Persoana Juridica Subiect de Drept Civil. Aspecte Teoretice Si Practice
Cuprins
Capitolul I Considerații generale referitoare la persoana juridicǎ
Definiție și reglementare
Clasificarea persoanelor juridice
Elementele constitutive ale persoanei juridice
Organizare proprie
Patrimoniu propriu
Scopul propriu
Atributele de identificare ale persoanei juridice
Denumire
Sediul
Alte atribute de identificare
Capitolul II
1. Înființarea persoanelor juridice.
Conținutul modurilor de înființare
Capitolul III Capacitatea civilǎ a persoanei juridice
Elemente definitorii
Capacitatea civilǎ de folosințǎ a persoanei juridice
Noțiune și caractere
Sancțiunea nerespectǎrii regulilor referitoare la capacitatea de folosințǎ a persoanei juridice
Capacitatea de exercițiu a persoanei juridice
Noțiune și reglementare generalǎ
Sancțiunea nerespectǎrii regulilor referitoare la capacitatea de exercițiu a persoanei juridice
Capitolul IV Reorganizarea persoanelor juridice
Noțiunea de reorganizare a persoanelor juridice
Formele reorganizǎrii persoanelor juridice
Efectele reorganizǎrii
Capitolul V Încetarea persoanelor juridice
Enumerarea modurilor de încetare a persoanei juridice
Dizolvarea persoanei juridice
Noțiune. Delimitarea dizolvǎrii de reorganizare
Cauzele de dizolvare
Efectele dizolvǎrii. Lichidarea
Capitolul VI Societatea comerciala
1. Cadru legislativ
2. Forme juridice ale societatilor comeriale
Descrierea societatii comerciale cu raspundere limitata
4. Etapele parcurse pentru constituirea unei societăți și actele necesare pentru constituire
Capitolul VII Aspecte practice privind persoana juridicǎ S.C. MIVA FOTO SRL
Descriere societate comerciala
Anexe
Acte de infiintare
Activitate contractuala
Capitolul I. Considerații generale referitoare la persoana juridicǎ
Definiție și reglementare
Persoana juridicǎ este subiectul colectiv de drept, adicǎ un colectiv de oameni care, întrunind condițiile cerute de lege, este titular de drepturi subiective și obligații civile1.
Necesitatile sociale au dus la organizarea unor formatiuni colective de oameni, care sa participe la viata juridica. In acest sens putem spune ca persoana juridical reprezinta o realitate sociala, in spatele careia mereu exista un colectiv organizat de oameni.
Clasificarea persoanelor juridice
Se pot stabili o mulțime de criterii după care se disting persoanele juridice între ele, după care se pot împărți în grupe și subgrupe. Unele dintre criteriile de clasificare sunt aplicabile tuturor categoriilor de persoane juridice, altele privesc numai unele dintre ele.
Din multitudinea de criterii posibile reținem următoarele:
domeniul dreptului de care aparțin;
forma dreptului de proprietate ca temei al patrimoniului;
natura scopului lor;
calitatea celor ce le compun;
modul lor de înființare;
naționalitatea lor.
a) După domeniul dreptului de care aparțin distingem persoane juridice de drept public și persoane juridice de drept privat.
Persoanele juridice de drept public:
Statul este o persoană juridică deosebită, el nu este supus regulilor de constituire, reorganizare și încetare prevăzute de lege pentru celelalte persoane juridice. Statul participă, de regulă, în raporturi juridice de drept public pe plan internațional și numai prin excepție în raporturi de drept privat.
În literatura de specialitate s-a arătat că statul fără a fi persoană juridică în înțelesul strict al noțiunii, este un subiect de drept de sine stătător care, având și capacitatea de folosință de drept civil, are putința ca, în cazuri cu totul speciale, să intre în raporturile juridice civile.
Potrivit art. 25 din Decretul nr. 31/1954, statul este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații.
Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice potrivit art. 4, alin. 1 din Legea administrației publice locale nr. 69/1991, conform căruia: “Comunele, orașele și județele sunt persoane juridice”. Unitățile administrativ-teritoriale își desfășoară activitatea pe baza principiilor autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilității autorităților administrației publice locale și consultării cetățenilor în problemele locale de interes deosebit.
Organele puterii legislative sunt, după cum se știe, cele două camere ale Parlamentului României – organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării, care este alcătuit din Camera Deputaților și Senat. După cum se arată în doctrină, nici reglementările legale, nici reglementările lor de funcționare nu precizează expres calitatea organelor pterii legislative, dar este neîndoielnică calitatea lor de persoană juridică, deoarece întrunesc elementele constitutive necesare pentru această calitate.
Organele puterii executive au, de asemenea, personalitate juridică. Din această categorie fac parte: Președenția Republicii, care întrunește, de asemenea, elementele constitutive ale personalității juridice; Guvernul României, care este organul central al puterii executive și exercită, în conformitate cu legea, administrația publică pe întreg teritoriul țării; organele administrației publice centrale de specialitate (ministerele, alte organe de specialitate organizate în subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autorități administrative autonome; autoritățile administrației publice locale (consiliile locale și județene); organele locale de specialitate ale administrației de stat.
Organele puterii judecătorești sunt organizate potrivit principiului separării acestei puteri de celelalte puteri ale statului, având atribuții proprii ce sunt exercitate prin instanțele judecătorești. Justiția se realizează prin Curtea Supremă de Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege. Potrivit reglementărilor legale în vigoare, instanțele judecătorești sunt: judecătoriile, tribunalele, curțile de apel și Curtea Supremă de Justiție și – în limitele legale – instanțele militare. Precizăm că dintre instanțele judecătorești judecătoriile nu sunt persoane juridice.
Instituțiile de stat denumite și instituții bugetare de stat constituie o categorie importantă de persoane juridice de drept public. Astfel de nstituții se înființează în domeniile de învățământ, sănătate, știință, cultură etc.
Agenții economici de stat constituie, în prezent, o mare categorie de persoane juridice din domeniul economic. Din această categorie fac parte regiile autonome și societățile cu capital integral de stat. Aceste persoane juridice prezintă deopotrivă trăsături specifice dreptului public și dreptului privat. ele sunt, în fond, unități de stat (în ceea ce privește societățile comerciale, până la privatizarea lor totală sau parțială), dar în multe privințe acționează asemănător societăților comerciale cu capital privat. Aceste persoane juridice au fost constituite prin reorganizarea (transformarea) fostelor unități economice de stat în condițiile Legii nr. 15/1990.
Persoanele juridice de drept privat:
Partidele politice, a căror activitate nu se circumscrie exclusiv în sfera raporturilor de drept privat, ci, mai ales, în cea a raporturilor de drept public. Ele se organizează conform art. 37 (1) din Constituție, în condițiile stabilite în Decretul-lege nr. 8/1989. Potrivit art. 8 (2) din Constituție “Partidele politice se constituie și își desfășoară activitatea în condițiile legii. Ele constribuie la definirea și la exprimarea voinței politice a cetățenilor, respectând suveranitatea națională, integritatea teritorială, ordinea de drept și principiile democrației”.
Sindicatele desfășoară activități care vizează ambele domenii ale dreptului. Aceasta nu înseamnă – desigur -, ca și în cazul partidelor politice, că ele sunt persoane juridice de drept public. În această categorie includem și federațiile sau confederațiile sindicale. În art. 9 din Constituție se prevede: “Sindicatele, patronatele și asociațiile se constituie și își desfășoară activitatea potrivit statutelor lor, în condițiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor și la promovarea intereselor profesionale, economice și sociale ale membrilor lor”. Sindicatele sunt organizate fără caracter politic, independente față de organele de stat, față de partidele politice și față de oricare alte organizații.
Cultele religioase sunt libere și se organizează potrivit statutelor proprii, în condițiile legii. Ele sunt autonome față de stat și se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenței religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile și în orfelinate. Potrivit reglementărilor legale, cultele religioase recunoscute sunt persoane juridice. Sunt persoane juridice și părțile lor componente locale, precum și așezămintele, asociațiile, ordinele și congregațiunile prevăzute în statutele lor de organizare, dacă acestea s-au conformat dispozițiilor legii persoanelor juridice.
Asociațiile și fundațiile constituie o mare categorie de persoane juridice private.Asociațiile cu scop nepatrimonial se organizează de un număr de persoane prevăzute de lege, care pun în comun contribuția lor materială, cunoștințele și activitatea lor pentru realizarea unui scop care nu urmărește foloase pecuniare sau patrimoniale. Fundațiile sunt persoane juridice constituite prin acte între vii sau prin testament. Dacă asociații fără scop lucrativ au existat și înainte de decembrie 1989 sub denumirea generică de organizații obștești, fundațiile s-au constituit, mai ales, după 1990, urmărind realizarea unor scopuri ideale1.
Organizațiile cooperatiste reorganizate în noile condiții social-economice sunt persoane juridice private, care îmbracă următoarele forme concrete: cooperative de consum, cooperative de credit, cooperative meșteșugărești și cooperative agricole (denumite societăți). Primele trei forme de organizații cooperatiste se asociază în uniuni (asociații) teritoriale și pe țară, care au, de asemenea, personalitate juridică. În sistemul cooperatist mai există unități proprii create de cooperative sau uniuni, care pot avea și ele personalitate juridică.
Societățile comerciale cu capital privat sunt cele mai tipice și numeroase persoane juridice de drept privat. Ele se organizează și își desfășoară activitatea în cele mai variate domenii ale economiei țării și se constituie în condițiile stabilite de Legea nr. 31/1990. Societățile comerciale se pot constitui în una dintre următoarele forme juridice concrete: societate în nume colectiv, societate în comandită simplă, societate în comandită pe acțiuni, societate pe acțiuni și societate cu răspundere limitată.
b) După felul de proprietate, care constituie sursa principală a formării patrimoniului, distingem următoarele categorii de persoane juridice:
Persoane juridice fundamentate pe proprietatea publică, cum sunt statul, unitățile administrativ-teritoriale, instituțiile bugetare, organele de stat, regiile autonome, societățile comerciale cu capital integral de stat;
Persoane juridice care au la bază atât proprietatea publică cât și proprietatea privatǎ, cum sunt diferitele societăți comerciale, asociații și fundații cu astfel de patrimoniu, dar și statul și unitățile administrativ-teritoriale pot deține și proprietate publică și proprietate privată;
Persoane juridice care au la bază exclusiv proprietatea privată, cum sunt societățile comerciale organizate în condițiile Legii nr. 31/1990, diferitele organizații cooperatiste, cele mai multe fundații și asociații fără scop patrimonial, partidele politice, cultele religioase etc1.
c) După naționalitatea2 lor persoanele juridice pot fi:
Persoane juridice române, dacă își au sediul principal în România, fiind constituite după cerințele legii române și având capacitatea juridică stabilită de aceste legi;
Persoane juridice străine dacă își au sediul principal în străinătate, fiind constituite în condițiile legii locului, dar care în condițiile legii române pot desfășura activitate și pe teritoriul României.
Această dist domenii ale economiei țării și se constituie în condițiile stabilite de Legea nr. 31/1990. Societățile comerciale se pot constitui în una dintre următoarele forme juridice concrete: societate în nume colectiv, societate în comandită simplă, societate în comandită pe acțiuni, societate pe acțiuni și societate cu răspundere limitată.
b) După felul de proprietate, care constituie sursa principală a formării patrimoniului, distingem următoarele categorii de persoane juridice:
Persoane juridice fundamentate pe proprietatea publică, cum sunt statul, unitățile administrativ-teritoriale, instituțiile bugetare, organele de stat, regiile autonome, societățile comerciale cu capital integral de stat;
Persoane juridice care au la bază atât proprietatea publică cât și proprietatea privatǎ, cum sunt diferitele societăți comerciale, asociații și fundații cu astfel de patrimoniu, dar și statul și unitățile administrativ-teritoriale pot deține și proprietate publică și proprietate privată;
Persoane juridice care au la bază exclusiv proprietatea privată, cum sunt societățile comerciale organizate în condițiile Legii nr. 31/1990, diferitele organizații cooperatiste, cele mai multe fundații și asociații fără scop patrimonial, partidele politice, cultele religioase etc1.
c) După naționalitatea2 lor persoanele juridice pot fi:
Persoane juridice române, dacă își au sediul principal în România, fiind constituite după cerințele legii române și având capacitatea juridică stabilită de aceste legi;
Persoane juridice străine dacă își au sediul principal în străinătate, fiind constituite în condițiile legii locului, dar care în condițiile legii române pot desfășura activitate și pe teritoriul României.
Această distingere este importantă și din punctul de vedere al capacității juridice a acestor subiecte de drept.
d) În funcție de natura scopului urmărit persoanele juridice pot fi:
Persoane juridice cu scop patrimonial (economic, lucrativ), cum sunt regiile autonome, societățile comerciale, organizațiile cooperatiste primare și chiar asociațiile (uniunile) lor, care pot urmări realizarea unor acte de comerț etc;
Persoane juridice cu scop nepatrimonial (nelucrativ), cum sunt instituțiile de stat, partidele politice, sindicatele, diferitele asociații, fundațiile, cultele religioase etc.
După modul lor de înființare distingem:
Persoane juridice constituite prin act de dispoziție (lege, act administrativ) al organului competent, cum sunt organele puterii de stat, regiile autonome, societățile comerciale cu capital de stat;
Persoane juridice care se înființează prin act juridic de asociere, cum sunt cele mai multe societăți comerciale cu capital privat, organizațiile cooperatiste etc.
Elementele constitutive ale persoanei juridice
Pentru a putea fi o persoană juridică, o colectivitate umană trebuie să îndeplinească trei condiții esențiale care se constituie în tot atâtea elemente constitutive ale personalității juridice; acestea sunt potrivit textului de principiu al art. 26 lit. e din Decretul nr. 31/1954, următoarele:
O organizație de sine stǎtǎtoare (proprie);
Un patimoniu propriu (distinct);
Un scop propriu, determinat, în acord cu interesul general obștesc.
Toate aceste condiții se cer a fi întrunite cumulativ. Lipsa oricăreia dintre ele atrage, în principiu, imposibilitatea recunoașterii personalității juridice.
Aceste trei elemente constitutive se caracterizeazǎ prin aceea cǎ sunt, în același timp:
Generale – caracteristica acestora de a fi aplicabile tuturor categoriilor de persoane juridice;
Legale – ele sunt instituite prin lege;
Cumulative – pentru existența calitǎții de persoana juridicǎ, un colectiv de oameni trebuie sa le întruneasca pe toate;
Exclusive – ele sunt nu numai necesare ci și suficiente;
Diverse – se referǎ la conținutul celor trei elemente, conținut care, comportǎ anumite particularitǎți de la o persoanǎ juridicǎ la alta.
Organizarea de sine stătătoare.
Pentru ca un colectiv de oameni să poată fi privit și să poată acționa ca un unic subiect de drept, manifestându-se în viața juridică ca o entitate distinctă de suma membrilor care o compun și de fiecare dintre ei în parte, este necesar ca acest colectiv să aibă o anumită structură organizatorică internă, care să asigure constituirea și funcționarea unui (sau unor) organ(e) de conducere prin mijlocirea cărora voința juridică a colectivului să se poată exprima și manifesta distinct de voința fiecăreia dintre persoanele fizice care alcătuiesc colectivul. Existența unei asemenea structuri organizatorice, care să asigure existența și funcționarea autonomă a entității colective, implică, de asemenea, determinarea elementelor de identificare a entității, ca atare: denumire, sediu, naționalitate, durată, precum și determinarea modalităților de funcționare, de reorganizare, de dizolvare și lichidare.
Structura organizatorică diferă foarte mult de la o persoană juridică la alta și, mai ales, de la o categorie de persoane juridice la alta. Astfel, la întreprinderile productive se poate face (și la cele “socialiste de stat” se făcea, prin Decretul nr. 162/1973) o distincție în structura de producție și concepție (alcătuită din ateliere de producție, montaj, service, proiectare, etc.) și structura funcțională (alcătuită din direcții, servicii, compartimente, birouri, etc.); la organizațiile cooperatiste agricole existau structuri organizatorice tip stabilita prin statutele legiferate prin Decretul nr. 93/1983 și prin normele unitare de structură aprobate prin Decretul nr. 145/1974 (acte normative abrogate între timp).
Astăzi diversitatea structurilor organizatorice este și mai accentuată; practic, fiecare persoană juridică își poate determina –în limitele stabilite de legislația în vigoare- structura organizatorică proprie, adecvată scopului urmărit și mijloacelor de realizare a acestuia, nemaiexistând “norme unitare” de structură, dictate de stat din rațiuni de “economii” la fondul de salarii, ci structuri funcționale, eficiente și flexibile, adaptate “din mers” nevoilor și posibilităților concrete. De regulă, actele normative care reglementează o categorie sau alta de persoane juridice determină doar un minim de organe indispensabile pentru funcționarea persoanei respective.
Patrimoniul propriu, distinct.
Pentru a putea participa în nume propriu și cu răspundere proprie la circuitul civil, la viața juridică în general, entitatea colectivă ce se vrea a fi persoană juridică, trebuie să dispună de un patrimoniu propriu alcătuit din totalitatea bunurilor, drepturilor și obligațiilor sale cu valoare economică, evaluabile în bani, iar acest patrimoniu trebuie să fie distinct atât de patrimoniul oricărei alte persoane juridice, cât și de patrimoniul fiecărei dintre persoanele fizice care alcătuiesc entitatea colectivă în discuție.
Patrimoniul persoanei juridice trebuie să nu fie numai distinct, dar și autonom, independent față de orice alt patrimoniu; nu este posibil sau admisibil ca un membru al colectivului de oameni ce alcătuiesc persoana juridică să răspundă cu patrimoniul său propriu pentru obligațiile asumate de acea persoană, nici ca acea persoană juridică să răspundă cu patrimoniul ei de obligațiile asumate de vreuna din persoanele fizice care o alcătuiesc. În acest sens, de pildă art. 36 din Legea societăților comerciale nr. 31/1990 prevede că “pe durata societății, creditorii” unuia dintre asociați “pot să-și exercite drepturile lor numai asupra părții din beneficii cuvenite asociatului după bilanțul social, iar după dizolvarea societății, asupra părții ce i s-ar cuveni prin lichidare”, ei neputând urmări – pentru realizarea creanței lor – bunuri sau drepturi aparținând societății ca atare, ci doar bunuri sau drepturi care aparțin propriului lor debitor sau care i se cuvin acestuia, fie ca urmare a împărțirii beneficiilor nete anuale, fie ca urmare a partajării activului net rămas în caz de lichidare a societății.
Un scop determinat și licit.
Existența și urmărirea realizării unui asemenea scop constituie însăși rațiunea de a fi a persoanei juridice; tocmai existența unui scop comun și interesul atingerii lui constituie motivul care justifică alcătuirea grupului și funcționarea lui ca entitate colectivă, organizarea lui de sine stătătoare și constituirea unui patrimoniu afectat realizării acestui scop.
Scopul persoanei juridice poate fi unul economic, patrimonial, cum este obținerea unui profit, dar el poate fi și unul nepatrimonial, vizând satisfacerea unor interese fără caracter economic evaluabil în bani, așa cum este în cazul unor asociații caritabile, a uniunilor de creatori, a asociațiilor profesionale sau sportive, a sindicatelor, a fundațiilor, etc.
Scopul persoanei juridice trebuie să fie bine determinat și precizat în actul de constituire sau în statut, pentru că persoanele juridice nu au o capacitate civilă de folosință generală (așa cum au persoanele fizice), ci dispun doar de o capacitate specială, limitată la încheierea acelor acte juridice care corespund scopului fiecărei asemenea persoane.
Scopul persoanei juridice trebuie să corespundă cerințelor legale; nici o persoană juridică legal înființată nu va putea avea un scop care să contravină prevederilor legale. De aceea, dacă din actul constitutiv al unei persoane juridice rezultă că în obiectul de activitate sunt cuprinse activități de reprezentare, de exemplu a agenților economici în fața instanțelor de judecată întocmirea de acte constitutive de modificare și de dizolvare-lichidare a agenților economici și înregistrarea acestora la organele competente și activități de consulting cu acordarea de asistență juridică în probleme referitoare la organizarea și funcționarea societăților comerciale, asociații convenind să desfășoare –printre altele- asistență juridică, scopul persoanei juridice nu poate fi considerat corespunzător cerințelor legii. Aceasta deoarece un astfel de scop ar contravenii dispozițiilor exprese ale Decretului nr. 28/1954, modificat prin Decretul nr. 90/1990 și Decretul nr. 143/1955 potrivit cărora asistența juridică se acordă numai de avocați ori de jurisconsulți.
În textul art. 26 lit. e din Decretul nr. 31/1954 se vorbește de un “anume scop în acord cu interesul obștesc”. Această din urmă precizare trebuie înțeleasă, ca având semnificația cerinței firești ca scopul urmărit de persoana juridică să fie un scop licit, să nu contravină legilor și normelor generale de conviețuire socială.
Importanța juridicǎ a elementelor constitutive
Importanța organelor de sine stǎtǎtoare: aceasta permite subiectelor colective de drept civil sǎ se înfațișeze în raportul cu alt subiect de drept ca un tot unitar. Este de asemenea importantǎ pentru cunoașterea mediului de valorificare practicǎ a capacitǎții de exercițiu a persoanei juridice.
Importanța patrimoniului propriu: el diferențiazǎ decisiv un colectiv care este persoana juridicǎ fațǎ de un colectiv care nu are aceasta calitate juridicǎ; permite persoanelor juridice sǎ aibǎ o raspundere patrimonialǎ proprie; permite persoanei juridice sǎ participe la circuitul civil în nume propriu.
Importanța scopului propriu: exprimǎ însǎși rațiunea de a fi a fiecǎrei persoane juridice; determinǎ limitele capacitǎți de folosințǎ a persoanei juridice în conformitate cu principiul specialitǎții; dǎ sens celorlalte douǎ elemente constitutive.
4. Atributele de identificare ale persoanei juridice
Societatea comercialǎ are un anumit statut care cuprinde anumite elemente de identificare a subiectului de drept :
firma;
sediul;
naționalitatea;
contul bancar;
codul fiscal;
numǎrul de înmatriculare în registrul comerțului;
capitalul social;
emblema;
marca;
telefon, fax, telex.
Aceste elemente sunt diferite de elementele de identificare a asociaților. Societatea comercialǎ are propria firmǎ, propriul sediu și propria naționalitate fǎrǎ a avea vreo legaturǎ obligatorie cu elementele de identificare a asociaților persoanei juridice.
Enumerarea atributelor de identificare
Din reglementările legale referitoare la persoanele juridice rezultă că principalele atribute de identificare ale acestor subiecte de drept sunt:
4.1. denumirea;
4.2. sediul;
4.3. alte atribute, cum sunt: forma juridică concretă, naționalitatea, contul bancar, capitalul social, numărul de telefon, telex, fax, marca, codul fiscal
Aceste atribute de identificare ale persoanelor juridice sunt clasificate în literatura de specialitate în: atribute generale, în care se includ denumirea, sediul, naționalitatea și contul bancar, atribute specifice, care privesc numai anumite persoane juridice și în care se cuprind toate celelalte atribute (arătate mai sus).
4.1. Denumirea
Denumirea persoanei juridice este acel atribut (mijloc) de identificare al acestor subiecte de drept organizate în condițiile legii, care se compune dintr-un cuvânt sau din mai multe cuvinte stabilite în actul de constituire sau statut în vederea distingerii de astfel de participante la raporturile juridice (civile).
Denumirea este un drept subiectiv nepatrimonial, care-i permite titularului său: să folosească acea denumire în vederea individualizării sale în raporturile de drept (civil etc.) concrete; să ceară altora să o identifice prin denumirea sa legală; și, la nevoie, să pretindă în justiție restabilirea dreptului său la denumire.
Denumirea persoanei juridice se stabilește, deci, prin actul de constituire sau prin statut și se ține în evidența statului pentru identificarea acestor subiecte de drept.
Schimbarea denumirii persoanei juridice poate interveni pe parcursul existenței sale, în urma reorganizării etc. Schimbarea denumirii persoanei juridice poate avea loc în aceleași condiții, cu aceeași procedură și de către aceleași organe care sunt stabilite de lege pentru atribuirea denumirii. Aceasta înseamnă că și publicitatea denumirii este supusă acelorași reguli ca și publicitatea denumirii stabilite inițial.
4.2. Sediul persoanei juridice
Sediul este un atribut de identificare a persoanei juridice, cu ajutorul căruia ea se individualizează și se localizează în spațiu, prin indicarea unui loc determinat concret, unde își desfășoară activitatea, conducerea și administrația principală a subiectului de drept respectiv.
Sediul persoanei juridice se caracterizează prin stabilitate. Aceasta nu înseamnă că el nu poate fi schimbat, cu respectarea reglementărilor în materie.
Persoana juridică poate avea un sediu principal și, în același timp, unul sau mai multe sedii secundare.
Sediul principal este acel loc unde persoana juridică își desfășoară cea mai mare parte a activității sale de conducere și de administrație și care determină individualizarea sa în spațiu.
Tot după criteriul volumului de activitate distingem sediul sau sediile secundare unde se identifică persoana juridică privind anumite aspecte ale activității sale. Persoana juridică are un sediu secundar, de regulă, când ea are în structura sa organizatorică așa zise unități componente sau subunități (fără persoanlitate juridică) în alte localități decât aceea în care se află sediul său principal sau chiar în aceeași localitate, dacă activitatea complexă permite ori necesită un asemenea sediu.
Stabilirea sediului persoanei juridice este o cerință legală, rezultată din actele normative care reglementează statutul acestor subiecte de drept.
Sediul oricărei persoane juridice se stabilește, deci, în actul constitutiv sau statutul ei.
În baza unor cerințe organizatorice sau alte considerente sediul poate fi schimbat. Schimbarea este supusă principiului simetriei juridice, ea fiind supusă publicității prin înregistrare. Schimbarea sediului este supusă acestor reguli, chiar dacă nu există o reglementare legală specială expresă.
Schimbarea sediului persoanei juridice poate fi decisă de organele care au stabilit inițial acest atribut de identificare.
4.3. Alte atribute de identificare
La identificarea persoanelor juridice pot contribui, pe lângă denumire și sediu, și alte atribute, cum sunt naționalitatea, contul bancar, codul fiscal, firma, marca, numărul de telefon, telex și fax.
Într-adevăr, în prezent, pe lângă cele două atribute „clasice” de identificare, se admit și alte mijloace de identificare a acestor subiecte de drept, cum sunt cele arătate mai sus.
Naționalitatea persoanei juridice exprimă apartenența acesteia la un anumit stat și, prin aceasta, la un anumit sistem de drept național. Ea este pentru persoana juridică ceea ce este cetățenia pentru persoana fizică.
Naționalitatea persoanei juridice exprimă, deci, legătura ce există între ea șu statul pe teritoriul căruia și-a stabilit sediul principal. În art. 1, alin. 2, din Legea nr. 31/1990 se prevede: „Societățile comerciale cu sediul în România sunt persoan juridice române”. Per a contrario, acele persoane care nu au sediul în România nu au naționalitatea română, sunt persoane juridice străine.
Cu toate că naționalitatea persoanei juridice va fi determinată – după cum rezultă din lege – de sediul ei social, considerăm că, un astfel de subiect de drept nu va putea fi însă român dacă nu îndeplinește și o a doua cerință: să fie constituit în România. Importanța acordată locului de constituire este conformă cu economia generală a legislației referitoare la persoane juridice și cu principiile dreptului nostru.
Ca orice subiect de drept, societatea comercială trebuie să se identifice în mod obligatoriu prin anumite elemente de individualizare. Societatea comercială se identifică prin trei elemente: firma, sediul și naționalitatea.
Aceste elemente sunt distincte de elementele de identificare a asociaților. Societatea comercială are propria sa firmă, propriul sediu și propria naționalitate, fără o legătură obligatorie cu numele, domiciliul și cetățenia asociaților, persoane fizice, respectiv denumirea, sediul sau naționalitatea asociaților persoane juridice a societății comerciale.
Firma societății
Pentru identificarea ei în activitatea comercială, societatea trebuie să aibă un nume. Acest nume poartă denumirea de firmă. Potrivit legii, firma este numele, sau, după caz, denumirea sub care un comerciant își exercită comerțul și sub care semnează – art. 30 din Legea 26/ 1990.
Firma trebuie precizată în mod obligatoriu în contractul de societate – art. 7 și art. 8 din Legea 31/1990. La autentificarea actului constitutiv și după caz la darea de data certa se va prezenta dovada eliberată de oficiul registrului comerțului privitoare la disponibilitatea firmei. Firmele și emblemele radiate din registru nu sunt disponibile pe o periodă de 2 ani de la data radierii. Face excepție de la acesta regula dobânditorul cu orice titlu al unui fond de comerț care va putea să continue activitatea sub firma anterioară care cupride numele unui comerciant, persoană fizică sau al unui asociat al asociației familiale, societăți în nume colectiv ori comandită simplă cu acordul expres al titularului precedent ori al succesorilor săi în drepturi și cu obligația menționarii calității de succesor.
În stabilirea firmei, asociații trebuie să se conformeze dispozițiilor Legii 26/1990, care reglementează conținutul firmei, diferențiat după forma juridică a societății; în cazul societăților de persoane firma constă într-un nume, pe când în cazul societăților de capitaluri ea constă într-o denumire.
Firma unei societăți în nume colectiv trebuie să cuprindă numele a cel puțin unuia dintre asociați. Se are în vedere numele și prenumele asociatului sau numele și inițiala prenumelui acestuia. În toate cazurile, numele ales ca firmă trebuie să fie însoțit de mențiunea “societate în nume colectiv”, scrisă în întregime.
Firma unei societăți în comandită simplă trebuie să cuprindă tot numele a cel puțin unuia dintre asociați, dar numai din rândul asociaților comanditați. Numele ales trebuie însoțit de mențiunea “societate în comandită”, scrisă în întregime.
Firma unei societăți pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni se compune dintr-o denumire proprie, de natură a o deosebi de firma altor societăți. Această denumire trebuie însoțită de mențiunea scrisă în întregime “societate pe acțiuni” sau prescurtat “S.A.” ori după caz, “societate în comandită pe acțiuni”.
Firma societății cu răspundere limitată se compune tot dintr-o denumire proprie, la care se poate adăuga numele unuia sau a mai multor asociați, însoțită de mențiunea scrisă în întregime “societate cu răspundere limitată” sau prescurtat “S.R.L.”.
Fiind un elemente de identificare a societății, firma stabilită de către asociați trebui să se deosebească de firmele existente, inclusiv cele folosite de comercianții din sectorul public.
Verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege se face de către oficiul registrului comerțului. Când acest organ constată că o firmă nouă este asemănătoare cu o alta, trebuie să ceară să se adauge o mențiune care să o deosebească de aceasta, fie prin desemnarea mai precisă a persoanei, fie prin indicarea felului de comerț exercitat sau în orice alt mod. Dacă nu se introduc aceste elemente de deosebire și există posibilitatea de confuzie cu alte firme înregistrate, oficiul registrului comerțului trebuie să refuze înscrierea firmei stabilite de asociați – art. 39 din Legea 26/1990.
În afară de firmă, legea reglementează și emblema, ca element de identificare a societăților comerciale. Emblema este semnul sau denumirea care deosebește o societate de o altă societate care desfășoară același fel de activitate – art.30 alin. 2 din Legea 26/1990. Întrucât este un atribut de identificare facultativ, emblema are un regim juridic diferit de cel al firmei.
Sediul societății
Sediul societatii este menit sa situeze societatea in spatiu.Pentru a putea fi distins de domiciliul asociatilor,mai este denumit si sediu social.Sediul se raporteaza la locul unde se exercita activitatea de conducere a societatii si nu la locul unde se desfasoara continutul principal al activitatii comercilale. Asociatii au obligatia sa arate sediul societatii in contractul de societate.Ei sunt liberi in stabilirea sediului societatii.Acest loc are avantajul stabilitatii fata de locul desfasurarii activitatii comerciale ,care poate fi schimbat sau multiplicat.
Stabilirea sediului societatii prezinta interes deoarece determina:
nationalitatea societatii comerciale asa cum rezulta din art 1,al 2 din L 31/1990 precum si legislatia nationala care va reglementa constituirea si functionarea societatilor comerciale;
serveste la rezolvarea unor probleme procedurale;(cum ar fi cele de notificare sau citare)
mai determina instanta competenta sa judece litigiile in care societatea comerciala este parte ;
locul unde,in lipsa stipulatiei exprese ,urmeaza sa se execute contractul.
Sediul social poate fi schimbat numai prin modificarea actelor constitutive ale societatii in conditiile legii asa cum reiese din art 153 din L 31/1990.
Filiale,sucursale,agentii
Filiala este o intreprindere cu personalitate juridica apartinand societatilor comerciale in sensul ca este constituita de societate cu respectarea acelorasi proceduri.Ea poseda un patrimoniu propriu ,delimitat si incheie contracte cu tertii in nume propriu,fiind titulara unuia sau a mai multor conturi bancare proprii.
Sucursala,spre deosebire,nu are personalitate juridica proprie,reprezentand o modaliate de extindere a activitatii societatii comerciale.Are o anumita autonomie gestionara limitata,determinata prin actul de constituire.Ea incheie acte juridice in numele societatii sau in nume propriu dar pe seama societatii.Pentru constituirea sucursalei este suficienta autentificarea si publicarea in monitorul oficial a actului de infiintare.
Agentia se deosebeste de filiala prin absenta personalitatii juridice ,iar de sucursala prin absenta autonomiei gestionare,putand sa exercite atributii fie de mandatar ,fie de comisionar.
Naționalitatea societății
Societatea comercială se identifică și prin naționalitatea sa. Într-adevăr, deși se constituie de către persoane fizice, care au o anumită cetățenie, societatea are o naționalitate proprie.
Cu privire la societatea comercială, noțiunea de naționalitate nu este folosită în înțelesul ei tehnic, de apartenență a unui individ la un anumit stat, ci în sensul de statut juridic, adică de lege aplicabilă constituirii, funcționării, dizolvării și lichidării societății. Deci, naționalitatea societății determină legea aplicabilă persoanei juridice.
În determinarea naționalității societății comerciale sunt folosite criterii care privesc cetățenia asociaților sau criterii care țin de realitatea noului subiect de drept (locul constituirii societății, sediul social, centrul afacerilor etc.). Legea 31/1990 a adoptat sediul societății drept criteriu pentru determinarea naționalității societății comerciale. Art. 1 alin. 2, nemodificat, din lege prevede: „Societățile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice române”. Prin urmare, orice societate comercială, dacă și-a stabilit sediul pe teritoriul României are naționalitate română și în consecință este supusă regimului Legii 31/1990. Regula este deopotrivă aplicabilă și societăților comerciale cu participare străină – art. 280 din Legea 31/1990, nemodificat.
Vointa proprie a societatilor comerciale
Ca persoana juridica ,societatea comerciala are o vointa de sine statatoare,care nu trebuie confundata cu vointele asociatilor.Vointele individuale manifestate in adunarile generale ale societatilor comerciale imbraca haina vointei colective,apartinad persoanei juridice.Vointa persoanei juridice este o calitate noua.Vointele individuale ale asociatilor,prin manifestarea lor in adunarea generala,devine o vointa colectiva,ce constituie vointa sociala.In societatile de persoane ,asociatii pot lua hotarari valabile cu majoritatea absoluta a capitalului social.Vointa majoritatii este hotaratoare si obligatorie in viata societatii.In societatile de capitaluri principiul majoritatii se aplica pentru toate hotararile adunarii generale.Se are in vedere majoritatea raportat la capitalul social si nu la numarul asociatilor.In societatile in comandita simpla si in nume colectiv,vointa societatii,potrivit legii,are urmatorul rol:
alege administratorii si ii revoca;
hotaraste asupra divergentelor dintre administratori;
aproba bilantul si stabilesc raspunderea administratorilor.
Hotararile adunarilor generale ale societatilor pe actiuni sau in comandita pe actiuni pot fi atacate in justitie,pentru a fi anulate,daca aceste hotarari sunt contrare contractului de societate,statutului sau legii.
Aceeasi lege se aplica si hotararilor adunarii generale a societatii cu raspundere limitata.
Pentru societatea in nume colectiv si in comandita simpla nu este prevazuta nici calea de atac impotriva hotararilor pe care le adopta asociatii sau in legatura cu alte probleme.
Actiunea in anulare se inregistreaza la judecatoria in circumscriptia careia se afla sediul societatii si se judeca potrivit art 90 si 91 a legii 31/1990 completand cu prevederile codului de procedura civila.
Capitolul II. Înființarea persoanelor juridice. Conținutul modurilor de înființare
Înființarea persoanelor juridice are ca rol crearea unui subiect colectiv de drept civil, în condițiile legii.
Reglementarea înființǎrii persoanei juridice: acestea se regǎsesc în art.28 din Decretul nr.31/1954. Potrivit acestuia persoana juridicǎ ia ființǎ, dupǎ caz:
1) prin actul de dispoziție al organului competent de stat;
2) prin actul de înființare a celor care o constituie, recunoscut de organul competent;
3) prin actul de înființare al celor care o constituie, cu prealabilǎ autorizare a organului competent;
4) printr-un alt mod reglementat de lege.
Conținutul modurilor de înființare
Prin actul de dispoziție al organului de stat competent.
Prin act de dispoziție, în sensul art. 28 lit. a din Decr. nr. 31/1954 care are ca efect crearea de noi persoane juridice, “se înțelege actul individual al unui organ de stat competent, prin care se dispune înființarea unui astfel de subiect de drept nou“. Astfel de acte sunt: legea (individuală) adoptată de Parlamentul României; hotărârea (individuală) a Guvernului Român; hotărârea (individuală) a consiliului județean sau local.
Domeniul de aplicare al acestui mod de înființare, în concepția legii generale în materie a fost rezervat înființării persoanei juridice de stat, așa cum rezultă din dispozițiile art. 29 din acest act normativ. Acest domeniul de aplicare rămâne ca atare și după Revoluția din decembrie 1989, dar, sfera lui se va reduce proporțional cu creșterea numărului persoanelor juridice private și, respectiv cu înaintarea procesului privatizării.
Prin act de dispoziție al unui organ de stat competent iau ființă următoarele categorii de persoane juridice de drept privat:
a) Societățile comerciale cu capital integral de stat, provenite din transformarea fostelor unități economice de stat (altele decât cele care se organizează ca regii autonome).
Societatea pe acțiuni este o formă a societății comerciale, ale cărei obligații sociale sunt garantate cu patrimoniul social; acționarii sunt obligați numai la plata acțiunilor lor.
Societatea cu răspundere limitată este acea formă a societății comerciale, ale cărei obligații sunt garantate cu patrimoniul social, asociații sunt obligați numai la plata părților sociale.
În art. 17 din Legea nr. 15/1990 se prevede ca: “Unitățile economice de interes republican se organizează ca societăți comerciale prin hotărâre a guvernului, iar cele de interes local, prin decizia organului administrației locale de stat”.
În practică, înființarea unor asemenea societăți comerciale se realizează, în prima etapă de tranziție, prin transformarea unităților economice de stat, pe baza actelor de dispoziție ale organelor de stat arătate mai sus. Acest mod de înființare a societăților comerciale cu capital exclusiv de stat este, deci, caracteristic primei etape de transformare a fostelor unități economice de stat, potrivit cerințelor economiei de piață.
Conform art. 18 alin. 1 din aceeași lege, în baza actului de înființare, “societatea comercială se înscrie în registrul camerei de comerț și industrie, iar actul de înființare se publică în Monitorul Oficial al României”.
Înființarea societăților comerciale cu capital integral de stat prin transformarea vechilor unități economice de stat se realizează pe baza unei inventarieri și evaluări a patrimoniului acestor unități.
În ce privește dobândirea personalității juridice, apelăm la regulile cunoscute din teoria persoanei juridice, după care acest moment coincide cu cel al emiterii actului de dispoziție, care este data publicării în publicațiile oficiale (Monitorul Oficial, etc.) sau, eventual cu un alt moment stabilit în însuși actul de dispoziție.
Astfel, de exemplu în art. 1 din H.G.R. nr. 1040/1990 privind înființarea societăților comerciale pe acțiuni în comerțul exterior se prevede “începând cu data prezentei hotărâri, se înființează societățile comerciale pe acțiuni, ca persoane juridice…” etc.
În legătură cu momentul dobândirii personalității juridice de către societățile comerciale cu capital exclusiv de stat trebuie să avem în vedere că prevederile exprese ale art. 33 din Decr. nr. 31/1954 sunt în vigoare. Ori, după aceste reglementări, persoanele juridice supuse înregistrării au capacitatea de a avea drepturi și obligații- adică dobândirea personalității juridice- de la data înregistrării lor, înmatricularea având caracter constitutiv. Totodată, după cum rezultă din prevederile art. 15 și art. 16 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, “societățile pe acțiuni și societățile cu răspundere limitată sunt supuse înregistrării prin înmatriculare“. În astfel de condiții legislative, s-ar putea ajunge la concluzia că și în cazul societăților comerciale cu capital exclusiv de stat, momentul dobândirii personalității juridice coincide cu cel al înmatriculării. Această concluzie pare a fi confirmată și de textele cuprinse în statutele societăților comerciale cu capital exclusiv de stat, aprobate de guvern.
Astfel, Statutul unor societăți comerciale pe acțiuni organizate în domeniul distribuției și comercializării produselor petroliere la intern și export, aprobat prin H.G.R. nr. 115/1991 privind organizarea unor unități economice de stat în domeniul amintit, în care în art. 4, se prevede că “durata societăților este nelimitată, cu începere de la data înregistrării la Camera de Comerț și Industrie” sau cu alte cuvinte de la data înregistrării în registrul comerțului.
b) Unele fundații, care au patrimoniul constituit din bunuri sau valori aflate în proprietatea statului, se înființează, de asemenea, prin act de dispoziție. De exemplu Fundația Culturală Română a fost înființată prin H.G.R. nr. 351/1990, Fundațiile pentru Tineret, au fost înființate pe patrimoniul fostelor organizații locale U.T.C., prin Decr.-Lg. nr. 150/1990, “Fundația Centrul Român pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii” înființată prin H.G.R. nr. 405/1993. Aceste fundații sunt persoane juridice de utilitate publică, apolitice, neguvernamentale și fără scop lucrativ.
Prin actul de infiintare recunoscut
La adoptarea Decretului nr.31/1954. Acest mod de înființare a persoanelor juridice a fost rezervat pentru organizatiile cooperatiste si unitatile lor anexe.
În legislația de dupǎ 22 Decembrie 1989 la acest mod de infiintare se refera Decretul – Lege nr. 66 si 67/1990.
Infiintarea unei persoane juridice cooperatiste prin modul enuntat, cu adoptarea urmatoarelor acte:
– actul de constituire, adoptat de adunarea generala, conferinta, congres;
– statutul organizatiei;
– actul recunoasterii;
Prin actul de înființare autorizat
Acest mod de infiintare potrivit opticii din 1954 este aplicabil urmatoarelor persoane juridice: organizatii obstesti (sindicate, uniuni de scriitori, artisti sau compozitori; asociatii cu scop nepatrimonial cum ar fi institutii si intreprinderi anexe.
Dupa 22 Decembrie 1989 acest mod de infiintare a suferit serioase modificari:
pentru partidele politice si organizatii obstesti, autorizarea infiintarii se da de catre Tribunalul municipiului Bucuresti potrivit art. 2 si 3 din Decretul – Lege nr.8/1989;
pentru organizatiile de scriitori, artisti, compozitori – Decretul nr.27/1990;
pentru asociatii si fundatii fara scop patrimonial – Legea nr.21/1924;
pentru societati comerciale (exclusiv romane) este necesara autorizarea instantei judecatoresti;
pentru societati comerciale cu participare straina este necesara autorizarea instantei judecatoresti, dupa obtinerea, prealabila, a autorizarii Agentiei Nationale de Dezvoltare
pentru societatile agricole – autorizarea se da de judecatori.
Infiintarea persoanelor juridice prin actul de infiintare autorizat, cuprinde urmatoarele acte juridice:
– actul de constituire;
– statutul societatii;
– autorizarea.
4. Printr-un alt mod reglementat de lege sunt supuse infiintarii printr-un alt mod reglementat de lege, urmatoarele categorii de persoane juridice:
– statul roman;
– misiunile diplomatice si oficiile consulare
– asociatiile de locatari;
– asociatiile de cooperare pentru constructia de locuinte proprietate personala.
Capitolul III. Capacitatea civilǎ a persoanei juridice
1. Elemente definitorii
Capacitatea civilǎ a persoanelor juridice este aptitudinea subiectului colectiv de drept de a avea drepturi si obligatii civile – capacitatea de folosințǎ – si aptitudinea de a dobandi si exercita drepturi subiective civile si de a-si asuma si indeplini obligatii civile prin incheierea de acte juridice civile de catre organele de stat de conducere – capacitate de exercitiu.
Ca orice persoană juridică, societatea comercială are capacitate juridică; ea dispune de aptitudinea de a avea și de a exercita drepturi și de a-și asuma obligații. Capacitatea juridică a societății cuprinde capacitate de folosință și capacitatea de exercițiu.În absența unor dispoziții legale speciale, capacitatea juridică a societății comerciale este guvernată de regulile generale privind capacitatea persoanelor juridice, stabilite de Decretul 31/1954, cu luarea în considerare a specificului societăților comerciale.
2. Capacitatea civilǎ de folosințǎ a persoanei juridice
2.1. Notiune si caractere
Societatea comercială are capacitate de folosință, adică aptitudinea de a avea drepturi și obligații.
Capacitatea de folosință se dobândește din ziua înmatriculării în registrul comerțului – art. 40 alin. 2 din Legea 31/1990, înmatricularea se efectuează în termen de 24 de ore de la data pronunțării încheierii judecătorului delegat prin care se autorizează înmatricularea societății comerciale. Societatea are o capacitate de folosință restrânsă de la data autentificării actelor constitutive, cât privește drepturile constituite în favoarea ei, îndeplinirea obligațiilor și a oricăror măsuri preliminare ce ar fi necesare, dar numai întrucât sunt cerute pentru ca persoana juridică să ia ființă în mod valabil – art. 33 alin. 3 din Decretul 31/1954.
În principiu, societatea comercială poate avea orice drepturi și obligații. Deci ea poate dobândi drepturi și își asuma obligații patrimoniale și nepatrimoniale, indiferent de izvorul lor, în limitele stabilite de lege. Pentru societatea comercială, un rol important îl au drepturile și obligațiile privind bunurile care formează patrimoniul societății precum și drepturile și obligațiile care decurg din raporturile juridice stabilite cu terții.
O trăsătură specifică a capacității de folosință a societății comerciale o reprezintă aptitudinea de a dobândi drepturi și a-și asuma obligații prin săvârșirea faptelor de comerț -art. 3 C.com. Deși, ca vocație, capacitatea de folosință a societății se caracterizează prin generalitate, totuși, în concret ea este limitată. Într-adevăr, capacitatea de folosință a societății comerciale este circumscrisă de scopul pentru care societatea a fost constituită. Ea este o capacitate de folosință specializată. Așa cum prevede art. 34 din Decretul 31/1954, “persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de înființare sau statut”.
Specialitatea capacității de folosință a societății este determinată prin precizarea obiectului de activitate a societății în contractul de societate.Deci, societatea poate încheia numai acele acte juridice (acte de comerț) care servesc la realizarea obiectului societății. Orice act juridic care nu este făcut în vederea realizării acestui scop este lovit de nulitate – art. 34 alin. 2 din Decretul 31/1954. Trebuie observat că limitarea capacității de folosință a societății, prin stabilirea în actul constitutiv a obiectului societății, este diminuată prin fixarea unui obiect de activitate larg, care să asigure suplețea necesară pentru adaptarea la schimbările conjuncturale.
Capacitatea de folosinta a persoanelor juridice – acea parte a capacitatii civile a subiectului colectiv de drept civil care consta in aptitudinea de a avea drepturi si obligatii civile.
Caracterele juridice ale capacitatii de folosinta a persoanei juridice:
legalitate – insusirea acesteia de a fi instruita numai de lege;
inalienabilitate – capacitatea de folosinta a persoanei juridice nu poate fi instrainata sau cedata, nu se poate renunta la ea, nici in totalitate nici in parte;
intangibilitate – insusirea acesteia de a nu i se putea aduce ingradiri decat in cazurile si conditiile stabilite de lege;
generalitate – insusirea de a exprima aptitudinea subiectului colectiv de drept civil de a avea drepturi si obligatii civile;
specialitate – insusirea acesteia de a cuprinde doar posibilitatea subiectului colectiv de drept civil de a avea acele drepturi si obligatii civile care se circumscriu principiilor specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice.
Inceputul capacitatii de folosinta a persoanei juridice – art.32 si 33 din Decretul nr.31/1951
art.32 – persoanele juridice sunt supuse inregistrarii sau inscrierii, daca legile care le sunt aplicabile reglementeaza aceasta inregistrare sau inscriere.
art.33 – persoanele juridice care sunt supuse inregistrarii au capacitatea de a avea drepturi si obligatiile de la data inregistrarii lor.
Celelalte persoane juridice (cele nesupuse inregistrarii) a caror capacitate de folosinta incepe, in functie de infiintarea care li se aplica de la:
1) data actului de dispozitie care le infiinteaza;
2) data recunoasterii actului de infiintare;
3) data autorizarii infiintarii;
4) data indeplinirii altei cerinte pe care legea o prevede, dupa caz.
Exista si dispozitii speciale privind inceputul capacitatii de folosinta a persoanei juridice.
Determinarea inceputului capacitatii de folosinta pe categorii de persoane
Inceputul capacitatii de folosinta a persoanelor juridice este marcat de unul din urmatoarele momente:
– data inregistrarii;
– data actului de dispozitie;
– data actului recunoasterii actului de infiintare;
– data autorizarii infiintarii;
– data indeplinirii altei cerinte.
a) Capacitatea de folosinta incepe de la data inregistrarii1 la organul de stat competent, pentru urmatoarele persoane juridice.
asociatiile de locatari;
reprezentantele societatilor comerciale si organizatiilor economice straine care functioneaza in Romania;
organizatiile cooperatiei mestesugaresti;
organizatiile cooperatiei de consum si de credit.
b) Capacitatea de folosinta incepe de la data inscrierii in registrul special destinat, tinut de instanta judecatoreasca, pentru urmatoarele persoane juridice:
– asociatiile si fundatiile fara scop patrimonial;
– societatatile agricole.
c) Capacitatea de folosinta incepe de la data inmatricularii in registrul comertului, pentru urmatoarele persoane juridice:
– regii autonome;
– societati comerciale.
d) De la data actului de dispozitie care le infiinteaza, incepe capacitatea de folosinta a persoanelor juridice de stat: organele de stat ale puterii, institutii de stat si unitati administrativ-teritoriale.
e) De la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de admitere a inregistrarii, incepe capacitatea de folosinta a persoanelor juridice care sunt partide politice si organizatii obstesti
.
f) De la data recunoasterii, de catre Guvern, a infiintarii incepe capacitatea de folosinta a persoanelor juridice care sunt camere de comert si industrie.
Determinarea continutului capacitatii de folosinta deplina a persoanei juridice
In determinarea continutului capacitatii de folosinta a persoanei juridice trebuie sa tinem seama de anumite reguli:
persoana juridica nu are aptitudinea de a avea unele drepturi si obligatii civile care nu pot apartine decat persoanei fizice (nume, sanatate);
continutul capacitatii de folosinta a persoanei juridice este determinat si de caracterul fiecarei categorii de persoane juidice;
limita esentiala a continutului capacitatii de folosinta a persoanei juridice este data de scopul sau, adica de obiectul de activitate.
Principiul specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice
Art.34 din Decret 31/1954 – „Persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut."
Definitie: acea regula de drept civil, potrivit careia, prin acte juridice, persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi si obligatii civile care sunt in concordanta cu scopul ei.
Incetarea capacitatii de folosinta restransa a persoanei juridice
Inceteaza odata cu dobandirea deplinei capacitati de folosinta de catre persoana juridica, adica in unul din urmatoarele momente:
– data inregistrarii persoanei juridice;
– data inscrierii persoanei juridice;
– data inmatricularii persoanei juridice;
– data recunoasterii actului de infiintare a persoanei juridice;
– data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de admitere a inregistrarii, dupa caz.
Incetarea capacitatii de folosinta deplina a persoanei juridice
Odata cu incetarea fiintei persoanei juridice se sfarseste si capacitatea sa de folosinta – data incetarii capacitatii de folosinta a persoanei juridice este data incetarii fiintei acesteia.
2.2. Sancțiunea nerespectǎrii regulilor privind capacitatea de folosințǎ a persoanei juridice:
încheierea actului juridic in lipsa capacitatii de folosinta;
încheierea actului juridic civil cu incalcarea principiilor specialitatii capacitatii de folosinta.
este vorba de o nulitate absoluta.
3. Capacitatea de exercițiu a persoanei juridice
3.1. Notiune si reglementarea generala
Având calitatea de persoană juridică, societatea comercială beneficiază și de capacitate de exercițiu; ea are aptitudinea de a-și exercita drepturile și de a-și asuma obligații, încheind acte juridice.
Potrivit legii, persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale. Actele juridice încheiate de organele persoanei juridice în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice însăși – art. 35 din Decretul 31/1954. Așa cum prevede Legea 31/1990, societatea comercială are organe de deliberare și decizie (adunarea asociaților), organe de administrare (administratorii) și organe de control al gestiunii societății (cenzorii).
Actele juridice prin care societatea dobândește drepturi și își asumă obligații se încheie de către administratorii societății cărora li s–a conferit puterea de reprezentanți ai societății.Trebuie observat că dreptul de reprezentare este un drept special, deosebit de dreptul general de administrare, care include numai dreptul de gestiune. În consecință, dreptul de reprezentare îl au numai administratorii cărora li s-a conferit acest drept, prin actele constitutive, ori ulterior, prin voința asociaților, în condițiile legii.
Obligațiile și răspunderile administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele speciale prevăzute de Legea 31/1990. Societatea comercială dobândește capacitatea de exercițiu de la data constituirii sale, adică din ziua înmatriculării în registrul comerțului, cu condiția să fi fost desemnat administratorul care reprezintă societatea. În limitele capacității de folosință restrânsă, administratorul desemnat prin actele constitutive în calitate de reprezentant al societății, poate încheia actele cerute pentru ca persoana juridică să ia ființă în mod valabil.
Aptitudinea subiectului colectiv de drept civil de a dobandi si exercita drepturi subiective civile si de a-si asuma si indeplini obligatiile civile, prin incheierea de acte juridice civile, de catre organele sale de conducere.
Pentru persoanele juridice reprezentarea sa legala este nu numai necesara ci si obligatorie; sau mai exact, este obligatorie pentru ca este organic necesara.
Reglementarea legala a capacitatii de exercitiu a persoanei juridice
Art.35 din Decretul 31/1954: Persoana juridica isi exercita drepturile si isi indeplineste obligatiile prin organele sale. Actele juridice facute de organele persoanei juridice sunt actele persoanei juridice insasi.
Inceputul capacitatii de exercitiu a persoanei juridice
Exista o controversa in ceea ce priveste acest aspect si prin urmare s-a adoptat o solutie general acceptata. Persoana juridica dobandeste capacitatea de exercitiu odata cu infiintarea sa1, cu precizarea ca, – capacitatea de exercitiu nu poate fi dobandita nici de catre persoanele juridice inainte de dobandirea capacitatii de folosinta. Titulara capacitatii de exercitiu este insasi persoana juridica, ca subiect de drept civil distinct.
Continutul capacitatii de exercitiu a persoanelor juridice
Limitele capacitatii de exercitiu:
Cea mai importantă limită a capacității de exercițiu a persoanei juridice (determinată de capacitatea de folosință) decurge din principiul specialității ei. această limită se concretizează în două postulate:
capacitatea de exercițiu a persoanei juridice nu poate fi mai întinsă decât capacitatea de folosință;
capacitatea de exercițiu a persoanei juridice este mai restrânsă decât capacitatea de folosință, deoarece ea înseamnă aptitudinea de a exercita drepturile civile și de a-și asuma obligații prin încheierea de acte juridice civile, pe când capacitatea de folosință este aptitudinea persoanei juridice de a avea drepturi și obligații, indiferent de izvorul lor (acte juridce și fapte juridice stricto sensu).
A doua limită a capacității de exercițiu a persoanei juridice este determinată de natura fiecărei categorii de persoane juridice (organe de stat, instituții de stat, unități administrativ-teritoriale, persoane juridice cooperatiste și obștești, persoane juridice private, persoane juridice cu scop nelucrativ etc.).
A treia limită a capacității de exercițiu rezidă în faptul că persoana juridică nu poate avea și exercita acele drepturi care prin natura lor sunt susceptibile să aparțină numai persoanelor fizice, ele fiind incompatibile cu statutul de subiect colectiv de drept.
Cea de-a patra limită a capacității de exercițiu – care nu se regăsește la capacitatea de folosință – este determinată de pluritatea organelor de conducere ale persoanelor juridice.
Întrucât majoritatea persoanelor juriidce au mai multe organe de conducere, pentru ca actul juridic să fie actul persoanei juridice însăși, el trebuie să fie încheiat de organul de conducere abilitat prin lege, actul de înființare sau statut. Această regulă este cristalizată în textul art. 35 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954, care prevede: „Actele juridice făcute de organele persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice însăși”.
Principiile realizarii continutului capacitatii de exercitiu a persoanei juridice:
Conținutul capacității de exercițiu a persoanei juridice este guvernat de două principii de bază:
principiul exercitării activității de conducere a persoanei juridice de către o pluralitate de organe și
principiul răspunderii persoanelor fizice care alcătuiesc organele persoanei juridice, pentru modul cum exercită activitatea de conducere.
Incetarea capacitatii de exercitiu a persoanei juridice
Sfarsitul capacitatii de exercitiu a persoanei juridice este marcat de momentul incetarii capacitatii de folosinta care este acela al incetarii fiintei persoanei juridice insasi.
Nerespectarea regulilor privind capacitatea de exercitiu a persoanei juridice
Atrage sanctiunea nulitatii actului juridic civil; aceasta nulitate este virtuala, relativa
În lipsa unei dispoziții legale, care să stabilească momentul încetării capacității de exercițiu a persoanei juridice, trebuie să recurgem la principiile de drept în materie, potrivit cărora capacitatea de exercițiu nu poate supraviețui încetării ființei persoanei juridice.
Sancțiunile aplicabile în cazul nerespectării normelor legale privind capacitatea de exercițiu a persoanei juridice
Nerespectarea normelor legale privind capacitatea de exercițiu a persoanei juridice este susceptibilă să antreneze răspunderea civilă, administrativă, disciplinară, financiară și, uneori, chiar penală a autorului faptei ilicite.
Dreptul civil tratează, cum este și firesc, numai răspunderea de drept civil, angajată pentru nesocotirea normelor legale privitoare la capacitatea de exercițiu.
De la început trebuie precizat că ori de câte ori se încheie un act juridic în lipsa capacității de folosință sau cu depășirea acesteia, prin încălcarea principiului specialității, va interveni sancțiunea nulității absolute a actului, deoarece, prin norma de drept respectivă se ocrotește un interes general, public, și deoarece art, 34 alin. 2 din Decretul 31/1954 prevede expres sancțiunea nulității absolute.
Nu același lucru se întâmplă în cazul încălcării normelor legale privitoare la capacitatea de exercițiu a persoanei juridice, întrucât nu există un text de lege care să sancționeze cu nulitatea o atare încălcare.
În lipsă de text, vom recurge la principiilede drept aplicabile materiei nulității actelor juridice, care ne vor conduce la soluțiile corecte.
Înainte de aceasta, va trebui să vedem care sunt, în practica judiciară, cazurile de încălcare a normelor legale privitoare la capacitatea de exercițiu a persoanei juridice. Acestea sunt: a) încheierea actului juridic de un organ al persoanei juridice care nu avea o atare competență – nesocotirea delimitărilor de atribuții între organele de conducere; b) încheierea actului juridic de către o persoană din colectivul persoanei juridice, care nu avea calitatea de organ de conducere și nici împuternicire de reprezentare și c) încheierea actului juridic de către o persoană care avea împuternicire de reprezentare, dar și-a depășit puterile încredințate.
Potrivit principiilor de drept aplicabile în materie, toate aceste acte juridice încheiate cu încălcarea regimului legal al capacității de exercițiu a persoanei juridice vor fi lovite de nulitate relativă, deoarece norma legală ocrotește un interes particular.
Este evident că în aceste cazuri nu poate interveni decât sancțiunea nulității actului juridic, deoarece s-a încălcat o prevedere legală care reglementează condiția de fond a acestui act și anume capacitatea.
De asemenea, nulitatea nu poate fi decât relativă, deoarece se încadrează în cazurile care conduc la această sancțiune – actul juridic a fost încheiat de persoane care au nesocotit capacitatea de exercițiu a persoanei juridice, și întrucât actul juridic este susceptibil de confirmare din partea organului de conducere competent.
Pentru a încheia acest paragraf, se cuvine să invederăm două aspecte:
nulitatea relativă a actului juridic încheiat cu nesocotirea normelor legale privitoare la capacitatea de exercițiu nu este prevăzută expres de lege, ci este virtuală;
anularea actului juridic trebuie pronunțată de organul de jurisdicție competent – instanțele judecătorești sau Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.
Capitolul IV. Reorganizarea persoanei juridice
1. Noțiunea de reorganizare a persoanelor juridice
Reorganizarea persoanei juridice – operatiunea juridica ce cuprinde cel putin 2 persoane juridice si care produce efecte creatoare, modificatoare ori de incetare a lor.
Aceasta reorganizare a persoanei juridice este impusa, in general, de nevoile economico-sociale, in continua miscare.
2. Formele reorganizarii persoanei juridice
Art.40 din Decret 31/1954: persoana juridica inceteaza a avea fiinta prin comasare, divizare sau dizolvare. Reorganizarea cunoaste doua forme:
comasarea
absorbtie;
fuziune
divizarea
totala
partiala.
Comasarea:
a) absorbtia – este forma a comasarii ce consta in absorbirea unei persoane juridice care-si inceteaza existenta, de catre o alta persoana juridica care-si sporeste, astfel fiinta, etc.
b)fuziunea – acea forma a comasarii ce consta in unirea, contopirea a doua sau mai multe persoane juridice, ce-si inceteaza astfel existenta, si infiintarea, astfel a altei persoane juridice.
Divizarea:
a) divizarea totala – consta in impartirea intregului patrimoniu al unei persoane juridice, care-si inceteaza existenta, catre doua sau mai multe persoane juridice existente sau care iau, astfel, nastere.
b)divizarea partiala1 – desprinderea unei parti din patrimoniul unei persoane juridice, care-si mentine fiinta, si transmiterea acestei parti catre una sau mai multe persoane juridice care exista sau care se infiinteaza in acest fel.
3. Efectele reorganizarii juridice
Efectul creator – infiintarea persoanei juridice ca urmare a operatiunii juridice care este reorganizarea. Efectul creator se infatiseaza astfel:
fuziunea produce, intodeauna efect creator;
absorbtia nu produce, niciodata, efect creator;
divizarea poate produce efect creator.
Efectul extinctiv – incetarea fiintei persoanei juridice; efectul extinctiv se prezinta astfel:
comasarea produce mereu efect extinctiv;
divizarea totala produce mereu incetarea persoanei juridice;
divizarea partiala nu produce, niciodata, efect extinctiv.
Efectul translativ – in cazul comasarii opereaza o transmisiune universala, o totalitate de drepturi si obligatii patrimoniale.
in cazul absorbtiei – persoana juridica dobandeste drepturile si este tinuta de obligatiile persoanei juridice pe care o absoarbe;
in cazul divizarii opereaza o transmisiune cu titlu universal.
Intinderea raspunderii persoanei juridice dobanditoare:
in caz de comasare – persoana juridica dobanditoare, preluand o universalitate, raspunde pentru toate obtigatiile preluate;
in caz de divizare – principiul este acela al raspunderii proportionale.
Transmiterea contractelor in caz de reorganizare
in cazul comasarii, contractele se transmit ca elemente ale patrimoniului supus transmisiunii universale;
in cazul divizarii – principiul aplicabil este acela al transmiterii contractului nefractionat.
Data producerii efectelor reorganizarii
pentru persoane juridice supuse inregistrarii, efectele reorganizarii nu se produc atat intre parti cat si fata de terti, decat prin inregistrare si de la data efectuarii acestei formalitati
pentru persoane nesupuse inregistrarii, efectul reorganizarii atat intre parti, cat si fata de terti, se produce numai de la data aprobarii de catre organele competente, a documentelor intocmite in acest scop.
Capitolul V. Încetarea persoanei juridice
1. Enumerarea modurilor de încetare a persoanei juridice
Încetarea persoanei juridice – sfarsitul calitatii de subject colectiv de drept civil.
Moduri de incetare a persoanei juridice
1) prin comasare (absorbtie, fuziune);
2) prin divizare totala (nu si partiala);
3) prin dizolvare.
Comasarea si divizarea sunt forme ale reorganizarii, putem spune ca, de fapt sunt doua moduri de incetare a persoanei juridice:
1) prin reorganizare;
2) prin dizolvare
2. Dizolvarea persoanei juridice
2.1. Noțiune și cauzele de dizolvare
Dizolvarea reprezintǎ un mod de încetare a persoanei juridice aplicabil în cazurile prevǎzute de lege și presupunând lichidarea.
Cauzele de dizolvare: art.45 din Decret 31/1954: "Organizatiile cooperatiste si orice organizatii obstesti se dizolva daca:
a) termenul pentru care au fost constituite s-a implinit;
b) scopul a fost realizat sau nu poate fi indeplinit;
c) scopul pe care-l urmaresc sau mijloacele folosite pentru realizarea acestuia au devenit contrare legii.
d) numarul membrilor a scazut sub limita stabilita de lege, actul de infiintare sau statut.
Exista si cauze de dizolvare prevazute de legi speciale.
Clasificarea cauzelor de dizolvare
– dupa modul cum opereaza:
1) cauze care conduc la dizolvarea de drept a persoanei juridice;
2) cauze care produc dizolvarea numai daca exista un act al organului competent.
– dupa natura lor:
1) cauze de dizolvare fortata;
2) cauze de dizolvare voluntara.
– dupa vocatia lor:
1) cauze generale;
2) cauze speciale.
2.3. Efectele dizolvarii. Lichidarea
Efectul esential al dizolvarii este lichidarea persoanelor juridice.
Art. 40 – Incetarea persoanei juridice prin dizolvare presupune trecerea ei – obligatoriu – prin lichidare.
Principalele aspecte ale lichidarii persoanei juridice:
1) Notiunea de lichidare – efectul direct si obligatoriu al dizolvarii care consta in operatiunile juridice de realizare a activulni si plata a pasivului subiectului colectiv de drept civil;
2) Continutul lichidarii – lichidarea are continutul format din ansamblul operatiunilor juridice care urmaresc realizarea activului si plata pasivului persoanei juridice intrata in dizolvare.
Realizarea activului – incasarea drepturilor ce i se cuvin de la alte subiecte de drept civil.
Plata pasivului – indeplinirea obtigatiilor pe care persoana juridica le are fata de subiectul de drept civil.
3) Soarta ori repartizarea bunurilor ramase dupa lichidare:
dupa lichidare, bunurile au soarta stabilita in actul de infiintare ori statut;
in lipsa de prevedere in actul de infiintare ori statut, repartizarea bunuritor ramase dupa lichidare este cea hotarata de adunarea generala care a decis dizolvarea.
in lipsa criteriilor de mai sus, bunrile ramase dupa lichidare vor fi atribuite unei persoane juridice cu scop asemanator.
4) Felul transmisiunii in caz de lichidare
Dupa lichidare pot ramane elemente de activ concrete, determinate, bunuri (activ net). Caracterul transmisiunii patrimoniale poate fi usor de stabilit, transmisiunea neputand fi decat cu titlu particular. Dobanditorul unui asemenea element de activ poate fi avand cauza, dar din categoria succesorilor cu titlu particular.
5) Capacitatea civila a persoanei juridice pe durata lichidarii.
In ceea ce priveste capacitatea de folosinta este de retinut ca principiile specialitatii capacitatii de folosinta, aplicabil si pe durata lichidarii sufera o reducere a limitelor sale. Pe durata lichidarii, persoana juridica este titulara aptitudinii de a avea drepturi si obligatii civile necesare realizarii activului si platii pasivului.
Cat priveste capacitatea de exercitiu a persoanei juridice, pe durata lichidarii este de mentionat ca ea se realizeaza prin lichidatori, indiferent de cine sunt acestia numiti (adunarea generala, justitie).
6) Data producerii efectelor lichidarii.
Teoretic, persoana juridica dizolvata inceteaza pe data ultimului act de lichidare.
Practic, aceasta data se concretizeaza in moduri diferite:
inregistrarea dizolvarii, la organul competent, daca legea prevede aceasta formalitate;
inscrierea dizolvarii si lichidarii;
radierea din registrul persoanei juridice.
Transformarea persoanei juridice
Definitie: operatiunea juridica intervenita in cazurile si conditiile special reglementate de lege, prin care o persoana juridica isi inceteaza fiinta juridica concomitent cu infiintarea, in locul ei, a altei persoane juridice.
VI .Societatea comerciala
CADRUL LEGISLATIV
Inregistrarea comerciantilor in Romania este reglementata de Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului si de Legea 31/1990 privind societatile comerciale.
1. Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale:
a) cuprinde reglementari de baza privind constituirea, functionarea, modificarea si desfiintarea societatilor cu personalitate juridica;
b) a fost modificata prin Legea nr.41/01.06.1991, Legea nr.44/04.07.1991, Legea nr.80/23.12.1991, Legea nr.78/20.07.1992, O.U.G. nr.32/1997 aprobata si modificata de Legea nr.195/17.11.1997;
c) a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr.33/29.01.1998, cu toate modificarile intervenite pana la aceea data;
d) dupa republicare a mai fost modificata si prin Legea nr.99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice (reprodusa, in extras, dupa Legea nr.31/1990).
2. Legea nr.26/1990 privind registrul comertului
a) cuprinde reglementari privind infiintarea si organizarea Oficiului National al Registrului Comertului si a Oficiilor Registrului Comertului din fiecare judet, inmatricularea comerciantilor in Registrul Comertului si inregistrarea altor mentiuni; regimul firmelor si emblemelor, precum si sanctiuni in caz de nerespectare a dispozitiilor sale.
b) a fost modificata de Legea nr.12/08.01.1998 publicata in Monitorul Oficial sal Romaniei, partea I, nr.15 din 19.01.1998.
c) a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr.49/04.02.1998, cu toate modificarile pana la acea data.
3. NORME METODOLOGICE Nr.P/608-773, emise de Camera de Comert si Industrie a Romaniei si Ministerul Justitiei.
a).Normele metodologice reglementeaza modul de tinere a registrului comertului si de efectuare a inregistrarilor, inmatricularea comerciantilor, inscrierea de mentiuni privind modificarea actelor constitutive sau alte feluri de mentiuni, precum si organizarea si functionarea Oficiului Registrului Comertului.
b).Normele metodologice au fost publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, partea a I nr.176/11.05.1998.
FORME JURIDICE DE SOCIETĂȚI COMERCIALE
In Romania pot functiona urmatoarele societati comerciale:
SRL SOCIETATEA CU RASPUNDERE LIMITATA
Este forma de societate la care obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociatii raspund numai pana la limita capitalului social subscris.
SA SOCIETATEA PE ACTIUNI
Este forma de societate la care obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar actionarii raspund numai pana la concurenta capitalului social subscris.
SCA SOCIETATEA IN COMANDITA PE ACTIUNI
Este forma de societate la care obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si raspunderea asociatilor comanditati pentru obligatiile sociale este nelimitata si solidara, iar a asociatilor comanditari este limitata pana la concurenta capitalului subscris.
SNC SOCIETATEA IN NUME COLECTIV
Este forma de societate la care obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociatii raspund nelimitat si solidar pentru obligatiile sociale.
SCS SOCIETATEA IN COMANDITA SIMPLA
Este forma de societate la care obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si asociatii comanditati raspund nelimitat si solidar pentru obligatiile sociale, iar asociatii comanditari raspund numai pana la concurenta capitalului social subscris.
DESCRIEREA UNEI SOCIETATI COMERCIALE
1. ASOCIATII
2. NUMARUL DE ASOCIATI
3. ACTUL DE INFIINTARE
4. FIRMA
5. EMBLEMA
6. SEDIUL SOCIAL
7. OBIECTUL DE ACTIVITATE
8. CAPITALUL SOCIAL
9. APORTUL ASOCIATILOR
10. CONDUCEREA SOCIETATII
11. CONTROLUL SOCIETATII
12. PARTICIPAREA ASOCIATILOR LA BENEFICII SI LA PIERDERI
13. CONTINUTUL ACTULUI CONSTITUTIV
14. MODIFICAREA ACTULUI CONSTITUTIV
15. EXCLUDEREA SI RETRAGEREA ASOCIATILOR
16. FUZIUNEA SI DIVIZAREA SOCIETATII
17. DIZOLVAREA SOCIETATII
18. LICHIDAREA SOCIETATII
1. ASOCIATII
Se pot asocia si forma o S.R.L.:
a) persoane fizice, cetateni romani sau straini;
b) persoane juridice romane sau straine.
2. NUMARUL DE ASOCIATI
Regula generala:
a) minim 2 asociati;
b) maxim 50 asociati.
Exceptie:
a) o singura persoana, fizica sau juridica, in cazul formei de S.R.L. cu asociat unic, in conditiile ce urmeaza;
b) o persoana fizica sau o persoana juridica nu poate fi asociat unic decat intr-o singura S.R.L.;
c) o S.R.L. nu poate avea ca asociat unic o alta S.R.L. alcatuita dintr-o singura persoana.
3. ACTUL DE INFIINTARE
O societate S.R.L. se constituie prin:
a) contract de societate si statut;
b) numai statut in cazul S.R.L. cu asociat unic;
c) atat in cazul a). cat si in cazul b). se poate intocmi un inscris unic denumit ACT CONSTITUTIV.
Semnatarii actului constitutiv, precum si persoanele care au un rol determinant in constituirea societatii sunt considerati fondatori.
Nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile sau care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasa, abuz de incredere, fals, uz de fals, inselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, dare sau luare de mita, precum si pentru alte infractiuni prevazute de prezenta lege.
4. FIRMA
a) Orice societate trebuie sa aiba o firma.
b) Firma este numele sau, dupa caz, denumirea sub care un comerciant isi exercita comertul si sub care semneaza.
c) Firma trebuie scrisa in primul rand in limba romana.
d) Firma unei S.R.L. se compune dintr-o denumire proprie, la care se poate adauga numele unuia sau mai multora dintre asociati si va fi insotita de mentiunea scrisa in intregime “societati cu raspundere limitata” sau S.R.L.
e) Orice firma noua trebuie sa se deosebeasca de cele existente
f) Nici o firma nu va putea cuprinde o denumire intrebuintata de comerciantii din sectorul public.
5. EMBLEMA
a) Emblema este semnul sau denumirea care deosebeste un comerciant de un altul de acelasi gen.
b) Emblema trebuie scrisa in primul rand in limba romana.
c) Orice emblema trebuie sa se deosebeasca de emblemele inscrise in acelasi registru al comertului, pentru acelasi fel de comert, precum si de emblema altor comercianti de pe piata unde comerciantul isi desfasoara activitatea.
d) Emblema poate fi folosita numai insotita de firma comerciantului.
6. SEDIUL SOCIAL
a) Societatea trebuie sa aiba un sediu principal, care este locul, spatiul si adresa unde se gasesc organele sale de conducere si serviciile administrative.
b) Sediul social este un element de identificare a societatii in functie de care se stabilesc: legea aplicabila, instantele judecatoresti competente, natio- nalitatea societatii, locul unde trebuie indeplinite formalitatile de inmatriculare, publicitate si autorizare.
c) Societatea poate infiinta sedii secundare, fara personalitate juridica (sucursale, agentii, reprezentante, puncte de lucru, etc.)
7. OBIECTUL DE ACTIVITATE
a) In actul constitutiv trebuie stabilita activitatea pe care urmeaza sa o desfasoare societatea in vederea obtinerii de profit: productie, comercializare, prestari de servicii, tranzactii, intermedieri, etc.
b) Obiectul de activitate trebuie sa fie bine determinat, cu stabilirea domeniului principal, a activitatii principale si a activitatilor secundare.
c) Obiectul de activitate se stabileste potrivit clasificarii activitatilor din economia nationala – CAEN, aprobat prin Hotararea Guvernului Romaniei nr.656/1997.
d) Obiectul de activitate stabilit, trebuie sa fie posibil licit si moral.
8. CAPITALUL SOCIAL
a) Capitalul social se formeaza prin aportul asociatilor.
b) Capitalul social nu poate fi mai mic de 2.000.000 (douamilioane) lei si se divide in parti sociale egale, care nu pot fi mai mici de 100.000 (unasuta- mii) lei.
c) Partile sociale nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile.
d) Partile sociale pot fi transmise intre asociati sau catre persoane din afara societatii cu aprobarea celorlalti asociati.
e) Partile sociale se transmit si prin succesiune daca in actul cxonstitutiv exista clauze de continuare cu mostenitorii.
9. APORTUL ASOCIATILOR
a) Aportul asociatilor poate fi in numerar (obligatoriu) si in natura (optional);
b) Aportul in creante si aportul in munca nu sunt admise pentru formarea sau majorarea capitalului social;
c) La S.R.L. cu asociat unic valoarea capitalului in natura se stabileste pe baza unei expertize de specialitate;
d) In schimbul aportului lor, asociatilor li se atribuie parti sociale;
e) Aportul in valuta se inscrie in actul constitutiv si in lei la cursul de schimb oficial de la data varsarii;
f) Aportul in valuta al asociatilor straini se inregistreaza in lei si in dolari USA;
g) Bunurile aduse ca aport devin proprietatea societatii comerciale;
h) Aportul la capital nu este purtator de dobanzi.
10. CONDUCEREA SOCIETATII
a) Conducerea societatii se realizeaza de catre adunarea generala a asociatilor si de catre administratorul sau consiliul de administratie.
b) Adunarea generala are in principal urmatoarele obligatii:
-sa aprobe bilantul contabil si sa stabileasca repartizarea beneficiului net;
-sa desemneze pe administratori si pe cenzori;
-sa decida urmarirea administratorilor si cenzorilor pentru daunele pricinuite societatii;
-sa modifice actul constitutiv.
c) La S.R.L. cu asociat unic, acesta are drepturile si obligatiile prevazute de lege pentru adunarea generala a asociatilor.
d) Societatea este administrata de unul sau mai multi administratori asociati sau neasociati, numiti prin actul constitutiv sau de adunarea generala a asociatilor.
e) Dreptul de a reprezenta societatea apartine fiecarui administrator, afara de cazul in care, in actul constitutiv exista dispozitie contrara.
f) Puterile si limitele administratorului se stabilesc prin actul constitutiv.
11. CONTROLUL SOCIETATII
a) Controlul societatii este exercitat de unul sau mai multi cenzori alesi de adunarea generala a asociatilor.
b) Numirea cenzorilor este obligatorie numai daca numarul asociatilor este mai mare de 15.
c) In lipsa de cenzori numiti, controlul se exercita de asociatii care nu sunt administratori.
d) Dispozitiile legale cu privire la cenzorii din S.A. se aplica si cenzorilor din S.R.L.
12. PARTICIPAREA ASOCIATILOR LA BENEFICII SI LA PIERDERI
a) Repartizarea beneficiului net se face de catre adunarea generala a actionarilor.
b) Cota parte din beneficiul net repartizat a se plati fiecarui asociat constituie dividend.
c) Dividendele se platesc asociatilor proportional cu cota de participare la capitalul social varsat daca prin actul constitutiv nu se prevede altfel.
d) Dividendele se platesc numai din beneficiile reale si pe baza de bilant contabil.
e) Suportarea de catre asociati a pierderilor inregistrate de societate se face proportional cu cota de participare la capitalul social, pana la limita aportului social subscris.
13. CONTINUTUL ACTULUI CONSTITUTIV
Actul constitutiv al unei S.R.L. va cuprinde in principal:
a) numele si prenumele, locul si data nasterii, domiciliul si cetatenia asociatilor, persoanelor fizice; denumirea, sediul si nationalitatea asociatilor, persoane juridice. La societatea in comandita simpla se vor arata asociatii comanditari si asociatii comanditati;
b) forma, denumirea, sediu si, daca este cazul, emblema societatii;
c) obiectul de activitate al societatii, cu precizarea domeniului si a activitatii principale;
d) capitalul social subscris si cel varsat, cu mentionarea aportului fiecarui asociat, in numerar sau in natura, valoarea aportului in natura si modul evaluarii, precum si data la care se va varsa integral capitalul social subscris. La societatile cu raspundere limitata se vor preciza numarul si valoarea nominala a partilor sociale, precum si numarul partilor sociale atribuite fiecarui asociat pentru aportul sau:
e) asociatii care reprezinta si administreaza societatea sau administratorii neasociati, persoane fizice ori juridice, puterile ce li s-au conferit si daca ei urmeaza sa le exercite impreuna sau separat;
f) partea fiecarui asociat la beneficii si la pierderi;
g) sediile secundare – sucursale, agentii, reprezentante sau alte asemenea unitati fara personalitate juridica -, atunci cand se infiinteaza odata cu societatea, sau conditiile pentru infiintarea lor ulterioara, daca se are in vedere o atare infiintare;
h) durata societatii;
i) modul de divolvare si de lichidare a societatii.
14. MODIFICAREA ACTULUI CONSTITUTIV
a) Actul constitutiv se poate modifica de catre asociati cu respectarea conditiilor de fond si forma prevazute pentru incheierea lui.
b) Actul aditional modificator, va cuprinde textul integral al prevederilor modificate din actul constitutiv.
c) Daca se face mai multe modificari la actul constitutiv, acesta se va actualiza cu toate modificarile la zi.
15. EXCLUDEREA SI RETRAGEREA ASOCIATILOR
a) Poate fi exclus din societate:
-asociatul care, pus in intarziere, nu aduce aportul la care s-a obligat;
-asociatul administrator care comite frauda in dauna societatii sau se serveste de semnatura sociala sau de capitalul social in folosul lui sau al altora;
b) Excluderea se pronunta prin hotarare judecatoreasca la cererea societatii sau a oricarui asociat.
c) Asociatul exclus are dreptul la beneficii si raspunde de pierderi pana in ziua excluderii.
d) Asociatul exclus nu are dreptul la o parte proportionala din patrimoniul social, ci numai la suma de bani care sa reprezinte valoarea acestei parti stabilita de asociati sau de un expert.
e) Un asociat se poate retrage din societate:
-in cazurile prevazute in actul constitutiv;
-cu acordul tuturor celorlalti asociati;
-prin hotarare a tribunalului, cand actul constitutiv nu prevede retragerea si nici nu exista acordul celorlalti asociati.
f) Drepturile asociatului retras, cuvenite pentru partile sale sociale, se stabilesc de asociati ori de un expert, iar in caz de neintelegere de tribunal.
16. FUZIUNEA SI DIVIZAREA SOCIETATII.
a) Societatea poate fuziona cu una sau mai multe societati existente.
b) Fuziunea se face fie prin absorbtia unei societati, fie prin contopirea cu alte societati rezultand o societate noua.
c) Divizarea societatii poate avea loc:
-prin deprinderea unei parti din patrimoniu si transmiterea catre una sau mai multe societati existente sau care iau astfel fiinta;
-prin impartirea intregului patrimoniu al societatii intre doua sau mai multe societati existente sau care iau astfel fiinta.
d) In acest caz, societatea care se divide, isi inceteaza existenta.
17. DIZOLVAREA SOCIETATII
Societatea se dizolva prin:
a)-trecerea timpului stabilit pentru durata societatii;
b)-imposibilitatea realizarii obiectului de activitate sau realizarea acesteia;
c)-declararea nulitatii societatii;
d)-hotararea adunarii generale;
e)-hotararea tribunalului la cererea oricarui asociat pentru motive temeinice, cum ar fi: neintelegerile grave dintre asociati, care impiedica functionarea societatii;
f)-falimentul societatii;
g)-incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unor asociati cand, datorita acestor cauze numarul asociatilor s-a redus la unul singur. Se excepteaza cazul cand in actul constitutiv exista clauza de continuare cu mostenitorii sau cand asociatul ramas hotaraste continuarea existentei societatii sub forma unei S.R.L. cu asociat unic.
h)-pierderea unei jumatati din capitalul social sau a reducerii lui sub minimum legal.
Societatea nu se dizolva daca, in termen de noua luni de la data constatarii pierderii sau reducerii capitalului social, acesta este reintregit, este redus la suma ramasa ori la minimum legal sau cand societatea se transforma intr-o forma de societate la care capitalul social corespunde.
Tribunalul mai poate pronunta dizolvarea la cererea C.C.I. sau a oricarei persoane interesate in cazurile in care:
i)-societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot intruni;
j)-societatea nu a depus timp de 3 ani consecutivi bilantul contabil, sau alte acte, care, portivit legii, se depun la O.R.C.;
k)- societatea si-a incetat activitatea, nu are sediu cunoscut, asociatii au disparut sau nu au domiciliu ori resedinta cunoscuta.
Societatea nu se dizolva daca incetarea activitatii a fost anuntata organelor fiscale si inscrisa in O.R.C., iar durata incetarii nu depaseste trei ani.
18. LICHIDAREA SOCIETATII
a) Dizolvarea societatii are ca efect deschiderea procedurii lichidarii, in afara de cazurile de fuziune ori divizare totala sau in cazul dizolvarii unei S.R.L. cu asociat unic.
b) Lichidarea si repartizarea patrimoniului social se face de catre lichidatori autorizati numiti de asociati sau, dupa caz, de tribunal.
c) La terminarea lichidarii, lichidatorii vor intocmi bilantul contabil de lichidare si vor propune repartizarea activului intre asociati.
ETAPELE PARCURSE PENTRU CONSTITUIREA UNEI SOCIETĂȚI
ȘI ACTELE NECESARE PENTRU CONSTITUIRE
1. Stabilirea locului/spatiului unde societatea va avea sediul principal si, daca este cazul, a sediilor secundare.
a) se poate face intr-un spatiu proprietatea unuia sau a mai multor asociati ori aflate in folosinta acestora;
b) se pregatesc/obtin acte doveditoare pentru spatiu: extras de carte funciara de la proprietari; contract de inchiriere, subinchiriere, comodat; avizul favorabil al proprietarilor sau chiriasilor din locuintele cu care se invecineaza spatiul in cauza (pe orizontala si verticala).
2. Se stabileste denumirea (firma) societatii si, daca este cazul, emblema societatii.
a) firma si emblema se stabileste de asociati si trebuie sa se deosebeasca de firma si emblema altor societati;
b) firma si emblema trebuie sa fie scrise in primul rand in limba romana;
c) firma si emblema se verifica la Oficiul Registrului Comertului din judetul unde se stabileste sediul firmei, eliberandu-se dovada inregistrarii si rezervarii acestora pe o perioada de 3 luni;
3. Se intocmeste actul constitutiv corespunzator formei juridice de societate pe care asociatii au ales-o.
a) pentru intocmirea actului constitutiv asociatii pot contacta: un avocat, un notar sau se pot adresa Biroului de consultanta din cadrul Camerelor de Comert si Industrie Judetene;
b) la intocmirea actului constitutiv sunt necesare:
-acte de identificare a asociatilor, administratorilor sau reprezentantilor persoane fizice: pasaport, carte de identitate;
-acte de identificare a asociatilor, administratorilor sau reprezentantilor persoane juridice: statut, certificat de inmatriculare/inregistrare fiscala, certificat de bonitate bancara;
-certificat de cazier judiciar pentru fondatorii, administratorii si reprezentantii cetateni straini.
4. Se semneaza actul constitutiv, sub forma autentica, la un birou notarial public.
a) semnarea se poate face direct de catre toti asociatii sau prin imputernicit cu procura speciala autentica;
c) cetatenii straini care nu cunosc limba romana semneaza in prezenta unui interpret autorizat.
5. Se depun aporturile in numerar, la o banca sau C.E.C. si se pregatesc actele de proprietate pentru aporturile in natura.
Pentru deschiderea conturilor se prezinta bancii urmatoarele documente:
cererea de deschidere a contului;
copie dupa autorizatia de constituire eliberata de primarie si inregistrata la Administratia financiara;
fisa cu specimene de semnaturi;
6. Se achita taxa judiciara si taxa de timbru.
7. Se pregateste dosarul cu toate actele necesare si se depune la Oficiul Registrului Comertului din judetul unde s-a stabilit sediul firmei.
Cererea de inmatriculare in registrul comertului, cf. cu art.3 din Legea 26/1990, cuprinde:
numele si prenumele, domiciliul, cetatenia, data si locul nasterii, starea civila, averea si modul de evaluare a acesteia si activitatea comerciala anterioara;
firma comerciala si sediul acesteia;
obiectul de activitate, cu precizarea domeniului si a activitatii principale;
numele, data siorganul emitent al autorizatiei pentru exercitarea activitatii;
8. La Oficiul Registrului Comertului are loc:
-verificarea dosarului;
-controlul legalitatii actelor si autorizarea inmatricularii societatii, de catre judecatorul delegat de Tribunalul teritorial;
-transmiterea spre publicare in Monitorul Oficial al Romaniei a incheierii judecatorului delegat;
-inmatricularea societatii;
-eliberarea certificatului de inmatriculare si a incheierii judecatorului delegat.
9. Inregistrarea fiscala a societatii si obtinerea codului fiscal de la Administratia financiara teritoriala.
10. Obtinerea avizelor si autorizatiilor necesare functionarii societatii.
Descriere societate
Societatea comerciala MIVA FOTO SRL a fost constituita in anul
2005, ca societate specializata in administrarea de imobile, avand ca obiect principal de activitate
administrarea de imobile pe baza de tarife sau contract iar ca obiecte secundare servicii de consultanta
destinate in principal societatilor comerciale, asociatiilor si fundatiilor, servicii de asigurari bunuri si
persoane precum si alte servicii adiacente acestora.
SC TERRA CONSULTING&ADMINISTRATION SRL, are sediul in Arad, str. Nucet, nr. 8, bl. 563, sc.
A, ap. 14, avand CUI 16219261 si nr. de inreg. la ORC J 02/403/09.03.2004.
Avand de la constituire un numar de doi asociati, a promovat o politica de dezvoltare bazata pe
respectul fata de clienti, profesionalism si incredere, cautand sa satisfaca toate nevoile clientilor in ceea
ce priveste administrarea imobilelor si al consultantei acordate in special in acest domeniu, prin
intermediul lui:
TODINCA DACIAN – jurist, administrator al SC TERRA CONSULTING&ADMINISTRATION SRL
Experienta profesionala:
– 2000 – 07.2001 – sef birou relatii interne – SC ASTRA VAGOANE SA ARAD
– 07.2001 – 01.2005 – consilier juridic – SC ADIA IMPEX SRL
– 12.2001 – agent asigurari – SC ALLIANZ-TIRIAC ASIGURARI SA
Calificari :
* licentiat in stiinte juridice al Academiei de Politie A. I. CUZA Bucuresti
* masterat in drept comunitar – U.V. VASILE GOLDIS Arad
* cursant ANEVAR
JURMA CIPRIAN – jurist, administrator al SC TERRA CONSULTING&ADMINISTRATION SRL
Experienta profesionala:
* 2001-2002 – consilier juridic – SC IATSA SA ARAD
* 2002 – consilier juridic – CONSILIUL LOCAL PAULIS, JUD. ARAD
* 2002-2005 – consilier juridic – sc activ group srl arad
* 2005- consilier juridic, administrator – sc jurma&asociatii srl arad
Calificari:
* licentiat in stiinte juridice la Universitatea Babes Bolyai Cluj-Napoca
SERVICII DE ADMINISTRARE
SC TERRA CONSULTING&ADMINISTRATION SRL administreaza in acest moment un numar de
peste 35 asociatii de proprietari precum si numeroase imobile apartinand unor persoane fizice sau
juridice.
Pe langa activitatea de administrare a asociatiilor de proprietari oferim servicii de administrare si
urmatoarelor categorii de persoane:
* investitori care au achizitionat sau urmeaza sa achizitioneze proprietati imobiliare si care nu doresc
sa se implice direct in administrarea acestora;
* persoane care au emigrat sau care parasesc temporar domiciliul care detin proprietati ce necesita
administrare;
* societati comerciale detinatoare de proprietati imobiliare;
* proprietari care doresc sa ofere spre inchiriere proprietatile detinute;
* tuturor persoanelor fizice sau juridice care detin proprietati imobiliare si care doresc administrarea
acestora prin servicii specializate.
Principalele servicii oferite:
* constituirea asociatiilor de proprietari in conformitate cu prevederile legale in vigoare;
* consultanta juridica si financiar-contabila pentru proprietari si asociatii de proprietari;
* asistenta si reprezentare juridica pentru proprietari si asociatii de proprietari;
* administrarea asociatiilor de proprietari pe baza de contract prin managementul de proprietate si
managementul financiar;
* servicii diverse oferite unor asociatii de proprietari constand din editare liste cheltuieli, verificare
gestiune, declaratii lunare impozite, recuperarea restantelor la cheltuieli, etc;
* administrarea de imobile proprietate a unor persoane fizice sau juridice
* administrarea documentelor proprietatii;
* administrarea contractelor de intretinere pentru instalatiile detinute;
* asigurarea de personal specializat pe baza de contract sau pentru prestatii singulare;
* colectarea chiriilor;
* gestionarea sumelor de bani incasate, efectuarea de plati corespunzatoare diverselor cheltuieli si
raportarea acestora;
* verificarea si plata facturilor, a taxelor si impozitelor;
* asigurarea proprietatii si urmarirea incasarii despagubirilor;
* reprezentarea intereselor proprietarului fata de terti;
* prezenta in teren – vizitarea regulata a proprietatii;
* sprijin logistic si juridic la inchirierea sau vinderea proprietatii;
* redactarea, modificarea, prelungirea sau rezilierea contractelor de inchiriere, prestari servicii,
utilitati, etc;
* servicii suplimentare ( curatenie, intretinere spatii verzi, etc);
* asigurari bunuri si persoane
SERVICII DE AMENAJARI INTERIOARE SI LUCRARI DE INSTALATII SANITARE, ELECTRICE SI DE
ALTA NATURA
Odata cu cresterea numarului de clienti, administratorii societatii, in vederea rezolvarii oricaror
situatii care pot interveni in diversificata activitate de administrare, de la inceputul anului 2007, au
hotarat diversificarea serviciilor oferite clientilor.
Astfel, SC TERRA CONSULTING&ADMINISTRATION SRL ofera urmatoarele categorii de servicii:
* montare, intretinere si reparatii ale instalatiilor sanitare si electrice;
* montare, intretinere si reparatii ale elementelor comune ale imobilelor;
* amenajari interioare cu intreaga gama de lucrari aferente (constructii, zidarie, zugraveli, rigipsari,
montaj placi gresie si faianta, parchet, etc)
* intretinere si reparatii acoperis, montare a unor accesorii necesare imobilelor ( interfon, usi,
geamuri, etc).
CONSULTANTA DE AFACERI, JURIDICA SI IMOBILIARA
Societatea noastra pune un accent deosebit pe reprezentarea completa a clientilor sai. In plus,
serviciile noastre sunt indreptate permanent si exclusiv catre imbunatatirea si perfectionarea activitatii
clientului.
In ceea ce priveste codul de etica profesionala al SC TERRA CONSULTING&ADMINISTRATION
SRL, interesele clientului vor constitui intotdeauna o prioritate.In munca noastra de fiecare zi suntem
ghidati de grija de a informa clientul în mod corect si de a il anunta la timp despre modificarile
procedurilor din domeniu. Garantam contractual confidentialitatea informatiilor comunicate de client sau
obtinute pentru un client, chiar si dupa incetarea raporturilor de colaborare.
Oferim urmatoarele categorii de servicii de consultanta:
Consultanta si asistenta juridica in domeniul dreptului societar
Consultanta si asistenta juridica in materia dreptului comercial
Consultanta si asistenta juridica in materia dreptului muncii
Consultanta si asistenta juridica imobiliara in domeniul drepturilor reale (proprietate si constructii)
Intermedieri de asigurari bunuri si persoane
Organizarea eficienta a activitatii reprezinta cheia succesului oricarei afaceri. Tocmai de aceea,
venim in intampinarea clientilor oferind asistenta in tot ce tine de planificarea, finantarea, organizarea si
protejarea afacerii. Cautam parteneri de afaceri pentru tine, gasim piete pentru produsele tale,
identificam finantare pentru planurile tale, planuri pentru ideile tale, idei pentru dorintele talede afaceri.
Te ajutam sa iti imbunatatesti imaginea firmei, produselor si serviciilor tale.
Consideram ca cele prezentate se constituie in argumente solide pentru a va convinge de
competenta SC TERRA CONSULTING&ADMINISTRATION SRL si va invitam sa contati pe o colaborare
cu firma noastra, in domeniul administrarii de imobile, al consultantei de specialitate aferente si a
celorlalte activitati adiacente acestui domeniu.
Cu deosebita consideratie,
DACIAN TODINCA CIPRIAN JURMA
VII
ACT CONSTITUTIV
AL SOCIETATII COMERCIALE
SUPREM IMP – EXP S.R.L.
Redactat si editat sub nr. 58
de avocat Popescu Dan
PREAMBUL
Aceasta societate cu raspundere limitata, numita in cele ce urmeaza “Societate”, este infiintata de domnul CIUBANCAN CALIN MITRUT, cetatean roman, de sex masculin, casatorit, nascut in Bucuresti, la data de 06.09.1967, domiciliat in Bucuresti, Strada Cernisoara nr. 21, bloc 63, scara 2, etaj 4, apartament 40, sector 6, identificat prin B.I. seria R.D., nr. 187503, eliberat de Sectia 21 Politie la 17.08.1995, in calitate de asociat unic.
CAPITOLUL I
Denumirea, Forma Juridica, Sediul Social
Durata de Functionare a Societatii
Art.1. – Societatea comerciala va avea denumirea de “SUPREM IMP – EXP” S.R.L., in conformitate cu Dovada nr. 169367 din 08.07.1999, eliberata de Camera de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti – Oficiul Registrului Comertului, numita in cele ce urmeaza “Societatea”.
Art.2. – Societatea este persoana juridica romana, avand forma juridica de Societate cu Raspundere Limitata (S.R.L.).
Mentiunea “Societate cu raspundere limitata” sau S.R.L., insotita de precizarea privind capitalul social si numarul de inmatriculare, vor preceda sau urma denumirea societatii in toate actele, facturile, prospectele, anunturile, publicatiile, ofertele si orice alte acte emanand de la societate.
Societatea isi desfasoara activitatea in conformitate cu prevederile prezentului Act Constitutuiv si ale legislatiei romane in vigoare.
Art.3. – Sediul Societatii va fi in Romania, Municipiul Bucuresti, Str. Alexandru Lapusneanu nr. 80, sector 1. Societatea va putea infiinta atat in Romania cat si in strainatate, agentii, filiale, sucursale, birouri, puncte de lucru si alte unitati necesare realizarii obiectului de activitate, cu respectarea legislatiei in vigoare.
Emblema si sigla Societatii vor fi stabilite prin decizia Asociatului Unic.
Art.4. Durata de functionare a Societatii este nelimitata.
CAPITOLUL II
Obiectul de Activitate al Societatii
Art.5. – Domeniul principal de activitate va fi : comert cu ridicata al produselor alimentare, al bauturilor si al tutunului COD CAEN 513, iar activitatea principala va fi : comertul cu ridicata al bauturilor alcoolice – COD CAEN 5134 ;
In afara de activitatea principala, Societatea mai poate desfasura urmatoarele activitati :
COD CAEN 5131 – Comert cu ridicata al fructelor si legumelor proaspete ;
COD CAEN 5132 – Comert cu ridicata al carnii si mezelurilor ;
COD CAEN 5133 – Comert cu ridicata al produselor lactate, oualor,
uleiurilor si grasimilor comestibile ;
COD CAEN 5135 – Comert cu ridicata al tutunului ;
COD CAEN 5136 – Comert cu ridicata al zaharului, ciocolatei si produselor
zaharoase ;
COD CAEN 5137 – Comert cu ridicata cu cafea, ceai, cacao, condimente ;
COD CAEN 5138 – Comert cu ridicata, specializat, al altor produse alimentare
COD CAEN 5211 – Comertul cu amanuntul in magazine nespecializate cu
vanzare predominanta de produse alimentare, bauturi,
tutun ;
COD CAEN 5212 – Comertul cu amanuntul in magazine nespecializate cu
vanzare predominanta de produse nealimentare ;
COD CAEN 5221 – Comertul cu amanuntul al fructelor si legumelor proaspete
COD CAEN 5222 – Comertul cu amanuntul al carnii si produselor din carne ;
COD CAEN 5224 – Comertul cu amanuntul al painii, produselor de patiserie si
zaharoaselor ;
COD CAEN 5225 – Comertul cu amanuntul al bauturilor ;
COD CAEN 5248 – Comertul cu amanuntul, in magazine specializate, al altor
produse n.c.a. ;
COD CAEN 5262 – Comertul cu amanuntul prin standuri in piete ;
COD CAEN 5263 – Comertul cu amanuntul care nu se efectueaza in magazine
CAPITOLUL III
Capitalul Social si Partile Sociale
Art.6. – Capitalul social subscris se stabileste la suma de 20.000.000 lei, depus in numerar.
Acesta este divizat in 20 de parti sociale a cate 1.000.000. lei fiecare, care apartin integral asociatului unic.
Art.7.- Capitalul social va putea fi majorat prin crearea de noi parti sociale, reprezentant aport in natura sau numerar, pe baza hotararii Adunarii Generale a Asociatilor.
Capitalul social va putea fi redus, pana la limita admisa de legile romane in vigoare, cu precizarea cauzelor si a conditiilor care determina reducerea, de asemenea ca urmare a hotararii Adunarii generale a Asociatilor.
Art.8. – Cesiunea partilor sociale se poate face, initial, prin renuntarea la statutul unic, iar in cazul unor noi cesiuni ulterioare, cu acordul celorlalti asociati.
Cesiunea partilor sociale se face printr-un act scris si trebuie mentionata in evidentele societatii.
Decesul unuia dintre asociati nu determina lichidarea societatii. Mostenitorii carora le-au revenit drepturile actionarului decedat , pot deveni asociati, proportional cu partile sociale pe cale le vor mosteni prin partajul succesiunii, cu acordul celorlalti asociati.
CAPITOLUL IV
Functionarea, Conducerea si Administrarea
Societatii
Art.9. – Societatea este constituita cu asociat unic.
In aceasta calitate, acesta exercita drepturile si obligatiile ce ii revin, atat pe cele cu caracter personal, cat si pe cele ale Adunarii Generale a Asociatilor, indeplinind toate atributiile acesteia, stabilite prin prezentul act constitutiv si prin legislatia romana.
Prin hotarare a Asociatului Unic pot deveni asociati si alte persoane fixice sau juridice, romane sau straine, prin achizitionarea de parti sociale ale societatii si cu indeplinirea cerintelor legislatiei romane.
Art.10. – Societatea este condusa de Adunarea Generala a Asociatilor, reprezentarea si atributiile acesteia fiind asigurate de Asociatu Unic. In exercitarea atributiilor Adunarii Generale a Asociatilor, acesta va purta titulatura de PRESEDINTE.
Art.11. – Administrarea societatii este asigurata de un ADMINISTRATOR, sub denumirea de Director general al acesteia, cu sarcinile si responsabilitatile prevazute I prezentul act constitutiv si completate, in caz de nevoie, cu prevederile legislatiei in vigoare.
Primul administrator al societatii este Asociatul Unic.
Asociatul unic, in exercitarea atributiilor Adunarii generale a Asociatilor, va putea numi in locul sau sau alaturi de el, unul sau mai multi administratori, putand delega o parte, sau dupa caz, toate drepturile si atributiile sale de administrare acelei persoane.
Art.12. – Adunarea generala a Asociatilor, reprezentata de Asociatul unic sub titulatura de PRESEDINTE, are urmatoarele atributii :
aproba si modifica actul constitutiv al societatii ;
stabileste competentele si raspunderile administratorilor ;
examineaza si aproba bugetul de venituri si cheltuieli, bilantul contabil si
contul de profituri si pierderi ;
aproba repartizarea profitului si marirea dividendelor ;
aproba marirea sau reducerea de capital ;
aproba cesiunea partilor sociale ;
aproba investirea de capital in diverse domenii de activitate ale societatii sau
in alte societati ;
aproba contactarea de imprumuturi ;
aproba schema de personal a societatii ;
aproba infiintarea de filiale, reprezentante, agentii sau birouri ale societatii, in
tara sau strainatate ;
numeste si revoca administratorul sau administratorii societatii, dupa caz ;
hotaraste in orice alte probleme de interes general privind activitatea
societatii .
Adunarea Generala a Asociatilor va lua hotarari cu respectarea legislatiei romane.
Deciziile adoptate sunt valabile pentru toti asociatii.
Art.13. – Conducerea societatii este asigurata de Asociatul Unic in calitate de administrator, care are urmatoarele atributii :
reprezinta societatea in raporturile cu tertii ;
elaboreaza proiectul bugetului annual de venituri si cheltuieli si proiectele
complementare din cursul anului, pe care le supune aprobarii Adunarii
Generale a Asociatilor ;
prezinta, pentru avizare, in Adunarea generala a Asociatilor, strategia de
dezvoltare pe termen scurt, mediu si lung a societatii ;
analizeaza bilantul contabil annual si contul de profit si pierderi pentru
exercitiul financiar anterior, pe care le inainteaza spre aprobare Adunarii
Generale a Asociatilor ;
stabileste atributiile si competentele ce revin personalului societatii ;
incheie si desface contractele individuale de munca ;
aproba proiectul contractului colectiv de munca ce urmeaza a fi negociat
cu reprezentatii salariatilor, conform legii ;
propune Adunarii Generale a Asociatilor aprobarea salariilor si a celorlalte
drepturi cuvenite personalului societatii ;
aproba contractarea de credite bancare pentru realizarea programelor
aprobate
stabileste masuri pentru administrarea in conditii legale si de eficienta a
intregului patrimoniu al societatii;
incheie si deruleaza contracte pentru desfasurarea activitatii societatii ;
aproba declasarea, scoaterea din functiune si casarea mijloacelor fixe ;
aproba regimul de amortizare a mijloacelor fixe ale societatii ;
aproba regulamentul de ordine interioara al societatii si regulamentul de
organizare ai functionare ;
indeplineste orice alte atributii stabilite de lege si de Adunarea Generala a
Asociatilor ;
Pe perioada in care Asociatul Unic cumuleaza si functia de Administrator Unic al acesteia, atributiile de mai sus se vor interpreta in mod corespunzator.
CAPITOUL V
Activitatea si Controlul Societatii
Art. 14. – Exercitiul financiar incepe la 1 ianuare si se termina la 31 decembrie al fiecarui an de activitate economica. Primul exercitiu va incepe la data inmatricularii societatii.
Art.15. – Societatea este obligata sa tina contabilitatea activitatii sale si sa intocmeasca la sfarsitul fiecarui an, respectiv exercitiu financiar, inventarul tuturor elementelor din activ si pasiv existente la acea data, potrivit legii.
In cazul in care se consemneaza pierderi, se stabileste si modul de acoperire a acestora.
Evaluarea veniturilor, cheltuielor si a profiturilor se face in lei.
Art.16. – Gestiunile societatii vor fi controlate de administrator care va putea imputernici totodata si alte persoane pentru efetuarea acestui control.
Hotararile cu privire la masurile ce trebuie luate ca urmare a controlului efectuat vor fi stabilite de Adunarea Generala a Asociatilor.
CAPITOLUL VI
Modificarea Formei Juridice,
Dizolvarea si Lichidarea Societatii, Litigii
Art.17. – Societatea va putea fi transformata I alta forma de societate prin hotarare a Adunarii Generale a Asociatilor, conform legii.
Art.18. – Urmatoarele situatii duc la dizolvarea societatii:
imposibilitatea realizarii obiectului de activitate ;
hotararea Adunarii Generale a Asociatilor ;
falimentul societatii ;
Art.19. – In caz de dizolvare, societatea va fi lichidata cu respectarea prevederilor legale in vigoare.
Lichidarea se va face de unul sau mai multi lichidatori, numiti de Adunarea Generala a Asoaciatilor.
Din momentul intrarii in functie a lichidatorilor, mandatul celui care administreaza societatea inceteaza, acesta nemaiputand intreprinde noi operatiuni in numele societatii.
Art.20. – Prevederioe prezentului act constitutiv privind lichidarea si dizolvarea societatii se completeaza, acolo unde este cazul, cu prevederile legislatiei romane in materie.
Art.21. – Litigiile societatii cu persoane fizice sau juridice romane sunt de competenta instantelor judecatoresti din Romania. Conflictele nascute din raporturile contractuale pot fi solutionate si prin arbitraj.
CAPITOLUL VII
Dispozitii finale
Art.22. – Prezentul Act Constitutiv reprezinta cadrul juridic pentru desfasurarea si realizarea obiectului de activitate al societatii si se intregeste cu prevederile legislatiei comerciale si ale celorlalte reglementari legale in vigoare.
Acest Act Constitutiv a fost redactat si editat sub nr. 58, in 5(cinci) exemplare de avocat Popescu Dan, care a atestat identitatea asociatului unic, a continutului si a datei, in baza art.3 din legea nr. 51/1995, eliberandu-se 4(patru) exemplare.
ASOCIAT UNIC
CIUBANCAN CALIN MITRUT
Bucuresti, 11 iulie 1999 Avocat Popescu Dan
Nr. 58
BIBLIOGRAFIE
1. Drept civil – Teoria generala. Persoanele. – Bica Valer – Vasilie si Burghelea Ioan, Editura Fundatiei
2. Drept civil roman – introducere in dreptul civil – subiectele dreptului civil – , Editura Universul Juridic, Gheorghe Beleiu
3.Radu I Motica,Vasile Popa,Drept Comercial Roman si Drept Bancar,Editura Lumina Lex,1999
4.Stanciu D.Carpenaru, Drept comercial roman, Bucuresti,Editura All,1995
5.Curs de drept civil –Parte generala- Turianu Corneliu, Editura Universitara Bucuresti
6.Turcu Ion,Dreptul Afacerilor,Iasi,Editura Chemarea,1993
Acte normative
1.Legea 31/1990 privind societatile comerciale
2.Legea 26/1990 privind registrul comertului
3.Legea 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale
4.Decretul 31/1954 privitor la persoanele fizice si juridice
5.Codul de procedura civila
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Persoana Juridica Subiect de Drept Civil. Aspecte Teoretice Si Practice (ID: 124994)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.