei/ faptelor.

Tabelul 4.1. Potențiala pedeasă în funcție de fapta săvârșită
Nr.
Crt.
Fapta săvârșită Numărul
maxim de luni
posibile
Observații din noul Cod penal
1. Furt calif icat 60 luni Codul penal cuprinde atât furtul,
cât și furtul calificat în funcție de
categoria de bunuri, de împrejurări
și de scopul de folosință (Art. 228 –
Art. 230).
2. Viol săvârșit de un minor 60 luni Violul se pedepseșt e cu închisoarea
de la 3 la 10 ani, însă dacă făptașul
a sâvâ rșit fapta între 14 -18 ani,
prescripția faptei se reduce la
jumătate (Art. 218, Art. 131).
3. Viol 120 luni Art. 218.
4. Tentativă de omor 120 luni Art. 33 prevede: „tentativa se
sancționează cu pedeapsa prevăzută
de lege pentru infracțiunea
consumată, ale cărei limite se reduc
la jumătate‖.
5. Tentativă de omor + Talhărie 168 luni Art. 39 menționează „când s ‐au
stabilit numai pedepse cu
închisoare, se aplică pedeapsa cea
mai grea, la care se adaugă un spor
de o treime di n totalul celorlalte
pedepse stabilite‖.
6. Tâlhărie calificată 144 luni Art. 234.
7. Tâlhărie + Bătaie 148 luni = Art. 234 + ⅓ Art. 198.
8. Omor 240 luni Art. 188.
9. Omor deosebit de grav 300 luni Art. 189.

32
Raportul 2D:4D (Digit ratio) reprezintă raportul dintre lungimea degetului 2 –
arătător și degetului 4 – inelar de la mâna dreaptă. Acest raport este influențat de nivelul de
testosteron, format la sfârșitul primului trimestru de sarcină. Nivelul crescut de testosteron
facilitează creșterea în lungime a deget ului inelar de la mâna dreaptă.

4.3.3. Procedură
Instrumentele de investigație folosite au fost aplicate individual pentru fiecare
participant, după prezentarea etapelor și procedurilor studiului și după semnarea
Consimțământului informat și a Formularului de acceptare .

4.3.4. Analiza datelor
Datele obținute au fost introduce în baza de date de tip SPSS. Pentru analiza datelor
am folosit pachetul statistic SPSS (versiunea 20), păstrându -se anonimatul participanților.

4.4. Rezultate și limite
Studiul de față are un design descriptiv corelațional, utilizând ancheta în Centrul de
Detenție, două chestionare și desenul mâinii drepte; măsurând caracteristicile existente în acel
moment al participanților, neutilizând modificări, intervenții sau re-testări. Media vârstei
participanților este de 17,68 ani, iar nivelul de școlarizare reprezentat prin Graficul 2 arată că
cei mai mulți participanți au absolvit clasa a V -a (15,91 %). Pe baza graficul ui putem observa
nivelul redus d e școlarizare, care poate fi un factor important în pr oducerea delincvenței
juvenile.
Conform datelor din SPSS, raportul 2D:4D are o medie de 0,95, medie care confirmă
studiile americane, dar și studiul lui Hanoch, Gummerum & Rolison (2012) privind raportul
2D:4D la infracto ri.

33

Figura 4.2. Nivelul de școlarizare al participanților

Ipoteza 1:
Există o asociere pozitivă între dimensiunile măsurate de Triada întunecată și
gravitatea faptei.
Prima ipoteză se confirmă , demonstrând că machiavelismul – predispoziția de a
mani pula alte persoane, de a înșela este direct proporțională cu gravitatea faptei (r = 0,346; p
= 0,022) ; explicând în același timp și ideea că înșelăciunea este privită ca fiind o faptă
interzisă de legea penală, alături de furt, tâlhărie și altele. Fiind pu țini participanți, celelalte
dimensiuni ale Triadei întunecate au o semnificație redusă, dar se pot observa anumite
tendințe.
Alte studii au arătat un nivel semnificativ între psihopatie și infracționalitate (Krueger
et al, 2010, cit. in Forsman et al, 201 0).

34
Tabelul 4.2. Corelația între gravitatea faptei și scala Triadei întunecate (12D)
Narcisism_total Machiavelism_total Psihopatie_total DarkT_total
Numar maxim de
luni posibile de
pedeapsa Pearson
Correlation ,103 ,346* ,155 ,292
Sig. (2 -tailed) ,505 ,022 ,314 ,055
N 44 44 44 44

Ipoteza 2:
Există o asociere pozitivă între dimensiunile măsurate de Scala pentru nevoia de
stimulare senzorială (SSS) și gravitatea faptei.
Conform tabelului de corelație dintre cele două variabile, rezultă asocier e pozitivă (r =
0,336; p = 0,026) între gravitatea faptei și Scala pentru nevoia de stimulare senzorială (SSS)
a lui Zuckerman, dar este de remarcat faptul că nicio dimensiune a scalei SSS nu indică
asocieri semnificative cu gravitatea faptei: TAS – căutar ea aventurii (r = 0,222; p = 0,148),
Dis – dezinhibiția (r = 0,233; p = 0,127), ES – căutatare experi enței (r = 0,290; p = 0,056) și
BS – susceptibilitatea la plictiseală (r = -0,045; p = 0,774).

Tabelul 4.3. Corelația între gravitatea faptei și Scala pe ntru nevoia de stimulare
senzorială (SSS)
TAS_total Dis_total ES_total BS_total SSS_total
Numar maxim de luni
posibile de pedeapsa Pearson Correlation ,222 ,233 ,290 -,045 ,336*
Sig. (2 -tailed) ,148 ,127 ,056 ,774 ,026
N 44 44 44 44 44

Ipoteza 3 :
Există o asociere negativă între raportul 2D:4D și gravitatea faptei.
Cea de a treia ipoteză , testată prin calcularea coeficientului de corelație Pearson (r) ,
arată o asociere n egativă, nesemnificativă (r = -0,176; p = 0,254). Acest lucru se datorează
numărului mic de subiecți (44). Însă, există studii care asociază raportul 2D:4D cu

35
criminalitatea (Blan chard & Lyons, 2010) , dar și o asociere pozitivă între acest raport și
creșterea furiei, reducerea flexibilității cognitive ( Herschl et al , 2012 ).

Ipote za 4:
Există o asociere pozitivă între dimenisunile măsurate ale Triadei întunecate și
Scala pentru nevoia de stimulare senzorială (SSS) .
Triada întunecată corelează înalt semnificativ cu două dintre dimensiunile scalei SSS
și anume cu Dis – dezinhibiția (r = 0,492; p = 0,001) și BS – susceptibilitatea la plictiseală (r
= 0,402; p = 0,007). Tot înalt semnificat iv corelează și Triada întunecată și scala SSS (r =
0,522; p < 0,001) ceea ce înseamnă că persoanele care au trăsături de p ersonalitate
machiavelice , psiho patice și narcisiste, au și caracteristici dominante de căutare de senzații.
Subscalele Triadei întunecate corelează cu subscalele SSS astfel: Narcisismul
corelează cu dezinhibiția (r = 0,395; p = 0,008) și cu susceptibilitatea la plictiseală (r = 0 ,306;
p = 0,043). Machiavelismul corelează cu dezinhibiția (r = 0,454; p = 0,002) și cu tendința de a
se plictisi ușor (r = 0,303; p = 0,045). Psihopatia corelează doar cu susceptibilitatea la
plictiseală (r = 0,312; p = 0,039). De aici se poate observa că toate scalele Tria dei întunecate
corelează cu tend ința de a se plictisi ușor (BS) a participanților, iar narcisismul,
machiavelismul și scala 12D a Triadei întunecate sunt asociate cu dezinhibiția.
Între variabilele de personalitate care sunt măsurate de Triada întunecată și cele care
sunt măsurate de Scala pentru nevoia de stimulare senzorială (SSS) există asocieri foarte
puternice. Astfel scala SSS corelează cu narcisismul (r = 0,413; p = 0,005), cu
machiavelismul (r = 0,469; p = 0,001) și cu scala 12D (r = 0,522; p < 0,01) .

Tabelul 4.4. Corelații între subscalele Triadei întunecate și dimensiunile Scalei pentru
nevoia de stimulare senzorială
Narcisism_total Machiavelism_total Psihopatie_total DarkT_total
TAS_total r ,052 ,084 -,115 ,026
p ,738 ,588 ,458 ,869
N 44 44 44 44
Dis_total r ,395** ,454** ,228 ,492**
p ,008 ,002 ,136 ,001
N 44 44 44 44

36
Narcisism_total Machiavelism_total Psihopatie_total DarkT_total
ES_total r ,189 ,213 ,282 ,295
p ,218 ,166 ,064 ,052
N 44 44 44 44
BS_total r ,306* ,303* ,312* ,402**
p ,043 ,045 ,039 ,007
N 44 44 44 44
SSS_total r ,413** ,469** ,270 ,522**
p ,005 ,001 ,077 ,000
N 44 44 44 44

Ipoteza 5:
Există o asociere negativă între raportul 2D:4D și subscalele Triadei întunecate.
Există asocieri negative între raportul 2D:4D și scala Triadei întunecate (r = -0,245;
p = 0,110), cât și între raportul 2D:4D și cele trei dimensiuni ale Triadei întunecate: asocierea
cu narcisismul este (r = -0,340; p = 0,024), cu machiavelismul este (r = -0,107; p = 0,491) și
cu psihopatia este (r = -0,148; p = 0,337). Cu toate ac estea, există studii care au evidențiat
asocieri în tre raportul 2D:4D cu psihopatie (Stevenson et al, 2007; Blan chard & Lyons, 2010 ).

Tabelul 4.5. Corelații între raportul 2D:4D și subscalele Triadei întunecate
Narcisism_total Machiavelism_total Psihop atie_total DarkT_total
Raportul 2D:4D Pearson
Correlation -,340* -,107 -,148 -,245
Sig. (2 -tailed) ,024 ,491 ,337 ,110
N 44 44 44 44

37
Ipoteza 6:
Există o asociere negativă între raportul 2D:4D și Scala pentru nevoia de
stimulare senzorială (SSS ) și, subscalele acesteia.
Și această ipoteză s -a confirmat, existând asocieri negative între raportul 2D:4D și
Scala pentru nevoia de stimulare senzorială (SSS) (r = -0,092; p = 0,55 3), dezinhibiție (r =
-0,081; p = 0,603), ES – căutarea experienței (r = -0,035; p = 0,824) și BS – tendința de a se
plictisi ușor (r = -0,241; p = 0,115), însă între acest raport și TAS – căutarea aventurii există o
asociere pozitivă (r = 0,089; p = 0,566). De aici reiese faptul că raportul dintre lungimea
degetelor poate fi asociat cu spiritul de aventură și de a căuta situații riscante.

Tabelul 4.6. Corelații între raportul 2D:4D și subscalele SSS
SSS_total TAS_total Dis_total ES_total BS_total
Raportul 2D:4D Pearson Correlation -,092 ,089 -,081 -,035 -,241
Sig. (2 -tailed) ,553 ,566 ,603 ,824 ,115
N 44 44 44 44 44

Limitele acestui studiu cuprind populația restrânsă la care am avut acces în Centrul de
Detenție, nivelul de școlarizare al participanților identificat atât pe baza informațiilor
prezentate de ei, cât ș i pe baza neînțelegerii itemilor și cerințelor chestionarelor. Din acest
motiv unii participanți nu au putut citi sau rezolva chestionarele propuse, fiind nevoită să le
citesc și să le explic fiecare item în parte, iar la alți participanți am descoperit ch iar
dificultatea în a -și scrie propriul nume sau a se semna. Un alt element identificat, este cel al
nepronunțării sentinței și a judecării definitive pentru fapta comisă de unii subiecți, și care a
dus la încadrarea faptei din Codul penal, de către mine, într-un indice numeric reprezentat de
numărul maxim de luni posibile de pedeapsă. Acest fapt, dar și numărul mic de subiecți m -au
împiedicat să realizez corelații ale tipului de infracțiuni.
Tot în cad rul acestui subpunct, trebuie menționat faptul că parte a practică în cad rul
Penitenciarului Târgu Mureș s -a făcut exclusiv pe baza aprobării accesului de către Domnul
director – comisar șef de penitenciar și a Directorului adjunct în educație și intervenție
psihosocială – comisar de penitenciar, a Proiectului de cercetare, a Angajamentului de
confidențialitate și a unei Adeverințe de student. Practica în această unitate s -a desfășurat

38
conform Regulamentului de ordine interioară al unității penitenciare, respec tându -se și
regulile profesionale de confidențialitate a informațiilor și a datelor de identificare a
participanților, astfel, numele acestora este prezentat printr -un simbol numeric. Recrutarea
subiecților a fost posibilă doar în cazul aprobării de către organele de control (angajații
unității) și a particip anților care au fost de acord să participe și au semnat Consimțământul
informat și Formularul de acceptare , iar întreg studiul s -a efectuat sub stricta observație a
unui agent șef adjunct de penitenciare.

39
Concluzii

Având în vedere lipsa studiilor române ști despre aceste relații, am dorit să văd dacă
există relații între raporturile prezentate și infracționalitate în populația din România, în
special a populației din penitenciar, pe baza celor două chestionare și a măsurătorilor
efectuate.
Scopul lucrării a fost de a evalua corelațiile dintre trăsăturile de personalitate și
infracționalitate, care au evidențiat că trăsăturile Triadei întunecate, în special
machiavelismul, dar și foamea de senzații indică corelații pozitive cu infracționalitatea.
Aceste cor elații au fost evidente chiar în lipsa unui lot mare de participanți la studiu.
După cum preciza și (Jones & Paulhus, 2011) psihopatia este asociată cu un nivel de
conștiinciozitate scăzut, cu deficiențe de autocontrol și cu acțiuni și comportamente
antiso ciale. O trăsătură fundamentală a psihopatiei subclinice, pe lângă narcisism și
machiavelism este după (Del Gaizo & Falkenback, 2008, cit. in Wai & Tiliopoulus, 2012)
deficitul de empatie. Acest deficit este întregit și de lipsa de remușcări, lipsa vinovăț iei,
factori care reies și din chestionarul 12D aplicat în acest studiu. Oamenii au un astfel de stil
comportamental, indicat prin lipsa remușcărilor și a empatiei, care poate fi semnalat și de un
deficit al capacității de autocontrol. Indivizii, dar și pa rticipanții de la acest studiu , care adoptă
un comportament antisocial în copilărie și adolescență sunt persoane insensibile la
consecințele comportamentului lor, consecințe care se îndreaptă către ei și către ceilalți. Este
posibil ca un comportament infr acțional evocă personalitate psihopatică, machiavelism, dar
aceste trăsături, la rândul lor, au o influență independentă a comportamentului antisocial.
Trebuie precizat faptul că unele scoruri au evidențiat o semnificație redusă, acest lucru
datorându -se și nivelului scăzut de școlarizare, chiar probabilitatea unui indice scăzut al
inteligenței, pe care l -am observat în decursul studiului, prin lipsa de înțelegere a cerințelor, a
itemilor chestionarelor, indicat de unii participanți. În comparație cu studiu l de față, studiile
lui Krueger et al (2010, cit. in Forsman et al, 2010) au arătat un nivel semnificativ între
psihopatie și infracționalitate, marcate de tulburări de comportament, de dezinhibiție și de
dependența de alcool și droguri.
În privința raport ului 2D:4D, la fel ca studiul lui Hanoch, Gummerum & Rolison
(2012) am descoperit o legătură între acest raport și comportamentul criminal. Corelația dintre

40
raportul 2D:4D poate fi legată de criminalitate prin efectele sale asupra comportamentului
infracți onal și al nivelului de educație.
Cu toate că nivelul de testosteron indică inclinația spre comportamente infracționale și
violență, (Hiraishi et al, 2012, cit. in Hanoch, Gummerum & Rolison, 2012) semnalează
faptul că dife rențele raportului 2D:4D provin din factorii ereditari și nu din expunerea
prenatală la testosteron.
În cercetarea de față s -au evidențiat asocieri pozitive între machiavelism și gravitatea
faptei (ipoteza 1) ; o asociere pozitivă între gravitatea faptei și Scala pentru nevoia de
stimulare senzorială (SSS) a lui Zuckerman, însă nicio dimensiune a scalei SSS nu indică
asocieri semnificative cu gravitatea faptei (ipoteza 2); ipoteza 3 arată o asociere negativă,
nesemnificativă între raportul 2D:4D și gravitatea faptei, rezultată din numărul m axim de luni
posibile de pedeapsă. Ipoteza 4 evidențiază o asociere înalt semnificativ ă între Triada
întunecată și scala SSS, dar și cu două dintre dimensiunile scalei SSS (Dis – dezinhibi ția și
BS – susceptibilitatea la plictiseală ). Între subscalele Tri adei întunecate și cele ale Scalei
pentru nevoia de stimulare senzorială (SSS) , am obținut asocieri pozitive semnificative: între
narcisism și Dis ( dezinhibi ție), narcisism și BS ( susceptibilitatea la plictiseală ); între
machiavelism și dezinhibiție (Dis), machiavelism și susceptibilitatea la plictiseală ; între
psihopatie și susceptibilitatea la plictiseală .
Există asocieri negative între raportul 2D:4D și scala Triadei întunecate , cât și între
raportul 2D:4D și cele tre i dimensiuni: narcisism, machiavelism și psihopatie (ipoteza 5);
existând asocieri negative între raportul 2D:4D și Scala pentru nevoia de stimulare senzorială
(SSS), dar și între cele patru dimensiuni ale scalei SSS și raportul 2D:4D (ipoteza 6). Din
cauza numărului mic de participan ți s-au înregistrat semnifica ții reduse , dar se pot observa
anumite tendin țe.

Din secolul XIX și până în prezent, trăsăturile de personalitate (în mod special
impulsivitatea) au fost identificate ca fiind factorii primari ai comportamentului delincvent.
Teoria g enerală a criminalității prezintă impulsivitatea ca o procesare rapidă de informații,
căutare a noutății și incapacitate de a amâna satisfacția personală.
Anumite trăsături de personalitate sau factori modelatori ai personalității îi determină
pe unii indi vizi, și chiar minori, să săvârșească acte infracționale, însă, aceste trăsături sunt
declanșate de o situație favorizantă. Teoriile psihologice susțin că în stare latentă, cu toții
avem o deviație de comportament, care poate ieși la suprafață în anumite î mprejurări sau în

41
momentul în care este stimulată. Tocmai de aceea, pentru a înțelege actul infracțional trebuie
avute în vedere câteva elemente ca antecedentele persoanei, educația, starea de spirit de
moment și situația declanșatoare.
Chiar dacă unii teo reticieni susțin că factori ca sărăcia, șomajul părinților sau
comportamentul antisocial din copilărie îi împing pe oameni la acte infracționale și crime, s -a
demonstrat că doar acești factori singulari nu favorizează aceste comportamente, ci doar
asociați cu alți factori favorizanți ca: nivelul de testosteron, inteligența, educația s.a., conduc
indivizii spre săvârșirea infracțiunilor.
Infracțiunile și actele comise de minori, de cele mai multe ori, nu au la bază motivații
antisociale, ci greșeli de educaț ie în familie și școală. C opilul care dorește să evadeze dintr -un
mediu dezorganizat al familiei sau dintr -un mediu carențat de educație, plin de sancțiuni sau
în care a avut parte doar de indiferența celorlalți, se apropie de grup uri în care găsește sprij in,
unde se simte acceptat indiferent de sex, etnie și care, de cele mai multe ori sunt grupuri de
infractori.
De obicei minorii infractori prezintă un tablou comportamental complex, structurat de
o personalitate neechilibrată și de aspecte ca motivația, a titudinea, caracterul, imaturitatea
afectivă și socială, rezistența la frustrare, dar și de agresivitate și alte trăsături ale
comportamentului deviant.
Pe lângă identificarea și prezentarea trăsăturilor de personalitate și a factorilor
declanșatori prezen tați în această lucrare, am dorit să realizez și o cercetare bazată pe
documentare, anchetă în penitenciar, măsurători antropometrice din care au rezultat asocieri
pozitive între trăsăturile neadecvate de personalitate și infracționalitate.
Chiar dacă dezv oltarea fizică, dezvoltarea intelectuală, vârsta, încă diferențiază
minorii, ele ar trebui integrate într -un element comun care să fie cuprins în legislația juvenilă
și care să îi îndrume pe tineri să respecte legile și normele sociale, dar să includă și o bligațiile
și pedepsele în cazul neconformării și a săvârșirii de infracțiuni.

42
BIBLIOGRAFIE

Aluja, A., Garcia, L. F., Blanch, A., De Lorenzo, D. & Fibla, A. (2009). Impulsive –
disinhibited personality and serotonin transporter gene polymorphism: Associat ion
study in an inmate’s sample. J of Psyc Res, 43 , pp. 906 –914. ( cit. in Hanoch,
Gummerum & Rolison, 2012).
Amza, T. (2011). Criminologie – curs anul II, semestrul 1 . București: Universitatea
„Hyperion‖ din București.
Amza, T. & Amza, C. P. (2008). Crimin ologie. Tratat de teorie și politică criminologică .
București: Lumina Lex.
Banciu, D. & Pușcaș, M. (fără an). Minorul în conflict cu legea – delincvent sau victimă?
București: Institutul Național de Criminologie.
Beaton, A. A., Magowan, S. V. & Rudling, N. (2012). Does handedness or digit ratio (2D:4D)
predict lateralised cognitive ability? Personality and Individual Differences, 52 , pp.
627–631.
Beech, J. R. & Beauvois, M. W. (2006). Early experience of sex hormones as a predictor of
reading, phonology, an d auditory perception. Brain and Language, 96 , pp. 49 –58.
(cit. in Beaton, Magowan & Rudling, 2012).
Blanchard, A. & Lyons, M. (2010). An investigation into the relationship between digit length
ratio (2D: 4D) and psychopathy. The Brit J Foren Prac, 12(2) , pp. 23 –31. ( cit. in
Hanoch, Gummerum & Rolison, 2012).
Brosnan, M. J. (2008). Digit ratio as an indicator of numeracy relative to literacy in 7 – year-
old British schoolchildren. British Journal of Psychology, 99 , pp. 75 –85. ( cit. in
Beaton, Magowan & Rud ling, 2012).
Buș, I. (2008). Noțiuni de psihologie judiciară . În N. Jurcău, Psihologia educației, Ediția a 7 -a
(pp. 236 -273). Cluj -Napoca: U.T.PRESS.
Buș, I. (2008 ). Psihologie judiciară – curs. Universitatea ―Babeș -Bolyai‖ Cluj -Napoca.
Butoi, T. (fără an) . Personalitatea în câmpul infracțional – curs anul I Master . Universitatea
„Spiru Haret‖.
Butoi, I. T. & Butoi, T. (2004). Psihologie judiciară – curs universitar . București: Editura
Fundației România de Mâine.

43
Campbell, W. K., Rudich, E. A. & Sedikides, C. (2002). Narcissism, self -esteem, and the
positivity of self -views: Two portraits of self -love. Personality and Social Psychology
Bulletin, 28 , pp. 358 –368. ( cit. in Wai & Tiliopoulos, 20012).
Carcea, M. I. (2000). Cunoașterea personalității, partea I – curs. Iași: Univeristatea Tehnică
„Gh. Asachi‖.
Eysenk, H, & Eysenk, M. (1998). Descifrarea comportamentului uman . București: Editura
Teora.
Eysenk, H. (1965). Crime and personality . London: Routledge and Paul.
Fehr, B., Samsom, D. & Paulhus, D. L. (1992). The construct of Machiavellianism: Twenty
years later. In C. D. Spielberger & J. N. Butcher (Eds.), Advances in personality
assessment (Vol. 9 , pp. 77 –116). ( cit. in Paulhus & Williams, 2002).
Fite, P. J., Raine, A., Stouthamer -Loeber, M., Loeber, R. & Pa rdini, D. A. (2010). Reactive
and proactive aggression in adolescent males: Examining differential outcomes 10
years later in early adulthood. Criminal Justice and Behavior, 37 , pp. 141 –157. ( cit. in
Jones & Paulhus, 2011).
Florian, Gh. (2002 ). Psihologie penitenciară, ediția a III -a revăzută . București: Oscar Print.
Florian, Gh. (2003). Fenomenologie penitenciară . București: Oscar Print.
Forsman, M., Lichtenstein, P., Andershed, H. & Larsson, H. (2010). A longitudinal twin study
of the direction of effects between psychopathic personality and antisocial behaviour.
Journal of Child Psychology and Psychiatry, 51 , pp. 39 –47.
Foster, J. D. & Trimm, R. F. (2008). On being eager and uninhibited: Narcissism and
approach -avoidance motivation. Personality and Social Psychology Bulletin, 34 , pp.
1004 –1017. ( cit. in Jones & Paulhus, 2011).
Geschwind, N. & Behan, P. (1982). Lefthandedness: Association with immune disease,
migraine, and developmental learning disorder. Proceedings of the National Academy
of Sciences, 79 , pp. 5097 –5100. ( cit. in Hopp, Pucci de Moraes & Jorge, 2012).
Geschwind, N. & Galaburda, A. (1987). Cerebral lateralization. Cambridge . MA: MIT Press.
(cit. in Beaton, Magowan & Rudling, 2012).
Gustafson, S. B. & Ritzer, D. R. (1995). The dark side of nor mal: A psychopathy -linked
pattern called aberrant self -promotion . European Journal of Personality, 9 , pp. 147 –
183. ( cit. in Paulhus & Williams, 2002).
Hanoch, Y., Gummerum, M. & Rolison, J. (2012, October 17). Second -to-Fourth Digit Ratio
and Impulsivity: A Comparison between Offenders and Nonoffenders. PLOS ONE
7(10) , pp. 1 -4.

44
Hare, R. D. (1991). Psychopathy check list – Revised (2nd ed.) . Toronto: Multi -Health
Systems. ( cit. in Jones & Paulhus, 2011).
Hare, R. D. (1999). Without conscience: The disturbing world of the psychopaths among us .
New York: Guildford Press. ( cit. in Wai & Tiliopoulos, 20012).
Harrell, W. A. (1980). Retaliatory aggression by high and low Machiavellians against
remorseful and non -remorseful wrongdoers. Social Behavior and Personalit y, 8, pp.
217–220. ( cit. in Wai & Tiliopoulos, 20012).
Herschl, L. C., Highland, K. B. & McChargue, D. E. (2012). Prenatal Exposure to
Testosterone Interacts with Lifetime Physical Abuse to Predict Anger Rumination and
Cognitive Flexibility among Incarcera ted Methamphetamine Users. The Amer J
Addic, 21 , pp. 363 –369. ( cit. in Hanoch, Gummerum & Rolison, 2012).
Hiraishi, K., Sasaki, S., Shikishima, C. & Ando, J. (2012). The Second to Fourth Digit Ratio
(2D:4D) in a Japanese Twin Sample: Heritability, Prenatal Hormone Transfer, and
Association with Sexual Orientation. Arch Sex Behav, 41 , pp. 711 – 724. ( cit. in
Hanoch, Gummerum & Rolison, 2012).
Hönekopp, J. (2011) Relationships between digit ration 2D:4D and self -reported aggression
and risk taking in an on lin e study. Pers Ind Diff, 51 , pp. 77 –80. ( cit. in Hanoch,
Gummerum & Rolison, 2012).
Honnekopp, J. & Schuster, M. (2010). A meta -analysis on 2D:4D and athletic prowess:
Substantial relationships but neither hand outpredicts the other . Personality and
Individ ual Differences, 48 , pp. 4 –10. (cit. in Beaton, Magowan & Rudling, 2012).
Hopp, R. N., Pucci de Moraes, J. & Jorge, J. (2012). Digit ratio and academic performance in
dentistry students. Personality and Individual Differences, 52 , pp. 643 –646.
Jonason, P. K., Kaufman, S. B., Webster, G. D. & Geher, G. (2013). What Lies Beneath the
Dark Triad Dirty Dozen: Varied Relations with the Big Five. Individual Differences
Research, vol. 11 , pp. 81 -90.
Jonason, P.K., & Webster, G. D. (2010). The Dirty Dozen: A concise measure of the Dark
Triad. Psychological Assessment, 22, pp. 420-432.
Jones, D. & Paulhus, D. (2011). The role of impulsivity in the Dark Triad of personality.
Personality and Individual Differences, 51 , pp. 679 –682.
Lippa, R. (2006). Finger lengths, 2D:4 D ratios, and their relation to gender -related personality
traits and the Big Five. Biological Psychology, 71 , pp. 116 –121. ( cit. in Beaton,
Magowan & Rudling, 2012).

45
Luca, M. R. (2004). Curs de psihologia personalității – Teoriile personalității . Brașov:
Editura Universității Transilvania.
Manning, J. (2002, October 9). Digit Ratio: A Pointer to Fertility, Behavior and Health.
Human Nature Review, pp. 418 -423.
Manning, J. T. (2002). Digit Ratio : A Pointer to Fertility, Behavior and Health. Human
Nature Rev iew Volume 2 , pp. 418 -423.
Manning, J. T. (2011). Resolving the role of prenatal sex steroids in the development of digit
ratio. Proceedings of the National Academy of Sciences USA, 108 , pp. 16143 –16144.
(cit. in Hopp, Pucci de Moraes & Jorge, 2012).
Manni ng, J. T., Baron -Cohen, S., Wheelwright, S. & Fink, B. (2010). Is digit ratio (2D:4D)
related to systemizing and empathizing? Evidence from direct finger measurements
reported in the BBC internet survey. Personality and Individual Differences, 48 , pp.
767–771.
McDonald, M. M., Donnellan, M. B. & Navarrete, C. D. (2012). A life history approach to
understanding the Dark Triad. Personality and Individual Differences, 52 , pp. 601 –
605.
McHoskey, J. (1995). Narcissism and Machiavellianism. Psychological Reports, 77, pp. 755 –
759. ( cit. in Paulhus & Williams, 2002).
McHoskey, J. W., Worzel, W. & Szyarto, C. (1998). Machiavellianism and psychopathy.
Journal of Personality and Social Psychology, 74 , pp. 192 –210. ( cit. in Paulhus &
Williams, 2002).
Moffitt, T. E. (200 5). Genetic and environment influences on antisocial behaviors : Evidence
for behavioural genetic research. In J.E. Hall, J.C. Dunlap, T. Friedmann,& V.
Heyningen (Eds.), Advances in genetics (pp. 41 –104). Amsterdam: Elsevier
Academic Press. ( cit. in Forsma n et al., 2010).
Oprea, I., Pamfil, C. -G., Radu, R. & Zăstroiu, V. (2008). Noul dicționar universal al limbii
române . București: Editura Litera Internațional.
Paulhus, D. & Williams, K. (2002). The Dark Triad of personality: Narcissism,
Machiavellianism, a nd psychopathy. Journal of Research in Personality, 36 , pp. 556 –
563.
Petcu, M. (2012). Caracteristicile personalității delicvente . Fiat Iustitia.
Pinatel, J. (1987). Le phénomè ne criminel . Paris: M. A. Editions.
Pitulescu, I. (2000). Criminalitatea juvenil ă – Fenomenul „Copiii străzii”. București: Editura
Național.

46
Popescu -Neveanu, P. (1978). Dicționar de psihologie . București: Editura Albatros.
Rădulescu, S. M. & Dâmboianu, C. (2003). Delicvența juvenilă în România: factori de risc
care determină comportam entul delincvent (Sinteză).
Rotari, O. (2010). Delincvența Juvenilă: probleme actuale și căi de soluționare – monografie.
Chișinău: Universitatea Liberă Internațională din Moldova, Tipografia Foxtrot.
Rushton, J. P. (1997). Race, evolution and behavior, 2 nd Ed . New Brunswick, NJ:
Transaction Publishers. ( cit. in Manning, 2002).
Stănișor, E. (2003). Delincvența juvenilă . București: Oscar Print.
Steinberg, L. (2008). Adolescence (8th ed) . New York: McGraw -Hill.
Stevenson JC, Everson PM, Williams DC, Hipskind G, Grimes M, et al. (2007). Attention
deficit/ hyperactivity disorder (ADHD) symptoms and digit ratios in a college sample.
Am J Hum Biol, 19(1), pp. 41 –50 (cit. in Hanoch, Gummerum & Rolison, 2012 ).
von Horn, A., Bäckman, L., Davidsson, T. & Hansen, S. ( 2010). Empathizing, systemizing
and finger length ratio in a Swedish sample. Scandinavian Journal of Psychology,
51(1) , pp. 31 –37. (cit. in Manning et al., 2010).
Voracek, M. & Dressler, S. G. (2006). High (feminised) digit ratio (2D:4D) in Danish men: a
question of measurement method?. Human Reproduction, 21(5) , pp. 1329 –1331. ( cit.
in Manning et al., 2010).
Wai, M. & Tiliopoulos, N. (2012). The affective and cognitive empathic nature of the dark
triad of personality. Personality and Individual Difference s, 52 , pp. 794 –799.
Watson, P. J. & Morris, R. J. (1991). Narcissism, empathy and social desirability. Personality
and Individual Differences, 12 , pp. 575 –579. ( cit. in Wai & Tiliopoulos, 20012).
Watson, P. J., Grisham, S. O., Trotter, M. V. & Biderman, M. D. (1984). Narcissism and
empathy: Validity evidence for the Narcissistic Personality Inventory. Journal of
Personality Assessment, 48 , pp. 301 –305. ( cit. in Wai & Tiliopoulos, 20012).
Williams, K. & Paulhus, D. (2004). Factor structure of the Self -Report Psychopathy scale
(SRP -II) in non -forensic samples. Personality and Individual Differences, 37 , pp.
765–778.
Zuckerman, M. (2002). Zuckerman – Kuhlman Personality Questionnaire (ZKPQ): An
alternative five -factorial model. B. de Raad & M. Perugini (Eds.).

47
Webografie:

http://www.crimetheory.com
http://www.criminalistic.ro/
http://www.criminologie.ro/ SRCC/Lang/Ro mana/Home/
http://www.insse.ro/cms/
Raport privind activitatea desfășurată de Ministerul Public în anu l 2014:
http://www.mpublic.ro/
Noul Cod Penal : http://www.mpublic.ro/ncp.pdf
Practici și norme privind sistemul de justiție juvenilă din România :
www.unicef.org/ romania /ro/justitie_juvenila _roman a.pdf

48

Mulțumiri deosebite:

o Doamnei Prof. univ. dr. Marcela Rodica Luca – care mi -a sugerat
acest demers și care m -a susținut cu răbd are și receptivitate în activitatea de
documentare și în efectuarea studiului practic.
o Domnului Director – comisar șe f de penitenciare Mihai Hăbălău.
o Doamnei Director adjunct în educație și intervenție psihosocială –
comisar de penitenciare Cristina Andrei ca.
o Domnului Agent șef adjunct de penitenciare Dan Gliga.

49
ANEXE
Anexa 1
Chestionar de personalitate 12 D

Citiți cu atenție fiecare afirmație și decideți în ce măsură sunteți sau nu sunteți de
acord cu ea. Utilizați pentru fiecare afirmație, d in chestionarul prezentat mai jos, cifra care
corespunde în cea mai mare măsură modului în care gândiți și acționați. Alegeți un singur
răspuns pentru fiecare afirmație. Deoarece oamenii sunt diferiți, nu există răspunsuri corecte
sau greșite.

Nr.
crt. Itemi 1
Dezacord
total 2
Dezacord 3
Neutru 4
De
acord 5
Total de
acord
1. Îmi place să fiu admirat de oameni.
2. Am tendința să manipulez oamenii
pentru a obține ceea ce vreau.
3. Am tendința să nu fiu preocupat de
moralitatea faptelor mele.
4. Am folosit flatarea pentru a obține ceea
ce vreau.
5. Am tendința să fiu cinic.
6. Îmi place ca oamenii să -mi ofere atenție.
7. Am folosit înșelăciunea și minciuna
pentru a obține ceea ce vreau.
8. Am tendința să nu am remu șcări.
9. Am tendința să exploatez oamenii pentru
a-mi îndeplini scopul.
10. Am tendința să mă aștept la favoruri
speciale din partea oamenilor.
11. Am tendința să fiu aspru și insensibil.
12. Am tendința să urmăresc prestigiul și
statutul.

Vă mulțumesc!

50
Anexa 2
Chestionar de personalitate SSS

Fiecare din itemii de mai jos conțin două variante A și B. Vă rugăm indicați ca re
dintre variante descrie cel mai bine preferințele dumneavoastră și felul în care vă simț iți. În
unele cazuri puteți găși itemi în care ambele variante vă descriu. Vă rugăm alegeți -o pe cea
care vă descrie cel mai bine. În unele cazuri veți găsi itemi în care nu veți prefera nici o
variantă. În aceste cazuri alegeți varianta pe care o preferaț i mai mult. Nu lăsați itemi
necompletați. Este important să răspundeți la toți itemii cu o singură variantă A sau B. Nu
există răspunsuri corecte sau greșite.

1. A. Îmi plac petrecerile „sălbatice‖ fără inhibiții.
B. Prefer petrecerile liniștite cu conver sații plăcute.

2. A. Există filme pe care îmi place să le urmăresc de două sau chiar de trei ori.
B. Nu suport să urmăresc un film pe care l -am văzut deja.

3. A. Îmi doresc adesea să fiu alpinist.
B. Nu suport oamenii care își riscă viața escaladând munții.

4. A. Îmi displac toate mirosurile corporale.
B. Îmi plac unele mirosuri naturale.

5. A. Mă plictisește să văd aceleași fețe.
B. Îmi place familiaritate a confortabilă a prietenilor de zi cu zi.

6. A. Îmi place să explorez de unul singur un oraș stăin sau o parte a orașului, chiar dacă
asta ar însemna să mă rătăcesc.
B. Prefer un ghid turistic atunci când mă aflu într -un loc pe care nu -l cunosc bine.

7. A. Îmi displac persoanele care fac sau spun lucruri doar pentru a șoca sau pentru a
deranja pe ceilalți.
B. Atunci c ând poți ghici aproape orice va face sau va spune o persoană, aceasta
trebuie să fie plictisitoare.

8. A. De obicei nu -mi place un film sau o piesă de teatru în care pot ghici ce se va
întâmpla înainte.
B. Nu mă deranjează să văd un film sau o piesă de teatr u în care pot ghici ce se va
întâmpla înainte.

9. A. Am încercat sau aș dori să încerc marijuana.
B. Nu aș fuma niciodata marijuana.

51
10. A. Nu aș vrea să încerc droguri care ar putea produce efecte ciudate sau periculoase
asupra mea.
B. Mi -ar plăcea să încerc u nele droguri halucinogene.

11. A. Sunt o persoană sensibilă care evită activitățile periculoase.
B. Câteodată îmi place să fac lucruri care sunt puțin periculoase.

12. A. Nu -mi plac persoanele neinhibate în privința sexului.
B. Îmi place compania persoanelor car e practică sexul liber.

13. A. Mi se pare că stimulentele mă fac să mă simt neconfortabil.
B. Câteodată îmi place să mă droghez (să beau băuturi alcoolice sau să fumez
marijuana).

14. A. Îmi place să încerc noi tipuri de mâncare.
B. Comand feluri de mâncare cu c are sunt obișnuit, astfel încât să evit dezamăgirile și
neplăcerile.

15. A. Îmi place să vizionez filme, videoclipuri sau poze din călătorii.
B. Mă plictisește enorm să vizionez filme, videoclipuri sau poze din călătorii.

16. A. Mi -ar plăcea să mă apuc de ski na utic.
B. Nu mi -ar plăcea să mă apuc de ski nautic.

17. A. Mi -ar plăcea să încerc surfing -ul.
B. Nu mi -ar plăcea să încerc surfing -ul.

18. A. Mi -ar plăcea să plec într -o călătorie fără rută definită sau un orar planificat.
B. Când merg într -o călătorie îmi place să-mi planific itinerariul foarte atent.

19. A. Prefer să am ca prieteni persoane cu picioarele pe pământ.
B. Mi -ar plăcea să -mi fac prieteni în grupuri nonconformiste cum ar fi artiștii sau
punkerii.

20. A. Nu mi -ar plăcea să învăț să pilotez un avion.
B. Mi -ar plăcea să învăț să pilotez un avion.

21. A. Prefer suprafața apei și nu apele adânci.
B. Mi -ar plăcea să fac scufundări.

22. A. Mi -ar plăcea să întâlnesc persoane homosexuale (bărbați și femei).
B. Stau departe de orice cred că homosexual.

23. A. Mi -ar plăcea să s ar cu parașuta.
B. Nu aș vrea niciodată să încerc să sar dintr -un avion cu sau fără parașută.

24. A. Prefer prietenii care sunt extrem de imprevizibili.
B. Prefer prietenii care sunt de încredere și previzibili.

52
25. A. Nu mă interesează o experiență în sine.
B. Îmi place să trăiesc experiențe noi și incitante chiar dacă sunt puțin înfricoșătoare,
neconvenționale sau ilegale.

26. A. Esența artei de calitate stă în claritatea ei, simetria formelor și armonia culorilor.
B. Adesea găsesc frumusețea în „ciocnirea‖ culor ilor și formelor neregulate din
picturile moderne.

27. A. Îmi place să petrec timpul în mediul familiar al casei mele.
B. Devin agitat dacă trebuie să rămân acasă pentru o perioadă lungă de timp.

28. A. Îmi place să sar pe trambulină.
B. Urăsc sentimentul pe car e îl am atunci când stau pe trambulină (sau nu mă apropii
de aceasta).

29. A. Îmi place să ies cu persoane care au un fizic plăcut.
B. Îmi place să ies cu persoane care îmi împărtășesc valorile.

30. A. Consumul excesiv de alcool de obicei strică o petrecere, deo arece unii oameni sunt
gălăgioși și recalcitranți.
B. Un pahar plin este cheia unei petreceri reușite.

31. A. Cel mai îngrozitor păcat social este să fii nepoliticos.
B. Cel mai îngrozitor păcat social este să fii plictisitor.

32. A. O persoană ar trebui să aibă o experiență sexuală considerabilă înainte de căsătorie.
B. Este mai bine dacă două persoane care s -au căsătorit își încep viața sexuală unul cu
celălalt.

33. A. Chiar dacă aș avea banii necesari nu m -ar interesa să mă asociez cu persoane la fel
de bogate.
B. M-aș vedea căutând plăceri în jurul lumii cu gașca.

34. A. Îmi plac persoanele care sunt istețe și sarcastice, chiar dacă uneori îi insultă pe
ceilalți.
B. Nu -mi plac persoanele care se distrează rănind sentimentele celorlalți.

35. A. Există în general prea mu lte scene cu caracter sexual în filme.
B. Îmi place să mă uit la majoritatea scenelor sexy din filme.

36. A. Cel mai bine mă simt după ce beau câteva pahare.
B. Ceva este în neregulă cu persoanele care au nevoie de băuturi alcoolice pentru a se
simți bine.

37. A. Oamenii ar trebui să se îmbrace potrivit unui standard de gust, curățenie și stil.
B. Oamenii ar trebui să se îmbrace în moduri individuale, chiar dacă efectele sunt
câteodată ciudate.

38. A. Călătoria pe distanțe mari, în vase mici este cutezătoare.
B. Mi -ar plăcea să călătoresc pe o distanță lungă într -o navă mică, dar strașnică.

53
39. A. Nu sunt răbdător cu persoanele plictisitoare sau monotone.
B. Aproape orice persoană cu care vorbesc mi se pare interesantă.

40. A. Schiatul de pe o creastă înaltă a muntelui este o metodă minunată de a ajunge în
cârje.
B. Cred că mi -ar plăcea senzația de a schia cu mare viteză de pe panta unui munte
înalt.

54
Anexa 3
PROIECT DE CERCETARE ÎN DOMENIUL
PENITENCIAR

Tema: Personalitate, particularități antropometrice și
infracț ionalitate

I. ARGUMENT

Deși factorii de context social și psihosociali sunt importanți în determinarea
comportamentelor infracționale, ei sunt dificil de operaționalizat. Factorii de personalitate,
fiind constanți în timp și de -a lungul situațiilor, sunt însă mai ușor de studiat. În literatura de
specialitate au fost identificate anumite trăsături de personalitate asociate constant cu
infracționalitatea, cum sunt trăsăturile incluse în conceptul de "Triadă întunecată" (Dark triad)
(narcisism, machiavelism și psihopatie subclinică) și foamea de senzații (sensation seeking).
De asemenea, cercetări din ultimul deceniu au pus în evidență asocierea unor particularități
antropometrice cu infracționalitatea (raportul dintre lungimea degetelor 2 și 4 de la mâna
dreaptă denumit "2D:4D – digit ratio".
Conceptele ce vor fi operaționalizate în cercetare sunt:
 Triada întunecată : narcisismul – egocentrism, centrare pe sine, sentiment de sine
grandios; psihopatia subclinică – predispoziția spre comportamente și acțiuni
impulsive, pline de riscuri, răceală afectivă și absența sentimentului de vinovăție;
machiavelismul – predispoziția de a înșela, de a manipula pe ceilalți pentru a -și atinge
scopurile. Iar persoanele „machiavelice sunt manipulatoare, și posedă un minim de
control de sine‖ (Jones, 2011). După cum prezenta și autorul P. Jonason (2009, p. 6)
„psihopatia subclinică este caracterizată de un grad mare al impulsivității, iar aceste
persoane au un nivel mic de empatie‖; iar K.M. Williams face o precizare importantă:
„psihopatia subclinică nu este identică nici cu narcisismul, nici cu machiavelismul‖ și
acestea nu trebuie confundate.
Având în vedere numeroasele studii despre aceste dimensiuni ale personalității, ca de
exemplu: „Personalitate și diferențele individual e‖ ale autorilor T. Kubarych, I. Deary
(2004), K. Williams (2004), P. Jonason (2009), D. Jones (2010), M. Pitzer, M.H.
Schmidt (2010), ș.a. putem considera că există o legătură între dimensiunile
prezentate.
 Foamea de senzații – predispoziția spre comporta mente impulsive, asumarea obsesivă
de riscuri pentru a trăi o stare de bine. M. Zuckerman (2009) o prezintă ca fiind „o
trăsătură de personalitate, de căutare a experiențelor noi care implică un grad mare de
riscuri‖. Există și numeroase studii ale lui J.V . Roberti (2004) care asociază foamea de
senzații cu alcoolismul, impulsivitatea și agresivitatea.
 Digit ratio 2D:4D – raportul dintre lungimile celor 2 degete, particularitate asociată cu
un nivel ridicat de testosteron atât în perioada intrauterină, cât și după aceea, după cum
precizează J.T. Manning (2010). Astfel de măsurători au fost raportate și de către BBC
din studiile lui J. Manning, S. Baron -Cohen, S. Wheelwright, B. Fink (2010). Dar și
din studiile despre lateralizare și capacitatea cognitivă în funcție de raportul celor două
degete, studii efectuate de către A. Beaton, S. Magowan, N.G. Rudling (2012), din

55
raportul celor degetelor 2D:4D și performanțele academice (R. N. Hopp, J. Pucci de
Moraes, J.Jorge (2012): „nivelul de testosteron este legat d e inteligență și de
capacitatea de învățare‖). Acești autori și mulți alții caută și evidențiază existența
legăturii între raportul 2D:4D și infracționalitate.
Întrucât nu am găsit studii românești despre aceste relații, doresc să văd dacă există relații
între aceste raporturi și infracționalitate în populația românească, pe baza chestionarelor și a
măsurătorilor ce vor fi efectuate în penitenciar.

II. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII

Pornind de la datele prezentate anterior consider util efectuarea unui stu diu și a
măsurătorilor antropometrice pe populația din penitenciar, pentru validarea ipotezelor.
Îmi propun să etalonez două instrumente: Dirty Dozen, cu 12 itemi, după studiul condus
de P.K. Jonason și G. D. Webster (2013) și Scala pentru nevoia de stimul are senzorială (SSS)
după M. Zuckerman (Zuckerman, 2002) pe populație românească din segmentul penitenciar.

III. METODOLOGIA CERCETĂRII

1. Ipotezele principale sunt:
 Există o asociere pozitivă între scorurile la machiavelism și infracționalitate prin
înșelă ciune.
 Există o asociere pozitivă între scorurile la psihopatie subclinică și
infracționalitatea violentă.
 Există o asociere pozitivă în foamea de senzații și infracționalitate .
 Există o asociere negativă între digit și infracționalitate, și anume cu cât s corurile
sunt mai mici, cu atât predomină infracționalitatea și violența.

2. Modelul cercetării:
Modelul cercetării este un model corelațional.
Eșantionul este divizat după două criterii:
– după vârstă: grupul (a) 15 -18 ani neîmpliniți, grupul (b) 18 ani împliniți – 21 de
ani împliniți;
– după tipul infracțiunii: infracțiune cu violență și infracțiune fără violență.
Metodele de investigație cuprind două chestionare scurte – Dirty Dozen și Scala pentru
nevoia de stimulare senzorială (SSS) după M. Zuckerman ș i date demografice – vârstă, nivel
de școlarizare, tip de infracțiune, durata pedepsei, prima pedeapsă/ recidivist.
Perioada de realizare a studiului: iulie – septembrie 2014.

IV. IMPLICAȚIILE ETICE ALE CERCETĂRII

Respectarea principiilor etice prin utiliz area Consimțământului informat, participanții vor
fi informați asupra consimțământului și a confidențialității.
Participarea la cercetare va fi realizată pe baza consimțământului consemnat printr -o
semnătură, într -un tabel cu participanții.
Recrutarea sub iecților este posibilă doar în cazul celor care au fost de acord pentru participare și
au semnat Formularul de acceptare și Consimțământul informat.

56
Codarea identității participanților se va face conform normelor deontologice ale
psihologilor.
Stocarea da telor se va face sub formă codificată pentru a proteja identificarea persoanei și
a confidențialității datelor personale ale participanților.
La datele prelevate are acces doar cercetătorul și nu există riscuri pentru participanți.
Proprietatea asupra Rapo rtului final de cercetare aparține Penitenciarului Târgu Mureș și
cercetătorului.
Datele inițiale, prelucrate și cele finale nu vor fi utilizate în alt scop decât cel al studiului
menționat.

V. BIBLIOGRAFIE

Atkinson, R.L., Atkinson, R.C. (2002). Introduce re în psiho logie. București: Tehnica.

Beaton, A. A., Magowan, S. V., Rudling, N. G. (2012). Does handedness or digit ratio
(2D:4D) predict lateralised cognitive ability? . Personality and Individual Differences 52
(2012) pp. 627 –631.

Hopp, R. N., Pucci de Moraes, J., Jorge, J. (2012). Digit ratio and academic performance in
dentistry students . Personality and Individual Differences 52 (2012) pp. 643 –646.

Jonason, P. K. (2009). The Dark Triad: Facilitating a Short -Term Mating Strategy in Men .
Published onl ine 20 November 2008 in Wiley InterScience.

Jonason, P.K., Webster, G.D. (2013). Putting the ‘‘IRT’’ in ‘‘Dirty’’: Item response
theory analyses of the Dark Triad Dirty Dozen —An efficient measure of narcissism,
psychopathy, and Machiavellianism . Personali ty and Individual Differences 54 (2013) pp.
302-306.

Jones, D. N., Paulhus, D. L. (2011). The role of impulsivity in the Dark Triad of personality .
Personality and Individual Differences 51 (2011) pp. 679 –682.

Kubarych, T. S., Dearyb, I. J. , Austin, E. J. (2004). The Narcissistic Personality Inventory:
factor structure in a non -clinical sample . Pergamon Personality and Individual Differences
36 (2004) pp. 857 –872.

Manning, J. T., Baron -Cohen, S., Wheelwright, S., Fink, B. (2010). Is digit ratio (2D:4D)
related to systemizing and empathizing? Evidence from direct finger measurements
reported in the BBC internet survey . Personality and Individual Differences 48 (2010) pp.
767–771.

Pitzer, M., Esser, G., Schmidt, M. H. (2010). Early predictors of antisoci al developmental
pathways among boys and girls . Acta Psychiatr Scand 2010: 121: pp. 52 –64.

Roberti, J. W. (2004). A review of behavioral and biological correlates of sensation seeking .
Journal of Research in Personality 38 (3): p. 256.

57
Williams, K. M. , Paulhus, D. L. (2004). Factor structure of the Self -Report Psychopathy
scale (SRP -II) in non -forensic samples . Elsevies Personality and Individual Differences 37
(2004) pp. 765 –778.

Zuckerman, M. (2009). Handbook of Individual Differences in Social behavi or "Chapter 31.
Sensation seeking". In Leary, Mark R. & Hoyle, Rick H.. New York/London: The Guildford
Press. pp. 455–465.

Zuckerman, M. (2002). Zuckerman – Kuhlman Personality Questionnaire (ZKPQ): An
alternative five -factorial model. B. de Raad & M. Per ugini (Eds.).

Data:
Elaborat de către studenta Anda -Flavia Vodă

Avizat de către profesorul coordonator al lucrării de licență
Prof. univ. dr. Marcela Rodica Luca

58
Anexa 4

59
Anexa 5

60
Anexa 6 : Măsurători antropometrice

61

62