Perioada Emergenta Si Caracteristicile Maturitatii

Perioada emergentă și caracteristicile maturității

în diferite societăți

Introducere

În ultimii ani, o serie de studii au investigat opiniile tinerilor despre maturitate, în diferite țări și culturi. Pe baza revizuirii literaturii psihologice, sociologice și antropologice și a unor studii empirice realizate în societatea americană și în alte societăți din Europa, Australia sau Asia, cercetătorul Jeffrey Jensen Arnett a propus ca perioada din cursul vieții cuprinsă între 18-25 de ani să fie considerată o perioadă distinctă de dezvoltare, numind-o perioada adultă emergentă. Conform teoriei lui Arnett, caracteristicile distincte ale acestei perioade de timp, ca parte a perioadei de dezvoltare, este diferită și față de adolescență și față de perioada adultă. De asemenea deoarece obiceiurile culturale și normele sociale diferă de la o țară la alta, acestea pot afecta sensurile și modelul de dezvoltare al tinerilor, ceea ce determină ca tinerii să aibă diferite cerințe și modele de dezvoltare și în același timp oportunități diferite. Deși tinerii pot prezenta caracteristici unice pentru o anumită țară, caracteristicile observate în cele mai multe țări sunt aceleași (cel puțin în anumite segmente ale acestor populații, cum ar fi studenții). Principalele rezultate ale studiilor despre perioada adultă emergentă și criteriile maturității, arată că tinerii, cu vârsta cuprinsă între 18-25 de ani se simt a fi între două perioade ale vieții, nu se consideră adolescenți dar nici pe deplin adulți, trăind o perioadă pe care nu știu cum s-o numească.

În trecut un eveniment precum căsătoria, marca intrarea în maturitate atât în culturile tradiționale, non-occidentale cât și în SUA și în alte culturi occidentale. Responsabilitățile importante ale maturității au fost rezumate la a oferi, proteja și procrea, toate acestea implicând obligații față de alții.

Studiile recente arată că tinerii numai consideră căsătoria și alte evenimente precum terminarea școlii sau obținerea unui loc de muncă drept criterii pentru maturitate (Larry J. Nelson; Sarah Badger, Bo Wu, 2004). Criteriile de maturitate care apar în mod repetat în studiile recente sunt: acceptarea responsabilităților, a lua decizii independent de părinți sau alte influențe și a devenii independent financiar. Aceste studii arată că pentru tineri criteriile cele mai importante care marchează trecerea spre maturitate s-au schimbat de la evenimente exterioare, la standarde interne, care se ating în general treptat și individual. Pe lângă criteriile de schimbare raportate de tineri, J. J. Arnett susține că perioada adultă emergentă este unică în multe alte moduri incluzând: schimbări demografice, identitate subiectivă și distincții comportamentale (Larry J. Nelson; Sarah Badger, Bo Wu, 2004).

Acest studiu se bazează pe datele unor cercetări realizate în diferite țări despre perioada adultă emergentă și are ca scop compararea rezultatelor în ceea ce privește percepția tinerilor despre maturitate și a criteriilor pe care le consideră a fi necesare pentru ca cineva să fie considerat adult. Informațiile prezentate provin din țări precum America, China, Canada, România, Grecia, Austria, Israel și Cehia.

Metodele și eșantioanele de cercetare

Toate aceste studii au avut ca obiective examinarea percepției tinerilor privind criteriile pe care le consideră a fi necesare pentru ca cineva să fie considerat adult, a propriei percepții privind atingerea maturității și care sunt în opinia lor, cele mai importante criterii ale perioadei adulte emergente.

Designul cercetărilor a fost același cu mici adaptări în unele țări, bazându-se pe aceeași metodă ce cercetare – metoda interviului pe bază de chestionar auto-administrat. Participanții din majoritatea acestor studii au fost studenți, chestionarul administrându-li-se în cele mai multe cazuri în clasă, la ore (cu excepția câtorva studii în care s-au făcut comparații ale percepțiilor privind statutul și criteriile maturității între adolescenți, persoane cu vârsta cuprinsă între 19-29 ani și părinți ai adolescenților 30-55 de ani – în Israel și Austria, unde adulții au completat chestionarul acasă sau în America, unde participanții au fost recrutați prin procedura cunoscută sub numele de tehnica "consumatorului interceptat", intervievatorii abordând potențialii respondenți în locuri publice).

Participanții au indicat concepția lor despre tranziția spre maturitate completând un chestionar cu 38 de criterii pentru definirea maturității (în unele țări s-au mai adăugat la criteriile inițiale, stabilite de Arnett și utilizat în cercetările din America, criterii specifice societății respective – de exemplu în Cehia și Grecia), trebuind să indice care dintre cele 38 de criterii trebuie îndeplinite pentru ca o persoană să fie considerată adultă, prin bifarea unui răspuns de "da" sau "nu". Chestionarul a fost conceput pentru a include o gamă largă de criterii posibile în trecerea spre maturitate, criterii selectate din literatura antropologică, sociologică și psihologică. Participanților li s-a mai pus o întrebare prin care li se cerea opinia dacă simt că au ajuns la maturitate, putând opta între răspunsul „da", „nu" și „în unele privințe da, în altele nu". Itemii (afirmațiile) au fost împărțiți în domenii precum: individualism, capacități familiale, conformare la normă, tranziții biologice, tranziții cronologice și tranziții de rol, iar pentru a evalua percepția lor subiectivă privind atingerea maturității au fost întrebați dacă simt că au ajuns adulți, alegând răspunsul care li se potrivea „da”, „nu”, „în unele privințe da, în altele nu”.

În continuare se face referire la specificul designului de cercetare din fiecare țară cuprinsă în acest studiu, iar Figura 1 prezintă eșantioanele utilizate.

În studiul din România realizat în 2009, pentru a evalua criteriile de maturitate, unui număr de 230 de studenți din Iași le-au fost prezentată o listă de criterii posibile pentru a definii maturitatea (de ex. finalizarea studiilor, a devenii independent financiar față de părinți, achiziționarea unei case). Studenții au fost rugați să-și spună opinia cu privire la importanța fiecăreia dintre afirmații, pentru a determina dacă sau nu, o persoană poate fi defintă adult prin îndeplinirea acelui criteriu. Ei au evaluat fiecare afirmație pe o scală de la 1 la 4, „1=deloc important”, „4=foarte important”. În cazul în care s-au gândit și la alte criterii ei le puteau menționa sau dacă au considerat că unele criterii sunt irelevante, aveau o secțiune unde puteau specifica „alte aspecte”. Afirmațiile au fost grupate în 5 categorii, incluzând independența (de ex. a deveni independent față de părinți), interdependența (de ex. a deveni mai puțin auto-orientat și a dezvolta o mai mare considerație pentru alții), tranziții de rol (de ex. a te căsători), respectarea normei (de ex. a evita să te îmbeți) și capacități de familie (de ex. a deveni capabil să îngrijești copii). Pentru a vedea care dintre criteriile de maturitate au fost realizate, studenților li s-au cerut să indice în ce măsură afirmațiile se aplică lor. La 22 de itemi („a devenii independent financiar față de părinți”) au putut răspunde cu „1=foarte adevărat”, „2=oarecum adevărat”, „3=neadevărat”. La 11 itemi (de ex. „au cumpărat o casă”) au putut răspunde cu „1=da, se aplică în cazul meu”, „2=nu, nu se aplică în cazul meu” (Larry J. Nelson, 2009).

În studiul din Cehia pentru a vedea modul în care studenții au dezvoltat anumite caracteristici psihologice li s-a aplicat un chestionar adaptat după cel utilizat de Arnett – Inventarul de dimensiuni ale adulților emergenți (IDEA), de măsurare a cinci variabile relevante pentru calitățile esențiale ale adulților emergenți: explorarea identității, experimentare/posibilități, negativitate/instabilitate, altele/auto-concentrat și senzație „de între”, la care autorii au mai adăugat elemente relevante pentru mediul cultural ceh, astfel ajungându-se la 31 de itemi. Fiecare item a fost evaluat pe o scală Likert de 4, unde „1=dezacord total”, „4=acord total” (Petr Macek; Josef Bejček; Jitka Vaníčková, 2007).

În Israel chestionarul ce cuprindea criteriile care definesc maturitatea a cuprins 47 de itemi, participanții fiind rugați să indice în ce măsură criteriile prezentate sunt necesare pentru ca o persoană să fie considerată adultă. Chestionarul a fost o adaptare după modelul conceput de Arnett în 1994. Pentru versiunea utilizată în Israel autorii au adăugat câteva elemente relevante pentru tinerii israelieni, elemente privind maturitatea emoțională și elemente în ceea ce privește finalizarea serviciului militar. S-a utilizat scala Likert în 4 trepte, „1=nu este deloc important”, „4=foarte important” deoarece permite analize sofisticate de date, cum ar fi factorul de analiză și construcții de scăli. Chestionarul a inclus și întrebări demografice (Ofra Mayseless; Miri Scharf, 2003).

Cei 43 de itemi ai instrumentului folosit în Grecia este o adaptare a markerilor concepuți în chestionarul lui Arnett (1994, 1997, 1998, 2000) și utilizat în America și în alte țări. În versiunea aplicată studenților greci autorul a optat pentru patru variante de răspuns conform scalei Likert „1= nu este deloc important”, „2=puțin important”, „3=destul de important”, „4=foarte important”. Subscalele introduse au fost: independența, inter-dependența, tranziții de rol, conformarea la normă, tranziții biologice, tranziții cronologice și capacități familiale. Singura modificare făcută la scala originală a constat în includerea unor itemi în subscala „tranziții legale/cronologice”. Participanții au fost întrebați „dacă simt că sunt adulți”, putând răspunde prin „da”, „nu”, „în unele privințe da, în altele nu”. Au mai fost adăugate un număr limitat de întrebări legate de aspecte sociale pentru a diferenția concepția studenților greci despre trecerea la maturitate. Cerând permisiunea profesorilor, studenții au fost chestionați în clase, completarea chestionarului durând circa 45 de minute (Konstantinos Petrogiannis, 2011).

În China participanților li s-au administrat un chestionar cu 43 de itemi dezvoltat de Arnett și utilizat în numeroase studii care au examinat perioada adultă emergentă. Primii itemi incluși în chestionar se refereau la aspecte demografice (de ex. vârstă, gen, educație) și la mediul familial (ex. starea civilă a părinților). Un item le cerea participanților percepția lor despre statutul de adult („Simți că ai ajuns adult?”). Li s-a prezentat o listă cu posibile criterii ale maturității putând răpunde cu „da” sau „nu” indicând care dintre criterii sunt necesare a fi îndeplinite pentru a putea fi considerat adult și apoi au trebuit să spună pe care dintre aceste criterii le-au atins. Pentru 21 de itemi (de ex. a deveni independent financiar față de părinți) aceștia au putut răspunde „foarte adevărat”, „oarecum adevărat”, „deloc adevărat”, iar pentru 13 itemi (de ex. a cumpăra o casă) ei au putut răspunde fie cu „da, se aplică în cazul meu” sau „nu, nu se aplică în cazul meu”. Au mai fost câțiva itemi care le cerea participanților să indice problemele cu privire la identitate („să presupunem că cineva vrea să știe totul despre tine, cât de important ar fi pentru tine să știe etnia ta?”), la probleme religioase, incluzând credințe religioase („cât de sigur ești de credințele tale religioase?”) și practici religioase („cât de important este pentru tine să participi în mod regulat la slujbe religioase?”). Participanții au fost de asemenea întrebați cu privire la percepția despre propriul viitor, în domenii cum ar fi relațiile („ai în plan să te căsătorești?” și „în general crezi că relațiile personale la maturitate sunt susceptibile de a fi mai bune sau mai rele decât cele avute de părinții tăi?”) și bunăstarea financiară („în general crezi că bunăstarea ta financiară la vârsta adultă va fi mai bună sau mai rea decât cea pe care au avut-o părinții tăi?”) (Larry J. Nelson; Sarah Badger, Bo Wu, 2004).

În Canada, studenții au completat un pachet de chestionare cu informații demografice, aculturație, percepția asupra statutului de adult, credințe personale, criterii ale maturității și comportamente de risc. Studenții au răspuns la itemi privind datele lor demografice: vârstă, gen, statut marital și etnia. Pentru a evalua aculturația patrimoniului lor cultural studenții autohtoni au completat o scală cu 10 itemi concepută pentru a evalua măsura în care participă și se identifică cu conservarea patrimoniului lor cultural. Participanții au fost rugați să evalueze pe o scală de la 1 la 10, „1=dezacord”, „10=acord puternic”, cât de mult sunt ei de acord cu afirmații de genul: „mă bucur de activități sociale cu oameni din aceeași cultură moștenită ca și mine”, „este important pentru mine să mențin și să dezvolt practici ale patrimoniului meu cultural” și „cred în valorile patrimoniului meu cultural”. Evaluările cu privire la cei 10 itemi au fost apoi adunați pentru a se obține un total de aculturație care se înscrie în patrimoniul culturii. Pentru a determina dacă participanții se consideră adulți au răspuns prin „da”, „nu”, „în unele privințe da, în altele nu” la întrebarea „Simți că ești adult?”. Pentru a examina criteriile necesare pentru a fi considerat adult, participanții au ales importanța criteriilor dintr-o listă de 41 de itemi pe o scală Likert de la „1=foarte important”, la „4=deloc important”. Criteriile au fost grupate apoi pe șase categorii conform unor studii anterioare. Pentru a examina măsura în care participanții au îndeplinit aceste criterii, au fost rugați să indice care dintre declarații se aplică în cazul lor. Pentru 22 de itemi (de ex. a deveni independent financiar față de părinți) au putut răspunde cu „foarte adevărat”, „oarecum adevărat” sau „nu este adevărat”. Pentru 8 itemi (de ex. a cumpăra o casă) au putut alege din două variante de răspuns „da, se aplică în cazul meu” sau „nu, nu se aplică în cazul meu”. Tuturor itemilor li s-au inversat codurile și apoi s-a făcut suma pentru toți itemii pentru a vedea dacă participanții au atins criterii din următoarele domenii: independență, interdependență, tranziții de rol, respectarea normei, tranziții biologice și capacități de familie. Participanților le-au fost prezentate și întrebări pentru a vedea ce convingeri personale au. Trei comportamente de risc au fost studiate în acest studiu incluzând a conduce beat, consumul de marijuana și alcool, participanții fiind întrebați despre frecvența de utilizare a unor substanțe în ultimele 30 de zile (Charissa, S.L. Cheah; Larry J. Nelson, 2004).

În Austria informațiile despre perioada adulților în curs de dezvoltare spre maturitate au fost măsurate cu ajutorul versiunii germane a Inventarul de dimensiuni ale adulților emergenți (IDEA-G, Adamek; Dreher & Mayr, 2004) și consta din 31 de afirmații. Numai adulții emergenți au fost rugați să răspundă la întrebările privind situația lor actuală de viață. Pentru a evalua concepția participanților privind caracteristicile necesare pentru ca o persoană să fie considerată adult a fost folosit un chestionar ce conține o gamă largă de criterii pentru trecerea la maturitate și constă din 7 scale bazate pe 38 de afirmații. Pentru toate întrebările participanții au fost rugați să indice care dintre criterii trebuie să fie realizate de o persoană pentru a putea fi considerată adult (cu răspunsuri de „da” sau „nu”). Pentru a evalua sentimentul subiectiv de a fi adult, toți participanții la studiu au fost întrebați dacă ei cred că au ajuns la maturitate, având ca și variante de răspuns „da”, ”nu” și o a treia variantă „în unele privințe da, în alte privințe nu”. În plus au fost solicitate informații socio-demografice, incluzând vârsta, genul, nivelul de educație, starea familială, numărul de copii și nivelul de educație al tatălui, ca indicatori ai familiei participanților (Ulrike Sirsch, Eva Dreher, Eva Mayr, Ulrike Willinger, 2007).

Figura 1. Eșantioanele pe țări

Schimbări în perioada adultă emergentă

Arnett afirmă că perioada adultă emergentă nu este o perioadă universală a dezvoltării umane, sugerând că această perioadă există „numai în anumite condiții care au avut loc destul de recent și numai în unele culturi… în culturile care amână intrarea în rolurile adulților și a responsabilităților, mult după perioada adolescenței” (Arnett, 2004, p.21).

Cele mai multe dintre studiile care examinează percepția tinerilor despre maturitate, au fost realizate pe studenți. Studiile au concluzionat că tinerii variază în domenii precum vârsta la care preiau unele responsabilități specifice adulților (de exemplu, de a se căsători, de a devenii părinți), prin felul în care își privesc viitorul (cu optimism sau îngrijorare), prin modul lor de viață (trăind cu părinții, colegi de cameră, parteneri romantici), prin preocupările educaționale și profesionale precum și prin comportamentul lor (de exemplu se pot angaja în comportamente de risc specifice vârstei lor cum ar fi droguri, alcool sau sex neprotejat). (Larry J. Nelson, 2009).

În comparație cu perioada precedentă a adolescenței, majoritatea tinerilor experimentează sentimente de libertate și de independență într-un grad mult mai mare. Ei nu se confruntă cu o presiune mare pentru a lua decizii importante legate de problemele vieții, sunt liberi să se răzgândească și de a explora alte posibilități (în relații, în dragoste, în studii, în muncă etc.). Și totuși sunt conștienți că nu vor rămâne la acest stadiu incomplet al statutului de adult și că mai devreme sau mai târziu vor deveni pe deplin adulți. Însă nu este întotdeauna clar pentru ei când vor devenii adulți și ce măsuri inițiale îi vor conduce în starea de maturitate deplină (Petr Macek; Josef Bejček; Jitka Vaníčková, 2007).

Până de curând, cele mai multe cercetări privind identitatea s-au concentrat pe adolescenți. Totuși, cele mai recente studii arată că dezvoltarea identității apare rar la sfârșitul anilor de liceu, în special pentru acei adolescenți care doresc să urmeze o facultate. Pentru cei mai mulți, dezvoltarea identității continuă și după adolescență și chiar până la sfârșitul celui de-al doilea deceniu de viață. Prin urmare una dintre cele mai notabile caracteristici ale adulților emergenți este explorarea identității, în domenii precum muncă, dragoste și viziuni asupra lumii (Arnett, 2000). În această etapă a vieții, pentru tineri, există mai multe șanse de a avea o pluralitate de relații sexuale și să locuiască cu unul sau mai mulți parteneri înainte de căsătorie. Experiențele în relațiile de dragoste pe parcursul acestor ani tind să dureze mai mult decât în adolescență (dar încă nu au tendința de a devenii relații pe termen lung sau să determine căsătoria), sunt de natură să includă actul sexual și pot cuprinde și coabitarea. Tinerii explorează de asemenea și zona muncii, încercând să descopere cariera sau drumul educațional pe care ar vrea să-l urmeze în viitor. Ei tind să schimbe specializări în școală, să încerce să dobândească experiență într-o varietate de locuri de muncă și să caute ocazii unice care pot fi posibile numai în acest interval de timp al vieții (de exemplu, stagii de practică, facultăți în domenii diverse, programe de studiu în străinătate). Cercetările arată că în această perioadă, tinerii explorează viziuni asupra lumii și credințe religioase, punându-și întrebări despre credințele și valorile cu care au fost crescuți. Tipurile de comportament pe care tinerii le practică sunt definite caracteristici ale acestei perioade. Perioada adultă emergentă este o perioadă în care indivizii se angajează în comportamente de risc, cum ar fi sexul neprotejat, abuz de multe tipuri de substanțe, comportamente riscate de conducere precum conducerea la viteze mari sau în stare de ebrietate. Jeffrey J. Arnett sugerează că experimentarea unor comportamente pentru adulții emergenți pot fi înțelese ca parte a explorării identității lor, reflectând dorința de a obține o gamă largă de experiențe înainte de a prelua rolurile și responsabilitățile vieții de adult (Larry J. Nelson; Sarah Badger, Bo Wu, 2004).

Această perioadă „densă” de tranziție spre maturitate și de autonomie pe care o presupune, se reflectă în capacitatea de reproducere (biologic), capacitatea de motivare și acțiune socială și de asumare a unor responsabilități (cultural), independența economică și productivitate (social) și calitatea de a fi matur în identitatea personală (psihologic). De fapt, aceasta este compusă dintr-o serie de fapte relative, socio-demografic și structurale cum ar fi vârsta de școlarizare, vârsta căsătoriei și/sau de a deveni părinte, obținerea unui loc de muncă și facilități de intrare pe piața muncii, educație și formare profesională, oferta de locuințe la prețuri accesibile pentru tineri, vârsta legală pe baza criteriilor care definesc drepturile și responsabilitățile, condițiile și valorile care permit sau restricționează coabitarea, reglementările individuale de acces la bunăstare etc. Un al doilea grup se referă la circumstanțe psihologice și ar putea fi numite „componente subiective” cuprinzând o serie de domenii relevante în viață: trecerea la locul de muncă, tranzițiile către independența față de familia de origine, sexualitatea, relațiile sociale și rolul de părinte, stilul de viață și rolul de cetățean, toate urmând logica lor proprie și progresele înregistrate în conformitate cu ritmuri proprii și cu obligații specifice. Totuși, în același timp ele interacționează cu altele, iar consecințele lor afectează întreaga viață (Konstantinos Petrogiannis, 2011).

Criteriile tranziției de la adolescență la maturitate, folosite în aceste studii despre adulții emergenți sunt din literatura antropologică, sociologică și psihologică. Potrivit antropologilor căsătoria este aproape universal valabilă ca trecere definitivă la maturitate în culturile tradiționale din întreaga lume. În aceste culturi, numai după căsătorie, o persoană este considerată a fi atins statutul de adult și i se dă responsabilități de adult. În culturile tradiționale căsătoria implică capacități de asumare a anumitor responsabilități, chiar specifice pentru fiecare gen în parte. Pentru bărbați înseamnă întreținerea familiei din punct de vedere economic și oferirea protecției sau să mențină psihic în siguranță familia. Adolescentele dezvoltă capacități precum a întreține o gospodărie prin grija pentru treburile casnice și grija față de copii. Studiile sociologice privesc ca fiind importante pentru tranziția spre viața adultă, experimentarea unor tranziții de rol: finalizarea studiilor, angajarea cu normă întreagă sau a devenii părinte. Din studiile psihologice privind concepția tinerilor asupra tranziției la maturitate, a reieșit ca fiind importante calități ale caracterului care pun accent pe individualism: acceptarea responsabilităților, a lua decizii independent de părinți sau alte influențe, de a stabilii o relație egală cu parinții, ca între adulți și a devenii independent financiar (Larry J. Nelson; Sarah Badger, Bo Wu, 2004).

Într-o serie de studii pe americani, realizate de Arnett în 1994, 1997, 1998, și 2000 a identificat câteva domenii majore ai markerilor de maturitate. În primul rând au fost identificate ca relevante pentru a atribui cuiva statutul de adult, atribute biologice sau legate de vârstă. Acestea includ atingerea unei anumite vârste, capacitatea biologică de a avea copii și a ajunge la înălțimea completă. Atributele legate de vârstă pot include de asemenea trecerea peste restricțiile, în funcție de vârstă, impuse de societate cum ar fi vârsta legală pentru a obține permis de conducere sau a bea alcool. În al doilea rând pe baza observațiilor sociologice tranzițiile de rol: a fi căsătorit, a locui independent, a fi angajat cu normă întreagă și a devenii părinte, au fost de asemenea identificate ca posibile criterii de reprezentare a unei persoane ca fiind adult. Acestea includ acele capacități oferite familiei: protejarea propriei familii, a gestiona o gospodărie și a avea grijă de copii. Pe lângă considerentele de natură biologică și socială, două aspecte psihologice au fost descrise ca fiind necesare maturizării. Primul, descris de literatura de specialitate, ca punct culminant al procesului de separare și individualizare (Arnett, 2001;Blos, 1967; Hoffman, 1984) și care implică negocierea unei atitudini mature și egală în raport cu părinții, capacitatea de a lua decizii independente și de a avea grijă de sine. Al doilea aspect poate fi descris ca maturitate emoțională și presupune capacitatea de a controla impulsurile, adoptarea unei perspective mai largi și lipsa de egoism sau acceptarea de responsabilități pentru consecințele propriilor acțiuni. Această maturizare emoțională psihologic ar trebui să fie evidentă în manifestarea de a fi responsabil în comportamentul care respectă norma socială, precum abținerea de la condus atunci când ești beat sau folosirea metodelor contraceptive atunci când nu se dorește conceperea unui copil (Ofra Mayseless; Miri Scharf, 2003).

Perioada adultă emergentă: Factori demografici

În primul rând perioada adultă emergentă este diferită demografic – datele din ultimile decenii au evidențiat schimbări în stilul de viață și comportamentul tinerilor care au împlinit vârsta legală de maturitate. Schimbările demografice din ultimii 50 de ani au contribuit la schimbarea viziunii a ceea ce înseamnă a devenii adult și a momentului exact când are loc tranziția. În timpul adolescenței, până la vârsta de 18 ani, principalele caracteristi demografice arată mici variații, datele din perioada de vârstă 19-25 de ani arată o destandardizare a tranziției spre maturitate și o slăbire a vârstei corelată cu criteriile tradiționale ale maturizării. Acest lucru este cel mai evident pentru vârsta primei căsătorii și a conceperii primului copil. Vârsta medie a căsătoriei în SUA și în alte țări europene și cea la care adulții emergenți devin parinți s-a schimbat dramatic. Un număr tot mai mare de tineri trăiesc în concubinaj, iar căsătoria nu mai este privită ca un eveniment central pentru a începe o viață de familie. Similar, există o mare diversitate în explorarea domeniilor în muncă, educație și locuire (Petr Macek; Josef Bejček; Jitka Vaníčková, 2007).

În SUA, vârsta medie a căsătoriei a atins un nivel record, aproximativ 25 de ani pentru femei și 27 pentru bărbați. În mod similar a crescut vârsta medie la care se concepe primul copil. De asemenea proporția tinerilor americani care obțin o diplomă de studii superioare dupa liceu a crescut în ultimii 50 de ani de la 16% în 1940 la peste 60% în 1990. (Larry J. Nelson; Sarah Badger, Bo Wu, 2004).

În Cehia perioada de studiu și pregătirea pentru viața profesională s-a extins existând un număr tot mai mare de studenți. Mulți tineri cu vârsta între 20-25 de ani sunt încă dependenți economic de familia lor și aproximativ jumătate dintre ei mai trăiesc cu părinții. Însă modificările cele mai izbitoare pot fi văzute la vârsta la care are loc prima căsătorie și la cea la care devin părinți: compararea datelor arată că între 1989 și 2000 rata de căsătorie a scăzut la jumătate. Primele căsătorii sunt amânate până la sfârșitul celui de-al doilea deceniu de viață (vârsta medie a mireselor a fost de 26.4 în anul 2000, comparativ cu 21.8 în 1989 și pentru miri a crescut de la 24.6 la 28.8). Vârsta medie a nașterii primului copil a crescut de asemenea, aproape 50% dintre copii născuți au mame cu vârsta de peste 27 de ani (Petr Macek; Josef Bejček; Jitka Vaníčková, 2007).

Și austriecii se înscriu în tendințele demografice pe care Arnett le-a menționat a se petrece în societățile industrializate, din date reiese că austriecii amână căsătoria până după vârsta de 30 de ani, 65% din cohorta născuților între 1966-1970 nu se căsătoriseră la vârsta de 30 de ani, iar media de vârstă la care bărbații și femeile se căsătoresc a crescut de la 24.3 ani în 1990 la 28.6 în 2006 pentru femei și 26.5 – 31.4 pentru bărbați. Vârsta femeilor la prima naștere a crescut de la 25 la 27.9 ani pentru aceeași perioadă (Ulrike Sirsch, Eva Dreher, Eva Mayr, Ulrike Willinger, 2007).

În România vârsta medie a căsătoriei a crescut de la 25 de ani pentru bărbați și 22 de ani pentru femei în 1990 la 28.3 pentru bărbați și 25 pentru femei în 2004, astfel rezultând vârste similare de căsătorie ca în SUA sau alte țări (Larry J. Nelson, 2009).

Factori culturali

Pe lângă factorii demografici trebuie ținut cont că perioada de tranziție de la adolescență la vârsta matură este determinată de asemenea și de factori culturali, sociali și istorici. Este evident că deși baza istorică și culturală din țările din Europa Centrală și de Vest este similară, se pot găsi anumite diferențe în anumite țări. Globalizarea continuă mișcarea spre convergență și omogenitate între țări, în multe domenii ale vieții sociale și economice în opoziție cu specificul unicității și în același timp al diversității între țări. Și totuși, încă mai există diferențe în contextul cultural european adânc înrădăcinate în mentalul colectiv. Un exemplu de efect al factorilor culturali pot fi văzuți, spre exemplu, în raport cu diversitatea modelelor familiale europene. Modelele de familie din Europa de Sud, se bazează pe legături „puternice” între membrii familiei, în contrast cu familile din N-V Europei, unde de secole, legăturile sunt mai „slabe”. Aceste aspecte sunt considerate a avea un impact semnificativ în perioada de tranziție pe parcursul vieții, iar exemplele din acest studiu comparativ vin de la țări precum Israel, Grecia, Austria și din China, unde familia a jucat un rol central în viața socială și culturală, fiind considerată celula de bază a societății (Konstantinos Petrogiannis, 2011).

Diferențele și specificitatea fiecărei culturi provin atât din experiența istorică și tradiție, care sunt în mare măsură determinate de religie (gradul general de religiozitate, credința ortodoxă, catolică, protestantă etc.), precum și de factori de apartenență economică și politică, care au dus la împărțirea Europei, după Al Doilea Război Mondial, în țări democratice și totalitare (comuniste). Deși regimurile comuniste s-au prăbușit și democrația, s-a extins în multe țări din Europa, experiența totalitară a influențat în mod clar viața multor generații, inclusiv a părinților adulților emergenți de astăzi. În acest sens se vorbește despre așa-numitul „sindrom post-comunist”, care este caracteristic unei încrederi de sine mai mică, evitarea de a avea inițiativă și de a asuma responsabilități, lipsa de speranță și pesimism (Petr Macek; Josef Bejček; Jitka Vaníčková, 2007). Este cazul țărilor România și Cehia, despre a căror specificitate privind modul în care experiența comunistă și-a pus amprenta asupra societății, a modului în care avea loc tranziția spre maturitate și schimbările produse în democrație, se va face referire în acest studiu.

Perioada adultă emergentă (18-25 de ani) poate să arate considerabil diferită în culturi tradiționale, non-occidentale care pun accentul mai degrabă pe grup (pe colectivism) decât pe individ (individualism). De asemenea din studiile prezentate în acest eseu rezultă că această perioadă, în culturile mai tradiționale, non-vestice ar putea fi mai scurtă sau să nu existe, pentru că aceste culturi au tendința de a pune un mai mare accent pe practicile care conduc la o tranziție mai devreme spre maturitate. Cu alte cuvinte cultura joaca un rol important în perioada adultă emergentă. De exemplu, perioada adultă emergentă în culturile mai tradiționale, non-occidentale, cum este China, poate să fie mult diferită pentru că aceste culturi pun un accent mai mare pe practici precum căsătoria, educație, obligații față de alții, ceea ce determină o tranziție mai devreme spre maturitate (Larry J. Nelson, Sarah Badger, Bo Wu, 2004).

Până de curând cele mai multe studii efectuate despre adulții emergenți și percepția tinerilor în perioada de tranziție spre maturitate s-au efectuat pe eșantioane cu populație albă. Cercetătorii au început să studieze percepția despre tranziția spre maturitate în subculturile adulților emergenți incluzând grupuri etnice diverse (Larry J. Nelson, Sarah Badger, Bo Wu , 2004). În cadrul culturilor minoritare membrii individuali pot varia în măsura în care se identifică cu cultura patrimoniului lor. Rezultatele cercetărilor din America și Canada au arătat importanța examinării tinerilor din grupurile minoritare etnic, pentru înțelegerea rolului culturii în procesul de maturizare.

Despre specificul fiecărei țări și cum influențează mediul cultural procesul tranziției de la adolescență la maturitate, se va prezenta în continuare.

În Cehia, experiența totalitară a influențat în mod clar viața multor generații, inclusiv a părinților adulților emergenți de astăzi. În perioada comunistă posibilitățile tinerilor și perspectivele personale au fost destul de limitate, viitorul nu le-a oferit multe oportunități.

Modelul cel mai obișnuit de tranziție spre viața adultă a fost următorul: absolvirea învățământului secundar (universitar), serviciul militar obligatoriu pentru bărbați, căsătoria și nașterea primului copil (de multe ori în primul an de căsătorie). Posibilitățile de a studia la o universitate au fost foarte restrânse, în plus schimbarea frecventă a locului de muncă a fost considerată ca o caracteristică asocială și o abatere morală. Astfel a fost ceva obișnuit ca oamenii să rămână la același loc de muncă pe parcursul întregii lor vieți de angajați. Poate pentru că s-au născut în anii 1980, o perioadă a regimului comunist totalitar, în care trăsăturile caracteristice ale perioadei erau dependența mare față de autoritatea de stat și față de guvernul comunist, nivelul scăzut al libertății personale, dreptul limitat de a-ți exprima propriile opinii, adulții emergenți au subliniat mai ales sentimente de libertate care pot fi văzute ca fiind în legătură cu schimbările sociale, politice și economice din societatea cehă, din ultimii 20 de ani (Petr Macek, Josef Bejček, Jitka Vaníčková, 2007).

Același sentiment de libertate l-au exprimat și adulții emergenți din România. Înlăturarea regimului comunist, în decembrie 1989 și tranziția societății românești spre o economie de piață, a determinat ca tinerii să simtă că le sunt deschise multe uși, care înainte nu existau pentru părinții lor, rezultând un sentiment de optimism. Numeroasele schimbări pot fi văzute în România inclusiv în îmbunătățirea standardului de viață și adoptarea valorilor și ideologiilor individualiste specifice societăților din Vest. Aceste schimbări și alți factori asociați cu aceste schimbări (de ex. controlul nașterilor, rolurile de gen, expunerea mai mare la mass-media occidentală) au afectat caracteristicile definitorii pentru perioada adultă emergentă, în special pentru studenți (Larry J. Nelson, 2009).

Israelul, o societate industrializată, occidentală, în cea mai mare parte cu valori individualiste ca multe alte țări este compus din subculturi diferite cu origini etnice diferite și cu niveluri socio-economice diverse. Pe lângă acest context general,două caracteristici unice ale societății israeliene sunt relevante cu privire la tranziția de la adolescență la maturitate. În Israel marea majoritate a tinerilor de 18 ani (92% bărbați, 62% femei) părăsesc casa părintească pentru o perioadă de 2-3 ani, pentru efectuarea serviciului militar obligatoriu în cadrul Forțelor de Apărare Israeliene. Calendarul serviciului militar este determinat de vârstă și nu este afectat de maturitatea adolescenților. Serviciul militar este o experiență importantă și extrem de influentă atât pentru bărbați cât și pentru femei. Mai multe studii efectuate pe soldații din Israel au demonstrat că serviciul militar reprezintă o experiență importantă și uneori decisivă, care a avut un impact mare asupra drumului spre maturitate, consolidând responsabilitatea, stima de sine, independența și capacitatea de a controla impulsurile și a rezista presiunilor. În plus serviciul militar a fost văzut ca promovând o perspectivă mult mai largă asupra vieții și lumii, o reevaluare a valorilor și credințelor și o perspectivă mult mai serioasă asupra vieții. O altă caracteristică importantă a societății israeliene se referă la accentul pus pe valori și practici. Se știe că societatea israeliană pune mare valoare pe familie și pe apartenența la un grup social. Valorile familiei au o lungă tradiție în modul de viață evreiesc și în religia evreiască. De asemenea importanța colectivului și a încrederii colective în vremuri de necaz, au fost semnele distinctive ale vieții evreilor de-a lungul a două mii de ani, de când evreii au locuit ca o minoritate în alte țări (Ofra Mayseless; Miri Scharf, 2003).

Rezultatele studiului din Austria subliniază importanța competenței începerii și menținerii unei familii în cadrul culturilor cu o complexitate socială ridicată. Societatea definește cerințele legale în ceea ce privește ce înseamnă să susții și să ai grijă de o familie. De exemplu, în Austria este un drept legal pentru femei, dar în aceeași măsură și pentru bărbați pentru a-și lua concediu de îngrijire a copiilor, iar copiii trebuie să fie susținuți financiar până la vârsta de 27 de ani (Ulrike Sirsch, Eva Dreher, Eva Mayr, Ulrike Willinger, 2007).

O altă țară în care legăturile dintre membrii familiei sunt puternice este cazul Greciei, unde fenomenul de dependență prelungită față de familia de origine, amânarea pe termen lung a independenței financiare personale, evitarea coabitării și în cele din urmă întemeierea independentă a unei familii proprii, este comun și larg răspândit. Datorită unei tranziții culturale diferite, caracterizată prin acordarea unei importanțe mari valorilor familiale (care reflectă valori tradiționale/valori colectiviste, împreună cu o puternică orientare religioasă, ca parte semnificativă a societății grecești pe care o deține în continuare) și a unei importanțe afective a părinților, tinerii greci adoptă criterii diferențiate pentru a definii maturitatea, punând accentul pe capacitățile familiale și respectarea normei sociale. Făcând parte dintr-un mecanism cultural european din cauza mass-mediei, a turismului internațional și a unei idei de „europenism”, tinerii greci adoptă, de asemenea și elementele unei identități europene, punând accentul pe criterii individualiste, în definirea maturității (Konstantinos Petrogiannis, 2011).

În general cultura chineză este descrisă ca fiind colectivistă deoarece societatea pune accentul pe obiectivele, nevoile și punctele de vedere ale familiei și comunității față de cele individuale. Familia a jucat întotdeauna un rol central în viața socială și culturală din China și este privită ca celula de bază a societății. Doctrina confucianistă care este integrată în cultura chineză de peste 2000 de ani acordă o mare importanță punerii nevoilor și intereselor familiei înaintea propriilor nevoi și interese, prin constrângere și controlarea propriilor emoții. De asemenea doctrina confucianistă subliniază constrângerea și controlul de sine. Aceste învățături pot influența tipul de comportament în care tinerii chinezi se pot angaja. China are legi stricte care interzic anumite comportamente (de ex. consumul de droguri) și sancțiuni mai aspre pentru încălcarea acestor legi (de ex. pedeapsa cu moartea).

Fiecare din aceste motive (accent pe control, obligația față de alții, legi mai stricte) pot determina rate mai mici ale comportamentelor de risc în China decât a adulților emergenți din SUA, spre exemplu. În contrast cu individualismul societății americane, cultura chineză tinde spre valorile de grup sau spre valori orientate spre obiective – și s-a dovedit a fi în special mai colectivistă (Larry J. Nelson, Sarah Badger, Bo Wu, 2004).

Teoreticienii și cercetătorii au observat că persoanele pot fi diferite într-o cultură în măsura în care ele adoptă valorile și convingerile promovate de cultura lor. În acest sens în cadrul culturilor minoritare membrii individuali pot varia în măsura în care se identifică cu cultura patrimoniului lor. În Canada, spre exemplu culturile aborigene cuprind peste 4000 de grupuri tribale distincte și comunități cu diverse medii culturale. Aici problema consumului de alcool este una semnificativă pentru multe comunități de aborigeni, datorită încercărilor de-a lungul istoriei de asimilare de către guvern și datorită problemelor rasismului. Mai recent au existat tentative puternice ale popoarelor indigene, pentru a-și recâștiga mândria etnică și o renaștere în conștientizarea culturală și implicare în practicile tradiționale. Rezultatele studiului din Canada, au arătat în ceea ce privește percepția ajungerii la statutul de adult, că studenții aborigeni din ambele grupuri (cei mai tradiționali, precum și cei mai puțin tradiționali) au fost mult mai probabil decât colegii lor canadieni europeni să creadă că au ajuns la maturitate. Această diferență culturală poate fi interpretată prin prisma credinței cu privire la nașterea copiilor aborigeni, de insuflare a autonomiei copiilor încă de la o vârstă fragedă (Charissa, S.L. Cheah; Larry J. Nelson, 2004).

Arnett 2003, a comparat trei grupuri minoritare etnice diferite din America afro-americani, latini și americani asiatici prezentând punctele de vedere privind criteriile necesare pentru a deveni adult. Tinerii din grupurile etnic minoritare par să aibă o concepție biculturală al trecerii spre maturitate combinând tranziții individualiste ale culturii majoritare, cu un accent mai mare pe obligațiile față de ceilalți, provenind din valorile culturii lor etnice minoritare (Arnett Jensen Jeffrey, 2003).

Perioada adultă emergentă – o perioadă incertă în rândul tinerilor

Una dintre cele mai convingătoare dovezi că perioada adulților emergenți este o perioadă distinctă de dezvoltare este ambivalența adulților emergenți cu privire la statutul lor de adulți (Larry J. Nelson, Sarah Badger, Bo Wu, 2004).

Figura 2. prezintă procentele persoanelor care nu se consideră adulte și despre care se poate afirma că sunt adulți în curs de dezvoltare, trăind o etapă din viața lor plină de posibilități, dar în același timp și una confuză și neliniștită.

Figura 2. Comparație între țări privind procentul persoanelor care NU se consideră adulte

Pentru a evalua statutul de adult participanții din toate studiile, indiferent de țară sau context cultural au fost rugați să răspundă la întrebarea: „Simți că ai ajuns la maturitate?”. Opțiunile de răspuns au inclus „da”, „nu”, „în unele privințe da, în altele nu”. Majoritatea dintre tinerii români 61% nu se consideră a fi adulți. Acest procent este similar cu cele găsite în alte studii efectuate în diferite țări cu diferite culturi, incluzând americani asiatici 63%, americani europeni sau greci 64%; cel mai mare procentaj fiind de 72% în rândul tinerilor canadieni și de 71% în rândul tinerilor din Republica Cehă.

Se spune că indiferent de țară sau context cultural perioada adultă emergentă este o perioadă mare de timp în care tinerii (în special cei care își continuă studiile) nu se simt încă adulți. În studiul din România cercetătorii au hotărât să împartă respondenții în 4 categorii în funcție de răspuns și de situația lor: tinerii care au răspuns afirmativ și au preluat roluri specifice adulților (au devenit părinți, sau s-au căsătorit, sau ambele) au fost numiți adulți (n=27), tinerii care nu se simt adulți (fie au răspuns negativ sau „în unele privințe da, în alte privințe nu”) dar care au preluat roluri de adulți au fost numiți adulți nepregătiți (n=36). Acei participanți care s-au declarat adulți, dar care nu au preluat roluri specifice adulților au fost numiți adulți auto-percepuți (n=64) iar acei tineri care nu s-au perceput adulți și care nu au preluat roluri de adulți au fost numiți adulți în curs de dezvoltare (n=103) (Larry J. Nelson, 2009).

În timp ce se afirmă că în România studenții privesc această perioadă ca fiind „între”, trebuie reiterat faptul ca acest lucru nu poate fi valabil și în cazul tinerilor care nu sunt studenți. Într-adevăr știm foarte puțin despre acești tineri care nu merg la facultate, indiferent că aceștia sunt din România sau din altă parte. Acest segment de populație a fost menționat în SUA ca „jumătatea uitată”, iar în China „jumătatea lipsă”. În ceea ce privește senzația de „între” ar putea fi de așteptat ca acei tineri care nu merg la facultate să fie mai puțin probabil să simtă această ambiguitate. Tinerii care nu merg la școală, în special cei din mediul rural din România ar putea fi forțați datorită situației economice de a prelua roluri (de ex. loc de muncă) făcându-i să se simtă ca un membru adult al comunității de la o vârstă mai devreme. Totuși intrând în roluri de adulți (de ex. loc de muncă, căsătorie și a deveni părinți) nu înseamnă neapărat că o persoană simte că are abilități și competențe pentru a fi un adult (Larry J. Nelson, 2009).

Mai este mult de cercetat în grupul tinerilor care nu sunt studenți, dar momentan există dovezi că pentru studenții din România, America, Canada, Cehia, Grecia și alte țări este un timp de incertitudine. În eșantionul din Cehia nu au fost cuprinși numai tineri studenți ci și tineri care lucrează. După cum reiese din cercetare și din alte comparații cu generațiile anterioare, cei mai mulți tineri cehi nu doresc să devină părinți înainte de vârsta de 30 de ani, iar studiile fac referire la aceeași tendință și în cazul căsătoriei (nunții) sau acceptarea rolului de părinte (Petr Macek; Josef Bejček; Jitka Vaníčková, 2007).

În Grecia proporțional mai mulți bărbați decât femei se consideră ca ajungând la statutul de adult 57,5% versus 32,8%, ceea ce înseamnă că o proporție semnificativă de femei nu simt că au ajuns la statutul de adult. Participanții mai în vârstă au fost mult mai probabil să simtă că sunt adulți (t=2,49, p<0,01), în plus, nivelul educațional al tatălui a fost asociat cu auto-percepția maturității. Acei studenți cu părinți mai puțin educați au fost mult mai probabil să se considere adulți decât cei cu părinți mai educați. Elevii cu părinți mai educați au fost mai ambigui față de starea lor de maturitate (c2=6,95, p<0,03) (Konstantinos Petrogiannis, 2011).

În China rezultatele arată că majoritatea tinerilor cred că au ajuns la maturitate, în timp ce peste o treime dintre participanți au sentimente de ambivalență despre statutul lor de adult: 59% au răspuns „da”, 6% au răspuns „nu” și 35% au răspuns „în unele privințe da, în altele nu” (Larry J. Nelson; Sarah Badger, Bo Wu, 2004).

În Canada rezultatele au arătat că 35% dintre participanți au indicat „da”, 5% au spus „nu” și 60% au răspuns „în unele privințe da, în alte privințe nu”. Pentru grupul cu aculturație mare 52% dintre participanți au spus „da”, 3% au spus „nu”, iar 54% au răspuns „în unele privințe da, în altele nu”. Pentru grupul cu aculturație redusă 46% au răspuns „da”, 3% au spus „nu”, iar 52% au răspuns „în unele privințe da, în altele nu”. Pentru canadienii europeni 28% dintre participanți au spus „da”, 6% au răspuns „nu”, iar 66% au răspuns „în unele privințe da, în alte privințe nu”. Testul chi-pătrat a arătat că atât grupul cu aculturație mare cât și grupul cu aculturație mică au fost mult mai probabil să se considere adulți decât canadienii europeni, întrucât mulți dintre canadienii europeni au răspuns „în unele privințe da, în altele nu” (Charissa, S.L. Cheah; Larry J. Nelson, 2004).

În Austria cele mai multe persoane din grupa de vârstă 20-29 de ani nu se simt adulți, afirmând că trăiesc într-o perioadă care se află între adolescență și perioada adultă. Comparația între proporțiile statutului de adult percepute în America și Austria în viziunea celor trei grupe de vârstă (adolescenți, adulți în curs de dezvoltare, adulți) nu relevă diferențe semnificative, putându-se afirma că și în Austria există o perioadă distinctă între adolescență și maturitate, numită perioada adultă emergentă. Rezultatele obținute privind percepțiile subiective de a fi ajuns la maturitate, ale respondenților din cele trei grupe de vârstă, studiate în eșantionul din Austria, au fost: 16% dintre adolescenți, 38% dintre adulții în curs de dezvoltare și 80% dintre adulți consideră că sunt maturi, 21% dintre adolescenți, 7% dintre adulții în curs de dezvoltare și 2% dintre adulți simt că încă nu sunt adulți. Cele mai multe răspunsuri de „în unele privințe da, în alte privințe nu" le-au dat adolescenții și adulții în curs de dezvoltare, 63%, respectiv 55% și numai 18% dintre adulți nu se simt complet adulți (Ulrike Sirsch, Eva Dreher, Eva Mayr, Ulrike Willinger, 2007).

În America în ceea ce privește părerile subiective asupra tranziției spre maturitate, majoritatea afro-americanilor 59% și aproape jumătate dintre latini 48% au răspuns afirmativ. Un mic procent dintre albi 36% și americani asiatici 38% au răspuns afirmativ. Majoritatea albilor 60% și americani asiatici 54% au răspuns „în unele privințe da, în alte privințe nu”. Mai puțin de jumătate din afro-americani 34% și latini 44% au dat acest răspuns. Relativ puține persoane din fiecare grup etnic au răspuns „nu”: 7% dintre afro-americani, 8% dintre latini, 9% dintre americanii asiatici și 4% dintre albi. De ce există diferențe între afro-americani și latini? Arnett afirmă că aceste diferențe ar putea fi explicate prin nivelul relativ mic al indicelui SES (statut socio-economic) al acestor două grupuri și o mai mare probabilitate de a devenii părinți la 20 de ani. Crescând în familii care au un indice SES relativ mic ar fi putut avea responsabilități familiale în copilărie și adolescență într-o măsură mai mare decât au avut-o albii, ceea ce poate contribui la a avea un sentiment de a fi ajuns la maturitate mai devreme (Arnett Jensen Jeffrey, 2003). Într-un alt studiu realizat în America pe un eșantion de adolescenți (13-19 ani, N= 171), adulți emergenți (20-29 ani, N=179) și pe adulți (30-55 ani, N=165) pe un total de 519 persoane dintr-o comunitate de dimensiuni mijlocii din Midwestern (dintre ei 84% albi, 10% negri, 6% de alte etnii) 86% dintre adulți se simt adulți, comparativ cu 46% dintre adulți emergenți și numai 19% dintre adolescenți. 1 din 3 adolescenți au răspuns "nu" comparativ cu doar 4% dintre adulții emergenți și 2% dintre adulți. Pentru adolescenți și adulți emergenți cele mai mari proporții au fost la răspunsul „în unele privințe da, în altele nu", 48% respectiv 50% au dat acest răspuns, în timp ce doar 12% dintre adulți au dat acest răspuns (Arnett Jeffrey Jensen, 2001).

Motivul pentru care există această ambiguitate între „da sau nu” comun în răspunsurile tinerilor reiese din criteriile cele mai probabile a fi considerate importante pentru trecerea la maturite. Criteriile care s-au aflat în topul opțiunii ca fiind necesare pentru trecerea spre maturite se referă la calități de caracter care se obțin gradual (se dezvoltă treptat), sunt intangibile și dificil de evaluat în mod explicit și expres: „acceptarea responsabilităților consecințelor acțiunilor tale”, „a lua decizii personale asupra credințelor și valorilor”, „a devenii mai puțin auto-orientat”. Acestea nu sunt evenimente ci procese care se obțin parcurgând o perioadă lungă de timp. În consecință este de înțeles că mulți adulți emergenți simt că se află în cursul acestui proces, dar pe care nu l-au finalizat încă, pe calea spre maturitate, dar neatingându-o încă. Aceasta se întâmplă numai după vârsta de 30 de ani, așa cum o majoritate clară de oameni cred că au ajuns pe deplin la maturitate (Arnett Jeffrey Jensen, 2001).

Rezultatele studiilor arată că trecerea la maturitate este multidimensională și în orice moment al adolescenței sau după vârsta de 20 de ani pot fi oameni care simt că au atins maturitatea prin atingerea anumitor criterii, dar în privința altora nu. Chiar și dintre adulți americani 12% nu se consideră adulți. Acest lucru poate fi explicat la fel prin criteriile intangibile și caracterul individualist al tranzițiilor. Unele persoane preferă să se privească ca fiind într-un proces de dezvoltare care continuă pe tot parcursul vieții, ca parte a unei dezvoltări personale continue fără nicio destinație finală (Arnett Jeffrey Jensen, 2001).

Perioada adultă emergentă: caracteristici

Cei cinci indicatori principali prin care este definită emergența adultă, adică adultul în curs de dezvoltare pot fi considerate variabile sau indicatori dependenți, aceștia fiind: explorarea identității; experimentare/posibilități; negativitate/instabilitate; auto-orientare, a se simții între două etape ale vieții (Ulrike Sirsch, Eva Dreher, Eva Mayr, Ulrike Willinger, 2007).

J. J. Arnett, a propus o teorie a adultului în curs de dezvoltare, care încearcă să caracterizeze dezvoltarea tinerilor cu vârsta cuprinsă între 18-30 de ani. Conform teoriei lui Arnett, caracteristicile distincte ale acestei perioade de timp, ca parte a perioadei de dezvoltare este diferită și față de adolescență și față de perioada adultă.

Aceste caracteristici includ senzație de trăire între două perioade (adulții în curs de dezvoltare nu se văd nici adolescenți, nici adulți), explorarea identității (în special în muncă, în dragoste și viziuni asupra lumii), concentrarea pe sine (nu egocentrică ci pur și simplu lipsit de obligații față de alții), instabilitate (evidențiată prin schimbarea statutului rezidențial, al relațiilor în muncă și educație) și vârsta posibilităților (optimismul în a-și conduce viața în orice direcție doresc). În toate cercetările prezentate în acest studiu comparativ s-a utilizat Inventarul de dimensiuni ale adulților emergenți (IDEA), un chestionar utilizat de Arnett, fiind adaptat apoi de către unii cercetători în funcție de specificul țării unde s-a aplicat (spre exemplu în Cehia). Chestionarul măsoară cinci variabile relevante pentru calitățile esențiale

ale adulților emergenți: explorarea identității, experimentare/posibilități, negativitate / instabilitate, altele/auto-concentrat și senzație de între. Fiecare item a fost evaluat pe o scală Likert de 4 , unde „1=dezacord total”, „4=acord total”.

Caracteristici ale maturității

Cei șapte indicatori sau variabile dependente, caracteristice pentru definirea statutului de adult sunt: individualism, capacități familiale, respectarea normei, tranziții biologice, tranziții cronologice/legale, tranziții de rol (Ulrike Sirsch, Eva Dreher, Eva Mayr, Ulrike Willinger, 2007). Distribuția mediilor obținute pentru fiecare caracteristică, în țările analizate sunt prezentate în Figura 3.

Figura 3. Comparație între țări privind importanța atribuită criteriilor maturității, pe subscale

În studiile anterioare efectuate în SUA, criteriile maturității au fost grupate în 5 categorii, incluzând independența (de ex. a deveni independent față de părinți), interdependența (de ex. a deveni mai puțin auto-orientat și a dezvolta o mai mare considerație pentru alții), tranziții de rol (de ex. a te căsătorii), respectarea normei (de ex. a evita să te îmbeți) și capacități de familie (de ex. a deveni capabil să îngrijești copii). Cele 5 subscale reflectă diferite domenii în care statutul de adult poate fi demonstrat. Pentru a compara subscalele, s-a procedat prin testul ANOVA care a condus la obținerea unor diferențe semnificative în relație cu genul, educația tatălui și vârsta (adolescenți, adulți emergenți și adulți), acestea fiind selectate ca și covariabile. Genul a fost o covariabilă pentru că unele afirmații din cele 38 (în unele studii au fost 41, 43 sau 47) au fost specifice pentru fiecare gen, spre exemplu "a fi capabil să întreții financiar o familie" a fost un item separat specific pentru masculin și feminin. Similar educația tatălui a fost inclus ca și covariabilă, pentru că perioada în care se petrec unele evenimente (finalizarea studiilor, căsătoria etc.) variază în funcție de clasa socială (clasa socială bună fiind asociată cu medii mari ale vârstei la care are loc tranziția (Arnett Jeffrey Jensen, 2001).

Subscala capacităților familiale a fost preluată din literatura antropologică care a identificat criterii specifice de gen pentru unii itemi folosiți în majoritatea culturilor tradiționale ca și criterii ale trecerii spre maturitate. Itemii din subscala tranzițiilor de rol au fost preluați din literatura sociologică care a folosit mult timp tranzițiile de rol specifice, ca și criterii pentru tranziția spre maturitate. Itemii din subscala Independenței au fost abordați în studii anterioare ca formând o concepție distinctă pentru americanii din clasa de mijloc pentru tranziția spre maturitate (Arnett Jensen Jeffrey, 2003).

Într-un studiu din America realizat în 2000 se prezintă concepția adolescenților, adulților emergenți și adulților de vârstă mijlocie cu privire la tranziția spre maturitate. Accentul s-a pus pe opiniile adulților, pentru a se vedea dacă au o părere diferită în comparație cu adolescenții. În toate grupele de vârstă criteriul individualist, a reprezentat marker-ul cel mai important al tranziției la vârsta adultă, în special: acceptarea responsabilităților acțiunilor tale, a decide singur care sunt credințele și valorile care te definesc, a stabili o relație de egalitate cu părinții și independența financiară. Totuși adulții au considerat ca fiind mai puțin importante tranzițiile biologice decât adolescenții și au considerat ca fiind mai importante conformarea la normele sociale (spre exemplu să nu conduci când ești beat) ca fiind mai importante în criteriile ce definesc adultul. Pentru mulți tineri americani, a devenii adult înseamnă respectarea normelor sociale, prin abținerea de la comportamente precum: conducerea sub influența alcoolului, furt din magazine și experimentarea unor droguri ilegale. A devenii adult, pentru majoritatea oamenilor din cultura americană înseamnă „a învăța să stai singur". Individualismul a fost singurul criteriu ales în proporție mare privind tranziția la maturitate. Deși a fost clasat pe locul cel mai înalt la toate grupele de vârstă și capacitățile familiale, conformare la normă au obținut scoruri mari la toate grupurile de vârstă. Tranzițiile de rol și tranzițiile cronologice au primit scoruri relativ scăzute la toate cele trei grupe de vârstă. Dintre cele 5 roluri ale tranziției (căsătoria, a devenii părinte, finalizarea studiilor, angajarea cu normă întreagă și stabilirea în carieră) niciuna nu a fost menționată de mai mult de o treime dintre participanți: căsătoria 13%, a devenii părinte 9% au fost cel mai puțin selectate elemente din cele 38 incluse în studiu. Patru din cele mai menționate criterii au fost din subscala individualismului: să iei independent decizii privind credințele și valorile, independența de părinți sau de alte influențe, a stabili o relație cu părinții ca un adult egal, independența financiară față de părinți. Aceste criterii au obținut scoruri ridicate pentru toate cele trei categorii de vârstă.

Rezultatele studiului de față indică faptul că adulții au aceeași concepție despre tranziția la maturitate cu cea a adolescenților și adulților emergenți. În toate cele trei grupe de vârstă, criteriul individualist a avut cea mai mare importanță, în special calități de caracter precum: acceptarea responsabilităților și faptul de a decide asupra propriilor convingeri și valori. Acest punct de vedere comun în care independența și auto-suficiența sunt extrem de apreciate reflectă individualismul culturii americane. Până în momentul în care vor atinge statutul de adulți tinerii au acceptat importanța de a sta singuri (Arnett Jeffrey Jensen, 2001).

În Israel itemul „a fi independent financiar față de părinți” a fost aprobat într-o mare măsură 83%. În Israel a fost introdus, pe lângă subscalele menționate, un nou grup de itemi, care indică maturitatea emoțională, fiind de asemenea perceput extrem de important de 80-90% dintre tinerii israelieni. Grupul de itemi care reprezintă comportamente pentru respectarea normei cum ar fi: „a utiliza mijloace contraceptive în cazul în care ești activ sexual și nu dorești un copil” și „a evita să conduci în stare de ebrietate” au fost aprobați într-un grad ridicat. În eșantionul israelian 80-90% au aprobat itemii din acest domeniu, cu consecințe pentru alte persoane, cum ar fi „utilizarea contracepției” și 55-73% au aprobat itemii din acest domeniu care reflectă în mare parte comportamentul personal cum ar fi „să eviți să conduci în stare de ebrietate”. Aparent respondenții israelieni văd aceste comportamente care respectă normele sociale ca fiind mai importante decât cei din SUA. Nu este surprinzător că itemul „a învăța mereu să ai un bun control al emoțiilor” care într-un sens cuprinde acest grup de itemi ai respectării normei și care necesită un control al impulsurilor a fost aprobat de 80% dintre israelieni în comparație cu cei din SUA 57%. Ca și în eșantioanele din SUA, itemii care denotă capacități de familie au fost, de asemenea aprobați la un grad ridicat, 65% față de medie, în Israel acest domeniu situându-se pe locul 4, în urma itemilor din subscalele individualismului, maturității emoționale și respectării normei. Pentru grupul de itemi din subscala capacități familiale, modelul răspunsurilor a fost destul de similar pentru cele 2 culturi. Pentru respondenții israelieni tranzițiile de rol au o importanță moderată, aprobând cel mai puțin căsătoria 37% și cel mai mult finalizarea studiilor 68%. Deși acest domeniu s-a clasat pe locul 5 ca marker al maturității, răspunsurile eșantioanelor din Israel au fost clar diferite față de cele ale eșantioanelor din SUA. Israelienii au văzut aceste tranziții de rol ca fiind mai importante decât omologii lor din SUA, cu un decalaj de 25-30%. În sfârșit tranzițiile biologice/legate de vârstă au fost percepute ca fiind cel mai puțin importante și într-un mod similar atât de respondenții israelieni cât și de cei americani. Au fost aprobați între 26-41% de respondenții israelieni și 32-50% de respondenții din SUA. Individualismul, capacități de familie, tranzițiile biologice/legate de vârstă, au fost percepute ca fiind similare în cele două culturi în ceea ce privește importanța lor. Tranzițiile de rol și respectarea normei au fost considerate ca fiind mai importante în Israel decât în SUA. Deosebit de frapant a fost decalajul dintre importanța atribuită tranzițiilor de rol în Israel spre deosebire de importanța scăzută aprobată în SUA. In Israel bărbații au atribuit o importanță mai mare tranzițiilor biologice/legate de vârstă F(1.536)=5.31, p<0.05, în timp ce femeile acordă o importanță mai mare decât bărbații adoptării unui comportament responsabil, respectării normei F(1.532)=29.59, p<0,001 și maturității emoționale F(1.532)=5.21, p<0.05. În general israelienii din clasa de mijloc din cele trei grupe de vârstă par să dețină concepții similare cu privire la vârsta adultă. Respondenții privesc atributele interne, psihologice ca fiind cei mai importanți markeri ai maturității. Acestea includ atributele individualiste cum ar fi: „accepatarea responsabilităților pentru consecințele acțiunilor tale”, „a decide asupra credințelor și valorilor personale”, „a stabili relații de egalitate, ca între adulți cu părinții”. În schimb criteriile externe cum ar fi tranzițiile biologie/legate de vârstă, tranzițiile de rol precum căsătoria și faptul de a deveni părinte au fost privite ca având o importanță mai mică. Acest model general s-a dovedit foarte asemănător cu concepțiile despre maturitate raportat la respondenții din SUA (Arnett, 2001). Grupul de itemi care denotă maturitatea emoțională a fost identificat ca fiind foarte important pentru respondenții israelieni și deși acest aspect nu a fost inclus direct în chestionar ca răspuns pentru respondenții americani, în urma unor interviuri cu respondenții americani aceștia subliniau importanța acestor aspecte și în SUA. Respondenții israelieni acordă o importanță mai mare decât omologii lor din SUA pentru respectarea normei (cum ar fi „conducerea în condiții de siguranță”, „a evita conducerea sub influența alcoolului”) și a tranzițiilor de rol („a fi angajat cu normă întreagă” sau „a te căsători”) (Ofra Mayseless; Miri Scharf, 2003).

În Grecia Independența a obținut cel mai mare scor, urmat de capacități familiale, și de conformarea la normă. Pe locul 4 s-a situat interdependența, pe 5 tranzițiile biologice, pe 6 tranzițiile de rol, pe 7 tranzițiile legale/cronologice. Acest model a fost ușor diferit pentru subgrupa bărbaților pentru care interdependența a fost precedată de scala respectarea normei. Criteriile susținute în procent de 90% sau mai mult au fost „să accepți responsabilitatea pentru consecințele acțiunilor tale” 95%, „a decide cu privire la convingerile și valorile personale independent de părinți și alte influențe” 92,8%, „a stabilii o relație de egalitate cu părinții ca un adult” 89,9%, „a deveni independent financiar față de părinți” 82,8%. Aceste criterii au indicat importanța subscalei independenței reflectând concepțiile individualiste ale tranziției. Excepție a făcut itemul „a nu fi legat profund emoțional de părinți” care a primit aprobarea doar a unui procent de 20,6% dintre respondenți. Itemii care indică capacități familiale cum ar fi: „să devii capabil să menții familia fizic în condiții de siguranță” pentru femei și bărbați a fost de asemenea aprobat de 88,9% și 85,8%. Împreună acești itemi denotă un accent puternic pe individualitate ca un marker de realizare a maturității. În plus între 50% și 78,3% din respondenți au susținut domeniul respectării normei ca refletând maturitatea. Acest grup de itemi reprezintă consecințe către alte persoane (de ex. a utiliza mijloacele contraceptive dacă ești activ sexual în cazul în care nu dorești un copil” 76% și „a evita să conduci în stare de ebrietate de 74,6%. Tinerii din Grecia văd criteriile care denotă interdependență ca având o importanță moderată, urmată de tranzițiile legale/cronologice. De remarcat este faptul că studenții greci nu susțin cu tărie itemii din subscala tranzițiilor de rol excepție făcând itemul „a te stabili într-o carieră pe termen lung” 88%. În Grecia într-o singură subscală scorurile diferă semnificativ în funcție de gen și anume femeile (în medie 3,1) au dat mai multă importanță pentru independență decât bărbații (medie 2,9). Într-adevăr, rezultatul cel mai frapant cu privire la criteriile de maturitate se referă la grupul de itemi/elemente care denotă independența ca o cerință imuabilă pentru statutul de adult. Constatarea este în conformitate cu studii efectuate în alte țări dezvoltate, cu tradiții culturale diferite, cum ar fi SUA, Argentina și Israel. Respondenții din acest studiu privesc atributele psihologice, interne, ca fiind cei mai importanți markeri spre maturitate și care reflectă aspecte individualiste prin itemi precum „a accepta responsabilități pentru consecințele acțiunilor tale”, „a decide cu privire la convingerile și valorile personale”, „a stabilii relații de egalitate cu părinții” și „a deveni independent financiar față de părinți”, reflectând tendința tinerilor greci de a deveni independenți față de părinți și a învăța să stea singuri. Mai mult de 90% dintre respondenți au aderat la aceste declarații. Această importanță a criteriilor individualiste ale trecerii la maturitate, pe de o parte, și schimbul de concepții comune cu alte grupuri culturale, care trec prin acești ani de explorare și a unor variate direcții de viață în dragoste, muncă și viziuni asupra lumii sugerează existența unei concepții larg răspândită în rândul tinerilor greci în definirea a ceea ce este un adult, precum și influența tot mai mare a culturii americane și a culturii din Europa de N-V asupra culturii din Grecia. Într-adevăr modelul răspunsurilor tinerilor israeliți cu privire la ordinea grupurilor de criterii menționate s-a dovedit a fi similar cu concepțiile de maturitate raportate în SUA (Arnett 2001, 2003), dar diferit din punct de vedere al gradului de aprobare. Deși tranzițiile individualiste s-au clasat pe locul cel mai înalt, capacitățile de familie și conformarea la normă de asemenea s-au clasat pe locuri importante în ceea ce privește statutul de adult. Aceste grupuri de itemi din aceste subscale implică responsabilitate și considerație pentru ceilalți și pot fi considerate ca echilibrând calitățile individualiste prin atribuirea de preocupări sociale și personale. În studiul din Grecia autorii se așteptau ca tinerii greci să sprijine criteriile de maturitate specifice genului și să aibă opinii mai tradiționaliste despre rolurile de gen ca o consecință a menținerii valorilor colectiviste ale societății grecești. Subscala conformarea la normă conține itemi care se referă la respectarea normelor sociale, cum ar fi evitarea de a conduce beat și în limita de viteză, pentru a putea fi în condiții de siguranță. A fost emisă ipoteza că studenții greci ar favoriza acești itemi ca și criterii de maturitate ca o reflectare a criteriilor colectiviste, punând accentul pe considerația pentru ceilalți. Rezultatele reflectă această ipoteză. De exemplu doar 19% dintre albii americani sprijină criteriul de a nu conduce beat, ca un criteriu de maturitate, comparativ cu 50% dintre greci. Cu toate acestea, specificul acestui comportament (de a evita să conduci beat) a evidențiat o diferență mai mică (60% pentru albii americani față de 74,9% pentru tinerii greci). Tranzițiile legale/cronologice au primit o aprobare limitată. Trei din cei șase itemi incluși în studiu au primit cele mai puține aprobări (a avea voie să bea alcool, a i se permite să fumeze și a obține permis de conducere). Acești itemi au fost susținuți de mai puțin de 10% dintre participanți. Markerii cronologici cum ar fi atingerea vârstei de 18 ani și evenimentele de tranziție cum ar fi căsătorirea sau finalizarea studiilor pot avea o mare importanță în Grecia, precum și în alte țări occidentale, dar pentru mulți adulți emergenți din Grecia aceste etape de vârstă și evenimente au o importanță redusă ca markeri ai statutului de adult. Privind la analizele separate, se poate afirma că în grupul elen a existat un consens ridicat în ceea ce privește criteriile cele mai avizate pentru trecerea la maturitate. În general nu s-au găsit diferențe de gen, cu excepția aprobării puternice a studentelor elene în scala independenței. Rezultate similare au fost găsite și în alte studii. Diferența cea mai importantă a fost găsită cu privire la religiozitate, indicând că acei tineri cu credință și practici religioase puternice aprobă markeri tradiționaliști, colectiviști pentru trecerea la maturitate cum ar fi capacități de familie, respectarea normei și interdependență. (Konstantinos Petrogiannis, 2011).

În Canada criteriile maturității au fost grupate pe șase categorii conform studiilor pe acestă temă. Categoriile includ independența (α=0.35), interdependență (α=0.64), tranziții de rol (α=0.86), conformarea la normă (α=0.83), tranziții biologice (α=0.80) și capacități de familie (α=0.90). Cel mai important criteriu pentru toate cele trei grupe (grupul de canadieni aborigeni cu aculturație mare, grupul de aborigeni canadieni cu aculturație mică și grupul de canadieni europeni) au fost „a accepta responsabilitatea pentru consecințele propriilor acțiuni”, iar „a evita să conduci beat” a fost cel de-al doilea cel mai important criteriu. De asemenea „a învăța să ai întotdeauna un bun control al emoțiilor tale” și „a fi capabil să sprijini financiar părinții” au fost evaluate ca fiind importante pentru grupul cu aculturație mare. Bărbații au acordat o importanță mai mare tranzițiilor biologice decât femeile, iar femeile au acordat o importanță mai mare respectării normei decât bărbații. Rezultatele analizelor ulterioare univariate au arătat diferențe semnificative în funcție de grup pentru independență, tranziții de rol, conformarea la normă, tranziții biologice și capacități de familie. S-a constat că: grupul cu aculturație mare acordă o importanță mai mare interdependenței decât cultura majoritară; atât grupul de aculturație mare cât și grupul cu aculturație mică acordă o importanță mai mare tranzițiilor de rol, decât cultura majoritară; grupul cu aculturație mare acordă o importanță mai mare respectării normei decât cultura majoritară; atât grupul cu aculturație mare cât și grupul cu aculturație mică acordă o importanța mai mare tranzițiilor biologice decât cultura majoritară și în sfârșit grupul cu aculturație mare acordă o importanță mai mare capacităților de familie decât grupul cu aculturație mică și decât cultura majoritară. În Canada cele mai importante criterii pentru toate cele trei grupuri au fost: „ a accepta responsabilități pentru consecințele acțiunilor tale”. Interesant pentru ambele grupuri de aborigeni: „a evita să conduci beat” s-a clasat pe locul al doilea. Problema consumului de alcool este una semnificativă pentru multe comunități de aborigeni din Canada, datorită încercărilor de-a lungul istoriei de asimilare de către guvern și datorită problemelor rasismului. Mai recent au existat tentative puternice ale popoarelor indigene, pentru a recâștiga mândria etnică și o renaștere în conștientizarea culturală și implicare în practicile tradiționale. Cu această tendință, există de asemenea o conștientizare puternică în rândul tinerilor aborigeni cu privire la pericolele potențiale ale consumului de alcool, ceea ce este evident în convingerile lor cu privire la vârsta adultă (Charissa, S.L. Cheah; Larry J. Nelson, 2004).

În Austria rezultatele din chestionarul privind tranziția spre maturitate, în care se regăsesc criteriile care definesc adultul au fost următoarele: pe primele locuri s-au situat criterii precum: „a accepta responsabilitatea pentru consecințele acțiunilor tale" (98% au spus da), „a decide care sunt convingerile și valorile personale independent de părinți sau alte influențe" (98% au spus da), „a utiliza metode de contracepție dacă ești activ sexual pentru a nu concepe un copil" (85% au spus da), în vreme ce criterii precum: „a fi căsătorit" (9% au spus da), „a avea cel puțin un copil" (9% au spus da) și „a cumpăra o casă" (8% au spus da) primind cele mai mici scoruri pe ansamblul eșantionului. Cele mai mari valori s-au obținut pentru individualism, urmată de capacități de familie, conformare la normă, pentru întregul eșantion, ceea ce indică faptul că aceste trei criterii sunt cele mai importante pentru a ajunge la maturitate în Austria. În general în toate cele trei grupe de vârstă, individualismul, capacități de familie, respectarea normei sunt considerate ca fiiind cele mai importante trei criterii pentru a ajunge la statutul de adult, mult mai importante decât criteriile biologic, legal/cronologic, al tranzițiilor de rol sau al altor criterii de tranziție. Diferențe sunt și pe grupele de vârstă specifice, spre exemplu pentru adolescenți individualismul este criteriul cel mai important, urmat de respectarea normei și apoi capacități de familie. Pentru adulții în curs de dezvoltare și pentru adulți tot individualismul este cel mai important criteriu, dar în aceste două grupe de vârstă pe locul doi sunt capacitățile de familie și apoi conformarea la normă. În ceea ce privește comparațiile între vârste, adolescenții afirmă că respectarea normei este mult mai importantă decât o consideră adulții emergenți. Adulții emergenți privesc criteriul individualismului, al capacităților de familie și al conformării la normă ca fiind mai puțin important pentru a fi adult decât le consideră adulții. Adolescenții comparativ cu adulții indică o importanță semnificativ mai mică individualismului, dar atribuie o importanță similară capacităților de familie și conformării la normă. Conform caracteristicilor propuse de Arnett pentru a fi considerat adult, și în cazul studiului din Austria cele mai importante au reieșit criteriile precum individualismul, urmat de capacități de familie și conformare la normă. (Ulrike Sirsch, Eva Dreher, Eva Mayr, Ulrike Willinger, 2007).

În studiile asupra tinerilor americani, aceștia privesc tranziția spre maturitate ca fiind în principal marcate de criteriul individualist ce cuprinde trăsături de caracter precum: a-ți asuma responsabilități, a lua decizii independent și a devenii independent financiar. (Arnett, 1994, 1997, 1998, 2000, 2001; Crockete, 2000; Greene, Wheatley, and Aldova, 1992; Scheer and Palkovitz, 1994). În studiul realizat de Arnett Jensen Jeffrey asupra unor grupuri etnice din SUA, tinerii emergenți din grupurile etnice acordă o atenție mai mare pentru alții și a evita comportamente care i-ar putea afecta pe ceilalți. În contrast tinerii americani albi privesc evenimentele tradiționale care marchează trecerea la maturitate ca: finalizarea studiilor, a devenii angajat cu normă întreagă, a te căsătorii, fiind irelevante pentru a atinge statutul de adult. S-a pus ipoteza că adulții emergenți din grupurile etnice minoritare ar fi mult mai probabil decât albii să sprijine criteriile de maturitate referitoare la interdependență (mai degrabă decât independența), a se conforma la normele sociale (prin evitarea comportamentelor deviante), implicarea în tranziții de roluri (căsătorirea) și capacitatea de a îndeplinii roluri familiale (întreținerea financiară a unei familii). Din cei 39 de itemi din chestionar doar cinci au fost aprobați de 70% dintre participanții din toate cele patru grupuri etnice, și patru din acești cinci itemi aparțin subscalei Independenței: „a stabilii o relație egală cu părinții”, „independența financiară față de părinți”, „a accepta responsabilitatea consecințelor acțiunilor tale”, „a decide personal asupra credințelor și valorilor proprii”. Un alt item aprobat de cel puțin de 70% din respondenți din cele patru grupe etnice a fost un item din subscala interdependenței: „a devenii mai puțin orientat spre sine și de a dezvolta o mai mare considerație pentru ceilalți”. O altă notabilă caracteristică a frecvențelor a fost aprobarea relativ mică pentru subscala tranzițiilor de rol. Între 14-32% dintre participanții grupurilor etnice au aprobat „finalizarea studiilor”, ca și criteriu pentru a devenii adult, doar între 5-32% pentru „a fi căsătorit” și doar între 5-32% pentru criteriul „a avea cel puțin un copil”. Adulții emergenți din cele trei grupuri etnice au aprobat într-o măsură mai mare decât albii criteriile din subscala conformare la normă. Americanii asiatici au scoruri mai mari la subscala interdependenței și latinii au aprobat într-o măsură mai mare decât albii criteriile tranziției biologice și tranziției cronologice. Rezultatele au arătat că opinia adulților emergenți din grupurile minoritare etnic, privind tranziția spre maturitate sunt similare cu opinia albilor, dar cu câteva diferențe. Cea mai izbitoare asemănare între grupuri a fost importanța acordată criterilor care reflectă independența, în special: „a accepta responsabilitatea pentru consecințele acțiunilor tale”, „a decide asupra relațiilor de egalitate cu părinții”. În cele trei grupuri etnice minoritare la fel ca și în grupul albilor 70% dintre adulții emergenți privesc aceste criterii ca fiind necesare a fi realizate pentru ca o persoană să fie considerată adultă. Diferențele au fost în special notabile și consistente în trei subscale privind criteriile specifice adulților: capacități familiale, conformarea la normă, și tranzițiile de rol. În aceste trei subscale toate cele trei minorități etnice le-au aprobat în mai mare măsură decât albii. Sprijinul pentru criteriul capacității familiale, de către adulții emergenți din grupurile etnic minoritare din America pare să se bazeze pe valori care conduc spre obligațiile familiale mai degrabă decât pe opinii tradiționale a rolurilor de gen. În general rezultatele ar putea fi interpretate ca reflectând identitatea biculturală deținută de cei mai mulți adolescenți și adulți emergenți, în grupurile etnice minoritare americane. În unele privințe adulții emergenți din grupurile etnice prezentate în acest studiu par să îmbrățișeze individualismul culturii majoritar americane așa cum reiese din aprobarea largă a criteriilor precum: „să accepți responsabilități pentru consecințele acțiunilor tale”, „să decizi cu privire la convingerile și valorile personale”. Cu toate acestea ei au mai multe șanse decât albii să îmbrățișeze criterii legate de capacități de familie, de conformare la normă și tranzițiile de rol, care par să reflecte valori culturale ale obligațiilor familiale și de considerație pentru ceilalți. Rezultatele acestui studiu au arătat că markeri cronologici precum a atinge vârsta de 18 sau 21 de ani, sau evenimente ale tranziției precum a te căsătorii, a-ți finaliza studiile, nu reprezintă conotații pentru a ajunge la statutul de adult pentru majoritatea tinerilor, fie în rândul albilor sau printre afro-americani, latini și americani asiatici. Multi tineri americani între care și grupurile etnice, sunt de acord că tranziția la maturitate este definită mai mult prin tranziții individuale, echilibrată de criterii care reflectă preocuparea pentru alții. Deși acest punct de vedere al trecerii spre maturitate se aplică și la grupurile etnice, există diferențe între albi și afro-americani, între latini și americani asiatici. Tinerii din aceste grupuri etnice minoritare sunt mai susceptibili de a favoriza criterii ale maturității care să reflecte obligațiile către alții. Balanța între criteriile individualiste și orientarea spre alții ca și criterii de maturitate, pare să încline spre orientarea spre ceilalți în rândurile tinerilor din grupurile etnic minoritare decât în rândul albilor (Arnett Jensen Jeffrey, 2003).

În China criteriile care au primit cele mai multe răspunsuri de „da” au fost: „a accepta responsabilități pentru consecințele acțiunilor tale”, „a învăța mereu să ai un bun control al emoțiilor”, „a devenii independent financiar față de părinți”, „a deveni mai puțin auto-orientat și a dezvolta o mai mare atenție pentru alții”. Aceste rezultate reflectă markeri interni ai statutului de adult ca fiind criteriile necesare pentru maturitate mai degrabă decât evenimente tranzitorii (spre ex. căsătoria). Tranzițiile de rol „a te stabili într-o carieră pe termen lung”, „a absolvii o facultate”, „a te căsătorii” și „a devenii părinte” s-au clasat pe locuri foarte scăzute pe listă. De asemenea rezultatele au arătat că tinerii chinezi aprobă și alte criterii care par legate direct de ideologia colectivismului. Criteriile „a devenii mai puțin auto-orientat și a dezvolta o mai mare preocupare pentru alții” și „a devenii capabil să sprijini financiar părinții” s-au clasat de asemenea pe locuri ridicate în topul criteriilor. Spre exemplu în studiul realizat de Arnett, 2003, doar 16% au aprobat „a fi capabil să susții financiar părinții” ca o condiție pentru a fi adult comparativ cu 89% din eșantionul chinez. Doctrina confucianistă acordă o importanță deosebită punerii nevoilor și intereselor înaintea propriilor nevoi și interese. A devenii capabil să susții părinții financiar este o modalitate în care tinerii chinezi își pot îndeplinii responsabilitățile și angajamentele familiale. Confucianismul a învățat că a fi capabil să susții părinții și să ai grijă de propria familie sunt din punct de vedere moral semnificative și indică maturitate. Într-adevăr indivizii sunt considerați a fi imaturi dacă aceștia nu au grijă de familie, care în general constă dintr-un soț, copii și părinții în vârstă. Rezultatele au evidențiat de asemenea că majoritatea tinerilor chinezi simt o responsabilitate de a avea o grijă de părinți în viitor și cred că părinții lor sau părinții soțului vor trăi până la urmă cu ei. De altfel legislația chineză arată că una din funcțiile familiei este de a avea grijă de părinții în vârstă, în special atunci când aceștia sunt prea slabi pentru a mai muncii și nu au mijloace pentru a-și câștiga traiul. Rezultatele acestui studiu au arătat de asemenea că o conduită personală adecvată și conformarea la normele sociale sunt aspecte importante pentru tinerii chinezi. Și în acest caz sistemul juridic din China poate avea un impact asupra comportamentului adulților emergenți. În China există pedepse mai aspre pentru încălcarea anumitor legi față de SUA. Acest fapt poate descuraja anumite comportamente de risc. De exemplu în China deținerea și traficul de droguri poate duce la închisoare pe viață, și chiar în cantități mici poate duce la pedeapsa cu moartea. Acest lucru poate face accesul la droguri mai dificil, reducând astfel prevalența consumului de droguri ilegale (Larry J. Nelson, Sarah Badger, Bo Wu, 2004).

Această prezentare se încheie cu rezultatele obținute în România. Aspecte privind maturitatea relațională, independența financiară și respectarea normei, au fost cotate ca fiind cele mai importante criterii ale maturității și s-a constat că nu există un optimism omniprezent despre viitor incluzând cariera, relațiile, finanțele sau calitatea generală a vieții. Au fost câteva diferențe în funcție de gen, studentele din România au pus mai mare accent pe capacități de familie, respectarea normei, tranzițiile de rol și maturitatea relațională. 4 itemi au fost cotați ca fiind cei mai importanți: „a accepta responsabilitatea pentru consecințele acțiunilor tale” (M=3.78), „a evita drogurile ilegale” (M=3.62), „a decide personal asupra credințelor/valorilor, independent de părinți sau alte influențe” (M=3.56) și „a evita comiterea de infracțiuni minore cum ar fi actele de vandalism și furtul din magazine” (M=3.46). Aceste rezultate reflectă markeri interni ai statutului de adult ca fiind criteriile importante de maturitate, mai degrabă decât evenimente de tranziție (de ex. a te căsători sau a deveni părinte), care s-au clasat pe locuri foarte joase în listă. Cei mai importanți factori sunt tranzițiile de rol, factorul independența financiară și factorul maturitate relațională. Primii trei factori au fost numiți astfel pentru că ei apar conceptual și structural similar cu cei ai lui Arnett (2003), construcții ai capacităților de familie, conformare la normă și tranziții de rol. Al patrulea factor a apărut ca o construcție similară cu noțiunea de independență a lui Arnett, dar pentru că s-au concentrat exclusiv pe noțiunea de independență financiară a fost numit astfel. Ultimul factor a fost izbitor de asemănător cu cel al lui Badger, Nelson și Barry (2006), construcția maturității relaționale și prin urmare a fost numită astfel. Rezultatele acestui studiu sugerează faptul că aceste criterii sunt similare cu cele identificate în numeroase țări, incluzând nevoia de a deveni independent financiar, maturitate relațională, persoane care sunt capabile să respecte normele sociale sau așteptările societății. Pentru acest eșantion, este de remarcat accentul pus pe respectarea normei, mai cu seamă pe probleme precum a evita să intri în stare de ebrietate, a utiliza metode contraceptive), având tendința de a evalua ca fiind mai necesare și mai importante decât este observată de obicei în studiile din SUA (Larry J. Nelson, 2009).

Încheiere

Tranziția de la adolescență la maturitate nu este numai un proces biologic, ci mai degrabă în conformitate cu concepțiile acestor studii, este și un proces social, psihologic și cultural. În societăți diferite pot diferii criteriile care sunt considerate a fi cele mai importante în marcajul trecerii la maturitate. Graficul din Figura 4 reprezintă ponderea importanței criteriilor care definesc maturitatea, în opinia tinerilor, dar și a adulților din diferițe țări precum America, Canada, România, Austria, Grecia și Israel. În cadrul acestui grafic, nu s-a putut include în comparație cercetările din China și Cehia, deși rezultatele studiilor din aceste țări sunt prezentate în acest material și aceasta deoarece în primul caz nu există date despre mediile obținute în urma aprobării criteriilor ce definesc maturitatea, iar în cel de-al doilea caz s-au studiat doar explorarea criteriilor specifice perioadei adulte emergente.

Indiferent că vorbim despre studii care fac comparație între grupurile de vârstă (adolescenți, adulți emergenți, adulți; fiind vorba despre studiile făcute în America 1, Israel, Austria) sau studiile care fac comparație între grupurile etnice (cazul studiilor din Americia 2 și Canada) privind percepția criteriilor necesare pentru ca cineva să fie considerat adult, în toate aceste studii, respondenții privesc atributele interne, psihologice ca fiind cei mai importanți markeri ai maturității. În toate studiile prezentate itemii care fac parte din criteriul individualist au obținut cele mai multe aprobări, astfel că cel mai important marker al tranziției la vârsta adultă, în funcție de procentul aprobărilor au fost itemii din scala individualismului. Concret, în toate cele 8 studii prezentate cele mai importante criterii sunt: „a accepta responsabilitatea pentru consecințele propriilor acțiuni”, „a decide care sunt credințele și valorile care te definesc independent de părinți sau alte influențe” și „a stabili o relație egală cu părinții”. 95% dintre tinerii greci și 98% dintre austrieci au aprobat ca definitoriu pentru maturitate acceptarea responsabilității pentru consecințele propriilor acțiuni. 92,8% dintre greci și 98% dintre austrieci afirmă că o însușire a maturității este aceea de a decide singur care sunt credințele și valorile, independent de părinți sau alte influențe. Alte însușiri aprobate într-o mare măsură și care fac parte din scala individualismului sunt: itemul „a deveni independent financiar față de părinți” (82,8% dintre greci aprobă acest criteriu și 83% dintre israelieni), și itemul „a deveni mai puțin auto-orientat și a dezvolta o mai mare atenție pentru alții”. Din aceste studii a reieșit ca fiind importante și criterii care par legate direct de ideologia colectivismului. Acesta este „a devenii capabil să sprijini financiar părinții” și s-a clasat pe locuri ridicate în topul criteriilor în China și în grupul de aborigeni australieni cu aculturație mare din Canada. Diferențe de gen în ceea ce privește aprobarea criteriilor pentru maturitate au existat în Grecia, unde studentele elene au aprobat într-o măsură mai mare criteriile din scala independenței; în Canada, unde bărbații au acordat o importanță mai mare tranzițiilor biologice decât femeile, iar femeile au acordat o importanță mai mare respectării normei decât bărbații și în studiul din România, studentele românce punând mai mare accent pe criteriile din scala capacități de familie, respectarea normei, tranzițiile de rol și maturitatea relațională.

Figura 4. Importanța criteriilor de maturitate în țările analizate

Valori mari ale mediilor pe scala individualismului au fost în Israel (0.86), Austria (0.75), urmate de România și America 1 cu valori egale (0.74). Dintre aceste țări, în Austria, Israel și în America criteriul individualismului au fost cel mai important marker al tranziției spre maturitate dintre toate criteriile menționate de Arnett.

Criteriul capacități familiale a obținut cea mai mare medie în Canada (0.9), Grecia (0.89), urmate de America 2 (0.88) și România (0.84). De altfel în studiul din America 2 și România acest criteriu a fost și cel mai important, obținând cea mai mare medie dintre criteriile menționate de Arnett pentru a fi considerat adult.

Pentru mulți tineri americani, a devenii adult înseamnă respectarea normelor sociale, prin abținerea de la comportamente precum: conducerea sub influența alcoolului, furt din magazine și experimentarea unor droguri ilegale. Grecii par să considere că respectarea normei este cel mai important criteriu pentru definirea maturității, ei având cea mai mare medie dintre toate țările analizate (0.9) pentru acest criteriu, medii mari fiind obținute de asemenea în Canada și America 2 (0.83) sau în România (0.8). În Canada itemul „a evita să conduci beat” a fost cel de-al doilea, cel mai aprobat item, după itemul „a accepta responsabilitatea pentru consecințele propriilor acțiuni”, iar în România itemul „a evita comiterea de infracțiuni minore cum ar fi actele de vandalism și furtul din magazine” a fost unul din cei patru itemi cotați ca fiind cei mai importanți, după itemii specifici individualismului.

Tranzițiile de rol au obținut mediile cele mai mici în America 1 (0.22) și Austria (0.25) dintre toate țările analizate, în aceste țări fiind de altfel și criteriul cu cea mai mică medie dintre toate criteriile menționate de Arnett. Dintre cele 5 roluri ale tranziției (căsătoria, a devenii părinte, finalizarea studiilor, angajarea cu normă întreagă și stabilirea în carieră) niciuna nu a fost menționată de mai mult de o treime dintre americani: căsătoria 13%, a devenii părinte 9% au fost cel mai puțin selectate elemente din cele 38 incluse în studiul din America 1. În Austria itemi precum: „a fi căsătorit" (9% au spus da), „a avea cel puțin un copil" (9% au spus da) și „a cumpăra o casă" (8% au spus da) au primit cele mai mici scoruri pe ansamblul eșantionului. A treia țară dintre cele analizate care are o medie mică a tranzițiilor de rol este Israel. Pentru respondenții israelieni tranzițiile de rol au o importanță moderată, aprobând cel mai puțin căsătoria 37% și cel mai mult finalizarea studiilor 68%. În Grecia media pentru itemii din scala tranzițiilor de rol a fost de 0.81, studenții greci nu susțin cu tărie itemii din scala tranzițiilor de rol excepție făcând itemul „a te stabili într-o carieră pe termen lung”, 88% dintre ei aprobând acest item.

Criteriile externe cum ar fi tranzițiile biologie/legate de vârstă sau tranzițiile cronologice/legale au fost criteriile cel mai puțin aprobate. Totuși tranzițiile biologice au o medie mare în studiul din America 2 (0.76) și Grecia (0.77) și tot în aceste două țări tranzițiile cronologice/legale au obținut o medie mare (0.67) respectiv (0.68).

Aceste rezultate ale studiilor despre perioada adultă emergentă și a criteriilor care definesc adultul în viziunea tinerilor din diferite țări cu culturi diferite, reflectă markeri interni, psihologici ai statutului de adult ca fiind criteriile importante de maturitate, mai degrabă decât evenimente exterioare de tranziție (de ex. a te căsători, a deveni părinte), care s-au clasat pe locuri foarte joase în lista criteriilor necesare pentru ca o persoană să fie considerată adult.

Referințe:

Ofra Mayseless; Miri Scharf, What does it mean to be an adult? The Israeli Experience, New Directions for child and adolescent development, 2003, no.100, summer.

Konstantinos Petrogiannis, Conceptions Of The Transition To Adulthood In A Sample Og Greek Higher Education Students, International Journal of Psychology and Psychological Therapy, 2011, 11, 1, 121-137.

Larry J. Nelson; Sarah Badger, Bo Wu, The Influence Of Culture In Emerging Adulthood: Perspectives Of Chinese College Students, International Journal of Behavioral Development, 2004, 28 (1), 26-36.

Charissa, S.L. Cheah; Larry J. Nelson, The Role Of Acculturation In The Emerging Adiulthood Of Aboriginal College Students, International Journal of Behavioral Development, 2004, 28 (5), 495-507.

Ulrike Sirsch, Eva Dreher, Eva Mayr, Ulrike Willinger, What Does It Take To Be An Adult In Austria? Views Of Adulthood In Austrian Adolescent, Emerging Adults And Adults, Journal of Adolescent Research, 2007, Volume 24, No. 3: 275-292.

Arnett Jensen Jeffrey, Conceptions Of The Transition To Adulthood Among Emerging Adults In American Ethnic Groups, New Directions For Child And Adolescent Development, No. 100, Summer 2003.

Larry J. Nelson, An Examination Of Emerging Adulthood In Romania College Students, International Journal of Behavioral Development, 2009, 33 (5), 402-411.

Petr Macek; Josef Bejček; Jitka Vaníčková, Contemporary Czech Emerging Adults, Generation Growing Up In The Period Of Social Changes, Journal of Adolescent Research, 2007, Volume 22 (5), 444-475.

Arnett Jeffrey Jensen, Conception Of The Transition To Adulthood: Perspectives From Adolescence Through Midlife, Journal Of Adult Development, 2001, Vol.8, No. 2, 133-143.

Arnett, J.J., 2004. Emerging adulthood: The winding road from the late teens through the twenties. New York: Oxford University Press.

Arnett, J. J., 2000, Emerging adulthood: A theory of development from the late teens through the twenties. American Psychologist, 55, 469–480.

Referințe:

Ofra Mayseless; Miri Scharf, What does it mean to be an adult? The Israeli Experience, New Directions for child and adolescent development, 2003, no.100, summer.

Konstantinos Petrogiannis, Conceptions Of The Transition To Adulthood In A Sample Og Greek Higher Education Students, International Journal of Psychology and Psychological Therapy, 2011, 11, 1, 121-137.

Larry J. Nelson; Sarah Badger, Bo Wu, The Influence Of Culture In Emerging Adulthood: Perspectives Of Chinese College Students, International Journal of Behavioral Development, 2004, 28 (1), 26-36.

Charissa, S.L. Cheah; Larry J. Nelson, The Role Of Acculturation In The Emerging Adiulthood Of Aboriginal College Students, International Journal of Behavioral Development, 2004, 28 (5), 495-507.

Ulrike Sirsch, Eva Dreher, Eva Mayr, Ulrike Willinger, What Does It Take To Be An Adult In Austria? Views Of Adulthood In Austrian Adolescent, Emerging Adults And Adults, Journal of Adolescent Research, 2007, Volume 24, No. 3: 275-292.

Arnett Jensen Jeffrey, Conceptions Of The Transition To Adulthood Among Emerging Adults In American Ethnic Groups, New Directions For Child And Adolescent Development, No. 100, Summer 2003.

Larry J. Nelson, An Examination Of Emerging Adulthood In Romania College Students, International Journal of Behavioral Development, 2009, 33 (5), 402-411.

Petr Macek; Josef Bejček; Jitka Vaníčková, Contemporary Czech Emerging Adults, Generation Growing Up In The Period Of Social Changes, Journal of Adolescent Research, 2007, Volume 22 (5), 444-475.

Arnett Jeffrey Jensen, Conception Of The Transition To Adulthood: Perspectives From Adolescence Through Midlife, Journal Of Adult Development, 2001, Vol.8, No. 2, 133-143.

Arnett, J.J., 2004. Emerging adulthood: The winding road from the late teens through the twenties. New York: Oxford University Press.

Arnett, J. J., 2000, Emerging adulthood: A theory of development from the late teens through the twenties. American Psychologist, 55, 469–480.